STEVEN RUNCIMAN

ULTIMARENASTEREBI ZANTIxA

Traducere din limba englezdVreo Luprscu

Studiu introductiv. VesnrAonreNCenesA

NEMIRA

CupRrNs

Cit dc potrioit este conceptul de ,Rrnaptere*pentru lam e a biz antind ?

Prefapd...........

1. DECLINUL IDIPERruLUI

$I REDE$TEPTAREA ELINIC4.............;.:....:.......

2. CONTROVERSA $r DEZBTNARE

3. CARTURARtr

4. REALTZARTLE RENA$TERtr ................

Lecturi saplimentd.re .......,....

45

6L

78

103

tL7

CAr or PorRrvrr EsrE coNCEprulDE ,,RENA5rERE" pENTRU LUMEA slzeNrtNi?

Este greu d. g:"rit un echivalent grecesc pentru conceptul modern de

,Renaqtere", avAnd in vedere cI acesta a prins rldlcini in spaliul italian

la aproape un secol dupl disparilia politicl a Bizanplui. Dificultatea nueste dati doar de faptul ctr operlm cu limbi diferite, in care cuvintele

sunt semne diferite, ci mai ales de faptul ci intre Apusul latin 9i RlsIritulbizantinau existat intotdeauna sisteme diferite de simboluri ale limbii.$i cum simbolul este important prin aceea cd, face ca semnul str devinilogic, str aibl sens, o lipstr de unitate simbolici poate duce in mod firesc

la ,confuzia limbilor". $i astlzi diferenlele teologice dintre cele douicreginittrd au un substrat filologic important, ctrci tocmai simbolul este

cel mai fragil in ecualia limbii. El se aflE intr-o permanentd schimbare

,chiar in interiorul aceleia;i limbi"l, pentru caie contexrul amplu isto-ric arc intotdeauna un cuvlnt hotlritor de spus2. Cu atAt mai mult se

constattr fragilitatea sa cu cit cuvAntul (semn qi simbol) trece dintr-o limbaintr-alta, suferind metamorfoze care abia dacl mai lasi uneori si se intre-

vadi ceva din ceea ce simbolizase inilial. Pe scurt, aceasra a fost gi soarta

conceptului modern de ,Renagtere" - despre a cIrui aparigie nici asttrzi

1 Si ne gAndim doar la termenul ,ipostas"!2

Johannes Theodorakopodos, Die Hauptprobleme der platoniscbm Pbilo-sopbi.e Sleidelberger Vorlesun gen, t969), Haga, 197 2, 32-33.

lntroducere

nu poate pretinde cineva ci qtie cu exactitate - care s-a nlscut in mediulitalian in forma ,Rinascita" gi a fost preluat destul de repede de culturatrancezd., care,larAndu-i, l-a retransmis culturilor emergente in varianta

,Renaissance", impunAndu-I. Nu ne miri faptul cd. astdzi germana sau

engleza folosesc varianta fran cezd, atdt pentru perioada istoricl, precum qi

pentru migcarea culturah pe care termenul le definegte. Dar, dacl in lim-bile menqionate putem vorbi despre o inculturare a conceptului, din punct

de vedere istoric acest lucru nu se poate lua in discupie atunci cAnd vorbimdespre Bizanq. De aceea este oare corect si folosim pentru lumea bizantindun concept apirut ulterior in spaqiul altei culturi, cu conoradi evidentdiferite, nu rare ori chiar critice la adresa ei? Dar, totodati, putem noiastizi abandona un astfel de concept atAt de inradecinat in cultura euro-

peanl atunci cAnd incercim sI definim momentele marcante ale culturiibizantine doar pentru a respecta corectitudinea istoricd gi lingvisticl? Cuatit mai mult se impune acea$A uldml intrebare, cu cAt ,ultima Renagtere

bbantind" coincide cronologic cu debuhrl a;a-numitei Renagteri italiene.

Putem fi de acord ci formarea unui concept cunoa$re etape distincte,uneori de lungd durate, ceea ce face ca ea si fie o istorie in sine. Odatl ce

conceptul a luat chip deplin, el devine indispensabil t parte a identitafiiculturale, iar istoria sa incepe putin cate pudn se fie uitati, in mlsura incare va fi fost vreodatl conqtient cunoscutd. AtAt de firesc face parte dinrectzitaintelectuald, incAt este aproape de neinchipuit ci a fost un timpc6nd el nu era. CAt despre cel care l-a consacrat, rar i se mai cunoagte

numele chiar 9i in mediile savante. Clli mai qtiu astlzi cdJohann GustavDroysen (1808-1884) a impus in 1833 conceptul de ,elenism" ca epociistoricl distinctl3 sau ci nofiunea de ,Ev Mediu" a fost introdusi insecolul al XV[-lea de Georg Horn4, ca imediat si fie preluatl de

Christoph Keller sau Cellarius (L635-1707)5 qi larg difuzattr de manualul

3 Este vorba despre lucrarea Geschi.chte Alexandcrs dcs Gro/?en, Hamburg,1833. In acelagi sens: Geschichte des Helbnismus,vol.l-2, Hamburg, 1836, 1843.

a Georgi Horni Orbis politicus imperium, regnorum, principatuum, rerum-pu blic arum, Frankfurt, 1 668.

5 Christophorus Cellarius, Historia medii aeoi: a temporibus ConstantiniMagni ad Constantinopolim a Turcis captam,Jena, 1688.

I nlroducere

stru universitar de istorie medievah, axat pe perioada de la Constantincel Mare (306-337) pdnitla clderea Constantinopolului in 1453?6 Totlui Cellarius i se datoreazi gi incetllenirea intreitei impl4iri a istorieiuniversale in: Antichitate, Ev Mediu gi Epoca ModerniT. Cit privegte

conceptul de ,Renagtere", savantul carcl-apus cu adevdrat in circulaliea fostJacob Burckhardt 0818-18948. Dar niciunul dintre aceste concepte

nu a fost adus in spajiul larg al cunoagterii pur qi simplu din nefiinlI.Prin savanjii men[iona[i, aceste concepte au atins punctul culminant,iru devenit universale. Totugi, inlelesurile lor nu rimAn in niciun caz pe

loc, cdci, cu siguranqi, istoria ne preglteqte noi gi interesante surprize

pentru viitor.

Na;terea unui concEt

Cu sensul de moment istoric, definit de o noud viziune artisticl,termenul ,,Renagtere" se intAlnegte pentru prima dati la Giorgio Vasari

(151t-t574), in lucrarea Viepile celor mai ilustri arhitecpi, pictori Si sculp-

tori itali.eni, de la Ci.mabue pilnd tn timpurile noastre, care avilzut luminatiparului la Florenja in 1550, iar a doua edilie revizuite 9i adeugite din1558 a devenit canonicl pentru oricare dintre reproducerile ulterioare.rle ctr4iie. Potrivit celui de-al doilea prooi.mion, demersul biografic al

lui Vasari urmiregte istoria picturii italiene .dala rinascita di queste

6 Adolf Philippi, Der Begriff d.er Renaissance. Daten zu seiner Gescbichte,

l,cipzig, 1912, l.7 H. Spangenberg, ,Die Perioden der r$fleltgeschichte", Historische fuitsclnift,

127 (1923), l-49, aici 11.I Yezir,ota2g.') Le vite dc'piil eccellenti architetti, pittori et scubori italiani, da Cimabue

trtsino a'tempi nostri,Florenla, 1550 9i 1568. in edilia a doua, titlul a suferit o

rchirnbare minortr: Le oite de'pii eccellenti pittori, scultori et architetti ialiani;vezi 9i edilia romAneasctr: Giorgio Yasari, Viepile pictorilor, sculptorilor Si arhi-tt,tlilor, trad. 9i note de $tefan Crudu, edilia a II-a revizuttr gi adeugite, vols. 1-3,llucuregti, 1968. Un bun ghid despre Vasari la David J. Cast (ed.), The Asbgate

rtscarcb companion to Giorgio Vasari,Farnham Surrey, Burlington, 2014.

ln t roducer e

arti sino al secolo che noi viviamo"1o. Potrivit autorului, existl treimomente esentiale in istoria picturii, gi anume: inflorirea ei in epocagreco-romani, declinul, care incepe cu Constantin cel Mare, Si rmaSte-

rea5 care pune capit declinului artei prin abandonarea manierei grece$ti

de citre Giotto11. Ca atare, perioada bizantind,este vlzuti de Vasari ca

decadenti, in opozilie cu Antichitatea. Cu toate acestea, Antichitateanu este considerati surstr de inspiralie pentru pictori, ci natura, prinobservarea cdreia ,operele lor au ajuns si fie mai preluite qi mai bineingelese"12. DacI noua manieri incepe cu florentinii Cimabue qi Giotto -profesor gi ucenic -, inseamni cI Renagterea in viziunea lui Vasari de-

buteazd.la cumpina dintre secolele al Xltr-lea 9i al XfVJea. in orice caz,

Vasari este mai putin important pentru o opinie istoricl cu privire ladatarea inceputului Renaqterii, cAt mai ales pentru intuirea unui noumit. Cu el, se poate spune, mitul Renaqterii ptrqeqte pe calea lungd gi

sinuoasd a intruplrii istorice.

Chiar dactr acesr mit a fosr conceput in spaliul arrei, univers alizir.-du-se mai tirziu ca rezultat al receptirii sale in toate domeniile cunoa$-terii, el are la origine o viziune istorici. tn centrul acestei viziuni se afldVechea RomI. Ca fin politolog al vremurilor sale, Niccolo Machiavelli(1469-L527) a $tiut, probabil, si o exprime cel mai bine. tn prima cartea ktoriilorflorentine, lucrare publicatl spre sfirqitul vielii sale - nu cumult inainte de cea a lui Vasari -, Machiavelli vorbegte, intre altele,despre figura carismatici gi eroicl a lui Niccolo di Lorenzo (I, 31) sau

Cola di Rienzo (1313-1354), a omului care, Iulnd puterea, ,a readus

[Roma] la forma ei antici" dupi secole de declin politic, ficAnd ,prin

10 tn ed. L568, 242;Vasari, Viepite pi.ctorilor..., vol. l, 256.11 Vasari, W4ilepictorilor...,259.Aflim gi care este maniera greac*,Se vede,

aici, cI s-a renunlat la conturul gros al figurilor, la ochii aceia inspe.imAntali, lapersonajele care sttrteau cu picioarele iryepenite, sprijinindu-se pe vArfuri,la mAinilesubliri, la lipsa umbrelor qi la alte monstruozitili ale acelor greci, inlocuite cu oincintetoare gralie a chipurilor gi cu un colorit fermecitor" ; ibill. 259-260; vezi 9iKonrad Burdach, ,Sinn und Ursprung der Vorte Renaisance und Reforrnation"inldem, Reformati.on, Renaissance, Hunanisrnus,Bedin, 1918, L3-96, aJici L6.

12 Vasari, Wpile pictorilor...,264; vezi Ei Andrei Oletea, RmaSterea Si Re-

form a, Buatr eqti, 19 4 l, 25.

I ntroilucere

dreptatea gi ordinea" instituite ca intreaga Italie ,sI vadi cdRomarends-

ct$enl3. Acest declin avea, potrivit aceluiagi Machiavelli, treicauze (I, 1,4):

invazia barbarilor germanicila - tezd preluati foarte probabil de laGiovanni Villani (1280-L348) 9i Leonardo Bruni (1370-L444)15 -, con-

vertirea la cregtinism a impdratului roman gi abandonarea Romei inf.avoarea Constantinopolului, devenit ulterior noua capitale a imperiu-lui. Singura salvare a Romei in toattr aceastl perioade de declin a fost

papalitatea care, se inplege, a menlinut treazd sperarrta unei restaurarii

a Vechii Rome16. Astfel, nici in viziunea istorici Bizanpl nu se bucurlde o mare apreciere, fiind, in definitiv, considerat vinovat pentru aban-

donarea Romei gi toati suferinla ei ulterioarl.in lumea literalilor, DRenatterea* a fost mai doritd ca nicaieri. Aici

ruperea de trecut era mult mai puternica decit in domeniul artelor. Greaca ,r

fusese aproape in totalitate uitatl, incit pentru multe secole ff[I-Xtr)a fost valabil dictonul: graecarn est, non legitur! Cele mai multe opere ale

gAnditorilor greci erau inaccesibile latinilor, iar cele putine aflate la inde-

mlni erau ori trunchiate, ori nu foarte bine traduse. Nici mai tirir:u,insecolul ai )OV-lea, mulli cirnrrari nu erau in stare si citeascl un text gre.

cesc chiar qi dupi ore bune de studiu al limbii lui Homer. Cu dezamtrgire,

t3 "[...] e quella nell' antica forma ridusse con.tanta riputazione di giustizia e

di vinri, che non solamente le terre propinque, ma tutta I'Italia gli mandd amba-

sciatori; fi modo ch6 le antiche provincie, vedendo come Roma era inatal...)";vezi Niccolo Machiavelli, Le istoricfiorenine, Annotate ad uso delle scuole da

Pietro Ravasio, 11" Edizione stereotipa, Florenja, 1888, 42.1a Pavel Diaconul (Historia longobardoran,T, L9 et al.) sau Teofan M2irtu-

risitod puneau cu mult timp inainte pe seama clderii Imperiului Roman de

Apus ridicarea lui Odoacru, idee redescoperite mai tirziu de renascentigti. IatIce spune Teofan, un bizantin: ,[Este] de remarcat cI implrfiia Apusului a in-florit de la Romulus 9i iarlgi in timpul unui Romulus a incetat dupi atilia ani,punAnd deci mina pe putere, cu armata barbartr, Odoacru, got de neam, darcrescut in Italia" (SfAntul Teofan Mtrturisitorul, Cronografi.a (Perinji qi ScriitoriBisericegti, Serie nouVT), trad. din lb. greactr, studiu introd. 9i note de Mihai

f iplu, Bucure Sti, 20t2, L39).ls Spangenberg, ,Die Perioden der'Weltgeschichte", 8.16 Machiavelli , Le istoric fi,ormtine, 8; vezi qiBtrdach,

"Sinn und Ursprung

der \florte Renaissance und Reformation",20.