„LUMINEAZA-TE ŞI VEIFI : VOIEŞTE ŞI VEI PUTEA"

C. A. ROSETTI.

Director : Generalul NICOLAE PETALA R E D A C Ţ I A , STR. REGALA No. 16. U G U R E S APRILIE 1928 ADMINISTRAŢIA STR. REGALA No. 16

5 P R E B A S A R A B I A

ANUL VIII, Nr. 227. Apare în fiecare Duminică

Din trecutul nostru

Zece ani de viaţă curat r o m â n e a s c ă se sărbătoresc în ziua de 29 Aprilie la Chişinău. Odată cu alipirea Ia ţara m a m ă a ţinutului dintre Prut şi Nistru s'a înfăptuit un act dorit de toată suflarea românească .

Uniţi în cadrele ace loraş hotare şi porniţi într'un g â n d să desăvârşească opera plină de jertfe a!e înainta­şilor, Românii de pretutindeni îşi unesc sufletele pentru a da expresie unor sentimente de frăţietate şi bucurie.

Uneltirile duşmane , pr igoanele foştilor asupritori, s'au iovit în zidui de granit al sufletului basarabean, fără a-1 r -.iţea trece şi clătina.

Dragostea de gl ia pe care o răsturna în fiecare pri­măvară ţăranul mo ldovean dintre Prut şi Nistru, pentru ca t o a m n a să i culeagă roadele , păstrarea tradiţiilor moşteni te şi evlavia pe care o avea pentru trecutul său g lor ios , au făcut din aces t frate înstrăinat vremelnic un îndârjit apărător al patrimoniului său sufletesc şi naţ io­nal. Aceiaş port înflorit, ace iaş l imbă cu reminescenţe din vechi cronicari, ace iaş cumpănea lă în fapte si "ss-turî, ne amintesc vremurile de eroism, când plâesii ^din Soroca şi Hotin ţineau piept navale lor strair, e

Sărbătorirea d e astăzi c imentează pe veşnicie act de dreptate, de aceia se cuvine sai ' fdant fastul şi să ne îndreptăm gândul curat şt dragos tç - d * . ş f să ne îndreptam ga'nath durat şVafagosw af irate către Românii de peste Prut, trimiţându le s ^ , u t u l n o s t r u

din inimă. CULTURA POPORULUI

Duşmanii din Cetate da : Leontin Iliescu

IV.

Spre dezagregarea familiei

îşi înrhipuieşte cineva urmările j sub vălul unei prudente şi nobile atarei stări de lucruri cât priveşte soliditatea şi solidaritatea celu- ! iară a neamului ? Omul este de- ; sigur, o celulă socială ; familia o 1

grupare de celule, solidare prin ; puterea afinităţii elective ce a- \ trage reciproc celulele de pola­rizări contrarii.

Dar dacă condiţiunile deviată ale celulelor sunt protivnice a-vântului firesc al energiilor crea­toare, aceasta duce n?greşit la dezagregarea vieţii celulare atât în ce priveşte celula socială cât şi agregatul celular.

Lăsa.id însă deoparte aceste speculaţiuni de biologie socială, să privim icoana vie a realităţi­lor de după războiu.

înainte vreme singur muncito­rul manual ducea o viaţă de mizerie, trăind într'un mediu sărăcăcios, adeseori într'o promis­cuitate imorală cu (membrii fa­miliei sale, în contactul pierzător al cărciumii, străin de plăcerile estetice ale vieţii. ф

Copiii creşteau uneori fără în­văţătură; fetele erau trimise de mici la lucru în marile ateliere de mode, unde învăţau gustul podoabei, dar nu şi posibilitatea de a se împodobi prin muncă dreaptă, cinstită şi bine plătită. Puţine fete, naturi de rasă, rătă­cite parcă în iumea mizeriei fără voia lor, se împotriveau valului de ispită şi amăgitoarei chemări ia un trai ce şi l închipuiau feri­cit numai îetişcanelc uşoare.

Cele mai multe cădeau insă în păcat, se deprindeau cu el şi cu traiul uşuratic, umblau cu sfi-ditoare eleganţă în vehicule de lux, dar, dacă ţineai numai decât să-Ie urmăreşti — mai ales la în­ceputul carierei lor — ca să vezi unde locues:, le vedeai ieşind din niscai colibe umiie ssu din magherniţe nenorocite, şi atunci înţelegeai ca, sub strălucirea a-parentă a luxului, se ascunde o mizerie de nedescris, care n'avea altă scuză de cât ajutorarea u-nei mame ofticoase şi a unor fraţi mai mărunţi, familia de muncitor manual ce-şi pierduse stâlpul casei de câtva timp.

Din nefericire, astăzi sunt şi mici funcţionari nevoiţi să-şi a-copere lipsurile bugetare în ace­leaşi triste condiţiuni, prin fetele şi nevestele lor, funcţionare şi ele, membrii unor familii ce nu pot lupta cu înspăimântătoarele cerinţi ale vieţii în alt chip, acum în zilele de după războiu.

Da, sunt femei şi fete de mici iuncţionari, cari au apucat calea desirâului, prefăcându-se în ade­vărate fecioare publice în zilele de după războiu.

Spre gloria cinstei de funcţio­nari, atari exemplare sunt destul de rare şi îşi ascund umilinţa

discreţiuni. lafă deci cum coheziunea ce­

lulară se stiscă în familiile de muncitori manuali şi de funcţio­nari publici, graţie cupidităţii fără margini a beneficiarilor de după războiu.

Dar nu stau mai bine nici u-nele distinse doamne din aşa zisa lume bună, în care s'au pri­păşit şi îmbogăţiţi de dată re-ceată, cari, înainte de 1916, nu puteau fi nici valeţi ce cameră în casele mari. Chiar din vechile blazoane au început să lunece uşor pe parodoseala ceruită a toanelor şi charlestoanelor de după războiu.

Ia lumea de care vorb'm— excepţie făcând unele personali­tăţi de suprafaţă intelectuală — se joacă pokeraş. bridge sau alte jocuri isteţe, în timp ce tinereţea dansează importanţiunile de pe la triburile sălbatice din Africa şi America, jocuri netăgăduit in­ferioare — ca ritm, ca vioiciune şi coreograhe — dansurilor noas­tre româneşti.

Bebeii de leegăn sunt lăsaţi în grija doicei acasă, cu biberonul lângă ei, iar garsonii şi gar-soanele sub tutela guvernantelor căci altfel cum ar mai putea pe­trece doamna tunsă „Bebe" sau «à la garçonne» ?

Ce fel de bună creştere pri­mesc aceşti copii, înstrăinaţi de mamele, de părinţii lor, se vede din isprăvile eterom&nilor, haşişo-mercilor şi ale altor boen.&şi gogomani.

Iată cum se dizolvă îamailia care ar trebui |să fie o fântână de viaţă a unui neam. Cronica­rul Miron Costin avea multă dreptate când scria : «Belşugul duce Ia sburdălnicie, sburdălnicia la desfrâu,-r-desfrâul la pioire şi, prin urmare, belşugul duce la pieire".

Nu trebue însă să desnădăj-duim. Neamul nostru are ne­secate isvoare de|viaţă. In cronica următoare, vom cerceta mai departe lucrurile, ca să vedem împreună ce este de făcut, căci bune şi de ispravă fapte se pot face pe meleagurie noastre ro­mâneşti.

PRIBEAG... Noaptea umbrele îşi lasă Peste parcul veştezit, Nici o voce — nici un foşnet In al nopţii infinit.

Totul e în amorţire, Şi alee — şi cărări, Numai dorul pribegeşte Peste mări — în depărtări...

Emil V. Câmpianu

De amintirea acestui Domn, se leagă toată măreţia Mol­dovei. Voevod ca el nimeni n'a fost mai iscusit, mai viteaz, mai iubitor de moşie şi mai înfocat apărător al Creştinismului. Birui­tor mereu, a ridicat în toate părţile Moldovei altare de rugă­ciuni, mărturii rămase şi pună azi, ale căror odoare scumpe, ale căror morminte, ale căror clopotniţi vechi şi ale căror chemări de aramă, ne trezesc în suflete şi inimi trecului cel mai glorios al Moldovei. «Avut au Ştefan ochi albaştri şi mic de stat era, dar mare la fapte*. S'a suit în scaunul domnesc din Suceava, în Joia Mare a anului 1457 şi s'a stins ca un apus de soare în anul 1504.

La sărbătoarea de az; să ne întoarcem cu pioşenie gându­rile către el.

Interzicerea congresului general al învăţătorilor?

Anul trecut în Septembrie 1927, s'a anunţat congresul generai al învăţătorilor la Constanta. El nu s'a ţinut şi s'a amânat pentru Ianuarie 1928, la Bucureşti. Dar nici

de data aceasta congresul n'a avut Ioc, eeiace a întristat mult corpul didactic primar. Nu s'a dat nici o explicaţie, pentru care motiv a fost a-mânat congresul de două ori. Au tăcut toţi şi mai dureros este că a tăcut d-1 Ministru al Şcoalelor.

Atâtea alte congrese ale oamenilor de ştiinţă şi atâtea întruniri ale opoziţiei au pu­tut avea loc. Pe cele dintâi le admitem ca foarte nece­sare iar pe celelalte nu ne permitem să le apr ciem.

Noi ne interesăm de şcoală, de învăţământ şi de drepturile noastre cerşite până acum, dar care de acum înainte vor fi cucerite. Ce cuprindea pro­gramul congresului? Chestiuni de învăţământ, probleme re­lative la progresul cultural al neamului, la drepturile şi or­ganizarea asociaţiei învăţăto­rilor, o excursie, etc.

Sânt destul de modeşti şi de paşnici învăţătorii. Tăcerea lor explică nobleţea sufletului care suferă, dar nu vrea să jignească pe nimeni.

Cuvântul învăţătorilor tre­buie ascultat, în faza de con­solidare pe care o trăieşte

ţara, căci cunosc multe dn

durerile poporului şi pot arăta mijloacele de vindecare, cum foarte bine a spus d 1 Petre Puchianu, preşedintele asocia­ţiei de Coviului şi junui din­tre cei mai distinşi [învăţători pe care îi are tara noastră.

Credem că nu va mai întârzia mult, de oarece acest corţgres are o mare impor­tanţă pentru învăţaturime si pentru ţară. Dorim congresul şi să-1 dorească întreaga ţară căci fericirea şi durerea ei, de nici un suflet nu este mai aproape ca de sufletul învă­ţătorului.

Congresul general al învăţă­torilor, ce se va ţi, re «dac'o vrea D-zeu», va îrfsemna un real progres pentru şcoală.

D. Antohi

amllla şi caracterul copilului Familia s'a numit cu drept

cuvânt celula vieţei popoarelor. Cicero o numeşte cea dintâi treaptă a societăţii, căci din fa­milie se formează comuna, din comuna statul şi din stat, ome­nirea.

După cum toate boalele tru­pului omenesc se nasc din stri­căciunea ţesuturilor celulare, aşa şi statu! şuieră dacă în familiile particulare lucrurile nu merg prea b i n \ Familia e isvorul din care răsar curentele rapiiaie, conducătoare ale timpului şi lé­giié nu sunt decât o reogiindire în măsură mai mare a moravu­rilor brniiiei.

Casa părintească este pentru toţi care se bucură de ea, cea dintâi şcoală şi cel mai însem­nat mijloc de formare a carac­terului. Aci sufletul nedesvoltat al copilului primeşte impresiu-nile care dau direcţiunea deci­sivă, ori spre bine ori spre rău -directivă ce cu greu, sau poate deloc nu se va mai putea schimba. Arborele cât e tânăr îl poţi în­covoia cum îţi place, iar după ce îmbătrâneşte şi se întăreşte, nu-i mai poţi da forma ce do­reşti.

Creşterea copilului trebue dar să înceapă foarte de vreme ba chiar din ziua când vine pe lume. De-aceia un învăţător, la întrebarea saunei mame când să înceapă cu creşterea copilului ei, care era de 4 ani i-a ră>puns : „dacă n'ai început până acum ai pierdut patru ani". Chiar în ca­zul acesta creşterea se începuse sau mai bine zis, influenţarea a-supra copilului prin toate câte văzuse şi auzise, după cum spune o zicătoare arabă : „Un smochin uitându-se la altul rodeşte".

Copilul în pragul vieţii, se vede înconjurat de tot felul de lucruri care i se par tot atât de minu­nate pe cât sunt de nai pentru el. încet, încet începe să vadă să observe, să asemene, să în­veţe şi dacă i se dă o condu­cere bună, face în scurt timp progresele cele mai neaşteptate. Şi aceste cunoştinţe sânt cele mai trebuincioase ; fără ele omul nu poate trăi şi nu le poate în­locui nici cu cea mai întinsă în­văţătură.

Richter zice în cartea sa des­pre creştere : «Pentru copil tim­pul cel mai însemnat este când începe a se forma şi a căpăta culoare în societatea cu alţii ! Fiecare crescător care vine mai târziu, are mai puţină influenţă decât premergătorul său, până în cele din urmă, dacă n'am privi întreaga viaţă, ca un insti­tut de creştere, cel ce călăto­reşte prin toată lumea, este mai puţin influenţat de toate popoa­rele câte le a văzut, decât de doica sa. Cauza o aflăm în im­boldul de imitare, care se mani­festă cu atât mai viu, cu cât co­pilul e mai puţin de sine stătă­tor şi mai primitor şi impresio­nabil de toate. Precum cel din­tâi simţimânt de bucurie, de în­tristare, de fericire sau durere, formează aşa zicând fondul ta­bloului întregei vieţi a omului, aşa şi primul imbold c e l pri­meşte copilul, este cel mai tare şl de multe ori cel mai hotă­râtor. Mama cu bune moravuri şi cu bună purtare, mama co­piilor este aceia ce domneşte în­ţelept în cercul familiei. Deaceia Herbert zice cu drept cuvânt : «O mamă bună preţueşte cât o sută de dascăli». Ea este steaua conducătoare a familiei asupra căreia se îndreaptă ochii tuturor ; ea învaţă pe copii înainte de a merge la şcoală şi nu-i învaţă numai cu cuvinte, ci ceia ce este neasemuit de mult îi învaţă prin exemple.

Dacă vreodată, cuvântul şi e-xemplul sunt în contrazicere unul cu altul, totdeauna copilul ur­

mează exemplul, iar dacă exem­plul estefrău, nu numai că sunt de prisos dojenile, dar sunt chiar stricăcioase, căci dau naştere ce­lui mai urât viciu făţărnicia.

Prin imitare caracterul se for­mează încet, încât abia se bagă de seamă, dar în fine în mod hotărât. Faptele singuratice pot să ne paiă mici de tot şi neîn­semnate, ca şi un fulg de ză­padă care î i sine nu e nimic, dar Iroianui care de multe ori acoperă sate întregi, nu constă decât din nenumăraţii fulgi de zăpadă. Astfel din multe fapte singuratice se face un obiceiu, caracterul şi acesta dă direcţia întregei vieţi a omului.

Poziţiunea iemeiei, care la Greci nu era mai mult decât o sclavă, s'a schimbat astăzi. In vechime femeia era legată de casă şi activitatea ei era res­trânsă numai la lucrurile casei. Bărbatul muncia şi agonisea, fe­meia avea să poarte economia casei, mai ales dacă avea copii.

E admirată observaţia lui Ci­cero: „bărbatul trebuie să su­porte frig şi căldură, călătorii şi osteneli în pace şi în ră/boiu ; femeia nefiind destoinica pentru astfel de greutăţi trebue să în grijeas ă de trebile casei". Fe­meia e a casei şi e unul din ceie mai rele semne ale timpu­lui nostru, că ea se îndepărtează atât de muit de adevărata ei chemare. Tatăl fiind nevoit să lipsească de acasă, mama era influenţa hotărâtoare asupra co­piilor şi numai îngrijind de ei şi de casă îşi împlineşte chemarea în viaţă. Numai ea sădeşte sen­timente nobile, prin iubire ade­vărată şi nemărginita, prin cu­noaşterea sufletului copilului.

de : N. Drossu — învăţător

N u m a i e a pătrunde sen­timentele cele mai adânci, cum nu poate cel mai bun învă ţător. Acesta poate influenţa a-supra inteligenţii copilului ; dar nu capul, adică agerimea minţei, face pe om, ci inima, fiinţa mo­rală — caracterul.

Se poate zice că fericirea ori nefericirea, lumina ori întunericul, progresul ori regresul lumei, a-târnă în mare parte de lucrarea casnică a femeiei. Emerson zice : „influenţa femeilor cu inimă no­bilă, este destulă măsură pentru starea culturală a unui popor". In copil, mama are aşa zicânl posteritatea în poala [sa şi ceia­ce va ajunge copilul, atârnă mai mult de ea care dă cea dintâi creştere. Deaceia doamna Cam-p>u, fiind întrebată de Napoleon ce le lipseşte Francezilor a răs­puns cu drept cuvânt: „mame le lipsesc'', iar un poet asea­mănă pe o bună mamă cu o lu­crare măiastră a naturei. Iată factorul principal pentru înainta­rea popoarelor. Iată cât de ne­cesară este cultura, pe care să­tenii noştrii se codesc s'o dea fiicelor 1er. Şi fimd atât ae ne­cesar acest lucru, pentru pro­gresul nostru al Românilor. Ne vom întreba, care este acela ce este chemat să lupte pentru în­lăturarea răului. 'Cine va aduce acest serviciu României ? „Acela este învăţătorul". Delà el se a şteaptă totul, pentru că lui îi e dat să pue temelia puternică pe care să se sprijine castelul ridi­cării statului.

Face acestea, va fi mândru şi mulţumit sufleteşte că n'a trecut prin viaţă neobservat, că n'a lucrat numai pentru el, ci şi pentru cauza sfântă a neamului.

Somnul lupului F A B U L A

de : Vasile Militam

Ceia-ce vrea fabulistul astădată să vă spună, O să ziceţi că'i minciună, Dar, cum adevăr e zisa că e floare trandafirul,— Din minciunile de-aicea adevărul pururi ese, Dacă cel care citeşte- ştie să urmeze firul Care'n felurite feţe pânza fabulii o ţese...

Aşa dar, un lup odată, după nu ştiu ce isbîndă, Un lup gras, cu spete late,

S'a culcat cu drag de frate într'un codru fără margini, lîng'un bou cu firea blinda...

Boul, care toată ziua, cu-al stăpânului său car, Istovit, de-o lună,ntreagă căra stânjeni de stejar,— După cina lui săracă,—pe cocenii de porumb, Toată noaptea dormi,—plumb... Lupul însă, doar o clipă aţipea, de somn răpus Şi la cea mai mică şoaptă, ca o minge sărea'n sus Ii părea mereu c'aude glas de corn şi vînători Şi'l scălda, pe toată clipa, gîrlă rece de sudori... S'aşternea atunci pe goană şi fugea cum fuge vîntul, Se oprea niţel, s'asculte, dar gonea apoi din nou Şi,—rotund fiind pămîntul,— Lupul alerga prin codru, pînă iarăşi da de bou... Astfel, pe cînd boul nostru dormea dus şi visa lin, Somnul lupului într'una era cel mai mare chin...

Dimineaţa, pe cînd cerul rumenit era de zori, Iar în codru, ca vrăjite, viersuiau privighetori, Lupul, ne mai auzind hăitaşii, nici al cornului ecou, De nesomn cu ochii roşii, zise harnicului bou

—Fericit eşti tu pe lume,măi bădie sîmbotine... Ce n'aşi da, să pot, o noapte să dorm şi eu lin ca tine... Ti-a pus maica vrăji în leagăn, tămîioare, mac ţi-a pus, Ce ţi a pus, că toată noaptea poţi să dormi într'una dus?

Maică-mea era săracă, taică-meu şi mai sărac Şi nici gînd, să'mi pue'n leagăn vrăji, cum zici sau flori de mac. Dar, cînd mă făcui mai mare, într'o zi,—o zi ferbinte, Bietul taica—erte-l sfintui—istovit, căzu pe-o luncă Şi în chip de moştenire, mi a lăsat doar trei cuvinte Muncă, Muncă şi iar Muncă... M'a cuprins apoi în braţe, i-am simţit, văpae, sînul, M'a privit prin două lacrămi şi-a murit apoi bătrînul... La trei zile, după moarte,—de povaţa i să nu fug — Am intrat în locul tatii, la acelaşi car şi plug... De atunci nu mai am odihnă decît noaptea, frate lup Şi, să pot trăi pe lume, muncesc zilnic de mă rup.... Insă noaptea, prin odihnă, capăt iarăşi noui puteri Şi mă simt, pe zi ce trece, azi mai fericit ca ieri.... Dacă tu nu dormi ca mine, nici în câmp, nici în păduri, E, că nu trăeşti prin Muncă, ci trăeşti doar prin ce furi...

Veacuri au trecut de-atuncea peste-al oamenilor umăr Şi, din toată omenirea care-şi culcă noaptea trupul, Astăzi cei ce dorm ca böul scad me eu-mereu la număr,— Tot mai mulţi fiind ace ia care dorm cum doarme lupul..

«CULTURA POPORULUI»

/n iROr iOô lJEL de: Arhim. Calinic I. Popp Şerboianu

Fratele meu î

Sfâşietoarea părere de rău aupă Mântuitorul răstignit între tâlhari, îngrămădise sub poala dealului „Că^uţânii" o mulţime de oameni, soliţi din toate părţile Palestinei. Săraci, pentru cari cuvântul Mântuitorului era singura pâine zilnică a lor; bolnavi şi vindecaţi, pentru cari Răstignitul fusese singurul sprijin şi nă­dejde ; păcătoşi, în al căror suflet se strecurase o neprihănită rază de mân'uîre, toţi aceş'ia năvăliseră Ja privelişte, să aducă supremul lor orrr.giu de recurviş-inţă şi bun rămas Aceluia, care pentru nesfârş.tiî Lui iubire ds oameni. şi pentru nădejdea vieţii viitoare, pe care iii o detese omenirii, se pierdea într'o moarte atât de cumplită !

Spiimânîătoare privelişte! Dumnezeu, răstignit de omul, pe care din bunătate i-a creiat !..

Plângeau, lângă cruce, mama Lui şi ucenicul, pe care a-tâta îl iubisee !

Mai departe, bàtându şi piepiuriie şi vărsând lacrimi de milă şi deznădejde, stau Maria Magdalena ; Maria, sora mamei Lui şi Sa'omoia.

încremenite de cruzimea omenească ele nu puteau face altceva, decât să plângă şi să vadă măcar locul, unde va fi în­gropat dStatorul vieţii veşnice.

Şi !-<*!u văzui Í Un mormânt nou, săpat îa piatră, peste care s'a aşternut

o lespede mare, pecetluită pe h toate colţurile şi o streajă de tst 'ş i romani, înarmată de sus până jos.

E greu însă! E greu de tot, să strejuieşti şi suîletul ome­nesc, cu credinţa, nădejdea şi dragostea lui!

* In prima zi a săptămânii, ce urma după Sâmbăta evreiască,

„dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele" cele trei femei sfinte, luară drumul Mormântului, hă tămâie şi să ungă cu par-fumuri, trupul necăjit al MàiitoHorului lumii. Şi pe când erau în­grijorate, că nu avea cine să le dea la o parte greoaia lespede de pe mormânt, iat s că o vád răsturnată şi întrând în gropniţă nu aflară pe Ce! răstignit.

Numai un tâitfr, un î.i^er, î nbräcat în haină lungă şi albă sta în partea dropii; p. mormântului. Ele se spăimântară, dar acesta le mângâie zicâ.y» : „Na vă spăimântaţi ! Căutaţi pe Iisus Nazariaeanui, cel răstignii ! A înviat, nu este aici ! Iată locul unde L au fost pus ! Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge în Galileia. n u i înainte de voi. Acolo II veţi vedea, după cum v'a zis!"

înfricoşate şi uimite de străinul auz al învierii, ele fugiră delà mormânt şi nimănui nu spuseră nimic, căci se temeau.

C a o răsplată a dragostei şi străduinţei acestor femei pur­tătoare de mir, în fruntea cărora se afla păcătoasa de odinioară, Maria Magdalena, Mântuitorul se ariită întâia oară, după înviere, acestei femei, chiar în dimineaţa aceia 1

Ce omagiu admirabil adus de cer femeiei, prin care a in­trat în lume şi păcatul, dar şi viaţa !

Prin greşala Evei a intrat mosrtea 'n lume-, prin sfânta Fe­cioară Mar/a s'a coborât Iisus, viaţa cea vie şi veşnică !

Fratele meu !

Sărbătoarea aceasta este sărbătoarea mamelor noastre şi a tuturor femeilor curate la suflet, ce trăiesc în irica de Dumnezeu şi în iubirea de oameni.

Cea dintâi mângâiere şi cel dintâi sărut, pus pe obrajii noştri la naştere, mama ni-1 dă !

Cei dintâi ochi pe cari-i vedem, ai ei sunt I Cea dintâi hrană, pe care o căpătăm, sânul ei ne-o întinde ! Cea dintâi ciripire de grai, ea ni-e tâlcueşte ! Cea dintâi lumină dosare Dumnezeu şi patrie, prin mintea

şi gura ei vine către noi ! Iubirea de Dunn-.oz- u şi oameni; de frumuseţile pămân­

tului şi ale firii îr.treg\ prin graiul ei se coboară în inimile noastre !

O I mama noastră ! Ta s.rejuieşti căpătâiul nostru la vreme de boală; tu să­

ruţi cununiile copiilor tai, o tri se unesc în dragoste, pentru con­tinuarea neamului omenesc ; tu ne cauţi, când suntem ratăciji ; tu ne ierţi, când greşim ; tu ne plângi, cânii murim !...

De suntem tâlhari şi omo-ători de oameni, numai pasul tău se 'ndreaptă către noi şi deschide uşa puşcăriei, căci dra­gostea ta curată, nu cunoaşte şi nu 'nţelege fără de legea !

De murim pentru patrie şi pe ţărmuri streine numai tu ne plângi! Şi cuvioasă c i picătura de rouă, ne cauţi pretutindeni, cu un ciob de tămâie mirositoare 'n mână şi cu o luminiţă a-prinsă, semnul nădejdii tale, că undeva, într'o lume mai bună, vei găsi, pe cel ce 1-a hrănit pieptul tau !

Mama ! Lacrimile numai pentru tine sunt coborâte din înăl­ţimea cerului şi tu eşti sfântă Mironisiţă, care de-apururi va plânge s'jb crucea fiului ei iubit, care este os din oasele tale şi sânge dia sângele tău !...

Tu eşti mila ! Tu eşti iertări a ! Tu eşti fericirea noastră 1 Fii binecuvântată mamă ! Noi, bunii tăi copii, smeriţi îngenun-chem înaintea ta şi a sfintelor Mironosiţe cari plânseră ; căutară pe Mântuitorul lumii, cu tămâie şi aromate şi-L vestiră pretutin­deni şi cu dragoste sărutăm sfânta simţire a durerii voastre !

Fiţi binecuvântate, voi, sfintelor şi îndureratelor Mironosiţe ale neamului omenesc I...

Pe o vatră gheboşală, fă­cută din câteva cărămizi sfăr-mate şi goale, fumegă un smoc de vreascuri, din cari răsare, din când în când, câte o limbă de foc ce abia stră­luceşte o clipă şi se ascunde iar în speria pe care vântul lui Fluerar o joacă, ca pe un vârtej de duhuri necurate.

Rezemat de o grindă pu­tredă, stă un trup, un om zgribulit, c u genunchii la gură, nemişcat ca un butuc. Faţa-i acoperită de un stuf de peri albi şi lungi, abia se zăreşte, vânătă şi încreţită ; un duh rar, încet, se stre­coară din gura-i, cu nişte aburi reci ce se unesc cu fu­măria vreascurilor.

Afară crivăţul vâjie îngro­zitor, lovind cu nouri întregi de cmăt prin crăpata feres-truie a bordeiului ; ciucurii de gheaţă, ajunşi de fum şi clătinaţi de vânt se rup şi cad peste acei trup, pe care nul face a se clinti nici ghe­ţurile ce se zdrobesc de el nici hăulitul vijeliilor, nici ur­letul lupilor ce răsună fără contenire înjur,—nimic depe pământ sau din cer.

*

Vreascurile se aprind deo­dată ; ele luminează îrnpreju rimele si arunc câteva ra.-:e căldicele drept în faţa omului, lăsând să se citească pe frun­tea-i încreţită ca zbârcioguî, o sarcină de peste opt dece­nii, ce lăsat-au adânci urme numai de dureri şi de amă­răciuni. Oenele sale, rezemate de umerii obrajilor, perii mus-teţilor ce stăteau topiţi cu gologoţi de ghiaţă de cei ai bărbei lui încâlcite, la lumina acelor vreascuri ce se pornise pe ars, începură a se urni puţin, a se desprind; unii de alţii, — şi după o îndelungă siluire, ochii omului se între deschise, iar buzele începură a răsufla mai în voie.

Privirea ochilor săi se aţinti o clipă în mijlocul vetrei ; apoi, voi parcă să cutreiere în juru-i ; dar vinele gatului său încă erau înţepenite...

Şi ce ar mai fi căutat el să vază în delături ? Cei doi păreţi prăvăliţi şi putrezi ai bordeiului, şira de omăt ceşi făcuse drum pe spartul geam al ferestruicei, sau ciucurii de ghiaţă ce picau din când în când, spărgându-se de pă­mânt, ori de încovăiata-i spi­nare ?

Numai avea trebuinţă să vadă nimic. ; el ştia încă tot ce se petrece şi tot ce a fost cu dânsul şi tot ce mai este în juru-i !

Cerca să-şi destindă mâna pe care stătuse rezemat : dar ea nu se mai destindea deloc! Voi să şi urnească puţin un picior... şi el era înţepenit ca un butuc.

Un pocnet puternic de vrea.se îi aţâţă puţin auzu-i ; pleoapele i se holbară ceva mai tare şi vedeniei strălu­ciră o clipă ca înîr'un lac de lacrămi...

—• Ard vreascurile ! începu dânsul a murmura ; dar slabă li-i şi căldura şi lumina.. Aţi fost viţe verzi, apoi crengi vânjoase, înfrunzite, înflorite, pline de fructe... La umbra voastră se adăpostea o lume», şi lumea vă binecuvânta !... Azi pârâiţi pe dărâmătura asta de vat< ă, plesniţi una ca şi alta, şi toate vă prefaceţi în cenuşă». Ca voi e omeni-

afara ; care

de N. A. Bogdan.

rea... ca voi fost-am şi eu... Peste câteva clipe pleoa-

pele-i cleioase se restrâng ia­răşi la un loc, - şi răpito­rul somn leagănă iar înceti-nel moleşiţii săi creeri. O lume nouă,-- dar adesea ori visată,--se d.schide înainte i, cu mândre feţe lucitoare şi râzătoare !, o lume aşa pre­cum orice muritor o visează fără a o putea pipăi sau a-tinge, delà ţâţă până la sapă şi lopată !

Posomorârea feţei lui se împrăştie ca un mic nour la bătaia vântului, şi înlocu-i o rază de mulţumire, iute tre­cătoare, se abate pe obraji-i. Apoi muşchii feţei lui se în­creţesc din nou şi încă . mai vânjos...

O clătinare lungă, din ce în ce mai slabă, a capului său, dădu cel mai drept şi cel mai bun răspuns la toate în­chipuirile şi nălucirile som­nului şi ale vieţei sale.

Un pocnet intreit de ha­rapnic, clopote, tropote de cai, se auziră deodată în apoi un glas puternic strigă :

— Hei, jitar !... Mă jita-rule, deschide mai degrabă poarta !

J:hiru', de astă dată, se trezi d e a binelea.. O voinţă peste puterea firei îi încorda vinele ; se ridică în sus, făcu un pas, doi paşi...

Atâta îi mai era ertat să facă...

Căzu cu faţa le pământ. — Hei mă ji'arule ! ce

dracu, ai asurzit, sau te-ai îmbătat ca un po rc? Haide deschide. Jitarul nu mai răs­punse nimic. El nici că se mai sinchisi de frumosul pro­hod ce-i făcea surgiul Cu o-nului Jupicescu...

După câteva clipe uşa bor­deiului sări din loc, isbită de o puternică lovitură de ciu­botă, şi un cap de om, furios, împreună cu o mână ce ţinea un harapnic fîndoit, răsbătu înăuntru.

— Am să te învăţ eu ti-căiosule, să faci pe boer să te aştepte... răcni surugiul.

Dar h vederea leşului, că­zut în mijlocul bordeiului, peste care începuse a se aşeza şi ninsoarea şi fumul, reîn­cepu surugiul :

— Ce ? stai trântit la pă­mânt şi dospeşti, hoţ bătrân ce eşti! Las'că te trezesc eu îndată...

Şi lungind harapnicul său în tot curmezişul bordeiului, începu a măsura pe spinarea jitarului, cât îi ţinea puterea şi i îngăduia locul.

Dacă văzu că zdrenţele sumanului sar în sus, ca şi când ar juca dragaica, şi ji tarul nu crâcneşte, nici se ri­dică, nici se vaită,— surugiul eşi din bordei, lăsând uşa în lături, şi zise boerului :

— Ci să'l lăsăm dracului, Cucoane ! Ori c'a fi beat mort, ori c'a fi mort de-a binelea !...

Apoi îşi deschise el singur poarta satului şi trecu înainte.

Vreascurile arsese toate ; spuza din ele încă fu toată repede spulberată de vijelie.

Jitarul îşi mântuise slujba depe pământ ; scăpase de lume» şi lumea de dânsul !

Ne b.cură şi cu plăcere faci m aci menţiunea că de o vreme încoace se îndesesc expoziţiile de ţesături şi cusături artistice, iar publicul începe să Ie urmă­rească cu atenţie. De unie acum câţi-va ani în urmă această lă­ture a industriei casnice era lă­sată cu totul în părăsire, iar ti­midele încercări ce apăreau ici colo erau privite cu oarecare îndoială şi adesea cu ironie, as-

de iniţiativa particulară s'ar alipişi sprijinul statului, cu timpul am ajunge să avem o întinsă indus­trie de cusături şi teşituri de artă.

Doamna Margareta Bontescu ne î.duce cu ocazia expoziţiei sale câteva din rarele exemplare de artă casnic*, maeştrii exe­cutate.

Ne face-m o plăcută datorie de

tăzi începe să se observe o în­cordată atenţie pentru asemenea Iucr?ri.ţ

Cusăturile şi ţesuturile îcfio.-ife au format în trecutul nostru is toric principala ocupaţiun;. a ju-pâniţelor şi gospodinelor române. Cu timpul însă, odată cu intro­ducerea obiceiurilor străine, mai cu scârnă greceşti, şi odată cu începerea aşa z sei noastre mo­dernizări, aceste ocupaţiani au început să rămână, tot ca prin­cipală ocupaţiune, doar a săten-celor noastre, cari prin forţa îm­prejurărilor, au lăsat la o parte în bună măsură frumosul, pen­tru a se ocupa mai mult de fo­lositor.

S'a văzut însă cu timpul că şi româncele noastre pot da ia i-veală lucrări de artă casnica, cel puţin tot aşa de reuşite ca şi străinătatea, la îndemâna căreia stă maşinismul modern. La noi se lucreazu mai mult cu mâna, migălos, dar cu atât mai plin de fantezie. Gustul, pasiunea lucru­lui este lăsată în voe şi prin asta se dau la iveală lucrări cari lasă în urmă cu mult fabricaţiile sttfine

Cusăturile şi ţesături 'e de artă pe care ne-a făcut plăcerea de a le expune doamna Margareta Bontescu în sala Mozart din Bu­cureşti, întrec toate aşteptările. Niciodată poate n'am fi bănuit că în ţara noastră, cu mijloacele restrânse ce stau la dispoziţie, s'ar putea înfăptui asemenea lu­crări.

Covoare persiane, chelimuri, scoarţe, garnituri complecte cu ajururi fine, alături de perdele, coverturi şi alte lucrări în fileuri, mângâe privirea şi ne îndeamnă să credem că în ţara noastră aceas­ta parte a industriei casnice poate lua un mare avânt. Dacă alături

a dori succes tuturor acelor ce ciută ca pe această cale de muncă şi entuziasm, să promo­veze o ramură de ocupaţie ce numai cinste poate lace poporu-lui românesc.

ALFA.

popuiar Ş'ăm zis verde de trei flori, Am un bărbat băutor, O băut de noul ori, O băut turme de oi, Şi'ncă o rămas da(or. — Vinde-ţi Petre nevasta, Plăteşte-ţi datoria, Da. o Mercuri de vânzare, La Ieşi pe uliţa mare. La Ieşi pe uliţa mare, Mă întâlni c'un turc călare. — Buna ziua turcule. — Mulţumesc voinîcule. De vânzare-i nevasta ? — De vânzare'i nevasta. — Cât mii cere pe dânsa? — Numai miea şi suta. Tur cu începe a număra. Nevasta din chept ofta. — Da acasă când te'i duce Copchilaşii ce ţ'or zice ! Unde i tată mămuca ? — O rămas în deal la cruce, Să v'aducă turtă dulce. — Dar am stat ş'o săptămână Şi mămuca nu mai vine ? — Are tata parale, Să vă ieie o fată mare. — Poţi să iei şi zece tete, Că ca mama, nu mai este !.

Cules din Moşna. Judeţul Fălciu.

Dumitru I. P o p a învăţător. Popeşti—SoroM

Deli popor pentru popor

CANONUL DUMINICEI

A fost o femee năcăjiţ i , a-mărătă, care avea o fată măritata. Ele s'au sfătuit, să se ducă la să cerc.

— Ca sä nu ne trecem ierul 1), cu făcutul mäneärei la săc^rat, iată hăi, a zh măsa, sä na facem maîaiu de Duminică şi să a v e m a-co lo , la treabă. Mâncăm o bucăţică de rnalaiu, bem o uicicuşcă de apă, cari ne pare la treabă că-i miere şi să ce­ratul, cu ajutorul iui Dum­nezeu, îl facem.

— Bine, bine, mamă hăi. Ş'au făcut ele, a ş a maîaiu ,

în două Duminici şi au luat Ia săcere. A treia Duminică, când făcuseră mălaiuruc şi vroiau să&'ie.-pue în cuptior, ia copt, iaca un unchiaş pe uşă.

— Dă-mi nepoată , a z is ei, o bucăţică de mămăl iga să

— ïï?.m, moşule , cä acu, de o bucată de vreme, noi f.jcem măiăeşe , c ă » ; ducem ia săcere şi nu ne mai tre­cem ierul făcând mămăl igă , ziua ?a bucată.

— Da, dacă n'ai imhnăHgă da-mi o bucăţică de maîaiu, a zh unch<TaŞ].'.î.

— Nu s coapte , m o ş u l e , că abea le-am pus în cuptior.

— Dă-mi că-s coapte . — Ba, nu-s coapte. — Ba-s coapte . A pus mâna f emeea şi a

s c o s un rnalaiu şi i Pa dat töt unchiaşului , z icând :

— îa 1 tot, moşule , că poate îţi trebue mai înco lo .

— Ba nu, mie dă-mi numai o bucăţică.

A luat unchiaşuî mălaiul , l'a pus pe masă, ca să-1 tae. Şi când a înfipt cuţitul întrân-sul, s'a umplut casa de s înge. A mai tăiat altul şi tot aşa şi altul iareşi aşa , până le-a tăiat pe toate. Atunci, a zis uncheaşul care era Dumne­zeu.

— iei, nepoată , sufletul să ţi I iau, ori să ţi dau doi g e m e n i ?

— Ba, Doamne , de cât ml-i lua sufletul, mai bine dă-mi doi de g- mené.

A zis aşa , pentruca nu ştia ce-s doi de gemene . Şi Dum­nezeu s'a dus. N o a p t e a fe­meea s'a cu lca t Când s'a tre­zit, a văzut lângă dânsa doi balauri, care i se împle -teceau unui pe un picior şi altul pe ceíaSí picior. Şi s'au împletecit ei aşa , p â n ă a venit vremea de au stat cru­ciş în spinare şi cruciş în piept. Balaurii ceia au avut a m â n d o i cât;; o hârtie pe care se c i tea:

«Mai s l ă b e ş t e o c ă t e o leaeä să-i mai vie suflet».

Din pricina asta, ea a ră­m a s mută. Neamurile ei au căutat-o la spitale şi ori unde cât au putut, dar nu i-a putut veni nimeni cu nimic în aju­tor. Şi a şa s'a canonit , cât a mai avut zile. Asta-i cano­nul femeelor, cari au făcut maîaiu Duminica. Toate Du-rniniceie sunt zi le de sărbă­tori ş i -s lăsate de bunul Dumnezeu p e n t r u od ihnă . Şase zile lucrătoare pe s ă p ­tămână , ajung.

1) Leru! — Lucrul, vremea.

Auzită in Movilita — Pulna, în 1890, Decembrie 27, de la Maria Tunuţioae

Cor mixt.

О Г Ş l I A R Ă O F ! (cântec popular din Basarabia)

Cules şi armonizat de Laurian Nlcorescu

1. Frunză verde de sălcuţă Rău m'ai blăstămat măicuţă

Of, of, of şi iară of ! (bis)

2. Cu mâinile către lună Să n'am nici o voe bună Of, of, of şi iară of ! (bis)

3. Cu manile către soare Să n'am nici o sărbătoare Of, of, of şi iară ©f ! (bis)

4. Să n'am Paşti, să n'am Crăciun Numai să tot merg pe drum Of, ©f, of şi iară of! (bis)

' C U L T U R A P O P O R U L U I '

Preţul abonamentelor; lei 200 pentru învăţători preoţi, studenţi şi săteni ; lei 300 pentru autorităţile săteşti ; lei 400 pentru in­stituţii particulare şi de stat iar delà 500 de lei în sus pentru sprijinitorii a-acestei foi.

Cultura Ponorului „LUMINEAZA-TE ŞI VEI Fi: VOIEŞTE ŞI V E I P U T E A".

C. A. ROSETTI.

3.

Frânturi de viaţă

L I S I T Amiazi... De sus se cerne

căldura în ace ascuţite. Faţa apei ca o masă de cristal se oglindeşte în lumina străvezie a soarelui, iar fundul clipeşte în tresăriri argintii.

Lumea bălţii sta pitită prin­tre trestii, neîndrăsnind să rupă tăcerea, înspăimântată de prea marea linişte.

Stau în cuiburi la umbra stufului nemişcat păstrând o linişte de biserică. Câte o broască, din timp în timp, se scufundă în apa clară văzân-du-i—se umbra până'n fund. Intre tiestiile ce stau cu ful­gul în sus nemişcat, stă pitit un cuib de îişită. Ë áiií anul trecut, rămas neatins ; doar i-au trebuit câteva fire de papură împrejur, să-1 în-cercuiască pentru a nu-1 lua apa. Pene, fulgi, fulg de stuf, arată culcuşul proaspăt al unei păsări.

Nici nu se luminase de ziuă bine, când lişita plecase de acasă cu gândul să şi gă­sească puişorii cari de trei zile n u i mai veniseră acasă...

Plecase cu inima îndoită, roasă de grijă, să-şi găsească odraslele... A veghiat toată noaptear fără pic de somn şi mintea ei frământase o mul­ţime de gânduri. ...Să nu dormi, când grija îţi ţârăie ca un greer peste sufletul întunecat.,, şi inima îţi sângerează ca o rană proaspătă...

A plecat, nici nu-şi dăduse seama încotro \ par'că nici nu se gândise... şi nici n'a spus vecinei de peste ghiol să-i mai ia seama de casă... Fu­sese aşa de mâhnită, Doamne» că nu vedea nimic înaintea ei... De i a r găsi !.. ; dacă ar găsi pe cineva s'o îndiumeze... S'a hotărât să n u i mai slă­bească din ochi, să nu-i lase o clipă departe de cuib până n'or fi în stare să-şi apere ei penele!.. Tot aşa cugetase şi la 'nceput; dar rugăminţile lor oînmuiară Ş'apoi mare-i Dumnezeu... De ce tocmai pe ea s'o pască nenorocirea ? Gândurile i se învălmăşeau ca nişte fulgi de zăpadă şi mergea fără ţintă la, întâm­plare...

Ajunsese depaite de cuib ; era prin locuri străine, pe unde nu mai călcase de mult. ...Poate nici odată... Pe unde nu te poariă nevoile vieţii!.. la margine bălţii, despre cari auzise nu tocmai lucruri bune... şi azi şi ea pe aici!..

Soarele era de mult în crucea cerului şi căldura o apucase pe drum. Ca azi nu fu ?se, parcă, nici odată aşa de cald... înaintea ei stuful se rări şi nici nu băgase de seamă că înnota pe luciul de oţel al apei. Gândia să treacă de partea cealaltă, să se în? funde în stuf... o pasăre e mai ferită în stufiş ; cine ştie câte primejdii ! Când îşi a-runcă privirile, drept în faţă, ceva negru, nedesluşit, ascuns în marginea stufului. încercă numaidecât să sboareîntr'altă parte, dar până să-şi întindă aripile se auzi o detunătură, ce destramă tăcerea în lungi ecouri. îşi adună puterile, sbură înapoi, înferbântată de spaimă. I se părea că pluteşte pe ţărmuri de veacuri şi greu­tatea de plumb a aripilor i se părea nesuferit de mare... Pu­terile i se slăbeau şi istovită, se lăsă în jos. Când atinse faţa apei, oglinda, se înpur-pură ; câteva picături roşii, calde îi căzură de sub aripa stângă. Inima îi bătea cu miş­cări neregulate şi înnota în neştire repede, repede.» De­odată un junghiu îi săgeta trupul şi când îşi dădu seama,

de : D. I. Dogaru

simţi că osul aripei stângi e sfârticat.

O durere grozavă sub coastă.., Se zărea o dâră spă­lăcită de sânge, urma pe unde trecuse. Dar durerea i se topi la gândul cald ce tmmă: puişorii !

Soarele se lăsase în partea cealaltă a cerului şi lumea bălţi înviorată de răcoarea ce pătrundea în valuri, îşi dre gea glasul pentru cântul de seară. Rar câte un broscoi îşi umfla guşa într'un orăcăit prelung, aşteptând răspuns în ecoul bălţii. O libelulă se oglindea în luciul apei în zig­zaguri înaFlsnete ; un broscoi la pândă pe o frunză Iată de nufăr, aştepta momentul s'o înghită.

Leşiţa înnota din răsputeri să ajungă la cuib. Simţea că şiroiul de sânge de sub a-ripă, îi seca puterea. Ar fi vrut să ajungă la cuib. O, de i-ar vedea ! I-ar trece durerea ; vederea lor i-ar da curaj. Aripa îi amorţise cu totul ; sub coasta durerea se săpa adânc, mai adânc, până la inim?... Obosise... Şi gându­rile !.. Par'că durerea nu-i aşa de mare când... Un maldăr de stuf. Să se odihnească, numai puţin. Va prinde pu­tere... Şi până acasă nu ma este mult!.. Răcoare.,, Intune' recul se ţese din mii de col­ţuri... Linişte... de ce oare ? In seara asta nu-i gălăgie pe ba l tă? Şi-i lună... Ii este frig... să-şi mai desmorţească ari­pile... Un fior îi străbate tot corpul... Vede cuibul... Da, îl cunoaşte... sau... Ba, da ! Şi puii nu's !.. Ba nu !.. Iată-i toţi patru.» Şi numără, sunt cinci, cu cel mai mic... De ce, el nu-i mort ?.. Atunci cum de-1 vede şi pe el, pe toţi ca 'n ziua ieşirii din gă­oace ? Ii vede bine... Dar... dece's aşa de mici ?.. Ii chea­mă la ea şi ei clipesc şiret din ochişorii de mărgele în­tunecate... Vin... da, să-i mai strângă sub aripă, cum le plă­cea Tor şă stea la căldură noaptea. întinde aripile să i cuprindă pe toţi.„ e frig, să nu îngheţe ca 'n ziua ieşirii din găoace... Şi cel mititel!.. Pe unde a umblat el până acum ? străin, în lume, şi lumea-i rea... Să-1 strângă sub aripa caldă la sânul ma­mei.. E vară şi frig... Da, pui­şorii... de ea nu-i pasă... Au fost departe de casă, au um­blat prin locuri străine ; de acum n'o s ă i mai lase... nu... nu... îi va ţine sub aripile ei de mamă...

Da... aşa... şi se sili tremu­rând să-i cuprindă pe toţi... şi pe cel m i c .

O ceaţă uşoară i se aşterne pe p:hi şi în minte, ca o pânză fără culoare.,.

într'un avânt de dragoste maternă se ridică să-i strângă pe toţi., s ă i cuprindă să-i apere.., să nu-i mai lase..,

Un fior prelung sgudui trupul rămas cu aripile în­tinse părând că-i apără... Pe maldăr câteva picături de sânge. Şi pasărea aplecată s ă i îmbrăţişeze mereu...

Pe drumuri basarabene

S A D I T I РО/ЛІ !

Pe spinarea vântului căl­duţ venit din ţările depărtate, melodia plină de farmec a cântecului, soseşte odată cu oaspeţii primăverii. Prin uşi­le şi ferestrele larg deschise ale şcolilor pline de copii, cântecul trece ca o înfiorare, făcând să tresalte de bucurie inima dascălului şi a micuţi­lor şcolari. La auzul lui, fi­gurile se înveselesc, urechile ascultă, şi numai inimile vor­besc, căci întreaga cântare e adresată inimei.

E glasul naturii, care vor­beşte tuturor: tineri şi bă­trâni, şcolari şi învăţători. E glasul mult aşteptat al pri­măverii, a d u s de milioa­nele de prevestitori, ce vin să-şi împărtăşească bucuria sosirii, cu toate vietăţile pă­mântului.

«Eşiţi afară,la câmp, la viaţă! Bucuraţi-vă de bucuria voastră! Aduceţi slavă şi prea măriţi pe

Dumnezeu !» Aceasta este porunca na­

túréi şi Ia auzul ei învăţăto­rul cu copiii, nu mai pot sta în clasă.—Pereţii încăperii în care au stat o iarnă întreagă îi înăbuşă; simt nevoe de libertate, de aer, de viaţă no­uă şi aceasta o găsesc în mij­locul naturii. Chemarea dum­nezeiască îmbie pe dascăl să-şi schimbe metoda de pre­dare rece şi monotonă de până acum, face semn şco­larilor şi-i ademeneşte într'o lume mai plăcută, mai veselă. Cu toţii sbughesc afară în grădină şi la câmp, să simtă farmecul sfânt al primăverii, unde natura îşi începe lecţii­le ei plăcute, fără pregătire şi fără metodă. In faţa aces­tor prelegeri dascăl şi elev, înmărmuriţi. Feţele palide se îmbujorează şi inimile stau gata să isbucnească în stri­găt de bucurie, căci fiecare simt în ei o nouă forţă, ce-i îndeamnă la viaţă. Chiotele de bucurie pornesc din piep­turile lor ca o urare de bun sosit primăverii; iar din îm­prejurimi, de peste tot locul, glasul nouilor oaspeţi, le răs­punde la fel, unindu-şi bu­curia,

In grădina şcoalei, sau a bisericei din sat, pe marginea şoselelor, sau pe lângă insti­tuţiile publice, copiii înarmaţi cu sape şi lopeţi, răscolesc fragetul pământ, pământul plin de viaţă şi dătător de sănătate, spre a îngropa în el o altă viaţă, un copăcel ce va da roade în lunile de toamnă, adăpost pe vreme de iarnă, podoabă în zilele

„Sădiţi pomi şi pomi sădiţi Copii harnici şi iubiţi, Căci dintr'un mic pom îngropat Creşte-un mare pom rotat.

primăverii şi umbră pe arşiţa nepotolită a verii.

Copiii rânduiţi câte doi, a-vând fiecare pomi şi sape la îndemână, aşteaptă numai semnul învăţătorului.

E timpul când pot să a-rate că şi ei pot face ceva şi mândria abia le stăpâneşte sufletul. Un alt grup de co­pii mai la o parte, aşteaptă şi ei un semn spre a încunu­na apoi opera celorlalţi cu un cântec învăţat la timp.

Şi semnul mult aşteptat nu întârzie, căci deodată din piepturile micuţilor un glas de argint se înalţă către Cer.

*In pământul ţării noastre Hai copii azi să sădim, Pomi frumoşi ce vor da roade, In curând, cum noi dorim.-» Şi în timp ce melodia plă­

cută a :opiilor se îmbină cu ciripitul păsărelelor din jur, aducând slavă şi mulţumire lui Dumnezeu, sapele şi lo-peţile lucrează, lucrează de zor.

Broboanele de sudoare curg şiruae pe frunţile şi o-brajii «voinicilor», anrstecân-du-se cu ţărâna umedă, proas­păt răsturnată şi care mai tărziu va da hrană mândru­lui pom.

Ca nişte guri mari, flă­mânde, ce aşteaptă să-şi în­ghită prada, gropile făcute atunci, (dacă n'au fost săpate de cu toamnă) primesc daruj sorocit. La un alt semn, vişi­nii, cireşii, prunii, merii şi alte feluri de pomi, prinşi de mâni gingaşe, se fixează în mijlocul gropii, în timp çe aceiaşi muzică de mai sus, îşi tremură în văzduh glasul dulce şi fermecător de copil. Ziua sădirii pomilor este şi trebue să fie o adevărată săr­bătoare, începând cu aceste lucrări, şcoala activă îşi gă­seşte aplicarea. — Grădinile pustii, în scurtă vreme devin adevărate raiuri, unde păsă­relele vin să le înpodobească cu cântecul lor. Şoselele bă­tute de soare se umbresc, ci-mitirile sărace se îmbogăţesc, căci peste tot mai apoi, ma­na cerească—ploaia—cade ca o bine cuvântare.

«Sădiţi pomi şi pomi să­diţi!» Iată porunca vremii, poruncă pe case trebue s'o urmăm.

A ne abate delà această poruncă, însemnează a ne a-bate delà datorie şi cine se abate delà datorie este pede­psit; dacă nu de legile o-meneşti de Dumnezeu.

Mihail Graur înv. Hlipiceni—Botoşani

Mănăstirea Căpriana Un scurt istoric asupra singurei ctitorii a lui Ştefan cel

Mare în Basarabia. — înfăptuiri vrednice de laudă delà unirea până azi.

nului, clădită de mitropolitul Gaviil Bănulescu-Bodoni în 1820, în locul celi vechi delà 1545, distrusă de cutre­mur ; 2) b'serica,—aşa zisă de iarnă,—clădită la 1840 de egumenul Ilarion, cu hramul la Sf. Gheorghe şi 3) biseri­ca nouă, din 1903, clădită cu truda egumentului Teofi-lact, cu hramul tot la Sf-Gheorghe. Aceste trei bise­rici însă, precum şi toate chi­liile cu averea întreagă a mă-năstirei, erau într'o stare de plâns, de oarece călugării bulgari, în seama cărora era

La o distanţă de aproape 30 km. de Chişinău, în mar­ginea marei păduri ce se în­tinde între satul Srăşeni şi Capriati şi nu departe de undele limpezi ale râuşoru-lui Işnovăţ, se găseşte Mănăs­tirea Căprian, unul din cele mai vechi lăcaşuri de închi­năciune din întreaga Basa­rabie.

După datele şi înscipţiile rămase, istoricii noştri i-au stabilit ctitoria pe seama lui Ştefan cel Mare, iar mai târ­ziu Domnitorul Moldovei Petru Rares, a făcut însem­nate reparaţiuni şi renovări, dăruind în acelaş timp mă-năstirei o evanghelie —ma­nuscris pe pergament, înbră-cată în scoarţe de lemn în­velită cu argint, care însă a dispărut din bogata bibliote­că a mănăstirei cu ocazia războiului.

La 1559 Alexandru Lăpu-şneanu darucşte acestui lăcaş 12 moşii, iar în 1662, Istrate Cantemir, din cauza lenevirii la care se dedaseră călugării, închină mănăstirea cu toate avuturile sale, Mănăstirei Zo-grafului delà Sfântul Munte Delà anul 1698 până la 1813 ea a fost cârmuită de câtre monahi trimişi delà Sf. Mun­te, iar in ultimul an Mitro­politul Gavril Bănulescu-Bo­doni a luat-o sub conducerea casei mitropolitane, sub care a stat până la 1857, când prin stăruinţele celor delà Mănăstirea Zografi, a trecut iarăşi sub conducerea lor ne-româneacă. După 9 Martie 1873 toate averile mănăstirei din Basarabia au trecut sub supravegherea ministerului de externe ru=, aşa că delà acea dată călugării delà Sfântul Munte au pierdut marile lor venituri.

După anul 1918 mănăsti­rea şi-a căpătat vechiul ei rost românesc.

Iată un scurt istoric al singurei cititorii a lui Ştefan cel Mare în Basarabia, şi a uneia dintre cele mai fru­moase şi mai îngrijite mănăs­tiri ce aveam între Prut şi Nistru. Şi pentru că este ni­merit ca asemenea aşezămin­te să fie cunoscute de cât mai multă lume românească, e bine să arătăm ce s'a mai înfăptuit acolo delà unirea Basarabiei şi sub înţelepta ocârmuire a I. P. S. S. Mi­tropolitului Gurie.

La înscăunarea stăpânirei româneşti în acest ţinut, Mă­năstirea Căpriana avea trei trei biserici : 1) biserica cu hramul AdormireiMaicei Dom-

agrară, conducătorul ei a în­ţeles că un asemenea aşeză­mânt, cu un rol atât de im­portant în viaţa noastră io mânească, are nevoie de o înţeleaptă gospodărie şi a-tunci a început să crească vite, aşa că azi mănăstirea posedă turme întregi de oi, vaci şi alte animale domesti­ce. Uzina electică ce a făcut, a pus-o în slujba unor fru­moase ateliere de fierărie, tâmplărie, cismărie, croitorie, unde fiii de ţărani basarabeni vin să înveţe diferite meserii. Toate aceste ateliere, formând o şcoală de meserii model sunt alipite fabricei de mobi­le, făcută de câţiva ani şi proprie !ate a mănăstirei.

Astăzi la Mănăstirea Că-priana se desfăşoară o vie activitate, se dau îndemnuri şi învăţături bune, atât din

m-' •

' A

< /J '"Ai

: w. : V. \ -. W v . itt í 4

dată, la retragerea lor au dis­trus şi prădat totul.

Prin munca neobosită şi prin strădania Stareţului ro­mân, Ahimandritul Natanail mănăstirea Căpriana din Ba­sarabia a început să fie un focar de cultură şi educaţie pentru populaţia ţinutului Astfel după ce s'au făcut în­semnate reparaţiuni atât bi­sericilor cât şi chiliilor, s'a pus în ordine întreaga avere. Cu toate că mănăstirea a fost greu lovită prin reforma

punct de vedere moral-creş tinesc, cât şi din punct de vedere practic. Călugării, per­sonalul precum şi tinerii ro­mâni ce învaţă meserii în a-telierele mănăstirei sunt bine îngrejiţi şi muncesc împre­ună pentru o operă frumoa­să, ce numai lăudabilă poate fi. Ar fi de dorit ca aseme­nea exemple să folosească la cât mai mulţi conducători de

mănăstiri depe tot coprinsul ţării.

E X C U R S I U N I Citesc prin ziare sau aud

vorbindu-se că cutare şcoa­lă secundară sau cutare so­cietate, proectează excursi-uni prin străinătatea mai în depărtată sau mai apropiată .

Nu suntem contra acestor excursiuni cari nu pot fi de­cit folositoare şi de sigur că, nu aces ta este motivul aces­tui articol. Nu voi încerca să scriu despre binefacerile unei excursiuni mai a l e s a-tunci cînd este bine şi în a -mănunt organizată ci, să scriu— îndurerat — că aceste excursiuni uu se pun la cale să se facă şi nu se fac în interiorul ţării.

Din nefericire, s întem încă foarte mulţi romîni, trăim o viaţă întreagă pe pământul românesc , pe care, vai ! nu '1 c u n o a ş t e m !

Sânt încă atâţia cari, n'au văzut capitala României Mari şi nici de cum vre o altă lo­calitate mai importantă.

Cor m i x t

DELA DEAL DE CA5A NOASTRĂ (cântec popular din Basarabia)

Cules şi arm. de Laurian Nicorescu.

4 U

1. Delà deal de casa noastră (bis) Creşte-o florie' albastră (de 4 ori)

2. De min' şi badea sădită De noi doi cu drag grijită

3. Dare-ar Dumnezeu să crească Tot mai mare să înflorească.

Sânt mulţi cari, abia dacă au văzut capitala judeţului lor.

Motivele pentru cari nu se fac excursii mai dese sânt destule şi de sigur că senm-petea actuală îşi are şi aici rolul său.

Dar, cel puţin atunci când se fac cu destule sacrificii, să se facă mai întăi în inte­riorul ţării. Să ne cunoaştem ţara şi obiceiurile. Să cunoaş ­tem bogăţi i le ei naturale â-tât de frumoase şi atrăgă­toare şi v o m fi mulţumiţi. Nu ne v o m gândi aşa uşor la excursii în străinătatea care, nu întodeauna, ne p o a ­te oferi atâtea frumuseţi ca ţara noastră.

Am admirat activitatea co ­mitetului de conducere a a-teneului popular «Tataraşi» din Iaşi pentru excursiunile făcute prin interiorul ţării şi mai a les în provinciile din nou alipite şi a m credinţa că participanţii la ace le ex­cursiuni, nu vor avea păreri de rău nici odată, că n'au făcut a c e l e excursiuni l a Constant inopol , Praga, Vie-na, Paris, etc.

Când ai o ţară atât de fru­m o a s ă , o ţară care îţi oferă cu dărnicie atâtea şi atâtea minunăţii pe cari nu le cu­noşti , cum să-ţi mai vie dor de ducă prin străinătăţi?

Şi de asta nu prea înţe leg de ce, unele şcoli secundare sau societăţi diverse, se gân­desc cu atâta uşurinţă la ex­cursiuni în străinătate, când, ar face cu mult mai bine şi frumos, decă şi—ar îndrepta paşii spre atâtea frumuseţi a le ţării noastre, frumuseţi, cum numai Al. Vlahuţă a ştiut să Ie descrie.

/. Livideanu

4. «CULTURA P O P O R U L U I

Sf. Paşti şi florile ortodoxiei d e : N. C. Munteanu -Muntmarg

O ! Sfântă zi a învierii ! Or­todoxia te primeşte şi te sărbă­toreşte cu inimă iubitoare, cu haina frumoasă şi curată a cre­dinţei tradiţionale 1 Sfânta zi a învierii Domnului nostru Iisus Hristos—simbolul renaşterii ome­nirii — cât de mult ar trebui să fii luată în seamă de întreaga lume !...

E Paşte'e ! In casele simple, curate, pline de farmec şi de înfrumuseţări naţionale, în care -de veacuri-s'a păstrat întreacă tradiţie curată a acestui neam credincios şi viteaz, ca şi în ca­sele îmbrăcate cu Lcruri foarte scumpe, Sf. Paşti este sărbătorit de întreaga creştinătate.

Pentru adevăraţii credincioşi ai Bisericei noastre, Sf. zi a în­vierii are o deosebită însem­nătate.

In casele unde sufletele cre­dincioşilor ard de încrederea în ajutorul Cerului, în ajutorul Dom­nului nostru Iisus Hristos, Sf. Paşti sunt sărbătorile cu cea mai curată nevinovăţie omenească. Pe cei necredincioşi, îmbătaţi de înfumurările unei ştiinţe sărăcă­cioase, Biserica îi cheamă, cu multă durere şi dragoste, la cu­noaşterea adevărului dumnezeesc. Ne bucurăm că cei mulţi sunt mai aproape de inima lui Iisus şi că din când în când, florile ortodoxiei, cu parfumul lor de jertfă evanghelică, mustră lumea materialismului care a uitat de sine, care-şi nesocoteşte propriul ei suflet nevinovat. Ca întotdea­una şi acum, am crezut de cu­viinţă, să nu las sub lespedea uitării şi a nerecunoştinţii faptele de sine grăitoare ale unor cre­dincioşi creştini ortodoxi. In ade­vărurile adânci ale Evangheliei lui Hristos, creştinul poate pă­trunde numai prin credinţă, dra­goste şi lepădare de sine.

Neamul nostru a trecat prin mari şi felurite furtuni, dar a în­vins, fiindcă, sufletul lui a stat, întotdeauna, pe altarul Bisericei ortodoxe. Vrednicii ctitori de odinioară nu ni-au părăsit. In vremea unui materialism deo­cheat, din răsadniţa ctitoriei or­todoxe, răsar din vreme în vre­me, florile curate şi mirositoare ale jertfei evanghelice. Alături de familiile Simu şi Băicoianu — prea cunoscute prin frumoasa lor dărnicie — trebuie să stea, cu vrednicie, şi familia Alexe Pandrea, de care, nimeni n'a a-mintit cum se cuvine.

Familia Pandrea din Brăila şi-a închinat averea şi sufletul — cu toată credinţa şi dragostea — Bunului Dumnezei), prin rezidi-rea Bisericii „Sf. Iile" din Slă-nicul Moldovei. încă din toamna anului 1927, familia A!cxe Pan­drea a început reconstruirea Bi­sericei „Sf. Ilie" din Băile Slănic-Moldova. Această familie s'a ho­tărât să cheltuiască peste un mi lion lei pentru terminarea Bise­ricei.

Iată că urmaşii vrednicilor cti­tori de odinioară se arată la vre­mi potrivite. Dărnicia creştinească a Măriei şi a lui Alexe Pandrea loveşte, cu toată puterea, în lu­mea bogată care-şi iroseşte ave­rea, câştigată prin cine ştie ce

mijloace nevrednice, pe nimicuri, sau care şi-o Iasă moştenire în mâinile unor „perde vară". Ne place a crede că gestul creşti­nesc al acestei familii va răscoli adânc sufletele acelora cari se lăfăiesc în averile făcute prin mijloace înjositoare, le va „pre­face întru înoirea minţii" şi le va face să-şi răscumpere ticălo-şenia vieţii cu preţul unei ade­vărate căinţe.

Maria şi Alexe Pandrea sunt două flori ortodoxe, doua suflete curate care vor rămâne — pen­tru lumea de azi şi pentru ge-geraţiile viitoare — ca un exem­plu viu de supremă jertfă ome­nească, în viemea celui mai ne­înfrânt materialism.

Cunosc bine pe familia Pan-drer. care s'a înţeles şi s'a sfă­tui', întotdeauna cu preotul pa­roh din Slănic, în privinţa mul­tor fapte creştineşti. „Predica şi activitatea părintelui ortodox din Slănic, îşi dau roadele" — aşa a spus într'o scrisoare adresată parohului din Slănic, dl. S. Me­hedinţi, profesor universitar.

într'un viitor articol, voiu scrie tot ce trebuie scris despre г ceşti creştini ortodoxi, cari, în toată viaţa lor, au fost adevăraţi spri­jinitori ai Bisericei şi a faptelor bune. Iată dar cu ce se mân­dreşte Biserica ortodoxă ! „Ea n'a ars pe rug nici ştiinţa şi nici protivnicii ei", ci a dat fapte evanghelice. Biserica ortodoxă nu se caracterizează prin dis­pute teologice, prin formalism poliţienesc, ci prin jertfa curată a credincioşilor ei, prin iapte măreţe şi prin păstrarea întreagă a tradiţii Bisericei Apostolice şi-a Evangheliei lui Hristos, în plinul Ei adevăr. Sf. Paşti şi fap­tele familiei Pandrea să fie pri­lejul cel mai bun de prefacere întru înoirea minţi şi-a inimii tu­turor credincioşilor şi-o hotărâre pentru fiecare om de a trai înti u Hristos şi cu EL

P. S. Acest articol fiind primit la redacţie cu oarecare întârziere, îi publicăm acum pentru frumu­seţea lui şi pentru faptele fru­moase la care se referă.

La porţile literaturii

IMPLOR... Din noroiul de păcate Іг*г spre Tine se ridică Ochii viermilor tereştri Din ruşine — şi nefrică-

Şi cu inima zdrobită De dureri — şi remuşcare, Delà Tine Doamne Sfinte Iarăşi implorăm eriare.

Mintea noastră mărginită Nu poate nimic răzbate Ne atrasă de ispită Şi de marea de păcate...

Ruga noastră disperată Poate că e prea târzie ; Peste-a noastre frunţi plecate Voia ta de-a pururi fie.

Emil V. Câmpianu

GARA B O C Ş A M O M T A r l ŞI'A SCHIMBAT nUMELE IM GARA „VÂŞIOVA"

Monumentul eroului General Stan Poetaş din Soroca.

Biblioteci le săteşti Îndată după răsboi s'a

vjzut că deşi am învins în lupta cu armele, o nouă luptă trebue să pornim, dacă nu mai îndârjită, cel puţin egală, pe tărâmul cărţii.

S'ar părea nefiresc delà întâia privire că ar putea exista o luptă şi pe acest tă­râm de activitate omenească.

Atâta vreme cât nu vom depune toată munca, nu vom strânge rândurile, atâta timp cât vom ţine braţele încru­cişate, nu numai că vom fi stânjeniţi de progresul altor popoare muncitoare, ci chiar vom da îndărăt.

Neamul nostru care n'a putut ajunge Ia cultura şi civilizaţia altor popoare, a văzut la timp această mare lipsă pentru viitor.

Oamenii de bine şi de cul­tură s'au adunat împrejurul câtorva societăţi : « Fundaţia Principele Carol» «Casele Naţionale-, «Astra»—cari au ca prima ţintă să întemeieze cămine culturale în care să­teanul nu numai ! să-şi des­creţească fruntea câteva mo­mente, dar chiar să audă lucruri folositoare, cari apli­cate la viaţa lui trudnică de toate zilele, să-i uşureze munca pe care o îndeplineşte.

Rezultatele acestor iniţiative au fost mai mult de cât sa­tisfăcătoare.

Preotul şi învăţătorul fiind toată ziua în legătură directă cu poporul, îi cunoaşte pu­terea de pătrundere, agerimea minţii şi toate păsurile.

Valul de cultură ce a în­ceput să se reverse în ultimul timp, a făcut ca aproape în fiecare sat să se găsească câte un cămin cultural, înzestrat cu cărţi. Ceace lasă însă întru­

câtva de dorit, este felul şi criteriul cum se face alegerea acestor cărţi.

Literatura noastră sătească e săracă —aproape inexis­tentă.

De cele mai multe ori în­văţătorul sau acel însărcinat cu aranjarea şi îngrijirea bib-bliotecii, — o ştim cu toţii,— se interesează să procure cărţi cari n'au nimic comun cu mentalitatea săteanului sau cu trebuinţele lui cărturăreşti.

Asupra acestui punct ar trebui să se gândească mai amănunţit conducătorii cămi­nelor culturale, căci de el atârnă în bună măsura exis­tenţa şi utilit *tea acestor aşe­zăminte cuHurale.

Radu Mislea

Snoave

Oţetitul ţiganului — Măi ţ igane, zise într'o

zi un boer unui haramin. — Hau, c o c o a n e — Măi, ce să-ţî dau, să-mi

oţăIeşti ţigareta ? — Ha ruginit, bolarule, hai ,

hai ? hoţalesc dageaba. Da, hezi matale! ca, pana ţi-o ciucesc, ţî o învârtesc şi ţ i-o hoţalesc , trebue o bucata da vremea . Ca ştii m a t a l e i vorba : săracul hacea când poatea şl cum poatea; iar bo­gatul hacea, când vrea şi cum vrea. Şi pana isprăvesc luc­rul, ca sa nu duci l i p s a :

Să-ţi h a c binea cu luleaua mea,

Ca sa te slujeşti cu ea. Delà Pr. I. Macare, Moviliţa-Putnat

în 1898, Martie 9.

N. Mateescu Institutor şi Folklornis,

E un act de dreptate atât pentru văşioveni cât şi pentru toţi românii din jurul Bocşei

Comuna Vâşiova e una dintre cele mai vechi şi mai cunoscute din judeţul Caras, prin vestitele târguri săptă­mânale şi anuale, întie care este şi târgul delà „BuzaTur cului", care se deosebeşte de celelalte, fiind că se ţine între Văşiova şi Bocşaromână, iar a patra zi fiind Duminecă, toate satele din jur îşi dau întâlnire, când tinerii învârt hora şi jocurile noastre stră­bune: un fel de târg a! fete­lor ca pe muntele „Găina".

In acest loc numit „Buza Turcului", sau dat pe vremuri grele lupte cu păgânii, aici fiind una din porţile prin care au trecut toţi barbarii. Ca mărturie a vremurilor de ur­gie, stau de santinelă şi azi, după sute de ani, uriaşii ste­jari, la umbra cărora să ţine târgul, iar pe o colină se not vedea ruinele „Cetăţii".

Bătrânii noştri povestesc că primul coîonist roman care s'a aşezat pe aceste melea guri a fost Vasile iova, delà care a moştenit satul numele Vasileova. Se mai găsesc acte la biserica din Bocşamcntană din care se poate constata că această colonie purta la în­ceput numele de „Vâşiova-montană".

Ştim cu toţii că fostul re­gim magiar a schimbat nu­mirile comunelor curat ro; mâneşte, aducând şi colonişti cu scopul de a-le magiariza. Astfel gara zidită pe pămân­turile vaşiovenilor, a fost nu­mită „Boksanbanya", numele colonie, care la 2 kl. depăr­tare avea gara ei proprie „Boksr.n-Hutta", şi încă o haltă „Boksan-Foras".

După înfăptuirea României Maţi, am cerut autorităţilor noastre să se facă dreptate.,. Dar duşmanii noştri seculari n'au dormit, ci au găsit un motiv foarte bun de intrigă, pe care l-au şi speculat cu succes... Cu toate protestările vaşiovenilor gara a fost bo tezată româneşte Bocşamon-tană.

In luna Iunie 1926 familia noastră regală trecând spre uzinele Reşiţci, întreaga popu­laţie a Vaşiovei în haine de sărbătoare cu corul în frunte a eşit spre întâmpinare la gară. Majestăţile Lor au stat bucuroşi de vorbă, întrebând între altele pe părintele Zuiac : „Veniţi de departe ?" Această întrebare a fost pusă fiind-că tabla delà gară era Bocşa-montană.

Sa răspuns: «Nu Majestate ! Satul acesta e Văşiova, dar poartă numele comunei ve­cine, cu toate că această co­mună are gara ei proprie nu­mită Bocşauzine, şi încă o haltă Bocşaizvor.

La câteva săptămâni după această plângere către înalţii Suverani, a venit ordin d e b Direcţiunea C. F. R.: „Cu data de 1 August 1926 gării

Bocşamontană să i se dea numele ei adevărat de Vă­şiova".

Bucuria a fost nespus de mare... dar scurtă. După un an de intrigi, a celor intere­saţi, să nu se peardă numi­rea moştenită delà unguri,au reuşit să o schimbe iarăşi în Bocşamontană.

S'a făcut un protest ener­gic, contra acestui act nemai pomenit. Acest protest a şi avut succes complect. Cu data de 1 Martie 1928 s'a pus iaiăşi tabla cu numele stră-

să întrebe pe un ţăran din jurul Oră viţei, sau pe un muncitor din Ocna de fer... că unde merge, el va răs­punde clar : „merg la tâigul din Văşiova" şi nu la Boc­şamontană, cu toate că pe o mică distanţă sunt patru găi i ce poartă numele Bocşei.

România Mare a s :os Vă­şiova la lumină, punându-o la locul de onoare, ca pe „Ce-nuşotca" din poveste... mân­dră şi frumoasă... albă ca floarea de crin şi cu sufletu senin.... Văşiova, nepo.t-д le-

Bocşa Montană—Văşiova. înspre Isvorul Rece.

bun de Vâşiova. Acest act ne face să credem că e pus la punct definitiv pentru tot­deauna. Atragem atenţiunea mai marilor noştri, ca el să rămână neschimbat, ca o ve-cinică scumpă amintire pen­tru noi, delà Majestatea Sa Regele Ferdinand I.

Poporul nostru de ţărani, este vrednic de o soartă mai bună, căci el a păstrat mii de ani, legea, limba şi portul românesc alb, curat, ca-şi su-fetul lui. Acest popor a păs­trat în tradiţie, în sufletul şi inima lui numele Vaşiovei... cu toate tablele străine ce i-au fost acăţate de gât..,, şi cu toate urgiile ce i-au tre­cut peste cap, a rămas ro­mân verde ca stejarul.

Cine vrea să se convingă,

gionarilor romani e demnă de originea ei latină. Această dovadă o dau membrii Reu-nlunei „Doi a", cari cu por­tul lor alb şi curat, cu cân­tările şi doinele lor au stâr­nit admiraţia tuturor, fiind primii premiaţi la toate între­cerile de coruri ţinute la Reşiţa, Lugoj, Timişoara şi Bocşa.

Mândria lor deplină s'a ma­nifestat îneă la Bucureşti, prin concertul dat la Ateneu în ziua de 9 Mai 1926, unde au fost onoraţi cu prezenţa Maiestăţii Sale Regina Maria, Sanctitatea Sa Patriahul Miron şi tot ce a avut Capitala mai nobil şi ales.

Vâşiova la aiua învie 1 ii 1028.

Aurel iu N o v a c ţăran

lubiţi-vă credinţa !...

Iubiţi-vă credinţa, căci e'n viaţă scut.

Prin ea strămoşii noştri învins-au în trecut:

Ce credincios în Domnul a fost Ştefan cel Mare,

Când după orice luptă 'nălţa sfinte altare!

Aduceţi-vă-aminte, cum Turcul cel hain

A jupuit de piele pe Domnul Constantin

Că n'a voit să-şi lase credinţa strămoşească.

Aveţi-l de exemplu în viaţă creştinească!

Iubiţi-vă credinţa, c'aicia pe pământ

Şi'n ceruri fericirea v'o cerne Domnul Sfânt ;

Nu ascultaţi de glasuri străine de Altar,

Ci vă păstraţi credinţa, ca scump mărgăritar!...

G H E O R G H E N Ă S T U R A Ş

DEIA B O R C A LA D O R N de Serafim Ionescu

Drumul duce pe lângă Bistriţa în sus, prin Mădei, sat ce se zice că ar fi fost întemeiat de călu­gării Matei şi Kiriac, cari-şi du­ceau traiul într'un schit ce a existat odată pe aici. Am trecut apoi podul şi pe ţărmul stânga! râului, am 'tot mers până la Cotârgaşi.

— Bine frate, zise Lică, Ia un moment dat, de când am pornit din Fălticeni, n'am văzut nici un lan de grâu.

— Şi nici nu veţi vedea pen­tru că pe aici nu se seamănă.

Clima prea aspră şi umezeai? prea mare, face ca această plant a

binecuvântată să nu poată fi cul­tivată pe aici. Delà Broşteni în ainte nici păpuşoiu nu veţi mai veden.

— Dar, cu ce trăiesc oamenii ? — Cu cartofi, produsul vitelor

şi marele câştig ce-1 trag din tăierea pădurilor şi plutărit.

Muntenii cumpără merinde de la câmp şi la transportă pe spi­nările cailor până la munte.

Mai înaintarăm ceva şi pe dreapta, lângă drum, văzurăm un

deal negru, cu mineral de fier manganez, c'espre care se crede că s'ar fi prelungind până la lacobeni, înjBucovina, Iar mai în­colo pe dreapta, pe un tăpşan frumos, „Spitalul Carmen Sylva" fondat sub glorioasa domnie a Marelui Rege Carol I.

Dincolo de spital, le-am arătat locul unde fusese casa vădanei Iriouca, la care a stat I. Creangă în gazdă şi s'a pricopsit cu râia luată delà capre.

In sfârşit, am ajuns în Broşteni, moşia Regală, fostă a logofătului Alecu Bals. Pela 1840—42, în Broşteni era şcoala lui Niculai Nanu, la care se dusese să înveţe carte povestitorul I. Creangă. Şcoala din Broşteni, înfiinţată de A. Balş, era tot aşa de vestită, ca şi cea din Rotopăneşti a lui Nie. Istrati. Fiind moşie Dom­nească şi având cel mai bun local din judeţ (ridicat de Regele Carol) şcoala din Broşteni a atras pe cei mai buni îuvăţători. După Nanu, a tânjit câţiva ani, până ce a venit aci alesul între aleşii învăţători Mihai Lupescu, însoţit şi urmat de eroul Niculai Stoleriu apoi Ioan Teodorescu, Petre Gheorghiasa şi alţii.

Poziţia satului Broşteni este dintre cele mai frumoase. Aşezat pe ţărmul stâng al Bistriţii, are în faţă satul Neagia-Broştenilor, de care se leagă printr'un pod

de lemn. De jur împrejur sunt munţi falnici şi veseli. Satul Neagra e tăiat în două de către părâul cu aceiaş nume, care îşi varsă apele limpezi în Bistriţa, drept în faţa Broştenilor.

Mai 'nainte de a porni de aici, ni se atrase luarea aminte că, pe seară, va trebui să tragem în gazdă la un preot din Panaci, foarte ospitalier, dar din cuvân­tul căruia nu trebuia să ieşim, dacă vrem să ne meargă bine; altfel o păţim rău

Am trecut podul Bistriţii şi am apucat pe Valea Negrii în sus. Cam pela capul satului, vedem în mijlocul drumului nişte mata­hale, ce semănau a oameni nu­mai la trup. Capetele, cu părul vălvoi, erau cât cei mai mari bostani turceşti. Ţi-era groaza că te uitai la ei şi chiar caii s'au speriat la vederea lor. Deşi am­bii în vrâsta trecută de 21 ani, se jucau în neştire frământând nişte b ligi de cal. Erau doi fraţi tâmpi (idioţi). Fii de alcoolici, mama lor îi păzea mereu şi de foc şi de apă şi chiar de mân­care; căci îndopau orice. înfio­raţi, ne-am întors privirile delà aceşti monştri.

— Iată unde duce beţia, am zis eu.

— O şă-i visăm la noapte, a-dăogă Lică.

Iată-ne pe sub ulucile lui Placa,

construite anume până'n malul Negrii, ca să se scurgă şuvoaiele cu pietrele ce veniau din munte cari mai înainte astupau drumui.

Ceva mai târziu, Gore zice a-stupându-şi nasul :— «Uf !.. ce mi­ros de ouă clocite !»

De unde vine ? — Vă voi arăta îndată. Priviţi

de-a stânga drumului. Dintr'o băltoagă limpede, dar acoperită de bulbucaşi gălbui, se scurge un pârâuaş şi se varsă în Neag t a. Mulţime de izvoare clocotesc în albia băltoagei a cărei suprafaţă e de vre'o 10—15 metri pătraţi. Este o puternică baie sulfuroasă. Atât prin îmbelşugarea apei, cât şi prin calitatea ei, ar aduce mari foloase omenirei suferinde, dacă n'ar fi atât de izolată şi ar avea un drum mai puţin anevoios .-In starea de acum nu se folosesc de ea de cât oiţele delà apro­piata „Văcărie Rega ă", unde e fabrica de „schvartzer" a Elve­ţianului Ai. Clerk. — E bun drumul înainte, badeo ?

întrebarăm pe un om care se scobora cu tapina pe umăr.

— D'apoi, cucoane, c ă t ră «Poiana Vinului», îi cam abraş, da pi Negrişoarea încolo, îi ca'n palmă.

Şi-şi arătă palma bătăturită de coada toporului şi tapinei ; am cam înţeles ce ne aştepta.

— Dar, ce fel, aveţi p'aici şi

vre'o „Poiană cu vin" se grăbi să întrebe Lică.

— Da, pe Neagra pe care o părăsim acum în sus, aproape de hotar este un izvor de borviz pe care muntenii noştri l-au bo­tezat astfel.

înaintând pe lângă Negrişoara le-am arătat locul unde Conachi şi-a fost aşezat fabrica de scos şi topit fierul.

Am ajuns în satul Dărmoxa. Aci am poposit şi ne-am răcorit bine, la „Burcutul lui Marcă", alt izvor bun de borviz. Apoi am început să urcăm muntele „Dealul Vânăt». Drumul era cât se poate de rău, „ca'n palma* muntea­nului, şi am fost nevoiţi să mer­gem iar pe jos.

Din vârful Dealului Vânăt, o altă privelişte se dezvălue înain­tea ochilor. E coroaua munţilor Călimani, Pietrele Roşii, Serba, Lucaci, Rusul, Inâul ş. a.

— Dar, ce se vede albind a-colo, pe Călimani? întrebă iar Lică.

— „Pelincile Sf. Petru, răspun­sei în şagă... Le-a 'ntins, ca să se usuce..»

— Nu cumva e omăt? — Da, omăt ce rar se topeşte

pe după Si. Petru, prin luna lui Cuptor.

Scoborârea Dealului Vânăt a fost tot aşa de anevoioasă. Cü chiu, cu vai ne văzurăm hvâibia

Călimănelului. Se înserase bini­şor, când am ajuns în Panaci şi am tras deadreptul la preotul cu pricina. Aci se afla şi proto­popul, un om chipeş, cu barba lungă. Sf. Sa venise în inspecţie. Am fost primiţi foarte bine şi am nemerit tot aşa ; căci, preotul de gazdă se vede că ieşise bine la inspecţie şi deci era cât se poate de voios. Se'ntinse o masă, ştii colea, protopopească, delà care n'au lipsit nici gustoasele „plă­cinte cu poalele'n brâu", specia­litatea maicei preutese, un suflet cum nu se poate mai al lui Dumnezeu.

— Poftiţi domnişorilor, poftiţi, ne tot îmbiau gazdele. Noi însă, cum eram rupţi de oboseală, am fi fost mai bucuroşi să ne culcăm de cât să chefuirn.

— Băgaţi de samă, că popa nea pus gând rău, zice Gore ; nouă ne umple paharele iar pe al lui îi lasă aproape gol.

— Daţii pace, şopti proto­popul, nu vedeţi că are tremu­rici, ba încă de mulţi ani, şi nu­mai poate să ducă paharul plin la gură. Cele două fete bisericeşti aveau poftă de chef, iar noi moţăiam. Deodată, auzim pe preot răcnind şi bătând cu pumnii în masă cu atâta putere în cât s'au răsturnat paharele.

— No, da mâncaţi bine, şi beţi

«CULTURA P O P O R U L U b

ni : 191 Tâlcuirea L e g i l o r Amintiri ostăşeşti —

Anul acesta, se'mplinesc zece ani de la ostăşeasca în­tâmplare care a avut loc la mina Pernivk din Bulgaria, întâmplare, a cărei amintire trăeşte încă vie în sufletele noastre, de foşti prizonieri la Bulgari.

La Sofia se găsea prizo­nier, în 1918 maiorul Poe-naru Gheorghe, din serviciul comenduirei Bucureşti. Mai­orul depe atunci, astăzi Co­lonel, fusese repartizat la în­ceputul războiului Ia reg 26 artilerie. In luptele delà Pru-tiaru însă, căzând prizonier, a fost predat de Germani, Bul­garilor. Graţie comandantului său de regiment, Locot. col. Miclescu Gh. a fost adusîn-prennă cu alţi ofiţeri, la So fia. Aci, comandantul lagă­rului de prizonieri, a încre­dinţat maiorului Poenaru şi la încă doi ofiţeri români, con­ducerea depozitului de ali­mente < ;Baiabanov» ce ve­nea de la Crucea-ro-.io din Geneva. Având aceasi uns \ r -cmare, sa p e r m ; 5 oíiícrului roman, sa v j 2 Í t e z e ş i s ă d i s .

tnbue állmai «• rf°r\r nri-tribue a l i m ^ f . G k U Ê P r | -zonierilor afl at ' a t a t ! " S o f i a

cât şi în и г . р г е І « п т і ; B a n i a -mina Pernik Ş« alte localităţi.

Pe la începutul lunei lui Martie 191S vine pentru a primi alimente de la depozi­tul «Bolabanov» din Sofia, prizonierii Const. Sarry, — actualul director al ziarului «Dobrogea-Jună» şi Preşe­dinte al camerei de coinerţ din Constanţa, Popovxi, in­stitutor şi alţii, cari în înţe­legere cu maiorul Poenaru caută să viziteze prizonierii români aflători la mina Per­nik. într'adevăr, în ziua de Duminică 25 Martie maiorul Poenaru, sublocot. Dogaru Valeriu actualmente avocat, subsemnatul şi încă doi sol­daţi români prizonieri, am pornit-o, cu trenul de dimi­neaţă, Ia mina Pernik, înso­ţiţi de două sentinele bulgare.

Când am ajuns, ne-a în­tâmpinat, chiar în gară, dele­gatul comandantului militar, care ne aştepta, şi care avea cunoştinţă de sosirea noastră. Fireşte, ne-am prezentat mai­orului bulgar Popov, coman­dantul militar al minei, care cu oarecare bunăvoinţă ne-a permis să vizităm lagărul de prizonieri români, ce lucrau la mina Pernik. La sosirea noastră. în lagăr, camarazii adunaţi în front, în faţa pa­vilionului de locuit, ascultau, cu smerenie, slujba religioasă, oficiată de preoţii români Să-deanu şi Popescu, prizonieri şi ei. In faţa frontului apare maiorul Poenaru însoţit de maiorul Popov. care asistă la slujba religioasă. După să­vârşirea slujbei, maiorul Poe­naru, prin câteva cuvinte alese mulţumeşte maiorului Popov că i-a permis sä vină în lagăr printre noi, după o amarnică despărţire de aproape doi ani! Nu ştiu, dacă aţi dus-o

bine sau rău, dar am datoria, ; ca militar, să exprim, cu re- j cunoştinţă mulţumirile mele pentfu îngrijirea ce le-aţi dat acestor ostaşi ; întrucât din 306 prizonieri repartizaţi în acest lagăr, n'au fost de cât trei, sau patru cari au murit Şi, la urmă, ne spune, că după cum, în acea zi, s'a vestit naş­terea Mântuitorului nostru Isus Hristos, tot astfel bunul s D-zeu ne vesteşte că «pacea» se apropie, prin începerea tra­tativelor. Dar nu trebue să ne bucure acest lucru, mai ales că întoarcerea noastră, în ţară nu se va face în condiţiile dorite de ori ce bun român, «fiindcă, ţin să se ştie că nu ne întoarcem ca învingători ci, vai ! ca «învinşi...» De a-сеіэ, vă rog să fiţi acei ce s înteţi ; să aveţi curaj ; fiind­că «trebue»... «trebue» să ne supunem destinului nostru ; «neîndurător»...

Nu pot uita şi nu voi uita nici odat ' , cuvintele acelea, tragice pentru noi, nu pot uiia momentul de nedescris când vocea ofiţerului înecată în plâns, făcu să vibreze de durere, inimile noastre amă­râte de vitregia soartei !... Şi întregul front izbucni într'un plâns general. In clipa aceia neuitata, un plâns de prohod; un piâns de vaer surd, se ridica din piepturile li'turor, pentru marea dure r e a pa­triei noastre.

*

In sfârşit, trecu şi asta ; trecu amărăciunea şi luarăm ioc la masă. Dar, lucru de ; mirare ; maiorul Popov, co- ; mandantul lagărului se aşeză în capul mesei, fu chiar a-mabil ; şi 4 contrar obi:eiului său, căci erea de-o severitate excesivă, primi c'.iiar şi alţi ofiţeri veniţi de prin ofia, să ia masa împreună.

Şi pentru ca să ne găsim în notă, după masă, n e a m fotografiat, cu toţii, ca amin­tii e, bine înţeles maiorul bul­gar figurând în capul grupului de prizonieri, împreună cu maiorul Poenaru. '

U 'mară cântece populare şi dansuri naţionale, cu multă veselie. Fiecare a primit în ordine, efecte şi alimente a-duse delà Sofia. împărţirea se făcea supt priveghierea părintească a neobositului maior Poenaru care repeta, cu tâlc, adesea ori : «Vezi, cu toată mizeria şi suferinţa, trebue să recunoaştem că ţara are grijă de fit care ; şi la bine şi la rău. Prin urmare să nu pierdem nădejdea în «steaua patriei române» care este a mea. a ta, a fie căruia, a tuturor...»

Iar ostaşul, care dormea de aproape doi ani ca prizo­nier, pătruns de înfiorarea acestui adevăr, zicea scurt, salutând mîlităreşte:

— Să trăiţi domnule maior ! Să trăiască patria română, care nu piere ; fiind-că are grijă de fiecare L.

Bineface ile focului învăţând întrebuinţarea fo­

cului, căci pentru toate tre­buie învăţătură- omul peşterii îşi îmbunătăţi mai întâi viaţa din peşteră, apoi hrana, fier­bând diferite vegetale, ce creşteau sălbatec şi înl cuind de multe ori carnea şi fructele.

Cu vremea, isbuti să do­mesticească şi unele animale, delà care căpăta laptele, car­nea şi părul şi mai rări vâ­nătoarea prin pădure şi hoinăreala după ale gurii.

Focul era socotit, după cum vom vedea mai târziu ca ceva sfânt de tot, ca în­suşi Dumnezeu chiar.

Atâta grijă avea de foc, să nu se stingă şi să-i piardă sămânţa, în cât se rânduiau între dânşii şi 1 păziau, ziua şi noaptea.

De atunci, până mai acum 2000 de ani, focul era soco­tit ca Zeu, adică Dumnezeu, cum spunem noi astăzi, de toate popoarele vechi.

Grecii credeau în mai mulţi zei ; Romanii, stчmoşii noştri aşijderea ; triburile săl­batice, din vechime, la fel.

Grecii ziceau, că un zeu, anume Prometheu a fa rat focul din Olimp, (un munte din Grecia înalt de trei chl-lometri şi unde — după credin­ţa lor—îşi aveau reşedinţa toţi zeii mari).

Ei păziau focul, cu cea mai mare grijă, ca să nu se stingă şi delà ei au împrumutat acest obicei şi strămoşii noştri Romani.

Numa Pompiliu, un rege al Romei, care a vieţuit pela vre-o 700 de ani înainte de Christos, a făcut o casă, a-semenea unei biserici şi a-prinzând focul, a rânduit mai multe fete tinere să-ngri-jească de el.

Fetele purtau numele de Vestale, sau preotese ale fo­cului, după zeiţa Vesta, care la Romani, era ziţa Focului.

Vestalele acestea, dacă nu-şi păstrau curăţia trupeas­că, ori dacă lăsau să se stin­gă focul, erau pedepsite cu moartea.

Prin america de Nord şi cea de Sud se mai găsesc

Sfaturile medicului

Ziua aceia de bucurie şi înălţare sufletească a rămas întipărită în inimile noastre, de oarece pentru vremea a-ceia de «dezastru naţional» am găsit în maiorul Poenaru nu numai un sfătuitor, dar şi un ofiţer, cu inima româ­nă ; un părinte sufletesc, un adevărat «părinte al prizonie­rilor», după cum bine l'a numit, cu prilejul repatrierii, chiar comandantul lagărului din Sofia, care zicea la des­părţire, ca nu se desparte de un duşman, ci de un prieten, care a dovedit că a fost la înălţimea datoriei saie, că şi a iubit ostaşii, cinstindu-şi ţara, neamul şi pe sine!

Const. Popescu Condora îost artist dramatic ; scriitor şi autor

dramatic ; invalid din război.

inca şi acu/n oameni, caii se'nchină focului, în loc de Dumnezeu.

Tot din vremile acestea au rămas şi pela noi, h ţară, unele obiceiuri, ca eh pildă : „Să nu dai foc din casă seara, că e rău de pagubă. Să nu scuipi în foc că e mare păcat.

In ziua de Mucenici (la 9 Martie) să strângi toate gu­noaiele şi să le dai foc, apoi să sari şi tu de trei ori pes­te foc" închipuindu-SÍ prin aceasta curăţirea ta de toate relele şi păcatele etc. !

Mulţumită focului, omul primitiv a ieşit din peş tdă { afară, unde a putut să-şi în- | jgebeze o căsuţă, un cămin ! al lui, trecând deci delà vre- | mea, sau perioada de piatră. \ Ia perioada metalelor, ca fie- \ iul, arama şi altele, din care | şi-a făurit arme de atac, sau de apărare şi multe alte u-nelte. i

Focul însă a avut mare înrâurire şi asupra alcătuirii obşteşti, sau s ciale.

In jurul vetrei, al focului ;

dea s'a format familia. ! Femea, care mai înainte

nu avea legături statornice numai cu un bărbat, ea dân- i du-se tuturor bărbaţilor din • trib, începe acum să devie ; foarte folositoare pentru băr- ' baţi, care-şi fac o colibă, | de adăpost. Ea îngrjeşte de ! foc; ea pregăteşte hrana; ea j îngrijeşte de copii ; ea şi co pili îngrijesc de animalele domestice.

Omul sălbatic sau primitiv, care este foarte mândru, ve I de că folosul acestui trai I laolaltă este bun şi iată for ; mată familia patriarhală, adi­că familia, care are de stăpân j pe tatăl copiilor, De care el j i-a născut, de unde ne vine | şi numirea de Patrie. j

Ar trebui scrise cărţi în- i tregi, ca să arătăm bineface- j rile descoperirii focului. I

Fără acesta, omenirea ar j sta şi astăzi în peşteră şi tot ! cu piatra şi ciomagul s'ar lupta cu alţii, cum şi cu ani­malele sălbatice.

Ce vrea să mai ştie lumea de astăzi, de greutăţile omu­lui de altădată ? Avem gaz. petrol, lumină electrica, ule­iuri, chibrituri, din belşug, ce ne mai pasă?

Vr'un biet cioban, poite, de ş i mai întoarce gândul spre binefacerile focului, atunci când dă cu amnarul pe cre­mene, ca să-şi aprinză iasca şi se aprinde anevoie!

Până să se afle însă toate întrebuinţările focului, să ştiţi, oameni buni, că au trebuit să treacă sute de mii de ani, căci omenirea înaintează, ca melcul, încet, încet de tot, căci şi ea are pe spate o casă grea de purtat şi aceasi ta este : casa grijilor ; a ure şi lăcomiei 1.

Arilin), Calinic I. Popp Şerboianu

Biroul de Igienă în lupta antituberculoasă

Citiţi şi răspândiţi „Cultura Poporului"

In lupta contra tuberculo­zei (ofticei), această îngrozi­toare Ьояіа, biroul de igienă are un rol multiplu şi bine definit,

In linii generale biroul de igienă : 1) cercetează, caută, află cât mai repede posibil, cazurile de tuberculoză, mai aies Ia copii şi adulţi tuber-culoşi; 2) îi jtratează pe toţi tuberculoşii cât mai curând posibil ; 3) are grijă de să­nătatea şi igiena copiilor de la vârsta cea mai mică până Ia vârsta şcoiară inclusiv ; 4) se îngrijeşte şi asigură dis­trugerea numeroşilor şi te­muţilor bacili Koch, daţi a-fară de bolnavi prin scuipat etc. Pentru această distrugere duce o luptă raţională şi ştiinţitică, prin o dezinfecţie riguroasă a localurilor, a di­verselor obiecte ce au venit în atingere cu tuberculoşii etc. 5) apără pe indivizi expuşi la această boală prin felul de viaţă, etc : 0) npără la timp pe indivizii predispuşi la tuber­culoză prin îngrijirea locuin­ţelor nesănătoase, etc.

*

Protecţiunea primei copi­lării o asigură prin : crescă­torii speciale, consultaţii pen­tru sugari şi vizite medicale săptămânale ce au de scop a descoperi formele latente ale tuberculozei copiilor sau a-duiţilor, prin puponiere şi centre de alăptare, cari con­tribue activ la profilaxia boa-lei, căci ele permit a sustrage deh molipsire un anumit nu­măr de copii născuţi din pă­rinţi tuberculoşi, prin distri­buţia unui lapte bun, proas­păt şi sănătos (mai ales fără bacili Koch). Face cutreacţia la tubei culină în mod curent şi sistematic, Ia toţi copii, luaţi în observaţie sau creştere

Ë o greşală fundamentală să nu se caute tuberculoza în familie.

Adesea câte un bunic, ve­chili tuşitor, răspândeşte din colţul său obicinuit, ani de a rândul sămânţa morţii. în fa­milia în cate părinţii surâd că odraslele lor au cu cine să se joace. Nu ştiu că prind copilaşii în hora Morţii.

Puponierele—după modul strict cum se apucă în ele hi­giena generală şi alimentară, devin adevărate sanatorii pen tru copii.

Cura de aer şi soare se aplică sistematic 8 luni pe an. Noaptea ferestrele sunt des­chise în dormitor. Iarna se poate face helioterapie artifi­cială (raze ultraviolete). Vizi­tele la domiciliu organizate de biroul de igienă au de scop să se asigure alăptarea şi îngrijirea bună a copilului de către mamă sau doică.

Se observă şi la noi o or­ganizaţie dar ni se pare insu­ficientă — în legătură cu hi

Românii din Banatu

de Dr. Od. Apostol.

giena şcoiară. Tuberculoza— c lucru ştiut şi numeroasele statistici ne sunt mărturie — e foarte frecventă în lumea şcolara.

La şcoală — descoperirea cazurilor se face mai uşor, anchetele familiare Ia fel. Mă­surile pentru salvarea ş e l a ­rului sunt deasemonea mai uşor de luat. In ucest senz e necesar să se înfiinţeze pe lângă biroul de igienă o sec­ţie specială pentru igiena şco­lară cu ; f i ) câte un medic inspector al şcolilor, pe sec­toare sanitare, care să facă fiecare în sectorul său un prim control trimiţând pe şcolarii suspecţi la un servi-eiu special de consultaţie al unui dispensar şcolar ; fiecare şcoală şi fiecare internat de orice categorie ar fi, să aibă câte un medic priceput, har­nic care să fie pătruns de rolul său şi nu să ocupe acest post numai ca sinecură.

Fiecare elev să aibă fisa sa sanitară. Fiecare şcoală sau internat registrul său sa­nitar. Examenul medical în fiecare Sâmbătă şi după fie­care vacanţă.

Medicul să fie şi profeso­rul de igienă ; c) un dispen­sar şcolar bine organizat cu o secţie de radioscopie şi un mic laborator; d) echipe sa­nitare (medici şi infirmiere vizitatoare) vor face anche­te sanitare familiare; e) spi­talizarea celor bolnavi, izola­rea în preventorii, case la ţară, sanatorii, colonii şcolare a ce­lor suspecţi, luarea sub pază a celor suspecţi, lua;ea sub pază a celor predispuşi la tuberculoză, supravegherea lor. Ar fi bine să se facă şcoli speciale pentru ei.

Munca nu-i uşoară, e chiar grea. Se cere din partea me­dicului multă pricepere, multă osteneală şi multă abnegaţie. Cadrul activităţii lui trece ho­tarele mediului şcolar, con-fundându-se cu acel social.

O preocupare absolut c-senţială a serviciului sanitar respectiv, trebue să fie dezin­fectarea locuinţelor, a lucru­rilor etc. In acest senz trebue reglementate anumite lucruri, închiriere de camere nedezin­fectate, vânzare de lucruri vechi nedezinfectate. Proprie' tarul sau vânzătorul va face proba dezinfecţii printr'unact oficial emanat de la biroul de higiena respectiv. Să se reglementeze construcţia de locu nţe, şcoli, ateliere, fabrici.

; Biroul de igienă să dea în-! drumări să controleze planu-\ rile din punct de vedere I igienic — va împedeca con-i strucţia de barăci şi vagoane I — locuinţe, atâtea focare de I infecţie şi atâtea focare de

tuberculoză şi moarte. Biroul de Igienă va avea

un cazier sanitar al imobile-

de Preotu P. Bizerea Profesor la liceul din Deta.

Iată o carte de lămuriri, ce de mult ne lipsea. Editura „Carlea Românească" prin grija d iui profesor universitar I. Simionescu, pune la îndemâna oricui pe un preţ mic, 5 lei, această broşură de orientări asupra numărulu locuitorilor, asupra vieţii econo­mice şi culturale, asupra ocupa­ţiilor şi îndeletnicirilor fraţilor noştri din Jugoslavia.j

Aşa, ni se arată că întinderea Banatului jugoslav este de 9000 km. p. împărţit în trei zone bine definite,—munţii Vârşăţului, Câm­pia nisipoasă a Deliblatei şi Câmpia de Loess—udate cu ape bogate, cari dau un aspect plă­cut ţinutului şi ajută mult agri-culturei. Acest ţinut are o po­pulaţie destul de deasă, — peste 600.000 de locuitori,—dintre cari 150.000 de români, ? 250.000 de sârbi, 100,000 de germani, 80.000 de unguri şi 20.000 alte naţio­nalităţi. Cu alte cuvinte românii formează a patra parte din po­pulaţia Banatului jugoslav şi sunt aşezaţi mai cu scamă în ora­şele şi satele coprinse între Vftr-şăt, Biserica Albă şi Panciova. Români se mai [află şi în alte sate, unde în mare parte sunt sârbizaţi. Aproape toţi însă sunt de religie ortodoxă şi numai prea puţini sunt greco-catolici (uniţi) şi pocăiţi. Din punct de vedere al culturii fraţii noştri din Iugos­lavia stau destul de bine, de oa­rece abia 10 la sută sunt neştiu­tori de carte, dar toţi se îngri­jesc de viitor, întrucât treptat treptat slova românească este în­depărtată din şcoli şi înlocuită cu cea sârbească. Copiii învaţă româneşte numai acasă, delà părinţii lor, acelaş dialect din Banatul românesc ; nu se deose­besc de bănăţenii noştri nici prin limbă, nici prin port şi nici prin obiceiuri.

In afară de cele trei oraşe po­menite mai sus, cei mai mulţi români din Banatul Jugoslav, — oameni chipeşi, puternici, inteli­genţi, iubitori de învăţătură şi foarte harnici,—sunt stabiliţi în sate frumoase şi curate, cari a-ratä bună starea materială şi in telecluală a locuitorilor.

Din acest Banat Jugoslav au răsărit oameni de seamă, Paul Jorgoviciu - Brâncoveanu (17Ö4-1808), avocat şi literat, Nicolae Petcu Ţincu-Velea (1814-1807), Jgnatie Vuia, episcopul Vârşetu-lui şi tot în acest ţinut şi-a făcut studiile şi a fost apoi profesor, marele arhiepiscop şi mitropolit Andrei Şaguna.

Broşura Părintelui P. Bizerea, aducând atâtea cunoştinţe demne de ştiut de orice suflare româ­nească, o recomandăm cu căl­dură tuturor.

lor din sectorul său. Va lua măsuri ca latrinele să fie igie­nice şi dezinfectate Ia timp. Va împedeca depozitarea gu­noaielor.

Cei în drept sâ înfiinţeze cât mai multe parcuri pentru copii şi lucrători. Biroul de Igiana va lupta contra alcoo­lismului, această otrăvire c e pregăteşte patul tuberculoza

bine şi credeţi în Christ, că n'o sa vă ieie dracu !

Câteşi trei am tresSrit. Somnul ne perise.

De câni suni n'am văzut oa­meni să mănânce şi să bea de frică. Iată-ne, că noi suntem a ceia. Pe după miezul nopţii pă­rintele de g»izdă era turtă. Ne-am culcat şi cum am pus capul jos, nc-a şi furat, somnul.

Nu cred să fi dormit mai mult de 2 ore. Deodată, ca prin vis, aud un mormăit şi o bolboro­seală din care nu înţelegeam rie cât : „Mă-ă, mă-ă, mă,., tu... mă ?» In acelaş timp, Lică, pătruns de spaimă, răcni : Da, ce-ai cu mine, părinte?"

Popa dăduse năvală peste el, îl tot gâdila şi-1 pipăia pela gât.

Protopoul, care—se vede—căi cunoştea tabietul, interveni :

— Nu te teme, domnule, ia-I de mână şi 1 dă pe uşă afară.

In adevăr, bietul pătimaş cre­dea că fereastra este uşa pe care o căuta fără s'o nemerească.

A doua zi n'am ştiut cum să plecăm mai repede. A mers cu noi şi Protopopul şi a rămas să viziteze biserica din Şar şi d'acolo să se tot ducă înainte. Noi ne-am oprit să vedem, cBurcutul lui Mândrilă», aşezat într'o prea frumoasa poziţie. Un ţăran lo­

calnic făcea pe călăuzul. Văzân-du-ne tăcuţi, ne zise :

— cSă nu cumva să fiţi mâ­nioşi, cucoane, c'apoi burcutul face hâd de tat".

Se şi auzia o bulbucăială şi un clocotit ciudat, deşi mai a-veam vre-o 15 metri până Ia izvor.

— Na, ce v'am spus eu, mai j zise Românul. J într'o fântâniţă, mai-mai la i faţa pământului, izvorul clocotea

şi scotea bulbuci. De aci şerpuia lrumos la vale. Era un şipot pu­ternic de borvis. Apa Iui ni s'a părut mai ieruglnoasă de cât cele de pân'aici.

Am scoborât şi am trecut peste apa râului Neagra-Sarului şi pela gura afluentului Şarul, la „Bur­cutul lui Polizu>. Aci locul e deschis, frumos, senin, dar la câteva sute de metri se dezlân-ţue c o r o a n a falnicilor munţi ai Domelor.

— Uite, colo, Petrele Roşii, unde e întreitul hotar între Româ­nia, Bucovina şi Ardeal.

Dintr'o ţeava, fixată în piatră, ca dintr'o cişmea, curge borvizul cel mai delicios, căci conţine arsenic, ceia ce-i dă "gustul dul­ceag. Apa aceasta loloseşte mai ales celor anemici. Doctorul Po-lizu a cumpărat locul delà răzeşi a captat izvorul, a instalat barăci şi aparate pentru umplut sticle.

Tăria gazelor pe jjeare le exală borvizul e aşa de mare în cât, la umplut, sticlele trebue sâ se lase puţin deşerte şi să stea câteva momente ne astupate, căci altfel se sparg. Delà vale ! de izvor, şi pe lângă pârâul Şar se poate culege arsenicul crista­lizat, ceiace Austriacii şi făceau mai 'nainte. In graiul localnicilor „sari" însemnează «Arsenic».

Am dejunat ari, cu de cele j ce aveam de acasă şi am pornit iar la vale, aproape paralel cu râul Neagra-Şarului, aci urcând aci scoborând cele câteva delu-şoare. Cât am mers, le-am po­vestit din cele ce ştiam din tre­cutul Domelor.

Mai nainte de răpirea Buco­vinei, toate satele delà Dârmoxa încoa, împreună cu Vatra Dornii, Dorna Cândreni şi Angestru de peste hotar, alcătuiau o singură j răzăşie de zeci de mii de iălci. • Se spune că Ştefan Vodă cel Mare, ţinând samă de purtarea vitejească a plăeşilor dorneni, le-a dăruit această prea frumoasă întinsă şi bogată răzăşie. Delà „Dealul Omului", unde eram ieri ia amiază şi până'n culmile mun­ţilor ce se văd de jur Împrejur, ; până'n creasta Bogolinului, de colo j de departe, din laţă, toţi munţii, cu pădurile, poenile, văile, apele |

?i şesurile sunt ale Dornenilor. ; Jnii domnitori din trecut, cum a

fost AL Ipsilante (1800), logofă­tul Al. Balş şi Mihai Stürza s'au încercat în deşert să răşluiască şi să-şi insuşască aceste răzăşii ; dar Muntenii s'au ţinut dârji şi şi au apărat moştenirea chiar cu sângele lor. Numai Dealul Omului (munte) a fost vândut Iui Cona-chi cu 2000 galbeni, ca să scoată fier. Cu aceşti bani Domenii au plătit pe Mihai Stürza, care-i a-jutase ca să scape de Al. Balş, dar ţintind să pună el însuşi laba pe avutul lor.

— Bogaţi trebuie să f;e răzăşii aceştia, zise Lică.

— Da, cei cuminţi şi mai cumpătaţi stăpânesc încă sute de fălci, dar mulţi dintre ei şi-au vândut pădurile pe nimic, ne­gustorilor de cherestele, evrei şi turci.

— Cum?., şi turci? — Da, da; turci ca toţi turcii.

Se pripăşiseră mulţi pe aici şi delà ei au moştenit Domenii traiul în'nelegiuire şi boalele ve­nerice («cel perit" cum zic ei). Aceste boli cumplite îi prăpă­desc. Ajunseră bieţii oameni să numai fie stăpâni nici pe gospo­dăriile şi nici chiar pe familile lor. Pe timpul lui Cuza, Domenii disperaţi, au legat cot la cot pe cei 80 Turci, şi i-au dus peşcheş ispavnicului Cânta, la Fălticeni.

Numai aşa au scăpat de ei.

\ In Vatra Dornii însă au mai ră­mas câţiva. Ei sunt bunicii celor 3—4 Turci ce mai trăiesc şi azi асло. Ceilalţi streini pomeniţi au fost mai şireţi şi au ştiut să se bage lesne pe sub pielea Dor­nenilor ademenindu-i cu băutura. Şi aşa, mulţi răzeşi munteni au ajuns beţivi. C e l e mai mari catarguri se schimbau pe un pahar de rachiu. Păduri întregi s'au dat pe băutura.

De altfel, Domenii sunt firi bune, cu multe însuşiri alese, şi-au păstrat neştirbit graiul, portul şi daunele din străbuni, ceia ce le face cinste.

Şi tot vorbind aşa despre da­rurile bune şi rele ale Dornenilor am trecut pe lângă vamă până la popa Gheorghe. Gospodăria a-

! cestuia era cea mai de seamă din Dome. Aşezată pe un tăpşan

; în mijlocul livezilor de lân veş-I nie verde sau înflorit, vederea ţi I se desfătează asupra munţilor I Geamalău, Budacul, Pietrosul Í Bogolin. Băda.Rusu, Serba, Şarul. ! Târgul Vatra Dornii şi tot luciul I Bistriţii pe întidere de câţiva

hilometri. Peste drum, chiar în faţa casei, era biserica, iar la vreo sută de metri, mai la vale spitalul ; ambele clădiri zidite cu osârdia inimosului preot. Bietul popa Gheorghe era văduv încă

i din tinereţe. Atunci, lipsea de

I acasă, fiind dus călare la stână, în munte. Nu era cine să ne pri-

; mească. „Madama" (menajera I pe care o avea) era ocupată ca i să dea de spălat protopopului

sosit înaintea noastă. Când ne-am aruncat ochii asupra impunătoa­rei feţe protopopeşti am rămas trăsniţi. Din zmeodă, faţa i se schimbase în verde gălbue, des­compusă. Potcapul, barba, gura, anteriul erau acoperite de un fel de licoare gălbuie. In ogradă, un docar cu spătarul dinainte preîăcut în ţăndări. Doi inşi abia puteau stăpâni o iapă murgă ce tremura ca varga, de altfel ca şi părintele protopop.

— Dar, ce-ai păţit prea cu-i vioase ? am întrebat. \ — Vai, nu vedeţi ? Am îm-; prumutat docarul şi iapa delà

cineva, fără să ştiu că e nără-i vase : la valea de dincolo de ! vamă, haramul a luat vânt, a I început să zvârle şi să ţâşnească, i i N'am mai putut s'o stăpânesc, !

căci nici numai puteam deschide gura sau ochii şi de nu erau soldaţii delà vamă, praf mă făcea.

După ce s'a spălat bine pe faţă şi s'a mai curăţat oleacă, părintele protopop şi-a venit în fire şi, mulţumit că n'a fost ceva mai rău, zise în şagă.

— Vă spun drept că nici Prea Sfinţitul, când m'a blagoslovit, j

nu ma aghezmuit aşa de afurisit ca spurcăciunea asta de gloabă.

Văzând că — de astă dată — n'avfam nici un rost aci, ne-am despărţit de părintele protopop, am făcut rost - la iuţeală — de o plută pe a doua zi şi am ple­cat la Vatra Don ei.

6. «CULTURA P O P O R U L U b N

MUSCA COLUMBACA

Este cunoscută în popor sub denumirea de muscă rea, muscă năprasnică sau muscă veninoasă. Numele de muscă columbacă vine de acolo că e mult răspân­dită în vecinătatea castelului Golubatz din Jugoslavia.

Această muscă se înrudeşte cu ţânţarii. Are corpul cam cocoşat, spinarea neagră, pântecele cafe­nia şi e cam jumătate cât musca obişnuită. Partea bărbătească e mai mică şi se nutreşte numai cu sucuri de verdeţuri. Partea femeiască se hrăneşte mai mult cu sânge. Ea înţeapă orice soi de animale şi chiar oameni, (mai ales copii). De obicei se aşaază pe părţile în care pielea e mai subţire şi mai puţin păroasă : pe buze, nări, ochi, pântece, vintre. Animalele înţepate de un număr mai mare de înuşte sunt neliniş­tite, nu mai mănâncă şi sufiă greu, iar pe locurile unde au fost înţepate, rămân pete roşii, asemănătoare cu pişcăturile de purice. Musca înţeapă numai ziua pe lumină şi mai cu sei-mă în orele în care arşiţa soarelui e mai mare. întunericul, umezeala şi vântul sunt duşmanii ei cei mai obişnuiţi. Pagubele pe care le aduce agricultorilor sunt uneori neînchipuit de mari. A-nimalele înţepate nu mai pot munci, se înbolnàvesc şi adese­ori chiar mor. Ca să ne facem o idee de pierderea ce ea poate să aducă, e de ajuns să reamin­tim că în primăvara anului 1923 au murit 10592 boi şi vaci, 2834 de porci, 1586 de cai, 9 i5 oi, 400 capre, 60 asini, 28 bivoli.

Valoarea acestor animale trece de suma de o sută de rri ioane de lei şi statul a venit atunci în ajutorul celor păgubiţi, dar se înţelege că el nu poate s'o facă totdeauna. Cel mai înţelept lucru ar fi să se c u r m e răul din rădăcină. Aceasta se poate face azi fiindcă cunoaştem felul de viaţă şi de prăsire al acestei muşte păgubitoare.

Ouăle de columbacă se găsese lipite dedesubtul şi pe delăturile pietrelor din pâraele repezi de munie, sau de buruenile de pe malul acestor părae şi anume pe părţile lor care sunt scufundate sau plutesc pe apă. Adesea sunt agăţate chiar pe crăcile, rădăci nele şi bucăţile de lemn ce se găsesc mai întotdeauna în apele de munte. Din aceste ouă es cu vremea, nişte viermuşori mici care printr'un capăt rămân a-găţaţi, iar prin celait piutesc pe apă. La capătul liber se vede, dacă privim cu băgare de seamă şi două smocuri de firişoare sub­ţiri. Aceşti viermuşori sunt nu­miţi larve. Mai târziu aceste larve îşi ţes o învelitoare în formă de săculeţ, ca ie rămâne lipit prin vârf, iar în gura lui se vede capul cu cele două smocuri de iirişoare.

In această stare viermuşorii sunt numiţi pupe. Pupele se schimbă apoi în muşte sburătoa-re ; unele de parte bărbătească iar altele de parte femeiască. Aceste din urmă, după ce se îm­perechează cu cele dintâi, depun ouă, de obicei în aceleaşi pârae.

Astfel Lind, iată prin cc mă­suri s'ar putea stârpi acest neam de rnuşte :

1) Să se oprească primăvara păşunatul vitelor în apropierea pâraelor în care s'au găsit ouă, larve sau pupe de columbacă. Atunci partea femeiască, ne gă­sind în vecinătate animale de ia care să sugă sânge, nare cu ce să se hrănească şi nu mai poate să facă ouă ; 2) să se abată pâ­raele din cursul lor fiindcă atunci ouăle, larvele şi pupele din albia secată, mor de uscăciune ; 3) să se încetinească scurgerea apelor prin stăvilare din distanţă în dis­tanţă, în pâraele unde nu se poate schimba cursul, căci s'a constatat că apele line nu sunt prielnice pentru creşterea larvelor şi a pu­pelor ; 4) să se desprindă lar­vele şi pupule cu ajutorul unor măturoae speciale cum se face adesea în Jugoslavia; 5) să se cosească sau mai bine să se smulgă buruenile de pe margi­nea pâraelor ca să nu poată fi depuse ouăle pe ele ; 6) să se planteze, însfârşit, pe marginea pâraelor arbori care să facă multă umbră, fiindcă s'a văzut că umbra e un duşman al mus­téi columbace.

In cazul când musca colum­bacă a apărut undeva, măsurile

de : Profesor Dr. Radu Vladescu cele mai practice sunt acele re­comandate de către Ministerul de Agricultură, după propunerea d-lui profesor I. Ciurea, un spe­cialist în astfel de chestiuni.

Iată care sunt aceste măsuri: 1) Musca Columbacă înţeapă vi­tele imri în timpul zilei delà ră­săritul şi până la apusul soarelui, aşa că în acest timp vitele tre­buie să se ţină în coşare sau grajduri întunecate. Păşunatul şi munca câmpului, pe cât va fi cu putinţă, să se facă numai noaptea sau în zilele înouraie, ploioase şi reci. 2) Dacă este neapărată nevoe să se scoată vitele la muncă sau păşune, în timpul zilei, atunci ele trebuesc unse cu o grăsime ca untură, seu, oleu, (a nu se întrebuinţa oleul mineral care vatămă pie­lea) amestecat pe din două cu păcură sau petrol, mai cu sea­mă în jurul gurei, nărilor, ochi­lor, urechilor, înăuntrul picioare­lor, pe burtă. Se mai pot unge şi cu leşie de foi de tutun sau cu fierturi de pelin ori de îoi de nuc, unsoarea însă să nu lip­sească in nici un caz. La vacile cu lapte, ugerul se va unge nu­mai cu grăsime curată. Aceste ungeri se vor repeta în fiecare săptămână, cât timp musca este în localitate. Se atrage atenţiu­nea să nu se [ungă cu păcură curată, ci numai îndoita cu o grăsime.

3) Este bine să se aprindă, cu toată grija cuvenită, gunoae şi băligar umed, împrejurul vitelor la păşune, la marginea satelor sau a locurilor de muncă, spre a se produce cât mai mult fum, de care musca fuge. De aseme­nea este bina să se afume graj­durile' şi coşarele goale, de oa­rece mirosul de fum goneşte musca. In timpul m .meii la ca­pul tânjeki este bine a se lega un vas în care să fie gunoi a-prins.

4) In timpul ivirii rouştei, vi­tele să nu fie lăsate să pască prin păduri sau în apropierea lor, de oarece musca se adăpos­teşte în urmă numai în interiorul pădurilor.

5) La vitelt bolnave, pe locu­rile înţepate se va aplica : a) comprese cu apă rece sau chiar băi reci; b) spălaturi cu sara­mură ; c) spălaturi cu oţet ames­tecat cu apă în părţi egale ; d) comprese cu apă de plumb ; e) spălaturi cu soluţie de amoniac : o parte amoniac la zece părţi apă. 6) La vitele înţepate şi greu bolnave li se va da pe gură (nu pe nas) ; a) rachiu sau ţuică, aşa cum se găseşte în comerţ, în can­titate de jumătate până la un litru, deodată sau în două rân­duri, la o jumătate oră ; b) se recomandă asemenea cu bune re­zultate să se dea la animalele greu bolnave o fiertură de l00 grame cafea la un litru de apă.

7) înăuntrul grajdurilor se pot pune ramuri dö salcie sau de pelin,/^e care muştele se strâng în timpul nopţii şi se pot apoi distruge prin foc.

Din Tighina Sâmbătă 24 Martie a. c , Şcoa­

la comercială elementară din lo­calitate a dat o serbare literar-culturală. Serbarea a constat din : câteva piese de teatru, cân­tece, executate de corul şcoalei, orchestră, cuvântări, exerciţii gimnastice, etc.

Publicul tighinean a arătat mult interes acestei serbări ro­mâneşti, aci la Nistru. Fondurile adunate din această serbare se vor întrebuinţa pentru ajutorarea elevilor şcoalei, lipsiţi de mij­loace

«

Şcoala normală din localitate dă în fiecare Sâmbătă câte o mică serbare în localul şcoalei. D-l director al Şcoalei, care es­te şi Preşedintele Asociaţiei „Astra", depune tot zelul pentru reuşita acestor serbări, dând exemple viitorilor dascăli ai sa­telor, cum vor trebui să contri­buie la luminarea maselor.

V. N. Bulea

DIN D i n Ialomiţa

Delà cercul cultural „Iazu"

Cercul cultural «lazu» este în plină activitate; astfel în ziua de 25 Martie a. c. şi-a ţinut şedinţa în comuna Bră-tianu, cu următorul program de muncă: La ora 8 a. m. toţi învăţătorii din cerc au fost prezenţi. D-na învăţătoare S. Tercea-Traianu a ţinut o lecţie model de cetire la clasa Il-a.

D-ra învăţătoare Lenuţa losif-Traianu, a dtsvoîtat, în legătură cu lecţia ţinută, me­todica «cetirii» precizând că cetirea în şc. primare este temelia tuturor studiilor. A urmat critica lecţiei ţinute.

Şedinţa intimă a luat sfâr­şit la ora 12.

La ora 2 p. m. mulţimea, fete şi flăcăi, tineri şi bătrâni; pâlcuri, pâlcuri, se îndreptau către şcoală pentru serbare şi pentru a mai asculta sfaturi delà cei ce se numesc, «con­deierii satelor».

Serbarea este începută p;in cuvântul de deschidere al D-lui înv. Dumitrache Vasi-lescu-director al şc. Brătianu. vestindu-i că înv. de prin îm­prejurimi au venit pentru ca să spună multe lucruri fru­moase şi folositoare sătenilor. A vorbit apoi D-l înv. R Silvestru-Traianu, despre «Să­direa pomilor şi ÎPgrijirea lor» — explicând amănunţit cum trebuesc sădiţi pomişorii şi îngrijiţi pentru a putea avea pomi buni, frumoşi şi fructe gustoase. Iar D-ra înv. Olim­pia Furcoi a desvoltat în faţa sătenilor conferinţa «Comba­terea alcoolismului»—enumă-rând toate, nevoile, crimele, şi blestemăţiile ce vin pe capul omului din cauza beţiei. Cu multă îndemânare, în cuvinte frumoase a insuflat în inima

sătenilor o teamă, o grijă m a n despre această plagă, această u r g i e a alcoolului, care aduce omului numai şi numai rele. A terminat prin cuvintele : — Iubiţi săteni, dacă poporul Român a ştiut şi a putut să rabde, să sufere toate greutăţile şi nevoile din trecut; a suferit grozăviile barbarilor, nedreptăţirile, pre­cum a putut să rabde, să în­frângă chiar duşmanii în răz-boiae—făurindu-şi o Românie Мгге—cum n'ar putea să se înfrângă delà această grozav de rea patimă a alcoolu­lui ? Nu vă descurajaţi cei căzuţi în păcat, îndreptaţi-vă timp mai este şi nu vă lăsaţi tărâţi cu sila în ghiarele al­coolului care este sămânţa deavolului lăsată pentru ne­norocirea sufletelor». Cuvân­tarea a lăsat o adâncă im­presie în popor. Printre cu­vântări au avut loc coruri, recitări, dansuri naţionale, şi s'a jucat şi o frumoasă piesă de teatru. Meritul îi revine D Iui înv. D. Vasilescu care este un muzicant desăvârşit şi neîntrecut" prin împrejurimi.

Şedinţa publică a luat sfâr­şit Ia ora 6 p. m. prin cu­vintele D-lui înv. N. Sandu-lache - preşedintele cercului cultural, mulţumind sătenilor şi urându-le sănătate şi spor la muncă.

La şedinţa acestui, cerc cul­tural a luat parte şi D-l Au­rică Ionescu-Grindu, subrevi-zor al activităţii extra şcolare în această circumscripţie ple­când cu o impresie foarte bună despre munca desfăşu­rată de cercul cultural învă-ţătoresc «Iazu».

O. N. Vasilescu'Griviţa. Învăţător

Din Galaţi Duminică 25 Martie, înainte

de amează, pe terenul sportiv din faţa gradinei Publice, a avut loc ceremonia depunerei jură­mântului recruţilor ctg. 1928, de la toate Corpurile de trupă din Garnizoană. La această impor­tantă solemnitate au luat parte autorităţile miiitare şi civile din acest oraş, cum şi un numeros public.

După oficierea Serviciului Re­ligios a decurs depunerea Jură­mântului de câtre militari, pe conîensiuni. La terminare, Dom­nul General Ganea, Comandan­tul Garnizoanei a ţinut soldaţilor o fumoasă cuvântare, scoţând în evidenţă imporianţa acestui mare act din viaţa unui ostaş.

De la Asoccaţia Cultura Teh­nică. Asociaţia Cultura Tehnică a absolvenţilor Şcoalelor de me­seriaşi români, are la activul său şi un frumos trecut cultural, prin frumoasele festivaluri ce a organizat şi de care ne-am acu-pat la timp. Beneficiul bănesc realizat la aceste festivaluri este destinat pentru clădirea unui lo­caş al acestei Asociaţii; iar în prezent din cauza crizei simţitoa­re de lucru care este destul de mare şi în acest oraş, Cultura Techică a luat iniţiativa de a organiza cât mai multe festiva­luri, al căror beneficiu este des­tinat a fi dat drept ajutor, mun­citorilor fără lucru. Pe această cale, fie care va contribui cu puţinul său, pentru a procura o bucăţică de pâine copiilor flă­mânzi ai muncitorilor fără lucru. Este o frumoasă iniţiativă din partea acestei Asociaţii şi merită toată încurajarea din partea Gălăţenilor.

Duminică 25 Martie dimineţa a organizat un alt frumos festi-val care a avut frumoasă reuşi­tă graţie muncei depuse de mem­brii acestei Asociaţii.

Ioan Dumitru

Din judeţul Prahova

Serbări culturale La şcoala din satul Zam­

fira, Jud. Prahova a fost o frumoasă serbare culturarală condusă de tânărul învăţător N. Drossu. Copii au mers dis dediminineaţă la biserică „la Mănăstirea Zamfira" având fiecare în mână ramuri de salcie sfinţita.

Domnul învăţător a vorbit la biserică despre „nestator­nicie", un cuvânt foarte bine­venit cu privire la însemnă­tatea zilei.

La ora 3 după masă s'a început serbarea prin cuvân­tarea S. S. Pr. Gherasim din Mănăstire „despre săptămâna patimilor".

Copii au executat coruri, au spus poezii alese, cu ca­racter patriotic, religios şi edu­cativ.

Piesa de teatru „Meşterul papuc" având caracterul pur educativ a fost cât se poate de înţeleasă şi pe fetele tu­turor se vedea expresia mul­ţumi rei.

Serbarea a luat sfârşit prin însufleţită cuvântare a d-lui N. Drossu „Despre Muncă" care arată în cuvinte pline de o adâncă cugetare că : „Mâna omului a schimbat faţa lumei.

Munciţi iubiţii mei săteni căci munca este totul şi prin muncă se face totul.

După acestea învăţătorul spune copilor cum să-şi pre­gătească sufletele ca să poată primi învierea nevăzută a Mântuitorului şi cum să se poarte în vacanţă.

N F O R

In ziua de 8 Aprilie, ziua aviaţiei, a avut loc în sala curţei cu juraţi din oraşul nostru, un festival la care a participat un public numeros.

Serbarea se deschide prin Imnul Regal executar de or­hestra Reg. Cantemir No. 12 sub conducerea Locol Pân-cuîescu, după care urmează conferinţa de deschidere a d lui avocat Sterian Dumbra­vă, care în cuvinte alese ara­tă rostul serbărei de azi, spunând că deşi România în urma marelui rasboi are ne­voe de consilidare şi deci de o pace cât mai îndelun­gată, totuşi trebue să fim a-tenţi la tendinţa de înarmare a vecinilor noştri, care în acelaş timp sunt duşmanii noştri milenari.

D. Lt. Colonel aviator A-lexandrescu vorbeşte despre aviaţia de la noi şi din alte părţi şi arată cât este de des-voltată în special la inamicii noştrii. Termină cu rugămin­tea ca tot ce este Român să pun la dispoziţia patriei câte ceva din prisosul fiecăruia, pentru a putea înfăptui o a viaţie mare şi puteenică.

D. Maior Fortunescu Her­cule din Reg. 2 Roşiori face un apel la publicaul bârlâ-dean cerând ca să dea cât mai mult pentru a se putea da arma'ei un avion de răz­boi care să poarte numele a-viatorului bârlădean Locot. Creţu mort în războiul pentru întregirea neamului.

Aceste conferinţe au fost încadrate cu o parte artistică în care s'a remarcat : elevul Boteanu Romulus çu poezia «Cultul Patriei» de Vasile Militarii recitată cât se poate de bine, elevul Ionescu, cu o lectură din Pătrăscanu şi co­rul liceului Codreanu de sub conducerea profesorului Eu­gen Bulbuc.

Intre timp orhestra Regi­mentului 12 Infanterie a exe­cutat : La Behème, Fantaissie de G. Puccini, Garofiţa, Pot-pouriuri Naţionale.

Rezultatul moral cât se poate de satisfăcător, rămâ­nând ca cel material să se vadă la facerea socotelilor de către comitetul local.

Cor

Pentru bunii Români Alături de Cultura Popo­

rului, care fără nici un în­conjur pot spune că e singura gazetă ce cuprinde cu ade­vărat litera culturei naţionale din toate punctele de vedere, mai sunt şi alte foi pornite din suflete curate care au drept ţintă să împrăştie lu­mină bine-făcătoare în rân­durile largi ale neamului. Ori cât ar fi de multe însă tot nu sunt deajunse pentru în­tunericul ce din unele părţi, şi ori unde s'ar ridica o lu­miniţă, noi trebue să-i dăm ajutorul moral şi material ca să nu se stingă. Cu cât avânt pornesc unele foi bune Ia drum şi ce sfârşit dureros au din cauza nepăsării cititorilor şi abonaţilor.

Foile şi publicaţiunile cu caracter imoral, prind mai degrabă rădăcini şi putere în sufletele naive, de cât cele bune. De aci toţi acei care au gânduri şi intenţii fru­moase pentru viitorul neamu­lui, să-şi strângă rândurile împrejurul acelora care însu­fleţiţi de idealuri mari, luptă să îndrepte viaţa poporului spre noi făgaşuri. Nu fiţi ne­păsători ! Daţi-vă obolul şi strângeţi-vă rândurile, că la fapta bună puţini s'adună dar mult pot puţini buni împre­ună». Nu cântaţi prohodul de asupra caselor voastre, ci în­chinaţi vă soarelui culturei, care sprijinit va da şi mai multă lumină, şi vă va învăţa cum să trăiţi pe acest pă­mânt. Alt fel în casele tutu­ror, va cânta cucuveaua şi rătăcirea de pe urmă va fi mai mare ca cea din viaţă.

Al. T. Isofache

D I N Ţ A R A

—Semănăturile de toamnă, cari în unele regiuni al ţării păreau vătămate în oarecare măsură, de gerurile târzii, s'au îndreptat, astfel că siguranţa lor poate fi considerată ac­tualmente c a favorabilă. Chiar rapiţa a cărei recoltă părea pe alocurea compromi să, şi-a revenit promiţând şi ea o recolta satisfăcătoare.

Odată cu schimbarea tim­pului a început în toate ju­deţele ţării şi campania agri­colă de primăvară. Insămân-ţările întârziate din cauza vremii se fac acum cu mare sârguinţă şi în condiţiuni foarte favorabile.

— A încetat din viaţă şi a fost înmormântat în z ua de 18 Aprilie, unul din cei mai aleşi magistraţi ai ţării, Corneliu Botez, fost consili­er la înalta Curte de Casa-saţie.

Aibă-1 Domnul în grija Sa.

— Un mare incendiu a a-vut loc în comun Jujinej din Bucuvina. Au ars peste 30 de case cu tot avutul lor, fără ся, din cauza vântului să se fi putut da vre-un ajutor. Pagubele se ridică Ia peste 3 milioane de lei.

*

— Un groaznic accident de aviaţie s'a întâmplat la Galaţi în zilele de Paşti. Lo­cotenentul Aviator Sever Grozescu şi mecanicul Ştefan Lăzărescu s'au prăbuşit cu aeroplanul la pământ Ofiţe­rul a fost groaznic schilodit şi a murit pe Ioc, iar meca­nicul a murit în drum spre spital.

Aibă Domnul gijă de su­fletele lor.

* — In Vinerea Pastelor în

u n e l e judeţe d i n nor­dul Basarabiei şi a Moldo­vei a căzut o zăpadă groasă însoţită de un vânt rece. Din această cauză unele sămănă-turi şi fructe sunt pierdute.

*

— In comuna Făget din judeţul Severin s'a ivit musca columbacă, făcând mai multe victime printre animale.

Ministrul de domenii a luat întinse măsuri pentru preîn­tâmpinarea pericolelor ce pro­voacă această muscă.

— Serbările ce se vor ţi­ne la Chişinău cu ocazia îm-pîinirei a 10 ani delà Unirea Basarabiei vor avea un im­pozant caracter. înalta Regen­ţă va participa în întregime Ia serbări.

Ea va pleca cu un tren special şi se va opri câteva ore la Iaşi. Guvernul va par-ticipa de asemenea în între­gime.

*

— O groaznică furtună s'a deslănţuit în ziua de 20 A-prilie în partea de nord a Moldovei. Furtuna a produs pagube însemnate la Piatra Neamţ, Botoşani şi Vaslui. La Bacău au fost descoperite mai multe case. Câteva aco­perişuri au fost luate de vânt, iar stâlpii telefonici au fost doborâţi de vânt la o mare distanţă.

Cu câteva zile mai târziu tot în această parte de ţară a plouat cu cenuşă şi nisip.

Acest fenomen se pune pe seama vânturilor ce au bântuit zilele trecute, cari au adus însemnate cantităţi de nisip din stepele Rusiei.

DIN STRĂINĂTATE

— Fostul ministru de co­merţ al Turciei, Ihsan Bey ţ

acuzat că a luat mită cu o-cazia cumpărării unor vapoa­re comerciale, a fost conda­mnat la doi ani închisoare şi la pierderea drepturilor civile şi politice pe timp de doi ani, de către tribunalul suprem al Turciei.

Se vede deci că şi în Tur­cia a început să fie pedep­sită luarea de mită şi bac­şişuri.

*

— Doi aviatori germani, şi unul irlandz înfruntând ce­le mai grozave pericole au reuşit să treacă cu aerop­lanul «Bremen» oceanul At­lantic.

Ei au aterizat pe o mică insulă în apropierea Canadei, insulă pe care este instalat un far care nu are decât 14 locuitori,

*

— Manuscrisul unui cărţi foarte citită în Anglia, a fost vândut la o licitaţie din Lon­dra cu suma de 14.500 lire sterlingé sau în bani de ai noştri cu 12.000.000 Iei.

* — Pe cât au fost de fru­

moase zilele de Paşti ia noi pe atât de mohorâtă vreme a fost în Franţa. In unele părţi s'au simţit figuri ca la noi în temeiul iernii, iar în alte păţi a căzut chiar zăpadă.

* — America a acordat în

1927, numeroase împrumu­turi Europei, şi chiar Angliei, printre cari cităm : 84.000.000 lire sterline Ang. ;120.000.000 ţărilor Europene; 73.000.000 în America de Sud, restul în Japonia şi alte state, în total 592.000.000 lire sterline, adică circa 230 miliarde lei.

Aceasta ne arată ce bo­găţie a îngrămădit America, şi cum noul continent a reu­şit a conduce finanţele lumei cu procedeurile lor noui, in­dustriale, comerciale şi tech-nice, dar şi prin politica ce a făcut în timpul războiului şi mai ales după războiu. Se poate spune cu drept cu­vânt că New-Yorkul a ajuns astăzi bancherul lumii.

— Tribunalul din Saint-Brieux (Franţa) a judecat pro­cesul a patru ticăloşi, cari, punând mâna pe un câine ciobănesc al unui vecin şi voind «să petreacă», l-au chi­nuit îngrozitor, din care cauză animalul a şi murit în chinuri.

Stăpânul câinelui i-a dat în judecată, pe temeiul unei vechi legi, datând, în Franţa din 1791 şi a cerut pedepsi­rea vinovaţilor pentru neo­menia lor.

Tribunalul a condamnat De autorul principal al schingiu­irii la şase luni închisoare, iar oe ceilalţi Ia câte 1000 franci amendă, plus cheltue-lile procesului.

— In Canada—America sunt peste 6000 de familii ro­mâneşti, adică vreo 30.000 de suflete. Fraţii noştri de pe a-colo au dat la iveală o ga­zetă românească «Românul Canadian. »

Urăm viaţă lungă noului confrate.

Preţul abonamentelor; lei 200 pentru învăţători preoţi, studenţi şi săteni ; lei 300 pentru autorităţile săteşti ; lei 400 pentru in­stituţii particulare şi de stat iar delà 500 de lei în sus pentru sprijinitorii a-acestei foi.

Tipografia „Cerpului de Jandarmi" Bucureşti