+ All Categories
Home > Documents > UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu...

UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu...

Date post: 01-Sep-2019
Category:
Upload: others
View: 6 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
24
_____________ * Muzeul Judeţ ean de Istorie ş i Arheologie Prahova, str. Toma Caragiu, nr. 10, cod po ş tal 100042, Ploie ş ti, jud. Prahova, România; [email protected], [email protected], [email protected], [email protected]. ** Institutul de Antropologie ‘Francisc Rainer’, B-dul Eroii Sanitari, nr. 8, sect. 5, cod poştal 050474, Bucureşti, România; [email protected]. *** Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’, str. Henri Coandă, nr. 11, sect. 1, cod poştal 010667, Bucureşti, România; [email protected], [email protected]. **** Muzeul Judeţean Buzău, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 50, cod poştal 120360, Buzău, jud. Buzău, România; [email protected] Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 133-156 UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA TÂRGŞORU VECHI (JUD. PRAHOVA) Alin FRÎNCULEASA * , Andrei SOFICARU ** , Andrei MĂGUREANU *** , Bianca PREDA * , Bogdan CIUPERCĂ * , Daniel GARVĂN **** , Alin ANTON * , Cătălin CONSTANTIN *** Abstract: An Early Bronze Age burial was discovered in 2014 during the preventive archaeological research carried out at the Târgşoru Vechi Archaeological Reservation. It was located within the ruins of the ‘Biserica Albă’ (‘White Church’), in the space destined for the altar. The grave was partly disturbed by medieval inhumation and re-inhumation burials. Early Bronze Age research and discoveries are relatively rare in the study area. Multidisciplinary analyses of this funerary feature have provided scholars with new information on funerary practices and on the absolute chronology. Excepting the Yamnaya (Pit-Grave) barrow burials, only a few graves belonging to the first half of the 3rd millennium BC have been discovered in central Walachia, and almost all of them have raised serious problems with the chronological framework. Rezumat: În anul 2014, în timpul derulării unor cercetări preventive în incinta Rezervaţiei Arheologice Târgşoru Vechi, a fost descoperit un mormânt din epoca timpurie a bronzului. Acesta era situat în interiorul ruinelor ‘Bisericii Albe’, în spaţiul destinat altarului. Mormântul era parţial deranjat de înmormântări şi reînhumări din perioada medievală. Pentru acest segment cronologic, în arealul studiat, cercetările şi descoperirile sunt relativ rare, astfel că publicarea extinsă a acestui complex şi corelaţiile ce rezultă dintr-o serie de analize pluridisciplinare oferă celor interesaţi informaţii inedite atât asupra comportamentului funerar, cât şi a cronologiei absolute. Cu excepţia complexelor funerare tumulare atribuite comunităţilor Jamnaja, au fost descoperite foarte puţine morminte atribuite primei jumătăţi a mileniului III î.Hr. în centrul Munteniei, iar din cele considerate contemporane acestei perioade, majoritatea ridică serioase probleme de încadrare cronologică. Keywords: Târgşoru Vechi; Bronze Age; Glina culture; burial; chronology. Cuvinte cheie: Târgşoru Vechi; epoca bronzului; cultura Glina; mormânt; cronologie. Introducere În anul 2014, în timpul derulării cercetărilor preventive în incinta Rezervaţiei Arheologice Târgşoru Vechi, a fost descoperit un mormânt preistoric. Acesta era situat în interiorul ruinelor ‘Bisericii Albe’, în spaţiul destinat altarului, la est de absida stângă (Planşa III). Mormântul era parţial deranjat de înmormântări şi reînhumări din perioada medievală (Planşa III.2). Publicarea extinsă a acestui complex şi corelaţiile ce rezultă dintr-o serie de analize pluridisciplinare, oferă celor interesaţi informaţii inedite, atât despre comportamentul funerar specific epocii, cât şi asupra cronologiei absolute, pentru un segment temporal pentru care astfel de analize nu sunt foarte prezente în peisajul bibliografic românesc. Cu excepţia complexelor funerare tumulare atribuite comunităţilor Jamnaja (Frînculeasa et al. 2013: 24), în centrul Munteniei au fost cercetate foarte puţine morminte ce ar putea aparţine primei jumătăţi a mileniului III î.Hr. (Băjenaru 2014: 221), iar din cele câteva considerate contemporane acestei perioade, majoritatea ridică serioase probleme de încadrare crono-culturală. Context - note generale Situl arheologic de la Târgşoru Vechi a intrat în atenţia istoricilor în prima jumătate a secolului XX, fiind remarcate edificiile medievale vizibile în peisaj (Ciupercă 2013: 3). Despre monumentele şi istoria Târgşorului au scris, printre alţii, C.C. Giurescu, V.N. Drăghiceanu, N. Ghika- Budeşti, G.M. Petrescu - Sava (fost Gh. Zagoritz), I. Ionaşcu sau N. Simache (Drăghiceanu 1924: 75;
Transcript
Page 1: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

_____________ * Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, str. Toma Caragiu, nr. 10, cod poştal 100042, Ploieşti, jud. Prahova, România; [email protected], [email protected], [email protected], [email protected]. ** Institutul de Antropologie ‘Francisc Rainer’, B-dul Eroii Sanitari, nr. 8, sect. 5, cod poştal 050474, Bucureşti, România; [email protected]. *** Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’, str. Henri Coandă, nr. 11, sect. 1, cod poştal 010667, Bucureşti, România; [email protected], [email protected]. **** Muzeul Judeţean Buzău, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 50, cod poştal 120360, Buzău, jud. Buzău, România; [email protected] Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 133-156

UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT

LA TÂRGŞORU VECHI (JUD. PRAHOVA)

Alin FRÎNCULEASA*, Andrei SOFICARU**, Andrei MĂGUREANU***, Bianca PREDA*, Bogdan CIUPERCĂ*,

Daniel GARVĂN****, Alin ANTON*, Cătălin CONSTANTIN***

Abstract: An Early Bronze Age burial was discovered in 2014 during the preventive archaeological research carried out at the Târgşoru Vechi Archaeological Reservation. It was located within the ruins of the ‘Biserica Albă’ (‘White Church’), in the space destined for the altar. The grave was partly disturbed by medieval inhumation and re-inhumation burials. Early Bronze Age research and discoveries are relatively rare in the study area. Multidisciplinary analyses of this funerary feature have provided scholars with new information on funerary practices and on the absolute chronology. Excepting the Yamnaya (Pit-Grave) barrow burials, only a few graves belonging to the first half of the 3rd millennium BC have been discovered in central Walachia, and almost all of them have raised serious problems with the chronological framework.

Rezumat: În anul 2014, în timpul derulării unor cercetări preventive în incinta Rezervaţiei Arheologice Târgşoru Vechi, a fost descoperit un mormânt din epoca timpurie a bronzului. Acesta era situat în interiorul ruinelor ‘Bisericii Albe’, în spaţiul destinat altarului. Mormântul era parţial deranjat de înmormântări şi reînhumări din perioada medievală. Pentru acest segment cronologic, în arealul studiat, cercetările şi descoperirile sunt relativ rare, astfel că publicarea extinsă a acestui complex şi corelaţiile ce rezultă dintr-o serie de analize pluridisciplinare oferă celor interesaţi informaţii inedite atât asupra comportamentului funerar, cât şi a cronologiei absolute. Cu excepţia complexelor funerare tumulare atribuite comunităţilor Jamnaja, au fost descoperite foarte puţine morminte atribuite primei jumătăţi a mileniului III î.Hr. în centrul Munteniei, iar din cele considerate contemporane acestei perioade, majoritatea ridică serioase probleme de încadrare cronologică.

Keywords: Târgşoru Vechi; Bronze Age; Glina culture; burial; chronology. Cuvinte cheie: Târgşoru Vechi; epoca bronzului; cultura Glina; mormânt; cronologie. Introducere În anul 2014, în timpul derulării cercetărilor preventive în incinta Rezervaţiei Arheologice

Târgşoru Vechi, a fost descoperit un mormânt preistoric. Acesta era situat în interiorul ruinelor ‘Bisericii Albe’, în spaţiul destinat altarului, la est de absida stângă (Planşa III). Mormântul era parţial deranjat de înmormântări şi reînhumări din perioada medievală (Planşa III.2). Publicarea extinsă a acestui complex şi corelaţiile ce rezultă dintr-o serie de analize pluridisciplinare, oferă celor interesaţi informaţii inedite, atât despre comportamentul funerar specific epocii, cât şi asupra cronologiei absolute, pentru un segment temporal pentru care astfel de analize nu sunt foarte prezente în peisajul bibliografic românesc. Cu excepţia complexelor funerare tumulare atribuite comunităţilor Jamnaja (Frînculeasa et al. 2013: 24), în centrul Munteniei au fost cercetate foarte puţine morminte ce ar putea aparţine primei jumătăţi a mileniului III î.Hr. (Băjenaru 2014: 221), iar din cele câteva considerate contemporane acestei perioade, majoritatea ridică serioase probleme de încadrare crono-culturală.

Context - note generale Situl arheologic de la Târgşoru Vechi a intrat în atenţia istoricilor în prima jumătate a

secolului XX, fiind remarcate edificiile medievale vizibile în peisaj (Ciupercă 2013: 3). Despre monumentele şi istoria Târgşorului au scris, printre alţii, C.C. Giurescu, V.N. Drăghiceanu, N. Ghika-Budeşti, G.M. Petrescu - Sava (fost Gh. Zagoritz), I. Ionaşcu sau N. Simache (Drăghiceanu 1924: 75;

Page 2: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

134

Ghika-Budeşti 1931: 34-5, pl. 159-161; Petrescu-Sava 1937: 14; Grigore 2014: 14-5). Datorită modului în care aceasta s-a păstrat, ‘Biserica Albă’ a fost în prim plan încă de la începuturile cercetărilor arheologice de la Târgşoru Vechi (Măgureanu et al. 2013: 94). Construcţia are plan triconc şi pronaosul extins (Ghika-Budeşti 1931: fig. 159). Înălţimea uşor supradimensionată îi conferă un aspect monumental (Planşa II). Această biserică ‘de cartier’ a fost ridicată de către negustorii şi meşteşugarii locali la mijlocul secolului al XVI-lea. Este una dintre cele patru biserici ‘de cartier’ cunoscute până în prezent la Târgşoru Vechi, edificii care prin amplasamentul lor oferă o imagine asupra întinderii şi planimetriei fostului târg medieval (Măgureanu et al. 2013: 92, fig. 1).

Primele săpături arheologice asupra acestui monument istoric au fost demarate în anul 1965, cu un an înainte fiind identificat cimitirul aferent (Măgureanu et al. 2013: 94, 100-1). În timpul cercetărilor de la ‘Biserica Albă’ au fost descoperite termele castrului roman, cimitirul medieval aflat în jurul acesteia etc. În ultimul deceniu al secolului XX cercetările arheologice au fost reluate din dorinţa de a obţine informaţii suplimentare despre acest obiectiv, în vederea realizării unui proiect de restaurare şi conservare a acestuia (Măgureanu et al. 2013: 101; Grigore 2014: 15, pl. 1/1). Nici în această etapă cercetările nu au fost finalizate, iar intenţia de restaurare a edificiului nu a fost pusă în practică.

Cercetarea extinsă a ‘Bisericii Albe’ se datorează unui proiect de restaurare şi introducere în circuitul turistic a acestei construcţii. Astfel, implementarea proiectului de „Restaurare şi punere în valoare a ansamblului monahal al Mănăstirii Turnu: chilii, casă egumenească, ziduri de incintă, ruinele Bisericii Albe, ruinele Bisericii lui Mihnea Turcitul, ruinele termelor romane, alei pietonale, accese carosabile, amenajări exterioare - plantaţii sat Târgşoru Vechi, comuna Târgşoru Vechi, judeţul Prahova”, finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, a permis finalizarea cercetărilor acestui monument istoric1.

Despre mormântul preistoric Complexul funerar a fost descoperit în interiorul ‘Bisericii Albe’, în spaţiul destinat altarului, la

est de absida stângă, în apropierea fundaţiei edificiului respectiv. A fost identificat în secţiunea I şi caseta VI şi a primit sigla M.15. În caseta VI au fost cercetate alte trei morminte medievale, respectiv M.16, M.17 şi M.18, ce au afectat parţial complexul preistoric (Planşa III). Groapa mormântului ce nu a fost identificată, perfora un depozit natural argilos de culoare galbenă. Săparea acesteia a afectat şi un strat de locuire eneolitic, o serie de fragmente ceramice găsite în poziţie secundară aparţin culturii Gumelniţa. Baza gropii mormântului se afla la adâncimea de -1,28-1,30 m, sub cota nivelului de călcare din biserică. Defunctul a fost aşezat chircit-lateral pe partea stângă, braţele îndoite par să fi fost aduse spre bărbie, picioarele strânse accentuat. Orientarea scheletului era ENE-VSV (Planşa IV.1, 4).

Inventarul acestui complex funerar era format dintr-un vas, parţial distrus de înmormântările medievale, şi o piesă din cupru. Vasul era depus în apropierea membrelor superioare, piesa din cupru se afla la aproximativ 0,15 m sud de oasele membrelor inferioare (Planşa IV.1). Avea formă tronconică, cu pereţii corpului uşor arcuiţi. Suprafaţa exterioară era finisată relativ grosier, pasta era aspră la pipăit datorită prezenţei nisipului, iar ca degresant au fost utilizate alături de nisip şi cioburi pisate. Culoarea la exterior era cenuşie spre brun şi cenuşie-gălbuie la interior. Vasul era ars secundar. Buza îngroşată, era discret profilată, sub ea avea marcată printr-o incizie orizontală întreruptă manşeta lată de 12 mm, sub care avea aplicaţi patru butoni alungiţi dispuşi simetric, cu dimensiunea de 21 x 9 mm. Vasul avea înălţimea de 115 mm, diametrul gurii de 111 mm, iar cel al bazei de 75 mm (Planşa IV.2, 5). Piesa de cupru avea formă alungită, cu ambele extremităţi subţiate, avea patru muchii, secţiunea era pătrată. Avea lungimea de 33 mm şi grosimea maximă de 8 mm (Planşa IV.3, 6).

Raport antropologic Descriere: scheletul este bine conservat, dar prezintă numeroase lipsuri şi rupturi din

vechime. Craniul este fragmentar şi păstrează porţiuni din frontal, ambele parietale (restaurate parţial), două fragmente de occipital, trei dinţi şi alte piese ce nu se conexează. Lipsesc claviculele, omoplaţii, coastele, sternul, vertebrele, sacrumul şi majoritatea oaselor de la mâini şi picioare. De la humeri sunt prezente porţiuni de diafize, ca de altfel şi la radii sau ulne. Din coxale s-au identificat unele porţiuni de fose acetabulare şi un fragment mai mare, din cel stâng, ce păstrează marea incizură sciatică şi o parte din suprafaţa auriculară. Femurele au fost restaurate parţial, de la stângul este prezentă jumătatea proximală, iar de la cel drept diafiza şi fragmente de epifize. Din tibii şi peronee sunt identificate numai porţiuni de diafize. Sunt prezente talusul şi calcaneul drept.

Page 3: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 135

Starea de conservare: 0 = lipsa osului 1 = conservare slabă, 75% din suprafaţa osului este erodată din sol 2 = conservare moderată, 50% din suprafaţa osului este erodată din sol 3 = conservare bună, 25% din suprafaţa osului este erodată din sol

Craniu Claviculă Omoplat Stern Coaste Vertebre

stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta cervicale toracale lombare 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Humerus Cubitus Radius Oasele mâinii stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

3 3 3 3 3 3 2 0

Coxal Sacrum Femur Rotulă Tibie stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

2 3 0 3 3 0 3 3 3

Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

3 3 0 3 0 3 0 3

Starea de reprezentare: 0 = lipsa osului 1 = reprezentare sub 50% a osului 2 = reprezentare între 50-75% a osului 3 = reprezentare de peste 75% a osului

Claviculă Craniu

stânga dreapta Omoplat

calotă masiv facial mandibulă lateral medial lateral medial stânga dreapta 2 0 1 0 0 0 0 0 0

Stern Coaste Vertebre Humerus

stânga dreapta stânga dreapta cervicale toracale lombare prox diaf dist prox diaf dist 0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 2 2

Cubitus Radius

stânga dreapta stânga dreapta prox diaf dist prox diaf dist prox diaf dist prox diaf dist

2 3 0 2 3 0 0 2 0 0 2 0

Femur Oasele mâinii Coxal Sacrum

stânga dreapta stg dr stg dr prox diaf dist prox diaf dist 0 2 1 1 0 2 2 1 2 3 1

Rotulă Tibie Peroneu

stânga dreapta stânga dreapta stg dr prox diaf dist prox diaf dist prox diaf dist prox diaf dist 0 3 0 3 0 0 3 0 0 1 0 0 1 0

Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

0 3 0 2 0 1

Page 4: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

136

Determinarea sexului: feminin (pe baza caracterelor craniene păstrate şi cele ale coxalului drept). Estimarea vârstei: sinostoza suturilor craniene indică 34,7 - 41,10 ani; suprafaţa auriculară dreaptă indică 35 - 39 ani. Dentiţie: sunt prezenţi incisivii centrali mandibulari şi molarul 3 maxilar stâng ce prezintă o carie interproximală de mari dimensiuni. Patologie: nu se observă modificări patologice.

Elemente de cronologie relativă şi absolută Pentru dezvoltarea unei analize privind cronologia relativă a complexului funerar de la

Târgşoru Vechi şi circumscrierea acestuia într-un context mai larg, există trei repere ce pot fi abordate, respectiv inventarul, ritul şi ritualul de înmormântare.

Despre inventar: vasul din mormântul de la Târgşoru Vechi are o formă oarecum neutră, fără vreun impact cronologic foarte relevant. Totuşi, un element foarte important este prezenţa manşetei, respectiv buza îngroşată delimitată de o incizie, caracteristică ce marchează un orizont crono-cultural specific bronzului timpuriu. Manşeta o găsim încă din faza a III-a a culturii Coţofeni (Roman 1976: 47; Ciugudean 1988: 20), fiind descoperită şi în aşezările de tip Runcuri (Roman 1985), prezentă inclusiv într-un orizont timpuriu Glina, cum este cel de la Moara Vlăsiei (Frînculeasa et al. 2014: pl. 12/8; 14/4, 9). O regăsim şi în situl de la Şoimeşti (jud. Prahova), într-un nivel de locuire în care apar şi fragmente ceramice cu decoruri de tip Runcuri şi Năeni-Schneckenberg (Frînculeasa şi Garvăn 2015). În general, manşeta apare în situri Glina considerate timpurii, la Odaia Turcului apare numai în nivelul inferior (Băjenaru 2002: 110), uneori împreună cu ceramică de tip Runcuri precum în primul nivel de locuire din acelaşi sit (Băjenaru 2014: 181). Manşeta asociată cu decorul de tip perforaţii/ găuri complete este prezentă în siturile de la Braneţ (nivelul 3), Bungetu, Văcăreşti (Băjenaru 2002: 114, nota 25; 2014: 181), Moara Vlăsiei (Frînculeasa et al. 2014, pl. 14; 15/4; 16/4) sau în Transilvania, de exemplu, la Feldioara (Boroffka 2004: 24). De altfel, este prezentă dincolo de Carpaţi începând din cultura Coţofeni, fiind un element comun în mediile culturale Schneckenberg, Bedeleu-Livezile, Şoimuş, Jigodin, Roşia, Iernut (Ciugudean 1988: 21; Roman et al. 1992; Băjenaru 2002: 114; Boroffka 2004: 24).

Aşa cum au fost clasificate recent formele bronzului timpuriu la Dunărea Inferioară, vasul de la Târgşoru Vechi ar putea fi inclus în grupa de mărime B, categorie IV.B.3. (Băjenaru 2014, pl. 2, nr. 27, 28), iar în ce priveşte cultura Glina în grupa cană, pahare, cupe (Băjenaru 2014: 176, pl. 22B). Un vas asemănător, dar cu gura mai evazată, a fost descoperit în situl de la Govora Sat ‘Runcuri’ (Roman 1985: fig. 5/6), altele decorate cu găuri-buton provin din aşezarea de la Bucureşti ‘Roşu’ (Constantiniu şi Panait 1962: fig. 6; pl. V). Forma vasului o regăsim şi în mediul cultural Schneckenberg (Prox 1941: pl. XV/4; Sztáncsuj 2009: pl. XIV), uneori asociată cu decoruri de tip Năeni (Prox 1941: pl. XVI/4, XXVII/3).

Piesa din cupru este una banală, nu are nişte elemente tipologice definitorii pentru un anumit areal sau segment cronologic. Datorită dimensiunilor mici (L=33 mm) este destul de dificil de inclus într-o anumită categorie funcţională (vârf/sulă/ împungător). Având în vedere acest aspect, pare a fi fost folosită, mai curând, ca vârf pentru un împungător. Singura piesă asemănătoare pentru orizontul cultural Glina a fost descoperită la Braneţ şi avea lungimea de 50 mm. Având unul din capete uşor lăţit, autorul cercetării sitului respectiv a inclus-o în categoria dăltiţelor (Ulanici 1975: 61, fig. 13/2). O altă piesă, dar de dimensiuni mai mari (L=82 mm), a fost semnalată şi în stratul preistoric suprapus de tumulul de la Sudiţi (Frînculeasa 2011a: 261, nota 15, fig. 3/6). De asemenea, o piesă considerată sulă, cu secţiunea pătrată, a fost găsită în M.8 de la Năeni ‘Colarea’ (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 177, fig. 9/3). Pentru acelaşi interval cronologic, piesa ce prezintă cele mai bune analogii a fost identificată în mediul cultural Schneckenberg, în situl de la Sfântul Gheorghe ‘Örkö’. Are secţiunea pătrată, ambele extremităţi subţiate, lungimea de 65 mm (Székely 1957: 157, fig. 9/2). Altă descoperire din acelaşi context cultural, ceva mai lungă (L=103 mm), provine de la Rotbav (Székely 1970: 205, fig. 1/4), iar alte două din aşezarea eponimă (Prox 1941: pl. XIII/5, 10).

Despre rit şi ritual: morminte ce au fost atribuite culturii Glina au fost cercetate la Bucureşti ‘Fundeni Ziduri între Vii’, Căscioarele ‘Cătălui’, Drăgăneşti-Olt, Verbiţa, Făurei, toate de inhumaţie, la care se adaugă cele de incineraţie de la Mătăsaru, Govora Sat ‘Runcuri’, Budureasca, Vârtopu-Ciuperceni.

În mormântul de la Bucureşti ‘Fundeni - Ziduri între Vii’, defunctul era depus chircit-lateral pe partea stângă, cu membrele superioare strânse şi aduse spre mandibulă, orientat SE-NV, iar la cap şi picioare avea depus câte un vas (Morintz şi Rosetti 1959: 22). Deşi sunt amintite două vase, acestea nu sunt redate grafic, aceeaşi constatare fiind valabilă şi pentru mormântul în sine (Morintz şi Rosetti 1959: 22).

La Căscioarele ‘Cotul Cătălui’ a fost cercetat un mormânt de inhumaţie ce avea o groapă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Defunctul era aşezat chircit lateral-stânga, orientat NE-SV. Acest complex se afla sub un strat (aglomerare) de ceramică. Autorul cercetării menţionează că groapa

Page 5: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 137

mormântului e săpată sub stratul de ceramică şi în acelaşi timp subliniază că fragmentele de vase erau depuse intenţionat peste mormânt (Nanu 1989: 38). Planul publicat arată că aglomerarea de ceramică acoperea o mare parte din secţiunile în care a fost surprins mormântul. Deşi nu sunt menţionate intervenţii ulterioare asupra stratului arheologic, există autori ce încadrează complexul unei perioade mai recente (Schuster 1997: 48). Alţi cercetători susţin că reprezintă un complex cu un caracter special, ce poate fi atribuit culturii Glina, fiind considerat singura descoperire funerară certă pentru această cultură (Băjenaru 1995: 183). Remarcăm că acest complex funerar nu avea inventar, în lipsa unor analogii şi a altor elemente suplimentare, concluziile trebuie tratate cu prudenţă.

Din situl de la Drăgăneşti-Olt au fost publicate nouă morminte, toate de inhumaţie, atribuite iniţial culturii Glina (Nica et al. 1994: 43), apoi eneoliticului (Nica et al. 1995: 16). În mormântul 5 a fost descoperită o piesă din cupru (Nica et al. 1995: 16, fig. 15/8), respectiv o secure de tip breite Flachbeil, ce poate fi legată din punct de vedere tipologic de mileniile IV-III î.Hr. (Motzoi-Chicideanu 2011: 290), putând fi încadrată în culturile Coţofeni sau Glina (Mareş 2002: 234). De altfel, un tipar pentru astfel de piese provine din situl Glina de la Crivăţ (Roman 1976a: 28, fig. 2/12). Pentru cel puţin 6 morminte, câteva detalii trebuie remarcate, precum orientarea asemănătoare, depunerea chircit lateral-stânga, cu genunchii ridicaţi, lipsa inventarului, cu excepţia securii (Nica et al. 1995: fig. 6). Toate aceste elemente arată un grup de morminte unitar din punct de vedere al standardului funerar, în plus complexele apar grupate într-un anumit sector al sitului (Nica et al. 1997: fig. 1).

Mai menţionăm prezenţa într-un mormânt tumular de la Verbiţa a unui vas (Figura 1.13) considerat tipic pentru cultura Glina (Berciu şi Roman 1984: 19, fig. 2/2). Deşi ne aflăm sub influenţa ritualului atribuit comunităţilor Jamnaja (prezenţa movilei din pământ, depunerea pe spate cu picioarele strânse şi ridicate), orientarea este una în afara standardului acestor manifestări din prima jumătate a mileniului III î.Hr., iar movilele cu diametre ce nu depăşesc 20 m erau relativ mici comparativ cu majoritatea tumulilor cercetaţi (Frînculeasa et al. 2013; 2014a). Un alt mormânt de inhumaţie atribuit culturii Glina a fost semnalat la Făurei, dar lipsesc alte precizări (Motzoi-Chicideanu 2011: 103, 289).

În ce priveşte mormintele de incineraţie de la Govora-Sat ‘Runcuri’, Budureasca, Vârtopu-Ciuperceni şi Mătăsaru, trebuie precizate câteva detalii. La Govora-Sat oasele incinerate erau depuse într-o urnă, aşezată în interiorul unei cutii din lespezi de piatră (Petre Govora 1995: 23, fig. 5/4). Mormântul de incineraţie de la Mătăsaru este doar menţionat, fără detalii suplimentare (Bichir şi Popescu 1970: 273). La Vârtopu-Ciuperceni au fost cercetate morminte de incineraţie sub tumuli, uneori însoţite de amenajări din pietre. Remarcăm apariţia unor căni cu gâtul înalt şi toartă în bandă (Calotoiu 2007: fig. 5, 8), uneori decorate cu mici proeminenţe aplicate pe corp (Calotoiu 2007: fig. 10), cu analogii în ceramica de la Verbiţa (Berciu şi Roman 1984: fig. 2).

La Budureasca au fost descoperite câteva morminte de incineraţie cu amenajări complexe ce includ movila de pământ, ring şi cistă din piatră (Frînculeasa 2011). Există vase (Figura 1.16, 17) ce pot fi asociate cu inventarul ceramic Odaia Turcului/Monteoru timpuriu (Băjenaru 2002: fig. 5), dar şi cel specific înmormântărilor din zona dealurilor Subcarpaţilor Meridionali (Schuster 1997; Motzoi-Chicideanu şi Olteanu 2000), asemănarea cea mai vizibilă fiind cu vase recuperate din morminte în cistă din piatră (Figura 1.7-12) de la Homorâciu (Frînculeasa 2005; 2011: 58, fig. 6/5), Malul cu Flori, Apa Sărată (Schuster 1997: fig. 79, 81/1). Analogii sunt şi cu vase provenind din mormintele tumulare de inhumaţie de la Verbiţa (Berciu 1961, fig. 17/1; Berciu şi Roman 1984: 17, fig. 2/1, 3, 4) sau de incineraţie de la Vârtopu-Ciuperceni (Calotoiu 2007: fig. 5, 8). Vasele respective au forma unor căni cu gâtul înalt şi cu o toartă în bandă, ce asigură conexiunea între corpul (bitronconic, eventual sferoidal) şi buza vasului (Figura 1.1-12). Din punct de vedere tipologic aceste vase sunt apropiate de mediul Somogyvár (Kulcsar 2009: pl. 6/3-7, 7/1-2, 21/8, 9), remarcă făcută cu ceva timp în urmă (Bona 1965: 53-4). Acelaşi autor a identificat o serie de elemente ce atestă anumite legături între comunităţile Somogyvár şi Schneckenberg (Bona 1965: 52-3). Datele radiocarbon aferente acestei culturi sunt cuprinse în intervalul 2800/2600-2200 BC (Rassamakin şi Nikolova 2008: 59, fig. 5; Horváth et al. 2013: tab. 3; Kulcsár şi Szeverényi 2013), într-un orizont cronologic, cel puţin la palierul superior, suprapus şi de descoperirile mai sus amintite.

De la Budureasca din mormântul KG3 provine o ceaşcă (Frînculeasa 2011: fig. 3/5; 5/5) ce are analogii cu vase din situl de la Năeni ‘Zănoaga’, din nivelele Zănoaga IIa şi IIb ce caracterizează etapa Monteoru Ic4,2 (Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: fig. 16/1, 17/4) sau de la Odaia Turcului în stratul 4 (Băjenaru 2002: fig. 5/4-7). Complexul funerar de la Budureasca pare să acopere intervalul suprapus de finalul culturii Glina şi începutul culturii Monteoru, probabil în segmentul în care evoluează ceea ce a fost definit drept grupul Odaia Turcului (Băjenaru 2002), fiind contemporan cu orizontul înmormântărilor în ciste din zona dealurilor subcarpatice (Motzoi-Chicideanu şi Olteanu 2000).

Page 6: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

138

Figura 1. Categorii principale de forme de vase descoperite în complexele funerare discutate în text: Verbiţa (1-3, 13), Vârtopu-Ciuperceni (4-6, 14), Apa Sărată (7, 9, 15), Malu cu Flori (8), Budureasca (10-11, 16-17, 20), Homorâciu (12), Sf. Gheorghe (18), Năeni-Colarea (19) (după Berciu şi Roman 1984; Calotoiu 2007; Schuster 1997; Frînculeasa 2005; 2011; Vulpe şi Drîmbocianu 1981; Roman 1986).

The main categories of pot shapes found in burials discussed in the text: Verbiţa (1-3, 13), Vârtopu-Ciuperceni (4-6, 14), Apa Sărată (7, 9, 15), Malu cu Flori (8), Budureasca (10-11, 16-17, 20), Homorâciu (12), Sf. Gheorghe (18), Năeni-Colarea (19) (after Berciu şi Roman 1984; Calotoiu 2007; Schuster 1997; Frînculeasa 2005; 2011; Vulpe and Drîmbocianu 1981; Roman 1986).

Descoperirile atribuite culturii Glina în spaţiul aflat la nord de Bucureşti sunt relativ puţin cunoscute. În repertoriul Glina publicat cu un deceniu în urmă, în judeţele Prahova şi Buzău nu sunt introduse situri atribuite acestei culturi, dar sunt relativ numeroase în Dâmboviţa (27 situri) sau Ilfov/ Bucureşti (20 situri) (Schuster et al. 2005). Într-un volum apărut recent, în arealul analizat apare marcat un singur obiectiv arheologic aflat în localitatea Gura Vitioarei (Băjenaru 2014: 72, nr. 343, harta 5). Deşi este evidenţiată prezenţa decorului cu găuri-buton, artefactele de aici sunt raportate la grupul Năeni-Schneckenberg (Comşa şi Georgescu 1981: 274). În ultimii ani au fost cercetate sau identificate o serie de situri specifice acestei culturi ce merită amintite. Suplimentar, nefăcând totuşi subiectul acestui studiu, vom trece în revistă, doar la suprafaţă, o serie de probleme şi discuţii ce implică arealul şi segmentul cronologic analizate.

Un prim sit de menţionat este cel de la Moara Vlăsiei (jud. Ilfov), în care au fost cercetate o serie de complexe arheologice cu materiale ce par să marcheze o etapă timpurie a culturii Glina (dacă nu chiar uşor anterioară acestei culturi). În repertoriul ceramic lipsesc decorurile de tip găuri-buton, dar sunt prezente perforaţiile, manşeta sau alte motive caracteristice (Planşa VII). Câteva fragmente ceramice sunt decorate în manieră nespecifică culturii Glina, între care menţionăm scheletele de peşte, şnurul răsucit, boabe de linte, dar sunt prezente şi forme mai deosebite precum vasele amforoidale (Frînculeasa et al. 2014: pl. 12/2, 3, 10, 11; 13/3; 16/2) (Planşa VII.1, 2, 4, 17).

Tot o descoperire recentă a fost realizată la Filipeştii de Târg (jud. Prahova)2. Sub depunerea medievală (sec. XVII-XVIII) de la Conacul ‘Pană Filipescu’, într-un strat negricios gros de aproximativ 0,20 m, au fost recuperate câteva fragmente ceramice Glina. Ceramica este poroasă la suprafaţă, iar în ce priveşte decorurile menţionăm prezenţa găurilor buton, a brâului alveolat, asociate sau nu pe acelaşi vas, a unor crestături dispuse în şiruri pe orizontală (Planşa VI).

Un alt sit abordat prin cercetări arheologice începând cu anul 2014 este cel de la Şoimeşti ‘Dealul Merez’ (jud. Prahova) (Frînculeasa şi Garvăn 2015). Sunt prezente materialele ceramice comune ansamblului cultural Glina, inclusiv de tip Runcuri, dar apar şi fragmente ce au analogii cu cele din situl de la Năeni ‘Colarea’ (Vulpe şi Drîmbocianu 1981) sau în mediul cultural Schneckenberg (Prox 1941) (Planşa VIII). Alte descoperiri izolate sunt cunoscute la Gura Vitioarei, Măneşti, Ploieşti ‘Nord’ şi Budureasca. În valea Budureasca (Vadu Săpat) au fost reperate atât aşezări Glina, cât şi, aşa cum am remarcat, un cimitir de incineraţie situat, din punct de vedere cronologic, la graniţa dintre culturile Glina şi Monteoru (Frînculeasa 2011). De la Măneşti ‘Movila Mare’, alături de câteva fragmente ceramice cu găuri-buton, provine şi o dăltiţă din cupru (Planşa IX.4, 5).

Page 7: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 139

Un obiectiv arheologic important din nordul Munteniei ce a generat numeroase discuţii este cel de la Năeni ‘Colarea’. Dintr-un sit dispus pe o formaţiune stâncoasă, ce a avut ca efect spălarea depozitului arheologic, au fost recuperate de la suprafaţă fragmente ceramice. A fost evidenţiată lipsa găurilor-buton şi a şirurilor de perforaţii specifice decorului ceramicii Glina şi Schneckenberg (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 175)3. În acelaşi sit au fost descoperite 10 morminte, din care o parte distruse de o carieră de piatră aflată în exploatare. Cu excepţia unuia (M.9), toate celelalte erau de inhumaţie. Defuncţii erau aşezaţi chircit-lateral în gropi săpate în stâncă, acoperite cu lespezi de piatră, cu inventar format din vase, inele de buclă, cochilii de melci, piese din silex, un vârf de sulă realizat din cupru. Există şi gropi cu înmormântări multiple (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 179). S-a făcut legătura directă cu siturile Schneckenberg din sud-estul Transilvaniei şi în acelaşi timp a fost definit un grup aparte distinct de Glina, denumit Năeni-Schneckenberg, dar care a evoluat paralel cu aceasta, dar în areale diferite. S-a considerat că obiectivele arheologice de tip Năeni-Schneckenberg premerg etapa Monteoru Ic4, având mai curând un rol genetic în evoluţia culturii Monteoru, reprezentând în fapt cea mai veche fază a acesteia, prezentă inclusiv în situl eponim (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 186).

Ulterior, luând în considerare publicarea materialelor monteorene timpurii de la Sărata-Monteoru (Zaharia 1987), Al. Vulpe a revenit asupra concluziilor iniţiale şi a paralelizat descoperirile de tip Năeni cu depunerea Ic4,2 de la Sărata Monteoru, iar grupul Năeni-Schneckenberg a evoluat uşor ulterior faţă de cultura Glina (Vulpe 1983; 1988: 209, 211, nota 20; 1991: 111; Băjenaru 1998a: 87) sau între ‘sfârşitul culturii Glina şi începutul... culturilor Monteoru, Tei’ (Băjenaru 2002: 118). Primele două etape Ic4,1 şi Ic4,2 prezente la Sărata-Monteoru au fost definite fazele II şi III ale grupului Odaia Turcului, precedate de faza de locuire cea mai veche de la Năeni ‘Zănoaga’ (Băjenaru 2002: 118, 123; 2014: 189). Trebuie remarcate totuşi prezenţe de tip Năeni în aşezări Glina la Greci (Ulanici şi Trohani 1975: 84, fig. 3), Bucureşti-Fundeni (Băjenaru 2014: 188, nota 71, fig. 50/6, 7), sau în Transilvania în mediul Schneckenberg (Băjenaru 2003; Sztáncsuj 2009: 56-7), deşi contextul stratigrafic al descoperirilor este privit cu rezerve, rezultând un material fără valoare cronologică (Băjenaru 2002: 118-119, fig. 11; 2014: 189).

Un decor ce va deveni subiect de discuţie este acela caracterizat de benzi adâncite delimitate de nervuri în relief, flancate de împunsături/ adâncituri, prezent inclusiv la Sărata Monteoru. Iniţial, s-a considerat că este specific culturii Monteoru Ic4 şi ar deriva din Năeni-Schneckenberg (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 185). După publicarea ceramicii monteorene timpurii de la Sărata-Monteoru (Zaharia 1987) s-a concluzionat că astfel de materiale apar nu în cel mai vechi strat din situl monteorean eponim, ci în cel de deasupra Ic4,2, iar în ‘Cetăţuia 2’ de la Năeni ‘Zănoaga’ a fost identificat chiar un strat mai vechi decât etapa iniţială Monteoru, ce a primit denumirea ‘Monteoru-Zănoaga’ (Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: 75, 85). Această ultimă descoperire ar reflecta prima etapă a grupului Odaia Turcului (Băjenaru 2002: 117), din care lipsesc materialele de tip Năeni-Schneckenberg (Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: 85)4. Obiectivele de tip Năeni-Schneckenberg vor fi paralelizate cu etapa a III-a a grupului Odaia Turcului (Băjenaru 2002: 123), manifestare culturală prezentă inclusiv în sud-estul Transilvaniei (Băjenaru 1998: 87). E. Zaharia evidenţia că acele asemănări dintre ceramica Glina-Schneckenberg şi cea Monteoru timpurie, reflectă elementele comune ce apar în perioada timpurie a epocii bronzului (Zaharia 1973: 21), iar culturile Monteoru, Glina şi Schneckenberg evoluează parţial paralel (Zaharia 1987: 45 şi urm.). Alţi autori consideră că există alături de ceramica cu decoruri de tip Năeni şi cea cu Bessenstrich ce marchează o evoluţie contemporană între cultura Glina şi faza Monteoru Ic4,2 (Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: 89). Nu cunoaştem să fi fost identificată ceramică decorată cu găuri-buton în aşezări monteorene, elementele comune ce apar în situri Glina, Schneckenberg şi Monteoru fiind tocmai cele de tip Năeni. Totuşi, dacă nivelul superior din aşezarea eponimă a grupului Odaia Turcului evoluează după 2400 î.Hr. (Băjenaru 1998: 11), putem presupune pentru nivelul cel mai vechi de la Năeni ‘Zănoaga’ o evoluţie anterioară, ce ar putea fi contemporană cu o etapă târzie a culturii Glina.

Am amintit despre problematica încă disputată a descoperirilor de la Năeni ‘Colarea’, deoarece decorul specific ceramicii grupului respectiv îl regăsim şi pe vasele din situl de la Şoimeşti (Planşa VIII.8-10), obiectiv aflat la 16 km vest de cel de la Năeni (Planşa VIII). Deşi cercetările sunt într-o fază incipientă, situaţia în acest sit arheologic pare a fi una complexă, fiind identificate alături de ceramică de tip Năeni-Schneckenberg, numeroase fragmente decorate cu găuri-buton (Planşa VIII.1,2 4), iar izolat altele cu haşuri incizate, excizii şi pastă albă încrustată (Planşa VIII.5, 7). Această ultimă categorie de decor defineşte siturile de tip ‘Runcuri’ ce ar reprezenta faza a III-a a culturii Glina, cu o evoluţie regională (Roman 1985: 295; 1986: 31; Băjenaru 2014a: 94). De asemenea, în situl amintit apar şi fragmente ceramice ce pot fi atribuite unei faze timpurii a culturii Monteoru, la care adăugăm o buză de vas decorată cu şnurul (Frînculeasa şi Garvăn 2015). Cercetările arheologice de la Şoimeşti ar putea contribui la nuanţarea şi revizuirea unora din concluziile ce au stat la baza definirii grupului Năeni-Schneckenberg în

Page 8: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

140

nordul Munteniei, raportul cronologic al acestei manifestări cu culturile Glina şi Monteoru etc. Sintetizând, putem constata că în acest ultim sit, într-un depozit de cenuşă, grosier, posibil remaniat intenţionat, apar asociate câteva categorii de decor (găuri-buton, benzi cu margini în relief flancate de adâncituri, haşurat, şnurat, crestat), ce s-au constituit în elemente-reper în jurul cărora s-au purtat numeroase discuţii privind evoluţia epocii bronzului timpuriu de o parte şi de alta a Carpaţilor Meridionali.

În acest context trebuie menţionat că a fost exclusă o contemporaneitate între nivelurile de locuire în care apare ceramica cu găuri-buton şi cea de tip Jigodin, cu cea de tip Năeni-Schneckenberg, ce ar succeda cronologic respectivelor manifestări culturale (Băjenaru 2002: 119). La Cuciulata în nivelul II alături de decoruri de tip Năeni-Schneckenberg, apare ceramică şnurată (Bichir 1962: fig. 5/4, 7; 6/10; 1962a: fig. 9/2, 5; 10), iar în nivelul I sunt prezente găurile-buton şi ceramică cu şnurul răsucit (Bichir 1962, fig. 5; 1962a, p. 285). Alt sit ce merită amintit este cel de la Sf. Gheorghe ‘Örkö’ în care apare atât ceramica Jigodin, cât şi Schneckenberg, dar şi decoruri cu găuri-buton sau benzi cu margini în relief flancate de adâncituri (Székely 1973; 1997: p. 45 şi urm.). Cele decorate în manieră Năeni (Szekély 1973: pl. IX/4) sunt reprezentate de doar trei fragmente (Roman 1986: 40), dar şi un askos (Figura 1.18) provenind dintr-un mormânt (Székely 1973: pl. X/1-2; 1997: 46), cu analogii în complexele funerare de la Năeni ‘Colarea’ (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 184, nota 31, fig. 8). La Leliceni apare material şnurat atribuit culturii Jigodin, ceramică haşurată şi de tip Năeni-Schneckenberg (Roman et al. 1992: pl. 84/3, 5; 125), iar la Ariuşd este prezent decorul şnurat de tip Jigodin, elementele Năeni sunt rare, lipsesc găurile-buton (Sztáncsuj 2009: 56-7).

La Govora Sat ‘Runcuri’, alături de ceramica haşurată ce a definit faza respectivă, regăsim în cantităţi importante vase decorate cu găuri-buton (Roman 1976), situaţie remarcată şi în primul nivel de locuire de la Odaia-Turcului (Băjenaru 2002: 110). Asocierea găuri-buton cu ceramica haşurată a fost semnalată şi la Valea Calului, deşi prezenţa ultimei categorii a fost considerată ‘import’ (Tudor 1982: 97; 1987: 6). La Mihăileşti apare ceramică încrustată cu alb asociată cu cea cu găuri-buton, iar la Varlaam apare şi haşura (Schuster 1992: 41/fig. 7; 1997: 213, fig. 120/1).

În ce priveşte relaţia Năeni-Schneckenberg - Monteoru, cioburi cu decoruri specifice grupului respectiv par a fi prezenţe comune într-o mare parte din siturile Monteoru atribuite fazei Ic4,2, fiind cunoscute descoperirile de la Sărata-Monteoru, Târcov ‘Vf. Dâlma’, Năeni ‘Zănoaga’, Valea Viei, Mlăjet, majoritatea fără context stratigrafic (Zaharia 1987: fig. 6, 9; Andreescu 1992: 44-5, pl. I-III; Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: 85, 89; Matei 2005: 18, pl. I/5, III/2; Costache 2009: fig. 5-7).

* * * Cronologia absolută: Pentru o încadrare cronologică cât mai exactă a acestui complex

funerar a fost prelevată o probă dintr-un femur uman, ce a fost trimisă spre analiză la Herteleni Laboratory of Environmental Studies (Institute of Nuclear Research of the Hungarian Academy of Sciences) Debrecen, Ungaria. Data AMS (cod DeA-5394) are 4052 ± 43 BP. În urma calibrării au fost obţinute următoarele intervale în domeniul sigma 2 cu probabilitate 95,4% de 2860 - 2470 BC şi în domeniul sigma 1 cu probabilitate de 68,2 % de 2830 - 2490 BC (fig. 2a).

a b

Figura 2. Grafic dată radiocarbon, mormânt Târgşoru Vechi (a) şi datare radiocarbon, tumul Strejnicu, mormântul 3 (b).

Radiocarbon data of the Târgşoru Vechi burial (a) and radiocarbon data of Grave no.3 at Strejnicu barrow, (b).

Page 9: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 141

Figura 3. Grafic înseriere date radiocarbon pentru mormintele de la Târgşoru Vechi şi Strejnicu

Seriation of radiocarbon dates from Târgşoru Vechi and Strejnicu burials.

Tot în contextul cronologiei absolute şi în acelaşi timp în contextul relaţiilor Glina - Jamnaja aşa cum sunt cunoscute din complexele de la Verbiţa (Berciu şi Roman 1984), menţionăm prezenţa în incinta Rezervaţiei Arheologice de la Târgşoru Vechi a unui mormânt cu ocru. Defunctul era depus chircit pe partea dreaptă, picioarele căzute spre dreapta, iar în apropierea craniului se afla un vas (Planşa V.1, 1a)5. Mormântul se afla la aproximativ 150 m est de (prima?) incinta medievală, în sectorul A (Frînculeasa 2011b: 214, nota 197), probabil ceva mai spre nord de M.15/ 2014.

O altă descoperire ce merită evidenţiată a fost făcută în anul 2011 în satul Strejnicu (jud. Prahova). Astfel, la 2,3 km nord-est de ‘Biserica Albă’ a fost cercetat exhaustiv un tumul, mormântul primar fiind atribuit complexelor funerare de tip Jamnaja (Frînculeasa et al. 2013: 27-8, pl. 11, 12/4) (Planşa V.2, 3), cu o datare la 4106±38 BP, aflată în intervalul 2880-2500 BC cu 95,4% probabilitate (Figura 2b).

Pentru cultura Glina lipsesc datele radiocarbon, dar din acelaşi interval cronologic contemporan cu mormântul de la Târgşoru Vechi sunt cunoscute câteva ce provin din complexe arheologice aflate în areale apropiate, atribuite unor manifestări culturale ce ar fi putut avea contacte directe sau indirecte cu zona centrală a Munteniei (Figura 5). Remarcăm data atribuită unui mormânt de inhumaţie de la Uivar (jud. Timiş), respectiv 4164±24 BP, aflată în intervalul 2860–2630 BC (Woidich şi Szentmiklósi 2013: 236, fig. 4). Din acelaşi sit provin şi alte trei datări: 4007±41 BP (2840-2450 BC), 3938±32 BP (2570-2300 BC) (Woidich şi Szentmiklósi 2013: nota 16), 4105±55 BP (2880-2490 BC) (Woidich 2009: 359). În această aşezare atribuită culturii Makó-Kosihy-Čaka au fost găsite, în poziţie secundară, două cioburi decorate cu câte un şir de găuri-butoni dispuse sub buză (Figura 4) (Woidich 2008: fig. 5/1-2), dar şi vase cu buza în ‘T’, cu analogii în nivelul superior de la Odaia Turcului (Woidich şi Szentmiklósi 2013: 236)6. De asemenea, din acelaşi sit provine ceramică ce ar putea aparţine culturii Somogyvár (Woidich 2008: fig. 4; Woidich şi Szentmiklósi 2013: 234).

Figura 4. Ceramică descoperită la Uivar decorată cu găuri-buton (după Woidich 2008: fig. 5/1-2).

Uivar hole-knobs decorated pottery (after Woidich 2008: fig. 5/1-2).

O serie de date radiocarbon contemporane provin din situl de la Foeni ‘Gas’ (jud. Timiş), cu descoperiri Baden târziu şi Vučedol/ Nagyrév (Krauß şi Ciobotaru 2013: tab. 2). O altă dată ce merită amintită provine din aşezarea de la Livezile ‘Baia’, având 4109±44 BP/ 2880-2500 BC (Ciugudean 1996: 146), la care mai adăugăm una dintr-un mormânt tumular ce are 4015±35 BP/ 2621–2468 BC (Gerling şi Ciugudean 2013: 184, fig. 4).

Page 10: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

142

Mai amintim şi cele două date radiocarbon obţinute pentru mormântul colectiv de la Costişa, având 4044±30 BP (2840-2470 BC) şi 4031±20 BP (2620-2470 BC)7 (Popescu şi Băjenaru 2008: 68). Ceramica din acest complex îşi găseşte analogii în morminte Jamnaja precum cele de la Vânători (Brudiu 1985: fig. 3/3), Kazanclia (Agulnikov 1995: pl. 1) etc.

Figura 5. Înseriere de date radiocarbon din epoca bronzului timpuriu.

Seriation of Early Bronze Age radiocarbon dates.

Concluzii Deşi avem semnalate peste 300 de situri cu materiale arheologice Glina, din care în sudul

României apar cartate peste 250 (Schuster et al. 2005: fig. 2-13), dintre acestea în jur de 130 sunt considerate sigure (Băjenaru 2002: 111), nu putem defini clar ritul şi ritualul funerar specifice acestei culturi. Din puţinele informaţii disponibile, standardul funerar al epocii pare foarte eterogen, cu amprente regionale, ce par să se distribuie şi să se suprapună pe sectoare cu un anumit impact ecologic.

În zona de dealuri aflate de o parte şi de alta a Carpaţilor Meridionali, vorbim de morminte cu structuri din piatră şi tumuli de pământ, fiind prezente atât complexe de inhumaţie, cât şi de incineraţie. Ceramica din inventarul acestora prezintă caracteristici tipologice ce jalonează atât cu o etapă târzie a culturii Glina, cât şi cu debutul Monteoru (Figura 1), existând şi o serie de elemente specifice spaţiului respectiv sau eventual unora mai îndepărtate, atât vestice, cât şi estice, manifestate prin inventarul şi bunurile prezente (Schuster 1997; Motzoi-Chicideanu şi Olteanu 2000; Motzoi-Chicideanu 2011: 300-4; Frînculeasa 2011).

În partea sudică sunt cunoscute doar câteva morminte plane de inhumaţie (Căscioarele, Bucureşti, Târgşoru Vechi), plus unul de incineraţie (Mătăsaru), lipsite de inventar sau eventual necunoscut/nepublicat (Bucureşti). Spre vest, apar complexe funerare tumulare de inhumaţie (Verbiţa) sau incineraţie (Vârtopu-Ciuperceni). Mormântul de la Târgşoru Vechi pare să reprezinte, în acest moment, o primă certitudine, având atât în inventar un vas ce prezintă elemente specifice epocii, cât şi o încadrare temporală şi spaţială, ce defineşte orizontul cultural Glina.

Page 11: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 143

În ce priveşte lipsa siturilor Glina din zona de nord a Munteniei, situaţia pare să marcheze mai curând un stadiu al cercetării, decât o situaţie reală. Descoperirile recente atribuite acestei culturi, dispuse la nord de Bucureşti şi la sud de munţii Carpaţi, par să indice mai multe etape marcate atât prin date radiocarbon8, dar şi prin elemente de cronologie relativă. Astfel, complexele de la Moara Vlăsiei, posibil locuirea iniţială de la Şoimeşti, indică o etapă timpurie, iar cele de la Şoimeşti şi Târgşoru Vechi una mai recentă, o a treia poate fi dedusă din situaţia stratigrafică de la Şoimeşti (Frînculeasa şi Garvăn 2015)9. Prima etapă, parţial a doua, sunt contemporane cu înmormântările Jamnaja, ultima cu cele cu catacombă aşa cum indică câteva date radiocarbon de la Smeeni, înţelegerea interacţiunii acestor fenomene arheologice fiind o problemă ce începe să capete un anumit contur. De altfel, complexele funerare de la Târgşoru Vechi în corelaţie cu cele de la Strejnicu, alături de care le reamintim pe cele de la Verbiţa, indică existenţa (şi în acelaşi coexistenţa) unor relaţii directe, în care fenomenul de asimilare/ acumulare a unor tradiţii între comunităţi locale şi populaţiile cu origini în mediul eurasiatic nu ar trebui să mai pară ceva excepţional. Privind contextul cultural al etapei ce precede, în Muntenia, apariţia culturii Glina, acesta pare caracterizat, mai curând, de prezenţe (arheologice) izolate, evoluţia comunităţilor Jamnaja fiind una ce a imprimat şi în acelaşi timp a generat o anumită dezvoltare a acestui areal.

Note

1. Colectiv de cercetare Andrei Măgureanu (IAB), Bogdan Ciupercă (MJIAP), Alin Anton (MJIAP), Cătălin Constantin (IAB). 2. Cercetări preventive derulate în anul 2014 de un colectiv format din B. Ciupercă şi A. Anton. 3. La figura 9 apare un castron cu găuri dispuse sub buză (Vulpe şi Drîmbocianu 1981: 182). 4. Apar totuşi în contexte neprecizate (Motzoi-Chicideanu şi Şandor-Chicideanu 1999: 85). 5. Vasul nu a fost încă identificat în depozitul Rezervaţiei Arheologice Târgşoru Vechi pentru a putea fi redat grafic în acest studiu şi pentru a dezvolta o eventuală discuţie. Nici amplasamentul exact al respectivului mormânt, în cadrul mai larg al şantierului arheologic Târgşoru Vechi, nu îl cunoaştem. 6. Există câteva neconcordanţe în referinţele autorilor despre studiul lui R. Băjenaru 2002 (nu 2003), trimiterile sunt spre ceramica din nivelurile de locuire Glina de la Odaia Turcului (fig. 2-4), nu spre ultimul strat atribuit grupului Odaia Turcului cu inventar ceramic reprezentat la figura 5. Totuşi, la nota 4 de subsol, referinţa este corectă. 7. Calibrate în domeniul sigma 2. 8. În acest moment dispunem de un lot de date radiocarbon de la Moara Vlăsiei, Şoimeşti şi Smeeni (morminte cu catacombă). Acestea vor fi publicate într-un studiu aflat în lucru. 9. Precizăm că la Şoimeşti există o locuire ulterioară etapelor din care au fost prelevate probele pentru datele radiocarbon.

Bibliografie Agulnikov, S. (1995) ‘Importuri de pe cursul inferior al Dunării în complexele arheologice ale bronzului

timpuriu din zona Buceagului’, Cercetări arheologice în aria nord-tracă I: 81-5. Andreescu, R. (1992) ‘Sondajul arheologic efectuat la Târcov - Vf. Dîlma, jud. Buzău’, Cercetări

Arheologice IX: 44-5. Băjenaru, R. (1995) ‘Cultura Glina/ Glina culture’, în M. Petrescu-Dîmboviţa, E. Zaharia, N. Boroffka,

C. Stoica şi M. Rotea (coord.) Comori ale epocii bronzului din România. Treasures of the Bronze Age in Romania, Bucureşti: 182-7.

─── (1998) ‘Discuţii privind cronologia absolută a culturii Glina’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 49(1): 3-22.

─── (1998a) ‘The Schneckenberg type - pottery from Odaia Turcului’, în H. Ciugudean şi F. Gogâltan (ed.) The Early Bronze and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin, Proceeding of the International Symposium in Alba Iulia 1997, Bibliotheca Musei Apulensis VIII, pp.85-8, Alba Iulia: Muzeul Naţional al Unirii.

Page 12: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

144

─── (2002) ‘Date noi privind cronologia bronzului timpuriu în jumătatea sudică a României’, Apulum 39: 107-43. ─── (2003) ‘Die Keramik vom typ Runcuri und die Frage der Gliederung der Glina Kultur’, în C. Kacsó (ed.)

Bronzezeitliche Kulturerscheinungen im karpatischen Raum. Die Beziehungen zu denbenachbarten Gebieten. Ehrensymposium für Alexandru Vulpe zum 70. Geburstag Baia Mare 10-13 Oktober 2001, Baia Mare, pp.15–24, Bibliotheca Marmatia 2, Muzeul Judeţean Maramureş.

─── (2014) Sfârşitul bronzului timpuriu în regiunea dintre Carpaţi şi Dunăre, Cluj-Napoca: Ed. Argonaut. ─── (2014a) ‘Despre datarea şi contextul unui topor faţetat din Oltenia’, în N. Boroffka, G.T. Rustoiu şi

R. Oţa (ed.) Nucleul carpatic, Studii privind istoria şi preistoria Transilvaniei în context european, dedicate lui Horia Ciugudean la aniversarea a 60 de ani, pp.89-98, Acta Musei Apulensis, Apulum LI, seria Achaeologica and Anthropologica, Alba Iulia: Muzeul Naţional al Unirii.

Berciu, D. (1961) ‘Die Verbicioara-Kultur. Vorbericht über eie neue, in Rumänien entdeckte bronzezeitliche Kultur’, Dacia. Revue d'arheologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie V: 123-61.

Berciu, D. şi Roman, P. (1984) ‘Mormintele tumulare de la Verbiţa (jud. Dolj)’, Thraco-Dacica 5(1-2): 15-21. Bichir, Gh. (1962) ‘Beitrag zur Kenntnis der frühen Bronzezeit in südöstlichen Transsilvanien und in der

Moldau (im Lichte der Grabungen von Cuciulata und Mîndrişca)’, Dacia. Revue d'arheologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie VI: 87-114.

─── (1962a) ‘Săpăturile de salvare de la Cuciulata’, Materiale şi Cercetări Arheologice VIII: 283-90. Bichir, Gh. şi Popescu, E. (1970) ‘Săpăturile arheologice de la Mătăsaru, jud. Dâmboviţa, (campaniile

1962-1968)’, Materiale şi Cercetări Arheologice X: 271-9. Bona, I. (1965) ‘The Peoples of Southern Origin of the Early Bronze Age in Hungary I-II’, Alba Regia

IV-V(1963-1964): 17-63. Boroffka, N. (2004) ‘Preistoria’, în D. Căpăţână, N. Boroffka, R. Boroffka şi A. Popescu Feldioara-

Marienburg. Contribuţii arheologice la istoria Ţării Bârsei. Archäologische Beitrage zur Geschichte des Burzenlandes, pp.16-26, Bucureşti: Ed. Academiei Române.

Brudiu, M. (1985) ‘Informaţii noi privind epoca bronzului în sud-estul Moldovei’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 36(3): 235-46.

Calotoiu, Gh. (2007) Necropole tumulare din Gorj, Craiova: Ed. Universitaria. Ciugudean, H. (1988) ‘O aşezare din epoca timpurie a bronzului la Alba Iulia’, Thraco-Dacica IX(1-2): 15-22. ─── (1996) Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica

XIII, Bucureşti: Institutul Român de Tracologie. Ciupercă, B. (2013) Târgşoru Vechi - Novum Forum, Monumentele Prahovei I, Ploieşti: Muzeul

Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Comşa, E. şi Georgescu, V. (1981) ‘Cetăţuia geto-dacă de pe dealul Movila, de la Gura Vitioarei’, Studii

şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 32(2): 271-82. Constantiniu, M. şi Panait, I. (1962) ‘O aşezare din epoca bronzului la Roşu’, Cercetări Arheologice în

Bucureşti I: 301-38. Costache, D. (2009) ‘Noi date privind locuirea aparţinând bronzului timpuriu pe valea râului Buzău’,

Drobeta XIX: 79-90. Drăghiceanu, V.N (1924) ‘Câteva note asupra bisericilor dela Tîrgşor’, Buletinul Comisiunii

Monumentelor Istorice XVII(40): 75-6. Frînculeasa, A. (2005) ‘Notă asupra unui mormânt descoperit în localitatea Homorâciu (jud. Prahova)’,

Valachica. Studii şi cercetări de istorie şi istoria culturii 18: 72-6. ─── (2011) ‘Descoperiri funerare din epoca bronzului la Budureasca - Vadu Săpat, jud. Prahova’,

Materiale şi Cercetări Arheologice (serie nouă) VII: 51-71. ─── (2011a) ‘Morminte din epoca bronzului de la Sudiţi (jud. Buzău)’, Studii şi Cercetări de Istorie

Veche şi Arheologie 62(3-4): 251-64. ─── (2011b) Epoca neolitică în nordul Munteniei (Contribuţii arheologice asupra evoluţiei

comunităţilor umane în nordul Munteniei în epoca neolitică), Ploieşti: Ed. Ploieşti-Mileniul III. Frînculeasa, A., Preda, B., Negrea, O. şi Soficaru, A.-D. (2013) ‘Bronze Age tumulary graves recently

investigated in Northern Wallachia’, Dacia. Revue d'arheologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie LVII: 23-63.

Frînculeasa, A., Şerban, N., Anton, A. şi Negrea, O. (2014) ‘Raport de cercetare arheologică preventivă pe autostrada Bucureşti-Ploieşti. Şantierul arheologic Moara Vlăsiei (jud. Ilfov)’, Anuarul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, Serie Nouă V: 114-53.

Frînculeasa, A., Preda, B., Nica, T. şi Soficaru, A.-D. (2014a) ‘Un nou tumul preistoric cercetat la Ariceştii-Rahtivani (jud. Prahova)’, Studii de Preistorie 11: 189-227.

Page 13: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 145

Frînculeasa, A. şi Garvăn, D. (2015) ‘Şoimeşti, com. Ceptura, jud. Prahova’, în D. Mihai, R. Iosipescu şi R. Şerban (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2014. A XLIX-a Sesiune Naţională de Rapoarte Arheologice, Piteşti, 28-30 mai 2015, Muzeul Judeţean Argeş, pp.241-2, Bucureşti: Institutul Naţional al Patrimoniului.

Gerling, C. şi Ciugudean, H. (2013) ‘Insights into the Transylvanian Early Bronze Age Using Strontium and Oxygen Isotope Analyses: A Pilot Study’, în V. Heyd, G. Kulcsár şi V. Szeverényi (ed.), Transitions to the Bronze Age. Interregional Interaction and Socio-Cultural Change in the Third Millennium BC Carpathian Basin and Neighbouring Regions, Archaeolingua Main Series 30, pp.181-202, Budapest: Archaeolingua.

Ghika-Budeşti, N. (1931) ‘Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia, Partea a II-a - vechiul stil românesc din veacul al XVI-lea’, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice XXIII(1930): 63-6.

Grigore, N. (2014) ‘Târgşoru Vechi (jud. Prahova). Cercetări arheologice la ‘Biserica Albă’, campania 1995’, Anuarul Muzeului Judeţean de Istorie şi Archeologie Prahova, Serie Nouă V: 14-24.

Horváth, T., Dani, J., Petö, Á., Pospieszny, L. şi Svingor, É. (2013) ‘Multidisciplinary Contributions to the Study of Pit Grave Culture Kurgans of the Great Hungarian Plain’, în V. Heyd, G. Kulcsár, şi V. Szeverényi (ed.) Transitions to the Bronze Age. Interregional Interaction and Socio-Cultural Change in the Third Millennium BC Carpathian Basin and Neighbouring Regions, Archaeolingua Main Series 30, pp.153-79, Budapest: Archaeolingua.

Krauß, R. şi Ciobotaru, D. (2013) ‘Daten zum Ende des Badener Keramikstils und dem Beginn der Frühbronzezeit aus Foeni-Gaz im rumänischen Banat Mit Beiträgen zur absoluten Datierung und zu den bronzezeitlichen Tierknochen von Bernhard Weninger und Georgeta El Susi’, Praehistoriche Zeitschrift, 88 (1-2): 38-113.

Kulcsár, G. (2009) The beginnings of the Bronze Age in the Carpathian Basin. The Makó-Kosihy-Čaka and the Somogyvár-Vinkovci Culture in Hungary, Varia Archaeologica Hungarica 23, Budapest: Archaeolingua.

Kulcsár, G. şi Szeverenyi, V. (2013) ‘Transition to the Bronze Age: Issues of Continuity and Discontinuity in the First Half of the Third Millennium BC in the Carpathian Basin’, în V. Heyd, G. Kulcsár şi V. Szeverényi (ed.) Transitions to the Bronze Age. Interregional Interaction and Socio-Cultural Change in the Third Millennium BC Carpathian Basin and Neighbouring Regions, Archaeolingua Main Series 30, pp.67-92, Budapest: Archaeolingua.

Mareş, I. (2002) Metalurgia aramei în neo-eneoliticului României, Suceava: Ed. Bucovina Istorică. Matei, S. (2005) ‘Un mormânt în cistă descoperit la Mlăjet, jud. Buzău’, Mousaios, X: 17-23. Măgureanu, A., Ciupercă, B. şi Anton, A. (2013) ‘Medieval heritage from Târgşoru Vechi. An archaeological

overview of 50 years of research’, Caiete ARA - Arhitectură, Restaurare, Arheologie 4: 91-106. Morintz, S. şi Rosetti, D.V. (1959) ‘Din cele mai vechi timpuri şi până la formarea Bucureştilor’, în I. Ionaşcu

(ed.) Bucureştii de odinioară în lumina săpăturilor arheologice, pp.11-35, Bucureşti Ed. Ştiinţifică. Motzoi-Chicideanu, I. (2011) Obiceiuri funerare în epoca bronzului la Dunărea mijlocie şi inferioară,

vol. I, II, Bucureşti: Ed. Academiei Române. Motzoi-Chicideanu, I. şi Şandor-Chicideanu, M. (1999) ‘Cercetările arheologice de la Năeni-Zănoaga

(jud. Buzău). Campaniile 1982-1986, 1988-1993 şi 1996’, Materiale şi Cercetări Arheologice (Serie nouă) I: 59-97.

Motzoi-Chicideanu, I. şi Olteanu, Gh. (2000) ‘Un mormânt în cistă descoperit la Văleni-Dâmboviţa’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 51(1-2): 3-70.

Nanu, B.D. (1989) ‘Cercetări arheologice de la Căscioarele Cotul Cătăluiului, jud. Călăraşi (epoca bronzului)’, Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos V-VII(1988-1989): 37-54.

Nica, M., Floroiu, Z., Zorzoliu, T. şi Vasilescu, M. (1994) ‘Tell - ul eneolitic gumelniţean de la Drăgăneşti-Olt, punctul Corboaica’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 45(1): 41-59.

Nica, M., Schuster, C. şi Zorzoliu, T. (1995) ‘Cercetări arheologice în tell-ul gumelniţeano-sălcuţean de la Drăgăneşti-Olt, punctul Corboaica campaniile din anii 1993-1994’, Cercetări arheologice în aria nord-tracă I: 9-45.

Nica, M., Zorzoliu, T., Fântâneanu, C. şi Tănăsescu, B., (1997) ‘Cercetări arheologice în tell - ul gumelniţeano-sălcuţean de la Drăgăneşti-Olt, punctul Corboaica, campania anului 1995’, Cercetări arheologice în aria nord-tracă II: 9-19.

Petre-Govora, Gh.I. (1995) O preistorie a nord-estului Olteniei, Râmnicu-Vâlcea. Petrescu-Sava, G.M. (1937) Târguri şi oraşe între Buzău, Târgovişte şi Bucureşti în desvoltarea

istorico-geografică, economică şi comercială, Bucureşti. Popescu, A.D. şi Băjenaru, R. (2008) ‘Mormântul colectiv din perioada timpurie a epocii bronzului de la

Costişa (jud. Neamţ)’, Acta Moldaviae Meridionalis 28-29: 63-80.

Page 14: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

146

Prox, A. (1941) Die Schnekenbergkultur, Kronstadt/ Braşov. Rassamakin, Y.Ya. şi Nikolova, A.V. (2008) ‘Carpathian Imports and Imitations in Context of the Eneolithic

and Early Bronze Age of the Black Sea Steppe Area’, în P.F. Biehl şi Y.Ya. Rassamakin (ed.) Import and Imitation in Archaeology, pp.51-88, Langenweißbach: Beier & Beran.

Roman, P. (1976) ‘Cultura Coţofeni’, Biblioteca de arheologie XXVI, Bucureşti: Ed. Academiei RSR. ─── (1976a) ‘Die Glina III-Kultur’, Praehistorische Zeitschrift 51(1): 26-42. ─── (1985) ‘Cercetări la Govora Sat-Runcuri în 1977’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie

36(4): 279-97. ─── (1986) ‘Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României’, Studii şi Cercetări de Istorie

Veche şi Arheologie 37(1): 29-55. Roman, P., Dodd-Opriţescu, A. şi János, P. (1992) ‘Beiträge zur Problematik der schnurverzierten

Keramik Südosteuropa’, Mainz am Rhein. Schuster, C. (1992) ‘Aşezări Glina pe cursul inferior al Argeşului şi Valea Cîlniştei (I). Mihăileşti-Tufa’,

Thraco-Dacica XIII(1-2): 35-41. ─── (1997) Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi Ialomiţei superioare,

Biblioteca Thracologica XX, Bucureşti: Ed. Vavila Edinf. Schuster, C., Crăciunescu, G. şi Fântâneanu, C. (2005) Zur Bronzezeit in Südrumänien drei kulturen:

Glina, Tei und Verbicioara, vol. I, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun. Székely, Z. (1957) ‘Cercetările şi săpăturile de salvare executate de Muzeul Regional din Sf. Gheorghe

în anul 1955’, Materiale şi Cercetări Arheologice III: 149-59. ─── (1970) ‘Contribuţie la cunoaşterea prelucrării metalelor la începutul epocii bronzului în sud-estul

Transilvaniei’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche 21(2): 201-8. ─── (1973) ‘Aşezările de la Vârful cu Stejari (Miercurea Ciuc) şi la Piatra de Veghe (Sf. Gheorghe, jud.

Covasna)’, Studii şi Comunicări Sf. Gheorghe: 125-51. ─── (1997) ‘Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei’,

Biblioteca Thracologica XXI, Bucureşti: Institutul Român de Tracologie. Sztáncsuj, S.J. (2009) ‘Contribuţii la cunoaşterea bronzului timpuriu din sud-estul Transilvaniei.

Aşezarea culturii Schneckenberg de la Ariuşd’, în S. Berecki, E. Németh şi B. Rita-Rezi (ed.) Bronze Age communities in the Carpathian basin, Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş, 24-26 October 2008, pp. 45-77, Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica, I, Cluj-Napoca: Ed. Mega.

Tudor, E. (1982) ‘Cu privire la unele sincronisme culturale în perioada timpurie a bronzului’, Thraco-Dacica III: 94-100.

─── (1987) ‘Cercetările arheologice făcute la Valea Calului’, Studii şi Comunicări. Curtea de Argeş, 2: 3-9. Ulanici, A. (1975) ‘Săpăturile de la Braneţ, jud. Olt’, Cercetări Arheologice I: 45-76. Ulanici, A. şi Trohani, G. (1975) ‘Săpăturile de la Greci, com. Grădiştea, jud. Ilfov’, Cercetări

Arheologice I: 77-100. Vulpe, Al. (1983) ‘Pe marginea unor descoperiri din bronzul timpuriu’, Studii şi Cercetări de Istorie

Veche şi Arheologie 34(1): 71-9. ─── (1988) ‘Depozitul de topoare de la Râncăciov-Argeş’, Thraco-Dacica, 9, 1-2: 207-17. ─── (1991) ‘Neue Beiträge zur Chronologie und kulturellen Gliederung der Frühbronzczeit im unteren

Donaugebiet’, Starinar 40-41(1989/90): 105-11. Vulpe, Al. şi Drîmbocianu, V. (1981) ‘Cercetări arheologice în raza comunei Năeni (Buzău)’, Studii şi

Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 32(2): 171-93. Woidich, M. (2008) ‘Die Siedlungsphase der Makó-Kosihy-Čaka-Kultur auf dem Tell von Uivar und ihrer

Bedeutung für die Frühbronzezeit im rumänischen Banat’, Mitteilungen der Berliner Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte 29: 117-35.

─── (2009) ‘Uivar und der beginn der Bronzezeit im Rumänischen Banat’, Analele Banatului, Serie Nouă, Arheologie - Istorie XVII: 357-65.

Woidich, M. şi Szentmiklói, M. (2013) ‘Uivar and its Significance for the Beginning of the Early Bronze Age in the Romanian Banat’, în V. Heyd, G. Kulcsár şi V. Szeverényi (ed.), Transitions to the Bronze Age. Interregional Interaction and Socio-Cultural Change in the Third Millennium BC Carpathian Basin and Neighbouring Regions, Archaeolingua Main Series 30, pp.233-44, Budapest: Archaeolingua.

Zaharia, E. (1973) ‘Staţiunea arheologică de la Sărata-Monteoru’, Studii şi cercetări de istorie buzoiană: 17-29.

─── (1987) ‘La culture Monteoru l’etape des débuts á la lumiere des fouilles de Sărata Monteoru’, Dacia. Revue d'arheologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie XXXI(1-2): 21-48.

Page 15: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 147

Planşa I. Poziţionarea localităţii Târgşoru Vechi (1) şi a descoperirilor funerare preistorice din arealul apropiat (2, 3). Location of Târgşoru Vechi village (1) and of prehistoric funerary discoveries in its surroundings (2, 3).

Page 16: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

148

Planşa II. Rezervaţia Arheologică Târgşoru Vechi: planul general al complexelor din epoca medievală (după Măgureanu et al. 2013: 92, fig. 1); ruinele ‘Bisericii Albă’ (2, 3); imagine aeriană cu zona în care se află ‘Biserica Albă’ (4) (fotografie I. Oberlander-Târnoveanu 2011). Târgşoru Vechi Archaeological Reservation: general plan of medieval features (after Măgureanu et al. 2013: 92, fig. 1); ruins of the ‘Biserica Albă’ (2, 3); aerial photo of the ‘Biserica Albă’ area (4) (photo I. Oberlander-Târnoveanu 2011).

Page 17: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 149

Planşa III. Planul ‘Bisericii Albe’ (1) (după Ghika-Budeşti 1931: fig. 159) cu amplasarea mormintelor cercetate în anul 2014 (2). Plan of the ‘Biserica Albă’ (1) (after Ghika-Budeşti 1931: fig. 159) and the placement of the burials investigated in 2014 (2).

Page 18: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

150

Planşa IV. Târgşoru Vechi: mormânt din epoca bronzului (1, 4), vas din mormânt (2, 5), piesă din cupru (3, 6). Târgşoru Vechi: Bronze Age burial (1, 4), pot discovered in the grave (2, 5), and copper object (3, 6).

Page 19: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 151

Planşa V. Mormântul cu ocru descoperit în Târgşoru Vechi (1, 1a); tumulul (2) şi mormântul Jamnaja de la Strejnicu (3), cercetări în anul 2011. The ochre burial discovered at Târgşoru Vechi (1, 1a); barrow (2) and Pit-Grave burial from Strejnicu (3) research in 2011.

Page 20: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

152

Planşa VI. Filipeştii de Târg: ceramică Glina descoperită în anul 2014. Filipeştii de Târg: Glina pottery discovered in 2014.

Page 21: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 153

Planşa VII. Moara Vlăsiei: ceramică din epoca bronzului timpuriu descoperită în anul 2011. Moara Vlăsiei: Early Bronze Age pottery discovered in 2011.

Page 22: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

154

Planşa VIII. Şoimeşti: ceramică din epoca bronzului timpuriu.

Şoimeşti: Early Bronze Age pottery.

Page 23: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova) 155

Planşa IX. Măneşti: ceramică Glina (1-3), daltă din cupru (4), situl de la ‘Movila Mare’ (5); Gura Vitioarei: ceramică epoca bronzului timpuriu (6) (după Comşa şi Georgescu 1981: fig. 3). Măneşti: Glina pottery (1-3), copper chisel (4), the ‘Movila Mare’ site (5); Gura Vitioarei: Early Bronze Age pottery (6) (after Comşa and Georgescu 1981: fig. 3).

Page 24: UN COMPLEX FUNERAR PREISTORIC DESCOPERIT LA … et al_BMJT7-BT-col.pdf · Peroneu Talus Calcaneu Oasele piciorului stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta stânga dreapta

Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ, Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN

156

Planşa X. Răspândirea decorului cu găuri-buton (1) (după Băjenaru 2002: fig. 6); hartă cu principalele descoperiri ce apar în text (2). The distribution of the hole-knobs decoration (1) (after Băjenaru 2002: fig. 6); map of the main discoveries discussed in the text (2).


Recommended