Turismul cultural în compartimentul nordic al depresiunii Brasov

UNIVERSITATEA “BABEŞ BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

COLEGIUL UNIVERSITAR GHEORGHENI

SECŢIA TURISM

LUCRARE DE DIPLOMĂ

2004

ABSOLVENT

Faragó Szabolcs

1

UNIVERSITATEA “BABEŞ BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

COLEGIUL UNIVERSITAR GHEORGHENI

SECŢIA TURISM

TURISMUL CULTURAL ÎN

COMPARTIMENTUL NORDIC AL

DEPRESIUNII BRAŞOV

ABSOLVENT

Faragó Szabolcs

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC

PROF. DOC. CONFERENŢIAR NICOLAE CIANGĂ

2

2004

Cuprins

Cuprins……...….……………………………………………………...3

Introducere……….……………………………………………………5

Harta generală a Depr.Târgu Secuiesc………………………………6

I. DEPRESIUNEA TÂRGU SECUIESC……………………6

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

REGIUNII.………………………………………………….7

2. STRUCTURA GEOLOGICĂ A REGIUNII…………8

3. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ………………………..9

4. CLIMA……………………………………………...…10

II. POTENŢIALUL NATURAL…………………………….11

1. POTENŢIALUL POSTVULCANIC………………..11

1.1. Izvoarele minerale………………………………11

1.2. Mofetele………………...………….……....…...12

1.3. Balta Dracului…………………………………..13

2. CLIMA CA POTENŢIAL TURISTIC……………..14

3. POTENŢIALUL TURISTIC HIDROGRAFIC....…15

4. POTENŢIALUL BIOGEOGRAFIC……………….17

4.1. Componenta vegetală…………………………...17

4.2. Componenta zoogeografică……………………..18

III. PROTECŢIA MEDIULUI………………………………19

IV. POTENŢIALUL ANTROPIC…………………………..20

1. EDIFICII ARHEOLOGICE…………………….…..21

2. EDIFICII RELIGIOASE……………………………25

3. MUZEE, MONUMENTE ŞI STATUI…...…………35

4. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE...……….46

5. RESURSE TURISTICE DE NATURĂ

ETNOGRAFICĂ…………………………………….50

5.1. Sate cu gospodării tradiţionale vechi…………50

5.2. Ocupaţii trad. umane cu funcţie turistică……..53

3

5.3. Construcţii inedite………………………….…54

5.4. Sărbători folclorice şi alte festivităţi………….55

V. INFRASTRUCTURA DEPR. TÂRGU SECUIESC……57

1. BAZELE DE CAZARE……………………………….57

1.1. Hotelurile………………………………………….58

1.2. Pensiunile……………………………………...…..62

1.3. Popasul turistic-Camping-ul………………………63

2. CĂI ŞI MIJLOACE DE TRANSPORT……………..64

VI. CIRCULAŢIA TURISTICĂ……………………………..65

VII. TIPURI ŞI FORME DE TURISM…………………….…66

VIII. CONCLUZII GENERALE……………………….………68

Poze………………………………………………………………...71

Bibliografie…………………………………………...……………77

4

Introducere

Turismul este un fenomen social-economic în continuă expansiune, şi

este generat de nevoia de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică a oamenilor, dar

şi de posibilităţile materiale ale acestora. Turismul, ca activitate umană este de neconceput

fără prezenţa factorului antropic. Se adresează evident populaţiei de diferite vârste, profesii

şi condiţii sociale.

Ansamblul condiţiilor naturale şi contextul social-economic şi istoric în

care a evoluat România s-au constituit ca permise cu o favorabilitate diferenţiată în

dezvoltarea fenomenului turistic. Se remarcă astfel intrarea treptată în aria de interes a celor

mai multe componente al cadrului natural şi antropic, de o mare diversitate, cu o puternică

particularizare a modalităţilor de valorificare turistică, ca de exemplu în cazul oraşului

Târgu Secuiesc, unde complexul unic al celor 73 uliţe ale breslelor ce se desprind radiar din

centrul aşezării este unicat în zonă şi în Transilvania.

Toate acestea au condus la constituirea în timp a unui complex de

amenajări turistice de un volum crescând, cu o complexitate tot mai mare şi acoperând

treptat cea mai mare parte a României. În cadrul său şi legat de resursele turistice care s-au

inpus ca dominante, prin valenţe turistice şi utilizare, s-a dezvoltat un adevărat sistem

balneo-turistic, care prin cele câteva zeci de staţiuni au dat şi vor da cu certitudine în

continuare o personalitate distinctă turismului românesc.

Referindu-ne la turismul local, adică la cel din Depresiunea Târgu

Secuiesc şi acesta s-a dezvoltat treptat, ridicându-se la un nivel acceptabil, dar din lipsa

unor noi investiţii, nivelul acesteia se menţine la nivelul anului 2001. Totuşi se poate spune

că turismul cultural şi religios este valorificat, acestea putându-se observa în capitolul IV.

unde sunt prezentate resursele turistice de provenienţă antropică. Imaginile, diagramele şi

tabelele folosite în această lucrare ajută la evidenţierea fenomenului turistic local, mai ales

în cea ce priveşte dinamica circulaţiei turistice, numărul înnoptărilor, toate arătând situaţia

din anul 2001.

5

Cu această ocazie vreau să mulţumesc Prof.Doc. Nicolae Ciangă pentru

sprijinul acordat în realizarea lucrării.

I. DEPRESIUNEA TÂRGU SECUIESC

6

Fig.1.- Harta generală a Depr.Târgu Secuiesc

7

1. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE REGIUNII

Depresiunea Braşov formează aria depresionară cea mai extinsă din

România (circa 1800 km2), fiind delimitat de spaţiul montan înconjurător în sud de Munţii

Piatra Mare, Postăvaru, Bucegi, Piatra Craiului, în vest şi nord de Munţii Perşani, Baraolt,

Bodoc, iar în est de Munţii Nemira şi Breţcu. Depresiunea Braşov este situat în partea sud-

estică a Transilvaniei, în aşa zisă Curbură a Carpaţilor.

S-a format în urma scufundării peneplenei predaciene, respectiv la

sfârşitul Pliocenului (Dacian), când regiunea a fost ocupată de apele unui lac întins, acestea

retrăgându-se spre vest, în Cuaternar, prin actualul Defileu Racoş. Reţeaua de râuri din

spaţiul montan învecinat a adus, în aplele lacului, cantităţi apreciabile de aluviuni

(pietrişuri, nisipuri, argile). Altitudinea medie a depresiunii este de 530-560 m, valorile cele

mai reduse fiind înregistrate la confluenţa Râului Negru.

Depresiunea Braşovului este împărţit în trei compartimente: Depresiunea

Bârsei (în vest) în lungime de peste 70 km, este format din “golfurile” Râşnov, Zărneşti,

Vlădeni, Măieruş şi câmpurile joase ale Bodului şi Feldioarei; Depresiunea Sfântu

Gheorghe, este situat în centrul Depresiunii Braşovului, acesta cuprinzând Câmpul Frumos,

Câmpul Câlnicului şi Piemontul Săcele; Depresiunea Târgu Secuiesc (în partea nord, nord-

estică), care este constituită din subunităţile Câmpul Brateş, Câmpul Lunga şi Piemontul

Turia.

Depresiunea Târgu Secuiesc se află în compartimentul nordic al

Depresiunii Baraşovului, în partea nordică a judeţul Covasna. Judeţul Covasna este situat

în centrul ţării între longitudinile estice de 434 şi 445 precum şi latitudinile 4532 şi

4618 ale emisferei nordice. În cadrul teritoriului României, judeţul Covasna se află la

sudul Carpaţilor Orientali, având ca vecini judeţele Bacău, Vrancea, Buzău la vest, judeţul

Harghita la nord, iar la sud şi vest judeţul Braşov.

Prin poziţia sa judeţul a jucat un rol important în decursul istoriei, fiind

prezente pe teritoriul său câteva drumuri transcarpatice care legau sud-estul Transilvaniei

de Moldova şi Ţara Românească, dar şi cetăţile care au fost construite cu rolul de a apăra

aceste drumuri comerciale importante. Aflat la răscrucea drumurilor între apus şi răsărit,

teritoriul judeţului atestă prezenţa, alături de daci, a unor triburi migratoare - celţi, avari,

8

slavi, maghiari, pecenegi, cumani - după retragerea legiunilor romane, fapt dovedit de

denumirea unor străvechi localitaţi (Covasna, Cernat, Ozun, Baraolt, Biborţeni, etc.).

Judeţul - vechea denumire Trei Scaune, cel actual Covasna – este împărţit în două regiuni

istorice, care apar sub denumirea de Depresiunea Trei Scaune de Sus şi Depresiunea Trei

Scaune de Jos.

Depresiunea Târgu Secuiesc, care se mai numeşte şi Depresiunea Trei

Scaune de Sus, se află în compartimentul nordic al Depresiunii Braşov, în partea nordică a

judeţului Covasna şi este delimitată spre vest de Munţii Bodocului, spre nord de Munţii

Nemira, spre est de Munţii Breţcului şi spre sud- est de Munţii Întorsurii. Spre sud se face

trecerea către Bazinul Sfântu Gheorghe prin culoarul piemontan de la Reci. Depresiunea

Târgu Secuiesc poate fii împărţit sub denumirea a celor două scaune istorice şi anume:

partea nordică este Scaunul Târgu Secuiesc, pe care populaţia locală o denumeşte Ţara

Sfântă; iar partea centrală şi sudică este Scaunul Orbai cu denumirea de Ţara de Câmpie.

Suprafaţa netedă a depresiunii, cu altitudini între 514 şi 594 m este

întreruptă de prezenţa unor martori de eroziune, care de fapt sunt vârfurile unor munţi

scufundate. Depresiunea Târgu Secuiesc este traversată de valea cu meandre a Râului

Negru. Legătura cu zonele vecine este asigurată prin trecători şi pasuri cum ar fi Pasul

Turiei sau Bálványos (940 m altitudine) spre Valea Oltului, trecătoarea Ojdula, trecătoarea

Ojtuz, iar spre Caşin trecătoarea Katrosa.

2. STRUCTURA GEOLOGICĂ A REGIUNII

În formarea şi evoluţia geologică a regiunii au participat forţele tectonice,

mişcările de orogeneză şi activităţile vulcanice. Culmile muntoase ale Carpaţilor de

Curbură s-au ridicat în mezozoic. Ca urmare a evenimentelor geologice care s-au succedat,

subsolul acestei regiuni geografice este dominat de depozitele sedimentare ale flişului

cretacic şi depozitele cuaternare. În această regiune apar depozite de gresii, argilă,

conglomerate. Astfel de depozite petrografice intră în alcătuirea munţilor Baraolt, Bodoc,

Munţii Caşinului şi Munţii Turiei. Depresiunea din interiorul munţilor este produsul unor

scufundări tectonice, din care se ridică martorii de eroziune: Dobolyka de la Reci, Vár de la

Leţ şi Tatár din Zăbala.

9

Traversată asimetric de Râul Negru depresiunea cu o suprafaţă de circa

600 km2, este împărţită în două. Pe malul drept se dezvoltă cea mai întinsă câmpie

piemontană, situată mai exact între cursul superior al Râului Negru şi valea Dalnicului. La

rândul ei este împărţită în două sectoare Piemontul Turia-Dalnic, alcătuit din depozite

groase de pietrişuri, nisipuri, nisipuri argiloase fine şi Piemontul Poian alcătuit în mare

parte din acelaşi depozite.

În cuprinsul depozitelor s-au găsit nisipuri de natură vulcanică aduse de

afluenţi torenţiali din zona reliefului vulcanic Ciomatul. Pe malul stâng al Râului Negru

regiunea piemontană este mai restrânsă sub forma unei fâşii alcătuită din depozitele

conurilor de dejecţie aflat între Covasna – Zăbala – Breţcu. În zona munţilor vulcanici apar

manifestări postvulcanice care se fac simţite prin prezenţa bogatelor emanaţii de bioxid de

carbon, prin prezenţa unor degajări de gaze sulfuroase şi de arsen. Bioxidul de carbon a

favorizat formarea izvoarelor carbogazoase şi a apelor minerale, având o compoziţie

chimică foarte variată cu efecte terapeutice deosebit de importante. Se găsesc ape

carbogazoase simple, ape bicarbonate clorurate, ape arsenicale. Uneori degajările de bioxid

de carbon neântâlnind stratul acvifer, rămân în stare gazoasă şi formează mofetele. Apele

minerale şi mofetele din Depresiunea Târgu Secuiesc sunt utilizate în tratamentul diferitelor

boli, iar apele minerale sunt îmbuteliate în mai multe localităţi (Covasna, Vâlcele, Bodoc).

3. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Reţeaua hidrografică de suprafaţă este densă şi bine organizată. Râurile

ce străbat judeţul îşi au obârşia fie din regiunea muntoasă mai apropiată, fie din regiunea

muntoasă mai îndepartată (Râul Olt, Râul Negru, Zăbala şi Covasna), având drept colector

principal Oltul, care parcurge circa 129 km pe regiunea Depresiunii Târgu Secuiesc, iar

doar o mică parte a apelor curgătoare fiind colectate de râul Buzău (apele din partea sud-

estică a judeţului).

Depresiunea Târgu Secuiesc este drenată de afluentul cel mai important al

Oltului din regiune, Râul Negru, care are o lungime de 106 km şi are un bazin colector de

2320 km2. Izvoreşte din Munţii Nemira şi se varsă în Olt lângă localitatea Chichiş.

10

Este alimentat de mai mult de 25 afluenţi, dintre care cele mai importante

fiind Caşin, Turia, Ojdula, Ghelinţa, Zăbala, Pădureni. Clima continentală infuenţează

regimul apelor care se alimentează din precipitaţii şi din topirea zăpezii. Debitul apelor

variază şi o perioadă destul de lungă (din noiembrie până în aprilie).

Lacurile prezintă o importanţă mai redusă. Lacurile naturale şi cele

artificiale sunt mai reduse ca suprafaţă, iar potenţialul turistic şi economic al acestora nu

este suficient valorificată. Dintre lacuri amintim: Complexul Reci, unde lacurile mici din

rezervaţia naturală Mestecănişul de la Reci sunt curiozităţi turistice şi ştiinţifice; lacul de

baraj de la Reci prezintă importanţă pentru pescuit sportiv şi de recreere; lacul Pădureni

care a fost amenajat pe cursul pârâului Pădureni ; lacul artificial din grădina dendrologică

Mikes din Zăbala; Complexul Zăbala; Lacul Belin.

Apele subterane sunt bine reprezentate de către apele minerale găsite în

abundenţă pe toată zona a Depresiunii Târgu Secuiesc. Rezervele de ape minerale de

diferite tipuri hidrochimice au o calitate foarte bună ca dealtfel şi zăcămintele de bioxid de

carbon. Compoziţia chimică a apelor minerale este foarte variată, iar în urma unor

cartografieri detaliate au fost identificate aproximativ 600 de izvoare. Ele sunt valorificate

pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate – Bodoc, Vâlcele, Covasna,

Malnaş, Biborţeni – şi în cură balneară ca băi carbogazoase la staţiunile balneo-climaterice

de interes naţional şi local.

4. CLIMA

Situat în zona centrală, în interiorul arcului Carpaţilor Curburii,

Depresiunea Târgu Secuiesc se află la confluenţa maselor de aer din toate părţile

continentului (Anticiclonul Azoric, Anticiclonul Siberian, Ciclonul din Depresiunea

Mediteraneană), care duc la o climă instabilă cu variaţii mari ale temperaturilor anuale,

sezoniere. În Depresiunea Târgu Secuiesc este caracteristic fenomenul de inversiune

termică, din această cauză este frecvent scăderea accentuată a temperaturii aerului.

Datorită complexităţii orografice precipitaţiile atmosferice variază în

limite largi. Pe fundul depresiunilor precipitaţiile sunt de 500-700 mm/an, dar această

valoare creşte odată cu altitudinea, în zona colinară fiind între 700-900 mm/an, iar la munte

11

creşte până la 1100 mm/an. Umiditatea aerului se menţine între 70-80 %/an şi nu reprezintă

mari discrepanţe sezoniere. Odată cu venirea lunilor răcoroase precipitaţiile se transformă

în ninsori, care se depun neuniform şi discontinu. Numărul mediu anual de zile în care

pământul este acoperit de zăpadă fiind de 50 zile în zona depresionară, dar aceasta este mult

mai ridicată la munte depăşind 120 de zile. Stratul de zăpadă aşternut pe parcursul iernii se

situează între 30-40 cm anual, fiind mult mai ridicate în ariile montane.

Temperaturile maxime şi minime oscilează de la peste +30 0C la sub –30 0C. Tot aici apare şi inversiunea de temperatură, mai ales în depresiunile intramontane,

astfel aerul rece se cantonează pe fundul depresiunilor. Temperatura medie anuală este de 2

- 6 0C în zonele montane, iar în zona depresionară aceste valori se încadrează între 7 – 8 0C.

Temperatura deseori creşte odată cu altitudinea, producându-se astfel veri reci şi îngheţuri

persistente. În aceste condiţii deblocarea aerului rece din depresiuni durează chiar mai

multe săptămâni. Anual pe teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc se înregistrează o durată

de strălucire a soarelui de aproximativ 1900-2000 de ore, durata de strălucire a soarelui

fiind mai scăzută în zona montană.

Ca vânturi predominante sunt cele din Nord - Est şi Sud -Vest, canalizate

de-a lungul Râului Negru, având o influenţă locală Crivăţul, rece şi uscat, purtând numele

local de Nemira, vântul “secuilor”, denumit după Vârful Nemira, care pătrunde prin Pasul

Ojtuz. Pe văile adânci, în microdepresiunile din judeţ se formează vânturi locale ale aerului

numite brizele de vale şi de munte care sunt datorate încălzirii sau răcirii anumitor versanţi.

II. POTENŢIALUL NATURAL

1. POTENŢIALUL POSTVULCANIC

1.1. Izvoarele minerale

O componentă importantă ce ajută la stimularea turismului este cea

hidrografică, iar în cadrul acestora apele minerale. Bogăţia şi diversitatea apelor minerale

sunt rezultatele vulcanismului intens din erele geologice mio-pliocene, ale căror efecte

12

postvulcanice se manifestă cel mai intens din tot lanţul Carpaţilor Orientali tocmai în

regiunea Zizin – Covasna – Harghita, fiind reprezentate de nenumărate izvoare minerale

carbogazoase şi emanaţii de gaze mofetice tămăduitoare. Astfel în România sunt peste

3.000 de asfel de izvoare minerale, pe axa munţilor vulcanici Oaş – Gutâi – Ţibleş –

Călimani – Gurghiu – Harghita precum şi în subunităţile acestora. Această regiune este

numită “Aureola mofetică”. Utilizarea resurselor hidrominerale în scopuri balnear-curative

este o concepţie veche de aproape două milenii, cu o largă popularitate în fostul Imperiu

Roman. Astăzi apele minerale sunt folosite pentru tratarea anumitor boli, cura externă fiind

realizată prin băi în apele minerale, iar cura internă se realizează prin incugitarea acestor

ape cu proprietăţi de vindecare. Aceste ape minerale au fost exploatate încă de la sfârşitul

secolului al XVIII-lea, determinând apariţia şi dezvoltarea unor staţiuni balneoclimaterice

de importanţă naţională, chiar internaţională: Borsec, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei.

Staţiunea Covasna este una din cele cu renume, datorită varietăţii şi

bogăţiei factorilor terapeutici naturali pe cât şi de nivelul calitativ ridicat. Valoarea lor

terapeutică este apreciată atât în ţară, cât şi în străinătate. Principalul factor terapeutic îl

constituie apele minerale. Izvoarele din staţiunea Covasna au o compoziţie complexă

folosite pentru cură internă şi cură externă în bazele de tratament amenajate în bazele de

cazare.

1.2. Mofetele

Valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură, printre care se numără

apele minerale, apele carbogazoase şi gazele mofetariene din staţiunea Covasna este

cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate. Mofetele, care sunt băi uscate au o largă

întrebuinţare terapeutică în vederea vindecării anumitor boli reumatismale, ginecologice.

Mofetele prezente în staţiunea Covasna, se impun atât prin conţinutul lor mare de CO2

natural, proporţia acestuia în cadrul gazelor mofatariene fiind de 80-98%, cât şi prin

radioactivitatea lor conferită de trei elemente, heliu, radiu, radon.

“Emanaţiile mofetice de la Covasna sunt cele mai pure din Europa,

99%.” (Ciangă Nicolae, “România. Geografia Turismului I “2001). Aceste băi uscate sunt

de fapt gropi dreptunghiulare, adânci de peste 1 metru în care se degajează acidul carbonic,

13

blocat în acest loc datorită greutăţii lui. Gropile sunt amenajate cu pereţi care să nu

împiedice degajarea acidului carbonic, balustrade pentru sprijin, turiştii intrând îmbrăcaţi

deoarece hainele nu împiedică efectul terapeutic al acidului carbonic. Ceea ce este

important este faptul că acesta nu poate fi inhalat fiind toxic, astfel mofetele sunt obligate

să marcheze limita, cu linie roşie până unde este îngăduit turistului să intre. Covasna poate

fi denumită “Staţiunea mofetelor”, dat fiind faptul că nicăieri în ţară sau străinătate nu se

găsesc pe un spaţiu restrâns un număr aşa de ridicat de băi carbogazoase şi nici atâtea

instalaţii balneare ca la Covasna.

Mofetele din staţiunea Covasna sunt folosite de secole fie de localnici sau

de vizitatori. Ca dovadă sunt mofetele din casele locanicilor construite de aceştia: Mofeta

Bárdocz din anul 1800, Mofeta Bene din centru din anul 1928, Mofeta Veres, Mofeta

Pânzaru, Mofeta Victoria.

1.3. Balta Dracului

Un punct de atracţie deosebit, rareori întâlnit, din centrul staţiunii

Covasna este Balta Dracului (Fig.2). Noroiul care fierbe în Balta Dracului miroase a

pucioasă şi smoală fiind sărată ca apele minerale. Aceasta este un interesant fenomen

hidrologic, apărut ca urmare a mişcărilor tectonice datorate activităţilor vulcanice, petrecute

în urmă cu circa 8 milioane de ani în urmă, din regiunile munţilor Harghita şi Călimani.

Activitatea acesteia constă în ascensiunea gazelor la suprafaţă, sub formă de emanaţii

puternice, în special CO2. Acestea împreună cu apa antrenează elementele din rocile ce le

străbat, formând un nămol fin care bolboroseşte întruna.

Despre trecutul îndepărtat al fenomenului nu se ştie prea multe, ea

purtând numeroase denumiri precum: Balta Diavolului, Balta Dracului, Ochiul Diavolului,

Nămolul Iadului. Cert este faptul că ea apare pe harta publicată de Korabinszky János

Mátyás, hartă întâlnită printre paginile cărţii “Râurile şi izvoarele naturale ale Ungariei”

publicată de Robert Towson în anul 1897 la Londra. În trecut ocupa o suprafaţă mult mai

mare, acum 100 de ani acest strat de nămol acoperind întreaga zonă centrală a oraşului de

astăzi. În ciuda denumirii şi aspectului înfiorător, apa ca şi nămolul acesteia au fost folosite

în trecut datorită acţiunilor benefice asupra organismului atât de numeroase pe cât de

14

renumite, pe o perioadă destul de lungă pentru tratarea diferitelor boli atât de localnici cât şi

de vizitatori.

În anul 1891 Balta Dracului a fost amenajat, cu cabine şi duşuri,

devenind propice pentru băi în ape carbogazoase şi împachetări cu nămol. Închiderea

acestor băi este datorată numeroaselor erupţii de gaze şi nămol frecvente încă de la

începutul anilor 1800. Au existat numeroase erupţii importante, dar cea mai puternică a fost

în anul 1837, în urma unui cutremur de pământ. Astăzi Balta Dracului, amenajat special

rămâne un monument al naturii vizitat deseori de turiştii uimiţi de fenomenul rar întâlnit pe

întregul continent.

2. CLIMA CA POTENŢIAL TURISTC

Clima este un factor esenţial în cea ce priveşte organizarea activităţilor

turistice impunând deseori desfăşurarea acestora, favorizând sau defavorizând procesul de

turism. Factori de climă ca temperatura aerului, nebulozitatea, precipitaţiile, vânturile,

radiaţia solară etc, pot duce la dezvoltarea unor activităţi turistice, a unui regiuni turistice

sau dimpotrivă, să inhibiteze activităţile turistice.

În cartea sa “Geografia Turismului” din anul 1996, Pompei Cocean

consideră trei tipuri de climat ca resurse atractive, şi anume climatul de adăpost, climatul

litoral şi cel subteran. La climatul de adăpost are în vedere depresiunile închise,

microclimatele din depresiunile intramontane, la fel ca cel în care este situat Depresiunea

Târgu Secuiesc. Climatul formelor negative este caracteristic depresiunilor şi văilor din

zona munţilor mici şi mijlocii. Diferenţele de altitudine faţă de arealul montan determină

alunecarea maselor de aer rece, iarna şi noaptea şi stagnarea sa pe fundul depresiunilor, cu

condiţii pentru formarea inversiunilor termice.

Ca climă depresiunea Târgu Secuiesc beneficiează de un climat temperat

continental, cu veri răcoroase şi ierni moderate. Temperatura medie anuală este de

aproximativ 7,5 oC, cu lunile cele mai călduroase iulie, august când se înregistrează

temperaturi aflate între 17 oC şi 20 oC, ianuarie fiind luna cea mai răcoroasă cu temperaturi

de sub –3,1 oC, în anotimpurile de toamnă şi primăvară temperatura aerului se menţine în

15

jur de 8-12 oC. Durata de strălucire a soarelui variază între 2000 – 2040 ore/an, adică de

aproximativ 5,6 ore/zi.

Deseori apar în acestă zonă brizele, mişcări de aer locale cu intensităţi

reduse care aduc un confort termic în zilele călduroase de vară. Cantitatea de precipitaţii

este egală cu 599 mm/an, iar umiditatea aerului este relativă oşcilând între 75% şi 83%.

La toate acestea la altitudini mari mari se adaugă bogăţia aerului în ioni

negativi, ce au efect stimulator şi în acelaşi timp liniştitor asupra organismului. Ionizarea

aerului este un factor ce influenţează activităţile fizice şi poate fi rezultatul radioactivităţii

subsolului, sau a radiaţiei cosmice ultraviolete. În staţiunea Covasna ionizarea negativă a

aerului se produce datorită emanaţiilor radioactive.

Pe lângă această climoterapie se practică cura de teren şi cura de soare,

indicată în cazul afecţiunilor cardiovasculare, Valea Zânelor, lângă staţiunea Covasna fiind

amenajată în acest scop.

3. POTENŢIALUL TURISTIC HIDROGRAFIC

Suprafeţele lacustre fac parte integrantă din peisajul geografic al

Depresiunii Târgu Secuiesc, sporindu-i gradul de atractivitate, prin valoare peisagistică şi

diversificarea posibilităţilor de agrement. Lacurile artificiale, având valoare peisagistică

deosebită s-au impus ca obiective turistice de sine stătătoare, din care cauză au fost dotate

cu baze turistice (de cazare, de agrement, sporturi nautice).

Din punct de vedere turistic cel mai important lac este lacul Pădureni

format prin bararea pârâului cu acelaşi nume. Iniţial a fost creat cu scop de a deservii

populaţia cu apă potabilă. Astăzi lacul având la un capăt aşezarea comunală Pădureni, iar la

cealaltă Moacşa este o importantă destinaţie turistică, practicat fiind turismul de week-end.

Fiind aşezat la 10 km de Sf. Gheorghe, 17 km de Tg. Secuiesc şi 20 km de Covasna, odată

cu retrocedarea pământurilor au fost construite de-alungul lacului un număr mare de cabane

şi vile de către populaţia oraşelor din apropiere. În apele lacului s-a introdus diferite specii

de peşti, atrăgând numeroşi pescari amatori şi profesionişti, preferat fiind pescuitul de

ştiuci. Pentru petrecerea timpului liber oamenii pot închiria de la firmele particulare bărci,

bărci cu motor. Windsurf-ul poate fi practicat datorită rafalelor puternice de vânt.

16

Lacul de baraj de la Reci, oferă posibilităţi de practicare a sporturilor de

agrement şi a pescuitului. Tot aici, complexele turistice "Nufărul" şi "Mestecănişul" oferă

spaţii adecvate cazării turiştilor.

Reţeaua râurilor şi a afluenţilor acestora, cu albii adeseori adâncite, sunt

mărginite de păduri sau au lunci de lăţimi variabile. Aceste râuri sunt amenajate pentru

turismul de sfârşit de săptămână şi de agrement. Cel mai important râu este Oltul, care

parcurge 129 km pe teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc. Cel mai important afluent al

Oltului din această regiune este Râul Negru, cu o lungime de 106 km. Acesta izvoreşte din

Munţii Nemira şi este alimentat de mai mult e 25 de afluenţi, cele mai importante fiind

Ojdula, Turia, Caşin, Zăbala, Pădureni, Ghelinţa.

Apele subterane sunt bine reprezentate de către apele minerale găsite în

abundenţă pe toată zona a Depresiunii Târgu Secuiesc. Apele minerale se detaşează faţă de

celălalte componente a fondului turistic natural, prin utilizarea constantă a acestora încă de

acum de două secole, datorită varietăţii lor hidrochimice cu efecte terapeutice complexe şi

a unui deosebit de mare de număr de izvoare, cu debite exploatabile. Sursele hidrominerale,

în Carpaţii Orientali se grupează în trei arii hidrogeologice şi anume aureola mofetică, flişul

carpatic şi contactul carpatic cu zona saliferă subcarpatică.

Aureola mofetică cuprinde domeniul munţilor vulcanici şi al

depresiunilor limitrofe, extinzându-se din nord (Săpânţa-Bixad), până la extremitatea

sudică Covasna-Zizin. În acest areal sunt cuprinse cea mai mare parte a surselor

hidrominerale feruginoase şi bicarbonate pe un fond general carbogazos. În partea estică a

aureolei mofetice sunt câteva zăcăminte importante, printe care şi Covasna. Acesta are un

număr mare de iviri, de o varietate hidrochimică unică, dezvoltate în lungul a două linii de

factură: Valea Hanco-Balta Darcului şi Covasna-Caşin (Nicolae Ciangă, Turismul în

Carpaţii Orientali. Studiu de geografie umană. 1997).

Grupul cel mai mare de izvoare minerale de pe teritoriul Depresiunii

Târgu Secuiesc este cel din jurul localităţii Covasna. Aici predomină izvoarele

carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, arsenicale, ale căror grad de

mineralizare depinde de apropierea sau depărtarea stratului acvifer, de sistemele de fracturi

transversale şi radiare, care afectează depozitele de fliş din fundament. Apele minerale sunt

valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate la Bodoc, Vâlcele,

17

Covasna, Malnaş, Biborţeni şi în cură balneară ca băi carbogazoase la staţiunile balneo-

climaterice de interes naţional şi local.

4. POTENŢIALUL BIOGEOGRAFIC

Acesta este alcătuit din două componente şi anume: componenta vegetală

(vegetaţie), care este influenţată în mare măsură de relief, climă, altitudine, ape, acestea

ducând la diversitatea în specii şi repartiţia spaţială a învelişului vegetal; şi componenta

zoogeografică (fauna), care este dependentă de climă, relief, ape şi vegetaţie.

4.1. Componenta vegetală

Datorită poziţiei favorabile a Depresiunii Târgu Secuiesc aici găsim o

vegetaţie foartă variată. Putem observa etajarea vegetaţiei din zona depresionară şi cea de

munte iar la contactul dintre munte şi depresiune, se adaugă un microclimat ce crează

condiţii prielnice pentru o floră şi faună bogată.

Învelişul vegetal are un impact mare asupra turismului din zonă, ea fiind

cea care are efect de filtrare şi absobţie a CO2, diminuând efectul de poluare. Tot învelişul

vegetal frânează procesul de eroziune şi oferă adăpost pentru speciile de animale, pădurea

având pe deasupra o importanţă peisagistică. Dealurile ce înconjoară din toate părţile

Depresiunea Târgu Secuiesc sunt acoperite de un amestec între răşinoase cu speciile de

brad (Abies alba), molid (Picea abies).

În unele locuri apar pâlcuri de păduri de gorun în amestec cu farasinul şi

arţarul. Altitudinile mai mari sunt ocupate de etajul fagului, păduri de o frumuseţe

remarcabilă. Pe văile munţii Breţcului alături de molid (Picea excelsa) apare paltinul de

munte (Acer pseudoplatanus) şi scoruşul de munte (Sorbus aucuparia). Apariţia pinului

(Pinus silvestris) şi a ienupărului (Juniperus communis) nu este un lucru neobişnuit, toate

fiind datorate microclimatului, şi a fenomenului deseori întâlnit în Carpaţii Orientali,

inversiunea de temperatură.

În stratul ierbaceu al pădurilor întâlnim ferigi, măcrişul iepurelui, ciuperci

comestibile ca gălbiori, hibri, iar la margine sunt deseori întâlnite fructe de pădure: fragi,

18

zmeură, mure etc.. Pe alocuri apare vegetaţia intrazonală, cum ar fi vegetaţia de ierburi pe

dune de nisip din mestecănişul de la Reci, precum şi vegetaţia hidrofilă din lunci şi

vegetaţia din mlaştinile de turbă.

Datorită climei favorabile în aceată zonă se găsesc pomi fructiferi ca

mărul, părul, cireşul, vişinul ce oferă în luna mai, alături de arbuştii de liliac un spectacol

peisagistic rar întâlnit în centrele urbane. În poieniţele din interiorul pădurilor găsim mai

multe tipuri de flori, cum ar fi: sângele voinicului (Nigritella rubra), cicoare (Cichrorium

intybus), opaiţa (Melandrium album) şi păpădia.

În toamna anului 1995 o răfală puternică din zona turistică Covasna a

avut un efect devastator asupra vegetaţiei şi faunei. Aproximativ 20% din totalul pădurilor a

fost distrus şi numeroase animale au avut de suferit în urma furtunii. În ultimii ani s-a

încercat cu succes refacerea pădurilor şi repopularea acestora cu animalele ameninţate de

dispariţie din fauna locală.

4.2. Componenta zoogeografică

Pădurile şi clima oferă condiţii de diversificare a faunei din Depresiunea

Târgu Secuiesc. În pădurile de foioase şi de conifere trăiesc următoarele specii: mistreţul

(Sus scrofa), ursul brun (Ursus arctos), căpriorul (Capreolus capreolus), lupul (Canis

lupus), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus).

În Depresiunea Târgu Secuiesc, mai ales în comuna Comandău se

paractică turismul cinegetic. Turismul cinegetic are extensiune restrânsă şi cuprinde o

categorie mai puţin numeroase de persoane. Printre animalele care se vânează se numără

ursul carpatin (Ursus arctos), cerbul (Cervus elaphus), iepurele (Lepus europaeus), vulpea

(Vulpes vulpes), precum şi păsări. Există specii protejate de lege, cum ar fii cocoşul de

munte (Tetrao urogalus) sau râsul (Lynx lynx).

Păsările sunt reprezentate de privighetoare (Luscinia megarhynchos),

mierla (Turdus merula), păsări cântătoare şi păsări prădătoare, a cărui număr din păcate

scade din ce în ce mai mult.

Turismul piscicol are o extensiune mai mare decât turismul cinegetic,

datorită faunei divesrificate din lacuri şi râuri. Fauna piscicolă este reprezentată în râuri de

19

lipanul (Tymallus tymallus), scobarul (Chondostroma nasus) şi cleanul (Leuciscus

cephalus). În lacuri domină păstrăvul de lac (Salmo trutta morfolacustris), mreana (Barbus

fluviatilis), cleanul ( Leuciscus cephalus), coregonul (Coregonus sp.). La acesta se adaugă

speciile mai mărunte, cum ar fi obleţul, carasul, şalăul şi ştiuca. Domeniile lacustre

constituie obiectivele cele importante pentru turismul piscicol.

III. PROTECŢIA MEDIULUI

Ecosistemul complex din Depresiunea Târgu Secuiesc a fost puternic

modificat ca urmare a activităţilor antropice. Prin creşterea populaţie şi a dimensiunilor

aşezărilor omeneşti s-a trecut treptat la exploatarea şi valorificarea tuturor resurselor

naturale. Datorită acestui lucru s-au declanşat primele dezechilibre naturale, care au avut

reprecusiuni grave asupra mediului şi a calităţii acestuia.

Cea mai profundă intervenţie a omului a fost procesul de despădurire,

acesta determinând restrângerea considerabilă a arealului pădurilor. Datorită

despăduririlor masive, a fost modificat şi regimul scurgerii apelor şi periclitată existenţa a

numeroase specii de plante şi animale. Datorită efectelor produse de activităţile umane au

fost adoptate măsuri pentru ocrotirea mediului. Printre măsurile luate a fost valorificarea

raţională a potenţialului natural şi crearea unor parcuri naţionale şi rezervaţii. Datorită

rarităţii lor şi importanţei lor ştinţifice, unele specii de plante şi unele fenomene geologice

din Depresiunea Târgu secuiesc au fost declarate rezervaţii naturale, printre care se numără:

Mestecănişul de la Reci, Peştera de sulf, Balta dracului.

Situat pe malul stâng al Râului Negru, Mestecănişul de la Reci, un

monument al naturii, ocupă o suprafaţă de circa 8 km2 , din care rezervaţiei îi revine 34 ha,

vizavi de topitoria de in. Ceea ce a atras încă din secolul trecut pe mulţi oameni de ştiinţă,

printre care geografi, botanişti, a fost prezenţa unor dune de nisip într-o depresiune

intramontană şi bogăţia vegetaţiei care se dezvoltă pe ele. Dintre plantele rare ce cresc aici

amintim: laleaua pestriţă ( Fritillaria meleagris), trifoişte (Menyanthus trifoliata), şapte

degete (Comarum palustris).

Numele de mestecăniş vine de la pâlcurile de mesteceni (Betula

verrucosa) ce au dominat cândva întreaga regiune, astăzi fiind înlocuiţi în mare parte de

20

arinul negru (Alnus glutinosa), stejari, plopi canadieni şi brazi. Complexul floristic declarat

azi zonă protejată prin lege cuprinde plante ca nufărul alb (Nymphea alba), nufărul galben

(Nuphar luteum), ce plutesc pe lacurile formate de-alungul timpului precum şi laleaua

pestriţă (Fritillaria meleagris), crinul broaştei (Hottonia palustris). Ca urmare a acţiunii

silvicultorilor, această rezervaţie naturală, de un pitoresc inegalabil, a fost populată cu

fazani, nelipsind din fauna mestecănişului animale ca iepuri, vulpi, bursuci şi păsări

cântătoare şi păsări de baltă.

În nordul Munţilor Bodoc, în apropierea Sanatoriului Turia, la o altitudine

de 1050 m se găseşte Peştera de sulf (“Grota puturoasă”). Acesta este o cavitate stîncoasă

de 14 m lungime, pe pereţii căreia se pot vedea depuneri de sulf. Emanaţiile de sulf sunt

folosite în tratamente reumatismale. În apropierea acestei peşteri se mai găsesc încă câteva

fenomene asemătoare, cum ar fii: Groata ucigaşului, Cimitirul păsărilor.

Nu departe de aici, mai spre nord se găseşte în mijlocul unei păduri de

fag o mlaştină de turbă, bogată în emanaţii de gaze, denumită Bufuitorul. Acesta este un

tinov tipic, cu o abundentă vegetaţie de mlaştină.

Pe partea estică a Munţilor Bodoc, în Valea Iadului, pe o suprafaţă de

căteva sute de metri pătraţi, abundă mofetele şi izvoarele minerale (sulforoase, feriginoase).

Local sunt cunoscute sub numele de Baia Turiei.

În Staţiunea Covasna se află un interes fenomen postvulcanic, Balta

Dracului. Acesta este o adevărată fierbătoare, în care apa carbogazoasă antrenează nămolul

la suprafaţă. Stejarii Mikes din Zagon, nucii Körösi Csoma Sándor din Chiuruş, stejarul

din centrul comunei Reci şi plantaţia din Pădureni au fost declarate monumente ale naturii.

IV. POTENŢIALUL ANTROPIC

Fondul turistic antropic se impune din ce în ce mai mult în circuitul

turistic prin calităţile sale de diversitate, originalitate şi chiar de unicitate. Obiectivele

turistice cultural-istorice din Carpaţii Orientali sunt rezultatul unei îndelungate şi continue

locuiri a teritoriului carpatic.

21

Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare

mobilitate, desfăşurat mai ales cu mijloace automobilistice şi având ca motivaţie existenţa

unui valoros patrimoniu cultural-istoric şi etno-folcloric cu caracter original şi chiar uneori

cu valoare de unicat.

Se constată că valoarea acestui patrimoniu este accentuată şi de

diversitatea sa, astfel dacă în Oaş, Maramureş, Bucovina, Neamţ, Varancea, Bran, Făgăraş,

Vâlcea, Haţeg, Munţii Apuseni (Ţara Moţilor) se distinge patrimoniul de origine pur

românească; în podişul Transilvaniei, în partea sa sudică, se conservă încă componente ale

civilizaţiei şi culturii de origine germană (săsească).

În Harghita şi partea de nord a judeţului Covasna sunt prezente cu

precădere componente de civilizaţie şi cultură maghiară (secuiască), iar în cea mai mare

parte a Depresiunii Braşov, originalitatea rezidă din interferenţa (până la scara localităţilor)

a civilizaţiei şi culturii celor trei comunităţi. (Nicolae Ciangă, “România. Geografia

Turismului(Partea întâi) “ 2002).

1. EDIFICII ARHEOLOGICE

În comuna Moacşa, în grădina Lencsés au fost descoperite obiecte din

neolitic, din secolele XII-XIII iar în interiorul satului obiecte din secolele II-III. Muntele

care se ridică în partea stîngă a pârâului Pădureni este denumit de localnici Várhányás. În

acest loc au fost descoperite urmele unei aşezări străvechi, iar cu ocazia săpăturilor s-au

găsit obiecte de ceramică ornamentată din epoca bronzului.

Satul Pădureni este situat pe malul vestic al lacului Pădureni. Pe teritoriul

acestui aşezări au fost descoperite mai multe obiecte de interes arheologic din epoca

fierului, cum ar fi diferite unelte, ceramică, topoare, suliţe. Maioritatea acestor obiecte sunt

expuse la Muzeul Naţional Secuiesc din Sântu Gheorghe.

Aşa cum atestă obiectele arheologice găsite, teritoriul comunei Cernat a

fost locuit din cele mai vechi timpuri. În stratele de nisip au fost descoperite fosile ale unor

specii faunistice pleistocene. Cele mai vechi urme umane sunt din epoca de piatră (cultura

Chiuruş). Urmele culturii umane din epoca bronzului au fost descoperite în curtea

22

conacului Rápolthy. Aceste urme dovedesc pătrunderea culturii Monteoru din Moldova.

Din epoca de fier (LaThene) au fost găsite vestigii ale aşezării dacice. Urmele slavilor din

secolul al VI-lea şi ale maghiarilor din secolul al XIII-lea completează imaginea istorică a

localităţii. Pe muntele Óvára a existat o aşezare fortificată. Săpăturile arheologice arată, că

această aşezare străveche aparţine de cultura Halstadt din epoca fierului. Aici au fost găsite

obiecte de uz casnic, unelte, ceramică.

Târgu Secuiesc este oraşul situat în partea cea mai nordică din

Depresiunea Târgu Secuiesc, pe lângă drumul care face legătura între Braşov şi Moldova.

După cum atestă săpăturile arheologice, pe locul actualului oraş a existat o aşezare,

Praetoria Augusta, încă din perioada romană ca punct de apărare al pasului Oituz.

În anul 1852 au fost scoase la iveală urne, monede, arme şi conducte de

apă din perioada respectivă. În cimitirul oraşului au fost descoperite obiecte de ceramică

datând din perioada slavilor şi a goţilor.

Breţcu este situat la 4 km de Lemnia, în apropiere de pasul Oituz, pe

drumul ce leagă Depresiunea Braşovului de Moldova. Săpăturile arheologice arată, că

teritoriul a fost locuit încă din epoca de piatră. Tot aici au fost descoperite unelte de bronz,

topoare şi suliţe.

Drumul care face legătura cu Moldova a fost folosit încă din perioada

romană. În partea nord- estică a Breţcului a fost construit un castru roman, pentru apărarea

limeşului roman. Locuitorii români din Breţcu îl cunosc sub numele de Cetatea Doamnei.

Fortificaţia romană a avut numele de Augustia şi a fost construit pe vremea împaratului

Hadrian. În anul 119 aici au staţionat soldaţi spanioli. Ruinele cetăţii aztăzi abia se mai

observă.

Turia constituie o regiune arheologică interesantă. Zona a fost locuită din

cele mai vechi timpuri. Toate epocile istorice, începând din epoca de piatră şlefuită până în

secolul XVII-XVIII sunt reprezentate de diferite urme şi obiecte arheologice. Au fost

scoase la iveală morminte vechi din epoca bronzului, şi mai nou o locuinţă din epoca

bronzului.

23

La Lutoasa, pe muntele Csuklyán a fost descoperită una dintre cele mai

specifice aşezări din epoca bronzului, o fortificaţie costruită din piatră. Tot aici au fost

descoperite urmele culturii Wittemberg.

În incinta localităţii Cătălina au fost descoperite urmele unei aşezări din

epoca bronzului. În 1881 au fost descoperite monede greceşti şi monede din perioada

romană. În mai multe locuri au fost scoase la iveală unelte de piatră.

La Ghelinţa în urma săpăturilor arheologice sau găsit obiecte din epoca

de bronz, monede greceşti şi belciuge din lut, care aztăzi se pot vedea în Muzeul naşional

Secuiesc din Sfântu Gheorghe. În locul denumit Eger au fost găsite monede din vremea

curuţilor.

La Covasna obiectele din epoca de bronz, descoperite în zonă atestă

faptul că şi această aşezare a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Pe vârful Muntelui

Cetăţii s-au descoperit ruine de zid de fortificaţie, monede şi ceramică din perioada romană.

Vestigiul arheologic care a captat atât atenţia cercetătorilor cât şi cea a vizitatorilor veniţi

pentru cură balneară la Covasna, este cetatea dacică, din Valea Zânelor cu aceaşi

denumire, Cetatea Zânelor. Locuitorii o cunosc sub denumirea de Cetatea Ilenei Cosânzene,

în pivniţa căreia este ascunsă o imensă comoară de aur, dar este foarte greu să ajungi la ea.

Uşa se deschide din 7 în 7 ani numai în noaptea de Sfântu Gheorghe. Se mai spune că

cetatea a fost legată cu un pod de aur cu cetatea Bálványos, pe care se plimba prinţesa

frumoasă. Tot aici au fost găsite urme de locuire din epoca bronzului (cultura Witenberg).

Diverse obiecte vechi găsite în timpul săpăturilor au fost transportate la muzeul judeţean

din Sfântu Gheorhe, ca de exemplu: oale de lut, pienteni de fier, vârfuri de săgeţi, suliţe,

diferite monede vechi. La muzeul din Cluj au fost transportate numeroase obiecte din aur şi

argint. Cetatea este prevăzută cu ridicături precipitale şi întărită de către trei rânduri de

şanţuri, la distanţe de 60 m unul de celălalt. Prezenţa şanţurilor denotă felul de organizare a

cetăţii, iar situarea ei pe un vârf de munte arată rolul acesteia, şi anume rol de apărare.

Cetatea a fost inclusă de către cercetători în cetăţile ce apărau drumurile romane (după

24

cucerirea romană), şi anume drumul de legătură între Transilvania şi Moldova de azi.

Cercetătorii au încadrat cetatea în şirul cetăţilor dacice din estul Transilvaniei, apreciind că

cetatea a fost construită la mijlocul secolului I î.e.n., în timpul domniei lui Burebista. Cu

ocazia cercetărilor efectuate de către lucrătorii muzeului din Sfântu Gheorghe sau

descoperit şase monede (denari) de argint, bătute între anii 87 – 31 î.e.n., şi două monede

imperiale romane: una de argint din timpul împăratului Vespian (anul 70 e.n.), iar cealaltă

din bronz reprezentându-l pe Hadrian (anul 119 e.n.).

Şi comuna Zagon a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Aici a fost

găsită cea mai importantă colecţie de obiecte din epoca de bronz în 1877 şi 1888, care

conţine suliţe, seceră, harnaşament, expuse la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu

Gheorghe.

Ţufalău este o aşezare mică care aparţine administrativ de Boroşneu

Mare. De numele satului se leagă comoara de aur găsită în 1840 cu ocazia construirii

drumului. Aceasta consta în mai multe obiecte: harnaşament, târnăcop, bijuterii din care

mai multe au ajuns pe mâini nevrednice. Există un document în care se oferă 1000 de bani

de aur locuitorilor din Ţufalău în vederea salvării acestei comori. Biserica din acest sat a

fost construită din aceşti bani. Obiectele sunt expuse astăzi în Muzeul Naţional Maghiar la

Budapesta şi Muzeul Istoric de la Viena.

Boroşneu Mare, datorită poziţiei geografice favorabile a fost locuită din

cele mai vechi timpuri. Aici s-au descoperit obiecte din epoca de piatră şlefuită, ceramică

colorată, vârfuri de săgeţi din bronz. Pe terasa întinsă a râului s-a aflat castrul din perioada

romană de la sfârşitul secolului I. Rolul acestei fortificaţii a fost de apăra drumul spre pasul

Oituz, dar şi al drumului de munte care trecea peste Munţii Întorsurii spre zonele

extracarpatice.

La Saciova, în zona “Pădurii Plate” au fost scoase la iveală unelte de

piatră, dălţi şi un ac de cusut de aur. Departe de sat, sus în Munţii Întorsurii, se înălţa

25

cetatea Saciova. Arheologii au descoperit ruinele unui zid cu plan oval, cu diametrul de 46

34 m. Se poate observa locul bastionului de intrare.

1. EDIFICII RELIGIOASE

Dinspre Braşov spre Târgu Secuiesc prima localitate este Eresteghin.

Acesta este situată pe drumul internaţional E577. La intrarea în sat, pe partea dreaptă a

drumului, în grădina cimitirilui se înalţă biserica reformată (Fig.3), construită în 1818. A

fost restaurat în1997, pentru că a suferit avarii în timpul cutremurelor. În această biserică se

păstrează un clopot mic din secolul al XV-lea, care populaţia locală îl numeşte clopotul lui

Gábor Áron. Pocalul de argint al bisericii datează din secolol al XIII- lea.

În Moacşa se află una din cele mai importante biserici reformate a zonei,

care este declarat monument istoric. Acestă biserică fortificată a fost construit în secolul al

XIII- lea şi a fost reconstruit în stil gotic în prima parte a secolului al XVI- lea. Turnul de

clopot, precum şi ruinele zidului se pot observa şi aztăzi. Biserica veche, sanctuarul şi zidul

a fost dărâmat în 1893 şi recontruit în 1894. În această perioadă a fost îndepărtat şi tavanul

cu casete pictate în 1761. Biserica actuală a fost construită în 1894. Turnul de stil baroc

găzduieşte un clopot din 1531 cu inscripţia “Soli Deo gloria”, având monede ornamentate

cu capete de om pe el.

Dalnic, satul natal al lui Dózsa György, se situază la 5 km de Moacşa

lângă drumul internaţional. Cei mai mulţi turişti vizitează biserica fortificată reformată,

care este declarat monument istoric. În apropierea statuii lui Dózsa György este biserica

reformată. Biserica medievală a fost modificată în stil gotic la începutul secului al XVI-lea.

Din aceste vremuri de păstrează ancadramentul boltit de piatră sculptată al unei uşi, precum

şi mai multe inscripţii din secolele XVI şi XVIII. Pe o inscripţie se poate citi anul 1526,

care probabil este data reconstruirii în stil gotic al bisericii. În secolul al XVI-lea a fost

construit zidul de apărare, cu coridor de apărare în jurul bisericii. Ruinele acestuia au fost

dărâmate în 1919. Turnul de clopot actual a fost construit în 1914-1922. În această biserică

este păstrat ca o comoară de artă, clopotul vechi, care în timp a suferit mai multe

26

modificări. Acesta are o inscripţie interesantă: “În 1530 am fost nou şi o raritate. Până în

1798 am slujit Dalnicul şi atunci am căzut cu turn cu tot. În 99 am renăscut în Braşov. M-a

turnat Andraschofsky András.”

Albiş este un sat mic cu 400 locuitori. Din punct de vedere turistic şi

istoric este important biserica reformată, care este declarat monument istoric şi este situat

pe un deal din localitate. Elementele arhitecturale medievale şi fragmente din picturile

murale, datând din secolul al XVII-lea constituie o importanţă turistică. Aici exista încă din

epoca medievală o biserică de piatră construit în stil romantic apoi reconstruit în stil gotic.

Mai recent au fost dezvăluite elemente vechi ale tavanului, o uşă construit în stil gotic şi

alte fragmente din pictura murală. Nu demult a fost descoperit un bazin pentru botez în stil

gotic din secolul al XIII-XIV. În partea sudică se găseşte poarta cu turn, care a fost

construit în 1657. Pe acestă poartă a fost construit turnul de clopot. Turnul de clopot în stil

baroc găzduieşte două clopote vechi, cel mic turnat în 1558, ornamentat cu monede. Celălat

clopot a fost turnat de braşoveanul Johannes Tartler în 1770. Pe acest clopot apare stema

Braşovului încadrat într-o coroană în stilul renaşterii.

Cernat este comuna cea mai mare din zonă, locul natal al lui Bod Péter.

Este situat la 10 km de Târgu Secuiesc, pe drumul internaţional E577. Localitatea se

împarte în Cernatul de Sus şi Cernatul de Jos. Biserica reformată fortificată din Cernatul de

Jos prezintă un interes turistic deosebit. Biserica actuală a fost construită în 1897 pe locul

bisericii medievale. Turnul cu clopot în stil clasicist din anul 1838 a fost ridicat pe fostul

turn cu poartă. Fragmente din zidul cetăţii, construit în secolele al XV-XVI –lea, sunt

vizibile pe o lungime de 35 m. Trebuie menţionate piatra funerară cu inscripţia în limba

latină din 1600 şi amvonul de piatră al bisericii, sculptat în stil renascentist. În centrul

localităţii se înalţă biserica romano- catolică, construită în 1844 de preotul Zambler János.

În partea estică a localităţii, lângă drumul internaţional, se înalţă biserica ortodoxă Sfântu-

Gheorghe. Biserica a fost construită în 1872, pe locul unei vechi biserici din lemn din 1793.

Alungeni este unul din locurile de pelerinaj din Trei Scaune. Acesta se

situează la 8 km de drumul internaţional. De la mare distanţă se poate observa biserica

27

romano- catolică, construit între 1851-56. Biserica şi împrejurimile acestuia prezintă un

interes turistic deosebit. În această biserică se păstrează copia din lemn a statuii Maicii

Domnului din Şimleu Ciuc, datând din 1750.


Depresiunea Târgu Secuiesc, pe lângă drumul care face legătura între Braşov şi Moldova.

În zona veche a oraşului, denumită Kanta, se află o biserică romano- catolică de stil baroc.

Biserica a fost construită între 1722-1795, pe locul unei vechi biserici. În cavoul de sub

biserică a fost înmormântat fondatorul de şcoli, Nagy Mózes (1620-1709). Clopotul mare al

turnului a fost turnat în Eger în 1771. Complexul de clădiri care se leagă de biserică are

două aripi, una mai veche din 1740 şi una mai nouă din 1828, precum şi o poartă frumoasă

de stil baroc.

Piaţa centrală este închisă spre sud- vest de biserica reformată (Fig.4),

considerat monument istoric, una dintre cele mai mari biserici din Ardeal. Cândva a fost

biserică fortificată. Pe clădire se pot observa elemente ale stilului renaşterii, baroc şi

clasicist. Turnul de clopot a fost construit în 1846, iar orga în 1861.

În partea veche a oraşului se află biserica ortodoxă, Adormirea Maicii

Domnului, care a fost construit în 1754 şi a fost modificată în 1783. Turnul de lemn datează

din 1795. Este o biserică mică, care a fost ridicată în amintirea Înalţării Maicii Domnului.

Tinoasa este situată pe malul drept al Râului Negru, la o distanţă de 3 km

de Târgu Secuiesc. În centrul localităţii se află capela romano-catolică în stil clasicist

târziu, construită între 1823 şi 1826 în cinstirea Maicii Domnului.

Pe teritoriul localităţii Lunga se afla cândva o mănăstire (în anul 1632),

dar nu s-a păstrat nimic din clădire. În centrul aşezării se află biserica fortificată Sfântu

Vasile (Szent László), care este înconjurată cu un zid din piatră. Este declarat monument

istoric. Uşa şi ferestrele evocă stilul gotic din secolul al XV-lea. Biserica a fost modificată

de mai multe ori, înfăţişarea actuală datează din 1821. În această biserică s-a păstrat bazinul

de botez în stil gotic, pe care apare anul 1553. Turnul de clopot al bisericii este construit în

stil baroc târziu.

28

Ojdula este situată la o distanţă de 8 km de Tinoasa. Şi în această

localitate se găsesc numeroase obiective de interes turistic. Printe acestea se află şi biserica

romano-catolică de pe dealul Bisericii. Pe acest deal a fost o biserică în stil gotic, dar

cutremurul din 1802 a avariat-o în mare parte. A fost reconstruită în 1818-19 pe ruinele

castelului Kun. Fragmente din fostul castel se pot observa şi aztăzi. Lângă biserica veche în

1834 a fost construit turnul de clopot în stil baroc. Clopotul vechi din secolul al XV-lea,

amintit şi în literatura maghiară, a dispărut dealungul istoriei. Intrarea principală în biserică

se face printr-o poartă secuiească, creaţia lui Hasszmann József.

Lemnia este situată lângă drumul E57, la 4 km distanţă de Lunga.

Monumentul arhitectural al aşezării este biserica romano-catolică Sfântu Mihai, fiind cea

mai frumoasă şi nevătămată biserică din zonă. Se presupune că a fost o biserică în stil

romantic, care a suferit modificări în stil gotic începând din secolul al XVI-lea, iar în 1776

în stil baroc. Frontonul vestic, porticul vestic precum şi cele două turnuri de apărare

prezintă nişe pentru statui. Pictura (tabloul) altarului principal în stil baroc târziu prezintă

pe Sfântu Mihai, sfântul apărător al bisericii (creaţia lui Szentkereszti Stefánia, 1899). O

valoare inestimabilă are bazinul de botez medieval cu formă de potir.

Biserica, care este declarat monument istoric, este înconjurat cu un zid cu

ambrazură. Acesta a fost fortificată în partea nordică şi sudică cu turnuri de apărare sub

formă de semicerc. Zidul care înconjoară biserica a fost construită în secolul al XVI-lea.

Acum biserica este folosită numai în cazul unor evenimente majore bisericeşti şi

înmormântări. Mai demult a fost o biserică comună a satelor Lemnia şi Mereni, dar fiind la

o distanţă destul de mare de cele două aşezări, aceştia şi-au construit propria biserică. În

acele localităţi secuieşti, unde două sate aveau o singură biserică , în cele mai multe cazuri

pe un deal, şi aztăzi se poate auzi următoarea poveste: “au fost discuţii pe tema locului

construirii bisericii. Până la urmă au ajuns la înţelegerea următoare: au ales câte un câine, l-

au dus în satul vecin şi i-au dat drumul. Desigur, cei doi câini voiau să ajungă cât mai

repede acasă. Pe deal, unde s-au întâlnit cei doi, a fost construită biserica. În satul Lemnia

se mai spune, că cei din Mereni au fost mai deştepţi. Ei au trimis un câine care şchiopăta şi

de aceea se deplasa mai încet. De aceea biserica este mai aproape de Mereni.” În turnul de

29

clopot al bisericii se află un clopot vechi, cu inscripţia: REX GLORIE JESU CHRISTE

VENI CUM AETERNA PACE * CURA ME LEMHENYENSIS * 1698 H.L.


drumul ce leagă Depresiunea Braşovului de Moldova. În centrul aşezării se află biserica

romano- catolică (Fig.5), construită între 1803-1810. Biserica medievală s-a situat pe

teritoriul actualului cimitir, dar a trebuit demolată după cutremurul din 1802. În biserica

actuală încă se păstrează clopotul turnat în 1775 de către Johannes Tartler din Braşov.

Stema oraşului şi inţialele turnatorului se pot vedea pe clopot aşezate într-o coroană în stil

italian. Construirea turnului de clopot de 31 m a fost terminată în 1818. În interiorul

bisericii se pot observa elemente de stil baroc târziu. În direcţia sud- est a localităţii se află

biserica ortodoxă, construită între anii 1783-87, a cărei sfânt protector este Sfântu Nicolae.

Biserica reformată cu valoare de monument din Saciova datează din

secolele XVII-XVIII, cu elemente în stil baroc târziu, care este destul de avariată. Turnul de

clopot a fost construit în 1824. Valoarea mare o constituie tavanul cu casete pictate din

1791, cel mai frumos tavan din judeţul Covasna.

Turia este situată la o distanţă de 8 km de Târgu Secuiesc, de-a lungul

pârâului Turia. Din punct de vedere turistic, în Turia de Jos trebuie menţionată biserica

catolică. Biserica Sfântu Nicolae a fost construită între 1823-31 în stil clasicist. Datele

istorice atestă faptul că pe locul actualei biserici a fost o altă biserică în stil gotic. Clopotele

veci ale bisericii au dispărut în războaiele mondiale. Un obiectiv turistic prezintă biserica

reformată fortificată (Fig.6) din Turia de Sus.

Pe locul actualei biserici în stil gotic, construită între 1914-18, a existat o

altă biserică în stil romanic. În turnul bisericii se află clopotul turnat de meşterul braşovean

Henricus Lamp, având inscripţia: ANNO 1731*CURAVIT FIERI REFOR

FELTORENSIS*HENRICUS LAMP CORONENSIS, cu stema Braşovului şi anul 1714.

30

Sânzieni se situează la o distanţă de 5 km de Târgu Secuiesc. Muntele

Perkő este un loc de pelerinaj. Pe vârful muntelui se află o capelă (Fig.7) şi o cruce din

secolul al XIII-lea. Biserica catolică fortificată (Fig.8) din sat este un important obiectiv

turistic. După cum arată sculptura de stil gotic târziu, a fost construită în secolul al XV-lea.

Ansamblul de clădiri a fost modificat în stil baroc. Interiorul bisericii în stil baroc datează

de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Contrafortul are o sculptură cu modele de bou şi

capete care sunt semnele sfinţilor Lucaci şi Matei. Fortificaţia din jurul bisericii a fost

întărită de patru turnuri cilindrice, care sunt destul de bine păstrate şi astăzi. Datorită

planului neobişnuit, această construcţie este considerată unicat în secuime.

Denumirea de Belan provine din slavonă: alb = Bjelüj. Prima testare

documentară a localităţii Belan datează din 1536. Un interes turistic prezintă biserica

romano-catolică, construită în 1758 pe locul bisericii medievale din secolul al XV-lea.

Biserica actuală a fost modificată în stil baroc. Turnul de clopot. construit separat de

biserică, datează din 1802.

În Estelnic de Jos se înalţă biserica catolică, cel mai vechi şi interesant

monument. Biserica medievală cu o singură cală, sanctuarul pentagonal, este înconjurată de

un zid oval cu ambrazură. În exterior există mai multe pietre lucrate în stil gotic târziu

(secolul XV); ancadramentul uşii din partea sudică, ferestrele sanctuarului şi bazinul de

botez. Cutremurul din 1977 a distrus o parte din zid dar în interiorul bisericii au ieşit la

iveală fragmente din frescele care acopereau peretele. Zidul ţintirimului a fost construit în

secolul al XVII-lea. În Estelnic de Mijloc se găseşte clădirea ordinului franciscan,

construită în 1648, ridicată la rangul de mănăstire în 1721. Iniţial a fost o capelă în stil

gotic, care mai târziu a devenit sanctuarul bisericii. Biserica a fost distrusă de un incendiu

în 1921. Mai târziu mănăstirea din secolul al XVIII-lea a fost restaurată, modernizată, iar

biserica a fost reconstruită. Mănăstirea aztăzi are trei locuitori.

În centrul aşezării Cătălina se află biserica Sfântu Ecaterina. Biserica

veche a fost distrusă în cutremurul din 1802. Între 1815-23 a fost construită biserica nouă

din ajutorul sătenilor. Bazinul de botez vechi este păstrat şi astăzi. În turn se află un clopot

31

turnat în Udinese, Italia. Se numeşte clopotul Sfântu Vasile şi a fost turnat la cererea lui

Füleki Sinkovics Ottó în 1925.

Pe malul stâng al Râului Negru, la 3 km de Hătuica, este situat Mărtineni.

Denumirea localităţii apare în documente scrise încă din 1407. Valoarea turistică constituie

biserica reformată, care a fost lărgită în 1824 şi care are un tavan frumos cu casete pictate.

Casetele din partea vestică a bisericii au fost pictate în 1754 în stil renascentist târziu,

partea dinspre est în stil baroc apare mai târziu. Turnul datează din 1778. Capela catolică a

fost construită în 1975.

Biserica veche medievală din Mărcuşa se afla cândva pe locul actualei

biserici reformate şi parohie. Coroana frumoasă a amvonului din 1846 se află în biserica

mai nouă, construită în 1875. În turn se găsesc trei clopote de oţel fabricate în renumitul

turnătorie din Germanie Bochum şi Apolda. Biserica reformată locală este o curiozitate

turistică. Coroana amvonului este din 1785. Balustrada de la strană şi bănci sunt

ornamentate cu modele de flori în stil baroc şi rococo; casetele din tavan au fost făcute în

1820. În turn este un clopot de valoare, care este munca meşterului braşovean Tartler János

din 1780.

La poalele Munţilor Breţcu este situată Ghelinţa, înconjurat de păduri de

fag şi conifere. În centrul localităţii se înalţă biserica romano- catolică, construită între

1885-1899. Clopotul de şase chintale a fost fabricat în Geltenhoffer din Sopron (1899). În

ţintirimul bisericii este înmormântat Fekete János (1885-1952), preot martir al regimului

comunist. Ghelinţa, situat pe ruta Sfântu Gheorghe – Covasna - Târgu Secuiesc, mai exact

la 14 km de Covasna şi 12 km de oraşul Târgu Secuiesc este o comună în plină dezvoltare

turistică.. Atracţia turistică, ce atrage un număr maxim de vizitatori este exercitată de

biserica romano-catolică, aparţinând patrimoniului U.N.E.S.C.O. În biserica veche din

mijlocul sec. XIII, la o renovare a bisericii, a fost descoperită fresca reprezentând legenda

Sfântului Ladislau. Tavanul este alcătuit din 103 casete pictate din 1628, pe când picturile

murale ale monumentului care datează din jurul anului1330 au o valoare inestimabilă.

Biserica veche este înconjurată de un zid scund. Turnul portal găzduieşte un clopot în stil

32

renascentist din secolul al XVIII-lea. Data construirii zidului încă ridică întrebări.

Sanctuarul în formă de semicerc, cala bisericii, precum şi porţile dinspre vest şi sud au fost

construite în secolul al XVIII-lea. Aici se păstrează bazinul de botez din secolul al XIV-lea.

În secolul XV-XVI-lea a fost construit un sanctuar mai mare în stil gotic unde se poate citi

anul 1503. În secolul al XVIII-lea, în 1628 biserica a fost fortificată. Din această vreme

datează tavanul cu 103 casete pictate. Mai târziu a fost construit zidul cetăţii. Interiorul

bisericii evocă secolul al XVIII-lea. La sfârşitul secolului au fost construite altarul principal

şi cele secundare. Tavanul cu casete în stil renascentist este munca meşterilor braşoveni. În

1830 a fost construită biserica greco-catolică, care astăzi este biserica ortodoxă Sfântu

Nicolae.

Satul Imeni apare în documentele scrise în 1561. Biserica reformată este

stabilită la intrarea sudică a satului. A fost construită între 1805-1808 şi se pot recunoaşte

elementele barocului târziu. Clopotul mare a fost turnat la comanda familiei Imets în 1670

şi returnată în 1870. Pe clopot găsim inscipţia următoare: “Înaintaşul meu a fost luat de

lupte, eu pacea o vestesc. Le chem la viaţă pe cei care trăiesc, pe morţii îi înmormântez”.

La 7 km distanţă de Imeni pe drumul 121 ce duce la Covasna se află

aşezarea veche Zăbala. Curiozitatea turistică, biserica reformată fortificată (Fig.9), se află

în centrul localităţii. Este o biserica medievală în stil gotic cu ancadramente de piatră

sculptată. Iniţial avea şi rolul de apărare. Zidul cu plan oval era mai înalt, turnul portal

medieval astăzi îndeplineşte rolul de turn de clopot, acesta fiind acoperit cu un splendid

coif baroc. După tradiţie aici se înălţa cândva cetatea Zăbala. O valoare importantă avea

ancadramentul de piatră sculptată a ieşirii dinspre sud în stil renascentist. Tavanul are 124

de casete pictate, datează din 1772. Turnul de clopot vechi a fost construit de Basa Tamás

în 1666. Forma actuală o are din 1847. Construirea zidului cetăţii, a şanţului de apărare, a

turnului portal s-a efectuat în prima parte a secolului al XVI-lea. În interior bisericii era o

boltire, din care s-au păstrat consolele cu sculpturi unice în România, tavanul de astăzi fiind

ornamentat cu picturi în stilul renaşterii populare din Transilvania. Nu departe se află

biserica romano-catolică, construită în 1860. În partea estică a aşezării se află o mică

biserică ortodoxă construită în 1832 cu multe icoane valoroase. Sfântul protector este

33

Sfântu Ilie. Această biserică este folosită numai cu ocazii mai speciale. Cealaltă biserică

ortodoxă a fost construită între anii 1939-42.

La Covasna turistul este întâmpinat de mai multe obiective turistice. O

atenţie merită biserica reformată, construită în 1812-15. Poarta secuiească de la intrare a

fost ridicată la aniversarea de la 150 de ani de la revoluţia din 1848-49. În vecinătatea

bisericii se află parohia. În cimitirul oraşului se află biserica romano-catolică, construită în

1922. În Voineşti a fost construită o biserică reformată între 1930-32. Această biserică

reformată a fost ridicată pe ruinele unei alte biserici mai vechi. Din păcate date despre

biserica veche nu s-au păstrat fiind pierdute, sigur este că ea a fost construită între anii 1754

– 1764.

Biserica ortodoxă veche din Voineşt, Sfântu Nicolae, a fost construită în

anul 1852. Turnul de clopot are un cadran solar. Cimitirul din faţa bisericii a fost adăugat în

anul 1874. Astăzi biserica este în curs de renovare, urmând ca ea să fie transformată în

muzeu de către autorităţile covăsnene. Icoanele din interiorul bisericii se numără printre

cele mai frumoase din judeţ. Altarul, alături de icoane au fost mutate în biserica nouă

“Înălţarea Domnului” sfinţită în anul 2002, ridicată între anii 1992 – 2002.

În Chiuruş biserica monumentală reformată a fost construită în 1799 pe

locul bisericii vechi. În interior a fost scos la iveală zidurile de bază ale sanctuarului din

secolul al XIII-lea. Planul se poate vedea pe podea marcat cu ţigle. Ancadramentul uşii de

piatră există şi astăzi în turnul de clopot.

La o distanţă de 5 km pe drumul 121E se află Păpăuţi. Biserica reformată

nouă a fost construită în stil neogotic în 1895, în locul bisericii vechi în stil gotic. Sfântu

Paraschiva este sfântul protector al bisericii ortodoxe de lemn. Biserica a fost adusă din

Zagon în 1844. Clopotul mic cu inscripţie chirilică a fost făcut în 1852. Între 1937-38 a fost

construită o biserică nouă cu cupolă bizantină. Icoanele datează din secolul al XIX-lea.

34

În Zagon se găseşte biserica reformată fortificată (Fig.10), care a fost

construită între 1783-1795 şi păstrează elemente de stil baroc târziu. Turnul era foarte înalt,

dar a fost afectat în repetate rânduri de cutremure.

Despre ceasul aflat în turn se spune o poveste interesantă “Primarul

satului a anunţat în târgul de luni că cei din Zagon vor să comande un orologiu, care ar fi de

folos şi pentru cei din târg. De aceea cere ajutorul acestora. Răspunsul a fost: dacă vor

ceasul n-au decât să cumpere. Noi cumpărăm, spunea primarul supărat, dar să fie om pe

picioarele lui care va ştie să citească ceasul. Astfel a fost pus arătătorul mic în locul celui

mare şi invers. Tot aşa a rămas şi astăzi.” În apropierea bisericii, la parohie există o

bibliotecă cu 800 de cărţi din secolele al XVI-XVII-lea. Capela veche se afla în zona

vestică a Zagonului. Biserica romano-catolică şi ţintirimul sunt alte obeicte turistice

interesante de văzut. Orga din interiorul bisericii romano-catolice datează din 1885. În

ţintirim se află cavoul baronilor Szentkereszti, construit în 1875.

Situat la poalele Munţii Întorsurii, satul Dobolii de Sus este cea mai

sudică aşezare din Depresiunea Târgu Secuiesc. Turistul trebuie să viziteze biserica

reformată a cărei fiecare piatră vorbeşte despre trecutul istoric. Forma actuală a dobândit-o

în anul 1773. Această dată se poate citi pe zidul de frontispiciu în stil baroc. Turnul de

clopot este mai nouă în care se află un clopot vechi cu ornamentaţie renascentistă datând

din 1693. Valoarea inestimabilă a bisericii este tavanul de lemn sculptat şi pictat din 1768.

Băncile şi strana de vest, pictate, datează din 1773. Scaunul parohial sculptat şi strana de

orgă datează din 1782, iar amvonul în stil baroc din 1808.

La Brateş, în centrul localităţii putem vizita biserica reformată din

secolul al XVII-lea. În perioada renascentistă a fost modificată şi lărgită, iar în 1850

reconstruită. Tavanul cu casete pictate în stil renascentist popular, datând din 1760, a fost

îndepărtat în 1910. Astăzi se poate admira acest tavan în secţia de etnografie a Muzeului

Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.

Ţufalău este o aşezare mică care aparţine administrativ de Boroşneu

Mare. La sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost construită o casă de rugăciune, care a fost

35

distrusă de cutremurul din 1802. În locul ei a fost construită biserica reformată de astăzi în

anul 1855.

Datorită poziţiei geografice favorabile, Boroşneu Mare a fost locuită din

cele mai vechi timpuri. Deasupra comunei se înalţă Muntele Altar, de 564 m, pe vârful

căruia se afla odinioară cetatea Székely Néz (Secuiul priveşte). Pe acest munte a fost

construită biserica romano-catolică veche în stil gotic a localităţii. În centrul comunei se

află biserica reformată construită între 1854-56, iar turnul de clopot între anii 1869-72.

Valea Mare se află la o distanţă de 2,5 km de Boroşneul Mic. În centrul

localităţii se află biserica ortodoxă Sfântu Mihai şi Gabriel, construite în 1793 cu icoane

din secolul al XIX-lea. În turn se află un clopot mic, turnat de meşterul Lakatos Mihály din

Arcuş. Pe clopot se poate citi “A turnat Lakatos Mihály ANNO DOMINI 1753”.

3. MUZEE, MONUMENTE Ş I STATUI

Dinspre Braşov spre Târgu Secuiesc prima localitate este Eresteghin.

Denumirea localităţii provine din denumirea de plantaţii Eresztevény. La intrarea în sat, pe

partea dreapta lânga o capelă si un cimitir se află un obelisc (Fig.11), monumentul funerar

al lui Gábor Áron. Acest monument a fost construit în 1892, dupa proiectul inginerului

regal Gyárfás Győző. În acest loc a fost înmormântat maiorul Gábor Áron în timpul luptei

de apărare din 1848-49.

Inscripţia obeliscului este următoarea: “Gábor Áron, eroicul secui,

turnător de tunuri, maiorul apărător de ţară în 1848-49. Născut la 7 noiembrie 1827, căzut

în luptele de la Chichiş la 2 iulie 1849.” Un alt obiectiv turistic este lemnul sculptat (Fig.11)

în vecinetatea monumentului, cu inscripţie în limbile română, maghiară şi germană.

În comuna Moacşa, în faţa bisericii reformate, între copacii

comemorative ale reginei Elisabeta, se află monumentul sculptat din lemn al comemorării a

1100 de ani de la formarea statului maghiar. În centrul comunei se află un alt monument,

ridicat în 1994, în memoria victimelor colectivizării. Monumentul a fost ridicat în locul

36

unde au fost împuşcate mortal două femei în 1950. Acest monument din lemn sculptat este

creaţia fraţilor Haszmann din Cernat. În Moacşa se mai află o grădiniţă care a fost

construită în 1911. Tabloul de marmură existentă pe clădire a fost dezvelită în memoria lui

Teleki Zsigmond.

În faţa bisericii reformate din satul Pădureni se găseşte un monument din

lemn sculptat, care a fost amplasat în memoria victimelor celui de al doilea război mondial.

Satul natal al lui Dózsa György, Dalnic, se situază la 5 km de Moacşa

lângă drumul internaţional. În acest sat, două monumente păstrează amintirea lui Dózsa

György, conducătorul revoltei ţăranilor din 1514. Cea veche este din 1949 şi este o simplă

placă de marmură, cu inscripţia: “Aici s-a născut Dózsa György în anul 1484, şi-a dat viaţa

pentru ţărani în 1514. Monumentul a fost ridicat de Cooperativa de stat din Dalnic,

împreună cu muncitorimea din sat.” La aniversarea de 500 de ani de la naşterea lui Dózsa,

în acelaşi loc unde este primul monument, a fost ridicat un monument mai modern, cu

inscripţia: “Aici s-a născut Dózsa György, conducătorul iobagilor români şi maghiari în

luptele frăţeşti pentru libertatea poporului din 1514.” Monumentul este înconjurat de un

gard de fier, care imită tăişuri de coase pe coloane de bazalt.(proiectat de Plugor Sándor). În

1976 în centrul comunei, în apropierea şcolii şi a bisericii reformate, a fost ridicat statuia

monumentală al lui Dózsa György. În interiorul turnului de clopot al biserici reformate, este

aşezat o placă comemorativă în memoria a celor 19 eroi localnici căzuţi în timpul luptei de

libertate din 1848-49.

Cernat este locul natal al lui Bod Péter, istoric şi critic literar. Cernat este

situat la 10 km de Târgu Secuiesc, pe lânga drumul internaţional E577. Localitatea se

împarte în Cernatul de Sus si Cernatul de Jos. Din punct de vedere turistic amândoi prezintă

numeroase obiective interesante. Cernatul s-a făcut cunoscut şi peste hotare datorită

muzeului (Fig.12) care s-a deschis în 1974. Acest muzeu funcţioneaza în fostul conac

Gyula construit în stil clasicist. Marea majoritate a materialului expus în muzeul de istorie

locală si a expozitiei a fost adunată de fondatorul muzeului, profesorul Hasszmán Pál

37

(1902-1977). Conacul construit în anul 1831 este monument istoric. În sala mare o tablă

comemorativă arată ca Jókai Mór a fost musafir aici în 1882.

În jurul clădirii muzeului este amenajat o expoziţie în aer liber, unde

turişti pot vede porţi secuieşti vechi (Fig.13) şi clădiri din regiune (case, mori, grajduri). În

curtea muzeului sunt expuse maşini şi unelte agricole.

În apropiere este Şcoala de Arte Populare cu atelierul de sculptură în

lemn. Revista periodică “Caiete din Cernat” apar în publicaţia Asociaţiei Culturală Bod

Péter, prezentând valorile şi importanţa istoriei locale. În curtea muzeului se află bustul lui

Bod Péter (1712-1769) (Fig.14), creaţia lui Gergely István.

Din punct de vedere turistic sunt importante încă două monumente:

crucea de lemn de lângă drumul internaţional, ridicat în memoria secetei din 1946 şi în

partea vestică a Cernatului de Jos, lângă drum, lemnul sculptat în amintirea soldaţilor

germani căzuţi în cel de al doilea război mondial.

Cu toate că Cernatul de Sus aparţine de comună, este o comunitate

separată. În centrul satului se înalţă obeliscul de piatră în memoria victimelor luptei de

libertate din 1848-49 şi din al doilea război mondial.

Alungeni se situează la 8 km de drumul internaţional. În cea ce priveşte

denumirea localităţii există mai multe explicaţii. O explicaţie este legată de regele maghiar

Kun László, care a alungat din ţara mamă familia Hamar. Mai târziu într-o luptă, când

regele a fost nevoit să fugă chiar această familie i-a salvat viaţa. Drept ca recunoştinţă

această aşezare a fost donată familiei Hamar şi a fost denumită Futásfalva (Alungeni).

La intrare în biserică, în faţa porţii secuieşti, se află monumentul lui

Márton Áron. Pe peretele şcolii se află o placă comemorativă, care a fost pus cu ocazia de

360 de ani de la apariţia în documente scrise a şcolii.


Depresiunea Târgu Secuiesc. În secolul al XIV- lea în acest loc s-a dezvoltat o aşezare de

târg. Prima atestare documenteră a localităţi apare în 1407, când regele Sigismund a

ridicat-o la rangul de oraş. La începutul secolului al XV-lea a obţinut numeroase privilegii

din partea regelui Sigismund de Luxemburg şi apoi din partea principilor Transilvaniei.

38

Acestea au înlesnit înflorirea meşteşugarilor şi a comerţului. Un incendiu devastator din

1834 a distrus o mare parte a oraşului. În perioada 1848-49 oraşul a devenit cel mai

important centru a luptei pentru libertate şi de apărare. Aici au fost turnate vestitele tunuri

ale lui Gábor Áron. Structura specifică a aşezării este unicat în Transilvania. În oraşul

Târgu Secuiesc, în tipografia dăruită de generalul Bem, a apărut revista “Székely

Hírmondó”. Clădirea unde a funcţionat tipografia, a fost declarată monument istoric. Din

puct de vedere al turismului, un interes deosebit prezintă şirurile de curţi, care dau

atmosfera de unicat al oraşului. Aşa numitele "curţi" ale breslelor, sunt defapt nişte străduţe

înguste, ce grupau atelierele meşteşugăreşti.

Complexul unic al celor 73 uliţe ale breslelor ce se desprind radiar din

centrul aşezării este unicat în zonă şi în Transilvania, de aceea centrul istoric a oraşului şi

curţile (Fig.15) sale au fost declarate monumente istorice şi arhitecturale.Ca monumente

sunt evidenţiate clădirile cu schelet lemnos şi verande etajate, rămase de odinioară. Primii

locuitori ai oraşului au cumpărat terenuri, care se desprindeau radiar din centrul localităţii,

unde a fost piaţa. Produsele breslelor au fost expuse în partea dinspre piaţă a terenurilor.

Astfel, casele trebuiau construite de-a lungul acestor terenuri, ca curţile dinspre piaţă să

rămâne libere. Aşa s-a forma treptat această strucură interesantă cu cei 73 curţi actuali.

În centrul istoric al oraşului sunt cele mai importante obiective turistice,

care au fost declarate monumente istorice şi arhitecturale. În colţul nord- vestic al pieţei

Gábor Áron se găseşte clădirea primăriei, construită în 1907 (Fig.16).

În partea cealaltă a străzii se înalţă clădirea căminului cultural construit în

1903-1904 (Fig.17). Acesta găzduieşte sala de teatru, un club, o sală de expoziţie, ateliere

de artă. În partea estică a pieţei se ridică fosta primărie, actualul muzeu istoric al

breslelor, fondat în 1972. În Muzeul Breslelor, destinat meşteşugarilor tradiţionali, olari,

cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuşi, turtari, pălărieri, croitori şi tâmplari,

pot fi văzute unelte, produse şi instalaţii ale atelierelor acestor meşteşugari. Documentele,

steagurile, şi diferitele scrisori expuse în acest muzeu, ne vorbesc despre istoria bogată a

oraşului. În incinta muzeului este expusă copia fidelă a tunului lui Gábor Áron, fabricat de

meşteri locali în 1971. Turnul original a fost dus în Bucureşti în anii dictaturii.

Un interes deosebit prezintă expoziţia de păpuşi, îmbrăcaţi în diferite

costume naţionale, care prezintă portul popular al diferitelor regiuni din Ardeal şi Ţara

39

Ceangăilor dar mai ales costume naţionale secuieşti şi maghiare. Statuia lui Gábor Áron

(1811-1849), maiorul martir al luptelor din revoluţia 1848-49, a fost ridicat în parcul din

piaţa centrală în 1971 (Fig.18).

În zona veche a oraşului, denumită Kanta, se află liceul teoretic Nagy

Mózes (Fig.19), cea mai veche instituţie de educaţie din Trei Scaune, care este declarat

monument istoric. În apropierea bisericii reformate fortificate se află casa Túróczi, având o

tablă comemorativă, cu inscripţia: “Gábor Áron şi Túróczi Mózes împreună cu tovarăşi

secui în acest teren au turnat 64 de turnuri din clopotele bisericilor în 1848-49 pentru

apărarea libertăţii şi independenţei maghiare.”

Pe peretele frontal al clădirii un alt tablou în limba maghiară şi română

aminteşte de aniversare a 120 de ani de la moartea lui Gábor Áron. În partea cealaltă a

pieţei, pe clădirea poştei, o altă placă memorială, cu inscripţie în trei limbi, ne aminteşte de

vizita în oraş al marelui poate maghiar Petőfi Sándor.

La intersecţia străzii Ady Endre şi strada Turiei, se află fosta Şcoala

Militară de Subofiţeri a grănicerilor secui, în stil neo clasicist fiind terminată în 1823, care

mai târziu a devenit Casa orfanilor. Aici a funcţionat Institutul de educaţie a fetelor orfane

(1873), după cum arată şi placa comemorativă. În curte este cavoul unde a fost

înmormântată fondatoarea institului, baroana Szentkereszti Stefánia (1842-1906). Ea a mai

fost fondatoarea unei case de bătrâni şi a unui spital.

Pe strada Gării se află un alt monument important, colosul în stil clasic al

Şcolii de educaţie al soldaţilor secui. (1817-1823). În parcul Molnár Józsiás, de află bustul

şi monumentul funerar al lui Molnár Józsiás (1841-1903), donatorul terenului de parc.

Tinoasa este situată pe malul drept al Râului Negru, la o distanţă de 3 km

de Târgu Secuiesc. În faţa capelei se află troiţa omagială a victimelor căzuţi în cel de al

doilea război mondial. În cimitir se află monumentul funerar al caporalului Balogh József

(1805-1858), care, după iscripţia monumentului, a fost curierul lui Gábor Áron.

După tradiţia locală, lungimea localităţii de-a lungul Râului Negru a dat

denumirea aşezării Lunga. În faţa bisericii fortificate, într-un parc, se află o troiţă

comemorativă a victimelor celui de al doilea război mondial.

40

Ojdula este situată la o distanţă de 8 km de Tinoasa. În această localitate

se găsesc numeroase obiective de interes turistic. În centrul comunei, într-un parc mic se

găseşte singurul monument de mileniu rămas neatins din Trei Scaune, care probabil este

munca lui Pittimo Anselma, sculptorul vestit de origine italiană. Lângă primărie se află

monumentul vechi al victimelor din primul război mondial, iar lângă acesta, monumentul

construit în 1999 în memoria victimelor din doilea război mondial. În zona străzii Roman,

se află o troiţă în amintirea ostaşilor români căzuţi în cel de al doilea război mondial.

Lemnia este situată la 4 km distanţă de Lunga. În Lemnia de Jos, lângă

biserica catolică se află monumentul eroilor luptelor 1848-49 şi a victimelor celor două

războaie mondiale. Din 1994 şcoală generală poartă numele generalului Josif Bem, care a

trecut prin sat.


drumul ce leagă Depresiunea Braşovului de Moldova. Dintre obiectivele turistice existente

se evidenţiază casa memorială a lui Gábor Áron, unde este expus o expoziţie permanentă

cu documente, obiecte memoriale ale lui generalul Bem şi poetul Petőfi Sándor. Aici a fost

expus în 1999 copia tunului Gábor Áron. În faţa clădirii memoriale se află o poartă

secuiească. În spatele bisericii romano-catolică se află statuia lui Gábor Áron (Fig.20).

Vizavi de primărie se află monumentul ridicat în cinstea lui Mihai

Viteazul, de către fundaţia locală “ Eremia Grigorescu”, în anul 1991. Pe partea dreaptă se

află casa memorativă Bem şi Petőfi. Aici s-au întâlnit cei doi în data de 25 iulie, 1848. La

aniversarea de 150 ani acestei întâlniri a fost inaugurat monumentul cu placheta ce

reprezintă profilul celor doi.

În apropierea cimitirului este un cimitir al soldaţilor, unde se află un

monument în amitirea soldaţilor de diferite naţiuni, cunoscuţi şi necunoscuţi, căzuţi în

primul război mondial. Un alt obelisc a fost ridicat în amintirea soldaţilor ruşi, căzuţi în al

II-lea război mondial. Spre drumul către Oituz, pe marginea drumului se află un obelisc

ridicat în cinstea Reginei Elisabeta.

41

În Oituz ruinele cazamatelor explodate ne aduc aminte de luptele grele

purtate în cel de al II-lea război mondial. Primul obiectiv turistic de aici este vizavi de

biserica romano-catolică, sub pomii unei grădini. Acesta este suportul de steag din 1940-

44.

În apropiere este casa sculptorului în piatră a lui Pittimo Anselmo. În

Oituz funcţiona vama, care mai târziu a fost mutată la Poiana Sărată. Clădirea veche a

acesteia există şi aztăzi şi a fost declarat monument istoric.

Defileul, traversat pe jos oferă un peisaj de o frumuseţe rară. Drumul a

fost modernizat începând din anii 1850 de către ostaşii austrieci. În partea stângă a văii,

inscripţia „ K.u.K VI.Pion. Compania 1854” de pe o stâncă aminteşte de acele vremuri.

Turia este situată la o distanţă de 8 km de Târgu Secuiesc. Denumirea

localităţii este cunoscută dintr-un document din 1307, în care aşezarea apare ca proprietatea

secuilor. Lângă intrarea în turnul de clopot la biserici romano-catolice, pe o piatră, este

semnată în limba latină numele lui Rákóczi György. Un monument cu o plachetă de bronz

ne aminteşte de preotul martir al localităţii. În faţa bisericii se înalţă monumentul ridicat în

cinstea victimelor celor două războaie mondiale şi monumentul Revoluţiei maghiare din

1848-49.

Caşinul Mic. După tradiţie se spune că acest sat a fost construit de

refugiaţii din satul Sfântu Ioan, care a fost distrus de tătari. În 1996 a fost restaurată clădirea

veche a şcolii unde sunt expuse materiale şi obiecte legate de istoria religiei. Acest mic

muzeu, singurul de acest gen în Transilvania are ghid permanent. Sunt expuse drapele,

clopoţei, cărţi religioase, cărţi de rugăciuni. Un interes deosebit prezintă statuia de lemn a

Sfântei Maria în stil baroc (secolul al XVIII-lea), adusă din Sânzieni.

Poian. După tradiţie este un sat cu populaţie migratoare. Refugiaţii din

aşezarea Sfântu Ioan s-au stabilit într-un loc denumit Bolygó, unde fertilitatea solului era

redusă. Din această cauză s-au mutat la poalele muntelui Perkő, o zonă cu ape minerale şi

cu solul mai fertil. Sculptura în piatră constituie o curiozitate pentru turişti. Această

îndeletnicire a început în secolul trecut. În sat apar porţi de piatră şi pietre funerare frumos

42

lucrate. Obeliscul din faţa bisericii catolice este creaţia meşterilor locali. Spre drumul spre

gară găsim lemnul sculptat în amintirea victimei contrabandei cu sare, Balogh Józsi (24

ani), care a fost executat de austrieci în 1829.

Teiul monumental din faţa primăriei evocă amintirea Reginei Elisabeta.

Tot aici se află un monument care arată că localitatea a fost amintită prima dată în

documente în 1332.

Belan. Prima atestare documentară a localităţii datează din 1536. Biserica

este înconjurată de cimitir unde găsim troiţa eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

Muzeul amenajat într-o şură de colecţionarul Orbán Lázár (peste 90 ani) prezintă obiecte şi

unelte folosite de locuitori.

În Estelnic, columna comemorativă a eroilor celor două războaie

mondiale se află în faţa cetăţii. În memoria lui Szacsvay János (1811-1887), locotenent

major în revoluţia din 1848-49 şi conducătorul fabricii de praf de puşcă. a fost ridicat un

monument în faţa conacului Szacsvay în anul 1977.

În căminul cultural funcţionează muzeul local (colecţia lui Varga Katalin).

În parcul comemorativ din centrul aşezării se află monumentul eroilor din 1848-49. În

cimitir se află piatra funerară al lui P. Benedek Fidel şi o cruce, în amintirea celor şase

martiri luaţi cu forţa de armata română în 1916.

În vecinătatea satului Estelnic, la Lutoasa lângă marginea drumului se

află monumentul eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale.

În satul Cătălina, în faţa bisericii şi a cimitirului este un adevărat parc

comemorativ cu monumentul victimelor din primul război mondial (creaţia fraţilor Laub,

1936), cu lemnul sculptat în amintirea eroilor din revoluţia 1848-49 şi cel de al doilea

război mondial. Tot aici se află şi crucea de lemn din 1709, ulterior restaurat.

Pe strada Cooperativei se află casa părintească al lui Szentkatolnai Bálint

Gábor cu o tablă având o plachetă de bronz aşezată cu ocazia comemorării a 150 de ani de

la naşterea filologului, geografului, profesorului universitar, unul dintre iniţiatorii limbii

43

esperanto. La Facultatea de Filologie a universităţii Babeş-Bolyai se află o tablă

comemorativă Bálint Gábor. Numele lui este purtată şi de şcoala generală locală.

Pe malul stâng al Râului Negru, la 3 km de Hătuica, este situat Mărtineni.

Denumirea localităţii apare în documente scrise încă din 1407. În interiorul bisericii a fost

aşezată monumentul eroilor războiului mondial. În ţintirimul bisericii reformate a fost

ridicat lemnul sculptat în cinstea celor 8 eroi mărtineni căzuţi în revoluţia 1848-49.

La poalele Munţilor Breţcu este situată Ghelinţa. În centrul aşezării se

află lemnul sculptat în cinstea eroilor din al doilea război mondial. Obeliscul de marmură

prezintă lista victimelor celor două războaie mondiale şi a revoluţiei. La aniversarea 1100

ani de la formarea statului maghiar a fost ridicat de localnici o clopotniţă şi o cruce.

În pădure, pe malul pârâului Ghelinţa, găsim monumentul funerar al celor

căzuţi în primul război mondial.

La 7 km distanţă de Imeni pe drumul 121 ce duce la Covasna se află

aşezarea veche, cu istorie bogată, Zăbala. La poalele muntelui Pérászka se află castelul

Mikes, din secolul XVII-XVIII, monument istoric arhitectural. La începutul secolului al

XVII-lea se afla aici un castel în stil renascentist. Conacul cu funcţii de apărare a fost

reînnoită în 1867 de Mikes Benedek.

Atunci a fost construit parcul de mai multe hectare, cu un lac în mijloc.

Aici găsim mai multe multe specii de conifere ca de exemplu Abies grandis, originar din

America de Nord, Picea omorica autohton în Bosnia-Herţegovina, Pinus strobus. În anul

1991 a fost dezvelit satuia lui Mikes Imre. Acesta se află în faţa bisericii reformate

fortificate.

În Covasna turistul este întâmpinat de mai multe obiective turistice. În

faţa bisericii reformate se află monumentul eroilor revoluţiei din 1848-49. În vecinătatea

bisericii reformate este parohia pe peretele căruia, o tablă comemorativă anunţă că aici s-a

născut scriitoarea şi actriţa Ignácz Rózsa (1909-1949). În 1999 a fost inaugurată camera

44

comemorativă Ignácz Rózsa. Monumentul eroilor din cele două războaie mondiale se află

în cimitirul oraşului.

În centrul oraşului funcţionează o galerie de artă. Galeria de artă din

spatele hotelului Căprioara, este deschisă publicului din anul 1979, având în colecţia sa

picturi din cele mai diverse de la pictorii născuţi în regiune. Clădirea a aparţinut

profesorului doctor Kádár László, care s-a mutat în Austria, şi pentru a evita confiscarea

proprietăţii de către stat în perioada comunistă a donat clădirea oamenilor de cultură.

Picturile din galerie înainte erau depozitate într-o cămară neexistând spaţiu de expunere,

astfel s-a hotărât transformarea casei într-o galerie de picturi.

Cu timpul numărul picturilor a crescut, numeroase provenind din donaţii

din partea pictorilor, ajungându-se azi la un număr de 200 de picturi. Galeria are o cameră

dedicată lingvistului Kőrősi Csoma Sándor, fiind prezentate preocupările acestuia din viaţă.

Până în anul 2002 clădirea a aparţinut muzeului judeţean din Sfântu Gheorghe, fiind apoi

preluată de Consilului oraşului Covasna, care a hotărât renovarea clădirii şi chiar

extinderea cu o nouă cameră. Statuia lui Kőrösi Csoma Sándor (Fig.21), dezvălit în anul

1969, se află în faţa casei de cultură.

La intrarea în cartierul Voineşti se înalţă un monument dedicat ostaşilor

români care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea României de sub dominaţia fascistă. Statuia

Soldatului Necunoscut este creaţia sculptorului Theodor Ionescu (1937). Vizavi de

monument se află bustul dedicat P.S. episcop Iustinian Teculescu, persoană marcantă a

vieţii cultural – religioase Covăsnene, bust ridicat în anul 2003.

Chiuruş, aflat la 3 km de Covasna, este locul de naştere a personajului cel

mai marcant din zonă, Kőrösi Csoma Sándor. Bustul marelui născut se află în centrul

localităţii (creaţia lui Orbán Áron, 1959). Statuia sculptată în andezit harghitean, a fost

inaugurată în 1972. În clădirea primăriei de odinioară este amenajată camera comemorativă

a lui Kőrösi Csoma Sándor. În locul casei părinteşti, distrusă de un incendiu, a fost

construită copia de către asociaţia culturală Kőrösi Csoma Sándor din Covasna. Aici este

amenajată o cameră comemorativă şi o cameră în stil secuiesc specific secolului al XIX-

lea. În amintirea lui în biserica reformată au fost aşezate numeroase table comemorative,

precum şi statuete aduse din toate colţurile lumii. O tablă de marmură a fost aşezată în

45

1934, la aniversarea de 150 ani de la naşterea lui Csoma, cealaltă în amintirea de 200 de ani

de la moartea lui.

La o distanţă de 5 km pe drumul 121E se află Păpăuţi. Peretele interior al

bisericii reformate găzduieşte tabla comemorativă Barabás Samu, cercetător istoric şi

scriitor istoric, redactor al Arhivei Secuieşti, aşezată de Academia Ştiinţifică Maghiară şi

Academia Română – secţia Cluj-Napoca.

Tabla comemorativă, inaugurat de locuitorii maghiari în cinstea eroilor

maghiari din cele două războaie mondiale se află în interiorul bisericii reformate, iar tabla

comemorativă, inaugurat de locuitorii români în cinstea eroilor români se află în faţa

bisericii ortodoxe.

Zagon. Denumirea localităţii a devenit cunoscută în literatură şi în

teritoriile locuite de maghiari datorită lui Mikes Kelemen. Înnoitorul prozei maghiare,

Mikes Kelemen a fost scriitorul “Scrisorilor din Turcia”.

Memoria lui Mikes în satul natal este prezent în mai multe locuri. În

grădina Mikes un monument arată locul unde se afla odinioară casa părintească. În locul

monumentului vechi a fost ridicat un alt monument cu inscripţie în două limbi. A fost

ridicat în 1957 de către inspectorii maghiari a educaţiei şi învăţământului din Secuime.

În această grădină se găsesc stejarii lui Mikes Kelemen (Fig.22), care

sunt ocrotiţi şi semnalaţi cu lemni sculptaţi. După legendă sub aceşti copaci se juca Mikes

Kelemen când era copil. Camera comemorativă Mikes se află în conacul Mikes-

Szentkereszti, restaurat între 1995-97 şi poartă astăzi denumirea de Centrul Cultural Mikes

(Fig.23). În timpul restaurării a fost găsită o traversă din 1632, cu iniţialele lui Mikes

Boldizsár şi soţia lui, cea ce atestă faptul că pe vremea acea conacul aparţinea familiei

Mikes. În Centrul Cultural Mikes se mai pot vizita camerele comemorative Csutak Vilmos

şi Kiss Manyi. În biserica romano-catolică se află tabla comemorativă a Szentkereszti

Stefánia, pictoriţa de tablou de altar.

La Brateş merită să fie vizitat parcul Elisabeta din centrul localităţii.

Parcul poartă această denumire din 1898 în memoria reginei Ungariei. Aici îşi ţine

46

concertele în aer liber fanfara din localitate. În parc se înalţă monumentul eroilor al celor

două războaie mondiale.

Telechia aparţine de comuna Brateş. În cimitir, care înconjoară biserica,

în apropierea turnului se află monumentul funerar al eroului Mara Gábor (1829-1849),

maior patriot în revoluţie.

La Boroşneu Mare în faţa bisericii, în parc se află piedestalul steagului

naţional de odinioară. Pe acesta se află placa comemorativă cu numele eroilor luptei pentru

libertate din 1848-49 şi a celor două războaie mondiale.

La o distanţă de 2,5 km de Boroşneul Mic se află Valea Mare. În grădina

bisericii ortodoxe se găseşte troiţa victimelor primului război mondial.

Aninoasa este învecinată în vest cu Mestecănişul de la Reci, spre est cu

muntele Bibarc. În faţa bisericii se află monumentul eroilor. În memoria victimelor celor

două războaie mondiale există un obelisc separat.

4. PERSONALITĂŢI REPREZENTATIVE

Satul natal al lui Dózsa György este Dalnic, care se situază la 5 km de

Moacşa lângă drumul internaţional. În acest sat, mai multe monumente păstrează amintirea

lui Dózsa György, conducătorul revoltei ţăranilor din 1514. Acest sat se mai poate mândri

cu mai mulţi oameni remarcabili născuţi aici: D. Veress Demeter (sec.XVII-lea); Veress

Gerzson (sec. XVII-lea), istoric şi poet; D. Nagy Lőrincz (1614), filolog ebraic; Dálnoki

Miklós Béla (1890-1948), prim ministru.

Albiş este satul natal al lui Vass Gábor, preot reformat, scriitor şi poet,

Sas Béla (1865-1928), profesor universitar, meşterul Pánczél József şi meşterul Bod Károly

(1909-1997), fabricant de instrumente muzicale, sculptor şi pictor amator.

47

Cernat, comuna cea mai mare din zonă, este locul natal al lui Bod Péter,

istoric şi critic literar (1712-1769). O serie de alţi personalităţi s-au născut în Cernat: Végh

Antal, locotenet în timpul luptei de libertate în 1848-49, colaborator în turnătoria de tun din

Târgu Secuiesc, Cseh Imre (1805-1852), translatorul de limbă turcă al lui Kossuth, Cseh

Károly (1838-1894), medic specialist în balneologie, Gaál Sándor (1885-1972), inginer în

fizică.

Din satul Alungeni este originar vestitul luptător, Makó György. El a

luptat alături de Mihai Vitezul, iar mai târziu a fost conducătorul de oşti al lui Székely

György. Makó György a murit în luptele duse împotriva voievodului Radu.

În Târgu Secuiesc, în cimitirul reformat este semnat cu marmură neagră,

mormântul lui Szentkatolnai Bálint Gábor (1817-1823), filolog, profesor universitar. În

cimitirul romano- catolic din partea estică a oraşului, se află mormântul lui Dummel

Ferdinánd, cel care a fost conducătorul tehnic al fabricii de turnare a tunurilor în 1848-49.

Tot din Târgu Secuiesc sunt originari: Vásárhelyi Péter (secolul XVII), filolog şi scriitor;

Pap Mihály (1782-1889), luptător în revoluţie; Borosnyai Kamilla (1856-1913), scriitoare;

Vertán Emil (1883-1942, chirurg).

La Tinoasa aflat la o distanţă de 3 km de Târgu Secuiesc s-a născut

S.Benkő László (1828-1898), ofiţer în timpul luptei pentru libertate din 1848-49. În cimitir

se află monumentul funerar al caporalului Balogh József (1805-1858), care, după iscripţia

monumentului, a fost curierul lui Gábor Áron.

La Breţcu, care este situat la 4 km de Lemnia, în apropiere de pasul

Oituz, se găseşte casa memorială a lui Gábor Áron, turnător de tunuri, maiorul apărător de

ţară în 1848-49. Gábor Áron s-a născut la 7 noiembrie 1827 şi era primul născut al

familiei. Tatăl lui a fost notarul oraşului. Tânărul Gábor Áron, după ce a terminat şcoala

din Breţcu şi-a continuat studiile în Gimnaziul Franciscan din Şimleul Ciucului. Şi-a

efectuat stagiul militar la Batalionul II al grănicerilor secui din Târgu Secuiesc. La Alba

Iulia şi-a dezvoltat cunoştinţele de artilerie. Mai târziu la Budapesta şi Viena studiează

48

tehnica militară şi limbi străine. El s-a remarcat prin cuvintele lui “ Lesz ágyú!” (Vor fi

tunuri!), care au fost rostite cu ocazia adunării populare din Sfântu Gheorghe, în noiembrie

1848. Gábor Áron a căzut în luptele de la Chichiş la 2 iulie 1849.

La Breţcu s-a născut Farkas Ignác (1809-1893), care a fost denumit de

către generalul Bem, comandant al Companiei a doua a infanteriei secuieşti; Khell István

(1889-1972), traducător, istoric literar. El a tradus în limba română 15 scrisori al lui Mikes

Kelemen.

În Turia s-au născut Újvárosi József (1838-1919) inginer silvicultor,

consilier regal şi Roediger Lajos (1854-1941) învăţător, scriitor şi arheolog.

În Estelnic s-a născut Szacsvay János (1811-1887), locotenent major în

revoluţia din 1848-49 şi conducătorul fabricii de praf de puşcă. În memoria lui a fost ridicat

un monument în faţa conacului Szacsvay în anul 1977.

În Cătălina, pe strada Cooperativei se află casa părintească al lui

Szentkatolnai Bálint Gábor, cu o tablă având o plachetă de bronz aşezată cu ocazia

comemorării a 150 de ani de la naşterea filologului, geografului, profesorului universitar,

unul dintre iniţiatorii limbii esperanto. La Facultatea de Filologie a universităţii Babeş-

Bolyai se află o tablă comemorativă. Numele lui este purtată şi de şcoala generală locală.

Mormântul lui se află în cimitirul reformat din Târgu Secuiesc.

La Hătuica s-a născut Matis Teutsh János (1884-1960), pictor renumit,

reprezentantul european al avantgardei de la începutul secolului al XX.

În cimitirul din Mărtineni a fost înmormântat Kovács István (1821),

judecător militar. În Mărtineni s-a născut Kalabér László, ornitolog, călător şi scriitor.

În Ghelinţa este înmormântat Fekete János (1885-1952), preot martir al

regimului comunist. În Ghelinţa s-a născut Szőke Ambrus, poet popular din secolul XVII-

49

lea; Jancsó Benedek (1854-1930) istoric, scriitor dramatic, şi scriitorul de dramă Jancsó

Ferenc (1744-1800).

La Covasna, în vecinătatea bisericii este parohia, pe peretele căruia o

tablă comemorativă anunţă că aici s-a născut scriitoarea şi actriţa Ignácz Rózsa (1909-

1949). În 1999 a fost inaugurată camera comemorativă Ignácz Rózsa. În Covasna s-a mai

născut Dr. Nicolae Teculescu (1921-1972); Kádár László (1908-1989) geograf, călător în

Africa, profesor universitar, cercetător în tema Kőrösi Csoma Sándor; Gazdáné Olosz Ella

(1937-1993), artist plastic; Brósz Irma (1911-1976) pictor şi grafician.

Kőrösi Csoma Sándor, născut în Chiuruş, a fost cercetător în orient şi

căutător a originii maghiarilor. În acest sat s-au născut Debreczy Sándor (1907-1978),

profesor universitar şi Havadtőy Sándor (1891-1970), preot reformat, scriitor bisericesc.

Mikes Kelemen, născut la Zagon (1690-1761) a fost un mare admirator al

domnitorului Rákóczy Ferenc II, alături de care a luptat şi l-a urmat şi în exil. Înnoitorul

prozei maghiare, Mikes Kelemen a fost scriitorul “Scrisorile din Turcia”. În biserica

romano-catolică se află cavoul baronilor Szentkereszti (construit în 1875). În vecinătatea

bisericii se află casa părintească a gimnastei Szabó Kati, medaliată la Olimpiada din 1984.

Aici se păstrează medaliile şi cupele câştigate de ea. În Zagon s-a născut Mátyás Sándor

(1847-1895) etnograf, colecţionar de anecdote şi umor secuiesc.

Situat la poalele Munţii Întorsurii, satul Dobolii de Sus este cea mai

sudică aşezare din Depresiunea Târgu Secuiesc. Aici s-a născut Kovács Ignác (1869-1931),

farmacist care a studiat plantele medicinale din Secuime.

În Brateş s-a născut husarul Mirtse Dénes (1811-1864), organizatorul

armatei transilvanene în lupta pentru libertate din anii 1848-49, întemniţat în Olmütz;

Barátosi Balogh Benedek (1870-1945), geograf, explorator în estul îndepărtat, scriitor.

50

În cimitirul din satul Telechia, în apropierea turnului de clopot se află

monumentul funerar al eroului Mara Gábor(1829-1849), maior patriot în revoluţie. Aici s-a

născut Horváth Károly (1839-1854), cel care în mişcarea de libertate Makk a fost executat

împreună cu Török János şi Gálfi Mihály la data de 10 martie 1854 în Târgu Mureş. În satul

natal nu există nici o tablă comemorativă. Numele lui apare pe monumentul martirilor secui

ridicat la locul execuţiei.

În Borşneu Mare s-a născut Bartha Gergely, căpitan în lupta pentru

libertate din 1848-49; N. Bartha Károly (1886-1956), profesor universitar în Debrecen,

etnograf; Lantos András (1904-1942) şi Lantos László (1907-1942) martiri al rezistenţei

franceze, executaţi de germani. În timpul ocupaţiei germane, în tipografia lor a apărut ilegal

L’Humanité.

În satul Boroşneu Mic trăieşte şi activează preşedintele Fundaţiei Pro

Natura a judeţului Covasna, învăţătorul Damó Gyula, animatorul acţiunilor de ocrotirea

păsărilor, în special al berzelor. O curiozitate aparte a şcolii locale este sala berzelor, o

expoziţie permanentă.

În satul Saciova trăieşte Kónya Győző, cunoscătorul eminent al

plantelor medicinale.

5. RESURSE TURISTICE DE NATURĂ ETNOGRAFICĂ

5.1. Sate cu gospodării tradiţionale vechi.

Aceste obiective turistice, care aparţin civilizaţiei şi culturii rurale se

datorează evoluţiei îndelungată a societăţii umane în condiţii social-istorice complexe şi

dispunând de resurse naturale variate, a dus la individualizarea unei culturi materiale şi

spirituale rurale. Aşezările rurale din Depresiunea Târgu Secuiesc foloseau ca material de

construcţie în special lemnul. Alături de acesta mai utilizau şi alte materiale, precum piatra

şi cărămida. Gospodăriile, care erau alcătuite din locuinţă, dependinţe, adăposturi pentru

51

animale şi furaje, erau construite în special din lemn. Aceste gospodării erau adeseori

prevăzute cu elemente decorative, de porţi monumentale sculptate în lemn. În regiunea

Depresiunea Târgu Secuiesc, casele aveau ca elemente decorative porţi sculptate, cu

adăposturi pentru porumbei.

La Eresteghin, la o distanţă de 100 m de la biserica reformată se află

conacul familiei Benke. În pivniţa de gheaţă a acestei clădiri cu picturi murale clasiciste a

fost păstrat corpul neânsufleţit al maiorului Gábor Áron, până la data ce acesta a putut fi

înmormântat.

La Dalnic în faţa bisericii găsim o poarta secuiască care este creaţia

fraţilor Haszman din Cernat. În partea cealaltă a străzii se întinde grădina Beczásy. Acestă

familie cu origine armeană s-a stabilit la Dalnic la începutul secolului al XIX-lea. Atunci a

intrat în prorietatea lor conacul Lázár. Acesta a fost constuită în secolul al XIV-lea.

Clădirea în exterior încă păstrează semne clasiciste. Conacul Lázár este înconjurat de un

parc dendrologic de 2,6 ha. Acest parc a fost amenajat de un grădinar specialist ceh din

Praga, la comanda lui Beczásy Imre în 1896. Dintre speciile de vegetaţie mai interesante

s-au păstrat: Ginco biloba din America, Picea Engelmanni din Japonia, Magnolia kobus. În

sat mai există câteva case mai importante din punct de vedere arhitecturală, cum ar fi: casa

Lázár (din 1753); casa Bartha (din sec.XIX-lea); casa Hadnagy (din 1869) şi Darkó (din

sec.XVIII-lea).

Imaginea Cernatului este foartă interesantă, aici existând mai multe

conacuri construite în stil baroc, clasicist, renascentist, empire. Localitatea se împarte în

Cernatul de Sus şi Cernatul de Jos. Din punct de vedere turistic amândoi prezintă

numeroase obiective interesante. În Cernat se găseşte fostul conac Gyula (Fig.24), construit

în stil clasicist, care aztăzi funcţionează ca muzeu. Conacul construit în anul 1831 este

monument istoric. Sunt puţine localităţi care se pot mândri cu atâtea clădiri frumoase

construite în stil baroc, clasicist şi renescentist ca aici. Aici trebuie menţionat conacul

Damokos Dénes; Damokos- Eperjessi (din 1840); Molnár Sándor (din sec. XVIII). În

Cernatul de Sus mai pot fi menţionate cele două porţi secuieşti, cea din faţa căminului

52

cultural (munca fondatorului muzeului Hasszmán Pál din 1942) şi poarta cu numărul 920 al

lui Bardócz András.

În satul Alungeni pot fi menţionate ca monumente de artă populară

porţile secuieşti ale lui Csákány Ibolya şi Pál János din anii 1831 şi 1844. În incinta

gospodăriei lui Márton Zoltán se află o casă construită în 1707, poarta sculptată fiind

construit în 1877.

În secolul al XVII-lea familia Apor, de renume istorică, s-a mutat din

cetatea Bálványos în castelul din satul Turia. Castelul prezintă elemente de stil renascentist

şi de baroc. Sălile boltite ale castelului sunt frumos ornamentate. De-a lungul secolelor

castelul a fost modificat primind un exterior de stil clasicist. În curtea castelului sunt două

clădiri vechi de importanţă turistică: hambarul de cereale şi casa părintească al lui Apor

Péter. Ca monumente sunt considerate poarta sculptată din secolul XIX al lui Borbándi

Géza, casa de lemn al lui Áda Béla (sec. XIX) şi casa în stil clasicist Vajna.

Pe teritoriul satului Sânzieni se pot menţiona alte două monumente vechi:

conacul Pál din secolul al XVIII-lea, modificat în secolul al XIX-lea şi conacul Áda Csaba,

construit la începutul secolului al XIX-lea.

În localitatea Cătălina se înşiră mai multe conace. O atenţie deosebită

merită conacul Basa-Sinkovics din prima parte a secolului al XIX-lea în stil empire, care,

probabil, a fost construit în locul unui alt conac mai vechi în stil renascentist. Tabla de

piatră cu inscripţie în limba latină şi anul 1640 evocă amintirea primei clădiri. În spatele

blocurilor se află conacul Cseh-Kühnle în stil clasicist din 1846.

La Zăbala, la poalele muntelui Pérászka se află castelul Mikes din secolul

XVII-XVIII, monument istoric arhitectural. La începutul secolului al XVII-lea se afla aici

un castel în stil renascentist. Conacul cu funcţii de apărare a fost reînnoită în 1867 de Mikes

Benedek. Atunci a fost construit castelul în mijlocul parcului de mai multe hectare, cu un

53

lac în mijloc. În castelul Mikes funcţionează actual o bază de tratament pentru bolnavi

psihici.

În Zagon găsim conacul Mikes-Szentkereszti, restaurat între 1995-97 şi

care poartă astăzi denumirea de Centrul Cultural Mikes. În timpul restaurării a fost găsită o

traversă din 1632, cu iniţialele lui Mikes Boldizsár şi soţia lui, cea ce atestă faptul că pe

vremea acea conacul aparţinea familiei Mikes.

5.2. Ocupaţii tradiţionale umane cu funcţie turistică

În regiunea Depresiunea Târgu Secuiesc se menţin în continuare ocupaţii

cu vechi tradiţii. Între acestea se remarcă păstoritul, cu stâna stabilă la Covasna- Voineşti.

Oieritul este îndeletnicirea românilor de pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi

timpuri, rămasă până în zilele de azi un mod a-ţi câştiga pâinea cea de toate zilele.

Ciobanii români din zonă erau vestiţi, în trecut şi peste hotare pentru

calitatea produselor lor lactate dar şi pentru lâna şi postavul lor, foarte căutate, mai ales

după cel de-al doilea război mondial.

Atractivitatea acestei ocupaţii cu vechi tradiţii rezultă din activităţile

pastorale şi produsele rezultate, prelucrate după procedee tradiţionale, de o calitate şi

savoare deosebită. Stilul de viaţă inedit a ciobanilor, deseori transmise din tată în fiu,

constă în îmbrăcămintea lor tradiţională, în diferitele mâncăruri specifice zonei, toate de

origine de animal: brânză, telemea, caş, urdă, lapte de oaie precum şi renumita

transhumanţă.

Vizitatorii stânelor de oi pot gusta mâncăruri ca bulz, preparată din

mămăligă şi brânză, pot asista la sărbători şi obiceiuri tradiţionale şi la activităţi ca tunderea

oilor, care şi-a păstrat ineditul dealungul anilor.

Obţinerea şi prelucrarea în cadrul familiei a produselor de vestimentaţie şi

a produselor subzistenţiale a dus pe parcursul timpului la individualizarea unei tehnici

populare de prelucrare.

54

Între acestea se remarcă morile de apă, care până acum câteva decenii

erau încă frecvente. Istoria morilor de apă este prezentată în Cernat prin cele 2 mori pe

pârâul Mare. Aceste două mori au rămas din cele 32 care au funcţionat cândva.

În Lemnia, din punct de vedere arhitectural trebuie menţionată moara

veche al lui Sebestyén, care nu mai funcţionează. Şi prelucrarea lemnului este o ocupaţie cu

vechi tradiţii. Aztăzi această ocupaţie se practică în special în Cernat.

În apropiere de muzeul din Cernat se găseşte Şcoala de Arte Populare, cu

atelierul de sculptură în lemn. Ca o îndeletnicire tradiţională în Cătălina, trebuie menţionată

împletitul din vreasc, care este practicată şi azi.

5.3. Construcţii inedite

O atracţie turistică a staţiunii Covasna este Valea Zânelor, unde

funcţionează unul dintre cele mai vestite spitale de cardiologie din Transilvania. În

apropiere, în valea pârâului Horgász, se află vila de lux a fostului dictator, Ceauşescu. În

această vale trece calea ferată industrială îngustă, care leagă Covasna de Comandău, sat

forestier aşezat în munţi. “Planul Înclinat” (Fig.25), sau “Şiclăul” cum este denumit de

localnici este una din cele mai rare monumente tehnice din Europa, acesta fiind demnă de a

fi considerată un monument protejat.

Este o instalaţie deosebit de ingenioasă, care asigura transportul unor

materiale încărcate în vagonete, şi care funcţionează pe principiul căderii libere, fără a se

folosi vreun motor. Greutatea vagonului încărcat din partea superioară acţionează asupra

vagonului gol de jos, astfel prin utilizarea forţei degajate de coborâre a platformei încărcate

ce trage astfel, legate printr-un cablu gros platforma goală de jos. Cam pe la mijlocul

traseului platformele se întâlnesc ocolindu-se, la capătul de sus existând un sistem de

frânare cu saboţi din lemn a cablului ce le deplasează. Ajunse la extremităţi, vagonetele

sunt coborâte de pe platforme şi ataşate garniturii trenuleţului forestier care porneşte la

drum spre Comandău, respectiv Covasna.

Nu se ştie exact perioada în care aceasta a fost construită cert este faptul

că în anul 1886 a fost folosită pentru prima dată, asigurând până în zilele noastre transportul

materialelor lemnoase între cele două aşezări. Lungimea planului înclinat este de 1232 m,

55

are o înclinaţie de 15,6°, făcând legătura între altitudinea de 766 m şi 1113 m, având astfel

o diferenţă de nivel de 327 m. Planul de construcţie provine de la firma Obach din Viena şi

funcţionează pe principiul căderii libere. Construcţia a fost începută de un afacerist pe

nume David Horn şi terminată de baronul Groeder, conducătorul lucrărilor a fost inginerul

Emil Lux. Mecanismele au fost comandate din Danemarca.

Avem aşadar prilejul să vedem un mijloc de transport dintre cele mai

silenţioase, care funcţionează fără cea mai mică poluare, fiind unica instalaţie de acest fel

în funcţiune la noi în ţară şi printre puţinele din Europa. Peisajul oferit de drumul parcurs

prin pădurile de brazi ancestrali, atrag un număr ridicat de potenţiali turişti, dar din păcate

aceasta este foarte rar folosită în scop turistic. Mocăniţele (Fig.26) din zonă, ce folosesc

încă motoare pe bază de aburi sunt una din rarităţile şi în acelaşi timp frumuseţile acestei

realizări rare.

5.4. Sărbători folclorice şi alte festivităţi

Manifestările folclorice se leagă de evenimentele mai importante din viaţa

omului de la sat, de principalele activităţi agricole tradiţionale (arat, semănat, seceriş), sau

de desfăşurarea anotimpurilor. Pe teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc se desfăşoară

diferite sărbători, ca sărbătoarea etno-folclorică de la Balvanioş, sau serbarea pastorală la

Covasna-Voineşti.

În oraşul Târgu Secuiesc, se ţin anual în luna februarie “Zilele Târgu

Secuiesc”. Cu acest prilej, sunt organizate diferite concursuri cu premii, iar în centru este

amenajat o scenă pe care urcă formaţiile de teatru, muzică, dans. În Lemnia amatorii

obiceiurilor populare şi etnologie pot urmării “înmormântarea bufniţei”, adică

înmormântarea iernii. Cândva simbolul iernii a fost o bufniţă vie, care a fost înmormântată

după obiceiuri păgâne. Aztăzi simbolul este o bufniţă împăiată. Un alt obicei folcloric este

sfinţirea hotarelor împreună cu cei din satul Mereni. De 1 mai tinerii împodobesc poarta

fetelor cu crengi verzi. Satul Petriceni este unul dintre acele sate în care meşteşugurile,

obiceiurile legate de agricultură şi silvicultură au rămas neschimbate de a lungul secolelor.

Un obicei de interes major este cel legat de sărbătorile de Crăciun. În cele 10 zile înainte

de seara Sfântă, un grup de tineri umblă prin sat spunând versuri şi rugăciuni, cântând şi

56

aprinzând lumânări. După o tradiţie veche în localitate Estelnic mai trăieşte obiceiul legat

de sărbătorirea de Paşti. Tinerii din satele vecine cutreieră călare hotarele celor două sate

după care are loc concursul de alergare a călăreţilor, organizat pentru distracţia locuitorilor.

Acest obicei are rădăcini din timpuri vechi a credinţelor păgâne. În satul Surcea se

păstrează încă obiceiul de “Szánozás” (de a da cu sania) care nu este altceva decât vraja

pentru cererea de ploi de mai. Acest obicei are rădăcini în riturile legate de fertilitate şi

recoltă din perioadele păgâne. Tinerii căsătoriţi şi flăcăii umblă prin sat cu sania trasă de

cai. Locuitorii caselor sunt cinstiţi cu cântece şi versuri. Darurile (colac şi băutură) sunt

adunate de “ţiganul” ascuns în sanie. Flăcăii nu feresc pe nimeni de un “duş rece”. După ce

se roagă pentru ploile de primăvară, se distrează până dimineaţa consumând darurile

adunate. Cea mai cunoscută sărbătoare din Covasna are loc în prima duminică a lunii

august, în pitoreasca Vale a Zânelor cunoscută sub numele tradiţional de Nedeia

mocănească, obicei străvechi al voineştenilor, care din anul 1969 este organizat regulat,

conform relatărilor scriitorului maghiar Orbán Balázs în opera sa “Descrierea ţării

secuilor”. Pe vremuri obiceiul purta numele de Sintilie fiind ţinută pe ziua Sf. Ilie. Pe

vremuri păstorii coborau din munţi pentru a-şi alege miresele, şi apoi să ţină nuntă mare, la

care participa tot satul. De atunci multe lucruri s-au schimbat, însă Nedea şi-a păstrat vraja

de odinioară, devenind chiar o atracţie nu numai pentru localnici, ci şi pentru cei aflaţi la

tratamentele balneo-climaterice din staţiunea Covasna. În zilele de azi nunta în sine este

doar o piesă de teatru jucată de către tinerii voineşteni: nuntaşii, îmbrăcaţi în frumoase

costume populare specifice zonei, se adună în faţa noii biserici ortodoxe "Înălţarea

Domnului" din Voineşti, şi se deplasează în frunte cu o ceată de flăcăi călare la "casa

miresii", amenajată în poiana Nedei din Valea Zânelor, unde sunt întâmpinaţi de "tatăl

miresii". După încuvinţarea dată de acesta asupra mariajului tinerilor îndrăgostiţi, urmează

celelalte obiceiuri ale zonei din cadrul unei nunţi: bărbieritul mirelui, concioloitul

(pieptănatul miresei), descălţatul naşilor, timp în care se joacă ”Hora Miresei” (Fig.27),

”Hora Sântiliei”, şi alte jocuri tradiţionale dinVoineşti.

După “nuntă” urmează o întrecere la luptă între feciorii din Voineşti şi

ridicarea unei greutăţi (un bolovan de 96 kg), pentru a desemna cel mai puternic fecior al

satului, urmând apoi cursa de cai, o întrecere între cei mai buni călăreţi ai zonei.

Sărbătoarea este continuată de către numeroasele formaţii folclorice. Turiştii pot încerca

57

diferite mâncăruri tradiţionale din numeroasele corturi amenajate în acest scop, sau pot

cumpăra obiecte de ceramică, sculptură etc. puse la vânzare de meşterii localnici.

În prima duminică a lunii aprilie sunt ţinute zilele dedicate lui Körösi

Csoma Sándor (1784-1842) binecunuscutul savant orientalist şi scriitor maghiar care a scris

cărţi de o mare importanţă în perioada contemporană, dintre care amintim: “Dicţionar

englez-tibetan” 1834, “Gramatica limbii tibetane” 1834, “Viaţa lui Buda”. Festivităţile sunt

ţinute la statuia ridicată în memoria acestuia din faţa casei de cultură şi atrag un număr

ridicat de turişti din ţară şi din ţara vecină Ungaria. Sunt organizate simpozioane ştiinţifice,

programe artistice cu participarea unor coruri, formaţii de dansuri şi cântece populare,

spectacole de teatru profesionist şi echipe de amatori. Punctul cel mai important al

sărbătorii este vizitarea casei memoriale din Chiuruş situat la 2,5 kilometri de staţiune

aparţinând administrativ acesteia.

Zilele Covasnei sunt prilejul unei mari sărbători ţinute în octombrie în

centrul oraşului, unde este amenajat o scenă pe care urcă formaţiile de teatru, muzică, dans

etc. Cu acest prilej, sunt organizate diferite concursuri cu premii. Corturile amenajate cu

această ocazie oferă posibilităţi de cumpăra mâncare şi a băutură. În centrul festivităţii, ce

durează trei zile se află un bou făcut pe jar, un obicei vechi de sute de ani din care este

servit toată lumea prezentă.

V. INFRASTRUCTURA DEPRESIUNII TÂRGU

SECUIESC

Infrastructura unei regiuni cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare,

terapeutice, de agrement, alimentaţie publică şi transport, acestea fiind destinate satisfacerii

cererii turistice.

1. BAZELE DE CAZARE

Baza de cazare reprezintă elementul esenţial al infrastructurii, de care

depinde însăşi dezvoltarea activităţii turistice. Baze de cazare este alcătuită din casa de

58

odihnă sau tratament, acesta fiind specific staţiunilor, din hoteluri, acestea fiind specific

centrelor urbane şi staţiunilor. La începutul secolului XX. odată cu intrarea în circuitul

turistic al zonei montane, au apărut cabanele. În perioada postbelică, datorită apariţiei

turismului de masă cu o mobilitate accentuată, apare popasul turistic şi motelul, acesta din

urmă fiind specific turismului automobilistic.

1.1. Hotelurile

Majoritatea hotelurilor din Depresiunea Târgu au fost realizate după 1965

şi în cea mai mare parte sunt concentrate în staţiunea Covasna de importanţă internaţională

şi naţională. Hotelurile din staţiunea Covasna au în general o capacitate medie, peste 200 de

locuri, superioară celor din oraşe. Aici predomină unităţile cu confort ridicat. Hotelurile din

centrele urbane au o capacitate mai mică decât cele din staţiuni, în unele cazuri sub 50 de

locuri. Centrele urbane dispun de hoteluri cu confort mai scăzut, mult solicitate de turismul

automobilistic de tranzit.

I. În oraşul Târgu Secuiesc găsim Hotelul Ojtoz*. Acesta se găseşte pe

adresa: Piaţa Gábor Áron, Nr. 9. (Tel: 0267/363 798). Hotelul are 40 de locuri, cu camere

dotate cu baie-duş, TV color, frigider, telefon, radio. Serviciile oferite sunt:

- bar de zi

- parcare

- sală de jocuri

În Curtea Nr.34 se găseşte restaurantul Bujdosó (Tel: 0267/362 427).

II. La Băile Fortyogó, pe adresa str. Fortyogó, nr.14 (Tel.0267/362 663)

se găseşte Hotelul Incitato**. Hotelul este dotat cu restaurat şi bază de tratament. Factorii

de cură naturală, mofeta sunt folosite cu rezultate în tratamentul bolilor cardio-vasculare.

Restaurantul şi hotelul (Fig.28) cu 100-100 de locuri, oferă condiţii bune pentru turişti.

Serviciile oferite de Hotelul Incitato sunt următoarele:

- bar de zi

- parcare gratuită

59

- teren de fotbal

- teren de tennis

- bază de tratament

- băi carbogazoase

- mofete

III. Majoritatea hotelurilor din staţiunea Covasna au fost realizate după

1965 timp în care turismul balnear se afla în plină dezvoltare. Hotelurile din staţiunea

Covasna au în general o capacitate medie, peste 200 de locuri, cu confort ridicat.

a) Hotelurile S.C.TurismCovasna.S.A. (O.J.T.)

Adresa: Str. 1 Decembrie 1918 nr. 1-2

Tel: 0267/ 340.401

Fax: 0267/ 342.222

Aceasta cuprinde trei hoteluri Hotel Căprioara***, Hotel Cerbul**

respectiv Hotel Covasna**; formând un complex hotelier balnear care sunt legate prin

pasaje închise, baza de tratament comună este folosită de către clienţii celor trei hoteluri.

Această modalitate de organizare a componentei balneare a staţiunilor a prezentat un succes

după anii 1965 prezentă în majoritatea staţiunilor balneoclimaterice cu ape minerale

formate în perioada respectivă. S.C. Turism Covasna S.A. dispune de unele dintre cele mai

agreabile locuri de cazare, tratament şi odihnă din staţiunea Covasna cele trei hoteluri fiind

situate în centrul aşezării. Acestea au capacităţi de 263, 210 respectiv 245 paturi dispuse în

camere single şi double, dotate cu Tv-color, balcon, frigider, telefon. Servicii oferite:

- bar de zi

- pizzerie

- sală de jocuri

- sală TV

- restaurant

- parcare

- bază de tratament

60

- mofete

- băi carbogazoase

- terapii

b) Hotel Montana**(Sind România)

Adresă: Str. Toth nr.23

Tel: 0267/ 340.290

Fax: 0267/ 340.528

Aşezat în vârful unui deal Hotelul Montana (Fig.29) oferă turiştilor o

panoramă a oraşului căutată deseori de către vizitatori.

Are o capacitate de 507 paturi dispuse în 227 camere cu trei paturi, 15

single şi 4 apartamente dotate cu baie-duş, TV a/n color, frigider, telefon, radio; sunt trei

săli de masă cu capacităţi de 230 respectiv 60, 20.

Serviciile oferite de Hotelul Montana sunt:

- bar de zi

- sală de sport

- parcare

- sală de jocuri

- bibliotecă

- bufet terasă

- lift

- teren de sport (în exterior)

- bază de tratament (în incinta hotelului)

- mofete

- băi carbogazoase

- bazin înnot

- închirieri şah, remii, sănii

- sală TV

c) Hotel Bradul***(Regia Protocolului de Stat)

61

Adresă: Valea Zânelor, nr. 10

Tel: 067/ 340 081

Fax: 067/ 340030

Situat în pitoreasca Vale a Zânelor din staţiunea Covasna, Complexul

Balnear “ Bradul” se remarcă prin calitatea serviciilor asigurate, factorii naturali de cură şi

prin ambianţa naturală plăcută. Apele minerale carbogazoase şi mofeta sunt folosite cu

rezultate excelente atât în cura internă, cât şi în cea externă. Hotelul dispune de 302 locuri

de cazare în camere single şi double precum şi apartamente. Servicii oferite:

- bar de zi

- parcare gratuită

- restaurant (discotecă)

- teren de fotbal

- teren de tennis

- sală TV

- bază de tratament (în incinta hotelului)

- băi carbogazoase

- mofete

- terapii

d) Hotel Turist* (Consum COOP)

Adresă: Str. 1 Decembrie 1918, Nr.2

Tel: 0267/ 340.573

Situat în centrul staţiunii a fost dat în folosinţă turiştilor în anul 1969,

având o capacitate de 43 paturi aranjate în 17 camere duble şi 3 camere cu trei paturi.

Acestea dispun de baie-duş.

Fiind un hotel mic cu preţuri accesibile este folosit mai ales de către

turiştii în tranzit.

e) Hotel Hefaistos ** ( SCA Hefaistos- UCECOM)

62

Adresă: Str. Unirii nr.6

Tel. Recepţie: 0267/340.213

E-mail: [email protected]

Acest hotel este structurat în două corpuri de clădiri Corp A şi vizavii

Corp B. Corp A are o capacitate de 170 paturi; camere duble; 4 apartamente; dispune de

două săli de mese una cu o capacitate de 120 persoane, a doua este situată vizavi. Corp B

are o capacitate de 100 paturi; camere duble şi suite; 22 apartamente. Hotel Hefaistos pune

la dispoziţia clienţilor, în cele două corpuri de clădire: 131 camere (double şi suite) dotate

cu baie, telefon, televizor color, frigider. Servicii oferite:

- masaj

- sală modernă de fitness

- parcare

- bar de zi

- sală de conferinţe

- club TV, şah, remii, table, cărţi

- bază de tratament (în interiorul Corpului A)

1.2. Pensiunile

Cele mai importante pensiuni din Depresiunea Târgu Secuiesc se află în

staţiunea Covasna. Printre aceste amintim Pensiunea Schneider* , pe adresa: str. Ştefan

cel Mare, Nr. 106. Telefon: 0267/ 340 758. Tariful este de 500.000 lej pe noapte.

Oferă: - 6 camere

- baie comună

- masă ( mic dejun, cină)

Pensiunea Bibórka* se află pe str. Ştefan cel Mare, Nr. 65. Tel: 0267/340

653. Tariful este de 150.000 lei pe noapte. Această pensiune oferă:

63

- 2 camere

- baie comună (duş)

Pensiunea János* se găseşte pe str. Ştefan cel Mare, Nr. 59. Informaţii la

Tel: 0267/341 089. Tariful practicat de această pensiune este de 200.000 lei pe noapte.

Oferă: - 2 camere

- baie comună

1.3. Popasul turistic-Camping-ul

Popasul turistic- camping-ul este cea mai nouă categorie de cazare, acesta

având un caracter complementar. Popasul turistic are o funcţionalitate temporară şi

satisface necesităţile unui turism în continuă mişcare. Sunt practicate de o anumită

categorie de turişti: de turişti de vârstă tânără şi turişti cu venituri modeste.

La Pădureni, la poalele muntelui Csente se află conacul Nagy. Acesta,

pe perioada verii asigură locuri de cazare şi mâncare. Rezervările se pot face la numărul de

Tel: 0267/312 149.

Lângă drumul internaţional DN 11, la 3,5 km de Moacşa, se află

popasul turistic, restaurantul Dózsa György. Acesta asigură locuri de cazare şi de

mâncare. Informaţii în legătuă cu cazarea se pot procura la numărul de Tel: 0267/366 942.

La Zăbala se găseşte campingul Csipkés. Acesta asigură pe timpul verii

locuri de cazare ieftine. Informaţii la Tel:0267/375 037.

La staţiunea Covasna, în Valea Zânelor este amenajat un Popas

Turistic* cu căsuţe care aparţine de S.C. Turism Covasna S.A. Aici se găsesc un număr de

32 de căsuţe din lemn, dotate cu câte două paturi, capacitatea totală fiind astfel de 64 locuri

de cazare. Spaţiul din spatele căsuţelor este amenajat pentru corturi. Numărul maxim de

corturi pe care grădina o poate suporta se ridică la peste 25. Masa este asigurată în

64

restaurantul cu terasă în imediata vecinătate a căsuţelor construit în special în acest scop.

Terenul este îngrădit existând pe spaţiul acesteia o sursă de apă potabilă precum şi mai

multe grupuri sanitare.

2. CĂI ŞI MIJLOACE DE TRANSPORT

Căile de comunicaţie au o contribuţie importantă în dezvoltarea şi

orientarea fluxurile turistice către obiective turistice. Gradul lor de modernizare poate

stimula, sau dimpotrivă să inhibite amenajările turistice dintr-o regiune.

Calea ferată, devenită ca modalitate de deplasare dominantă pe la

sfârşitul secolului XIX. În România cea mai mare parte dintre căile ferate au fost edificate

între anii 1854 – 1914. Calea ferată Sfântu Gheorghe – Covasna – Târgu Secuiesc – Breţcu

are o vechime de 112 de ani.

A fost dată în folosinţă în anul 1891. Reţeaua de cale ferată nu este

electrificată, călătoria fiind asemănător unei călătorii cu mocăniţa, mersul fiind foarte încet,

permiţând călătorilor să admire peisajul depresiunii Târgu Secuiesc. Linia ferată este legată

de magistrala 4, ce traversează spre nord municipiul Sfântu Gheorghe, Tuşnad Băi,

Miercurea Ciuc, Dej şi spre sud Braşov, Ploieşti, Bucureşti.

Calea ferată îngustă Covasna – Comandău folosită pentru uz industrial

este cea mai veche din regiune fiind dată în folosinţă în anul 1889, situat pe ruta ei Planul

înclinat unicat în Europa, construcţie inedită.

Calea rutieră formează o adevărată reţea, care cuprinde întregul teritoriu

a Depresiunii Târgu Secuiesc. Calea rutieră este format din şosele naţionale, judeţene şi

locale, şi la unele locuri o parte din şosea internaţională. În ceea ce priveşte calea rutieră ,

staţiunea Covasna este situată la o distanţă de 35 km de centrul judeţean Sfântu Gheorghe

şi 60 km de Braşov pe drumul naţional Braşov – Bacău; după comuna Ozun se virează la

dreapta pe drumul judeţean Sfântu Gheorghe – Covasna. Târgu Secuiesc este oraşul situat

în partea cea mai nordică din Depresiunea Târgu Secuiesc, pe lângă drumul internaţional

E577, care face legătura între Braşov şi Moldova.

65

Autobuzele asigură transportul atât pe rute puţin mai lungi, cum ar fii din

Staţiunea Covasna, unde acestea asigură transportul pe ruta centru – Voineşti, centru – gară,

centru – Hotel Montana, cât şi pe rute cu destinaţii mai lungi, ca de exemplu Covasna –

Târgu Secuiesc, Covasna – Sfântu Gheorghe. Aceste curse sunt efectuate zilnic.

VI. CIRCUL AŢIA TURISTICĂ

Circulaţia turistică este una din cele trei componente esenţiale ce concură

la definirea fenomenului turistic. Este elementul sintetic, care reflectă cel mai fidel modul şi

nivelul de valorificare al potenţialului turistic. În acelaşi timp, circulaţia turistică este şi un

fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de

populaţie aparţinând la diferite grupe de vârste, categorii sociale.

Efectul circulaţiei turistice este combinat: social, contribuind la

posibilităţile de organizare a timpului liber, la refacerea potenţialului biologic sau

amelioarea stării de sănătate, lărgirea orizontului informaţional; de acumulare economică,

mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-şi valorifică sezonier oferta

turistică primară, regenerabilă prin amenajare şi adaptare.

Tabelul Nr.1- Numărul total de turişti pe lunile din anul 2001

Numărul total de turişti pe lunile din anul 2001

Anul 2001

Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

3512 4521 6021 6504 7512 4256 3569 1586 4256 3256 2560 1203

Tabelul Nr.2- Structura turiştilor pe naţionalităţi în anul 2001

Structura turiştilor pe naţionalităţi în anul 2001Naţionalităţi Total (%)Maghiari 34Germani 17Francezi 24Români 13Alte naţionalităţi 9

66

Fig.28- Numărul total de turişti pe lunile din anul 2001

Estimarea volumului circulaţiei turistice este o problemă deosebit de

complexă şi care comportă un apreciabil grad de relativitate. Acesta din cauza faptului că

segmente importante de turişti, practicând anumite forme de turism, scapă evidenţelor

statistice. Aici se includ persoanele ce practică turismul de sfârşit de săptămână, fără

înnoptare într-o unitate de cazare oficială, sau care se deplasează pentru o singură zi,

precum şi cei tranzitează prin regiunea respectică.

Fig.29- Structura turiştilor pe naţionalităţi în anul 2001

VII. TIPURI ŞI FORME DE TURISM

Faza cea mai importantă a turismului este faza de consumare a timpului

liber disponibil la destinaţia turistică. Modalitate de a petrece timpul liber la destinaţia

turistică poată fii analizată din mai multe puncte de vedere. Criteriul cel mai important de

67

abordare este legat de motivaţia deplasării. În funcţie de criteriul acesta se disting

următoarele tipuri de turism: turismul balneoclimateric, turismul de recreere, turismul

cultural, turismul complex, turism rural.

Turismul balneoclimateric se practică în acele staţiunii, în care care

staţiunile utilizează funcţia curativă a elementelor ale cadrului natural sau de provenienţă

antropică, menite a recupera şi conserva starea de sănătate fizică şi psihică a organismului

uman. Printre resursele implicate în acest proces se numără apele termale şi minerale,

nămoluri curative, emanaţii mofetice, clima.

Acestora li se adaugă variate proceduri de cură şi tratament cum ar fi:

electroterapie, băi galvanice, aerosoli, băi de plante etc. Predominaţia unor resurse şi tipuri

de cură a condus la o divizare a staţiunilor curative în: staţiuni balneare, climaterice şi

balneoclimaterice.

Staţiunea Covasna face parte din staţiunile care alcătuiesc osătura

turismului balneoturistic românesc. Acest lucru este legată de aureola mofetică şi a

prezenţei în abudenţă a factorilor naturali de cură: resurse hidrominerale, emanaţii

mofetice, aceştia fiind prezente pe un fond climatic şi bioclimatic montan. Staţiunea

Covasna a devenit emblema tratării bolnavilor cu boli cardiovasculare.

Caracterul blând al climei din zona Staţiunii Covasna, cu efecte curative

şi relaxare asupra corpului omenesc a dus la apariţia turismului de recreere, fapt încurajat

de apariţia unor spaţii amenajate pentru sport, plimbări, ture montane şi alte activităţi prin

care omul poate evada de viaţa contidiană, monotonă din oraşele aglomerate.

Turismul cultural este o formă reprezentativă a turismului de mare

mobilitate, desfăşurat mai ales cu mijloace automobilistice şi având ca motivaţie existenţa

unui valoros patrimoniu cultural-istoric şi etno-folcloric cu caracter original şi chiar uneori

cu valoare de unicat. În Depresiunea Târgu Secuiesc găsim cu precădere componente ale

civilizaţiei şi culturii maghiare (secuiească).

Turişti care practică turismul cultural utilizează de obicei bazele de

cazare concentrate mai ales în oraşele Târgu Secuiesc şi Covasna. Lângă acestea se mai

68

utilizează bazele de cazare din Staţiunea Covasna şi popasurile turistice şi campingurile din

apropierea obiectivelor turistice. Mobilitatea mare a turismului de cultură se poate observa

din numărul mare de turişti şi numărul restrâns de nopţi cazate înregistrate de aceşti turişti.

Turismul de sfârşit de săptămână se practică în oraşele mari si mijlocii.

Acest tip de turism este rezultatul poluării sonore, fizico-chimice, coabitarea în spaţii

restrânse din blocuri. Determinate de nevoia de odihnă a oamenilor, aceşti factori au impus

cu necesitate ieşirile de sfârşit de săptămână. Dezvoltare turismului de sfârşit de săptămână

este strâns legat de modernizarea şi dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie spre arealul de

destinaţie.

VIII. CONCLUZII GENERALE

Depresiunea Târgu Secuiesc, care se mai numeşte şi Depresiunea Trei

Scaune de Sus, se află în compartimentul nordic al Depresiunii Braşov, în partea nordică a

judeţului Covasna şi este delimitată spre vest de Munţii Bodocului, spre nord de Munţii

Nemira, spre est de Munţii Breţcului şi spre sud- est de Munţii Întorsurii. Spre sud se face

trecerea către Bazinul Sfântu Gheorghe prin culoarul piemontan de la Reci. Legătura cu

zonele vecine este asigurată prin trecători şi pasuri cum ar fi Pasul Turiei sau Bálványos

(940 m altitudine) spre Valea Oltului , trecătoarea Ojdula, trecătoarea Ojtuz iar spre Caşin

trecătoarea Katrosa.

Lacurile artificiale Pădureni şi Reci având valoare peisagistică deosebită

s-au impus ca obiective turistice de sine stătătoare, din care cauză au fost dotate cu baze

turistice (de cazare, de agrement, sporturi nautice). Reţeaua râurilor şi a afluenţilor acestora

sunt amenajate pentru turismul de sfârşit de săptămână şi agrement. Cel mai important râu

este Oltul, care parcurge 129 km pe teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc. Cel mai

important afluent al Oltului din această regiune este Râul Negru, cu o lungime de 106 km.

Apele subterane sunt bine reprezentate de către apele minerale găsite în abundenţă pe toată

zona a Depresiunii Târgu Secuiesc. Grupul cel mai mare de izvoare minerale de pe

teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc este cel din jurul localităţii Covasna. Aici predomină

izvoarele carbogazoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, arsenicale. “Balta

69

Dracului” un punct de atraţie deosebit din centrul oraşului Covasna, este declarat

monument al naturii. Noroiul care fierbe în Balta Dracului miroase a pucioasă şi smoală

fiind sărată ca apele minerale. Astăzi Balta Dracului rămâne un monument al naturii vizitat

deseori de turiştii uimiţi de fenomenul rar întâlnit pe întregul continent. Apele minerale sunt

valorificate pe scară industrială sub forma apelor minerale îmbuteliate la Bodoc, Vâlcele,

Covasna, Malnaş, Biborţeni şi în cură balneară ca băi carbogazoase la staţiunile balneo-

climaterice de interes naţional şi local.

În Depresiunea Târgu Secuiesc sunt prezente cu precădere componente de

civilizaţie şi cultură maghiară (secuiască). Specificul acestei regiuni sunt bisericile

fortificate de la Cernat, Zăbala, Ghidfalău, Ghelinţa, Târgu Secuiesc, Moacşa, Dalnic,

Lunga, Turia, Sânzeni. Multe dintre acestea sunt declarate monumente istorice sau de

arhitectură. Cea mai importantă biserică fortificată din Depresiunea Târgu Secuiesc este

biserica romano-catolică din Ghelinţa, acesta aparţinând patrimoniului U.N.E.S.C.O. În

biserica veche din mijlocul sec. XIII, la o renovare a bisericii a fost descoperită fresca

reprezentând legenda Sfântului Ladislau. Tavanul este alcătuit din 103 casete pictate din

1628, pe când picturile murale ale monumentului datează din jurul anului1330 au o valoare

inestimabilă. Biserica veche este înconjurată de un zid scund. Turnul portal găzduieşte un

clopot în stil renascentist din secolul al XVIII-lea. Data construirii zidului încă ridică

întrebări. Sanctuarul în formă de semicerc, cala bisericii, precum şi porţile dinspre vest şi

sud au fost construite în secolul al XVIII-lea.

În Depresiunea Târgu Secuiesc găsim multe muzee, statui şi monumente

aparţinând civilizaţiei maghiare (secuiesc). Unii dintre monumenţii cele mai importante

este monumentul funerar al lui Gábor Áron, un obelisc, aflat la locul de înmormântare a

maiorului la Eresteghin. Un alt monument iportant este în satul din Dalnic, unde s-a născut

Dózsa György, conducătorul iobagilor români şi maghiari pentru libertatea ţărănimi din

1514. În Cernat se găseşte un muzeu deschis în anul 1974. În jurul clădirii muzeului este

amenajat o expoziţie în aer liber, unde turişti pot vede porţi secuieşti vechi şi clădiri din

regiune (case, mori, grajduri ). În curtea muzeului sunt expuse maşini şi unelte agricole.

Complexul unic al celor 73 uliţe ale breslelor ce se desprind radiar din

centrul aşezării Târgu Secuiesc este unicat în zonă şi în Transilvania, de aceea centrul

istoric a oraşului Târgu Secuiesc şi curţile sale au fost declarate monumente istorice şi

70

arhitecturale. Muzeul Breslelor a fost fondat în anul 1972, şi este destinat meşteşugarilor

tradiţionali, olari, cizmari, pantofari, tăbăcari, cojocari, fierari, lăcătuşi, turtari, pălărieri,

croitori şi tâmplari. Aici pot fi văzute unelte, produse şi instalaţii ale atelierelor acestor

meşteşugari. Un interes deosebit prezintă expoziţia de păpuşi, îmbrăcaţi în diferite costume

naţionale, care prezintă portul popular al diferitelor regiuni din Ardeal şi Ţara Ceangăilor

dar mai ales costume naţionale secuieşti şi maghiare.

La Breţcu se găseşte casa memorială a lui Gábor Áron. La intrarea în

cartierul Voineşti din Covasna se înalţă un monumentul Statuia Soldatului Necunoscut,

dedicat ostaşilor români care şi-au jertfit viaţa pentru eliberarea României de sub dominaţia

fascistă. Tot la Covasna, în Valea Zânelor, trece calea ferată industrială îngustă “Planul

Înclinat”, dată în folosinţă în anul 1889. Acesta este una din cele mai rare monumente

tehnice din Europa şi este declarat monument protejat. Astăzi sunt cercetate numeroase

planuri pentru transfomarea Planului Înclinat în transportor de turişti pe o anumită distanţă.

Chiuruş, aflat la 3 km de Covasna, este satul natal al savantului orientalist

Kőrősi Csoma Sándor. În clădirea primăriei de odinioară este amenajată camera

comemorativă a lui Kőrösi Csoma Sándor. Iubitorii obiceiurilor populare pot urmării mai

multe obiceiuri populare, cum ar fii “înmormântarea bufniţei” din Lemnia, sfinţirea

hotarelor la Mereni, sau nedeia mocănească la Covasna-Voineşti, ţinută în prima duminică

a lunii august. Baza de cazare pe teritoriul Depresiunii Târgu Secuiesc este alcătuit din

hoteluri la Târgu Secuiesc şi staţiunea Covasna, precum şi de pensiuni şi popasuri turistice.

Regiunea este este deservit prin calea ferată Sfântu Gheorghe – Covasna – Târgu Secuiesc

– Breţcu, acestă linie de cale ferată având o vechime de 112 de ani.

71

Fig.2-Balta Dracului din Staţiunea Covasna Fig.3-Biserica reformată din Eresteghin

Fig.4-Biserica reformată din Târgu Secuiesc Fig.7- Capela de pe muntele Perkő

72

Fig.5- Biserica romano-catolică din Breţcu.

Fig.6-Biserica ref. fortificată din Turia de Sus Fig.8-Biserica cat. fortificată din Sânzeni

Fig.9-Biserica ref. fortificată din Zăbala Fig.10-Biserica ref. fortificată din Zagon

73

Fig.11-Obeliscul, monumentul funerar al lui Fig.12- Muzeul din Cernat

Gábor Áron şi lemnul sculptat din Eresteghin

Fig.13- Porţi secuieşti vechi din Cernat Fig.15- O curte din Târgu Secuiesc

74

Fig.14- Statuia lui Bod Péter din Cernat

Fig.16-Clădirea primăriei din Tg. Sec. Fig.17- Căminului cultural din Tg. Sec.

Fig.18-Statuia lui Gábor Áron din Tg. Sec. Fig.19-Liceul teoretic Nagy Mózes

75

Fig.21- Statuia lui Kőrösi Csoma Sándor din Covasna

Fig.20-Statuia lui Gábor Áron din Breţcu Fig.22-Stejarii lui Mikes Kelemen din Zagon

Fig.23- Centrul Cultural Mikes Fig.24- Conacul Gyula din Cernat

76

Fig.25- Planul Înclinat Fig.26-Mocăniţa Covasna-Comandău

Fig.27-“Hora Miresii”

77

Bibliografie

Vofkori László – (1998), Székelyföld útikönyve II., Cartographia Kft.,

Budapest

Mihai Elena, Maria Iovănescu, I. Pişota – (1975), Judeţele Patriei –

Judeţul Covasna, Editura Academiei Rep. Soc. România, Bucureşti

Dr.Benkő Gyula, Fábián Ernő – (1995), Kovászna, Kovászna Városi

Művelődési Ház, Trisedes Press

Sîrbu Gheorghe, Silviu Pop (1978), Covasna (Cartea Turistică a

Judeţului), Editura Sport – Turism, Bucureşti

Grigore P.Pop – (2000), Carpaţii şi Subcarpaţii României, Editura Presa

Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Nicolae Ciangă – (1998), Turismul în Carpaţii Orientali, Studiu de

Geografie Umană, Editura Presa Universitară Clujeană

Nicolae Ciangă – (2002), România, Geografia Turismului (Partea întâi),

Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean Pompei – (1997), Geografia Turismului Românesc, Editura

Focul Viu, Cluj Napoca

Cocean Pompei – (1999), Geografia Turismului, Editura Focul Viu, Cluj

Napoca

Cocean Pompei, Gheorghe Vlăsceanu, Bebe Negoescu – (2002),

Geografia Generală A Turismului, Editura Meteor Press

Herman Rosner, Benedek Géza jr. – (1978), Mic Îndreptar Turistic;

Covasna, Editura Sport – Turism, Bucureşti

Koszta Nagy István – (2002), Erdély, Cartographia Kft., Budapest

Judeţele Şi Oraşele României În Cifre Şi Fapte Vol. I – (1994),

Departamentul Pentru Administraţia Publică Locală, Bucureşti

Kisgyőrgy Zoltán – (2000), Kovászna Megye Útikőnyve, Pallas

Akadémia Kőnyvkiadó, Csíkszereda

78

Dr. Stroescu V. – Covasna (ilustrată, geografică şi economică, balneară medicală, industrială şi arheologică), Editată de Societatea de Hidrologie şi Climatologie Medicală, Bucureşti.

79

Date post:	03-Jan-2016
Category:	Documents
Upload:	dorina-stamate
View:	79 times
Download:	8 times

Turismul cultural în compartimentul nordic al depresiunii Brasov

Documents