[Type text]

- Fiţi atenţi pe unde călcaţi ! Sunt sigur că a trecut un dac p’aici ! (Amza Pelea)

- Eu am trecut chiar astă-vară ! (Mirel Vanca)

2 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

……30 octombie 2017 ! Ultima zi/ultima marţi ! Uite că se mai întâmplă şi aşa. Mă rog; poate n-ar fi chiar aşa, dar e o treabă mai deosebită; poate o coincidenţă, poate nu, cine poate ştii : prin septembrie, început de octombrie, sunau dangăte de …încetare a apariţiei publicaţiei noastre ! Nu mai reiau povestea, dar totuşi, trebuie să spun că, personal mă cam resemnasem. Aşa mi se părea că trebuie să se întâmple ! Sincer să fiu, habar n-am de ce gîndeam aşa. Cum ziceam , se’ntâmplă. Orice sau oricine ar spune, evenimentele care “se’ntîmplă” pur şi simplu, sunt infinit de multe, pline de sfidare şi indiferenţă la adresa “beneficiarilor”, absolut oricine s-ar întâmpla să fie aceştia. Şi-atunci ? Mai acum câţiva ani buni, tot în pagini ca aceasta, le numeam “previzibil/imprevizibil” ….. Atunci povesteam despre o incursiune în teritoriu (Bistriţa Năsăud) cu ocazia căreia l-am vizitat şi pe Lucică Georgescu ! În sfârşit, să revenim le prezent; oamenii s-au sucit, gândit şi răzgîndit şi, până la urmă au apărut soluţii aparent de natură să potenţeze rezolvarea dificultîşilor apărute : cineva şi-a adus aminte că nivelul cotizaţiilor percepute de Asociaţie a rămas cel de la înfiinţare, colegi stabiliţi de mult în alte ţări şi-au manisfestat diponibilitatea în favoarea unor sponsorizări, s-a rezolvat aspectul contabil al costurilor, ş.a.m.d. Într-un cuvînt, aş putea spune – în termeni sportivi – că a fost vorba de un …knock-down şi nu de un knock-out ! Doamne fereşte ! Personal am fost plăcut impresionat de faptul că mica lume a noastră, (a celor care ne ocupăm de revistă) n-a luat în seamă evenimentele neplăcute, continuând să trimită materiale pentru apariţiile viitoare. Aşa au procedat Nicu Suruceanu, Corina Firuţă, Mirel Vanca, Adrian Popa; cărora le mulţumesc chiar în ..textul acestei tablete. Dar evenimentele nu acceptă întotdeauna un deznodemânt favorabil ; iată că, şirul dispariţiilor colegilor noştri, întrerupt anul trecut, continuă anul acesta......cu neîndurare: Şoşo Simescu ……9 noembrie 2017 ! O zi cu veşti….negre ! Corina anunţă dispariţia subită a lui, Kli veselul nostru coleg de suflet. S-a stins după o scurtă interven-ţie la spital ! Ce scriam – doar câteva rânduri mai sus ? Ce-aş putea să spun ? Cred sincer , că suntem cu toţii mai înţelepţi decât am fost. Şi totuşi, astfel de evenimente ne găsesc …cel puţin nepregătiţi…. În cuprinsul acestei apariţii veţi putea citi despre eveniment, ferparul de adio scris de Adrian Popa ca şi mesajele colegilor impresionaţi şi recunoscători pentru momentele pe care le-au datorat lui Şoşo !

Marţi .... Sursa: MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE, Radu GRUIA

Şoşo Simescu

3 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE ……16 noembrie 2017 ! O altă zi cu veşti tot atât de…. negre ! S-a stins, după o lungă şi continuă suferinţă – la care am fost martori toţi participanţii la “adunări”, de-lungul timpului, Conf. universitar colegul din faimoasa grupă de aviaţie 574 ! La InterMacedonia, la 30 octombrie, au participat :

Sile ALEŞINCU, Coca şi Constantin (Nelu) DUMITRU, Gigi DUMITRESCU şi Aurel OŢEL, Mihaela TIHAN şi Nae ENESCU, Puşa şi Gabi GHEORGHE, Ileana şi Radu GRUIA, Costel MARIN, Rodica NICOLESCU, Nina OLARU, Adrian POPA, Ionel STĂNESCU,Anda şi Dan ŞTEFĂNESCU, Ana şi Mirel VANCA (20)

PS La întîlnire au participat, oaspeţi ai MECANICILOR’61, Dr. Nicolae Voiculescu însoţit de nepoatele dînsului, familie stabilită în Germania.

Cuprins (Klick)

Emilian Dumitrescu

4 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Marţi, 10/30/2017, la InterMacedonia

5 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

6 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Dr. Nicolae Voiculescu şi Rodica Nicolescu. Şezînd, srănepoata domnului doctor !

7 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

8 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

9 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

10 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

11 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

12 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Muzeul Marmottan-Monet, deţinătorul celui mai mare fond de opere ale pictorului, prezintă o faţetă încă necunoscută a acestuia, aceea de colecţionar. Cel mai celebru impresionist a fost şi cel mai secret colecţionar, nu erau cunoscute decât stampele lui japoneze, ori el colecţionase artă toată viaţa.

Dispersată după dispariţia sa şi a urmaşilor, muzeografii au depus o adevărată actvitate de detectivi pentru a da de urma a circa 100 de piese din colecţie şi a le reuni. Provin din muzeul Marmottan, MOMA New York, National Gallery Washington, muzeele din Houston, San Francisco şi St Louis, Muzeul din Sao Paulo, Muzeul de artă occidentală şi Sompo Museum din

Tokio, Staatsgalerie Stuttgart, muzeul din Langmatt Baden, Musée d'Orsay, muzeul Rodin si mai multe colecţii particulare.

Sunt prezente opere ale unor artişti cunoscuti ca Delacroix, Corot, Boudin, Jongkind, Manet, Renoir, Caillebotte, Cézanne, Morisot, Pissarro, Rodin, Signac şi Toulouse-Lautrec, precum şi mai puţin cunoscuţi, ca Paul Baudry, Carolus-Duran, Jules Cheret, Henri Fantin-Latour, Jean-Louis Forain, Constantin Guys, Jean-Jacques Henner, Charles Lhullier, Georges Manzana şi Lucien Pissarro (doi dintre fiii lui Camille Pissarro) şi Gilbert de Séverac.

La începutul formării colecţiei, tânăr şi fără bani, Monet nu îşi poate cumpăra tablouri, tot ce are sunt cadouri. Cu timpul, devenind cunoscut, începe să facă schimb între colegi de breaslă. Operele cu adevărat valoroase le va achiziţiona către sfârşitul carierei, când va dispune de venituri importante.

Monet colecţionar şi Rubens, pictor gentilom

Edouard Manet

Berthe Morisot

Sursa : MECANICII’61, An 13 , # 136, noembrie 2017 EE Nicu SURUCEANU

13 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Eugène Boudin

Johan Barthold Jongkind

Pauline Carolus Duran Alice Hoschedé, a doua lui

soţie

Auguste Renoir Claude Monet citind

Auguste Renoir Camille Doncieux, prima

soţie a lui Monet

Katsushika Hokusai Vârtejurile de la Naruto la

Awa

I Chiyusai Kuniyoshi Ga Yamada Shojiro

14 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Auguste Renoir

Eugène Boudin

Gustave Caillebotte Stradă în Paris pe timp de ploaie

Paul Cézanne Natură moartă, cană cu lapte, fructe

Camille Corot

Utagawa Kunisada Ninsoare abundentă la sfârşitul anului

15 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Muzeul Luxemburg dă afişului expoziţiei

un titlu conform realităţii timpului în care trăia. Stăpânii lui, Regenţii Ţărilor de Jos spaniole, utilizând talentul său diplomatic si înfăţişarea sa aristocratică, îl trimiteau să sondeze intenţiile puternicilor vremii. Iar el, având obişsnuinţa să se comporte într-un astfel de mediu, stăpânind cinci limbi şi având o conversaţie sclipitoare, îşi îndeplinea scopul transmiţând mesaje sau sugerând ideile indicate şi făcea ca şedinţele de poză să nu fie plictisitoare pentru clienţii lui, capete încoronate sau înalţi prelati, care îi plăteau regeşte tablourile.

Am iesit din expoziţie gândindu-mă la ce citisem înainte de vizită, că Rubens nu e prea apreciat în Franţa, unde se crede că un artist trebuie să lucreze singur şi că trebuie să fie în opoziţie sau în avans faţă de societate. I se

preferă, de exemplu, Poussin, care, neputându-se adapta constrângerilor curţii lui Louis XIII, s-a întors rapid la Roma, unde era deja stabilit.

Se pare că Ingres, când trebuia sa traverseze sala Rubens de la Luvru, îşi deschidea umbrela ca să nu vadă nimic ! Asta nu înseamnă că în Franţa nu au existat pictori de curte ca David sau Cabasson.

Fiu de jurist înstărit, nu de pictor, Rubens (1577 - 1640) s-a născut la

Siegen, în Westphalia, însă familia s-a mutat curând la Köln şi la Anvers, unde primeşte o educaţie umanistă, apoi îşi începe ucenicia pe lângă diverşi pictori, obţinând calificarea de maestru independent în 1598.

Jules Chéret Pariziana

Edouard Manet Băiat (Jacques Hoschedé) între flori

16 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Urmând sfatul profesorilor săi, în 1600 pleacă pentru opt ani în Italia pentru a studia pictura Renaşterii. Studiază arta clasică greacă şi romană şi face copii după marii maeştri italieni.

Fiind pictor de curte al ducelui de Mantova, este trimis în 1603 într-o misiune diplomatică în Spania pentru a transmite cadouri la curtea regelui şi unde are ocazia să vada bogata colecţie de tablouri de Raphael şi Titian.

La întoarcerea la Anvers, în 1609, Rubens este numit pictor oficial de curte, îndeplinind şi funcţiile de ambasador şi diplomat.

In acelaşi an se căsătoreşte cu Isabella Brant, cu care va avea trei copii. In 1610 se instalează într-un nou atelier, împreună cu colecţia şi cu

biblioteca. Are numeroşi elevi şi asistenţi, printre care Anton Van Dyck şi lucrează cu Frans Snyders şi Jan Brueghel cel Bătrân.

In 1623 moare fiica sa în vârstă de 12 ani, iar în 1626, soţia sa, de ciumă, în vârstă de 34 de ani.

In 1621, regina Franţei, Maria de Medicis îi cere să realizeze doua mari cicluri alegorice celebrând viaţa ei şi a lui Henri IV, pentru decorarea galeriei Medicis din Palatul Luxemburg.

Intre 1627-30 Rubens face multe voiaje între Curţile Spaniei şi Angliei pentru încheierea păcii între Tările de Jos spaniole şi Provinciile Unite.

In 1624 este înobilat de Spania şi Anglia. In 1628-29 petrece opt luni la Madrid pentru negocieri diplomatice si pentru

comenzi primite de la Felipe IV si alţi clienţi. Studiază din nou operele lui Titian, executând mai multe copii după ele. Face cunoştinţă cu Velasquez cu care se împrieteneşte, şi cu care proiectează o călătorie comună la Roma, care nu se realizează.

Intors la Anvers, pleacă destul de rapid la Londra, unde, printre altele, pictează o alegorie despre binefacerile păcii, pe care o oferă regelui Charles I.

Ultimii zece ani de viaţă i-a petrecut la Anvers, obţinând comenzi de la familia Habsburg şi pictura plafoanelor Palatului Whitehall.

In 1630, patru ani după moartea primei soţii, se căsătoreşte cu Hélène Fourment, modelul lui. Ea avea 16 ani, el 53. Au avut patru copii.

In 1635 primeşte cea mai importantă comandă avută până atunci : 60 de pânze pentru decorarea pavilionului de vânătoare al lui Felipe IV la Tour de la Parada.

In 1640 Rubens cade la pat din cauza gutei cronice de care suferea, starea se agravează şi moare în ziua de 30 mai, trei luni după ce Hélène născuse al cincilea copil.

Infanta Isabella Clara Eugenia

Retable de St Ildefonse

17 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Ana Dorotea de Austria Albert de Austria

Regele Felipe IV Ducele de Lerma

18 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Regele Louis XIII Regina Ana de Austria

Marchiza Brigida Spinola Doria Ambrogio Spinola

19 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Regina Maria de Medicis

Henri IV primeşte portretul Reginei Sosirea Reginei la Lyon

20 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Anul acesta am stabilit în familie să ne sărbătorim aniversările ieşind în aer liber. Aşa că de Sf. Mihail am făcut o plimbare în Cişmigiu, admirând covorul de frunze roşii care a acoperit pavajul ros şi denivelat – vai de bietul nostru parc secular. Totuşi bucuria de a fi împreună într-un peisaj de toamnă însorită a fost deplină.Ne-am oprit apoi să luăm masa de prânz la un restaurant mic dar elegant, aşa cum sugerează chiar numele lui: Taqueria EL TORITO. Aţi dedus desigur, că este vorba despre un local mexican, unde am degustat specilităţile casei, urându-i nepotului meu, Rareş Mihai, La mulţi ani! Am ajuns aici ca să beneficiem de reducerea pe care ne-au asigurat-o biletele teatrului Avangardia, unde văzusem spectacolul Demnitate. Nu vă vine să credeţi? Ei, da! Iată ce poate face privatizarea – te duci la teatru şi apoi eşti îndreptat să savurezi clătite cu carne şi sosuri superiuţi mexicane! Căci să nu credeţi că reducerea vine din bunăvoinţa amfitrionilor – a fost ea calculată din timp în preţul piperat al biletelor de teatru! Şi uite aşa v-am adus din condei la subiectul prezentului articol! Autorul şi regizorul spectacolului Demnitate, Ignasi Vida, este un spaniol care a cercetat şi a reuşit să repovestească tarele socităţii în care trăim. Căci conflictul pe care îl demontează zici că este inspirat chiar din politica dâmboviţeană. Adică, nu numai la noi se întâmplă sfânta luptă anticorupţie – ea e necesară peste tot în lume. „Avem şi noi corupţii noştri”, ar zice nemuritorul Caragiale, nu suntem mai prejos decât cei din fruntea lumii civilizate! Cum mă îndoiesc că mulţi dintre voi se vor duce să vadă spectacolul (nici nu vă îndemn şi vă explic mai jos, de ce), nu mă tem că vă stric suspens-ul dacă vă spun câteva cuvinte despre conflictul piesei. Acesta este pregătit foarte bine, „pas cu pas”. Un candidat la preşedinţia ţării îl invită la o discuţie în toiul nopţii, pe colaboratorul său cel mai apropiat, mâna lui dreaptă. Discuţia începe departe de subiectul principal, la care se ajunge spre final, după ce ei discută lucruri din ce în ce mai importante. După care, presupusul viitor preşedinte îl anunţă pe colaborator că a doua zi va anunţa că se retrage din cursa electorală, pentru că alege Demnitatea în loc de Putere. Colaboratorul protestează şi îi cere explicaţii. Ex-candidatul la preşedinţie îi răspunde: pentru că el, mâna sa dreaptă, îl înşeală. Şi va anunţa şi faptul că cel în care a avut deplină încredere, adică cel cu care stă faţă în faţă şi-a însuşit câteva milioane de Euro donaţi de un susţinător al partidului lor, depunându-i într-un cont personal. După o discuţie foarte dură, preşedintele candidat pleacă. Iar colaboratorul răvăşit dar nu chiar atât de răvăşit încât să-şi aştepte demascarea ca el torito la tăiere, duce telefonul la ureche. Finalul piesei îl arată pe colaborator devenit el însuşi preşedinte, ţinând discursul de investire cu fraze sforăitoare despre democraţie şi asumându-şi ca sarcină principală a mandatului său, să-l descopere pe cel care l-a asasinat pe iubitul lor fost candidat! Şi acum să vă spun de ce nu vă îndemn să vedeţi o piesă bună, bine construită, şi excepţional de bine jucată (Marius Manole şi Şerban Pavlu), cu un mesaj atât de actual. Pentru că suntem suprasaturaţi de acest subiect, prezent în fiecare zi pe marele şi micile ecrane. La teatru vă recomand să vă duceţi la piese care să vă lumineze seara sau să vă facă să gândiţi la lucruri mult mai importante, precum scopul existenţei noastre pe pământ. O să vă întrebaţi atunci de ce m-am dus eu la acest spectacol. În primul rând că nu ştiam exact despre ce este vorba în piesă, apoi pentru că aveam nevoie pentru o lucrare a mea, de un astfel de text. Aşa cum ştiţi, eu scriu prea pozitiv, pentru că îmi trăiesc propriile personaje şi nu reuşesc să conturez personaje negative. Aveam nevoie să mă inspir de la alţii!!!!

Demnitate Sursa : MECANICII’61, An 13 , # 136, noembrie 2017 EE Corina FIRUŢĂ

21 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

PARTEA I-A Mi-am dorit foarte mult ca cel puţin odată în viaţă să fac o croazieră pe mare sau ocean.

Visam la asta de când eram copil şi citeam cărţi de călătorii. Visul mi s-a îndeplinit în anul acesta. În perioada 26 septembrie – 3 octombrie am făcut o croazieră în Marea Mediterană, pe vaporul Sovereign, al companiei Pullmantur.

1. Itinerarul croazierei: Civitavecchia (Italia) – Livorno (Italia) – Vlllefrache-sur-Mer

(Franţa) – Toulon (Franţa) – Barcelona (Spania) – Napoli (Italia) – Civitavecchia (Italia) Am navigat în apele mărilor Tireniană, Ligurică şi a Balearelor (Iberică), cuprinse între

Italia. Franţa şi Spania (vezi harta).

2. Vaporul Este un vas de croaziere de trei stele, a fost construit pe şantierul naval din St. Nazaire,

Franţa, a fost livrat în 1988 şi renovat în 2009. Este înregistrat în Valletta, Malta. Are 73.829 tone, măsoară 268,32 metri lungime şi 32,20 metri lăţime, are un pescaj de 7,8 metri şi atinge o viteză de 19 noduri marine (35,184 km/h). Are o capacitate de 2306 pasageri şi un echipaj de 800 de persoane. Are 14 punţi din care 11 accesibile, 13 lifturi, 1153 cabine, 3 restaurante, 2 bufete, 5 baruri, sală de spectacole, ală de conferinţe, cazinou, magazine, bibliotecă, discotecă şi câteva cluburi.

Dimitrios Papatsatsis, căpitanul vaporului, este grec. Am dat mâna cu el cu ocazia spectacolului "Noaptea căpitanului". Din staful vasului fac parte şi doi români: Mihai Dumitrescu ofiţer responsabil cu securitatea vasului şi Bogdan Mihalache, şeful barurilor de pe vas.

ODATĂ ÎN VIAŢĂ Sursa : MECANICII’61, An 13 , # 136, noembrie 2017 EE Mirel VANCA

22 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Aspect din interior vapor

Aspecte de pe puntea superioară a vaporului 3. Civita Vecchia Civitavecchia este un important port turistic la Marea Tireniană, având aproximativ 52.000

locuitori. A fost portul nostru de îmbarcare, venind aici cu un autocar de la aeroportul Fiumicino al Romei. N-am vizitat oraşul, pozele sunt făcute de pe vapor.

Portul şi oraşul văzute de pe vapor

23 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

4. Livorno Am ajuns la Livorno după o noapte

întreagă de navigaţie. Am trecut, fără s-o vedem, pe lângă Insula Elba. unde a fost prima oară exilat Napoleon. În general, am navigat numai noaptea, zilele fiind rezervate excursiilor opţionale. Am avut parte de timp frumos şi în cursul nopţii şi în ziua care a urmat. De fapt, toate zilele croazierei au fost frumoase , cu cer senin, mult soare şi marea liniştită, tât de liniştită încât vasul nu s-a clătinat de loc şi aveam impresia că stăm pe loc. De altfel, el este atât de masiv şi stabil încât chiar o mare agitată nu ne-ar fi răpit această impresie.

Livorno este capitala provinciei cu acelaşi nume din regiunea Toscana şi este port important la Marea Ligurică, centru comercial şi industrial. Are 160.000 locuitori. N-am vizitat oraşul, l-am traversat doar cu autocarul în drum spre Pisa şi Florenţa. Fotografiile le-am făcut de pe vapor. Am fost totdeauna fascinat de porturi, aşa se face că nu m-am săturat să fotografiez când am ajuns în ele.

Aida (Aidaprima) este un vas de croazieră am întâlnit-o aproape în toate porturile unde am

acostat. Aparţine companiei Aida Cruises, cea mai mare linie de croazieră din Germania. Are o capacitate de 3400 pasageri, un echipaj de 900 persoane, 18 punţi accesibile, 1643 de cabine. A fost construit în Finlanda şi lansat la apă în 2016. 5. Pisa

Pisa este capitala provinciei cu acelaşi nume din regiunea Toscana şi are 85.000 locuitori. Se află în apropierea vărsării râului Arno în Mediterană. În Evul Mediu a fost una dintre cele patru Republici Maritime din Peninsula Italică. În centrul oraşului se află Piaţa Miracolelor cu celebrul Turn Înclinat, Domul, Baptisteriul şi Cimitirul Monumental, celebre monumente de arhitectură medievală, în stil romanic cu elemente gotice.

Am fost emoţionat să iau contact cu primele monumente celebre în toată lumea. Am fost emoţionat să încep să păşesc pe urmele marilor artişti ai Prerenaşterii şi Renaşterii italiene. În cazul Pisei e vorba de Buscheto, Rainaldo, Pisano ş.a.

24 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Aida

Construcţia Turnului, cu destinaţia de clopotniţă, a început în 1173. A început să se încline

încă în timpul construcţiei, care a fost întreruptă pentru mai mulţi ani, apoi reluată, luându-se măsuri de redresare şi consolidare . S-a terminat în 1350. Are o înălţime de 56 metri. După terminare, a continuat să se încline iar măsurile de consolidare, de atunci şi până în zilele noastre, au fost numeroase, dar n-au dus la stoparea fenomenului. Baptisteriul, locul unde se botezau noii născuţi, datează din secolul XIV.

25 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Construcţia Domului sau a Catedralei Santa Maria Assunta (poza din stânga), s-a efectuat între anii 1063-1118. Cimitirul Monumental (poza din dreapta), a fost construit în 1278. Aici sunt înmormântaţi cei mai cunoscuţi oameni din Pisa şi conţine şi o impresionantă colecţie de sarcofage romane. Mai jos, două vederi din piaţă.

5. Forenţa

Mi-am dorit foarte mult să ajung odată şi odată şi în Florenţa. Mai fusesem în Italia dar nu am avut prilejul să vizitez şi capitala Renaşterii Italiene. Centrul vechi al Florenţei este plin de opere de arhitectură, monumente şi muzee. Oricare dintre ele ar putea face celebre numeroase oraşe din lume. Ca să le vezi şi să le cunoşti pe toate ai nevoie de săptămâni, nu de câteva ore dintr-o zi.

Am avut foarte puţin timp la dispoziţie, încât, în general, a trebuit să ne mulţumim cu ceea ce am putut vedea din exterior. Am fost copleşit de ceea ce am văzut şi încă odată copleşit de faptul că în acest oraş au trăit şi creat titani ai culturii mondiale şi titani ai Renaşterii. Dau câteva nume: Dante, Leonardo da Vinci, Cellini, Boccaccio, Brunelleschi, Michel Angelo, Donatello, Galileo Galilei, iar eu am călcat pe urmele lor. Ar mai fi de menţionat vestita familie de conducători ai cetăţii şi sprijinitori ai artelor, Medici, politicianul Niccolo Machiaveli şi călugărul de tristă faimă Savonarola. M-am întrebat de multe ori cum de a fost posibil ca în acelaşi loc şi aproximativ în aceeaşi epocă să se nască atâtea genii?

Florenţa este capitala Toscanei, este aşezată la poalele Apeninilor şi este traversată de râul Arno. Are o populaţie de 367.000 locuitori. Are o istorie veche şi glorioasă. În Evul Mediu a fost capitala statului cu acelaşi nume, iar sub conducerea membrilor familiei Medici a cunoscut maxima înflorire.

26 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Domul, Capanila şi Baptisteriul se află toate în Piaţa Domului, înghesuite între clădiri ridicate ulterior şi nu există un punct din care să fotografiezi toată piaţa sau barem Domul în întregime, Din păcate dacă administraţia Florenţei Medievale a avut grijă să dea un decret prin care să interzică ca în oraş să se construiască o clădire care să întreacă în înălţime Domul, n-a aut inspiraţia să limiteze o suprafaţă mare, liberă de construcţii, în jurul acestor monumente.

Domul Santa Maria di Fiore (Biserica Sfânta Maria a Florilor) este cea de a doua ca mărime catedrală din Italia, după Catedrala Sf. Petru din Roma. Construcţia ei a început în secolul XII şi s-a terminat în secolul al XV-lea. Cupola ei este cea mai mare din lume şi este opera arhitectului Brunelleschi. A fost singurul monument pe care l-am vizitat. Am văzut, printre altele, pictura de pa cupola Domului, reprezentând Judecata de Apoi, la care a lucrat şi Vasari. Era prea sus şi prea incomod s-o analizezi în detaliu. Ca să o vadă ca lumea, un turist se culcase pe spate pe pardoseala domului. N-am îndrăznit să-l imit.

Campanila (clopotniţa) datează de la 1331 şi este opera arhitectului Giotto. Ca să ajungi în vârful ei trebuie să urci 285 de scări, imposibil pentru mine, care am făcut toată excursia într-un picior, din cauza unei artroze.

Baptisteriul (poza de jos) datează din secolul al VII-lea şi este refăcut la 1300. Este celebrul pentru uşile sale. Cele mai grozave sunt cele din partea estică, realizate de sculptorul Gilberti la 1452, pe care Michelangelo le-a numit „Porţi ale Paradisului”.

Baptisierul Porţile Paradisului Alte obiective interesante din Florenţa:

Palazzo Vecchio

Galeria cu sculpturi

27 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

David Hercule şi Cacus Palazzo Vecchio este vechea şi actuala primărie a oraşului Florenţa şi datează din secolul

XIII. Restaurat în timpul domniei lui Caimo I, al cărui statuie se află în Piazza della Signoria unde este amplasat şi palatul. Adăposteşte nişte frumoase fresce pictate de Vasari, sculpturi de Michelangelo şi picturi de Rafael

David este o copie a sculpturii lui Mihelangelo, care a fost amplasată în acelaşi loc în care a fost şi originalul, aflat acum la Galeria dell’Academia.

Hercule şi Cacus este o scultură a lui Bandinelli. Galeria de sculpturi adăposteşte opere originale sau copii ale lui Ammannati, Donatello ş.a.

28 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Ponte Vecchio (Podul Vechi) peste râul Arno a fost construit din lemn, în 1345, distrus de o viitură a râului şi reconstruit din piatră.. Atelierele de pe el au fost, iniţial, tăbăcării şi măcelării. Aceste au fost interzise în 1593 şi locul lor l-au luat atelierele şi magazinele de bijuterii de astăzi.

Galeriile Uffizi (poza de sus) sunt una dintre cele mai bogate colecţii de artă plastică din lume. Clădirea care le adăposteşte este opera lui Vasari. În primul rând aici sunt foarte bine reprezentaţi pictorii Renaşterii, cum ar fi Botticelli, Bronzino, Michelangelo, Rafael, Tizian ş.a. 6. Villefranche sur Mer

Este o comună port, situată în sudul Franţei, pe Coasta de Azur, în apropierea oraşului Nisa , cu atributele de oraş, cu excepţia numărului populaţiei de numai 5500 locuitori. Are o istorie veche şi câteva monumente interesante.

Portul este natural şi insuficient de adânc ca vapoarele mari să poată ancora la ţărm. Am ancorat în larg şi am ajuns pe uscat cu ajutorul unor vaporaşe. Localitatea are o aşezare pitorească, care m-a impresionat când am văzut-o prima oară, dimineaţa, de la ferestrele restaurantului de pe vapor. Am întârziat puţin pe ţărm la plecarea spre Nisa, aşteptând autocarul, iar la întoarcerea cu trenul din excursia la Nisa şi Monaco, am străbătut, pe jos, o bună parte din comună, ceea ce ne-a permis să facem poze.

( va continua)

29 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Sâmbătă 11 noembrie, la cimitirul municipal din orașul natal Târgu Jiu, a fost înmormântat colegul nostru Simescu Alexandru, cunoscuț de cei apropiați cu pseudonimul de Șoșo. Cu Șoșo am devenit coleg la Institutul Politehnic București în anul 1957, când amândoi, pe căi diferite, am fost înscriși la Facultatea de Mecanică. Șoșo s-a transferat de la Institutul Politehnic din Timișoara, iar eu veneam de la Academia Militară Tehnică. Ne-am împrietenit din primele zile de școală,

când ne întâlneam în amfiteatrele Politehnicii sau la Căminul 303, în sala de sport. Șoșo a fost la Timișoara în echipa de volei, echipă campioană națională de juniori în campionatul 1955 – 1956. În această echipă a jucat alături de voleibaliști iluștri precum: Drăgan, Cozorici și Coste, participanți la campionate europene, mondiale și olimpiade în echipa națională a României. Șoșo, lucid și analitic, și-a dat seama că nu are înălțimea corespunzătoare pentru a face performanță în volei la categoria seniori. Datorită acestui motiv și la insistențele lui Nea Titi, antrenorul echipei de handbal a Institutului Politehnic, a început antrenamentele cu echipa de handbal a acestuia, care era destul de bine cotată, cu un rol important în prima divizie a țării. Calitățile fizice, robustețea, munca și seriozitatea pe teren și înafară, l-au determinat pe antrenor să-l titularizeze în prima echipă, specializându-l pe post de pivot. Jocul excelent prestat, în care un rol important l-a jucat coechipierul Jianu Adrian, conducător de joc, care știa să-l angajeze pe semicerc fără să se uite la el, golurile marcate și calitățile lui în faza de apărare, au fost remarcate de antrenorii echipei naționale de hanbal. Astfel, Ioan Kunst Ghermănescu și P. Nedef l-au convocat la echipa națională, care se pregătea pentru campionatul mondial. Concurenții pentru postul de pivot în echipa națională erau G. Oțelea de la echipa „Steaua” și Costache I de la echipa „Dinamo ”. Campionatul mondial de handbal din 1961 s-a desfășurat în Germania de Vest. Din păcate, Șoșo nu a primit avizul de la Direcția Pașapoarte și echipa națională a plecat în Germania fără el. Pentru el a fost un mare seviciu că a rămas acasă și a putut să-și vadă liniștit de studii. La fel de harnic și conștiincios ca pe terenul de sport a fost și ca student. A promovat anii de studenție cu brio și în vara anului 1961 și-a susținut proiectul de diplomă.

A mai plecat un prieten dintre NOI

Sursa : MECANICII’61, An 13 , # 136, noembrie 2017 EE Radu STOIAN

30 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ” Aprecierea comisiei de examinare a fost excelentă, astfel că Șoșo, cu diploma de inginer în buzunar, începe, în toamna anului 1961, activitatea de inginer stagiar la Rafinăria Teleajen din Ploiești. În anul 1964, s-a transferat la Întreprinderea de Construcții Industriale Craiova din cadrul Ministerului Construcțiilor Industriale, unde a fost promovat șef serviciu mecanizare. În această calitate, s-a ocupat de execuția învestițiilor la Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Ișalnița, Fabrica de Bere Craiova, fabricile de ulei și de zahăr din Podari și alte lucrări din domeniu. La Combinatul de Îngrășăminte Azotoase Ișalnița a fost angajată în 1964 inginera stagiară Lucia, absolventă a Facultății de Chimie din Timișoara, viitoarea doamnă Simescu. Căsătoria cu Luci a avut loc în 1967. Curând s-a născut Dana, de la care Șoșo are doi nepoți – o fată și un băiat. Fiul lui Șoșo este căsătorit și are domiciliul și serviciul în Timișoara. Ca să se poată descurca mai ușor cu creșterea copiilor, soții Simescu s-au transferat cu serviciul în orașul Târgu Jiu, unde de mare ajutor le-au fost părinții lui Șoșo. Mama lui Șoșo, o femeie foarte respectată în urbe, a fost 40 de ani profesoară și directoare de școală.Tatăl lui Șoșo, dirigintele poștei din Târgu Jiu, s-a numărat printre notabilitățile orașului. Șoșo a mai avut un frate mai mare, Nicolae, poreclit Bobo, născut în anul 1933. Bobo a absolvit Institutul de Petrol și Gaze, promoție 1956. Inginerul Nicolae Simescu a fost o mare personalitate în domeniul gazelor naturale. Expert internațional, profesor universitar și director tehnic la Romgaz Mediaș, a murit în 2013 la vârsta de 80 ani. În anii 1990 – 1991, Bobo a fost ales deputat în Parlamentul României. Luările lui de cuvânt și propunerile legislative au rămas vii în amintirea celor ce l-au cunoscut. Despre relațiile mele de prietenie cu Șoșo și clipele frumoase trăite împreună, am mai scris în foaia de suflet câteva articole, în perioada de început a publicației. „Dumnezeu să-l odihnească în Pace !”. Te vom urma Nene. Nu te vom uita prieten drag.

Să-ţi fie ţărâna uşoară ! Post scriptum ! Sâmbătă 11 noiembrie 2017, ora 10.30 . Delegaţia Promoţiei 1961 Mecanică a Politehnicii din Bucureşti era prezentă la catafalcul colegului Şoşo Simescu, decedat cu trei zile în urmă în spital – ca urmare a unei hemoragii nemiloase provocată de o ciroză şi nişte polipi pe esofag. După ce Mirel Vanca cu Vlăduţ –flăcăul cel mic - au venit cu coroanele , una din partea Asociaţiei “Mecanicii 61” şi cea de a doua, din partea lui Radu Stoian, ne-am aşezat la priveghi : Mirel Vanca – gorjan prin adopţie, apropiat al lui Şoşone – professional, concetăţean, confrate de apartament (într-o anumită perioadă), viitori vecini de locuinţe de veci ; Maria lui Radu Stoian, el fiind plecat într-o excursie la Muntele Athos (Şoşo fiind unul dintre cei mai buni colegi şi prieteni), şi eu, Adrian Popa. Am vegheat la catafalcul supermodern, cu un capac etaş de sticlă (mărturisesc că nu am mai văzut aşa ceva), până la ora 13, când a sosit familia: Lucica – soţia, ajutată de câţiva apropiaţi, Dana – fiica cu cei doi copii şi Mihai –fiul. Mai erau acolo rude, colegi de serviciu, cei de la Consiliul Orăşenesc, unde a lucrat precum şi alţii.Totul a funcţionat impecabil din punct de vedere organizatoric, o firmă de specialitate asumându-şi derularea tradiţionalei proceduri creştine.Slujba din biserica Cimitirului Municipal din Tg.Jiu (de pe centura spre Petroşani) a reprezentat încă o încercare emoţională pentru familie, dar şi pentru întreaga asistenţă. A urmat ultima plimbare a lui Şoşo : ieşit în stradă, a trecut pe lângă Cimitirul Catolic, Cimitirul Evreesc şi a revenit în Cimitirul Ortodox, prelungit ca o potcoavă peste cele două amintite, unde Alexandru Simescu avea totul pregătit.Creştineasca pomană – a fost peste drum, unde datorită Lucicăi , nu a lipsit nimic.Toţi ţi-am simţit lipsa Şoşone, deşi sunt convins că tu ne urmăreai de undeva de sus. Adrian POPA Pe panglica coroanei promoţiei a fost scris:”Vei rămâne cel mai iubit coleg al Promoţiei 1961 a Facultăţii de Mecanică a Politehnicii Bucureşti”, iar în cotidianul “România liberă” de vineri 10 noiembrie 2017,prin grija colegei Rodica Nicolescu, a fost dat anunţul mortuar.

31 Revista MECANICII’61, An 13, # 136, noembrie 2017 EE

Mesajele primite în 10 noembrie 2017 Coplesit de vestea disparitiei colegului nostru SOSO, m-a reculeg cu amintirea de neuitat a unui concediu scurt facut impreuna cu el pe meleagurile gorjene atat de dragi lui. Era in vara anului 1993 cand colegul nostru POPA ADRIAN m-a indemnat sa iau legatura cu SOSO pentru a vizita frumusetiile locului. Eram cu sotia si baiatul nostru cand ajuns in gara Targul Jiu ne-a primit SOSO cu zambetul lui larg de neuitat. Am fost condusi la locul unde urma sa locuim(obtinut de el) si-n continuare la masa de seara am fost oaspetii familiei Simescu. Masa prelungita pana la ore tarzi a decurs cu multa buna dispozitie si bineinteles insotita de vestitele lui vorbe de duh : -unde-i documentul (tuica pentru necunoscatori), -ciorba-i betiva,cere multa tuica, -trebuie sa ne mentinem umiditatea,etc A doua zi ne-a condus la HOBITA sa vizitam muzeul BRANCUSI si ne-a prezentat ghidului D-l Ion Blendea de la care am beneficiat de explicatii amanuntite. Omul traia istoria vietii lui Brancusi cu multa intensitate si suferea sincer cum de n-au fost primite lucrarile lui in vechiul regim (Ce reprezinta "MAIASTRA" etc ?). Cu SOSO in continuare am vizitat lurarile locale ale artistului :Poarta Sarutului,Coloana Infinitului,Masa Tacerii si simteam in explicatiile lui SOSO mandria lui fata de aceste piese de valoare. La alt popas in localitate a continuat sa povesteasca amanunte istorice legate de Brancusi si a insistat asupra ultimei fraze a ghidului (spusa de Brancusi) : -"Nici nu va puteti ,inca, da seama de ce va las EU!". In zilele urmatoare am vizitat cu el si alte obiective turistice importante si la despartire am simtit ca ma despart de un prieten. SOSO a facut eforturi deosebite de nenumarate ori pentru a participa la diversele intalniri colegiale ale promotiei unde era inconjurat cu multa dragoste . In asemenea ocazii ne revedeam putin si ne promiteam revederi mai consistente care n-au fost sa fie. Pastrez o vedere trimisa de el dupa vizita noastra care are pentru mine o valoare sentimentala deosebita. Vederea cu "Coloana Infinitului" are pe verso randurile scrise de el: "Sper sa ne revedem pe plaiuri gorjene ". Eu deasemeni speram sa ne revedem oriunde si cat mai des constient ca n-avem mult timp de asteptat. Aceasta dorinta ramane nerealizabila dare eu il voi pastra viu intotdeauna in memoria mea. Sincere condoleante familiei lui la pierderea celui care a fost colegul de neuitat SOSO. Sa-i fie amintirea binecuvantata ! Ozy (Joel Oshia) Dumnezeu sa-l odihneasca! Sincere regrete! Ne ducem incet unul cate unul. Dan Ştefănescu Dragi colegi, cu netarmurit regret va scriu despre faptul ca Alexandru Simescu - Soso, sufletistul coleg al promotiei noatre a trecul in lumea umbrelor. El, care ne insenina pe toti cu o gluma, care a luat viata cu toate necazurile ei, cu voie buna, ne-a spus adio. Este o seara trista, afland ca inca unul dintre noi ne-a parasit. Cei care ni-l mai amintim, sa pastram un moment de tacere, trimitindu-i un gand pios de aducere aminte. Corina Firuţă Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Regrete sincere! Rodica Pop

32 Foaie de suflet lunară a Asociaţiei “Promoţia ’61 MECANICĂ”

Marţi.... Radu Gruia....................pag. 2 Monet colecţionar şi Rubens pictor gentilom Nicu Suruceanu.............pag 12 Demnitate Corina Firuţă.................pag 20 Odată în viaţă Mirel Vanca...................pag 21 A mai plecat un prieten dintre noi Radu Stoian..................pag 29 Mesajele primite în 10 noembrie 2017.............pag 31

Cuprins

Klick pe nr. de pagini pt. retur la text.