Unde aţi plecat, fraţilor? întrebă calul, Sire... el ştie!

Nici un om mare nu e Român! Se ştie că U n g u r i i , în şovi­

n ismul lor excesiv, a u m a n i a de-a se l ăuda că o s u m ă de oameni mar i ai a l tor n e a m u r i sunt, d in t r ' o genera ţ ie mai m u l t sau mai puţ in d e p ă r t a t ă , de na ­ţ ional i ta te m a g h i a r ă . E i sun t in s ta re să 'şi revendice ca ai lor chiar pe Chr is tos ori Mihai Viteazul , iar savanţ i i dela B u d a P e s t a s m u l g din g u r a şoareci­lor petice de documente vechi pent ru a dovedi năzbât i i de acest soi.

F i r e ş t e , f an fa ronada aceas t a e r idicolă.

I n sch imb, e foarte t r i s tă ma-niea d i ame t r a l opusă ce se con­s t a t ă la noi români i . De câte ori r ă s a r e din sânu l nos t ru o in te lectual i ta te de m â n a în tâ ia , în loc să ne m â n d r i m cu ea, s imţ im pa rcă o fistichie p lăcere a ins inua că o m u l i lustru ca re ne ecl ipsează pe noi comuni i mur i t o r i n ' a fost r o m â n , ci coboară clin s t rămoşi de a l t ă naţ ie .

A m făcut cu a m ă r ă c i u n e re-flecţiea aceas ta la o se rbare pr in ca re se comemora E x a r c u în temeetorul Ateneu lu i . E m i ­nen tu l profesor d. G h . A d a -mesc'u, însărc ina t să ros tească elogiul defunctulu i , a găsi t cu cale să spuie — dec la rând însă că nu afirmă cu s iguran ţă —-că E x a r c u era de origină g re ­cească.

U n b ă r b a t ca re a fost p ro ­fesor un ive r s i t a r r o m â n , r ep re ­zen tan t d ip lomat ic al Românie i la Roma, ca re — mai cu seamă — 'şi-a înch ina t m u n c a şi însufle­ţ i rea une i vieţi î n t r eg i p e n t r u a dă ru i pa t r ie i româneş t i mi ­n u n a t u l t e m p l u cu l tu ra l care e Ateneul R o m â n , un a semenea v redn ic b ă r b a t apa r ţ i ne pe vecie n e a m u l u i românesc .

De ce, de ce, domnu le Ada-mescu, fără niciun documen t , cum însuţ i ai măr tu r i s i t , să ivâ r l i — ca o muscă n e a g r ă

în t run p a h a r cu l ap t e c u r a t — b ă n u i a l a , a m ă n u n t u l de prisos, meschin, că E x a r c u a avu t poate în a scenden ţa sa, c â n d v a , la 1400 sau nu ş t im când , o p i că tu ră de sânge g r e c e s c ? !

Ce'i d rep t , p r e c u m am spus , păca tu l aces ta c iudat , a n o r m a l , de-a c ă u t a ca noi român i i să desna ţ iona l izăm pe cei ma i aleşi fii ai Românie i , a t r i b u i n d u ' i a l tor seminţ i i , ' l - au mai comis şi alţ i i , este un sistem.

N u s a spus despre Vasi le Alexandr i că este ovrei ? E m i -nescu (Eminovic i ) nu s'a scris că e b u l g a r de or ig ină , ca şi Ion B r ă t i a n u (Bra t Ivaiv^'? P e l i t a ra tu î C a r a g i a l e nu s 'au t ru­dit mul ţ i critici să ' l facă g rec , pe când mu l ţ i l i teraţ i nu ' l sco­t eau pe cr i t icu l G h e r e a din j i d a n ? N u mai vorb im de L a -hovăreş t i , C a t a r g i , Ş t i rbey , C a n -tacuzino, de a ţâ ţ i oameni în­scrişi în pag ine le cele mai i lus­t re ale is toriei na ţ iona le , car i — d u p ă unii scr ibi — s u n t fanar ioţ i s adea ; nu mai v o r b i m de Spiru H a r e t —- acest neu i t a t in temeetor de şcoli la sa te pen­t ru l u m i n a r e a ţ ă ran i lo r r o m â n i — pe care a tâ ţ ia mâzgă l i t o r i de hâr t i e şi bâ lbâ i to r i de d i s ­cursur i ' l - au c o m b ă t u t n u m a i pe tema că a r fi a r m e a n ! ?

Nu zic ba , e posibil. D a r dacă ar fi să ne ana l i zăm he­moglob ina fiecăruia, dela face­r ea lume i şi p â n ă azi , cine a r ma i p u t e a să j u r e că e f rancez, g e r m a n , englez s au r o m â n ab­solut neaoş ?

P o a t e s ingur d. Adamescu îşi închipuie că nume le d-sa le il Îndrep tă ţeş te să se t r a g ă direct de la Adam, fără nicio a m e s t e c ă t u r ă de sânge s t re in .

D a r ş 'acolo, în Rai, a fost un şa rpe ca re 'şi-a b ă g a t coada în familie

Tarascon

Popescn & Comp. - * A D A P T Ă R I —

£a ia teatru!

M a d a m Vaxi lescu, în tâ ln ind pe m a d a m P o p e s c u î n t r ' u n m a r e magaz in din cent ru l t â rgu lu i , a inv*ta t -o :

— Disea râ să vii la noi . O să fim ma i mul ţ i .

— J o c de căr ţ i ? — Nu, m a ş e r : sun tem în po­

s tu l m a r e şi'i păca t . Ne în tâ ln im ca să ne d i s t r ă m : jucăm jocur i de societate. A d u şi pe d. P o ­pescu : decâ t să se ducă la ca­fenea. . .

— Bine, d r a g ă : venim ne­greşi t .

D u p ă m a s a de seară , m a d a m P o p e s c u se scuzează :

— E u nu pot să m e r g la ma­d a m Vaxi lescu, de şi i -am fă­g ă d u i t : du- te s ingur , b ă r b a t e .

— Ce-o să zică musafir i i când m ' o vedea fă ră t i n e ?

— O să c r e a d ă ce le vei s p u n s t u : că sunt indispusă , ş i - a t â ta t o t !

M a d a m P o p e s c u fiind o f emee n e r g i c â — e a conduce î n t r e g m e -

e a j u l — f e r i c i t u l ei soţ s'a î m b r â -n a t şi-a p lecat .

Mosafirii d-nei Vaxi lescu s tau pe scaune , r oa t ă în sa lonul cel m a r e . U n u l p u n e o î n t r e b a r e şi cei lal ţ i , domni , d o a m n e şi d o m ­nişoare , t r e b u e să r ă s p u n d ă pe r â n d . R ă s p u n s u l socotit ma i ne-mer i t , e r ă sp lă t i t c 'un „ g a j " .

A veni t r â n d u l anf i t r ioanei : — î n t r e b a r e a pe ca re am să

v 'o pu i , e u r m ă t o a r e a : „ U n d e ţ i -ar p l ăcea mai b ine să fii a-c u m ? " R ă s p u n s u l cel ma i sin­cer v a fi r ă sp lă t i t cu un p a h a r de şampan ie . î n c e p .

Georgeacu a r ă spuns c â n mo m e n t u l de fa ţă i-ar plăc«a foar te

F F U N I C A 3

mul t să fie la Oair, în E g i p t . P -şoara lonescu , la Nissa . P o r c -decâine, la t a r a b ă . E t c .

M a d a m Vaxi lescu moţăe din cap, n e m u l ţ u m i t ă . Soseşte cu În­t r eba rea la P o p e s c u :

— D-le P o p e s c u , u n d e ţ i -ar plăcea mai b ine să fii a c u m ?

— I n b r a ţ e l e neves te -mi . — B r a v o , d-le Popescu : ai

câşt igat p a h a r u l cu şampan ie . Foar te f rumos pen t ru d-ta că ai ştiut să fii î n t r ' adevă r sincer !

Jocu l a u r m a t monoton , p â n ă târziu in n o a p t e : nici un r ă s ­puns însă n 'a e g a l a t succesul obţ inut de Popescu .

A doua zi, tot în t â r g , Ma­dam Vaxi lescu , în tâ ln ind pe Ma­d a m Popescu , e x c l a m ă :

— Ai un g i u v a e r de b ă r b a t : te fe l ic i t ! Mă rog : toţi au ră­mas cu g u r a c ă s c a t ă ! C â n d l-am î n t r e b a t : „ U n d e ţi a r p lace să fii ma i bine acum ?" el mi-a r ă spuns . . .

— Minte, păcă tosu ! D e când l-am lua t , numai de două ori am fost împreună . . .

— I m p o s i b i l ! — C u m îţi s p u i ! O d a t ă a

do rmi t tot t impu l , iar a doua oa ra a ieşit îna in te să fi ispră­vi t .

fiind depe măr ime . O b s e r v â n d că unu l , cel mai mic din clasă, s'a vâr î t p r in t r e cei din capul rându lu i , d-nul maes t ru s b i a r ă :

—- Abramovic i Leiba! Ce cauţ i acolo, m ă g a r u l e ? Treci la coada r â n d u l u i !

— N u pot, dom' ie m a e s t r ă ; mai e dija unu l aco lo !

Mica Publicitate

t i t ra t , p rezentab i l , in te l igent ş i c u l t , c a u t ă loc de ginere intr 'o familie bo­

ga tă , fără soacră .

L a orele trei din spre ziuă, Popescu se desb raoă încet işor , se u rcă 'n pa t . . .

M a d a m Popescu îl s imte , să d e ş t e a p t ă :

— C u m ai pe t recu t la ma­dam V a x i l e s c u ?

— F o a r t e b ine . P ă c a t că n'ai fost şi t u : a m a v u t un succes n e b u n !

— T u şi succes ? ! — succes la f e m e i ! !

— Păi să vezi cum. M a d a m Vaxilescu m 'a Întrebat: « U n d e ţ i -a r p lăcea mai bine să fii a-c u n i ? " I a r eu. . . eu am câş t iga t un p a h a r cu ş a m p a n i e .

— C r e d ; d a r ce-ai r ă spuns la î n t r eba rea ei ?

— I - a m răspuns . . . Popescu se opreş te g â n d i t o r :

să' i spue a d e v ă r u l ? C u m neva -stă-sa nu ştie de g l u m ă , te po­meneşt i că ' l cârpeş te <i'i s t r ică somnul .

— N'auzi? . . . Ce i-ai r ă s p u n s ? — L a î n t r e b a r e a : „ U n d e ţi-ar

p lace să fii ma i b ine a c u m ? " eu i-am r ă s p u n s : „ L a t e a t r u ! "

— I d i o t u l e ! Şi p e n t r u o ba­na l i t a te s t u p i d ă ca as ta ţi-au da t un p a h a r cu ş ampan ie ? Mar i i m b e c i l i !

M a d a m P o p e s c u s'a în tors cu spa te le ca să 'ş i re ia sforăi tul î n t r e r u p t zece minute .

Servitoarele noastre,

— Mari ţo , tu ai b ă u t vinul din s t iclă ?

— E u , couiţă , s ă r u ' m â n a . — C u m , neruş ina to . mai şi

măr tu r i seş t i ? — P ă i să vezi, cuni ţă , cum s'a

î n t â m p l a t . Cu cinci minu te îna­inte , a m spa r t o farfur ie . Şi d 'aia a m b ă u t to t v inul din sti­clă : ea să ' ini potolesc n e c a z u l !

Copistul...

... lonescu sue scara la d-nul d i rec tor ca sâ ' l r o a g e :

— Aşi dori un concediu deo-lună .

— De-o lună în mijlocul ier-nei ? !... P e n t r u ce ?

— Mă'nsor . — T e - a m p r i n s ! A n u l t re­

cut , pe v remea as ta , ţ i -am mai da t un concediu de-o l u n ă ca să te 'nsor i .

— Da . . . d a r de r â n d u l ace­sta e a d e v ă r a t — d i n nenorocire !

Maestrul...

... de g imnas t ică înva ţă copiii cum să meargă'n marş, aşezaţi

Păcat!

— P ă c a t că Miha lache nu mai e ia r m i n i s t r u ! Aşa om im­par ţ ia l nici c a m văzut .

— D e unde ştii, Ju r j e scu le ? — De la vână toa re , monşer .

Am fost î m p r e u n ă la Topo lo -veni şi 'n t imp de-o j u m ă t a t e de oră a împuşca t doi câ in i , u n iepure , o r a ţ ă şi t re i ţ ă ran i . P e n t r u el toţi sun t e g a l i !

Nae D. Ţăranu

Stenografilor De la cameră şi Se­

nat Cari au declarat greva.

Scri ind măscăr i p a r l a m e n t a r e E r a fa ta l aşa să fie, Căci s tenografi i cu o r o a r e F ă c e a u numai . . . pornograf ie .

St. Nograf apbooosaasBOOoqpoooc№cg>ocDdopcBOOP

g Revista „FURNICA* § g Cirectari. 6. RANETTI-H. 0. ţĂRANU g H Desenatori • A. MURHU - F. ŞIRATQ g § APARE IN FIECARE MARŢI | P r e ţ u l : 3 LEI E X E M P L A R U L § Abonamentul: 150 lei pe an, 15 lei pe § şease luni. in străinătate, dubiu, o ^anijmentul se plăteşte înainte prin 6 cek seu; mandat postai adresaţi § Revista „FURNICA", Bucureş t i §

Bal de societate. — Lăsata secului de carne

Domnişoara stă departe? La câţiva centimetri de d-taî

Auul XVIII, No. 14 Marţi 27 Februar ie 1923 F U R N I C A

La patinaj L u P u u r l ă > J a v r a l a t r ă -

C i ş m i g ' u l e'n sp lendoare , H o p şi eu la pa t i na j , Reumat i sme le m ă doa re , D a r sburd , spr in ten ca un pa j .

Viu de d r a g u l unei fete, Ce face pi, . . . Ce face pi , . . . Pi . . . p i rue te , Şi-o so rb cu ochii Când în âbor Se 'nvftrte ' n t r ' un picior.

* * Nici ves t i ta Leoneasca N u s a î nvâ r t i t a t â t , M'a a p r i n s mai râu ca iasca, C â n d n 'o văd mor de u r â t .

Gra ţ ioasă şi cochetă . Cu a sa pi . . . C u a sa pi . . . Pi . . . p i rue t ă , E u m ă topesc de dor, pa lp i t , Ch ia r g h i a ţ a s 'a topit .

Ş i ' n t r ' o b u n ă d iminea ţă , P a t i n â n d , dâns ' a căzut , M ' a m dus s'o scol de pe gh ia ţ â , Ş 'am pus m â n a s'o a jut .

C â n t a pe lac o flaşnetă... Ah , ce ma i pi . . . A h , ce m a i pi.. . Ce p i r u e t ă ! M ' a m fâstâci t aşa de g r e u Că a r a căzut şi eu .

Contele de Tekirghlol

Primim reclame Tn text, CINCI LEI RÂNDUL corp 8

Reclamele Tn versuri sau ilustraţii cu legende,

după învoială.

A g e n ţ i i l o r d i p u b l i c i t a t e s e j !

acordă cuvenitul rabat

Z i a r u l „ A u r o r a " , aşa de ge­loasă de-a nu se r isipi b a n u l S ta tu lu i încă de pe v r e m e a când d. doc tor L u p u m â n u i a fondur i le secrete de la In t e rne , dă a l a r m a că min i s t ru l A r t e l o r d. B a n u a făcut c a d o u o j u ­m ă t a t e mil ion de lei la opt scriitori liberali — p r in t r e car i pomeneş te si n u m e l e sub ­semna tu lu i — ca să facă escurs i i de p lăcere pr in A r d e a l .

„ A u r o r a " min te cu î n d r ă z ­n e a l ă şi b u n ă ş t i in ţă .

1) E u n ' am fost n ic ioda tă l i ­be ra l , ci t o t d e a u n a m e m b r u în p a r t i d u l care azi deveni t „ n a -ţ iona l - român^ are ca preşedin te pe d. Iu l iu Man iu . A m onoarea ch i a r să fac p a r t e din comi te­tu l execut iv a l aces tu i p a r t i d ce duce o l up t ă dâ r j ă cont ra ac tua lu lu i guve rn . In ce mă p r i ­veşte pe r sona l , cit i torii mei ş t iu că nicio clipă nu am c r u ţ a t pe l ibera l i , când actele lor e rau de cr i t ica t .

2) N ' a m s o l i c i t a t n imic dela d. B a n u . M ' a m pomen i t î n t r ' o zi cu o invi ta ţ ie din p a r t e a unui g r u p de l i teraţ i să pa r t i c ip la o serie de şezător i p r in oraşele p r inc ipa le de peste mun ţ i , m e ­ni te să cont r ibu ie şi aceste ma­nifes tăr i in te lec tua le câ t do puţ in l a un i f icarea suf le tească de toţi dor i tă .

I d e e a mi s 'a p ă r u t excelentă însă condi ţ iuni le mate r ia le ce mi se ofereau n e d â n d u ' m i p u ­t in ţă să l ipsesc f ă ră p a g u b ă a p r o a p e o l u n ă din Bucureş t i , p ă r ă s i n d u ' m i îndele tnic i r i le p ro ­fesionale cu car i 'mi agonisesc anevoios exis tenţa , a m fost cu r e g r e t silit să refuz p ropune rea .

... L a aceas ta se r educe p r e ­t insul chi l ip i r de o j u m ă t a t e de m i l i o n din ca re bârfeş te „ A u r o r a " că mă înf ruptă d, B a n u şi pe mine In calitatea meu de scriitor,, , liberal!

Cât despre aprecier i le ; ; A u -ralorii ruol«j d o

l i te ra t , cât despre nerozia ei de-a ins inua că eu s u n t un „fost r edac to r la „ F u r n i c a - , pe când t o a t ă lumea ştie că n ' am în t re ­r u p t un m o m e n t co l abo ra rea la aceas tă revis tă al c ă ru i d i rec tor a l ă tu r i de d. Ţ ă r a n u sunt de la apa r i ţ i a ei şi p â n ă as tăzi , —-toa te este l ă t r ă t u r i de j e v r u ţ s anon ime le despre ţuesc , eu c a r e nu mă speri i nici de u r le te le Luni lor .

D a r , fiindcă veni vorba. . . Să ne spuie ma i bine „ A u r o r a " cu câţ i dolar i ^s'a în tors d. D r . L u p u din p r o p a g a n d a cu l t u r a l ă şi na ţ iona lă (?!) ce a făcut de c u r â n d pr in A m e r i c a ? C u ce mij loace băneş t i a col indat co­loniile evreo- roniâne de pees te ocean ?

Măr tu r i s i r ea să fie to t aşa de de precisă şi s inceră ca a m e a în ches t iunea c levet i r i lor „Au­r o r e i " , şi să fie chezăşui tă de o iscăl i tură cunoscu tă şi ono­rab i l ă .

Es t e folositor p e n t r u op in ia pub l i că , să înceapă a se a f l a : cine sun t ca lominia tor i i şi ş a r ­l a t an i i în presă ş i 'n polit ică, şi ca r i ' s oameni i de t r e a b ă .

N u ' m i urez a l t ceva decât să dea D u m n e z e u să t ră iesc p â n ă voi c ă p ă t a un r ă s p u u s aşa l ă ­m u r i t şi cinst i t cum îl cer eu . Căci Lupi i u r l ă , j a v r e l e l a t ră , d a r nu r ă s p u n d .

George Rancttî

Măcelarilor Care au fost opriţ i

de Pr imăr ie să s c u m ­pească carnea .

Multă d ragos te vă po a r t ă In fe rna la P r i m ă r i e : Voi tăiaţ i la carne moar tă , D â n s a taie 'n carne v i e .

Matfat

rorei n i p r a v

O razzie poliţienească în Capitală E vorba ca oraşul Constanţa să fie transformat în port militar.

D-le ofiţer, nu'ţi e ruşine să'ţi pierzi nopţile prin şantane? D-ie prefect de poliţie Nu te bâlbâi I Ce ai ? Ordin dela minister să studiez baza navală a Constanţei I

Expoziţie de tablouri (ultima)

D-le pictor, de ce ai aşezat floarea aia tocmai acolo ? Ca să fie mai des udată.

P U 8 N I С А

ORIGINALE

N u p i e r d e ţ i t r e n u l !

S'au în to rs de la t ea t ru , la miezul nopţei .

O d a e a de culcare , luxos a ran­j a t ă .

D o a m n a , în picioare la ogl in­da îua l tă cât peretele , se dezbra­că, scoţând acele pă lă r i i .

D o m n u l , în ş m o k i u g — au fost la „p remie ră" — s 'aşează pe m a r g i n e a canape le i , a p r i n d e o t i g a i e , începe să b o m b ă n e .

— C e ai , b ă r b a t e ? . . . Vorbeş t i s i ngu r ca nebuni i ?

Răsuf lând g r e u : — S i g u r o 'am fost n e b u n !

A c u m şeaae lun i , c ând t e -am lua t , t a t ă - t u a spus câ ' ţ i dă zes­t re un milion. . .

— Ui tă . . . — ...şi pe u r m ă n u ' n u a d a t

nimic ! — - Ui tă . . . — L a s ă p t ă m â n ă , ce să ' i

văd că vine de 'mi ce re împru ­m u t zece mii lei. . .

— Ui tă . . . — .. .pe ca re nu ' i a m văzu t

nici p â n ă ' n z iua de az i !* — Ui tă . , . D o a m n a şi-a l e p ă d a t bluza,

r ă m â n â n d în câmaşea de m ă ­tase deco l t a t ă p â n ă sub t ma­melele ap leca te peste dan t e l ă de p a r c ă a r fi obrazi i bucă l a ţ i a doi copilaşi ce pr ivesc din b a l ­con. D o m n u l s c u t u r ă cu dege­t u l cenuşea ţ igăre i pe covorul fin de Pe r s i a :

— A s t a n ' a r fi nimic, că, de ! t a t ă - soc ru îmi e...

— Ui tă . . . — Ce să mă pomenesc cu

el câ 'mi r e c o m a n d ă un pr ie ten ca să ' i girez o pol i ţă numa i p e n t r u o lună. . .

— Uită.. . — Au t r ecu t de-a tunc i cinci

luni şi nici dobânzi le nu • le-a p l ă t i t , .

— U i t a . . . C h i a r ieri am p r imi t avie

de la bancă , că de n 'o acbi t eu , p ro tes t ează pol i ţa şi m ă exe­cută . . .

— Ui tă . . . D o a m n a îşi scoate j a r e t i e r e l e

cu c a t a r a m ă şi funde mar i , roşii. D o m n u l suge pu t e rn i c din ţ iga re , l ă sând fumul să ţâş­nească pe n ă r i :

— C u l m e a ! Ala l tă ie r i , mania­ta îmi t r imete c ro i to reasa ei c 'o no tă şi r u g ă m i n t e a de-a o p lă t i , rocbiea a ran jând-o de minune . . .

— Ui t ă . . . D o a m n a şi-a scos ciorapi i

t r anspa ren ţ i , p â n z ă de pâîajen pe pielea roz a picioarelor . . .

D o m n u l , m ă c i n â n d nervos ca r tonu l ţ igăre i pe i sprăv i te :

— U i t ă ! . . . F i r e ş t e : ţie îţi v ine uşor să zici m e r e u : uită. . . uită. . .

D o a m n a , svâr l indu ' ş i căma-şea şi r ă m â n â n d g o a l ă :

— Ui tă . . . t e la co rpu l meu şi spune d rep t d a c ă mer i t ă sacrificiile făcute de tine pen­t r u famil ia mea ' ?

D i n noap t ea acea nu s 'au mai cer ta t , D o m n u l a v â n d gr i jea t o t d e a u n a să se desbrace oda tă cu soţia «a.

0 m u t r e .

... îşi j e l ea soţul intine m o r t pe m a s ă :

— Aoleo, b ă r b a t e , ce-o s a m ă fac eu fără t ine ?.. . P a r c ă v ă d că m â i n e vine p r ie tenu l t ă u Vaxilescu să mă cea ră în căsă­torie . . . Şi eu, nenoroci ta de mine , va t r ebu i să ' i cedez. . . (Urlând sfâşietor) Nu-i aşa, bă rba t eeee , că bine fac ?

F e m e e a leşină pe c a d a v r u l ţ e apăn . Câ teva pr ie tene , fa ţă , o r id ică de subţiori şi-o duo a tara de*o stropesc eu apă rece,

Când şi-a revenit , una din n j ţ j r o î n t r e a b ă u i t A n d u - ş p u^At*

— Bine, soro. n u ' ţ i a fost ruşino să ebieri in g u r a mare щ ai spus ad ineaur i ?

— Ce te p r iveş te ? E u am vorbi t mor tu lu i . , .

— D a r ce-o să zică lumea care te -ascul ta ?

— P u ţ i n îmi pasă . Sunt foarte veselă oă r ă p o s a t u l n ' a r ă spuns n imis . Ş t i i : cine tace, ap robă j

Cearta sentimentală.

— Sa ştii, E l iz , că ai sa m ă ' n e buneş t i . . .

— Ce ţ i -am făcut , Mişule ? — î m i dai „ r a n d e v ú " , te-aş-

tept şi nu vii. A doua oară am să te ba t . . .

— Şi-a t re ia , şi-a p a t r a , şi-a zecea oa ră : ba t e că t pof teş t i ! N u m a i când e b ă r b a t u - m e u acasă să n u baţ i . , . în uşe !

Ultima

— Spune d rep t , Mito : la ce vâ r s t ă ai începu t meser ia de cocotă ?

— Stai să mă gândesc , Ni-cule . . . în ce an am p u r t a t in-tâea oa ră c iorapi de mă ta se .

NAE

Regiei Care din lipsa de pre­

vedere a lăsat populaţ ia fără sare.

O tu i lu s t r ă R. M. S. In p i a ţ ă de nu v rea să ş eadâ Acest ar t icol , pa re -se Că n 'a i sare să ' i pui pe coadă.

S A; Români

El e „buncher"!

jUtyKTOlK

izac, tu mă'rtşeli! Purdon, Raşel! La mine n'ai schimbat niciuădată nimic... ca s i te'nşel I

10

La z i u ă s p r e casă

O d u n g ă roză pa l ă Sp re zori când iese 'c zări, L u m i n a t r i umfa l ă A zilei când se 'ndeasă , E l — pe două că r ă r i — Se ln to teea acasă . P e două , do r ind ca să R e v a d ă , om g răb i t , C ă m i n u l său iubit , B ă u s e el, băuse , B a ch ia r „se cam făcuse" . Căci cum fu'n S ă r i n d a r Ones tu l gospoda r Se pomen i , monşer , -P r o p t i t d ' u n fel inar Şi... dă ' i cu „mal de mer t f ! D i n el c u r g e a ' n to ren te Mezelur i excelente Şi b ă u t u r i pe car i P l ă t i s e p r e ţ u r i m a r i . D a ' n v r e m e pe când el T r o t u a r u l i nundă , Ven i un b ie t că ţe l Şi to tu l cu ră ţ a . B e ţ i v u l b rusc s 'opreş te Şi, filozoficeşte, F â c u ' n acel m o m e n t Acest r a ţ i o n a m e e t : — „Mâneai măsl ine Volo . . . „Sardele . . . sa lam. . . . pâ ine . . . „ Pe r fec t ! Ia tă - le colo. . . „Adio, n ' a m cuvinte ! „Da r zău d a c ă ţiu m i n t e „Că a m m â n c a t ş 'un c â i n e ! ? „ V ă d că h a m l epăda t , „ D a r c â n d l'oi fi m â n c a t ? ! „Arză ' i - a r focul de b i r taş i j „Sunt toţi la fel, toţi sun t

p u n g a ş i ! " Şi, p r iv ind câinele 'n m o d vag , Spre domiţ î l po rn i ' n z igaag.

Kiriak Napadarjan

Guvernului Care a autorizat ex­

portul v inu lu i în Rusia spre a putea obţ ine te ­zaurul din Moscova.

Noi t r ime tem peste Ni s t ru Rach iu , vin a lb , profir şi roşi I a r Musca lu l cel s inis t ru Ne v a expor ta . . . gogoşi .

Vutcă

Gura lumi A părăs i t Cap i t a l a de Sâm­

b ă t ă , p e n t r u ca D u m i n i c a s'o pe­t reacă acasă , in sânul familiei .

A c u m stă lung i t pe canapea şi se g â n d e ş t e că deşi f run taş al opoziţiei , n 'a l ua t cuvân tu l nici la vo t a r ea impozi telor , nici când g u v e r n u l a a v u t înd răz ­nea la să t r eacă noua Const i tu­ţie. D e ce? Adică colegii car i a u vorb i t , sun t mai deş tep ţ i ca e l ?

Se gândeş te ş i - adoarme , ra­me moi ând spusele ora tor i lo r li­bera l i şi ceeace el a r fi zis fără t e a m ă , c o n t r a de ţ ină tor i lor P u -terei şi p e n t r u binele ţ ă re i .

. I a t â ' l la t r ibună . Major i ta tea începe să vocifereze, ca la apa ­r i ţ ia or icăru i m e m b r u opozant . D - n u l preşedinte sună violent c lopoţelul . î n sfârşit, se face tă ­cere .

„ F r u n t a ş u l " ave rescan începe cu g l a s t a r e :

— D-lor depu ta ţ i , a m să fiu s ince r : vă voi spune to t ce a m pe suflet...

— F i i n d c ă te-apasâ [— îl în­t r e r u p e o voce tocmai din fun­dul sălei .

Opozan tu l se preface că n ' au -de, con t i nuă c a l m :

— E u nu sun t ca alţii car i u n a gândeş t e şi a l t a v o r b e ş t e ; eu. . .

—- N u m a i vorbeş t i !— îl com-plec tează aceîaş g l a s d in fund.

O r a t o r u l s q opreş te un mo­

m e n t , apoi porneş te vehement , ho tă r l t să m e a r g ă p â n ă la ca­pă t , fie ce-o fi:

— Pr inc ip i i le mele sun t cu­ra te . . .

—- ... ca şi c ă m a ş e a lui Mi-h a l a c h e ! * I I I

— Nic ioda tă n ' a m r âvn i t la a v u t u l vecini lor mei. . .

— F i i n d c ă stai in t r 'o m a h a l a s ă r a c ă !

— î m i place. . . — Să vede : altfel n 'a i fi aşa

g r a s ! — î m i place ca şi al ţ i i să se

b u c u r e de viaţă . . . — ... ca să te s e r v e a s c ă

g r a t i s ! —•- ... a ju tându ' i la nevoie cu

bani . . . — .,. furaţi din vis ter ia sta­

tu lu i , când ereaţ i la g u v e r n ! —- Niciodată n ' a m da t făţiş,

ca să v a d ă toa tă lumea . F i l a n ­t rop ia e...

— ... o s t r a d ă in B u c u r e ş t i ! — F i l an t rop i a e o a r t ă dis­

cre tă . L a mine , conform pr in­cipiului e v a n g h e l i c , nu ştie s t â n g a ce d ă d reap ta . . .

— F i i n d c ă a m â n d o u ă nu d a u n i m i c !

—- P a r d o n ] î m i da ţ i voe.. . — Nu te-a poftit n i m e n i :

poţi să p lec i ! — ... o mică rugăc iune . . . — Aşează te in g e n u c h i ! O r a t o r u l , s ă tu l d ' a t â t a sâcâ-

eală, li sare ţ a n d ă r a : — I ' a scu l t ă , domnule : de ce

nu m ă laşi să vorbesc ? — F i indcă fă ră să v r e a u t re-

bue să te-ascul t . — Cine ieşti d - t a ? — A d o u a conşti inţă. , , a

d ta le . „ F r u n t a ş u l * opoziţiei se re ­

pede la el . . . v ine deaberbe leacu l depe c a n a p e a pe scânduri le du­şumelei .

Nevas t ă - sa , ca re sta şi se u i ta pe fe reas t ră , sper ia tă , în toarce c a p u l :

— Ce ai, b ă r b a t e ? . . . Ce ţi s 'a î n t â m p l a t

— Regele! . . . Ah , Regele!...— se vaită, el sci i lându-se do jos ;

cu uiânilo apăsând şo ldur i le . î ndure ra t e .

•— Cuui, d r a g a , Rege le e do vină să visezi ur î t ? !

— N u d ' as ta , maşer . , , Ah , Regele! . . . Rege le nu poa te suferi opoziţ ia: altfel ne chema d e m u l t la P u t e r e !

—• Din con t ră , b ă r b a t e . Re ­gele ţ ine foar te m u l t la v o i : dovadă că Încă nu va chema t la guvern . . . ca să nu vă com­promită !

— Miha lache , tu a t r imes A-ristide Blank. . .

— Ceva biş^ari ? — L a c a p u l u n e i ! nici mor t

nu mai dă acon tu r i . P r e a l-ai păcăl i t d e s !

— A t u n c i , la ce te -a t r imis . L u p u l e ?

— S ă te invit l a o se ra t ă muzicală , la el acasă . O aă vie să ne cân te un muz ican t ce lebru , în t recere pr in Bucureş t i . Vrea să c o m p u e o ope ră cu mot ive româneş t i . U n muz ican t excep­ţ i ona l : n u n u m a i că c o m p u n e , da r ştie să cân te din toa te in­s t rumente le .

— Şi din cimpoi ? — As ta , vezi , o s ă i în t reb i

tu, d isearâ .

Inv i t a ţ i de marcă . . . nu ge r ­mană , care n u mai a re nici o va loare .

Amfitr ionul face cuveni te le re­comandaţ i i .

— D-nu l Mihalache , şeful ţă­răniş t i lor .

— L a m i n e p a r e for te b ine ! — se Înclină muz ican tu l «trein, p r iv ind cur ios cos tumul naţ ional a l lui Miha lache .

M o s a firii s 'aşeazâ pe sca­une, semicerc în j u r u l p i anu lu i .

Muzican tu l începe, sp r e sur­pr iza gene ra l ă , u n po tpour i de cântece româneş t i . Sârbele şi ho­rele se pe r indează să l t ă re ţe ca nişte iele în faptul nopţe i .

Amfi t r ionul zâmbeş te m u l ţ u ­mit : a r t i s tu l , fire rafinată^ aduce

o m a g i u şefului ţ ă răn iş t i lo r . Miha lache nu mai poa te de

bucur ie : t ropăie pe loc, pe când pa lme le a p l a u d ă la fiecare schim­bare a melodiei .

S'a isprăvi t . , . — B r a v o , m a e s t r e ! — svârlg

cu căciu la 'n t avan Miha lache . Muzicantu l , r ă suc indu-se pe

scăunelul cu sp i ra lă , s'edresoazft

şefului ţărănişt i lor , s i n g u r u l care~l -a în ţe les ;

— Vre ţ i aă c â n t ă m ceva din Beethoven ?

— Nu, m a o s t r e : ma i b ine cân tă tot din p ian !—se p locone­şte a m a b i l şeful câmeşei pe dea­s u p r a pan ta lon i lo r .

Năiţă Idioţii

Romanţa lui Ionel Sg cfintă pe ariâî „ V a i ! rSndunefsir

Vezi opozanţii toţi se duc Din Parlamentul-—Balamuc; Dece nu pleci şi tu la vii, Ci scai te ţii, ci scai te ţilt

Ţi-aduci aminte 7 mult d'atunci Când chiar lui Vodâ'i dai porunci., Stăpân p'o ţară de Hoţi? Azi nu mai poţi, azi nu mai poţi!

O altă vreme e acum, Oligarhia'i praf şi scrum, Poporu'şi jace singur legi, Tu nu 'nţelegi, tu nu 'nţelegi!

Mai bine stai la Drăgâşani Cu ceilalţi doi fraţi şobolani, Căci Constituţia n'o treci! Dece nu pteci, dece nu pleci?

Când rândunelelern April Vor cere iar la noi azil, Vine ş'un nou budget, şi lupţi Ca să te'nf rupţi, ca să te'nf rupţi t

Dar n'o să ai parte de el, Nejericite Ionel, Căci— speriaţi de cât mănânci— Iţi vom da brânci, îţi vom da brânci!

Gheorghe Biciuşca

UN VIS URÎT într'o şedinţă a Camere», d-nuf toga a declarat, fiind vorba de A. C.

Cuza: „Când voi veni laJPutere, nu numai că n'o să'l subvenţionez, da* J TI arestez I a —

A-CUZA-fa/ dela laşi. — PtruţI fire-ai a dracului... am crezut că-i lorgal