I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1

Anul 22, Nr. 34, 2014Şcoala Gimnazială “Nicolae Titulescu” Bucureşti

Editura Delta Cart Educaţional, Piteşti 2014

UN PROZATORDE SUCCES

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 3

Nu le spune oamenilor cum să facă bine lucrurile; spune-le ce să facă şi lasă-i să te uimească cu rezultatele lor.”

G e o r g e S . P a t t o n

REVISTA ŞCOLII GIMNAZIALE “NICOLAE TITULESCU” BUCUREŞTI

Anul 22, Numărul 34, 2014 Le mulţumim persoanelor şi celor din conducerile unităţilor şi instituţiilor

care au susţinut desfăşurarea în condiţii optime a procesului instructiv-educativ din şcoala noastră.

PRIMĂRIA SECTORULUI 1 Andrei Chiliman Dan Tudorache Andrei Diaconescu

AUIUPUSP Vlad Roşca

FUNDATIA CRONOS Ana Maria Vulcan Alexandru Sorescu

FICP Alexandra Zugrăvescu

TIMES CONSULTING Paul Diaconu Mihaela Ciocănel Cristina Buga Alina Goagă

SECŢIA 4 POLIŢIE agent şef Pasăre Gheorghiţă subcomisar Aurelian Ciocîrlan comisar şef Marcel Frăţilă inspector Ion Placintă agent şef principal Sorin Hostiuc agent şef principal Gheorghiţă Pasăre subcomisar Adrian Purdel agent şef adjunct Valentina Petrea inspector principal Bogdan Gavrilă

DGASPC Ioan Fleacă

FONPC Daniela Gheorghe

IGPR DPR comisar şef Marian Motoc

BRIGADA DE POLIŢIE RUTIERĂ inspector Andrei Codârlău Mihai Buciu Marian Barbu

COM. CETĂŢENESC DE PĂRINŢI Nicuşor Badea Crina Stoide

FSLI Doina Lecca

CRUCEA ROŞIE SECTOR 1 Dumitru Tisianu Virginia Grigore

AVAC Marian Nedelescu Ioan Mihăilă

C.S.S.1 - PAJURA Eugen Georgescu

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 44

prof. Florian Ghiţă - coordonatorprof. Iudita Popteanu - director editorial

prof. Alina Anton - redactor-şefeditori:

prof. Simona Bugaprof. Gabriela Hostiuc

înv. Andreea Feieşînv. Mihaela Gogoaşăprocesare imagini: prof. Andrei Posea

fotoreporteri:elev Diana Maria Fecioru

elev Irina Mateşredactori:

profesor Mihaela-Lidia Popastudent Georgiana-Alina Badea

elev Alexandru Secureanuelev Ioana-Maria Badeaelev Ruxandra Deaconu

Theodor PişteaIrina MateşAndi Stoian

Miruna Andreea ŞoleaMiriam Bogus

Darius Augustin TomaLuca Ungureanu

David VăduvaOana Maria Dragomir

Ştefania ZamfirIoana Alexandra Cătănescu

Vlad GalbenMihai Mihăescu

Ruxandra Maria BurzMusledin Selma

reporteri:elev Ştefan Strungaru

elev Ioana Vezeteufotografi:Alin Bîrsan

Mircea Teodorescusecretari de redacţie:

Monica BadeaRodica Chirigiu

autor coperta a II-a elev David Ranjbar

autor coperta a III-a elev Alexandru Secureanu

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

Gabriela TomaJustina BărbulescuPatricia DimaAlina StoicaMarga PisalacaNicoleta RaduLenuţa PopescuGina BarocCătălina Bărboiu

Doina ComanRuxandra RegaliaTeodora PeniuNicoleta ConstantinIleana GăinăLaurenţiu BarbuAurelia GeorgescuLenuţa Popescu

COLABORATORI:

Editor: Delta Cart EducationalPiteşti * Apărut 2014 • Editată în România© Copyright Editura Delta Cart EducaţionalComenzi: C.P. 6, O.P. 5, Gh. 1, Piteşti, Jud. Argeşe-mail: deltacart@zappmobile.roweb: www.deltacart.roTel. / fax: 0248-222.322Mobil: 0729-006.565 - Persoană de contact: Georgiana SanduISSN: 2247-0336ISSN·L: 2247-0336

Această revistă a fost sponsorizată de domnul conferenţiar universitar doctor Florin Secureanu, căruia îi mulţumim şi pe această cale.

Acest exemplar li se distribuie gratuit elevilor merituoşi aiŞcolii Gimnaziale “Nicolae Titulescu” Bucureşti şi partenerilor educaţionali.

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 5

EDITORIAL

O analiză atentă a vremurilor noastre ne reliefează o lipsă de grijă, generală, faţă de cei care vor fi adulţi peste câţiva ani. Criza economică, ce a cuprins întreaga lume, este doar o scuză a adulţilor când vine vorba despre educaţia propriilor copii. Cei mai mulţi nu şi-au propus, vreodată, să se ocupe de formarea corec-tă a celor mici. Obiectivele lor cele mai importante vizează păstrarea veniturilor la un ni-vel acceptabil şi poziţionarea cât mai bună în societate. Toate aceste ţeluri au legă-tură cu puterea şi hrănirea egoului. Chiar şi copiii fac parte din acest proiect de sa-tisfacere a mulţumirii de sine, însă cu amendamentul că adulţii nu au timp să se ocupe de cei mici. De aici, se ajun-ge la vestitele bone care îi tranformă pe copii în dictatori needucaţi, dar supravegheaţi mai mult sau mai puţin.Grădiniţele sunt o nouă cap-cană pentru copii, dacă se întâmplă ca managementul de acolo să nu aibă alte sco-

puri decât cele pecuniare. În asemenea condiţii, copiii vor fi acceptaţi să se înscrie în grădiniţe, chiar dacă vor ri-dica mari probleme de com-portament sau vor respinge informaţiile. Dacă luăm în calcul că mul-ţi dintre cei mici sunt alintaţi, excesiv, de părinţii care în-cearcă să suplinească, ast-fel, lipsa lor din viaţa copiilor, vom ajunge la tipul de copil care va deveni elev proble-mă. Cel care nu recunoaşte autoritatea părinţilor când este mic, nu poate fi stăpâ-nit nici de profesori. Aceştia nu deţin alte instrumente de constrângere, în afară de notă sau calificativ. În con-diţiile în care scara de valori este complet întoarsă pentru cei mai mulţi dintre adulţi, ei nu le mai pot insufla copii-lor respectul cuvenit faţă de procesul instructiv-educativ şi exponenţii acestuia. Ca atare, elevii nu au cum să conştientizeze că li se induce indiferenţă faţă de şcoală şi educaţie, mai ales când pă-rinţii consideră că orice idee emit este de referinţă. În prezent, aproape oricine se consideră specialist în educaţie, iar dascălii sunt în situaţia de a se minuna că generaţiile actuale de elevi sunt victimele vremurilor în care trăim: părinţii sunt prea ocupaţi să ajungă la şedinţe

şi consultaţii, însă copii lor au întotdeauna dreptate, chiar dacă sunt agresivi sau nu în-vaţă. În oricare dintre situaţii, problema se transferă către profesor. El trebuie să aibă genialitatea de a rezolva şi problemele de acasă, care-i marchează existenţa elevu-lui. Ca atare, părinţii trebuie să-şi impună o analiză con-stantă cu privire la instruirea copiilor în grădiniţe, pentru ca aceştia să fie corect pre-gătiţi pentru a începe şcoala. Este imperios necesar să se ocupe de educaţia celor mici şi să le ofere confortul psihic necesar dezvoltării normale, lipsite de fobii. Nu în ultimul rând, este obligatoriu să nu-i abandoneze pe copii în faţa televizoarelor, calculatoarelor sau tabletelor şi să le ofere al-ternativa, viabilă, de a trăi în realitate. O comunicare con-tinuă între adulţi şi copiii lor le va da celor mici încredere în ei şi-i va pregăti pentru toate provocările vieţii. Astfel, se va conştientiza rolul fabulos al cadrelor didactice care le marchează existenţa elevilor. Lipsa de încredere a părinţi-lor în Sistemul de Învăţământ nu va face altceva decât să-i îndepărteze pe copiii lor de adevăratele valori şi să cree-ze indivizi care nu vor fi vala-bili în societate.

Alina Anton

R e l aţ I a d I n t R e c a d R e l e d I dac t I c e ş I pă R I n ţ I I

e l e v I lo R

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 46

INTERVIU

De ce ţi s-a părut inte-resant să scrii articole pentru reviste?

Am dorit să le arăt celor-lalţi ceea ce simt eu.

Ce subiecte te-au atras, în mod special?

Mă interesează temele care sunt legate de co-medie şi poliţie.

Cum şi când ai început această activitate?

Mi-a plăcut, dintotdeau-na, să scriu în reviste şi chiar am pus în practică acest lucru încă din clasa a II-a, la vârsta de 8 ani. Îmi folosesc timpul liber într-un mod constructiv şi, în acelaşi timp, fac ceea ce-mi place. Aceas-tă activitate mă ajută să

îmi dezvolt creativitatea, imaginaţia.

Ce le-ai recomanda co-legilor dornici să intre în presa scrisă?

Le-aş sugera celor care doresc să devină jurnalişti să încerce să o facă doar dacă simt că sunt făcuţi pentru această profesie.

Interviu cu TUDOR RANTA , elev în clasa a VI-a A

t u d o R R a n ta, u n j u R n a l I s t c u a p lo m b

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 7

Dă-mi câteva exemple despre subiectele abor-date.

Am scris în suplimentul Dilemei Vechi, Dilematix,

o compunere pe o temă dată, pe care am intitu-lat-o „Păţaniile lui Tudor, la maturitate”. Cel de-al doilea text a trebuit să aibă un subiect legat de

Naşterea lui Hristos, de aceea l-am intitulat „Visul de Crăciun”. Am dezvă-luit povestea unui băieţel care în seara de Crăciun a leşinat şi a avut un vis ciudat. Ambele scrieri au fost premiate pentru non-comformism. Mi s-a mai publicat, în aceeaşi revis-tă, compunerea ”În pro-pria-mi imaginaţie”.

Pe cine admiri, în mod deosebit, şi despre cine ţi-ai dori să scrii?

Alfred Hitchcock este ido-lul meu şi aş vrea să aflu cât mai multe despre el şi să scriu, bineînţeles...

Ce planuri de viitor ai?

Îmi doresc foarte mult să am o carieră în regie sau, chiar, actorie. Totuşi, nu voi renunţa, niciodată, la prima mea pasiune, ace-ea de a scrie în reviste.

Ana-Maria VLAD

clasa a VII-a A

INTERVIU

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 48

INFO

Este esenţială contribuţia mate-maticii la dezvoltarea optimiză-rilor, o altă ramură a matemati-cii contemporane, inventată de George Dantzig pentru armata SUA, în anii 1940 şi cunoscută, la început, sub numele de pro-gramare liniară (fără legătură cu programarea calculatoarelor).Optimizarea este generată de trei componente ce presupun existenţa: - unei probleme tehnice care constă în calculul matematic al unei soluţii; - mai multor soluţii pentru ace-eaşi problemă; - unui criteriu de selectare a so-luţiei optime.Optimizarea matematică este activitatea de selectare din mul-ţimea soluţiilor posibile ale unei probleme a acelei soluţii care este cea mai bună, în raport cu un criteriu predefinit.Matematica a fost şi va rămâne un instrument de bază al omu-lui, atât pe vreme de pace, cât şi în timpul războiului. Este bi-necunoscut rolul matematicii în construcţia zidurilor de apărare a forturilor şi, în general, în apli-caţiile militare,etc.. Deloc nesemnificativ este ro-lul matematicii în descifrarea codurilor, activitate ce a dus la dezvoltarea unei ramuri noi, criptologia (cu cele două ramuri ale sale: criptografia- kriptos-ascuns;grafein-scriere- şi cripta-naliza). Legată de teoria nume-relor, algebră, teoria complexi-tăţii sau informatică, această ra-mură îşi are originea în cele mai vechi timpuri, iar cel mai vechi document datează din secolul al XVI- lea I.Hr., o tăbliţă de lut pe care un olar din actualul Iraq a gravat reţeta sa secretă prin suprimarea consoanelor şi mo-

dificarea ortografiei cuvintelor.Cu toate că a fost considera-tă ştiinţă din anii 1970, când a devenit temă de cercetare aca-demico-ştiinţifică, este arhicu-noscut rolul acesteia în desci-frarea codurilor de comunicaţie ale germanilor în cel de-al II-lea Război Mondial, ca să nu le amintim decât pe cele menite să slujească apărarea şi pacea . Un alt domeniu la dezvoltarea căruia matematica a contribuit în mod decisiv, îl constituie ex-plorarea Spaţiului Cosmic .Prin implicaţiile matematicii în toate sferele de activitate uma-nă, putem spune, pe bună drep-tate, într-o formă lapidară, „Ni-hil sine mathematica ”, ea fiind esenţială în descifrarea tainelor Pământului şi Universului, ale trecutului, prin diversele esti-mări în Arheologie sau Antro-pologie şi ale prezentului prin predicţii şi evaluări prognostice prospective . Dacă până acum am punctat, în mare, principalele contribuţii ale matematicii la dezvoltarea civilizaţiei umane, dezvoltare oarecum gradată liniar, atragem atenţia asupra unui nou dome-niu de cercetare şi aplicare al matematicii, care a constituit o revoluţie în cercetarea mate-matică şi abordarea naturii şi a lărgit, considerabil, domeniul cunoaşterii, înţelegerii şi contro-lului relativ ale unui număr mare de forme şi fenomene din natu-ră, pănă atunci inabordabile .Este vorba despre fractali şi teo-ria haosului, asupra carora vom intra în detalii datorită noutăţii şi importanţei lor.Fractalii sunt forme şi modele stranii, create cu ajutorul ecu-aţiilor matematice. Fractalul (fractus-spart, fracturat) este o

figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părţi, astfel încât fiecare din-tre acestea să fie relativ o copie miniaturală a întregului.Fractalul a fost introdus de Be-noit Mandelbrot în 1975, ca obiect geometric ce are urmă-toarele caracteristici generale:-este auto-similar– dacă se măreşte orice porţiune dintr-un fractal se vor obţine, relativ, ace-leaşi detalii cu ale întregului,-are o definiţie simplă şi recur-sivă, de exemplu fractalul aso-ciat funcţiei f(x) este mulţimea x;f(x);f(f(x));f(f(f(x))), etc.;-are detaliere şi complexitate in-finită –orice mărire sau micşora-re a sa este copie, relativ fidelă, a întregului.Benoit Mandelbrot – părintele fractalilor– a cercetat relaţia din-tre fractali şi natură. El a arătat că în natură există mulţi fractali şi aceştia pot modela cu preci-zie unele fenomene. Fractalii aproximativi pot fi uşor observaţi în natură, ca de exemplu: norii, fulgii de zăpadă, cristalele, lan-ţurile muntoase, fulgerele, reţe-lele de râuri, liniile de coastă,

a p o Rt u l F u n da m e n ta l a l m at e m at I c I I l a e v o lu ţ I a c I v I l I Z aţ I e I u m a n e

( pa Rt e a a I I - a )

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 9

INFO

arborii şi ferigile, conopida, bro-ccoli. De asemenea, în corpul uman se regăsesc mulţi fractali: ramificaţiile venelor şi arterelor, structura rinichilor şi a scheletu-lui, inima şi sistemul nervos. Complexitatea şi proprietăţile fractalilor fac din ei modele po-trivite studiului şi aplicaţiilor în domenii ca biologia, geografia, hidrologia, meteorologia, geolo-gia, economia (analiza pieţei), dinamica fluidelor, fizică, ener-getică, medicină, psihologie, astronomie (modelează structu-ra Universului, distribuţia galaxi-ilor sau distribuţia craterelor pe Lună).Este cunoscută sintagma „efec-tul fluturelui”- un fluture bătând din aripi, undeva, în Europa, poate declanşa o tornadă în Te-xas.Este, în esenţă, teoria haosului, conform căreia mici modificări ale datelor sau condiţiilor ini-ţiale ale unui sistem complex (cum ar fi rotunjirea numerelor cu care lucrăm) pot conduce la stări finale foarte diferite ale sistemului, la rezultate haotice care fac în aşa fel, încât antici-parea efectelor pe termen lung să fie de nerealizat . O posibilitate de studiu a siste-melor haotice este reprezenta-rea comportamentului lor prin fractali. Apare, astfel, o nouă ramură a geometriei – geome-tria fractală care se dovedeşte un instrument de lucru esenţial în teoria haosului, prin faptul că obiectele de studiu nu mai sunt reduse la obiecte perfect sime-trice (ca în geometria euclidia-nă), ci au forme asimetrice, cu asperităţi, cum se găsesc în na-tură. În geometria fractală, norii nu mai sunt sfere, munţii nu mai sunt conuri, liniile de coastă nu mai sunt cercuri. De fapt, acum se studiază obiec-tele, aşa cum sunt ele în realita-te şi nu idealizate la forme per-fecte ca în geometria clasică. În timp ce geometria euclidiană studiază mecanismele clasice

de mişcare, geometria fractală este folosită pentru studierea modelelor produse de haos.Fractalii sunt folosiţi chiar şi în artă, datorită frumuseţii lor, şi sunt prelucraţi de artişti, pictori şi graficieni şi grupaţi în configu-raţii stranii, care încântă şi incită imaginaţia. Pot fi utilizaţi în mu-zică şi sunt frecvent întâlniţi în arta şi arhitectura africană . E de menţionat mirarea lui Ein-stein, ca subiect de reflexie în ceea ce priveşte rolul mate-maticii în viaţa omului: ”Este de mirare – spunea Einstein - cum matematica crează obiec-te şi construcţii abstracte, (vezi structurile algebrice) care la momentul apariţiei nu au nici o implicaţie, nici o legătură cu re-alitatea fizică, pentru ca mai târ-ziu acestea să se dovedească modele perfecte pentru procese şi fenomene din natură.”. Astfel, teoria grupurilor, desco-perită de Galois în secolul al XVIII- lea, s-a dovedit, în se-colul al XX- lea, un foarte bun model pentru studiul unor reacţii chimice.De asemenea, numărul „i” (uni-tatea imaginară, i=√-1), intro-dus la început prin convenţie, pentru a ieşi din impasul creat de irezolvabilitatea în R a ecua-ţiei de gradul al II-lea cu coefici-

enţi reali şi discriminant negativ, s-a dovedit un element esenţial în descrierea spaţiu-timpului din Teoria relativităţii a lui Einstein, în care un punct este determi-nat de un sistem de patru coor-donate (x,y,z,cti), în care prime-le trei sunt coordonate spaţiale, cti este coordonata temporală ( c = viteza luminii, t = timpul ,iar i = √-1) . Bibliografie:1.R. Courant, H. Robbins, „Ce este matematica ?”, Ed. Stintifi-că, Bucuresti 19692.Andone St. George, „Istoria matematicii in Romania”3.Mica Enciclopedie Matema-tica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 19804.Dan I. Papuc “Univer-sul matematic al civilizaţi-ei umane”, Ed. Universita-ţii de Vest, Timisoara, 2010

Florian Ghiţă, profesorIudita Popteanu, profesor

Şcoala Gimnazială “Nicolae Titulescu”

Bucureşti

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 41 0

INTERVIU

p R o F e s oa R a m e a, G a b R I e l a H o s t I u c

Am dorit să aflu cât mai multe despre activita-tea profesoarei mele, Gabriela Hostiuc. I-am pus câteva întrebări. Am început cu proiectele pe care le are în vedere în acest an şcolar.Profesoara a declarat că, în anul şcolar 2013-2014, proiectele clasei a II-a D sunt legate de obţinerea de rezultate cât mai bune la învăţătură pentru a deveni o clasă cât mai puternică. Este important ca elevii să meargă la şcoală pentru a-şi lumina mintea, pentru a învăţa cât mai multe lucruri noi, pentru a se obişnui să gândească şi să se

comporte în familie şi în şcoală.Am întrebat-o pe Gabri-ela Hostiuc de cât timp are această profesie şi mi-a răspuns că e la ca-tedră de la vârsta de 19 ani. A vrut să devină pro-fesor pentru că iubeş-te copiii. A adăugat că „este minunat să preiei un elev din clasa I, care nu ştie să citească şi să scrie şi să-i dezlegi toa-te tainele matematicii şi limbii române”. Această profesie îi aduce bucurii, deoarece îi dă ocazia să lumineze mintea şi sufle-tul copiilor. Are satisfac-ţia de a împărtăşi toate cunoştinţele cu elevii şi

de a urmări cum aceştia progresează.

În privinţa activităţilor extraşcolare, Gabriela Hostiuc s-a implicat în proiectul „Mai frumoşi şi mai buni prin muzică”. La categoria concursuri şcolare, elevii au obţinut rezultate foarte bune la concursul „Evaluare în educaţie”.

Am vrut să aflu părerea doamnei profesor des-pre uniformele şcolare şi, la această întrebare, domnia sa a afirmat că uniforma „indică statu-tul copiilor, acela de a fi elev” şi este o modalitate de a recunoaşte şcoala din care face parte elevul respectiv.

La sfârşitul discuţiei mele cu doamna profesor, mi-a spus că se aşteaptă de la elevi să înveţe, să se comporte civilizat, să se înţeleagă şi să aibă grijă unul de celălalt.

Irina Mateş

clasa a II- a D

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1 1

INFO

Încep prin a face o paralelă între psihologia ca ştiinţă şi profesia de psiholog. Psiho-logia (din limba greacă: psy-ché = suflet, logos = ştiinţă) este ştiinţa care studiază comportamentul uman, func-ţiile şi procesele mentale. Psi-hologul este absolventul unei facultăţi de psihologie şi e un specialist în acest domeniu.Există numeroase mituri cu privire la ce face un psiholog, cum că ar fi un magician, că

poate citi gândurile oameni-lor şi, adesea, este confundat cu psihiatrul, care este absol-ventul Facultăţii de Medicină, specializarea Psihiatrie. Oa-menii au aşteptări profunde ori sunt sceptici când apelea-ză la un psiholog. Acesta este o persoană care, în funcţie de specializare, oferă consiliere, testează, evaluează situaţia, ajută la găsirea unor strategii şi în fo-losirea propriilor resurse pen-

tru soluţionarea problemelor. Într-un asemenea proces este nevoie de timp suficient pentru ca psihologul şi clien-tul să formeze o echipă. Se pot produce schimbări, dar în timp, şi nu ca prin „minune”. Oricine poate beneficia de serviciile unui psiholog.Domeniile în care activează un psiholog sunt numeroase, nu doar cel al psihoterapiei şi consilierii. În vederea obţinerii permisului de conducere este nevoie de testul psihologic ce este efectuat de un psiholog. Acesta poartă denumirea de psiholog în Psihologia Muncii şi Transporturilor. Alte speci-alizări sunt cele de psiholog şcolar, psiholog clinician sau psiholog în domeniul organi-zaţional.

Georgiana-Alina Badeastudentă la Facultatea

de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Universitatea Bucureşti, anul al III-lea

p s I H o lo G? c e e s t e u n p s I H o lo G?

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 41 2

PROZĂ

Soarele se ridicase de o su-liţă pe cer şi nimic din oră-şelul de la poalele munţilor nu anunţa o zi diferită de celelalte. Aceeaşi monoto-nie şi rutină zilnică, aceeaşi locuitori preocupaţi de ace-leaşi lucruri. La croitoria de la periferia orăşelului, ac-tivitatea femeilor începuse cu mult înainte de răsăritul soarelui. Coseau, brodau şi făceau cele mai frumoase hăinuţe din tot regatul, ast-fel încât vestea îndemânării lor se răspândise peste tot şi comenzile nu mai conte-neau. Tot ce coseau până la lăsarea serii, era vândut. Aşa s-a întâmplat şi în ziua aceea. După vânzarea lucru-şoarelor, şi-au înfipt acele în pernuţe şi-au plecat, obosite, spre casă. Un singur ac a ră-mas pe o cămaşă brodată şi neterminată. După lăsarea întunericului, acul nostru, să-tul de atâta muncă, s-a hotă-rât să se furişeze şi să plece în lumea largă, să uite de toată truda, să-şi împlineas-că visul de aventurier. Zis şi făcut! A aşteptat ca papiota să adoarmă, s-a strecurat, încet, pe lângă inelar şi pe-aci ţi-e drumul. A străbătut livezi înflo-rite, pajişti înverzite şi păduri răcoroase, admirând şi minu-nându-se de tot ce-i ieşea în cale. După o lungă plimbare, acul nostru a dat de o caba-nă din lemn care părea pus-

tie. Curiozitatea îl împinse înainte, deşi un sentiment de teamă îi străbătu urechiuşa metalică. Păşi, prevăzător, pragul cabanei şi, deodată, auzi o voce subţire:Ce te aduce pe aici, tinere ac?Vin din croitoria orăşelului ve-cin şi am fugit pentru că toa-tă lumea se folosea de mine, dar dumneata cine eşti?Printre crăpăturile tavanului,

razele lunii se strecurau uşor răspândind, în jur, o lumină difuză. Ochii acului se obiş-nuiră, repede, cu întunericul, iar în lumina palidă a razelor lunii, văzu un ciomag vechi ce avea o frumuseţe şi distincţie aparte, ce îi erau conferite de modelele frumos sculptate.Eu sunt Ciomăgiţa. Am fost cândva iubită şi folositoare. Eram plimbată peste tot, ve-deam lumea cu frumuseţile

ac u l, c I o m aG u l ş I oa l a

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1 3

PROZĂ

şi minunăţiile ei. Mă simţeam cineva. Asta până într-o zi, când stăpâna mea m-a aban-donat pentru un alt ciomag, mai nou şi mai strălucitor, cu cap de aur şi încrustat cu di-amante. Era atât de îngâm-fat! De atunci, zac părăsită şi abandonată în această coli-bă uitată de lume. Aş vrea să merg cu tine, să trăiesc din nou aventura de odinioară. A doua zi, înainte de cântatul cocoşului, Ciomăgiţa îşi îndoi vârful tocit, apucă un prosopel, îl umezi şi se spălă cu grijă pe faţa din argint, iar acul îşi umezi aţele în roua florilor şi se scutură de trei ori pentru a se înviora. Porniră la drum şi merseră ei ce merse-ră, până ce dădură de o că-suţă mică şi dărăpănată, de ziceai că e căsuţa piticilor din poveste. Au deschis uşa cu un scârţâit prelung şi au auzit un bocet subţire. S-au apro-piat încet, dar în mormanul de vechituri şi cioburi care se întindea peste tot nu reuşiră să zărească nimic.Cine e acolo?Sunt Olicica...şi sunt spartă!Cum s-a întâmplat? întrebă Ciomăgiţa.Au venit pădurarii şi s-a dez-lănţuit iadul. Zgomotele înfio-rătoare ale fierăstrălui se au-zeau zi şi noapte şi, deodată, un trosnet puternic a împietrit firea. Copacul s-a prăbuşit peste căbănuţă. În acea zi, stăpânul şi-a pus câteva lu-cruşoare dragi lui într-o boc-celuţă şi ne-a părăsit. Puteţi

să mă lipiţi, vă rog?Acul şi Ciomăgiţa au lipit-o pe Olicica şi au plecat îm-preună la drum. Au străbă-tut poieni întinse. Au admirat razele soarelui care se jucau şi mângâiau petalele florilor care se lăsau dezmierdate la atingerea lor. Au alergat după gâzele care se ţeseau într-un joc misterios şi neştiut de ei. Au învăţat ce înseamnă hăr-nicia de la albine, până când soarele cu nuanţe roşietice a obosit şi a început să se pre-gătească de culcare. Cei trei prieteni erau în mij-locul unui crâng, adăpost n-aveau, iar noaptea începuse să-şi tragă perdeaua de stele peste fire. - Unde înnoptăm? întrebă Olicica.- Ar trebui să găsim un adă-post! răspunse Ciomăgiţa.- Vom săpa aici un adăpost şi îl vom înveli cu muşchiul co-pacilor pentru a fi feriţi, peste noapte, de lighioane sau de ploaie.Au săpat ce au săpat şi, deo-dată, vârful acului s-a înfipt în ceva tare. Au dat, cu grijă, la o parte pământul şi mare le-a fost mirarea când în faţa lor a apărut un cufăr plin cu aur ce strălucea în lumina puternică a razelor lunii.Oau! O fi comoara piraţilor? Sau a vreunui vrăjitor? Sau a ...Ce mai contează? Am găsit-o noi! E a noastră! zise Olicica.Adevărul este că am vrut aventură! Am găsit-o. Vom

împărţi frăţeşte aurul! zise Acul. - Ce vom face cu el?Eu aş vrea să-mi fac mânere de aur! zise Olicica.- Vreau capul de aur şi să pot cumpăra câteva diamante cu care să-mi ornez corpul. Poa-te aşa voi fi mai atrăgătoare pentru noul meu stăpân! zise Ciomăgiţa.- Iar eu o să mă îmbrac tot în aur, zise Acul. Poate aşa voi deveni piesă de colecţie şi nimeni nu mă va mai mun-ci atât. Voi sta într-un sipet cu catifea şi voi fi admirat de toţi.În următoarea zi, s-au dus în cel mai apropiat oraş şi, aco-lo, Olicica şi-a făcut mânere din aur. Ciomăgiţa şi-a îm-brăcat capul în aur şi şi-a în-crustat câteva diamante, iar Acul s-a îmbrăcat tot în aur. Cei trei prieteni au fos cum-păraţi de un colecţionar bo-gat de antichităţi şi au rămas împreună pentru mult timp, admiraţi de toţi. Au trăit mult, acolo, şi poate mai trăiesc şi astăzi, în vreo colecţie minunată a unui iubitor de antichităţi.

Diana Maria Fecioruclasa a VI-a B

profesor coordonatorSimona Buga

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 41 4

INTERVIU

De ce v-aţi ales această profesie?

Predau religia pentru că îmi place foarte mult să-i învăţ pe copii cum să se apropie de Dumnezeu.

De ce sunteţi credincioa-să?

Am simţit, de-a lungul vie-ţii, că Dumnezeu m-a aju-tat de foarte multe ori.

Cum vă daţi seama că un copil este credincios?

Analizez comportamentul elevului. Dacă este atent la ore, răspunde corect la întrebările pe care le pun, se poartă frumos cu toţi colegii lui, este foarte uşor să concluzionez că este vorba despre un copil care

crede în Dumnezeu.

Aţi scris pe teme religi-oase?

Am semnat mai multe cărţi şi, în majoritate, sunt scri-eri pentru copii şi sunt le-gate de religie.

Cum aţi ajuns în această şcoală?

Am venit din provincie, din Brăilă, m-am transferat în Bucureşti şi aşa s-a întâm-plat să le predau elevilor din această şcoală.

De câţi ani predaţi reli-gia?

Le împărtăşesc elevilor din cunoştinţele pe care le de-ţin de 14 ani.

Care dintre clase vi se pare care are şcolarii cei mai silitori?

Toţi elevii mei sunt conşti-incioşi, tocmai pentru că predau o disciplină agrea-tă de copii şi sunt mândră de ceea ce mi se întâmplă când sunt la catedră.

De ce vă place profesia pe care o aveţi?

Este deosebit de frumos ceea ce ce fac, deoarece lucrez cu numeroşi copii. Cei mai mulţi sunt foarte credincioşi, cuminţi şi dor-nici să afle lucruri noi.

Ioana Vezeteuclasa a II-a D

R e l I G I a, o pa s I u n e p e n t R u p R o F e s oa R a m I R e l a ş o va

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1 5

INTERVIU

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 41 6

INFO

În perioada 1-15 decembrie 2013 s-a desfăşurat progra-mul LLP-LdV / VETPRO / 2013/ RO/229. Au participat 10 cadre didactice din muni-cipiul Bucureşti şi 5 din jude-ţul Ilfov. Gazda programului "Dezvoltarea competenţelor didactice în utilizarea meto-delor alternative de învăţare în procesul educaţional, pen-tru a contribui la reducerea abandonului şcolar" a fost ALBAFOR S.P.A-Instituto Superiore Formazione Ori-entamento e Ricerca, Albano Laziale ITALY.Au fost comparate şi anali-

zate curriculumurile educaţi-onale din cele două ţări. S-au identificat dificultăţile de învă-ţare ale copiilor cu dizabilităţi şi s-au găsit metode pentru a se reduce părăsirea timpurie a şcolii de către elevi. În cele două săptămâni, activităţiile s-au desfăşurat în partea de sud a Italiei (BAZILICATA) şi în zona Albeno Laziale.În BAZILICATA, părăsirea timpurie a şcolii este zero. La Albeno Laziale, părăsi-rea timpurie a şcolii înain-te de vârsta de 18 ani este de 15-20 %, deoarece zona care se află în apropierea

Romei măreşte tentaţiile de a părăsi şcoala. Cei din sud vor să-si depăşească, rapid, condiţia socială, să-şi conti-nuie studiile universitare, să părăsească zona predomi-nant agricolă.Apariţia ghidului de bune practici întocmit în urma par-ticipării la acest program va fi util în activitatea cadrelor di-dactice care se vor confrunta cu elevii cu risc de părăsire timpurie a şcolii.

profesorMihaela-Lidia Popa

Wa R k I n G s c H e d u l e " v e t p R o"l e o n a R d o da v I n c I p R o G R a m

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1 7

PROZĂ

Baschetul este considerat cel mai răspândit sport de echipă din lume. Se ca-racterizează prin fineţea, precizia şi fantezia exerci-ţiilor tehnice şi tactice fo-losite. Sportivii sunt înalţi şi au calităţi fizice deose-bite. La toate acestea se adaugă spiritul de echipă şi de sacrificiu, inteligenţa şi rezistenţa psihică.

Punctele se obţin prin aruncarea balonului în coş. Echipa care acumu-lează mai multe puncte, la sfârşitul jocului, câştigă. Mingea poate fi făcută să înainteze pe teren prin dri-blare sau pasând-o altor coechipieri. Actele fizice nesportive (fault) sunt pe-nalizate şi există restricţii asupra modului în care

este folosită mingea.Un joc de baschet are loc între două echipe, a câte cinci jucători. Scopul fie-cărei echipe este să intro-ducă mingea în coşul ad-versarilor şi să încerce să împiedice cealaltă echipă să înscrie. Balonul poate fi pasat, aruncat, driblat, în orice direcţie. De ase-menea, îl poţi păcăli pe adversar. În acest scop, se folosesc fentele. La noi în ţară, primele de-monstraţii de baschet au fost efectuate în 1920. Până în 1923, baschetul se practica, în special, în liceele din capitală, unde s-au organizat competiţii. Baschetbaliştii care au ju-cat în echipa Liceului Mi-hai Viteazul, au devenit învingători în prima com-petiţie interliceană care s-a organizat la noi în ţară. Liceul Mihai Viteazul a fost şi prima instituţie care a beneficiat de un teren regulamentar de baschet.Baschetul este sportul meu preferat.

Ioana-Maria Badeaclasa a VII-a C

s p o Rt u l p R e F e R at

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 41 8

PROZĂ

Î n e xc u R s I e c u co l e G I I m e I Într-o zi, doamna profesor ne-a anunţat că o să mergem în excursie, la Buşteni. Toată clasa a exclamat bucuroasă: „Ce bineee !” Aşteptam cu nerăbdare ziua excursiei. Ne-am adunat în faţa şcolii, nerăbdători să pornim în marea aventură. Ne-am ocupat, cuminţi, locurile în autocar. Toţi colegii mei erau relaxaţi şi fericiţi, scăpaseră de emoţiile orelor de matematică şi limba şi literatura română, pentru o zi. În drumul spre Buşteni, am admirat peisajele şi am fost încântată de frumuseţea ţării noastre. Primul popas l-am făcut la Mănăstirea Ghighiu. M-au impresionat măreţia construcţiei şi frumuseţea icoanelor, care parcă te îndemnau la rugăciune şi închinare. De aceea, în acest loc sfânt, ne-am în-chinat şi ne-am rugat. Următoarea vizită a fost la “Muzeul Cinegetic de la Posada”. Aici am văzut animalele împăiate de la noi din ţară şi din alte zări. A fost interesant si educativ pentru noi. Cea mai distractivă parte a zilei a fost atunci când ne-am oprit într-o minunată poieniţă, unde am desfăşurat jocuri distractive şi a fost amuzant. Toată poieniţa răsuna de râsetele cristaline ale copiilor. Eram ca o mare familie! La întoarcere, ne-au aşteptat emoţionaţi părinţii, iar noi le-am povestit, încântaţi, ce frumoasă a fost acea zi. Excursia va rămâne, mereu, în inima mea, iar peste ani, privind suvenirurile cumpărate, îmi voi aminti cu nostalgie de excursia din clasa a ll-a, pe care am realizat-o împreună cu toţi colegii şi doamna mea profesoară!

Teodor Piştea clasa a ll-a D

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 1 9

s p o Rt u l m e u p R e F e R at Sportul meu preferat este Aikido, care este o artă marţială de autoapă-rare. Am început să practic Aikido de la vârsta de cinci ani, împreună cu sora mea. Am îndrăgit, de la început, antrenamentele de la Aikido şi m-am îndreptat, întotdeauna, cu mare plăcere către sală. Aici învăţ să mă apăr, să mă concentrez şi să-mi dezvolt atenţia şi răbda-rea. Pe lângă antrenamente, mai participăm şi la multe concursuri naţionale şi cantonamente. Această artă marţială de autoapărare mă ajută să capăt încredere în pu-terile mele, să mă disciplinez şi să devin mai puternică. Este foarte important, pentru mine, să practic Aikido, deoarece aşa învăţ să mă apăr de un eventual agresor. Practicanţii acestui sport se numesc”aikidoka”. Având în vedere expe-rienţa si cunoştinţele dobândite până acum, pot să mă mândresc şi eu când spun că sunt o aikidoka.

Irina Mateşclasa a II- a D

îndrumător: prof. Gabriela Hostiuc

j u c ă R I a m e a p R e F e R ată Jucăria mea preferată este mingea, încă din primii ani de viaţă. Niciodată nu mă satur să mă bat mingea.Părinţii mi-au cumpărat multe mingi, de toate mărimile, culorile şi materialele, cu diverse desene şi personaje preferate. Le-am iubit pe toate! În vacanţa de vară, m-am jucat zilnic ore-ntregi cu mingea în parc.De aceea, sporturile mele preferate sunt: fotbalul şi polo.

Andi StoianClasa a II a D

PROZĂ

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42 0

co l e G I I m e I Mi-am cunoscut noii colegi la începutul clasei întâi. În prima zi, eram nedumerită pentru că păşeam într-o lume necunoscută. M-am uitat la ei şi le-am zărit gingăşia, delicateţea şi chipurile angelice. Acum suntem în clasa a doua şi am devenit cei mai buni prieteni. Colegii mei vibrează de energie, curaj, inteligenţă, dar şi multă copilărie.

Miruna Andreea Şoleaclasa a II-a D

p o F t I ţ I, vă R o G, Î n ş coa l a m e a!

Şcoala mea este deosebită! Este aparte datorită numelui pe care îl are, “Nicolae Titulescu”, şi a profesorilor care predau aici. Doamnele profesoare care ne predau sunt minunate prin tot ceea ce lucrează cu noi. Ele depun eforturi pentru ca noi, copiii, să creştem frumoşi şi bine pregătiţi pentru viaţă. Fiecare zi de şcoală este ca o zi de naştere. Aici, mă întâlnesc, tot tim-pul, cu doamna mea profesor, Gabriela Hostiuc, care îmi descifrează tainele cuvintelor şi ale cifrelor. Colegii mei sunt şi prietenii mei, astfel că întâlnirea cu ei este o bucurie nesfârşită. Şcoala mea este deosebită! Dacă nu mă credeţi, poftiţi, vă rog, în şcoala mea!

Miriam BOGUSclasa a II-a D

PROZĂ

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 2 1

c ăţ e lu ş u l b e e t H o v e n

Secureanu Alexandru Eduard Amadeusclasa a III-a B

înv. Andreea Feieş

O simfonie de căţel , pe două vociAscult în fiecare dimineaţăCu ochii mari , la patul meu

Stă Beethoven ca o dulceaţă.

Îmi cântă ca să mă trezesc ,Să plec mai repede la şcoalăAr merge şi el, mă gândesc,De latră cu-aşa osteneală!

Îi dau un os şi o bomboanăŞi-mi multumeşte cu un: ,,Ham”.

El dă voios, apoi, din coadăŞi pleacă-ncet la locul lui.

POEZIE

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42 2

PROIECTE

Ambasada Portugaliei la Bucu-reşti şi Muzeul Naţional al Satu-lui ,,Dimitrie Gusti” din Bucureşti cu sprijinul Institutului Camões de cooperare şi de limbă por-tugheză -Ministerul Afacerilor Externe din Portugalia şi al De-partamentului de Studii Ibero – Romanice , Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucu-reşti a desfăşurat în perioada 11-16 iunie 2013 ,,Zilele Culturii Portugheze”.

Elevii clasei a III-a B au avut deosebita plăcere de a participa la acest eveniment însoţiţi de doamna învăţătoare Andreea Feieş.

Invitaţia pe care am pri-mit-o ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte cultura şi tradiţiile portugheze. Am aflat că in 10 iunie se sărbatoreşte Ziua Na-ţională a Portugaliei. În această

zi se obişnuieşte ca toţi oame-nii să mănânce sardine. În 13 iunie este ziua Sfântului Anton care, se spune, ca este făcător de minuni. Din fiecare casă nu lipseşte icoana Sfântului Anton şi, în semn de cinste, toţi oame-nii poartă brăţări inscripţionate cu chipul lui. La această activi-tate am aflat lucruri interesante despre poetul naţional portu-ghez Luís de Camões, despre Vasco da Gama şi despre Innes de Casto, o apropiată a reginei care post-mortem a fost ridicată la rangul de regină. Participarea mea la manifestarea artistica mi-a stârnit curiozitatea pentru această ţară pe care sper să o vizitez cât mai curând.

Împreună cu toti colegii mei şi sub îndrumarea doamnei învăţătoare am participat la ate-lierele de creaţie dedicate copi-ilor. Am confecţionat păpuşi din linguri de lemn care reprezinta personajele portugheze prezen-tate. După ce am realizat păpu-

şile, fiecare dintre noi a încercat să imite cât mai bine personajul realizat. Au ieşit lucrări grozave şi atat eu, cât şi colegii mei, am

primit multe laude şi aprecieri pentru talentul nostru.

A fost o activitate edu-cativă şi deosebit de plăcută. Ne-a adus multă bucurie în su-flete, iar organizatorii şi-au ex-primat toată consideraţia pentru participarea noastră.

Actiunea s-a incheiat cu vizitarea muzeului si am plecat cu impresii frumoase.

Secureanu Alexandru Eduard Amadeus –

clasa a III-a B

Z I l e l e c u lt u R I I p o Rt u G H e Z e l a m u Z e u l n ațI o n a l a l s at u lu I ,,d I m I t R I e G u s t I” d I n

b u c u R e ş t I

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 2 3

INTERVIU

Sile Stoica, profesorul de polo pe apă care pregăteş-te elevii dornici să practice acest sport în bazinul de înot al Şcolii nr. 3, Nicolae Titulescu Bucureşti, este încântat că poate să acti-veze în acest loc.

Câte spaţii, special ame-

najate, pentru diferite sporturi sunt în această şcoală?În şcoală sunt mai multe locuri amenajate pentru practicarea unor sporturi: bazinul de înot, unde se practică înotul si polo pe apă; terenul din curtea şco-

lii, unde se pot juca fotbal, handbal şi sala de sport pentru baschet şi volei.

Ce calităţi trebuie să aibă cei care vor să practice Polo pe apă?Sportivii trebuie să fie foar-te îndemânatici, să aibă for-ţă, să fie înalţi şi inteligenţi, deoarece Polo pe apă este un sport de echipă care presupune gândirea unor strategii.

Puteţi oferi lecţii particu-lare în acest spaţu?Nu se poate preda în par-ticular, deoarece este ne-cesar să lucrăm cu peste 10-15 copii. Cei care lu-crează în particular fac iniţiere, ceea ce la noi la nu se practică, ci doar în clu-burile private.

s I l e s to I c a,u n p R o F e s o R d e p o lo p e a pă c ău tat

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42 4

Care este vârsta minimă a celor care vor să încea-pă acest sport? Dar cea maximă?Copilul trebuie să aibă mi-nimum 5 ani pentru a ne putea înţelege cu el. Vâr-sta maximă nu se poate stabili.

Credeţi că şcoala oferă aceleaşi condiţii pentru cei care sunt înscrişi aici, cât şi pentru cei care în-vaţă în alte şcoli?Sunt de părere că toţi co-piii au şanse egale aici şi beneficiază de aceleaşi condiţii, indiferent că sunt elevii şcolii sau nu.

Trebuie ca elevii să îşi amâne orele de curs pentru a veni la antrena-ment?Antrenamentele se fac în afara cursurilor de studiu ale copiilor. Aceştia trebuie sa îmbine sportul şi cartea.

Cele două nu se suprapun vreodată.

Câte ore pe săptămână trebuie să exerseze cel care doreşte să atingă performanţe notabile?Un antrenament pe zi este suficient pentru învingători, respectiv şase ore pe săp-tămână, cu respectarea

unei pauze în timpul zilei de duminică.

Cât este de caldă apa ba-zinului? Câte grade Cel-sius trebuie să aibă aerul din sala bazinului?Apa are 26 grade Celsi-us, iar temperatura ajunge până la 28 de grade Cel-sius.

Care sunt dimensiunile bazinului? În bazinul mare, lăţimea este de 12 metri, lungimea e de 25 metri, iar adânci-mea de 2 metri.

Câte bazine sunt în această şcoală?Avem două bazine: cel mare, care are adâncimea de 2 m şi bazinul mic, de 90 de cm.

ŞTEFAN STRUNGARUclasa a VI-a

INTERVIU

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 2 5

PROZĂ

Într-o seară liniştită de vară, m-am trezit la o pe-trecere cu personajele din poveştile mele preferate.

Acolo, m-a întâmpinat Li-zuca. Era foarte fericită că a trecut prin dumbravă şi, împreună cu Patrocle, a ajuns la bunicii ei. Lizuca mi-a prezentat şi celelalte personaje.

Mica Sirenă mi-a povestit cum e în mare, mi-a vorbit despre misterele ei şi cât de frumos este să înoţi. Cenuşăreasa era bucuroa-să că i s-a potrivit pantoful şi că a scăpat de surorile sale vitrege, iar Albă-ca-

Zăpada se simţea minunat după ce reuşise să scape de împărăteasa cea rea.

Pinocchio nu mai spunea minciuni, nu mai avea na-sul lung şi devenise un copil adevărat. Rapunzel dansa şi se distra, veselin-du-se că şi-a găsit părin-ţii, deşi nu mai avea părul lung, iar Colţ Alb era blând ca un caţeluş. Îmi explica, fericit, cum e cu stăpânul său şi cum îl îngrijeşte me-reu.

Scufiţa Roşie, multumită că a ajuns cu bine la bunica, stătea de vorbă, de zor, cu biata Capră şi cu Iedul cel

Mic. Cei trei îşi povesteau întâmplările groaznice pe care le-au trăit din cauza lupilor cei răi.

Deodată, m-am trezit, iar petrecerea veselă şi mi-nunată a dispărut. M-am întristat, pentru că a fost doar un vis. Însă, mi-au rămas în minte şi în suflet aceste personaje, pe care le iubesc.

Ele vor rămane, pentru tot-deauna, în inima mea.

Darius- Augustin Toma

clasa a II-a A

p e R s o n a j e d e p o v e s t e

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42 6

PROZĂ

a j u n u l c R ăc I u n u lu I

Copiii merg la colindat, an de an.

Cei mici se întorc acasă fericiţi, după ce primesc dulciuri. Bradul îi aşteaptă să fie împodobit cu steluţe argintii. Moş Crăciun apare numai după ce se culcă fiecare copilaş. Pruncii visează că au primit multe cadouri de la moşul cu barbă albă.

Ajunul Crăciunului este magic!

Luca Ungureanuclasa a II-a A

Dacă locul în care putem admira animalele se numeşte Grădina Zoologică, ei bine, spaţiul în care întâlnim multe specii de flori se intitulează Grădina Botanică.Nu am ajuns acolo, dar îmi închipui că fiecare floare e locuită de o zână.

Primăvara e un carnaval al zânelor, dar iarna ce se întâmplă? Iarna zânele pleacă.

David Văduvaclasa a II-a A

l a G R ă d I n a b ota n I c ă

ş coa l a m e a – u n v I s Î m p l I n I t

De mică, am trecut pe lângă şcoala Gimnazială Nicolae Titulescu şi am visat că, într-o zi, voi ajunge si eu elevă acolo. După ce au trecut anii, am ajuns la această minunată şcoală si mi s-a îndeplinit, astfel, visul.

În prima zi de şcoală, am fost fericită şi emoţionată că, în sfârşit, am devenit elevă. Acum, în clasa a II- a, doamna profesor ne aşteaptă, în fiecare zi, cu zâmbetul pe buze şi ne asigură că nimic nu este greu.

Pereţii şcolii, acoperiţi cu tablouri ale scriitorilor români, ne îndeamnă să învă-ţăm. Sunt sigură că fiecare dintre noi îşi aminteşte, uneori, de şcoala în care a învă-ţat.

Şcoala este un vis împlinit pentru mine.Oana Maria Dragomir

clasa a II-a D

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 2 7

PROZĂ

c R ăc I u n u l Î n b u co v I n a

În Bucovina, Crăciunul este sărbătoarea care se păstrează, mai mult decât în alte părţi . În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumu-tate pe durata sărbătorilor de iarnă.

În ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, şerpii din preajma gospodăriei. În dimineaţa aceleiaşi zile se obişnuia, până de curând, ca femeile să iasă cu mâinile pline de aluat, să meargă în livadă şi să atingă fiecare pom, zicând: ,,Cum sunt mâinile mele pline de aluat, aşa să fie pomii încărcaţi cu rod la anu’!”

Datinile de Crăciun sunt pregătite cu mult înainte, odată cu Postul Crăciunului (15 noiembrie), când încep să se constituie cetele de colindători şi se învaţă colinde-le ce vor fi rostite în timpul sărbătorilor .

Poate cel mai important moment, în derularea sărbătorilor Crăciunului, este seara de Ajun, atunci când se pregăteşte o masă specială, numită ,,Masa de Ajun”.

Colindatul, însă, este un moment culminant al Crăciunului şi s-a păstrat cu multă acurateţe, în majoritatea comunităţilor bucovinene. Datina este deschisă de copii.

ŞTEFANIA ZAMFIRclasa a VI-a B

I a R n a

Iarna a pornit prin munţi şi văi, a îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de za-padă, iar crengilor le-a pus mănuşi din puf .

Ionuţ stă comod în săniuţa trasă de prietenul său, căluţul Tăciune. Săniuţa alu-necă lin, ca o închipuire, printre dealurile acoperite de zăpada cristalină.

Crestele acoperite de zăpadă lucesc albe şi reci. Geamurile acoperite de stelu-ţe argintii lucesc în raza subţire de lumină.

Deşi veşmintele iernii sunt reci, ea revarsă asupra lui Ionuţ emoţii, încântare şi fericire.

IOANA ALEXANDRA CĂTĂNESCUCLASA a III-a B

învăţător - Andreea Simona FEIEŞ

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 42 8

GALERIE

m e m b R I I p R o I e c t u lu I m u lt I l at e R a l co m e n I u s e - k p R e s s ş I pa Rt e n e R I I lo R d I n

s t R ă I n ătat e, Î n v I Z I tă l a s I n a I a ş I b R a n

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 2 9

GALERIE

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 43 0

PROZĂ

c l a s a m e a Mult mi-e dragă clasa mea. Când îi păşesc pragul, pare că tot ce este în jur îmi zâmbeşte: tablourile de pe pereţi, uşile şi ferestrele în chenare albe, florile roşii ale muşcatelor din ghivece .

De pe peretele din dreapta te îndeamnă la călătorii o hartă viu colorată. Prin cele trei ferestre mari, înalte, năvălesc razele luminoase ale soarelui. O adiere de vânt umflă uşor perdelele albe şi curate, brodate pe margini cu fir roşu, gri-deschis şi negru. Aceeaşi broderie tiveşte şi faţa de masa albă, care acoperă catedra.

Spaţioasa noastră clasă găzduieşte trei rânduri de bănci nou-nouţe. Pe pupitre citesc şi învaţă elevii silitori. În fiecare după-amiază, aceştia vin şi intră în clasă gata pregătiţi pentru şcoală.

Îmi iubesc mult clasa şi o îngrijesc frumos, cu multă dragoste şi tragere de ini-mă. Cei care nu cred că am o clasă frumoasă, curată şi luminoasă, îi învit să facă o vizită în şcoala noastră.

Vlad Galben, clasa a VI-a B

o ş coa l ă d e p o v e s t e

Nu ştiu dacă mulţi dintre noi îşi consideră şcoala un ,,loc preferat'', dar aceasta nu mă opreşte pe mine s-o fac.

Atunci când intru pe acea uşă, totul parcă devine mai bun şi mă simt mai bine. Când îmi întâlnesc toţi colegii, inima parcă îmi sare din piept, iar la prima oră sunt deja în altă lume. Îmi iubesc şcoala, o cunosc, ştiu orice colţişor din ea şi fiecare pro-fesor care i-a călcat pragul.

Este printre puţinele şcoli din România care beneficiează de un bazin de înot, fapt care a condus la formarea echipei de polo CSS1 (feminin si masculin). Aici se antrenează mulţi înotători care au ajuns la performanţe deosebite în ţară şi peste hotare.

Elevii şcolii participă la diferite concursuri şi olimpiade, iar cele mai multe rezul-tate sunt excelente.

Avem o şcoală extraordinară, iar unii dintre noi ar trebui să înveţe să o respec-te. Peste tot sunt copii care doresc să devină ”cineva”, sunt suflete ambiţioase care se rup în mii de bucăţi la orice notă mai mică.

Suntem, cu toţii, talentaţi şi vrem să ştim cât mai multe, suntem noi: elevii şcolii Nicolae Titulescu.

Ruxandra Deaconu

clasa a VI-a B

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 3 1

PROZĂ

u lt I m a Z I d e toa m n ă, p R I m a Z I d e I a R n ă

Ziua se îngână cu noaptea. Se ivesc zorile peste micul sătuc din creierii mun-ţilor. Cerul, de un albastru infinit, străluceşte sub primele raze timide ale soarelui de toamnă. Nu se zăreşte niciun fir de nor. Este rece şi natura este, încă, amorţită. Satul parcă doarme sub o mantie de frunze multicolore pudrate argintiu de o brumă fină. Doar susurul pârâiaşului de munte tulbură liniştea.

Încet, încet, satul se trezeşte la viaţă. Începe agitaţia prin gospodării. Bruma fină şi argintie se transformă în picături mărunte de rouă, precum diamantele. Activitatea este limitată, căci recolta e la adăpost prin pivniţele şi bucătăriile gospodinelor. Prin curţi, sătenii adună ultimele frunze răzleţe pornite în pribegie, căci pomii sunt aproape golaşi.

Soarele a ajuns sus şi zâmbeşte blând spre pământul reavăn, încălzindu-l cu ultimele sale forţe.

Ziua e scurtă şi trece cu repeziciune, îmbrăcând cerul cu o lumină roşiatică, amplificată de culorile roşii-arămii ale frunzelor.

Se lasă seara peste sătucul din munţi. Un vânt uşor se porneşte din senin şi creşte treptat în intensitate, aducând nori negri şi grei deasupra satului. Când rafala se opreşte, din cer începe să se cearnă un strat pufos, ca de zahăr pudră, ce trans-formă aşezările în căsuţe de turtă dulce din poveste, luminate cu opaiţe la geamuri.Sătucul îmbracă straie de sărbătoare, o mantie argintie şi strălucitoare. Doar fumul ce se înalţă din coşuri tulbură, pe alocuri, ninsoarea abundentă. Pârâiaşul de munte a îngheţat. Are o pojghiţă de gheaţă, lucioasă ca o oglindă. Ninsoarea se opreşte, se lasă gerul, iar luna care tocmai a răsărit se oglindeşte misterios în luciul gheţii pârâia-şului.

Spre bucuria copiilor, din munţi a coborât iarna peste sat.

Mihai Mihăiescu, clasa a VI-a C

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 43 2

PROZĂ

d R u m u l v I e ţ I I

Era vară şi eram în vacanţă. Părinţii m-au lăsat să stau la bunici. Cum am des-chis poarta, am văzut chipurile a doi oameni blajini şi încărunţiţi de timp. Am alergat spre ei şi i-am strâns în braţe. După câteva minute, bunica a intrat în casă pentru că era prea cald afară. Astfel, am rămas cu bunicul pe verandă.

- Nepoată, dragă, ce-ai mai învăţat tu pe la şcoală? mă întrebă acesta, punân-du-mă pe genunchiul stâng.

- Am învăţat cum să circulăm, când şi pe unde să traversăm ca să nu păţim ceva rău.

- V-a spus doamna povestea aceea frumoasă cu o zeiţă din care aflaţi cum au luat naştere toate regulile de circulaţie?

-Nu, bunicule. Spune-mi-o, te rog!

-Draga moşului, a trecut mult timp de când am aflat-o, iar memoria mea nu este de elefant.

-Te rog, bunule, te rog.

-Bine. Din câte îmi amintesc, totul se întâmpla acum mult timp. ,,Odată, era o zeiţă care se numea Carmeea...’’.

-Era frumoasă?

-,,Foarte frumoasă. Era înaltă, talia ei era fină ca a unui fluturaş. Părul îi era lung şi vălurit, iar nuanţa nu avea asemănare, era de un maro inedit. Ochii îi erau al-baştri, iar această culoare nu poate fi reprodusă de niciun pictor. Nici blândeţea din ei nu se poate descrie. Buzele, de un roşu plin de viaţă, rosteau cuvinte mângâietoare. Era blândă şi înţeleaptă. Însă, dacă îi făceai un lucru nesăbuit unui animal care nu ţi-a greşit, sentinţa pe care o primeai de la ea era pe măsură. Zeiţa era protectoarea ne-cuvântătoarelor. Tatăl ei, marele Helur, i-a spus, într-o zi, că trebuie să se mărite.’’

-Helur, bunicule? Eu ştiam că Zeus este cel mai mare zeu si că Artemis era zeiţa animalelor.

-Ai dreptate, copilă, dar ce îţi povestesc eu se întâmpla cu mult înainte. Acum să continuăm. ,,Aflând acestea, Carmeea se gândi să făurească o încercare pentru pretendenţi.

Astfel , într-o zi, l-a rugat pe Helur să îi trimită două zebre. La orele amiezii, s-a dus în mijlocul pretendenţilor. Erau mult mai puţini decât la început, mulţi au plecat

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 3 3

PROZĂ

pentru că nu mai aveau răbdare. Acesta a fost primul lucru testat de ea, răbdarea. Astfel, doar doi oameni au trecut de prima etapă a încercării. Aceştia erau Radosius, un fiu al unui nobil şi Domitriano, un fiu al unui simplu potcovar.

- Domnilor, astăzi sunteţi aici...

- Zeiţă, vă rog, nu vă irosiţi timpul cu această fiinţă, spuse Radosius arătând spre celălalt. Eu, ştiţi...

- Ce să ştiu? Că eşti intimidat de Domitriano? Dacă-i aşa, te rog pleacă, nu am nevoie de laşi.

- Deloc, alteţă. Dar sunt sigur că voi câştiga.

- Vom vedea, nu te umfla în pene, pentru că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Fiecare va primi o zebră. Nu vă dau indicaţii cu privire la ce trebuie să faceţi cu ea, dar peste două zile voi veni în casele voastre să văd în ce stare sunt.

Trecură cele două zile, iar zeiţa merse întâi la Radosius să vadă ce a făcut acesta cu zebra.

- Unde este zebra încredinţată-ţi?

- Zeiţă, am făcut din ea o haină pentru dumneavoastră.

- Nu îmi trebuie. De ce a fost nevoie să omori acel suflet nevinovat pe care ţi l-am încredinţat?

- Dar....

- Nimic! tună zeiţa şi plecă.

Ajunsă la Domitriano, aceasta fusese primită cum ştia tânărul mai bine.

- Domitriano, te rog, arată-mi unde ai pus zebra.

Acesta o duse într-un grajd micuţ unde-i arătase animalul. Fusese îngrijit cu mare atenţie. Zeiţa, mândră de el, îl luă de soţ. În timp ce Domitriano avea parte nu-mai de bucurii, Radosius era năpădit de necazuri.’’

Astfel, draga mea, tu trebuie să ştii că verdele este Domitriano care te ghidează să faci lucruri bune ce vor avea urmări benefice. Roşu îl simbolizează pe Radosius, ai grijă să nu faci ca el. Zebra este în alb şi negru, pentru a semnifica lucrurile bune dar şi rele de care ai parte în viaţă. Tu alegi pe unde şi când treci.

Ruxandra Maria BURZ

clasa a VII-a C

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 43 4

PROZĂ

Î n p R aG d e I a R n ă

Soarele plăpând îşi răsfrânge firavele raze aurite deasupra copacilor adormiţi si uitaţi de vreme, acum goi şi îngheţaţi, scârţâind la fiecare adiere de vânt. Frunzele, obosite, se desprind încet de bătrânele ramuri, odată aşa puternice şi bogate. Vântul ce înaintează în pas alert, risipeşte minunatul covor multicolor ce slujise credincios pământul care, de altfel, ţine în viaţă toate plantele. Frunzele zboară încet şi înfri-gurate către locuri necunoscute, cu fiecare clipă trecută scurtându-li-se preţioasa viaţă. Florile se chircesc sub greutatea vântului ce le domină, lipindu-se de pământ şi ascultând cum acesta îşi stinge, încetul cu încetul, viaţa şi se lasă acoperit de stratul fin de zăpadă ce seamănă teroare printre vietăţi .

Un urlet scurt, dar pătrunzător, răsună printre copacii bătrâni ce împresoară straşnica pădure, care, în timpuri calde şi paşnice, i-a servit aşa de bine pe toţi locu-itorii ei .

Lumina scade şi, odată cu ea, se scurge şi viaţa pădurii, ce va reînvia odată cu venirea vremurilor bune . Aceasta descreşte până când aproape dispare şi luna aruncă o raza rece peste pădure, cu tristeţe. Norii mânioşi de impertinenţa lunii o acoperă, risipind orice urmă de lumină ce ar fi putut exista .

Pădurea se cufundă într-o linişte absurdă, iar întunericul pune stăpânire peste ea.

Musledin Selma, clasa a VI-a C

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 4 3 5

I m p a c t 2 0 0 0 p l u s – 2 0 1 43 6

ISSN: 2247-0336ISSN·L: 2247-0336