l \

Ir. 24.. T T Preuulu pe unu a,nu 10 fi.^ N X J L X J X V . Pe 1/s de fin„ 5 fl_. pe 1/t de

1 S 7 Q . anu 2 fl. 70 cr.Pentru Români’ a 2 galbeni.

\ :i bm jo i 'a si (tuuiinec'a.|| I>eriaeţiunea: Strad'a

arborelui verde nr. 12.JoiU 1) A I’ E S T A2 !) M a r t i n s t . v.

10 Apriie st. n.

0 copila pe valuri. (Schitia din esundarea dela Seghedin.)

S u l t a n i t i ’ a.Comedia In 5 acte.

(Urmare.)Vasilie : Te asculta cu plăcere.Sultanitia : Tes'a mea este, câ bărbatul care nu

o gelosu, n’are vointia, seu celu pucinu n’o pote esecu- t â ; gelosul are vointia si posede tarla s’o si traducă îu realitate. întemeiata pe acesta crediutia, cauta se pro- ducii în Dimbovitîanu vointia, va se clica trebue se-i aprindu gelosfa.

Vasili-e : A h ! II espuui la încercare grea! Aibi îndurare de elu !

Sidtanitia : Nu potu. De ce nu are mai multa ta­ina? De ce nil e 1 iarI(atu? . . . Dar ieta îl veclu viuindu . . . Te rogu departeza-te iute !

l'axtlic : Aibi îndurare de elu! (Iese.)

Scen’a V.Sidtanitia singura.

Sein bine, ca voin causâ lui Dimbovitîanu nişte mominte amare . . . Dara n’am ce face . . . Elu de si­gurii se va mânia grozavii . . . Cu atâtu mai bine ! . . . Cu atâtu mai sigurii se va realisd scopul meu, câ elu se fi'a în stare a desvoltâ destula tarla faşîa de soşra lui.

Scen’a VI,Sultanitut si Dimbovitîanu.

Dimbovitîanu : leta-me-su, babo ! Ce voiesci se­nii spuni ?

Sultanitia : iti niultiainescu, cocone, câ ai veniţii. M ’am temutu, câ nu vei împlini cererea mea. Si mi-ar fi parutu tortp,reu.

Dimbovitîanu : Pentru ce ?Sultanitia : Pentru câ ani se-ti spunu unu lucru

mare.Dimbovitîanu : Spune-mi-1 dara iute!Sultanitia : Iute ? . . . Dar nu potu asia iute . . .

Apoi mi-i si cam frica.Dimbovitîanu : De cine ?Sultanit-ia : De dta.Dimbovitîanu : Mu te teme ! Vorbesce fâra frica !Sultanitia : Dar totuşi . . . M’am curajnu . . .

Inse. nici a tace nu potu , câci m’ar mustra con- sciinti’a.

Dimbovitîanu: Ara se clica, asîâ mare lucru ?Sultanitia : Forte mare!Dimbovitîanu : Dar vorbesce în sfîrşitu!Sultanitia : Afla dara, domnule, câ dta esti în-

sielatu!Dimbovitîanu : Dar cine m’a însielatu ?Sultanitia : Soşi’a dtale.Dimbovitîanu : Baga de sema, babo, ce vorbesci!

A i grăit u nişte vorbe mari.Sultanitia : Dar tocmai pentru câ sunt mari, le-

am rumegaţii bine, înainte de-a le clice./ Hmbovitlanu : Si cum me ’nsi&a dens’a ?Sultanitia : Cum ? . . . Dar cum însiela muierea

pe barbatu?! . . . Prin necredinti’a ei.Dimbovitîanu : (înfuriaţii.) Taci, babo, câci te

prepadescu!Sultanitia : Yedi câ nu însedaru m’am temutu

se-ti descoperii ceea ce schi. Era mai bine se tacu, si— în locu de a-mi face necasu — se ridu si eu dim­preună cu aceia, cari clicu, câ „ce scie satul, nu scie barbatul/1

Dimbovitîanu : Amutiesce, seu — probeza !

Sidtanitia : Vrei se te convingu? E bine, potu se făcu usîoru acesta, câci ocasiunea e forte aprope. Treci în asta sera pe la sîese ore dinaintea chioşcului din gradin’a dtale, si acolo vei găsi prob’a învederata ! . . . Dar eu me cam d’aice, câ nu cumva s’o pafiescu, pentru câ ti-am spusu adeverul. (Iese iute.)

Scen’a VILD imbovit1 a nu Singuru.

Babo, babo! . . . En mai aştepta! . . . Mu fugi! . . . Spune-mi ce am se veclu pe la chioşcul din gradi­n’a mea? . . . (Pansa.) S’a dusu hârc’a blastemata . . . Fulgera si tresnetu, ieta ce a trebuitu se audu ! ? . . . Dar potu ore se credu cuvintele ei ? Xu cumva ore- cineva a voitu se-si bata numai joeu de mine? Nu potu crede asia ceva despre soşî’a mea. Ce-i drepţii, cam pretenţiosa, ea înse totu-dc-una. a, fost unu modelu de virtute si moralitate . . . Dar în sfîrşitu, nimica nu e cu neputintia. Femeile sunt forte nestatornice. De ce ar fi tocmai dens'a esoepţiunea ? . . . K bine, voiu afla acuşi realitatea, câci (îsi privesce orologiul) îndata vor fi sîese ore ! (Iese.)

(Va urma.)

IOSIFIT YU E C A N U .

Cum vrei?/ — Ddmnr.i E. S. —

um vrei. o donma ! în poesia Se cântu amorul, farmecul seu ;Când aces tu domonu m i-a f acu tu mieFAra de m i l a m i m a i eâf ii itij V !

Elu me tradase priu mândi''a-ini, care Era în lume cultu-mi diviuu,Si-mi dete osind'a, fâra ’ncetare

Se traiescu numai în greu suspinu. Lasa-me dara plângendu se cântu : Astadi amorul nu-i pe pamentu !

Cum vrei. o dom na! mus'a-mi se cânte, Câ amiei'a e daru bogatu ;Când eu potu face chiar jurăminte,Câ ea din lume ah ! a sburatu ? !Acum românul nu-si mai jertfesce Pentru-al seu frate vietî'a sa :Asta credintîa câ te-amagesce Nici mai încape a cugeta

Lasa-me dara, plângendu se cântu: Vai, amiei’a nu-i pe pamentu!

Cum vrei, o domna ! pe a mea lira.Se cântu câ tîer’a-mi nu e ’n nevoi,Când ea serman’a adi mai espira,Si sbirii barbari suntemu chiar noi ? !0 , Komânia ! o. România!Noi, noi pe tine te omorimu . . .Crim’a o plina do grozavia,Cu tote-aceste o severşimu.

Lasa-me dara plângendu se cântu : Tîdra-m i e-aprope de-al ei mormentu !

Cum vrei, o dom na! se cântu ou tare,Câ libertatea o adorâmu ;Când tiraniei în fug’a mare,Câ so sporesca m ijloce dâmu ? !Lantîul sclaviei ce ne strivesce De secoli, astadi ne-a transformatu

întru o ginte ce nu rbstesce Când are bratîul înciit.usTatn.

Lasa-m e d a ra p l â n g e u d u so c â n tu :0;\ libertatea nu-i pe pament.u !

Cum vrei. o doinua! se cântu sub soro Patriotismul, cântl în sfîrşitn La noi nu arc vru o valore,('aci egoismul ne-a, cutropitu ? !Strămoşii noştri când la lumina Arii eşi asfcadi, s'aru spaimântâ ;.Si-apui îmiata ier în tierina,De indignare s'aru arunca.

Lasa-me dara plângiîudu se cântu : i “:itrititi astiidi la noi nu sunt

Cum vrei, o domnii! în lim b’a care O vorbescu D ieii, se cântu cu focii, lîeligiuuea e unu scutu tare,Când noi de dons'a ne batemu jocu ?!Keligiunea ce usîîirezal'e oiuii aice <le ori-ce dureriiii dupa morte î l transportezaIn paradisul plinu de plăceri.

Lasa-me dara plângondu se cântu :Românii astadi creştini nu su n t!

Cum vrei, o ddmna! când tîer'a-mi plânge, Când nemu-mi geme, că eu se cântu : ltadîele lunei cum lo resfrânge Lacul ce are unde de-argintu ? !Dîorile d’albo, ros'a voiosa,A l tilciinclei dulce suspinu.

S,-ii lunca, verde si recordsa In c a ic sturdii l'riimusu se ’ ngânu 'i

I,asa-me dara plângendu se cântu :Starea ’n cave Românii su n t!

a. t a u t u .

Maritata si totuşi tara barbatu.— Komanu americanii, de Alrs. .May Agnes Fleming. —

(Urmare.)

Indata ce ajunse Pauliiui în chili’a ei si se vediii singura, încuiâ usi’a si scose epistol’a ce i-a dat "o Guido Carlscourt.

Si asia veni si tataln ei, inse nici acesta scire, care altcum de bncuria ar fi esaltat’o alta-data, acum abia o emoţiona.3

„Charing Cross liotei, marţi în 11 maiu 186!L„Amat’a mea Paulino, abia acum ti-am î 1 1 1 p]itiitit

dorintî’a si am veniţii — am venitu, ca dupa 22 de ani se-mi reclamedm soyia.

„Amicul meu Guido Carlscourt mi-a aretatu ca­lea, care îmi îmjmne datorinti’a.

„Si elu voiesce, se-ti spunu tote si se ne stai în ajutora cu prudinti’a ta. Ora aceea a sosiţii, în care se audi, care îti este mam'a. ii ai presinitîtu tunici oda­tă*1 O cunosci. Trebue câ eu se-ti spunu mai ântâiu ca Lady Charteris e Olivia Lyndilli si nainte de 2 îi ani s’a cununatu cu mine ?'•

Epistol’a i cadîii din mâna. O mie de cugete o cuprinsese. Ea si-aduse aminte de unele eveniminte si se convinse despre adeverul acestor cuvinte.

Acea scena de nopte în .Lyndilli Grange, unde acea dama a sarutat’o si a binemeritat’o, acea visita de nopte la Ulricli Mason, si peste totu acelu simtîementu compătimitorii, care o atragea la acea nefericita.

— Oh, cum putui se fiu asia de orba ? ! — sus­pina ea, si redicâ ierasi epistol’a.

„Abia sunt câteva septemâni, de când audîi, câ nmm’a ta nu a fost nebuna când s’a transportatu în cas’a nebunilor. Mr. Carlscourt mi-a spusu, si eu me rentornai îndata la Angli’a, si nu voiu odihni pana atunci, pâna când nu o voiu afla. Vino la mine, fiic’a Oliviei mele, eu dorescu se te vedu !

„întreba în Hotel de Mr. llawskley si pastredia secretul sosirii mele! Noi trebue se fimu îutîelcpti ca sîerpii.

„Te aşteptu mâne câtu se pote mai îngraba. Iîe- mâni sânetosa, fiic’a mea !“

Acum ea sciâ tote. Secretul, ce optu ani de dile i se parea enigmaticii, se deslegâ ; muin’a ei s’a aflatu.

Epistoi’a ae^st’a o linişti : ea o puse pe flacar’a luminei si se uita pâna se prefăcu în cenuşia.

Si când în dimineti’a celeialalte dile ea se scula, în peptul ei se anunciâ o bucuria ce satisfacii momen­tului. Aerul curatu, binefăcătorii, i recori fruntea ar- dienda. Ce nopte! Cum puţine ore i-au schimbaţii în- tr(ig’a-i vietia ! Unu anii se parea eâ a espiratu de ieri, de ieri, când ânelul de credintia a Lordului Ileather- land lucia înca pe degetul ei.

Ea-si razimâ capul pe ferest’a recoritore si sus­pina adâncu. Câtu e de nimic’a acest’a vietia ! l ’este capital’a Angliei a resaritu o di noua — pentru Paulina Lisle inse nu asecurâ nici o sperantia mai multu.

Clopotielul suna la dejunu.— Ada-mi, Otilia, o tassa de thea aici, — de-

mândâ ea camerierei sale, care venise în locul Ioanei,— si îmbraca-me pentru strada ! Am mai multe eomi- siuni de a îngrigî; spune ast’a si dnei Galbraith, deca va întreba de mine !

Asia ceva nu era pentru Paulina unu ce straor- dinaru; ea se preamblâ pe strada si euniperâ unele ne­cesarii, pe când lumea fina înca dormiâ, si Otilia nu se mira de ast’a.

Câtra unu-spre-dîece ore ea se sui în o birja.— Cbaring Cross Hotel.Anim’a ei batea repede, când trăsură porni.în fine totu-si va se-si vedia si ea pe tatal e i !

Capitlul I V.

A f l a t a .Itobert llawskley sîedea în Hotel în chilia la fe­

rest’a deschisa si aştepta sosirea fiicei sale.Jos pe strada trecea mulţime de omeni, desfetati

de sorele auriu din lun’a lui maiu. Colonelul se simtî deodata acasa, si se întreba, pentru ce nu se reîutorse elu de multu, pentru ce nu a smulsu atunci de la al tarii pe soci’a sa din manile lui Sir Hugo ?

— Este ore degetul ursitei? — cugeta elu, — ore ne este desemnata calea si noi trebue se o percur- gemu pâna la met’a desemnata ? In câte-va minute voiu vede pe fiic’a mea, eu carele doue-dieci si cinci de ani ani fost unu peregrinii parasitu de amici si patria ; cine scie, deca nu va fi si ea o fiintia rece, egoista si profana ?

Se audî batendu la usia si celariul anunciâ, câ o dama voiesce se vorbesca cu Mr. llawskley.

Colonelul se scula si elu vediii naintea sa o dama îmbracata în elegantia simpla.

Ea si-aruncâ velul înderetu si asia statura tat’a cu fiic’a sa vis-â-vis câ vre-o cinci secunde în tăcere.

(Ya urmii.)24

în postul mare.— Schitîe din Paris, de Gustar D roz. —

II.M ă r t u r i s i r e a .

Sunt patru ore ; biseric’a e liniseita si întuneco- sa. Sgomotul trasurilor abia petrunde în acestu locasiu al rugăciunilor, si alta mişcare omenesca, afara de su­netul papucilor redatu de eclio, nu conturba acesta mare tăcere.

Dar petrundîendu mai în laîntru, în capelele la- turale observâmu nişte grupe îngenunchiate, nemiş­cate si tăcute. Atitudinea lor ar<5ta a«â multa despe- raţiune, încâtu la vederea lor întristarea si neliniscea euprindu ânimele nostre. Sunt aceste nişte grupe de ale perdutilor ?

Un’a din capelele laterale ni ofere o vedere estra- ordinaria. O suta, s^u o suta si cinci-dieci de dameîm- bracate în metasa si catifea, stau aşteptându cu pie­tate în giurul scaunului de mărturisire. Mirosu de viorele si resede înbalsam^za aerul în departare mare, si învoluntaru te opresci înaintea acestui tumultu fru- mosu si elegantu.

Din celulele scaunului de mărturisire îsi scotu capetele nişte şlepuri de haine nesupuse, câci dam’a care se marturisesce nu si-a pututu introduce totu cor­pul în coridorul îngustu; dar în întunecime vedemu capul ei mişcându-se, si din leganatul duiosu al penei sale deducemu, ca fruntea ei se înclina sub greutatea pocaintiei si a remuşcârii.

Abia si-a terminatu scurt’a confesare, si diece alerga în locul ei. lmbulz&’a ac^st’a se pote întielege si esplicâ usîoru, căci acest’a e capel’a în care abatele Gelon asculta mărturisirea, si acesta va se (Jica atâta câ si când elu ar predica; publicul se îmbulzesce.

Elu, bunul abate, conduce pe fia-care femeia, si cu o resignaţiune ângresca siede câte odata si patru ore în cabinetul ângustu, unde lucore nu petrunde, aeru nu se mişca, si asculta ore întregi prin gratia mărturi­sirile sioptite ale damelor pocăite.

Bunul abate are acea însuşire adorabila, ca nu face multa ceremonia. Scie se evite amenuntele de pri- sosu, cu tactu admirabilii si cu unu ochiu siguru pana la minune, elu îti privesce numai decâtu în sufietu si astfel te usioreza de mii de neplăceri; e atâtu de cu spiritu si atâtu de lumeţîu, încâtu asia dicendu cu bu­curia i înşiri micile tale slăbiciuni.

Cu oresi-care confusiune te apropii de elu, dar pana când esitezi cu nedumerire, câ ore se marturisesci tote, elu cu mâii’a sa fina si înt'ielepta deja a descliisu list’a pecatelor, a percursu cu iutiePa fulgerului cu- prinsul ei, suride seu te mângaia si ieta mărturisirea s’a faciitu, fara se fii graitu unu cuventu; încâtu proş- ternendu-te îuaintea altarului , esclami : „Domne Dumnedîeule! am fost alba, alba câ crinul, si eu totuşi eram neliniscita !~

încă si atunce, când sub îmbracamentul preo- tiescu înceta a fi omu si vorbesce în numele lui Dum- nedîeu, vocea lui mole si sonora si privirea lui fina încă si atunce tradeza elegant.î’a născută eu elu si acea curtoasia completa, care siede bine si servitoriului lui Dumnedîeu si fâra care aristocraţfa n’ar pute se traiesca.

D<5ea Dumnedîeu voiesee (si pote-se nega câ vo- iesce ?) se fia în lume gnu Saint-Gerinain, nu este unu

ce justu, câ elu se ne deie si unu preotu care vorbesce limb’a nostra si întielege trasurile nostre delicate? Acest’a e unu ce forte simplu, si eu în adeveru nu în- tîelegu, ce potu se gas^sca unele dame în abatele Brice; nu pentru câ asiu voi se vorbescu reu despre acestu bravu abate; câci nu este nici timpul nici locul aice. E sântu barbatu si elu, dar sântîeni’a lui e cam ordinaria si neeîoplita.

Trebue se-i freci tote sub nasu ; s6u nu te întie- lege, ori nu pricepe nimica.

Marturisesce-i unu pecatu mititelu si fruntea lui se umbresce de cretiele; elu doresce se afle or’a, mo­mentul, împregiurârile, antecedintîele ; e<:rca, scruteza, cumpenesce, si cu întrebările sale eterne în sfîrşitu de­vine necuviinciosu si neerutîatoru. Inca si dela preoţi pretindu, se-si esercite cu curtenia rigorea si se trateze finu nişte persone bine crescute si distinse.

Abatele Brice — de ce se n’o spunu — are o în- faşisiare tîeran<$sca, si acest’a i strica mai multu! E cam republicanii! Se îmbrăcă negrigitu, unghiile nu si-le culţi veza, si deca îsi trage manusi — de doue ori în anu — degetele lui se despartu tîapenu de olalta.

Nu contestu virtutile lui admirabile, observa acest’a ; dar tote-su însedar, o dama din lumea mare nici odata nu va cerceta pe fiul arendasîului seu, s<\-l întroduca în afacerile sale mici, si se-i (Jica : „Pă­rinte !“

Si-ajioi eu nu sein, dar acestu abate eminenţii are unu grozavu mirosu de tabacu de nasu.

Elu marturisesce totu felul de poporu, si atâta dora si dta vei recunosce, câ 1 1 1 1 este placutu se înge- nunchiâmu vis-â-vis de fet’a nostra din casa seu cubu- catares’a nostra.

Mai bine decâtu dta, dna, nimene nu pricepe umilintl’a crestinosca ; dar 1 1 1 Bfîrqitii, dta n'ni ilntin’n a caletori în oninibus, si se pare câ nici nu vei voi vr’odata.

S’ar jiute diee, câ acolo sus vei fi forte fericita, de cumva cocierului dtale i-ai spune : „frate", ier ca­merierei „sora“ ; dar aceşti tîerani buni maiântâiu aru trece prin purgatoriu si focul curatîesce tote. Si-apoi cine me asigura, câ Rosalie va ajunge în raiu, pe când nici dta, frumosa domna, nu esti sigura deca vei merge acolo ?

Asia dara nimene nu se mira, câ dîeu capel’a abatelui Gelon e îndesuita. D^ca se aude sioptindu-se, eaus’a e, câ publicul aştepta de trei ore si câ aice tote se cunoscu.

în adeveru tote sunt aice îu numeru compleţii.— Dâ-mi nitielu locu, seump’a mea, — sioptesce

un’a ce sosi târdiu, perdîendu-se 1 1 1 mulţimea suenelor, a genuncliiatorelor si a scaunelor.

— A h ! dta esti, bun’a mea amica, poftesce mai aprope! Clementina si dn’a B. stau colo ’n eapetul la- vitiei, înaintea scaunului de mărturisire. Ai se a.ştepti vr’o doue ore, ]iâna ce va veni rondul dtale.

— Nu me mirii, câ vedu aici* pe dn’a 11. ; femei’a acest’a nu mai gata, si nu este nici o muiere care se se marturisesca — mai înceţii. Aceste femei multe încă tote voieseu se se marturisesca? Ah. ieta, ieta, Ernestina! (O saluta finu cu degetul.) E unu adeveratu ângeru eopiFa acest’a. Adeunadi mi-a spusu cu sinceritate, câ simte o remuşcare în consciintia, pentru câ la cetirea Pasiunei nici decâtu 1 1 ’a pututu se sărute legatur’a de paie.

— Ah ! charmant! Dar dta sarutatu o-ai ?— Eu? Nici odata în tota vieti’a mea. E forte

murdara.— Si dta te acuzi ?

—- O h ! si cu ast’a, si cu altele multe; am o co- lecţiime de mici pecate. Le voiu înşira preotului.

— întocmai câ mine, si bunul Gelon totu-de-una vidimeza socotfSl’a.

— Vorbindu serios, elu nici n’ar ave timpii de ajunsu, de cumva ar voi se proceda altfel. Dar mi-se pare, câ amu si conversatu pr^ multu ; rogu-te frumosu, lasa-me se me rogu lui Dumnedîeu !

Madame îngenunchie pe scaunasiul ei. Cu ochii ficsati spre altaru, cu elegantia neatacabila îsi trage ma- nusi’a de pe mân’a drepta, apoi cu ochii plecaţi în jos, cu buzele închise cu rigore, deschide încuiatorele de crini ale cârtii sale de rugăciuni, si cauta rugacîunea potri­vita pentru acesta ocasiune.

(Cetesce cu focu.) „Domne, încliuata sub greuta­tea peeatelor mele, me proşternu la pişîorele tale . . .“ — Numai deca nu mi-ar fi asia tare frigu la picîore ! De buna sema voiu capetâ catarii . . . „me proşternu la picîorele tale . . .“ — Muierea ce vinde lumini nu are ole încaldîtore ? Nu este mai îngrozitoru, decâtu deca ni-i frigu la pic io re,'si dn’a P. deja de mai multe ore îngenunchia acolo ! M ’asiu rentaşi, câ ea înşira nu numai pecatele sale, ci face raportu si despre ale ami­celor ei . . . lî grozavul Nu-mi mai simtiescu piciorul dreptu! (Cetesce.) „îmi închinu fruntea în pulvere sub greutatea părerii de reu, si . .

— Ah ! dn’a P. a terminatu mărturisirea ; e roşia câ si crest’a cocosîului. Patru domne alerga în locul ei cu entusiasmu evlaviosu.

— A h ! domna, te rogu, nu te îmbulzi!— Dar, domna, eu am viuitu înaintea dtale.— Mii de scuse, domna!— Curioşii interpretezi dta stim’a acestui loeu

sântu!— • Pat! pat.1 Usi.'zh de ocasiune, domna! Furi-

sîeza-te înainte si cuprinde locul golu ! (Sioptindu.) Nu uita pecatul celu mare de eri si cele doue mici de asta-mi net ia ! A U R E L IA V.

Pregătiri la nunt’a de argintii.Viena 5 aprile.

Unu raru evenimentu în istori’a dinastielor, unu raru margaritaru pe corone de monarclii, e cununi’a de argintii. Ni-o spunu ast’a pregătirile enorme si pomp’a cu care se întimpina în capital'a monarchiei, si prin tote cetâtile imperiului; dela cele mai mari corpora- ţiuni pâna la cele mai mici reuniuni, tote îsi dau con­cursul la acest’a serbatore. Unu comitetu centralu si nenumerate altele, îsi dau tote silintîele, pentru întim- pinarea dilei de 24 aprile.

De si nu sunt cunoscute tote ameruntele serbării, totuşi scheletul ei, cum am elice, e ficsatu. Serbarea va dura 3 dile, si mai multu pote.

Partea cea mai însemnata a festivitâtii va fi con­ductul, care va plaeâ din „Praterstern“ , apoi dealun- gul stradelor „Praterstrasse“ si „I{ingstrasse“ , va trece pâna la resiedinti’a imperiala.

Conductul va fi compuşii din representantii a sute de societâtii, corporaţiuni, persone mari, represen- tanti a diferitelor specialitâti, literaţi, politici, militari, artişti, industriaşi, comercianţi, studenti, maeştrii, toti în grupe deosebite costuma,ti si în frunte cu emblem’a corporaţiunii, ee representa. Orchestre militare si ci­vile totu costumate vor dâ conductului sufletul. Stin­darde, embleme, si costume, vor dâ unu coloritu cu totul fantasticii acestui conductu. Cetimu, câ fraccul (sermanul de elu) e eschisu dela serbare, lasându-i-se numai unu modestii loeu între costumele evului mediu.

Costumele si ordinea, vor fi arangiate dupa desemne de cei mai vestiti artişti. Stradele vor fi decorate splen- didu, ferestile si edificiile vor fi înfrumsetîate cu cu­nuni de flori, stindarde, perdele, inscripţiuni, tablori si alte minuni.

Publicul privitorii va fi arangtatu în unu spalier, tînutu în ordine de militari si poliţia. Dealungul stra­delor se vor ridicâ tribune, cari se dea loeu la mii de persone; cetimu câ pâna acuma aru fi însinuati câte 15— 20 persone la unu singurii loeu. Ferestile se cum- pera cu preşîuri mari, o singura fer^sta pâna la 100 fl. Pe strad’a „Praterstrasse“ sunt mulţi fii a lui Juda, acum au buna ocasiune se faca „Geschaft“ cu fe­restrele.

Cine ar voi câ cu totu precinl se vedia conduc­tul, presupunendu câ nu si-a capetatu loeu pe tribune, pe acel’a l’a vediutu Dumnedîeu. La ocasiuni mai mici deca te veri între nemţi, te strîmtorescu si ghioldescu de-ti trece de gluma, dar acum ? Atunci numai vede omul ce bine e a fi înnaltu. Mi-aducu aminte, cu o alta ocasiune, erâin si eu tescuitu de-mi parea câ-mi iese sufletul. Alaturea cu mine eră unu Idanaehe numai câtu unu pociumpu, cu nasu voinicu si cârligatu câ la unu vulturu, cu o barba â la Avram din St’a Scriptu­ra, cu unu chepeneagu lungu si pârlitu de vremuri; stâ sermanul strînsu pâna la agonia, priviâ, câtra ceriu, îunalbiâ din ochi si din când în când suspinâ : „IIei! vei! Icli krepire!" Atunci mi-am jurata senu mai am gustu la ghioldite. E interesantu cum câte o baba betrâna cu catîelul în bracie, grigesce mai multu de catielu decâtu de sine: ea de abiâ resufla si strica : • ^„ Aber ich bitte ! der Pinscherl! ! “ Acuma înse s’a datu ordinu, câ cânilor nu-i iertatu se participe.

Cununi’a se va celebrâ în biseric’a cea noua „Votivkirche11, numita astfel câci o-a ziditu împeratul dreptu multîamita lui Ddîeu câ a scapatu din unu atentatu, chiar în locul acel’a, unde adi stâ biseric’a.

înainte cu mulţi ani, când s’a pusu fundamentu la biseric’a acest’a, au celebratu mis’a toti prelaţii bi- sericesci, archiepiscopii si episcopii monarchiei. Ase­menea acuma când se sfintiesce si totu deodata când se va cununâ parechi’a imperiala într’ens’a, vor participâ toti mai-marii bisericesci din imperiu la serviţiu divinu.

In ser’a de 24 aprilu se va face o illuminaţiune inaretia în tota capital’a. Edificiele publice si cele de stătu vor fi illuminate cu lumina electrica, asemenea locurile publice si piatiele.

In un’a din serile serbării în opera se va dâ unu balctu splendidu, carele va representâ jocurile si cos­tumele tuturor naţiunilor din imperiu. Sum curiosu de hor’a şi costumul românescu !

In memori’a cununiei de argintu se făcu monede de suvenire, cari se vor împartî la toti amploiaţii im­periului , se întielege preciul lor se va subtrage din lefa.

Inspectorii de păduri sunt însarcinati se planteze între cai si pe locuri mai însemnate si mai umblate, câte unu arbore care se româna suvenire pentru trecă­tori, o aducere aminte de cununi'a de argintu.

Aceste tote înse sunt numai o mica parte, din splenddrea acestei festivitâti. Multe nu sunt cunoscute încă. Si afara de acea luesul si marimea unei serbări de feliul acest’a, nu si le pote omul închipui, numai dupa ce le-a vediutu. îm i reservu si eu dar onorea de a comunicâ stimatelor cctitore a „Familiei“ , despre cununi’a de argintu, atunci când voiu pute se dau o icona mai fidela.

SILVIO.

D i n B u c o v i n a.(Preparat,iimi pentru serbarea nuntii de argintii.)

Cernăuţi (/ aprile.

Pentru câ se aduca si junimea studiosa dela uni­versitatea Francisco-Iosefina din Cernăuţi simtiemin- tele sale de loialitate, iubire si multiamire, la espresiu- ne prin fapta câtra augustii noştri monarclii, s'au în- trunitn câ cu unu cugetu mai ca întreg’a junime universitara într’o siedintia si au decişii se aranjeze o

* festivitate amesurata caracterului studenticu în onorea Majestâtilor Lor.

Se alese deci unu comitetu, care se aranjeze si se conducă festivitatea. Comitetul va purta o cocarda cu colorile universitâtii, deca va ave ea oresi-cari colori, deca nu, apoi va purtă comitetul^ o cocarda albastra - roşia, adeca colorile Bucovinei. In comitetu, carele a fost alesu dupa societâti, corpuri si cluburi, s’au pri­miţii dela „Akademische Leselialle“ , care cuprinde în sinul seu peste 150 de studinti fâra deosebire de naţio­nalitate, !l membrii; dela Facultatea teologica1-, pri­vita câ unu corpii si presentata prin majoritatea audi­torilor si anume prin 33 de studinti români, 4 membri ; dela Societatea academica româna „Junimea” 2 mem­bri; dela „Club deutscher Studentei (clubul studin- tilor germâui) 2 membri; dela Societatea academica „Soiuz11 2 membri si dela Societatea academica „Og- nisko“ 2 membri. Afara de acea mai fura aleşi înca 2 membri în comitetu dintre acei studinti, cari nu apar­ţinu nici unei societâti, unui corpu seu clubu. Câ pre- sîedinte al comitetului si al festivitâtii s’a alesu stud. jur. dl Patak.

Program’a festivitâtii este cam urmatorea :In diu'a, caro so va ficsâ (nu într’al 24 april st.

n.), so va adunâ întreg’a junime universitara la 11 ore antemeridiane pe piatra Austriei, aice se va asiediâ în trasuri totu câte 4 într’o trăsură în urmatorea ordine : în trasurile prime va ocupa locu comitetul, se ’ntielege cu presiedintele festivitâtii în frunte, apoi vor urina stndintii dela facultatea teologica si în urma vor ur­ma celelalte 2 facultâti lumesci. Trenul trasurilor se va mişca de pe piati’a Austriei pe strad’a „Transilva­niei11, apoi pe strad’a „Leoulni" pâna la biseric’a sf. Para sclave, de aici va sui prin piati’a ,.Fainariei“ , pe strad’a „Carolineiu în strad’a „IiesiedintieP si se va opri înaintea palatului universitâtii.

Coborindu-se din trasuri, vor întrâ studintii în „Aula1' universitâtii, unde va saluta presiedintele co­mitetului pe magniiioeiiti’a sa rectorul universitâtii; ajioi se va cobori rectorul magnificii împreuna cu de­canii si corpul profesoralii al tuturor facultâtilor si se va pune în capul trenului de trasuri, care va plec-â de aice retour pe strad’a „Kesiedintiei1- si „Transilvaniei11 câtra palatul guvernului tîerii. Aice se va cobori rec­torul magnificii si presiedintele comitetului si întră la presiedintele tîerii, aducendu omagii si felicitâri pen­tru imperial’a parecliia din partea întregei universitâti. Cu aceste se finesce actul primu festivii.

In ser’a aceleiaşi dile se vor adunâ toti studintii la unu comersu care se va arangiâ în salonele otelului „Pajura negra.“ La acestu comersu, la care se vor in­vita tote autoritâtile si coi^poraţiunile, pote câ va par­ticipa si presiedintele tîerii,! Salonele vor fi ornate cu portretele Majestâtilor Sale; orsiestr’a va sci se înve- selesca acesta festivitate. Presiedintele comitetului stud. jur. dl Patak va deschide siedintia c’o salutare a tuturor ospetilor si apoi va radicâ primul toasta în sânetatea „parechei imperiale*. Al doile toastu va ra­dicâ stud. fii os. Kump pentru prosperarea si înflorirea

a>Balmei nume Francisco-Iosefina“ , asupra rectorului magnificii, senatului acadeinicu si profesorilor univer­sitâtii. A l treile toastu se va radicâ de stud. teol. Ios. Cocinsclii pentru prosperarea, înaintarea în cultura, bunastarea si înflorirea tierisiorei. nostre, a mândrei Bucovine ; în urma se va radicâ unu toastu asupra ca­pitalei tîerii orasiului Cernăuţilor.

Dupa aceste va urma partea neoficiala a sîedin- tiei, care se va începe cu cunoscutul cântecu studen- ticu : „Gaudeamus igitur . . cânta tu în choru de toti studentii si acompaniaţii de orsiestra.

Cam în acestu modu îsi vor manifesta studentii noştri universitari simtiemintele de loialitate si bucu­ria la asta oeasiune. D EM ETIvlll DANII.

0 copila pe raluri.Esundarea Tisei la Seghedin a produsu o mul­

ţime de momente care de care mai îngrozitorii. Pictorii cari au alergatu în facla locului au eternisatu multe din ele.

Unu astfel de momentu represiuta si ilustraţiu- nea din nrul acesta, pentru a cărei espticaţiune numai de pueine cuvinte aveinu trebuintia.

lîiet’a copilitul, pe care părintele seu a, voitu s’o scape din puterea catastrofei, si o asiediâ pe unu di- vanu legatu de o plute, nici nu viseza de pericolul ceo încungiura.

Ea nu aude viscolul ce mugesce, nu vede marca pe al cârei sinu plutesce, câci dorme liniscita.

Ce grozava a trebuitu se fia deşteptarea e i!I. II.

Cronica Înmoi.Diet’a si-a suspendata sicdintielc pâna dupa

Pasci la 26 1. c. Legea pentru introducerea limbei un­guresc! în şeolele dela sate numai dupa ferie se va pune la ordinea dilei, câci acuma nu mai remase timpu. In speranti’a, câ ac^st’a se va desbate înca îna­inte de Pasci, si deputatii români (afara de dl Partenie Cosma) se întruniră pe câte-va dile la Budapesta. Mi­nistrul presîedinte a raportatu dietei despre niesnrile ce va luâ pentru reconstruirea Segliedinuliii.

v Corpurile legiuitore ale României, dupa ce tînura mai multe siedintîe si noptea, votara si în a treia cetire proiectul de lege relativu la modificarea constituţiunii. Ministrul de interne ceti în siedintî’a de la 5 1. c. unu mesagiu domnescu, prin care se confere ordinul „Aperatorii inilependintier1 tuturor deputaţi­lor si senatorilor, cari — desconsiderându interesele lor de partida — si-au făcuţii merite pentru ti(ira prin votarea independiutîei. La (i 1. c. Domnitorul a înche­iaţii activitatea corpurilor legiuitore, prin ana me­sagiu. Acesta accentueza, câ parlamentul votându convocarea unei constituante, a recunoscuţii necessita- tea d’a se conforma tratatului din Berlin ; resultatul acestei abnegaţiuni are se fia recunoscerea independin- tiei României. Yorbindu de situaţiunea interna si es- terna, mesagiul dice : Situaţiunea orientului înca nu e asigurata ; orisontul esternu si acuma e întunecosu.

Jt Senatul României a votatu proiectele : 1) pen­tru acordarea unei recompense naţionale de 1000 lei pe luna gener. N. Haralamb ; 2) pentru protegiarea măr­cilor de fabrica, si o) pentru recunoscerea Societâtii Academice române câ institutu naţionala modificându inse art. care prevedea a se da societâtii unu locu în faşi’a universitâtii, pentru cladirea edificiului seu. Se­natul a admişii principiul, fâra a speoificâ locul.

A nu lu _2v\ . F A M I L I A. 1 ii:î

Mişcările electorale în Româm’a s’au pornitu. Partid’a conservatore si centrul s’an întrunitu pentru alegeri. Capii lor au tînutu de curendu o consvatuire la Bucuresci. Antâiu a luatu curentul dl generalu Flore,seu, si — (acestu estractii îl facemti din „Tim­pul*) — între altele a disu : .,Cu Napoleon III s’a în- mormentatu politica naţionalităţilor. De atunci îneoce amu ajunsu, că siepte omeni mari în pregiurul unei mese potu face si desface sortea si viitoriul t.terilor si naţiunilor miei. Din caus’a acest’a paz a naţiunilor mici trebue se fia cu atâtu mai mare, posiţiunea lor cu atâtu mai clara.“ 1)1 V. Boerescu a disu: ..înaintea celui din urina resboiu Români'a era de nu­me sub suzeranitatea Porţii, si chiar actele ei, cari nu erau pe deplinii Î11 concordantul cu tractatele europe­ne, erau luate mai usioru, căci Port’a era pavez’a, în care se opria ori ce atacu. Dar astadi, când România nu mai e sub aeelu scutu, când ori ce face se ’ntempla sub propria ei respundlabilitate, când independinti’a ei nu e recunoscuta de facto de cătai nici un a din put eri, posiţiunea e atâtu de grea si atâtu de estraordinaria, încâtu tote puterile intelectuale ale naţiunii trebuescu încordaţi; pentru a limpedi situaţiunea tîerii.“ A vor­biţii si dl T. Maiorescu. In fine s'a alesu unu comitetu electoralii, în personele dlor : Dim. Ghic-a, gener. F lo- rescu, \r. Boerescu. G. Cantacuzino, P. Yioreanu, gen. Teii, G. Filipescu, Al. Orescu, Al. Ştirbei, A. Catargiu si IST. loanide.

Budgetul Engliterei pentru anul curentu se va desbate dupa Pasci. însemnă mu, că în anul trecutu a fost unu deficitu de 2.201,800 pundi (cam 20 milione fl.) ; pentru anul curentu e preliminaţi! unu plus de 1.900,000 pundi, tocmai bunii pentru spesele causatede znhisi.

In senatul Franci*1! nu s’a respinsu propunerea pentru câ corpurile legiuitor» se se rentorca la Paris, (precum scriserainu din gresîela în nr. 22,) ci numai desbat«rea asupra propunerii s’a amânatu pe mai târdm.

In camer’a Italiei s’a desbatutu dilele trecute budgetul. Acesta areta unu escedentu de 41 milione, din care substragendn-se câteva sume nerealisabile ])reciiin si câte-va cheltuieli none , mai renninu 14.(;00,000 lire disponibile.

Atenlatelc în Rusi’a devinu totu mai dese. Abia trece vr’o di, în care telegraful se nu ne anuncie vr’uim atentatu nou. Se dice, câ în curendu se va pro­clama starea de asediu. Tote'aceste areta, câ Rusi’a se afla în ajunul unei mari sguduiri.

/ Literatura si artiDl O. Tautu, simpaticul nostru poetu, carele la

în fi in tiare a. acestei foi a fost unul din colaboratorii noştri estranei, si carele de unu timpu încoce încetase a ne delecta cu accentele lirei sale, ierasi se ivi în pu­blicitate cu poesfa ce o reproducemu în nrul presinte dupa „Stafet’a“ din Iaşi. II salutămu cu plăcere, si i dorimu se pota gasi sujete mai vesele!

< în teatrul naţionalii din Bucuresci la 9/21 1. c. se va dâ o represintaţiune în folosul inundaţilor dela Seghedinu, sub protectoratul dnei comitese de IIovos, socî’a îninistrului-resiedinte austro-ungaru.

4 - Bibliografia româna. Sub acestu titlu a înce- putu se apara la Bucuresci unu buletinu mensualii al librăriei generale din România si a librăriei române din strainetate. Pretiul 5 lei, abonamentul se face la Degenmann.

(Jallmeyer, renumit’a vodvilista din Yicna, în diu’a de Pasci va juca în favorul nenorociţilor dela Segliedin. Dens’a a însciiutîatu jie amicii sei, câ cu

asta ocasiune nu va primi nici unu buchetu dela ni- mene. „Ar fi paguba, disc ea, se prepaditi banii pentru asemene lucruri, când trebue se ajutorămu pe bieţii înundati. Puneţi în o cuverta banii destinati pentru buchete, si aruncaţi aceea pe scena ! In loeu de nişte hia- cinte mirositore, aruncati-mi unu caputii vechiu, si în loeu de o camelia alba — nişte nadragi cald i!“

])r. Altred Jir elini, renumitul ornithologu, ca­rele mai anii însocise pe moştenitoriul de tronu în ca- letori’a sa pe Dunăre, tînii în septemân’a trecuta trei conferiutie literarie în Budapesta, în sal’a cea mica a redutei, totu-de-una în presintî’a unui publicu mare. Asupra conferintiei sale despre migraţiunea paserilor vom reveni si noi.

Societati si institute.Dl Paul Hunfalvy a cetitu în sîedinti’a din ur­

ma a Societătii istorice magiare o disertaţiune întitu­lata : „Martin Bolla si Românii." Martin Bol la făcuse nişte note la cuuoscut’a petiţiune din finea secolului trecutu a Românilor din Transilvania, si între altele a disu câ noi suntemu de origine bulgari. Acesta ab­surditate istorica nu fu aprobata nici macaru de dl Ilunfalvy : dar notitiele lui Bolla i-au oferiţii ocasiune noua spre a sustîne, câ noi Românii n’ainu sîediutu în aceste tieri la venirea aice a ungurilor — craniu se dicemu a stramosilor dini Ilundsdorfer-IIunfalvy. Spre a-si sprigim tes’a, s’a servitu de totu felul de do- cuminte, pe cari le-a esplicatu dupa plăcu, si unde nici aceste nu l’au pututu ajuta, a recurs ii la sofisme si glu­me necalite.

\' Concordia Româna. Comitetul secţiunii domne- lor din societatea sConcordia Româna'1 din Bucuresci, a da tu ierasi o serata interesanta. Cu asta ocasiune, dl Misail a cetitu o disertaţiune despre misiunea femeii în societate si puterea e i ; apoi patru fetitîe, dsiorele Florica Zaharescu, Iulia Ilaşdeu (fiic’a celebrului nos­tru istoricii,) Olimpia Teclu si Matilda C. Pana, jo - cara o piesa într’unu actu ; dnele Natalia Bratescu si Maria Nica, dsiorele Rosîu, Belgazoglu si Mosioiu, dnii Bannlescu si Dimitrescu esecutara felurite piese musicale, iera dl luliu Roşea declamă poesi’a sa „Cri- vetîul.“ Serat’a se termină cu dantîu.

- I Societatea domnelor (le binefacere din Craiova, prin dn’a Sasinca Vlasto, presîedent’a acelei Societăţi, a daruitu 70 de ruble spre a se îinpartî bolnavilor si familielor ostasilor cadîuti în resboiu.

Ce e nou ?Nunta de auru. Inea nici n’au sositu dilele sole-

nitâtii, cu care se va serba în Vien’a nunt’a de arsrintu a regelui si a reginei, si ieta se scrie din Berlin, câ si acolo se făcu pregătiri pentru asemene serbare. Ase­mene ? Ba, mai mare. In Yiena se va serba numai nun­ta de argintu, dar la Berlin — de auru, câci ieta sunt 50 de ani dela cununi’a împeratului Vilelmu cu împe- rates’a Augusta. Se scrie, câ cu ocasiunea acest’a cei trei împerati vor tîne conferintia în Berlin. Acesta nuntaAde auru se va serba la 12 junie.

Imperatul Vilelmu e veselu, căci dilele trecutei s’a scosu din capu zdram’a cea din urma, remasa acolo inca dela atentatul severşitu de Nobiling. Elu si-a esprimatu bucuri’a prin aceste cuvinte : „Acuma celu pucin me potu peptenâ cum se cade !“

Pentru Segliedineni s’a adunatu deja mai bine de unu milionu de fl. Dar contribuirile totu curgu. Victuale s’au adunatu atâta, încâtu nenorociţii nu sunt în stare a le consuma, ci multe se strica la gar’a de acolo.

IU4 .t A M 1 L 1 A. Anulu X V .

Coloman Ghyczy, dupa ce s’a despartîtu de toti amicii sei, si dupa ce a primitu visitele de adio ale tu­turor cluburilor dietale, a plecatu din Budapesta, si nici nu se va rentorce pana la tomna. Se dice, câ în casu de realegere, densul va primi ierasi mandatul. Scirea mai noua spune, câ Ghyczy va fi numitu consi- liaru intim u.

Serbarea iubilenlui Banatului, în memori’a aniversarii de o suta de ani, se va serba în linişte, pen­tru câ regele petrecendu de curendu la Timisior’a, si-a esprimatu dorinti’a, se nu se f’aca spese mari, ci aceste mai bine se se întrebuintieze în favorul Seghedineni- lor. Conformii acesteia, comitetul serbării presidatu de corniţele supremu Ormos a decisu se se tîna numai unu Te Deum si se se înfiintieze în Timisior’a museul de multu proiectatu. Spre acestu se vor da 5500 fi., totu atâta se va dâ Seghedinenilor.

Vr'o 40 de deputati au pornitu sâmbeta la mie- diadi, câ se studieze regularea Tisei. Spre acectu scopu ministeriul de comunicaţiune li-a pusu la dispo- siţiune unu vaporii si doi ingineri de stătu. Din Buda­pesta societatea a plecatu pe Dunăre pâna la Titel, unde Tisa se versa în Dunăre, de acolo se rentorse pe Tisa pâna la Segliedin. Intre deputatii cari facu acesta interesanta escursiune se afia si câţiva români. Unul a binevoitu a ni promite nişte schit ie, pe cari sperâmu a le si începe în nrul viitorii.

Preotes’a din Iasi, dn’a Sultana Petrovieiu, victim’a scandalului jidovescu de acolo, zace bolnava în spitalu. Diuarele din Iasi au cleschisu liste de sub­scriere în favorul familiei ei.

Secretul epistolei. Diuariul „La Posta11 scrie urmatorele : „Primiramu o epistola parfumata, prin care suntemu întrebaţi, deca pote amploiatul dela poş­ta se înmanueze barbatului epistol’a adresata soţiei aceluia ? Nu cunoscemu lege, care ar permite, câ epis­tolele se se pota înmanuâ altuia decâtu adresatului, afara de caşul deca acela e minorenu seu în falimentu. De ora-ce înse femei’a nu apartîne acestor categorii, de sine se întielege, câ nu este iertatu a preda barbatului epistol’a adresata soşîei sale.1-

Calea ferata în Bosni’a se cladesce în continuu, de si esundarea riului Sava a causatu multe pedece si pagube. De curend s’a deschisu staţiunea Maglai, ier r e lini’a Maglai-Zepce şinele s’au pusu în departare de 10 chilometre ; cladirea urmeza spre Zenitia.

Fanatismul jidanilor. Citimu în „Curierul" din Iasi : „Sunt câte-va dile de când în cafeneu’a Collo, se încinse o discuţinne religiosa între mai mulţi visitatori evrei. Intreprindîetorul cafenelei consiliându unu evreu, neavendu se vede ce face, a întratu în discuţiune, si a emisu o părere care n’a placutu auditorului, câ contra­ria dogmelor. A dou’a di se respândesce între evrei unu vuetu, cumca cafeneu’a Collo este afurisita; nici unu evreu nu mai cuteza a-i calca pragul, ier s^r’a se înde- suira în pregiurul ei numerose cete de evrei, provo- cându între densii felurite scandale pâna când inter­veni administraţiunea de a împraştiatu mulţimea si a restabilitu ordinea. Au trecutu mai multe dile de atunci si în cafenea nu se mai vede nici unu visitatoru, întreprindietorul este amenintiatu la perdere; dar pa- gub’a cea mai mare o pote ave proprietar’a acelei ca­fenele, care este o domna veduva româna, câci prin asemeni manoperi i-se reduce chiri’a la jumetate.“

S c ir -i s c u r t e . Unu căpitănii (Ofner) al re­gimentului Kussevich, care se afla în Budapesta, con-

ducendu-si dilele trecute regimentul la eserciţiu, de odata a cadiutu de pe calu si a muritu. — Dl C. A. Rosetti a sositu acasa la Bucuresci. — Esundarea Dunărei în Români’a dela Braila pâna la (ialati a fa- cutu pagube enorme. în Maramuresiu, la Koros- mezo, s’a descoperitu unu isvoru de petroleu, din care deja în tote dilele se scotu câte 40— 50 de litre.

/Suvenirea morţilor.

' Antoniu Yenter a încetatu din vietia la finea lunei trecute în Borodul mare, Biharia, în etate de <59 ani. Repausatul, din o vechia familia nobila româna, când terminâ cursul juridicii, era unu june care sterniâ frumose sperantie pentru viitoriul seu, câ atare func­ţiona mai mulţi ani câ vice-notaru la comitatu, mai apoi câ pretorii în tînutul seu natalii dar mân’a fatala a sortii îl dobori în vertejul, de unde nu mai avu sca- pare decâtu prin morte. Si mortea se îndura de elu.

Maria Angelu, fiic’a preotesei veduve Ana An- gelu din Orosia, Transilvania, a repausatu la 26 martie, în etate de 18 ani. O gelescu, afara de mama sa, fraţii sei Georgiu, Valeriu, Vasiliu, si surorile sale Victoria si Iuliana.

Gliicitura de semned e A l o i s i a T î a r i n a .

E a :n A eA e ;a^eja§e,E/^a(i - §â || ?i || aX iu || ea ;ea;:i|> - u || u || ’a ,% A u II D> ii Xa§e,E Aa(i a — a:iuXu o ( X l"i ;Ai A e = :uX u o ;, !%âi— a )u || a,— e — u (X i;a Xe-a in)iX n,(i — u :e || (a :i; = eu || a,X i (’a || X « u || u ( -u X u ;a A iX u -

io(i,t*,.u Jc u§—a || u. Terminul de deslegare e 24 aprile. Si de asta-

data se va sorti o carte.Deslegarea logogrifului din n r .1 7 : „Olimjmlu,

Bagmutti, Stuttgart, Evusubii, Roger, Veneţia, Abu- kelb , Traianu, Osismii, Regensburg, Ibor, Ursao, Lapte, Ung,“ — din literile iniţiale cetite de sus în jos iese „Observatoriulu“ , — din cele finale cetite din jos în sus : „Georgiu Baritiu.“

Bine l’au deslegatu domnele si doinnisiorele s Amalia Popescu, Eufemia Popu, Anastasia Borca, Emilia Onclu n. Cîavoşchi, Septimia Popoviciu, Ana Bîju, Ecatarina Ardeleanu, Ninutia Avramescu, Luisa Popovicîu, Lucreţia Sofronescu, Maria Crisîanu, Iose- fina Ardeleanu, Amalia Micsiunescu, Georgina M oldo- vanu, Aspasia Stefanescu, Zoe Abrudanu, Nina Popu, Iulia Nemtiu, Valeria Popescu, Eufrosina Padureauu, si dnii : Iosifu Valeanu, Nicolae Popu, Semproniu Munteanu si Averchie Macovei.

Premiul Ta câstigatu domnisior’a Maria Cri- sianu în Satu-nou.

La nrul presinte, care e celu de pe ur­ma în treiluniul jan.— mart., alaturamu suple- mentu de jumetate de cola, si astfel acesta contîne o cola într^ga. Acestu suplementu se dâ cil înlo­cuire pentru nrul din joi’a viitore, când — din caus’a serbatorilor — foi’a nostra nu va apar^.

Dnii a câror abonaminte espira cu nrul acesta binevoiesca a le rennoî câtu mai cu­rendu.

Proprietarii, redactoru respundîetoru si editoru : I O S I F U V U L C A N U.

Cu lijjaiiuiu lui Alesandru Kocsi in Budapest’a. 1879. Bulevard-Museu nr. 10.

3 ______________