0

UNIVERSITATEA PETROL-GAZ, PLOIESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

SPECIALIZARE : ECTS

Turismul cultural in Spania

Coordonatori : Studenti

Lect. univ. dr. Adrian Nedelcu.

Grupa 5236

2010-2011

1

Cuprins

Capitolul 1. Turismul cultural

1.1. Turism cultural – concept

1.2. Locul turismului cultural in cadrul fenomenului turistic

Capitolul 2. Spania – istoric, asezare, cai de acces, turism

2.1. Scurt istoric

2.2. Asezare

2.3. Cai de acces

2.4. Evolutia turismului in Spania

Capitolul 3. Turismul cultural in Spania

3.1. Obiective istorice

3.2. Obiective religioase

3.3. Folclorul

3.4. Muzee, case memoriale si statui

3.5. Evenimente culturale

Concluzii

Bibliografie

2

CAPITOLUL 1. TURISMUL CULTURAL

1.1. Definirea fenomenului turistic

Turismul este o noţiune neclară, subiectivă în esenţă. Este dificil de separat ce este turistic şi ce

nu într-un spaţiu dat, pentru ca aceleaşi amenajări pot servi unor scopuri multiple. Turismul este o

activitate umană bazată pe deplasarea în spaţiu a indivizilor, de aici derivând deosebirea sa de

,,recreere”, care nu necesită neapărat deplasare. Una dintre cele mai simple definiţii ale fenomenului

turistic ar fi abandonarea temporară a spaţiului cotidian de viaţă, în favoarea altui lor, construit pentru şi

de către turişti, consacrat exclusiv odihnei.

Conform primei definiţii dată de O.M.T. în 1978, turistul este orice persoană aflată în afara

reşedinţei sale curente pentru o durată de cel puţin 24 ore (o noapte) şi pentru maximum 4 luni, din

următoarele motive: agrement, sănătate, misiuni sau călătorii de orice fel (congrese, seminarii,

pelerinaje).

În condiţiile unei asemenea varietăţi de motivaţii pentru deplasările turistice, definiţia propusă de

O.M.T. a fost permanent completată şi adaptată. Astfel, P. Cuvelier (citat de I. Muntele şi C. Iaţu, 2003)

defineşte turismul ca fiind un ansamblu de practici asociativ abandonării temporare a reşedinţei, având

drept obiectiv destinderea sau motivaţii cu caracter socio-cultural. D. Pearce (citat de I. Muntele şi C.

Iaţu, 2003) defineşte turismul ca fiind ansamblul de relaţii şi fenomene rezultate în urma călătoriilor şi

sejurului temporar al persoanelor, în special pentru a se destinde sau recrea.

Ţinând seama de toate definiţiile prezentate până acum se poate spune că turismul este o

componentă activă a vieţii social-economice contemporane, care marchează profund regiunile favorizate

de un potenţial natural şi antropic de excepţie, prin atracţia exercitată asupra maselor largi, în contextul

creşterii nivelului de trai şi necesităţi atenuării influenţelor nocive ale mediului urban-industrial modern.

(I. Muntele, C. Iaţu, 2003). Accepţiunea noţiunii de ,,turism” a variat foarte mult în timp, de la ,,vilegiatura” secolului al XIX-

lea la o gama foarte largă de activităţi în prezent, activităţi care au determinat clasificarea fenomenului turistic în mai multe tipuri. Astăzi sunt incluse în turism şi activităţi precum participarea la diverse congrese, conferinţe, festivaluri, manifestări sportive, pelerinaje, deplasări la sfârşit de săptămână, toate presupunând o puternică bază materială.

1.2. Locul turismului cultural in cadrul fenomenului turistic

Există numeroase încercări de clasificare a fenomenului turistic, având la bază criterii diferite:

motivaţia, potenţialul turistic, durata desfăşurării fenomenului turistic. Una dintre cele mai complexe

clasificări este cea propusă de P. Cocean, Gh. Vlăsceanu şi B. Negoescu (2002) care disting tipuri şi

forme de turism. Pentru aceşti autori există 4 tipuri de turism:

de recreere şi agrement;

de îngrijire a sănătăţii (curativ);

cultural;

polivalent;

3

Este evident faptul ca aceste tipuri de turism se întrepătrund şi ca încadrarea unei deplasări turistice

într-unul sau altul dintre aceste tipuri are la bază motivaţia determinantă, dar nu singura. Motivaţia

culturală de exemplu poate să fie prezentă în toate tipurile menţionate la un moment dat.

Cea mai recentă clasificare din literatura geografică românească aparţine geografilor ieşeni I.

Muntele şi C. Iaţu (2003) şi propune următoarele tipuri şi criterii de clasificare a turismului:

1. criteriul temporal: week-end, sejur, tranzit, croazieră;

2. criteriul localizării şi al motivaţiei: turism literal, turism alpin, turism lacustru, turism fluvial, turism

citadin, turism rural-etnografic, turism cultural, turism frontalier;

3. criteriul agregativ: turism solitar, turism familial, turism de masă, turism expediţionar, turism cinegetic,

pelerinajul, turism cultural-sportiv;

4. criteriul geografic: tipuri de turism specifică climatului temperat, polar sau tropical.

Se observă aşadar că, indiferent de clasificarea la care ne raportăm, turismul cultural apare ca un

tip de turism clar diferenţiat de celelalte forme sau tipuri de turism mai ales prin motivaţie. El poate fi

definit ca o formă de mobilitate turistică al cărei scop principal este lărgirea orizontului de cunoştinţe

prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural şi al teritoriilor în care acesta se

înserează. Conform Micului Dicţionar Enciclopedic, cultura reprezintă expresia civilizaţiei materiale şi

spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura materială (toate bunurile materiale şi

tehnicile necesare producerii lor), cât şi cultura spirituală (creaţiile din domeniul ştiinţei, literaturii,

artelor). În acest context turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice şi

tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include şi turismul citadin şi turismul rural-etnografic.

Turismul cultural trimite obligatoriu la noţiunea de patrimoniu, care reprezintă componentele materiale

şi imateriale ale identităţii oricărei societăţi, elaborate, apoi transmise şi reactualizate în teritoriu.

Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, oraşele de artă, satele

cu tradiţii bine păstrate, siturile arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară.

Patrimoniul imaterial include sărbătorile şi manifestările culturale, tradiţiile şi aptitudinile creative

acumulate în timp.

Practicile culturale se pot deosebi şi în funcţie de specificul mental şi comportamental al unor

popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franţa, principala destinaţie a turismului cultural mondial,

demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferinţă a germanilor pentru artă romană sau

Evul Mediu, dorinţa nord-americanilor de a-şi regăsi rădăcinile culturale, atracţia olandezilor pentru

spaţiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor şi a locurilor care evocă relaţiile

franco-engleze, în timp ce italienii preferă sanctuarele şi locurile de cult.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma

sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogăţirea ofertei turismului cultural se realizează sub

presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios şi exigent şi atitudinea comunităţilor locale

care doresc să obţină beneficii de pe urma activităţilor culturale pe care le finanţează.

Eficienţa turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa

prezintă şi o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă şi nu ţine cont de

modă, aşa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potenţialul de extindere este imens, mai ales în

contextul mondializării, când situri exotice precum Insula Paştelui nu mai sunt aşa de îndepărtate.

4

CAPITOLUL 2. SPANIA

2.1. Informatii generale

Nume oficial : Regatul Spaniei

Asezare : in sud-estul Europei, in Peninsula Iberica, inconjurata de Oceanul Atlantic, Golful Biscaia,

Muntii Pirinei si Marea Mediterana.

Coordonate geografice : paralela de 40 grade latitudine nordica si meridianul de 4 grade longitudine

vestica.

Suprafata totala : 594.782 kmp, din care partea continentala reprezinta 499.542 kmp, iar partea insulara

5.240 kmp, fiind formata din Insulele Baleare, Insulele Canare si micile insule Islas Chafarinas, Penon

de Alhucemas si Penon de Velez de la Gomera (situate in largul coastelor Marocului). Spania este a treia

tara din Europa ca marime a suprafetei (dupa Federatia Rusa si Ucraina).

Frontiere terestre : 1917,8 km, din care : cu Andorra 63,7 km, cu Franta 623 km, cu Gibraltarul 1,2

km, cu Portugalia 1214 km, cu Marocul (Ceuta) 6,3 km si cu Marocul (Melilla) 9,6 km.

Frontiere maritime : 4.964 km.

Ape teritoriale : zona maritima teritoriala de 12 noduri marine, zone invecinate de 24 noduri marine si

zone economice exclusive de 200 noduri maritime (de aceste zone beneficiaza doar la Oceanul Atlantic).

Clima : temperata, verile foarte calduroase si cu cer senin in interiorul tarii, pe coaste mai moderate si

mai innorate, iar iernile innorate si reci in interior si partial innorate si racoroase in zonele de coasta.

Relieful : platouri inalte inconjurate de dealuri, iar in partea de nord de Muntii Pirinei. Podisul (Meseta)

ocupa circa 330.000 kmp,

Altitudini maxime : 3.718 m in varful Pico de Teide (Tenerife) din Insulele Canare, iar in Spania

continentala Muntii Pirinei ajung la 3404 m in varful Pic d‟Aneto si Muntii Sierra Nevada ating 3478 m

in varful Mulhacen.

Altitudine medie : 660 m (locul 2 in Europa, dupa Elvetia).

Resurse naturale (relativ reduse in raport cu suprafata tarii si necesitatile economiei) : carbune, lignit,

titei, minereu de fier, cupru, plumb, zinc (locul 8 in lume), uraniu, tungsten, mercur (locul 1 in lume),

pirite, fluorina, ipsos, sepiolita, caolin, potasiu.

Utilizarea terenului : 20,5 milioane ha (41%) terenuri arabile, 16,5 milioane ha (33%) paduri, 6,7

milioane ha (13%) pasuni si fanete, 6,8 milioane ha (13%) suprafete cu alte destinatii.

Terenuri irigate : 36.400 kmp. Lipsa acuta de apa pentru agricultura a determinat realizarea unor sisteme

de irigatii bazate pe cele mai moderne tehnici si crearea unor ferme mari (tip Huertas) pentru legume,

orez si citrice.

Populatia : 44,1 milioane locuitori (estimativ la 31 decembrie 2005), dintre care peste 3 milioane sunt

straini imigranti.

Densitatea medie a populatiei : 87 locuitori/kmp.

Religia : Romano-Catolica 94%, alte religii 6%. Spania nu are religie oficiala.

Limba oficiala nationala : castiliana (74% din populatie).

Limbi oficiale regionale : catalana-valenciana (17%), galiciana (7%), basca (2%).

5

Moneda : Euro.

Turisti straini in Spania (2004) : 85,7 milioane (proveniti din Marea Britanie – 16,4 milioane,

Germania – 10, 0 milioane, Franta – 7,5 milioane, Italia, Olanda, Portugalia, Irlanda, tarile Scandinave,

SUA, etc.).

Principalele produse vegetale : cereale (locul 5 in lume la orz), legume si zarzavaturi, masline (locul 1

in lume), struguri pentru vin, sfecla de zahar, citrice, alte fructe, plante industriale, arbori de pluta, flori.

Principalele produse din zootehnie si pescuit : carne de vita, porc si pasare, produse lactate, peste.

Principalele produse industriale : textile, incaltaminte, produse alimentare (locul 1 in lume la ulei de

masline si locul 3 in lume la productia de vinuri), bauturi alcoolice, metale si produse din metal, produse

chimice, nave si reparatii de nave, autoturisme, masini unelte, produse refractare, produse farmaceutice,

echipamente medicale.

Principalele regiuni industriale : Tara Bascilor, Catalonia, Madrid.

Industrii de baza : metalurgia (fier, otel, aluminiu, plumb, zinc), industria cimentului, industria chimica

(foarte importanta si diversificata).

Industrii prelucratoare : constructii navale, autovehicule, echipamente electronice, masini si

echipamente grele, material rulant, echipamente electrice si electrotehnice, industria alimentara (ulei de

masline, vinuri, bere, bauturi alcoolice, zahar, conserve din legume, fructe, carne si peste).

Industrii de bunuri de larg consum : industria textila si a confectiilor textile, articole din piei si blanuri

naturale, incaltaminte, industria hartiei, activitati editoriale, industria de jucarii, industria de prelucrare a

tutunului.

Forma de guvernamant : monarhie parlamentara.

Capitala : Madrid (5,5 milioane locuitori).

Alte orase : Barcelona (4,9 milioane locuitori), Valencia (2,3 milioane), Sevilla (1,8 milioane), Malaga

(1,3 milioane), Zaragoza (871 mii), Bilbao (354 mii).

Impartirea administrativa: 17 comunitati autonome: Andalucia, Aragon, Asturias, Insulele Baleare,

Insulele Canare, Cantabria, Castilla-La Mancha, Castilla si Leon, Catalonia, Comunitatea Valenciana,

Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra, Pais Vasco (Tara Bascilor) si 2 orase

autonome (Ceuta si Melilla) ; orasele autonome Ceuta si Melilla, precum si cele trei mici insule (Islas

Chafarinas, Penon de Alhucemas si Penon de Velez de la Gomera), sunt administrate direct de catre

Guvernul central spaniol si sunt denumite "Locuri de Suveranitate". Comunitatile autonome au Statut,

Guvern si Parlament propriu. Puterea centrala numeste cate un guvernator general in fiecare comunitate

autonoma. Comunitatile autonome se divid in 50 provincii (47 provincii in Spania peninsulara si 3

provincii in Spania insulara). Fiecare provincie este condusa de un Guvernator civil si de o Deputatie

provinciala. Provinciile se impart in sectoare juridice, iar acestea in municipii.

Ziua Nationala : 12 octombrie ("Ziua Hispanitatii")

Drapelul : trei benzi orizontale de culoare rosie (sus), galbena si de latime dubla (la mijloc, cu stema pe

fond rosu) si rosie (jos).

Constitutia : a fost aprobata la 6 decembrie 1978 si a intrat in vigoare la 29 decembrie 1978.

6

2.2. Transportul in Spania

Spania dispune de o infrastructură extinsă şi foarte competitivă pe plan de circulaţie şi

telecomunicaţie, o parte dintre acestea fiind în proprietatea statului, iar celelate pârţi în proprietate

privată.

Autostrăzile şi şoselele de viteză sunt cele mai rapide, acestea ocolesc oraşele, sunt bine asfaltate, dispun

de mai mult de două benzi pe ambele sensuri de circulaţie - sensurile fiind separate prin bordură sau

scoar - şi fac legătura între cele mai mari oraşe. Pe unele dintre aceste autostrăzi se percep taxe de

circulaţie. Şoselele sunt şi ele bine sfaltate, au una sau două benzi de circulaţie pe sens şi fac legătura

între oraşe însă pe acestea viteza maximă permisă este mai mică. Drumurile înguste de caliatea a doua

sunt neasfaltate şi sunt puţin mai greu de parcurse, pe acestea viteza de circulaţie este mult mai redusă.

Să nu uităm nici de drumurile oreşene, care în general sunt bine asfaltate.

O trăime a străinilor ajunge în Spania cu avionul. Anual mai mult de 50 de milioane de turişti şi

călători trec prin aeroporturile Spaniole. Importanţa circulaţiei aeriene fiind explicată prin aşezarea

stategică a ţării din punct de vedere geografic şi atractivităţile turistice. Toate oraşele mari au aeroport.

Cel mai important este aeroportul Barajas din Madrid, urmat de aeroportul din Barcelona, legătura dintre

ele fiind asigurată de o cursă locală care anual transportă mai mult de 2,5 milione de pasageri. Cursele

care duc spre insulele Baleare şi insulele Canare sunt şi ele importante din punct de vedere al traficului

foarte dens.

Marile oraşe dispun de o reţea extinsă de metrouri, care funcţionează 20 de ore pe zi, de regulă

de la ora 6.00 până-n zori la ora 1.30. Prin reţeaua extinsă de autobuse se poate ajunge în orice oraş.

Există autogări separate pentru cursele internaţionale, pentru cursele lungi şi cele scurte interurbane.

Cel mai comod dar şi cel costisitor mod de transport este taxiul

Trenul este şi el un mijloc de transport foarte popular în Spania. Reţeaua căilor ferate, oferă

diferite servicii şi acoperă toată suprafaţa ţării. Există reţele de căi ferate locale, trenuri regionale care

duc spre numeroase obiective, trenurile de viteză şi AVE-ul care face legătura între Madrid, Sevillá şi

Lerida. Sunt în desfăşurare construirea altor linii de cale ferate pentru trenurile cu viteză cu traseele

Lerida-Barcelona, Cordoba-Malaga, Madrid-Valladolid şi Madrid-Comunitatea Autonomă Valencia

Porturile maritime din Spania sunt foarte bine specializate. Cele mai active şi cele mai echipate

docuri se găsesc în regiunile turistice. Cel mai mare volum de călători îl are portul din Tarifa, urmat de

Mallorca, Valencia, Barcelona şi Tenerife. Portul de la Vigo are specific pescăresc (defapt toate oraşele

de pe malul mării au porturi pescăreşti) iar porturile din Barcelona, Bilbao, La Coruña şi Gijón sunt de

natură industrială. Există multe porturi destinate sporturilor maritime şi petrecerii timpului liber.

2.4. Evolutia turismului in Spania

Originalitatea Spaniei tine esentialmente de caracterul recent , rapid si foarte spectaculos al iesirii

sale pe scena turismului international.Inainte de anii 1960-1970 Spania nu a fost frecventata decat de un

numar foarte redus de vizitatori, de 200-300000 de vizitatori pe an in anii 1930-1934, atrasi mai ales de

turism cultural si urban in Catalonia, Madrid si Andaluzia sin u de catre plajele maritime.Apoi, dupa o

lunga intrerupere cauzata de razboiul civil, al II-lea razboi mondial si o perioada de inchistare proprie

regimului franchist, Spania se deschide cererii straine cu un soi de virginitate turistica , factor de succes

si de dificultai in acelasi timp.

7

Treptat numarul turistilor a devenit tot mai mare, fapt care a determinat o veritabila schimbare a

in cadrul economiei si societatii spaniole. In perioada 1950-1986 totalul sosirilor turistilor straini la

frontierele sale s-a multiplicat cu 60.

In anul 1986 totalul vizitatorilor straini a fost de 47.3 milioane, din care aproape 29 milioane in

sejur turistic efectiv,capacitatea hoteliera a crescut proportional, atingand 845000 paturi in 1985, la care

se adaugau 400000 locuri in campinguri.IN 1995, Spania a inregistrat 43.2 mil turisti straini, capacitatea

sa hoteliera a crescut la 1 180 220 numar de paturi in hoteluri si unitati asimilate .Spania cauta sa

dezvolte un turism cultural , favorizand rasele si zonele din interior .Jocurile Olimpice de la Barcelona

ca si Expozitia Universala de la Sevilla au generat cresteri ale fluxurilor turistice.

Concret este ca Spania a avut un success deosebit ceea ce a determinat a fi prima destinatie

pentru vacante a “clientelei europene”,Succesul acestei dezvoltari spectaculoase este determinat de :

proximitatea zonelor de provenienta a turistilor , peisajele, raurile, atractivitatea climatica , factori

istorici si culturali , politici, sociali si economici.

Turismul a devenit unul dintre principalii exportatori , furnizand in 1984, 36% din veniturile

totale ale vanzarilor spaniole in strainatate .Mai mult, aceste vanzari directe turistilor straini , chiar in

tara , ale bunurilor produse local sunt mai remuneratoare decat exporturile care urmeaza circuitele

comerciale clasice .

Vanzarile numeroaselor obiecte cu character national sau regional evident , ale articolelor de

imbracaminte , ale produselor de artizanat care s-ar exporta cu dificulatate si , in numeroase cazuri ,

ezporturi mai reduse sau puternic grevate prin taxele vamale , ating, datorita turismului , volume

ridicate.apoi prin cumpararea marfurilor , turistii consuma cantitati considerabile de produs alimentare si

de bauturi , care uneori , depasesc exporturile.Consumul de vin de catre straini , in cateva tari

mediteraneene si mai cu seama in Spania, atinge un nivel important , depasind exporturile .In cazul unor

marfuri pentru care exista o productie rigida sau putin elastica si o puternica cerere din partea

vizitatorilor , antrepenerul va neglije exporturile in favoarea profitului adus de vanzarile din interior .El

va acorda pietei interne o mai mare atentie din doua motive : vanzarile de pe piata interna permit

realizarea unor beneficii mai importante decat cele provenite din exporturi si apoi , operatiunile

effectuate in interiorul granitelor nationale sunt simplu de realizat si mai putin riscante

In Spania , veniturile turistice exterioare reprezinta echivalentul a circa 4 % din PNB , iar cele

ale sectorului in totalitate –national si international , cumulat- contribuie cu mai mult de 11 % la

formarea PNB.

Dupa diverse evaluari , luand in considerare si locurile de munca indirecte , turismul ocupa intre

9-11 % din populatia activa , cu un total estimate la 1.1-1.2 de milioane de locuri de munca , din care

70% directe.Aceste procente sunt larg depasite in regiunile de mare concentrare turistica , unde

structurile socio-economice au fost puternic afectate si remodelate: asfel , 60% din produsul regional al

Insulelor Baleare provine din turism ; un impact considerabil se observa , de asemenea , in Insulele

Canare, pe Costa Brava catalana sau pe Costa del Sol Adaluza.

8

CAPITOLUL 3. POTENTIAL TURISTIC CULTURAL IN SPANIA

3.1. Traditii si folclor

Spania şi-a păstrat vii tradiţiile vechi avand un număr mare de Fiestas sarbatorite frecvent în

toata tara pe parcursul anului. Aceste variate si unice izbucniri ale sentimentului religios şi bucuria sunt

o dovadă clară a bogatului patrimoniu cultural spaniol. Numeroase sarbatori sunt celebrate în întreaga

Spanie.

Intr-un grad mai mare sau mai mic fiecare oras si orasel spaniol, sarbatoreste un festival principal

in fiecare an, de obicei in cinstea sfantului protector al acestora. Aceste sărbători, dintre care multe au

loc în lunile de vară, atrag întreaga populaţie locală, precum şi locuitorii din satele periferice şi a zonelor

rurale. Evenimentele tipice includ sărbători religioase şi procesiuni, coridele, în timp ce mulţi vor

participa doar pentru a se deda discutiilor cu prietenii. Cele mai importante festivaluri din Spania includ:

Los Sanfermines de Pamplona (iulie), Las Fallas de Valencia (martie).

Spania a avut întotdeauna o tradiţie bogată de arte şi mestesuguri reflectand caracterul diverselor

civilizatii - iberica, romana, vizigota şi musulmana- care au marcat istoria ţării. Articole tradiţionale,

cum ar fi ceramica, coşuri de nuiele şi bunurile ţesute sunt produse in tara.

În Castilla, ceramica este facuta în principal de femei, care utilizează o tehnică primitivă. Printre

specialităţile pe care le construiesc sunt ustensilele de bucătărie, borcanele şi ulcioare de apă.

Elementele de bază ale veselei utilizate în ferme - farfurii, farfurii de supa si castroane din lut smălţuite

(Barro cocido) - apar în satele şi pe tarabe pe fiecare piata. Multe dintre tehnicile (luciu metalic, motive

decorative, şi de culoare), utilizate în ceramică au fost influenţate de tradiţiile islamice. Există două

mari centre de olarit din regiunea Toledo. Primul, Talavera de la Reina este faimos pentru albastru,

verde, galben, portocaliu şi ceramica neagra, in timp ce al doilea, El Puente del Arzobispo, foloseste in

principal nuante de verde. Ceramica de la La Bisbal d'Empordà în Catalunya, are un fundal galben

verde cu motive decorative. Regiunea spaniola cea mai bogată in ceramică este Andaluzia cu ateliere de

lucru în Granada (ceramica glazurata cu verde si albastru), Guadix (vesela roşie), Úbeda, Andújar

(borcane cu modele cobalt albastru ) şi în Vera (ceramica alba cu forme ondulate).

Mestesugul cosului de nuiele rămâne unul dintre cele mai reprezentative meserii spaniole. Deşi

efectuat in toata tara, este deosebit de bogat pe coasta mediteraneană şi în Insulele Baleare.

Tipul de produs şi materialul folosit variază de la regiune la regiune. Coşuri, pălării şi saltele sunt făcute

din stuf, salcie, fasii de lemn de măslin, mesteacăn si coarta de castan, în timp ce mobilierul poate fi din

papură sau împletituri.

3.2. Evenimente culturale

Festivalul taurilor-Pamplona - Un oras linistit si nu foarte spectaculos, Pamplona a deveni faimos

in intreaga lume pentru curajul locuitorilor care, an de an, se arunca in curse nebunesti alaturi de fiorosii

tauri. Pamplona este capitala regiunii spaniole Navarra, iar pentru nationalistii basci este capitala istorica

9

a Tarii Bascilor. Faima mondiala si-a capatat-o dupa aparitia romanului Fiesta ("The Sun Also Rises") al

lui Ernest Hemingway, care descrie evenimentele ce au loc anual in Pamplona si care a atras turistii din

intreaga lume in orasul spaniol. Cursele cu tauri de la Pamplona fac parte din festivalul anual dedicat

Sfantului Fermin, sau Sanfermines cum il numesc localnicii. Festivalul incepe pe 6 iulie, la pranz, dupa

ce primarul anunta oficial deschiderea, de la balconul primariei. Se pare ca sarbatorile dateaza inca din

secolul XIII. Atunci aveau loc in luna octombrie, iar caracterul religios era mult mai pronuntat. Astazi

festivalul este presarat cu muzica, dansuri si voie buna. Cursele cu tauri incep pe data de 7 iulie,

dimineata, la ora 8:00 si se repeta in fiecare zi, pana pe 14 iulie. Curajosii trebuie sa fie la linia de start la

ora 7:30, imbracati in alb, cu o esarfa rosie la gat. Ii asteapta o cursa de 825 de metri, care dureaza, in

medie, trei minute. Taurii, sase la numar, sunt inchisi in tarcul din piata Santo Domingo. La ora 8:00, o

racheta de semnalizare este lansata pentru a anunta ca tarcul a fost deschis. Este urmata de o alta care

anunta ca taurii au parasit tarcul si sunt liberi pe strazile ce alcatuiesc traseul dintre Santo Domingo si

corida. Din acest moment, fiecare este pe cont propriu. Unii dintre participanti nici macar nu alearga. Se

opresc in fata tarcului si asteapta sa fie calcati in picioare de tauri. Este o onoare.

Coridele - Corida e considerata ca un produs al artei pure din Spania. Corida inseamna victoria

omului asupra unuia dintre cele mai de temute animale: taurul. Spectacolul este organizat in mod

minutios, conteaza conduita celor care se afla in ring dar mai ales egalitatea între forte. Din aceasta

cauza taurul este ranit la începutul fiecarei lupte, pentru a egala astfel sansele intre luptatori. Coridele

sunt organizate in timpul verii, in arenele locale numite "Plaza de Toros". Corida e foarte populara in

randul spaniolilor, arenele sunt pline si sunt emise abonamente pentru intregul sezon.

Originile coridelor dateaza din secolele al XVI-lea, cand taurii erau atacati de pe cai cu sulite.

Corida exista ca eveniment de divertisment, social de la inceputul anilor 1800, cand in Sevilla Fernando

al VII-lea a infiintat Scoala Regala a Coridei.

Festival international de la guitarra - a fost fondat in anul 1987 pentru chitaristul si maestrul

national Luis Zumbado cu sprijinul Teatrului National. Acest festival a fost primul festival muzical ce se

realiza in tara, si apoi a devenit un important eveniment cultural ce a reunit mari chitaristi nationali si

internationali. Acest festival a avut ca obiectiv sa arate, sa pastreze si sa promoveze cunostiintele si

practica acestui instrument prin diverse manifestatii de origine spaniola. De aceea, in toate editiile sale

se prezinte diverse genuri muzicale cum ar fi: chitara clasica, jazz, rock, flamenco, folclorica si alte

genuri contemporane. Au loc si seminarii de dans si lectii de chitara. Acest festival are loc in luna iulie

si dureaza doua saptamani.

Feria de Cordoba, Cata de Vino - un festival dedicat exclusiv vinurilor locale, multe dintre ele

memorabile. In ultima saptamana din luna are loc aceasta sarbatoare cu multa bautura, mancare, dans

si... toata lumea are concediu. Muzica de flamenco si salsa umple orasul.

Luna februarie este in Spania luna carnavalului , si chiar daca astfel de evenimente nu ajung

la dimensiunile si extravaganta celor din Brazilia sau Venetia, cei care sosesc aici in aceasta perioada

vor avea o surpriza placuta. Cele mai cunoscute si apreciate carnavaluri sunt cele care au loc in Tenerife

si Cadiz. Carnavalul din Tenerife seamana cu cel de la Rio - pastrand proportiile. Datorita climei

Tenerife este numita "insula primaverii vesnice", iar pentru localnici "Tinerfenos" este cel mai

important eveniment al anului, pregatirile si mai ales gasirea unui costum incepand cu luni bune inainte,

pentru ca totul sa fie gata la timp. Este o onoare pentru oricine sa participe macar la o parada cu ocazia

Carnavalului din Tenerife, iar costumele si organizarea va vor impresiona cu siguranta. Dansul, muzica,

explozia de culori si imaginatie de pe strazile oraselor transforma Tinerfenos intr-un spectacol incredibil.

Alt carnaval deja celebru este cel de la Cadiz (Andaluzia), care are loc tot in luna februarie si se

poate spune ca e un concurent redutabil pentru cel din Tenerife. La Cadiz se petrece putin diferit :

10

grupurile de prieteni, purtand costume alese cu grija interpreteaza cate un cantec satiric, atacand

evenimente recente, totul imbinat cu flamenco, anecdote, multa muzica si dorinta de destindere.

Costumele si mastile sunt de toate felurile, iar muzica, de la ritmurile traditionale la cantece satirice sau

flamenco fac senzatie de fiecare data, transformand orasul intr-un loc plin de culoare si sunet.

Saptamana pastelui in Spania este cunoscuta ca Semana Santa si este vazuta ca cel mai mare

festival din tara. Celebrarea pastelui in Spania incepe cu Domingo de Ramos sau Floriile si se termina cu

Lunes de Pascua sau Lunea Pastelui. In Duminica FloriiIor se rememoreaza intrarea lui Iisus in

Ierusalim. Credinciosii duc ramuri de maslin si de palmier.

Copiii au un rol special la aceasta sarbatoare: ei duc „palmons‟ – ramuri ornate cu rozarii de zahar si

dulciuri. Aceste palmons sfintite sunt apoi atarnate la usile de la intrarea in case pentru a le proteja de

spiritele malefice.

Invierea se sarbatoreste cu mare fast in diferite parti ale Spaniei. Luminile colorate, muzica si

numeroasele activitati de pe strazile Spaniei, bucura si distreaza pe spanioli.

La Tomatina - Bunol (sau Bunyol in spaniola) este un orasel linistit, situat in estul Spaniei, la

40 de km distanta de Valencia, cu o populatie de 9.000 de oameni, majoritatea acestora fiind agricultori.

Insa, la sfarsitul lunii august, orasul devine un centru al distractiei datorita festivalului "La Tomatina",

eveniment care dureaza o saptamana si are un final "rosu".... timp de o ora are loc cea mai mare bataie

cu rosii din lume. Festivalul din Bunol dateaza din anul 1944 sau 1945, nestiindu-se originea exacta a

acestuia. Cateva dintre teoriile existente fac referire la o simpla bataie cu mancare intre prieteni, o

incaierare intre doua clase de elevi, o gluma proasta facuta unui muzicant patetic sau urmarile haotice

ale rasturnarii unui camion plin cu rosii. Insa, indiferent de ce s-a intamplat mai exact, acest eveniment a

fost savurat de toata lumea si a fost repetat in fiecare an. Sarbatoarea a fost interzisa in perioada lui

Francisco Franco, fiind considerat un festival pagan, dar aceasta a reaparut in anii '70 dupa moartea

dictatorului.

3.3. Obiective istorice

Zidurile Romane - Las Murallas fac parte din zidul antic ce inconjura orasul Zaragoza.

Rămășițe romane importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu

d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerită de vizigoți în secolul al V-lea, de către mauri în

secolul al VIII-lea, recucerită în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. După

cucerirea Peninsulei Împăratul August a făcut reforme administrative a construit drumuri care au legat

multe oraşe între ele. În jurul anului 15 î.Hr. Augusta Paterna Paventia Barcino, devine un oraş construit

pe un deluşor mic cunoscut sub denumirea de Muntele Taber pe locul unde acum se găseşte Cartierul

Gotic.

Peducte construite de romani - În jurul secolului XIV d.Hr. oraşul în dezvoltare a fost protejat

de un zid circular care îi dădea Barcelonei o importanţă strategică capacitate de a se apăra împotriva

atacurilor barbare. O dată cu declinul Imperiului roman începe invazia triburilor germanice şi în anul

415 conducătorul vizigot ATAULFO stabileşte capitala Regatului la Barcelona, statut care îl pierde mai

târziu când capitala a fost transferată la Tolosa şi mai târziu la Toledo. Pentru a-şi păstra supremaţia au

fost construite ,, Drassanes", cele mai mari vase maritime medievale din lume care s-au păstrat.

Aceste ruine sunt vizibile până în zilele noastre.

11

Turnul Zuda - a fost la vremea lui sediul guvernatorilor musulmani. A fost ridicat pe unul dintre

vechile turnuri ale cetatii romane. Dupa cucerirea teritoriului de catre regii catolici, a fost Palat

Rezidential al Regilor de Aragon, de la Alfonso I, el Batallador pana la Jaime I. Actualmente este Biroul

de Turism al Deputatiei Generale Aragon.

Turnul Pimentel - este o cladire emblematica pentru Torremolinos si se afla langa malul marii.

Puteti urca sus, pentru a privi intreaga zona. Numit si Torre Vigia, acest turn de veghe a fost construit in

secolul XIV, ca parte a strategiei de aparare a orasului.

Torre de Hércules - este un far roman, ce pare a fi cel mai vechi far functional din lume.

Aceasta structura este simbolul orasului La Coruña si cuprinde o istorie de aproape 2.000 de ani. Este

cel mai vechi monument din A Coruña, cel mai probabil din secolul al II-lea e.n., turn, învaliut într-o

legenda fermecatoare legata de originea acestuia.

Potrivit legendei, Hercule a luptat cu Gerion, un rege venit din Troia. Hercule îi taie capul si îl

îngroapa într-o mica peninsula pietroasa, lânga mare. În onoarea inamicului învins, a construit peste acel

loc, faimosul Turn, care înca din 1521 este stema Coruniei. Pe stema, lânga Turn, apare si un craniu dar

si tibiile lui Gerion. Turnul lui Hercule apare reprezentat de o scara exterioara în forma de melc, scara ce

era folosita de paznicul farului pentru a urca acolo sus, prin ploaie si ceata, lemnele necesare focului ce

nu trebuia sa se stinga.

Puente Romano - http://www.turistik.ro/uploadpoze/atr2109.jpgUn vechi pod roman peste raul

Guadalquivir.

3.4. Obiective religioase

Catedrala din Sevilla a fost construita pe locul unei foste moschei din sec. al XII-lea. Arhitectii

crestini i-au adaugat un plus de inaltime. Nava centrala are 42 m inaltime si chiar si capelele din interior

sunt destul de inalte fata de cele din bisericile obisnuite. Ocupa o suprafata totala de 11, 520 metri

patrati, ceea ce o plaseaza inaintea Catedralelor Sf. Paul din Londra si Sf. Petru din Roma, drept cea mai

mare catedrala din lume. Prin urmare, marimea si grandoarea sunt trasaturile principale ale catedralei

din Sevilla, dar din moment ce ne obisnuim cu maretia, doua alte caracteristici ne impresioneaza in

aceeasi masura: balansul ritmic si armonia dintre parti, precum si o simplitate de ansamblu si sobrietatea

decorului. Secolele trecute au lasat fiecare monumente in stiluri caracteristice, insa etalarea acestora a

fost restransa pe doua coloane, in partile laterale ale catedralei. In corpul central, iese in evidenta numai

corul care umple portiunea centrala a navei.

Oricine se apropie de Palma de Mallorca pe mare nu se poate sa nu ramana impresionat, sau de-a

dreptul uimit, de gratioasa Catedrala gotica care i se descopera treptat. Catadrala Seu, cum este

numita aici, a fost construita pe locul unei foste moschei arabe. Intr-o noapte, in 1229, cand regele Jaime

I pornise sa recupereze Mallorca de sub stapanirea arabilor, flota i-a fost invaluita de o furtuna puternica.

Atunci aceasta a facut o promisiune Fecioarei Maria ca, daca va scapa de furia naturii, atunci va construi

o catedrala in cinstea Ei. Un juramant care va fi respectat imediat, dar care va fi indeplinit complet dupa

un timp indelungat, procesul de constructie a catedralei durand din 1230 pana in 1601. Realizata din

calcar aurit extras din carierele de la Santanyi, in stilul gotic francez, Catedrala are 121 m lungime si 55

m latime. Turnul central, cel care adaposteste cele noua clopote, dintre care cel mai faimos are un

diametru de 2 m si cantareste 5.700 de kg, a ramas neterminat. Fatada principala, cea orientata spre

Palatul Almudaina, a fost distrusa in timpul cutremurului din 1851, fiind ulterior complet reconstruita,

cu exceptia portii sculptate in Renastere de M. Verger, care a ramas intacta, in mod miraculos.

12

Conform legendei, Catedrala din Santiago de Compostela, localitate situata in provincia

spaniola Galicia, adaposteste relicvele unuia dintre Sf. Apostoli ai lui Hristos, Sf. Iacob (Santiago, in

spaniola), care a murit in anul 44 e.n. la Ierusalim. In sec. al IX-lea, regele Alfonso al II-lea de Asturia a

construit o mica biserica pe locul mormantului, descoperit in 819 e.n. Aceasta a fost distrusa in 997 de

catre armata maura a lui al-Mansur, insa relicvele Apostolului au ramas intacte. Catedrala a fost

reconstruita si extinsa in anii urmatori, orasul Santiago de Compostela devenind cel mai important loc de

pelerinaj crestin, dupa Ierusalim si Roma, unde se afla Sfantul Mormant al lui Hristos si, respectiv,

Mormantul Sf. Petru. Pelerinii din Evul Mediu strabateau pe jos Drumul Sf. Iacob luni in sir pentru a

ajunge la Catedrala Santiago de Compostela. In ciuda fatadei sala baroce, Catedrala este construita

predominant in stilul romanic si este chiar una dintre cele mai frumoase catedrale romanice din Spania.

Constructia a inceput in 1060, sub domnia lui Alfonso al VI-lea si s-a incheiat in 1211. Numeroase

elemente au fost adaugate ulterior, culminand cu dramatica transformare baroca a exteriorului, care a

avut loc intre sec. XVI-XVIII. In interior s-a conservat pe deplin stilul romanic.

Aflata in orasul spaniol cu acelasi nume, Catedrala din Toledo este una dintre cele mai mari

catedrale crestine din lume, considerata a fi una dintre cele mai marete structuri gotice de acest gen din

intreaga Europa. Din punct de vedere al fidelitatii fata de stilul gotic, aceasta nu este intrecuta decat de

doua alte catedrale – Catedrala din Sevilia si Catedrala din Milan. Catedrala a fost construita pe locul

fostei Marii Moschei din Toledo, care a inlocuit o biserica vizigota. Indelungatul proces de constructie

(din 1226 pana in 1493) se reflecta in varietatea de stiluri in care a fost abordata. De-a lungul anilor, aici

au avut loc o serie de evenimente marcante, printre care si proclamarea Ioanei celei Nebune si a sotului

ei, Filip cel Frumos, drept mostenitori ai tronului Spaniei. Exteriorul catedralei este cel mai bine apreciat

din afara orasului sau dintr-un punct mai inalt, situat in vecinatate, precum Parador Nacional de

Turismo. Din apropiere, este foarte dificil sa apreciezi marimea si maretia catedralei, dar frumusetea sa

este mai mult decat evidenta. Turnul de nord are 90 de m inaltime si a fost construit intre 1380 si 1440.

Inauntrul sau se afla faimosul clopot denumit Campana Gorda, topit in 1753, in greutate de 17 tone.

Turnul de sud a fost lasat neterminat si adaposteste in prezent un dom baroc.

San Millan de la Cogola este o comuna situata in nordul Spaniei, faimoasa pentru cele doua

grupuri monastice distincte, Manastirea Suso si Manastirea Yuso (care formeaza ansablul Manastirea

San Millan de la Cogola), inscrise in 1997 de catre Unesco pe lista patrimoniului mondial al umanitatii.

Constructia Catedralei din Segovia, considerata „regina catedralelor”, a inceput in anul 1525, in

timpul domniei lui Carlos al V-lea, aceasta fiind ultima catedrala gotica construita in Spania. Amplasata

in cel mai inalt punct din oras, pe ruinele unei basilici in stil romanic, care a ars in urma unui incendiu in

anul 1520, catedrala se compune dupa un plan cu trei nave, capele laterale. Ridicata conform schitelor

lui Juan Gil de Hontañón, Catedrala are trei intrari: la Puerta del Perdon (Poarta Iertarii), opera lui Juan

Guas, situata pe fatada principala; in partea sudica, se afla Portile San Geroteo si San Frutos. Catedrala

masoara 105 m pe 50 de m si are o inaltime de 33 de m in dreptul navei principale. Altarul este o

adevarata opera de arta, construit din marmura, jasp si bronz. A fost consacrata in anul 1768. Va

recomandam sa vizitati Muzeul Catedralei, care contine piese de orfevrarie, documente vechi, tapiserii,

picturi de Berruguete si Sánchez Coello, codex-uri etc. Si pentru ca va aflati in cartierul vechi al

Segoviei, lasati-va timpul necesar pentru a face o plimbare in imprejurimi. Situl este declarat patrimoniu

mondial Unesco.

Sfanta Familie este o biserica din capitala Cataloniei, Barcelona (in nord-estul Spaniei).

Catedrala, opera impresionanta inca neterminata a lui Antoni Gaudi - Sfanta Familie - este unul

dintre cele mai vizitate monumente ale Barcelonei.

Proiectul nu i-a apartinut inca din fasa, alt arhitect fiind insarcinat sa-l realizeze - Francisco del

Villar - care va intra, se pare, intr-o adanca depresie deoarece dimensiunile si complexitatea proiectului

13

il depaseau pur si simplu. Gaudi va fi surprins in momentul in care autoritatile ii vor atribui proiectul pe

care il visa inca de pe bancile facultatii - o catedrala. El spunea ca: "Aceasta catedrala, odata terminata,

va reprezenta multumirea mea fata de Sfanta Familie care m-a ajutat sa realizez tot ceea ce mi-am

propus".

Ideea ridicarii unei catedrale a apartinut unei organizatii al carei scop era sa puna capat

descrestinarii care isi pusese stapanire peste localnici, odata cu industrializarea si imbogatirea.Un petic

de pamant a fost cumparat in anul 1877. Arhitectul Francisco de Paula del Villar a proiectat o catedrala

neo gotica si a condus lucrarile ce au demarat in anul 1882.Un an mai tarziu, arhitectul modernist Antoni

Gaudi a preluat conducerea proiectului, avand abia 31 de ani. Din acel moment, Gaudi si-a dedicat

intreaga viata monumentului. In loc sa ramana fidel planurilor originale, Gaudi a schimbat aproape

radical forma cladirii.Timp de 43 de ani, Gaudi a adaugat structurii gotice initiale improvizatii bizare si

turnuri ca niste cosuri de fum. Desi neterminata, Sagrada Familia ramane capodopera arhitectului. Stilul

neogotic a lasat sa fie inlocuit cu stilul modernist al lui Gaudi, care era bazat pe forme gasite in natura.

Imensa cladire in stilul neo-catalon, bogata in ornamente, este inca neterminata si se lucreaza la ea din

1882. Aceasta este finantata din bani publici, cum se obisnuia in Evul Mediu. Sagrada Familia nu a fost

niciodata terminata, deoarece Gaudi a dorit-o perfecta si asta a intarziat lucrarile ce au continuat apoi

dupa moartea sa. Si acum, se mai regasesc sute de schite in atelierul sau din cadrul Scolii de Arhitectura

din Barcelona. Proiectului lui Gaudi i-au fost adaugate cateva elemente stilistice noi (fatada de sud, inca

patru turnuri, precum si naosul, inceput in 1978, la care se lucreaza inca).

Cand a murit, in anul 1926, doar o fatada era gata (cea a Nasterii), un turn, absida si cripta.

Aceasta deoarece Gaudi schimba permanent proiectul, motiv pentru care nici nu se pastreaza un proiect

concret al acestuia, iar cele ramase au disparut in razboiul civil din 1936. Ultima versiune a proiectului

dadea bisericii urmatoarele dimensiuni - 95 de metri lungime si 60 de metri latime, putand gazdui pana

la 13.000 de persoane.

3.5. Muzee, case memoriale, statui, teatre

Muzeul Empordà – Ampurdán - Muzeul Regional se afla in piata principala a orasului,

Ramblas. Exponatele variaza, de la artefacte din Grecia antica pana la picturi baroce si din secolul XX.

Museo Picasso Malaga - pentru cei interesati de viata si opera lui Pablo Picasso, totul ar trebui

sa inceapa cu o vizita la Muzeul Picasso din orasul copilariei originalului artist - Malaga. Cladirea

muzeului se gaseste la mica distanta de casa memoriala Picasso - ce poate fi de asemenea vizitata - iar

institutia a fost deschisa datorita eforturilor mostenitorilor artistului, care au donat o buna parte din

lucrarile si obiectele personale ale lui Picasso. Colectia Muzeului Picasso este bogata si variata, cu

siguranta cea mai mare din lume, incluzand pictura, grafica, schite, gravuri, obiecte de ceramica,

sculptura, pe scurt o prezentare exhaustiva a etapelor, temelor si tehnicilor care l-au preocupat pe Pablo

Picasso.

El Prado - Muzeul Prado a fost comparat adesea cu Muzeul Luvru sau cu National Gallery din

Londra, si pe buna dreptate. Avand la baza colectia casei regale spaniole, acesta este cu siguranta cel

mai interesant si important muzeu spaniol, avand peste 8500 de picturi diverse, intre care panze foarte

rare, semnate de mari maestri. Colectia de pictura nu poate fi evaluata, iar tablourile imprumutate in

afara Spaniei altor muzee, pentru expozitii temporare, au fost de fiecare data primite cu elogii. Nu este

de mirare pentru o colectie ce include, in afara unor capodopere ale artei spaniole, arta italiana,

14

flamanda, franceza, germana si nu numai. La Muzeul Prado se gasesc si unele dintre cele mai bune

colectii Diego Velasquez, Goya si El Greco, ce includ piese deosebit de rare.

Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia - sau Muzeul Centrului National de Arta Regina

Sofia, o institutie aparte, foarte importanta pentru spanioli, dar si "inima" artei moderne spaniole. Unul

dintre cele mai populare si apreciate muzee din Spania, prezinta in colectiile sale o interesanta panorama

a artei spaniole din secolele XIX - XXI, de la pictura, sculptura si grafica la instalatii si creatii

multimedia, reusind sa armonizeze surprinzator de inspirat tendintele si valorile clasice cu cele

postmoderne si avangardiste. Fiecare etaj al cladirii este o incursiune fascinanta intr-o anumita etapa din

istoria artei : la etajul al doilea veti descoperi o foarte buna selectie de arta cubista si suprarealista, in

timp ce la etajul patru intram in universul Pop Art si al artei abstracte. Operele lui Pablo Picasso,

Salvador Dali, Luis Bunuel, Juan Gris, Joan Miro pot fi admirate aici in toata splendoarea. Un muzeu

extraordinar si o destinatie obligatorie pentru oricine ajunge in Spania.

Muzeul Thyssen – Bornemisza - pornind de la una dintre cele mai buna colectii particulare de

arta (cu siguranta cea mai mare din Spania), Muzeul Thyssen-Bornemisza s-a impus rapid ca una dintre

cele mai prestigioase institutii culturale. Daca la Muzeul Prado vizitatorii pot admira aproape exclusiv

lucrari de arta spaniola, la Muzeul Thyssen-Bornemisza colectia este alcatuita in principal din arta

flamanda, italiana sau germana. De la creatiile unor mari maestri la panzele unor artisti practic uitati,

varietatea si calitatea lucrarilor de aici nu pot fi contestate. Acoperind o perioada foarte lunga din istoria

artelor plastice, de la piese de secol VIII la creatii Pop Art, o vizita la Thyssen-Bornemisza echivaleaza

cu un curs intensiv de istorie a artei occidentale.

Muzeul Guggenheim - in Bilbao veti gasi Muzeul Guggenheim, gazduit de un impresionant

sediu realizat de arhitectul Frank Gehry, ansamblu de titan, sticla si piatra, un mixaj de forme creative si

contururi inedite, usor de remarcat din orice parte. Muzeul Guggenheim este locul unde arta moderna si

contemporana este pusa in valoare mai bine decat oriunde altundeva in Spania, de la pictura si sculptura

sau grafica la instalatii experimentale, adesea socante sau prezentari multimedia. Unul dintre punctele de

atractie este sala Fish, o galerie unde se gasesc mai multe sculpturi din fier, realizate de Richard Serra,

cea mai importanta colectie a lucrarilor artistului aflata intr-un muzeu.

Statuia Lui Cristofor Columb- (1451-1506) se află la capătul portului Las Rambas. Se

presupune că priveşte spre America dar în realitate el priveşte spre Africa. La baza statuii se pot vedea

cei pstru lei impunători care reprezintă un omagiu adus Catalaniei în colonizarea Americii şi

independenţa economică a Castiliei. În interiorul statuii este lift care duce la un loc acoperit cu sticlă cu

o rotaţie de 360 grade. De aici se vede imaginea oraşului.

Statuia lui Jaume I din Placa d"Espanya. Este monumentul închinat sosirii lui Jaume I în

Mallorca în 1229. Meritul lui Jaume I este că el a format în 1249 un comitet cetăţenesc recunoscănd

nevoia unei Barcelone înfloritoare de a fi condusă de o putere ad-tivă. Până în 1274 Comitetul a devenit

Consell de Cent ( Consiliul celor 100). Consiliul cetăţenesc şi o mână de comercianţi au ales pe cinci

dintre ei pentru a se ocupa de problemele de zi cu zi ale oraşului. Aceştia au fost numiţi membrii

Consiliului pentru următorul mandat. cei cinci purtau tunici roşii sau purpurii simbolizând propriul

sânge care erau dispuşi să-l verse în slujba oraşului. Aceştia nu-şi scoteau pălăria în faţa nimănui nici

măcar în faţa contelui-rege. Succesoarea acesteia este Primăria, care funcţionrază în aceaşi clădire din

Placa de Saint Jau.

15

Casa Memoriala Salvador Dalí- Casa Memoriala Salvador Dalí se afla in Port Ligat, la 3 km de

centrul orasului Cadaques. Aceasta a fost casa de vacanta a artistului si a iubitei sale Gala, precum si

locul in care au fost invitati diversi prieteni ai artistului - poetul Federico García Lorca, cineastul Luis

Buñuel. Casa Memoriala Salvador Dalí face parte din "triunghiul Dalí", ce mai include Teatrul-Muzeu

Salvador Dalí si castelul de la Púbol. Casa este localizata pentru a avea priveliste spre mare, iar in

interior puteti vedea doua creatii ale artistului si diverse obiecte personale.

Casa Milla - Imobilul a fost construit intre 1906 si 1910 pentru Roser Segimon de Milà, sotia lui

Pere Milà, iar designul sau a fost foarte contestat in epoca. Denumirea sub care este cunoscut „La

Pedrera” si care inseamna in catalana „cariera” avea o acceptie peiorativa, voind sa sublinieze aspectul

organic al cladirii, adica absenta a ceea ce era considerat un veritabil proiect arhitectural. Se remarca

faptul ca imobilul nu prezinta nicio linie dreapta, iar fatada este conceputa de o asemenea maniera incat

nu se poate trasa o linie verticala intre acoperis si sol. Foarte putin apreciata de catre propritari si

calificata drept „oribila”, Casa Milà este astazi unul dintre cele mai vizitate monumente din Barcelona.

Palatul Guell - Imobilul este una din cele mai reusite lucrari ale arhitectului si singura resedinta

privata deschisa in prezent pentru public. Fatada intunecata contrasteaza dramatic cu interiorul

somptuos, unde coloane Art Nouveau in forma de sulite incadreaza ferestrele, sprijinind plafonul din

lemn bogat sculptat. Stilul specific arhitectului este insa cel mai evident pe acoperis, unde cosurile din

ceramica multicolora atrag privirea prin aspectul lor vesel, amintind de operele ulterioare ale lui Gaudi,

Parcul Guell si La Pedrera. De remarcat girueta in forma de liliac de pe cel mai inalt horn al

acoperisului, simbol al lui Jaume I Cuceritorul, care a adus casa de Aragon la apogeu, in secolul al XIII-

lea.

Gran Teatre del Liceu - Opera din Barcelona El Liceu a fost inaugurata in 1847, apoi din nou in

2000, dupa renovarea in urma unui incendiu devastator. In primele decenii de functionare, El Liceu a

fost emblema burgheziei din Barcelona, provocand de multe ori furia proletariatului. Planul original al

cladirii era inspirat de La Scala din Milano, avand o capacitate de aproximativ 4.000 de locuri.