UMANISMUL

european

Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificații:

Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste.

Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică.

IstoricCa prim reprezentant al umanismului poate fi

considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea î.Chr., pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupă un loc aparte printre alte viețuitoare. În Evul Mediu, se vorbește despre "humaniores litterae", care reprezintă ansamblul cunoștințelor profane predate în facultățile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" (studia humanitatis), înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Pentru acești erudiți ai Renașterii, noțiunea de "humanitas" avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care, desăvârșind calitățile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul"Umanism" în înțelesul actual apare mult mai târziu, și anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer

Începuturile Umanismului modern

În mod tradițional, istoricii situează începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, un mare număr de învățați greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literații italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învață limba greacă veche și traduc în italiană operele clasice grecești. Poezia latină a epocii romane este redescoperită grație lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati și Gian Francesco Poggio traduc în limba italiană operele scriitorilor romani.

Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor și savanților umaniști, apreciați pentru erudiția lor. Difuzarea textelor este favorizată de descoperirea tiparului și perfecționarea imprimeriilor, dar și de dezvoltarea orașelor și universităților, locul de întâlnire al învățaților. Un eveniment important îl constituie înființarea "Academiei" din Florența sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusă de Marsilio Ficino - traducător al Dialogurilor lui Platon -, unde se întâlnesc umaniști ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo și Angelo Poliziano. "Academia" florentină este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes si Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii, picturii si arhitecturii din epoca Renașterii. Așa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul "Alegoria Științelor".

Răspândirea Umanismului în Europa

In Europa se dezvolta intre secolele XIV- XVI o ampla miscare culturala cunoscuta sub numele de Renastere. Renasterea a promovat o conceptie sociala si filozofica umanista adica a pus in centrul preocuparilor omul.Ideea increderii in valoarea si posibilitatile lui de perfectionare, a luptat pentru egalitatea in drepturi a oamenilor, din aceasta cauza s-a vorbit despre renastere ca despre un cuvant umanist.

Umanismul a aparut mai intai in Italia, in sec XIV-XV (Francessco Petrarca.Leonardo da Vinci,Michelangelo Buonarotti,Pico della Mirandola,Niccolo Machiavelli)

Francessco Petrarca

Francessco Petrarca (n.20 iulie 1304,Incisa\Arezzo – d.19 iulie 1374,Arqua\Padova), a fost un scriitor, poet si umanist Italian din secolul al XIV-lea,unul din cei mai importanti poeti lirici ai literaturii italiene. Pe langa cunoasterea profunda a autorilor clasici si a limbii latine,operele sale scrise”valgare” au jucat un rol precumpanitor in dezvoltarea limbii italiene vorbite intr-o limba literara.

“Rime in vita e marta de Madanna Laura (1336-1369)

Leonardo da Vinci• Leonardo da Vinci (n.15 aprilie 1452 Anchiana\

Vinci,Italia – d.2 mai 1519

• Clous\Amboise,Franta),a fost un pictor,sculptor,arhitect si om de stiinta Italian.El ramane unul din cei mai importanti oameni din acea epoca

• Buna Vestire (1473-1475), Galleria degli Uffizi, Florența

• Madonna Benois (1478), Muzeul Ermitage, St. Petersburg

• Adorația magilor (1481-1482), Galleria degli Uffizi, Florența

• Madona din grota cu stânci (La Vergine delle rocce) (1483), Musée du Louvre, Paris

• Cina cea de Taină (1495-1497), Santa Maria delle Grazie,

• Gioconda sau Mona Lisa (1503-1507), Musée du Louvre, Paris

• Bătălia de la Anghiari (1503-1505), doar copii realizate de Rubens și de un anonim (ultima se găsește într-o colecție particulară, München)

• Sfântul Ioan Botezătorul (1513-1516), Musée du Louvre, Paris

Michelangelo Buonarotti• Michelangelo Buonarotti

(n.6 mai 1475 Caprese, Provincia Arezzo – d.18 februarie 1564,Roma). Geniul sau universal este deopotriva oglindit de pictura,desen,sculptura si arhitectura.

• Una dintre primele sale lucrari de pictura si chiar unul dintre putinele tablouri ale artistului-Michelangelo facand mai ales pictura murala in tehnica affresco este “ La Sacra Familia(Sfanta Familie).

Niccolo Machiavelli (n.3 mai 1469,Florenta – d.21 iunie 1527), diplomat, functionar public,filozof politic si scriitor Italian.Arta razboiului(1513-1521),Istorii Florentine(1525),Viata lui Castruccia Castracani(1520), Mătrăguna (1524).

• Giovanni Pico della Mirandola(n.24 frbruarie 1463,Mirandola – d.17 februarie 1494,Florenta) a fost filozof si invatat umanist italian in perioada Renasterii.

• “Conclusianes phiilasaphicae,cabalisticae et theologicae”-cel mai renumit text filozofic al umanismului Italian.

• Noul spirit umanist se manifesta in Franta mai tarziu decat in Italia datorita traditiei si a spiritului gotic.Regele Francisc I ,mare protector si iubitor al artei ,cheama in tara artisti italieni, arhitecti, decoratori, pictori si sculptori ,acestia vor imprima un mare avant artei franceze.

Arhitectura: Datorita prelungirii Goticului ,influienta italiana se manifesta prin imprumuturi de elemente decorative: frontoane , arcuri semicirculare, deschideri dreptunghiulare pentru usi si ferestre ,pilasti si coloane. Acestea sunt adougate peste o structura arhitectonica gotica ,rezultatul fiind specific.pitoresc si ingenios.Castelele de pe Valea Loarei sunt cele mai bune exemple pentru a ilustra acest amestec :ele au acoperisuri inalte ,separate pentru fiecare corp de cladire ,turnuri si turnulete de colt,cosuri de fum inalte ,cornnise sau scari exterioare( ex: Blois, Chambord, Amboise, Chenonceaux) .Palatul Luvru ,prin fatada realizata de Pierre Lescot si sculptorul Jean Goujon ,reprezinta un exemplu al acestei sintze.

ASPECTE

Religie Umanismul respinge în mod clar apelul la credințe

supranaturale pentru soluționarea problemelor umane, dar nu și credințele însele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul și agnosticismul, dar acestea din urmă nu îi sunt necesare. Cuvintele "ignostic" (american) și "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv că acesta este un proces etic, nu o dogmă asupra existenței sau nu a zeilor; umaniștii pur și simplu nu au nevoie să se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implică în mod necesar umanismul; multe filosofii diferite și uneori incompatibile se întâmplă să fie ateiste. Nu există nicio ideologie unică și niciun set de comportamente unic la care să adere toți ateii, și nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste.

De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecând printr-o mare varietate de gândiri filosofice și religioase, mai multe ramuri ale umanismului îi permit să îndeplinească, suplimenteze sau suplinească rolul religiilor și în special să fie adoptat ca filosofie de viață completă. Într-un număr de țări, din motive legate de legile care acordă drepturi "religioase" specifice, filosofia de viață umanistă seculară a fost recunoscută ca "religie". În Statele Unite, Curtea Supremă a admis că umanismul este echivalent cu o religie în sensul limitat al autorizării umaniștilor să oficieze ceremonii de obicei conduse de reprezentanți ai cultelor religioase. Departe de a "declara umanismul religie", această luare de poziție pur și simplu declară echivalența dreptului umaniștilor de a acționa în moduri de obicei specifice religiilor, cum ar fi marcarea ceremonială a momentelor importante ale vieții.

Umanismul renascentist și accentul său asupra întoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestantă, ajutând la producerea a ceea ce protestanții consideră o traducere mai fidelă a textelor biblice.

Cunoaștere Conform umaniștilor, este în sarcina oamenilor să

găsească adevărul, prin opoziție cu căutarea lui în revelație, misticism, tradiție sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor observabile. Cerând ca oamenii să evite acceptarea orbească a unor opinii nesusținute, el sprijină scepticismul științific și metoda științifică, respingând autoritarismul și scepticismul extrem și făcând din credință o justificare inacceptabilă a acțiunilor. De asemenea, umanismul afirmă că o cunoaștere a binelui și răului se bazează pe cea mai bună înțelegere a propriilor interese și a celor comune ale indivizilor în loc să izvorască dintr-un adevăr transcendental sau vreo sursă arbitrar localizată.

Speciism Unii au interpretat umanismul ca pe o formă de

speciism, care consideră oamenii mai importanți decât alte specii. Filosoful Peter Singer, el însuși umanist, afirma că "în ciuda multor excepții individuale, umaniștii în general s-au dovedit incapabili să se elibereze de una dintre cele mai centrale [...] dogme creștine: prejudecata speciismului". El a chemat umaniștii să "ia poziție împotriva [...] exploatării nemiloase a altor ființe simțitoare" și s-a legat de unele afirmații din Manifestul Umanist III despre care credea că acordă "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". Cu toate acestea, el a remarcat de asemenea că același Manifest afirmă că oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale" și a admis că "organizațiile care au făcut cel mai mult pentru animale au fost independente de religie".

Optimism Umanismul include o atitudine optimistă față de

capacitățile oamenilor, dar nu implică opinia că natura umană este pur binevoitoare sau că absolut fiecare persoană e capabilă să se ridice la înălțimea idealurilor umaniste de raționalitate și moralitate. El implică nu mai mult decât recunoașterea că te ridica la înălțimea potențialului tău înseamnă multă muncă și necesită ajutorul celorlalți. Scopul suprem este prosperitatea umană; îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor. Focalizarea este pe a face bine și a trăi bine aici și acum și a lăsa lumea mai bună pentru cei care vin după noi, nu pe a trece prin viață suferind pentru a fi răsplătiți după.

Influențele Umanismului Umanismul influențează în mod hotărâtor viața

secolului al XVI-lea. La început științele nu erau incluse și se găseau la marginea acestei mișcări. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Paré nu acordă nicio atenție autorilor antici, preferând să se bazeze pe experiență și practică. Se studiază totuși scrierile lui Arhimede, iar Copernic afirmă că experiența trecutului este necesară pentru noi descoperiri.

Umanismul influențează și viața politică. Umanștii amintesc suveranilor datoriile lor față de Dumnezeu, față de supuși și față de ei înșiși (Niccolo Machiavelli: "Il Principe", 1532). Ei apelează la popor să participe la viața publică.

Educația copiilor ar trebui să urmărească în primul rând instruirea copiilor cu noi cunoștințe pentru a-i face mai umani.

În ceea ce privește literatura, umanismul pune pe primul plan teme ca natura, virtutea, gloria și iubirea.

Definiții in sens larg - ampla miscare care

pune in centrul lumii omul si afirmarea libera a personalitaii sale

in sens restrans - studiul umanioarelor , adica al limbilor greaca si latina, al literaturilor si al filosofiei

un curent cultural care a aparut in Italia, in sec al XV-lea , in stransa legatura cu Renasterea

Bibliografie:• http://www.google.ro

• http://www.referat.ro

• http://ro.wikipedia.org

• Cornelis Augustijn: Humanismus, Göttingen 2003

• B.L. Ullmann: Studies in the Italian Renaissance, Roma 1955

• Paul O. Kristeller: Humanismus und Renaissance, München 1980

• August Buck: Der italienische Humanismus, München, 1996

• Hans Baron: The Crisis of the Early Renaissance. Civic Humanism and Republican Liberty in Age of Classicism and Tyrany, Princeton 1966

PROIECT REALIZAT DE ELEVII:

RUSE ADRIANA

HAIDU GEORGIANA

TRIFF MARGARETA

CHIMINGERU IONUT - ADRIAN

Profesor: Cacerovski Cornelia