Turismul balnear în România

Turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci şi celorcare vor să se relaxeze, să-şi regăsească vitalitatea şi o bună condiţie fizică, mentală şispirituală.Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale şi economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieţei turistice internaţionale,spre care se centrează importante mijloace materiale şi umane, cu implicare tot maiprofundă a ştiinţei şi tehnicii, a prestării unor servicii turistice şi medicale de o facturăcomplexă şi de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerinţele vitale ale omuluimodern, determinate de evoluţia condiţiilor de viaţă şi a stării de sănătate a populaţiei.Din păcate, revenirea României în rândul democraţiilor europene, începând cu 1989, a însemnat pentru turismul balnear, în ciuda valorii factorilor naturali de cură, intrarea într-o criză profundă, baza tehnico-materială suferind o degradare continuă. În vederea fundamentării unor direcţii de dezvoltare a turismului balnear, în perspectiva integrării europene, am efectuat în acest capitol o analiză a poziţiei staţiunilor balneare din România pe baza indicelui de atractivitate, a factorilor naturali de cură şi a indicaţiilor terapeutice, urmată de prezentarea modificărilor structurale ale ofertei balneoturistice româneşti şi necesitatea protecţiei mediului în arealul staţiunilor balneare.

Evaluarea şi ierarhizarea staţiunilor balneare din RomâniaTurismul balnear este singura formă de turism din ţara noastră care se bazează pe

un potenţial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil. România se înscrieprintre ţările europene cu un fond balnear remarcabil. Avem şansa ca 1/3 din apele termale şi minerale de pe continent să se găsească în ţara noastră. Această valoare este accentuată de complexitatea factorilor naturali, respectiv regăsirea în aceaşi staţiune a factorilor principali de mediu, alături de o gamă largă de substanţe minerale de cură, cu efecte polifactoriale benefice şi de existenţa în România a tuturor tipurilor de substanţe minerale balneare care pot fi utilizate în întreaga gamă a profilurilor de tratament balneare.

Factori naturali de cură balnearăCercetările hidrogeologice au arătat că subsolul României conţine o varietate de

resurse balneare situate în interiorul sau la suprafaţa scoarţei terestre.Aceste resurse sunt reprezentate în primul rând de substanţele minerale terapeutice, care prin proprietăţile fizico-chimice răspund necesităţilor profilactice şi medicale de menţinere, consolidare, refacere a stării de sănătate, a capacităţii de muncă şi de reconfortare fizică şi psihică individuală. În al doilea rând, factorii climatici existenţi înRomânia, datorită poziţiei geografice (radiaţia solară, circulaţia atmosferică, temperatura,umiditatea, aeroionizarea, microclimatul salinelor) fac din climatoterapie un mijloc eficient, care contribuie în orice staţiune balneară la completarea ofertei de tratament.Substanţele minerale terapeutice se regăsesc atât în apele minerale şi termomineralecât şi în apa lacurilor terapeutice a nămolurilor şi turbelor.

A. Apele mineraleApele minerale sunt răspândite pe mai mult de 20% din suprafaţa ţării la diferite

adâncimi, având o largă gamă de proprietăţi fizico-chimice şi terapeutice în funcţie degeneza lor.Sunt considerate ape minerale terapeutice, apele ivite la suprafaţă dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje şi ale căror caracteristici fizico-chimice pot exercita efecte farmaco-dinamice cu rol terapeutic.În funcţie de temperatura lor naturală apele minerale pot fi reci (sub 200 C), izoterme (340 – 370 C) şi hiperterme (peste 370 C).Mineralizările medii, ce depăşesc frecvent procentul de 1gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale şi termominerale. O clasificare fizico-chimică a apelor minerale şi termominerale, unanim acceptată pe plan internaţional nu există. În România se foloseşte o clasificare bazată pe proprietăţile fizico-chimice ale apei minerale.Astfel, apele minerale reci, cuprind:

- ape oligominerale (Călimăneşti, Slănic – Moldova, Băile Olăneşti şi cu caracter termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vaţa de Jos);

- ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborţeni, Vatra Dornei, Buziaş, Lipova, Tuşnad, Borsec);

- ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someşeni, Ocna Sibiu); mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltăţeşti, Malnaş Băi);

- ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vaţa de Jos, Amara, Ocna Şugatag, Bălţăţeşti, Băile Govora, Călimăneşti);

- ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimăneşti, Băile Olăneşti, Pucioasa, Săcele);

- ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaş Băi, Vâlcele, Biborţeni, Tuşnad, Vatra Dornei);

- ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);

- ape minerale iodurate (Băile Olăneşti, Călimăneşti,Cozia, Bazna);

- ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).

B. Apele termomineralePrezenţa apelor geotermale şi termominerale pe teritoriul României este legată de

tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentraţii minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă şi se găsesc în staţiunile140: Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea şi Vaţa de Jos.

C. Apa lacurilor terapeuticeRomânia dispune de un total de 3500 lacuri cu caracter permanent din care 63%

au origine naturală, iar 27% antropice. Prin calităţile farmacologice şi farmacodinamice ale apelor lor, o bună parte din lacuri prezintă interes terapeutic deosebit141.Din punct de vedere al genezei lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte:- lacuri de liman;- lacuri de câmpie;- lacuri din masivele de sare. Lacurile de liman au luat naştere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin.Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol care aretrei ramificaţii, Techirghiol, Tuzla, Urlichioi, cu apă cloruro-magneziană-sulfurată,utilizată în cură externă. Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni,Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila. Toate aceste lacuri au compoziţie chimică variată alături de sărurile de natriu fiind prezenţi sulfaţii de magneziu şi calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice externe. Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Tg. Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna.Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate şi gradul diferenţiat de încălzire, explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporescvaloarea balneară a acestora şi gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.D. Nămoluri şi turbe

Nămolurile reprezintă mâluri care conţin peste 10% substanţe organice, iar turbaeste un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiţii deexces de umiditate anacrobiană.Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) şi nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi).Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziţia chimică, acţiunea mecanică şi puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracţiunile organice şi minerale pot căpăta valoare terapeutică. Turbării se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia.Tratamente cu nămoluri şi turbe se practică în staţiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.E.Gazele mofetice

Prin intermediul fisurilor din scoarţa terestră şi în urma escavării rocilor, ajung lasuprafaţă gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarţei terestre.În ţara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanaţiile gazoase numite mofete. Băile Tuşnad, Borsec, Balvanyos, Buziaş, Covasna sunt staţiunilecele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spaţii amenajate.Solfatarele reprezintă emanaţii naturale de gaze unde gazul carbonic include şi hidrogen sulfurat. În judeţele Covasna şi Harghita există emanaţii carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Şugaş Băi, Harghita sunt prezente asemenea emanaţii şi utilizate în scop terapeutic.

Modalităţi de evaluareÎn ţara noastră există 160 de staţiuni şi localităţi balneare ce deţin resurse minerale

de cură, din care 24 sunt considerate de importanţă naţională cu recunoaştere şi pe planeuropean. Cele 24 de staţiuni de importanţă naţională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din România în funcţie de gradul de dotare al acestora.Acest gen de clasificare poate fi considerat limitat şi nerealist reflectând înzestrarea la un moment dat a staţiunilor balneare, de obicei incompletă şi mai ales insuficientă pentru valorificarea complexă şi raţională a resurselor balneare.Datorită acestui fapt, pentru a avea o imagine reală, este necesară alinierea la sistemul internaţional de apreciere a staţiunilor, care face o ierarhizare ştiinţifică şi obiectivă a staţiunilor balneare în special.Evaluarea fondului balnear şi ierarhizarea staţiunilor în contextul ofertei balneare generale şi în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic cât şi socioeconomic.Această evaluare trebuie să fie făcută avându-se în vedere factorii obiectivi ce caracterizează oferta balneară, în primul rând aspectele cantitative şi calitative ale substanţelor minerale terapeutice şi ale mediului ambiant; dotarea cu structuri turistice care permit valorificarea şi dezvoltarea funcţiei balneare, tradiţia valorificării acestora, gradul de înzestrare cu elemente de infrastructură generală şi turistică şi impactul cu turismul la sfârşit de săptămână. Evaluarea calitativă a ofertei staţiunilor balneare este sintetizată de indicele de atractivitate turistică ce poate fi calculat pe baza comensurării factorilor ce o definesc, fiecare având o anumită pondere în atractivitatea totală a staţiunii, considerată 100% :- substanţe minerale terapeutice 30%- mediu ambiant şi antropic 20%- posibilităţi de valorificare dezvoltare 10%- tradiţia valorificării 3%- accesibilitatea 6%- acces 5%- infrastructură 5%- structuri turistice 10%- dotări de interes general 4%- impactul la sfârsitul de săptămână 3%- alte forme de turism 4%

Pe baza indicilor de atractivitate calculaţi se poate face o ierarhizare a staţiunilor balneoturistice în plan general pe de o parte, şi în funcţie de profilul patologic al acestorape de altă parte. În ambele cazuri ierarhizarea nu se suprapune clasificării actuale a staţiunilor balneoturistice, în staţiuni de interes naţional, zonal şi local, care are în vedere în principal, volumul şi gradul de dotare al staţiunilor, precum şi durata de exploatarea a acestora (permanentă sau sezonieră).

Ierarhizarea staţiunilor în plan generalRomânia, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de

interes naţional, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai mare decât cele apreciate ca fiind de interes naţional. Avem şi excepţia

reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil dar intră în categoria staţiunilor de interes naţional datorită gradului de dotare.În analiza ce urmează ma voi referi la elemente de atractivitate şi elemente defavorizante ce caracterizează o parte din staţiunile României.Grupa staţiunilor balneare de mare interes turistic cuprinde staţiunile cu o ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât şi al dotărilor. Toate staţiunile din acestă grupă sunt de interes naţional, cu tradiţie în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute şi pe plan internaţional. Staţiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim, cele mai bine cotate fiind Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata şi Slănic Moldova.Toate au un potenţial balnear valoros, dar atractivitatea lor turistică este influenţată negativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, de celelalte componente ale ofertei turistice cum ar fi:- modul defectuos de exploatare a resurselor în staţiunile Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova, Tuşnad, Mangalia Sud, Borsec, Govora,Geoagiu;- gradul scăzut de cunoaştere al zăcământului în staţiunile Borsec, Mangalia, Buziaş;- poluarea accentuată a aerului, sonoră, în staţiunile: Călimăneşti, Băile Herculane, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Băile Felix e.t.c. şi a apei în staţiunea Techirghiol;- valoarea estetică redusă a cadrului natural din interiorul staţiunilor: Băile Herculane-Vicol, Covasna, Băile Felix sectorul hotelurilor nou construite;- structuri de cazare cu uzură fizică şi morală avansată în staţiunile: Băile Herculane, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec şi parţial în Băile Tuşnad, Olăneşti, Govora, Geoagiu Băi, Buziaş;- uzura fizică în cazul unor structuri de tratament din Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova, Techirghiol, Borsec, Olăneşti, Govora, Sovata, Buziaş, dar mai ales uzura morală în cadrul tuturor bazelor de tratament;- diversitatea redusă a structurilor de alimentaţie publică în toate staţiunile;- densitatea mare a construcţiilor în spaţii publice locuibile limitate în staţiunile Băile Herculane, Călimăneşti, Slănic Moldova,Vatra Dornei, Băile Felix;- numărul redus, calitatea şi diversitatea necorespunzătoare a structurilor de agrement din toate staţiunile;- comerţul general şi specific necorespunzător în toate staţiunile;- calitatea improprie a dotărilor de infrastructură în toate staţiunile cu excepţia staţiunii Mangalia Sud;- impactul cu turismul la sfârşit de săptămână în staţiunile: Slănic Moldova, Olăneşti, Geoagiu Băi, Sovata, Buziaş, Băile Felix.Prezentarea succintă a acestor aspecte evidenţiază faptul că dincolo de particularităţile staţiunilor balneoturistice, determinate în mod obiectiv de poziţia lor în teritoriu şi fondul balnear, există o serie de elemente defavorizante, comune tuturor, care include cu precădere, calitatea şi diversitatea structurilor de cazare, servirea mesei şi agrement, comerţul general şi specific şi calitatea unor dotări de infrastructură.În scopul creşterii competitivităţii pe plan intern, dar mai ales, pe plan internaţional, strategia dezvoltării viitoare a acestor staţiuni va urmări cu precădere, ameliorarea deficienţelor semnalate în prezent, care diminuează valorea lor turistică.- Grupa staţiunilor balneare de interes turistic al căror indice de atractivitate (1.99-1.50 ) este favorabil dezvoltării activităţii balneoturistice.

Staţiunile cuprinse în această grupă sunt considerate ca staţiuni de interes naţional sau zonal în funcţie de gradul lor de dotare. Ele au ca elemente de atractivitate:- potenţial balnear valoros sub aspect calitativ şi cantitativ;- ambianţa exterioară şi din cadrul lor în staţiunile: Neptun (balnear), Balvanyos, Stâna de Vale (balnear), Sinaia (balnear), Moneasa, Borşa, Tinca, Sîngeorz Băi şi Brădet (AG);- tradiţia balneoturistică în staţiunile: Amara, Slănic Prahova, Ocna Sibiului, Bazna, Lipova, Lacul Sărat;- apropierea de capitală sau alte centre urbane importante, centre emitente de turişti: Amara, Slănic Prahova, Sinaia (balnear), Ocna Sibiului, Lacu Sărat, Brădet (AG);- structuri balneoturistice ample în staţiunile Amara, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Sîngeorz Băi, Vaţa Băi;- condiţii de practicare pe o scară extinsă a activităţilor balneare cu caracter preventiv şi a odihnei active.Includerea acestor staţiuni în grupa de interes balnear este determinată de potenţialul mai mic al resurselor balneare în staţiunile Balvanyos, Tinca, Lipova, fie de lipsa de diversitate a factorilor de cură, care în ultimă instanţă au influenţat modul de dotare al staţiunilor Amara, Slănic Prahova, Neptun, Stâna de Vale, Sinaia (balnear), Moneasa, Ocna Sibiului, Bazna, Sîngeorz Băi, Şugaş Băi, Vaţa Băi şi Lacu Sărat pe de-o parte, iar pe de altă parte de posibilităţile mai reduse de valorificare a factorilor de cură, îndeosebi al celor din grupa substanţelor terapeutice, cel mai frecvent întâlnite.Elemente defavorizante în valorificarea prezentă şi viitoare, pot fi considerate:- insuficienta cunoaştere a zăcămintelor balneare şi a calităţii factorilor din staţiunile Stîna de Vale, Sinaia (balnear), Borşa;- deficienţe de ordin tehnic în exploatarea substanţelor din staţiunile Slănic Prahova, Balvanyos, Tinca, Sîngeorz Băi;- poziţia excentrică în teritoriu a staţiunilor Stâna de Vale, Moneasa, Borşa, Sîngeorz Băi,Vaţa Băi.Remedierea unora din deficienţele menţionate va contribui la sporirea interesului pentru produsele turistice respective şi constituirea lor ca staţiuni de mare importanţă pe plan naţional, intrând astfel în grupa întâi de atractiviate.În acest sens, perspectivele cele mai favorabile le prezintă staţiunile Amara, Slănic Prahova, Turia, Stîna de Vale, Borş, Moneasa, Sîngeorz Băi, Lacu Sărat. Pentru aceste staţiuni, ansamblul elementelor de atractivitate determină dezvoltarea în perspectivă a funcţiei balneoturistice corelată cu potenţialul resurselor şi cererea turistică.Tabelul nr. 1 cuprinde staţiunile balneare de interes turistic limitat, cu indice de atractivitate între 1.49-1.00 .În această grupă sunt cuprinse staţiuni balneoturistice de importanţă zonală şi locală. Ele se caracterizează prin predominarea funcţiei balneare care, în unele cazuri este completată şi cu funcţia de agrement, respectiv de recreere în timpul şi la sfârşit de saptamână. Printre aceste staţiuni se remarcă Sărata Monteoru, Călacea, Ocnele Mari, Ocniţa, Cojocna Băi, Ocna Şugatag, Boghiş, Băile Turda, Teleaga, Ocna Dej, Jigodin, Balta Albă, Băile Sascut.Tabelul nr. 1. Staţiuni balneare de interes turistic limitat(indice de atractivitate între 1.49-1.00)1. Sarata Monteoru 1,47 12. Bala 1,28Malnaş Bai 13. Băile Turda 1,27

2. Vâlcele 1,46 Şugaş Băi3. Săcelu 1,40 Telega4. Valea Mariei 1,39 14. Băile Szeyke 1,245. Ocnele Mari 1,38 15. Băile Sascut 1,22Călacea Cojocna6. Ocna Şugatag 1,37 16. Ocna Dej 1,197. Boghiş 1,36 17. Jigodin 1,188. Băltăţeşti 1,34 18. Sântimbru Băi 1,17Bughea de Sus 19. Băile Someşeni 1,169. Pucioasa 1,31 20. Remetea Băi 1,1210.Băile Costiui 1,30 OzuncaOglinzi 21. Balta Albă 1,1111.Bizuşa 1,29 Băile HomorodStrunga 22. Dăneşti 1,10Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice româneşti la cerinţele pieţeiinternaţionale, I.C.T., Ministerul Turismului, 1993.În general, aceste staţiuni au potenţial cantitativ şi calitativ important, benefeciindde un cadru natural exterior reconfortant. Ele sunt defavorizate de poziţia în teritoriu, deaccesibilitatea uneori dificilă, dar mai ales de existenţa unor structuri balneoturistice cuuzură fizică şi morală avansată, în cele mai multe cazuri, sau foarte redusă ca în cazulstaţiunilor Valea Mariei, Ozuna, Oglinzi, precum şi a unor servicii mult inferioare. Toateaceste elemente fac, ca cererea turistică să fie mai redusă.Dezvoltarea structurilor turistice în unele staţiuni din această grupă va determina şio intensificare a cererii turistice, mai ales în cazul acelora care dispun de factori de curăutilizaţi în tratarea afecţiunilor cu grad de morbiditate ridicat sau care prezintă condiţiipentru promovarea activităţilor balneare cu caracter preventiv.Grupa staţiunilor balneare de interes turistic redus (tabel 4.3), este ultima grupădin punct de vedere al atracţiei turistice şi cuprinde staţiuni beneficiare în exclusivitate deresurse balneare şi de condiţii minime de desfăşurare a activităţilor cu caracter turistic,deci funcţia acestora este în exclusivitate balneară.Tabel nr. 2. Staţiuni balneare de interes turistic redus(indice de atractivitate sub 1.00)1. Băile Cărbunari 0,992. Băile Miercurea Sibiului 0,963. Câineni 0,954. Beltiug 0,89Valoarea cantitativă şi calitativă a resurselor şi a mediului ambiant determină ocerere prezentă şi de perspectivă cu caracter strict local.Analiza indicelui de atractivitate s-a făcut pentru cele mai reprezentative staţiunibalneare din ţara noastră.În afara acestora, există un numar foarte mare de staţiuni şi localităţi cu resurse şidotări balneare, unele beneficiind de un cadru natural propice dezvoltării activităţilorbalneare. Ele au o largă dispersie în teritoriu, fiind localizate mai ales în apropiereacentrelor urbane mai importante.Caracteristicile factorilor naturali de cură, ca şi a celorlalte elemente ale ofertelor

balneoturistice creează premisele dezvoltării lor tot la nivel de interes local, având cafuncţiuni principale, tratamentul balnear, agrementul sau ambele.

Ierarhizarea statiunilor balneoturistice pe profile de patologieO ierarhizare obiectivă şi în acelaşi timp pragmatică a staţiunilor se poate realizaprin gruparea lor pe profile de patologie.O astfel de ierarhizare este practicată în unele ţări ca Franţa, Italia e.t.c. datorităavantajelor pe care le oferă în compararea fondurilor balneare de aceeaşi natură şi pentru obună orientare a cererii turistice. Ierarhizarea pe profile de patologie s-a realizat şi de cătreI.C.T.15 şi cuprinde următoarele grupe: afecţiuni ale aparatului locomotor; afecţiunineurologice periferice; afecţiuni cardiovasculare; afecţiuni respiratorii; afecţiuni aleaparatului digestiv, hepato-biliare şi boli ale rinichiului şi căilor urinare; afecţiuniginecologice; afecţiuni dermatologice; boli profesionale.Pe lângă ierarhizarea pe profile de patologie realizată de specialiştii de la ICT amconsiderat necesară prezentarea tabelelor cu staţiuni balneo climatice indicate în afecţiunilerespective, tabele prezentate în lucrarea România balneară16.Fiecare din anexele 3 – 13 prezintă în paralel, pentru diversele tipuri de patologii,ierarhia staţiunilor şi tabela cu staţiunile indicate pentru afecţiunea respectivă, după cumurmează:◊ Anexa 3. - A. Afecţiuni ale aparatului locomotor,- B. Tabela 1.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunilereumatismale şiTabela 2.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunileortopedo traumatice;◊ Anexa 4. - A. Afecţiuni neurologice periferice- B. Tabela 3.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunileneurologice;◊ Anexa 5. - A. Afecţiuni cardiovasculare- B. Tabela 4.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunilecardio-vasculare◊ Anexa 6. -A. Afecţiuni respirarorii şi boli ORL-B. Tabela 5.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunilerespiratorii şi ORL;◊ Anexa 7. - A. Afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliare şi boli alerinichiului şi căilor urinare;- B. Tabela 6.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunile tubuluidigestiv, hepato-biliare, ale rinichiului şi căilor urinare;15 Colectiv de elaborare,I.C.T.,op.cit.,p.106-11216 „ România balneară ” este un ghid pentru medicii de familie şi pentru medicii specialişti, apărută în anul2004, ai cărei autori prof. dr. med. Nicolae TELEKI, dr.med. Laviniu MUNTEANU şi Sorin BIBICIOIU pun

la dispoziţia medicilor şi publicului rezultatele cercetării ştiinţifice proprii şi a altor specialişti români.◊ Anexa 8 -A. Afecţiuni ginecologice;-B. Tabela 7.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiunileginecologice;◊ Anexa 9. -A. Boli de nutriţie şi metabolism;-B. Tabela 9.- Staţiuni balneo-climatice indicate în bolile metabolice;◊ Anexa 10 -A. Afecţiuni dermatologice;-B. Tabela11.- Staţiuni balneo-climatice indicate în afecţiuniledermatologice;◊ Anexa 11 - Boli profesionale;◊ Anexa 12 - Tabela 8.- Curele balneo-climatice pentru vârstnici (Balneogeriatrie);◊ Anexa 13 - Tabela10.- Staţiuni balneo-climatice indicate în boli endocrineTabelele sunt un veritabil instrument de lucru deoarece nu prezintă numaistaţiunile indicate pentru diverse boli, ci şi stadiile de boală şi formele clinice, limitele,contraindicaţiile şi tipul de cură recomandabilă.Anexa 14 este un tablou sugestiv al principalelor 30 de staţiuni balneare dinRomânia, cu procedurile şi tratamentele puse la dispoziţia turiştilor, dar şi curecomandările terapeutice pentru fiecare staţiune. Acest instrument de promovare estepublicat în broşurile editate de Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România cuajutorul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Naţionalăpentru Turism, sub denumirea Staţiuni Balneare din România17. Remarcăm faptul că laproceduri şi tratamente apar cura antistress, fitness şi cura Gerovital, specifice curelor desănătate, turismului de bunăstare.Staţiunile de importanţă zonală sau locală grupate după criteriul indicaţiilorgenerale de cură sunt grupate în anexa 15. Sunt 58 de staţiuni cu factori naturali de curăremarcabili, ce acoperă o gamă largă de afecţiuni, dar care nu au un nivel al bazei tehnicomaterialedezvoltat, sau dacă au avut, lipsa investiţiilor, scăderea veniturilor populaţiei şiproasta gospodărire din această lungă perioadă de tranziţie le-au scos parţial din categoriastaţiunilor căutate de turişti. Ele reprezintă potenţiale staţiuni balneo-climatice alemileniului III, de multe ori calitatea foctorilor naturali de cură fiind superioară staţiunilor17 Broşurile sunt editate şi în limbi străine, pentru vorbitorii de limbă franceză intitulându-se „ Les StationsBalneaires de la Roumanie.de importanţă naţională. Exemplificăm în acest sens staţiunea Bala, din judeţul Mehedinţi,ai cărei factori naturali de cură, aşa cum susţin specialiştii, au caracteristici mai bune decâtcele din Băile Herculane.În acest fel avem o imagine complexă a staţiunilor grupate pe profile patologice.Deşi recomandarea pentru un anumit tip de cură o face medicul, apreciem că ar fi util şipractic să fie accesibile aceste indicaţii generale de cură şi turiştilor potenţiali, pentru o mai

bună orientare a cererii turistice. Ne referim atât la turiştii de vârsta a treia şi cei îndrumaţide medic spre o staţiune balneară, cât şi la celelalte categorii de vârstă, turişti din ţară şistrăinătate, care vor să aleagă o staţiune pentru recuperare şi bunăstare, pentru o cură desănătate. În perspectiva alinierii staţiunilor noastre la nivelul celor din UE, cu accent peapărarea sănătăţii şi calitatea vieţii, pentru satisfacerea nevoilor de bunăstare ale oamenilor,calitatea factorilor naturali de cură va rămâne un element important în decizia turistului dea-şi petrece vacanţa într-o staţiune balneară.După cum se constată, ierarhizarea staţiunilor balneoturistice pe profile depatologie, regrupează staţiunile cu factorii de cură similari, valoarea acestora, precum şicelelalte criterii avute în vedere la stabilirea indicilor de atractivitate indicând ordinea lor încadrul fiecărei grupe.Datorită dezechilibrului existent în prezent între valoarea fondului balnear şistructurile turistice ale diferitelor staţiuni, ordinea acestora în cadrul grupelor de calitate nueste reprezentată în mod obiectiv, dezvoltarea bazei materiale influenţând în mare masurăpoziţia staţiunilor.Astfel, în cazul afecţiunilor pentru tratamente ale aparatului respirator O.R.L., deşifactorii de cură de cea mai bună calitate se întâlnesc în staţiunea Govora, care în mod firescar trebui să se situeze pe locul I în grupa respectivă, datorită bazei materiale mai modeste,ea ocupă numai locul 3. Situaţii similare se regăsesc şi în cazul staţiunii Olăneşti.Produsele turistice, definite ca ambianţa specifică factorilor naturali şi antropici şiamenajărilor turistice, care reprezintă elemente componente ale animaţiei turistice şi potexercita o anumită atracţie asupra turiştilor18, formate de fiecare staţiune, au caracteristicicare le diferenţiază de celelalte staţiuni. De această situaţie trebuie să se ţină seamă ladotarea şi comercializarea acestora, precum şi la stabilirea unor tarife general diferenţiatecare să asigure, pe de o parte valorificarea optimă a fondului lor balnear şi pe de altă parte18 Gabriela Stănciulescu, coordonator, Gabriela Ţigu, Felicia Stăncioiu, Emilia Ţiţan, Nicolae Lupu, Lexiconde termeni turistici, Editura Oscar print, 2002, pag. 145.corelarea cu posibilităţile financiare ale diferitelor segmente ale cererii turistice. În acestecondiţii, se poate aprecia că o problemă importantă în dezvoltarea viitoare a staţiunilorbalneoturistice o constituie departajarea lor pe clase de calitate determinată de valoareapotenţială a factorilor balneari, considerată a fi elementul esenţial în stabilirea niveluluide dotare a staţiunilor şi mai ales a celui de realizare a unor produse balneoturisticecompetitive.

Modificări structurale ale ofertei balneoturistice româneştiOferta balneoturistică românească prin diversitatea factorilor naturali de curăpermite tratarea unei game largi de afecţiuni, valorificarea superioară a acestora putânddetermina dezvoltarea turismului balnear din ţara noastră.

Resursele balneoturistice reprezintă componenta determinantă a ofertei balneare,caracteristicile lor cantitative şi calitative determinând modul şi nivelul de organizare şiamenajare ale structurilor necesare valorificării lor.Datorită evoluţiei economiei în perioada de tranziţie spre economia de piaţă,începută în 1990, structurile de primire, alimentaţie, tratament şi agrement au suferitmodificări.

Particularitaţi ale ofertei turismului balnearPînă în 1989 oferta din turismul balnear românesc a avut o dezvoltare extensivă,bazată pe ideea asigurării unui număr cât mai mare de locuri, la preţuri accesibile,realizându-se astfel condiţiile practicării, pe plan intern, a unui turism de masă, de tipsocial.De asemenea, în staţiunile incluse în circuitul internaţional s-au facut investiţiipentru creşterea calităţii produsului turistic „cură balneară" oferit turiştilor străini.Rezultatul programelor de dezvoltare a turismului balnear până în 1989 s-amaterializat în realizarea unei baze tehnico-materiale moderne pentru acea perioadă.Datorită caracterului de turism de masă de tip social, care s-a imprimat turismuluibalnear până în 1989, investiţiile au fost orientate spre dezvoltarea şi diversificareamijloacelor de cazare oferite cetăţenilor români şi străini în scopul satisfacerii cererii, atâtdin punct de vedere al structurii - hoteluri de diverse categorii, vile, case ale pensionarilor,căsuţe şi campinguri, cât şi din punct de vedere al numărului de locuri oferite.Astfel în staţiunile balneare s-au construit la început unităţi simple de cazare şialimentaţie pentru ca ulterior să se ajungă la complexe de mari dimensiuni, realizateconform conceptului „totul sub acelaşi acoperiş", ce permitea efectuarea curei balneareindiferent de anotimp.De asemenea până în 1989 s-a manifestat o tendinţă continuu ascendentă acirculaţiei turistice începută încă din 1970, atît pentru turism în general, cât şi pentru turismbalnear, în particular, care a înregistrat o creştere deosebită. Era o reflectare a creşteriiinteresului pentru turism şi pentru refacerea capacităţii de muncă, a sănătăţii, care în acestdeceniu, 1980-1989, a devenit o componentă importantă a existenţei fiecăruia, apropiindusepentru acea etapă, de un prag de saturare a cererii (la nivelul anilor 1988-1989 circa 1/2din populaţia ţării petrecea un sejur într-o staţiune turistică, situaţie comparabilă cu cea amultor ţări europene dezvoltate) 19.

Evoluţia ofertei din turismul balnear românescDin 1990 au survenit schimbări majore în societate, care au determinat o evoluţiecontradictorie, sinuoasă a economiei şi implicit a turismului din România.Scăderea performanţelor economice, înregistrată după 1989 în marea majoritate asectoarelor economiei naţionale, a avut o legătură directă cu evoluţia descrescătoare acomponentelor ofertei de turism balnear.Schimbările în structura forţei de muncă, nivelul înalt al şomajului, scăderea puteriide cumpărare a populaţiei au avut ca efect şi scăderea cererii de turism şi turism balnear şi

implicit a gradului de ocupare a structurilor de primire, alimentaţie şi tratament.

Structuri de primireÎn structurile de primire din turismul balnear s-a înregistrat o evoluţie diferită faţăde total ţară. Veniturile obţinute din turism, respectiv turism balnear, au fost din ce în cemai mici în raport cu cheltuielile, limitînd posibilitatea de autofinanţare a activităţii.19 RODICA MINCIU, Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2000,p.157În condiţiile creditelor cu dobînzi deosebit de mari şi a cererii în scădere, deciziaefectuării de investiţii pentru dezvoltarea ofertei balneare a devenit un act dificil, atâta timpcât sursele financiare proprii erau insuficiente pentru susţinerea activităţii curente şi pentruconservarea sau stoparea degradării structurilor existente.Efectele se observă în evoluţia structurilor de primire turistică în 1990-2002(tabelul nr. 4.4. şi figura 4.1.).După o creştere în 1991 faţă de 1990 a numărului de unităţi turistice, atât a celordin toată ţara, cât şi a celor din staţiunile balneare, pe total ţară a urmat o scădere cu 17,5%în 1993 şi o revenire pînă în 2004 când s-a înregistrat cel mai mare număr de unităţi. Pe dealtă parte, numărul unităţilor din staţiunile balneare a scăzut cu 14 % din 1991 până în1993, în 1994 a crescut cu 9 %, după care a scăzut aproape continuu reprezentând în 2004doar 67,3 % din numărul existent în 1990.Pentru aceeaşi perioadă (tabelul nr.4.4. şi figura 4.2.) capacitatea de cazare aînregistrat o scădere de la an la an pe total turism şi o evoluţie sinuoasă la turismbalnear. Numărul de locuri pe total ţară, după o cădere de 31% în 1991 faţa de 1990, înurmătorii ani a scăzut lent, în 2004, fiind de 60,9 % faţă de 1990, deci o scădere într-unritm mediu de 3,55% pe an.Aparent paradoxal menţinerea numărului de unităţi înregistrată în perioadaanalizată pe total turism, a fost însoţită de o descreştere accentuată a numărului de locuri(60,9 % în 2004 faţă de 1990, scădere de 177.295 locuri). Cei doi indicatori exprimă, însă,situaţia care începea să se generalizeze după 1990.Iniţiativa privată şi-a adus în aceşti ani contribiţia la creşterea numărului de unităţidar prin unităţi de cazare de mici dimensiuni, cu locuri puţine, pe măsura resurselorfinanciare ale micilor întreprinzători. În acelaşi timp, unităţi de mari dimensiuni (hoteluri,moteluri), ieşeau din circuitul turistic.Încasările din ce în ce mai mici şi cheltuielile foarte mari aferente acestor acestorstructuri de primire de mari dimensiuni au generat închiderea multora dintre ele sau maridificultăţi în menţinerea la standarde, cu adoptarea unor soluţii de genul folosirii a unuiasau a două etaje din şase sau zece.În schimb situaţia din turismul balnear a fost inversă. Evoluţia în dinamică (figurile4.3 şi 4.4.) ne arată că scăderea însemnată a numărului de unităţi, 67,3 % în 2004 faţă de1990, nu a afectat major evoluţia numărului de locuri, 86,4 % în 2004 faţă de 1990, dupăun vârf de 106.7% în 1994 şi valori pozitive în continuare până în 1998. Ritmul mediuanual de scădere a numărului de locuri de cazare în turismul balnear a fost de 1 %.

Considerăm că această situaţie se datorează pe de o parte închiderii unităţilor mici,vechi, depăşite si neintervenţiei iniţiativei private în realizarea de noi unităţi în turismbalnear, iar pe de altă parte menţinerii în funcţiune a hotelurilor, a complexelor balneare şia bazelor de tratament care deţin marea majoritate a numărului de locuri de cazare şi careau putut asigura serviciile specifice acestei forme de turism.În aceste condiţii a fost în interesul celor ce au administrat structurile de primiredin turismul balnear să păstreze în funcţiune hotelurile mari, complexele balneare, caredispuneau şi de bază de tratament şi aduceau venituri pe tot parcursul anului, în defavoareacelor de capacităţi reduse, care au fost scoase din circuit şi s-au degradat în lipsa unoracţiuni de investiţii sau privatizare.Evoluţia în dinamică a celor doi indicatori în perioada 1990-2004 număr unităti şinumăr locuri de cazare sunt redate în figurile 4.3 şi 4.4 şi reflectată sintetic în punctele devedere exprimate.Situaţiile prezentate sunt susţinute şi de evoluţia ponderii pe care o deţine turismulbalnear în totalul turismului în România. Ponderea unităţilor de cazare din staţiunilebalneare a înregistrat, după o creştere până în 1994 când a atins 18,7%, o scădere de 9,2 %în 2004 într-un ritm mediu annual de 4,1 %. În schimb ponderea capacităţii de cazare dinstaţiunile balneare în total turism a crescut de la 10,4 % în 1990 la 14,8 % in 2004, într-un ritm mediu anual de 2,6 % (figura 4.5).O altă modalitate de caracterizare a capacităţii de cazare la nivel macroeconomiceste cea rezultată din analiza capacităţii de cazare în funcţiune (disponibilă) indicatorulsub formă de mărime absolută, folosit în măsurarea acesteia fiind locuri-zile (tabel 4.5.).Capacitatea de cazare în funcţiune în perioada analizată a avut o evoluţiesinusoidală atât pe total România cât şi pe staţiuni balneare. Astfel, pe total ţară,capacitatea de cazare în funcţiune în 2004 reprezintă 70,1 % din cea înregistrată în 1990,evoluţie ceva mai bună decât cea a numărului de locuri care reprezenta 60,9% (tabel nr.4.4.). După o primă scădere accentuată de 27,5% până în 1992 a urmat o creştere de 2,1%în 1993, o scădere cu 5,5% în 1994, o relativă creştere de 0,5% în urmatorii doi ani, oscădere de 2,1% în 1997, o nouă creştere de 1,5% în 1998 şi o scădere în următorii aniurmată de o revenire în 2003 şi 2004 (figura 4.6.).În ceea ce priveşte ponderea capacităţii de cazare în funcţiune în hoteluri din cea petotal ţară, constatăm o creştere a acesteia de la 60,7 % în 1990, la 67,5 % în 2004.În turismul balnear, pentru aceeaşi perioadă, evoluţia este foarte apropiată de cea petotal turism. Deşi numărul de locuri în staţiunile balneare a avut o evoluţie bună înintervalul acesta de timp, înregistrând un ritm mediu anual de scădere de 1,0 % capacitateada cazare în funcţiune în staţiunile balneare în 2004, reprezenta 64,7 % din cea înregistratăîn 1990, scăderea anuală fiind într-un ritm mediu de 3,1 %.O evoluţie bună, ce susţine concluzia noastră privind menţinerea în exploatare ahotelurilor în detrimentul unităţilor mici din turismul balnear, a înregistrat pondereacapacităţii de cazare în funcţiune din hoteluri în total turism balnear, care a crescut de la60,4 % în 1990, la 85 % în 2004.

Această situaţie este datorată atât numărului mare de locuri pe care structurilehoteliere le au, cât şi integrării în complexele balneare, pe lîngă structurile de alimentaţieşi agrement, a bazei de tratament. Firesc şi cererea se îndreaptă în special spre acestea chiardacă preţurile sunt mai mari.De altfel şi evoluţia numărului de locuri-zile din hotelurile balneare a înregistrat oscădere mică în cei cincisprezece ani, de la 10.673 mii loc-zile în 1990, la 9.707 mii loczileîn 2004 (un ritm mediu anual de scădere de 0,7 %), faţă de total turism balnear undes-au înregistrat 17.656 mii loc-zile în 1990 şi 11.424 mii loc-zile în 2004 (o scădere într-unritm de 3,1 % pe an).Dacă puterea de cumpărare a populaţiei n-ar fi scăzut în tot acest interval de timp,atât capacitatea de cazare în funcţiune cât şi toţi ceilalţi indicatori ar fi avut evoluţiipozitive, crescătoare, în concordanţă cu dorinţa şi nevoia de refacere şi menţinere asănătăţii pe care cetăţenii ţării noastre le au.Structura unităţilor de cazare pe tipuri de unităţi (tabelul 4.6.) reflectă rezultatulevoluţiei prezentate.La nivel naţional, în 2004, se poate observa că ponderea cea mai mare o auhotelurile şi vilele turistice care împreună deţin 41,5 % din totalul unităţilor de cazare dinRomânia. Următoarele unităţi sunt pensiunile turistice rurale cu 22,87 % şi pensiunileturistice urbane cu 11,8 % din total.(fig 4.7.)Ponderea cea mai mică o deţin căsuţele turistice şi de campinguri.mai mare o au vilele turistice, care deţinpeste 38,6 % din totalul unităţilor de cazare turistică. Pe următoarea poziţie se aflăhotelurile care deţin 31,1 % din unităţile de cazare. Pe o poziţie bună se mai situeazăpensiunile turistice urbane cu 9,7 %. Restul, în proporţii mici, este împărţit de celelaltetipuri de unităţi de cazare (fig 4.8.).Procentajul mare al vilelor turistice din zona balneară se poate explica prin faptul căinvestiţiile şi cheltuielile aferente acestui tip de unităţi de cazare sunt mai mici, menţinerealor în funcţiune şi chiar privatizarea fiind mai uşor de făcut. Importante pentru odesfăşurare în bune condiţii a procesului turistic sunt toate formele de cazare dar, pentru unastfel de areal, vilele şi hotelurile (aproximativ 70 %) sunt cele care conferă turistuluisiguranţă, un preţ adecvat serviciilor oferite şi primează ca număr.Analizând ponderea deţinută de unităţile din staţiunile balneare în total unităţi(col.6) se poate observa că în staţiunile balneare se concentrează 1/5 din totalul vilelor,urmată de campinguri şi hoteluri care deţin aproximativ 13,7 % respectiv 12.07 % dintotalul acestor unităţi la nivel naţional.Deşi ca număr de unităţi, vilele au ponderea cea mai mare în turismul balnear, canumăr de locuri, datorită capacităţii limitate de cazare vilele rămân mult în urmahotelurilor care deţin supremaţia (tabel 4.7)Astfel în privinţa capacităţii existente, la nivel naţional, se observă ponderea maredeţinută de hoteluri, 58,1 % din totalul numărului de locuri existente în România, iarnumărul de locuri în hotelurile din staţiunile balneare reprezintă 71 % din capacitatea de

cazare.Pentru turismul balnear ponderea mare a numărului de locuri în hoteluri (fig.4.9.)este datorată în principal modului extensiv în care a fost concepută pînă în 1989dezvoltarea bazei tehnico-materiale din această formă de turism - complexe balneare cubază de tratament, în multe cazuri în formula ,,totul sub acelaşi acoperiş”. Acest sistempermite în plus, o bună valorificare a capacităţii de cazare şi tratament pe tot timpul anului.Cu excepţia vilelor care deţin 17 % din numărul de locuri, celelalte tipuri de unităţiau o pondere aproape nesemnificativă în totalul capacităţii de cazare existente în staţiunilebalneare.O imagine privind situaţia actuală a ofertei de cazare din turismul balnear ne esteoferită şi de capacitatea de cazare în 2004 pe categorii de clasificare(tabelul 4.8)Conceput până în 1989 ca un turism de masă, fără unităţi de lux, şi în prezent ofertaturismului balnear se adresează în special celor cu venituri medii, marea majoritate aunităţilor fiind de o stea şi două stele, aceste două categorii însumând 260 unităţi, ceea cereprezintă 72,2 % din totalul de 360 unităţi din staţiunile balneare (figura 4.10.).Chiar dacă ar fi cerere potenţială şi pentru unităţi de cinci stele, dimensiunile ei nujustifică încă realizarea unor astfel de unităţi în staţiunile balneo-medicale.

Structuri de alimentaţieAlimentaţia alături de cazare reprezintă un segment de bază al oferteibalneoturistice care contribuie în mare măsură la calitatea şi imaginea generală a ofertei.Tipul şi profilul unităţilor de alimentaţie, confortul şi serviciile oferite, calitateapreparatelor, au o pondere însemnată în alegerea pe care o face turistul.În staţiunile şi localităţile balneare din ţara noastră, alimentaţia îmbracă toateformele specifice acestui sector, de la restaurante şi restaurante pensiune, la baruri, discobaruri,autoserviri, bufete, cofetării şi patiserii.Aceste unităţi din punct de vedere al clasificării cuprind toate categoriile,predomină însă multe unităţi de categoria II, III şi IV cu dotări aflate mult sub cerinţeleturistice actuale şi în plus ocupă locaţii foarte bune în staţiuni, ceea ce amplifică imagineadefavorabilă pe care o creează ofertei balneoturistice.Datele evidenţiază predominanţa restaurantelor ( cca. 60% ) în corelaţie firească cuponderea la fel de mare a hotelurilor în cadrul structurilor de primire din staţiunilebalneare, prezentate anterior, urmate la distanţă mare de restaurantele pensiune ( fostelecantine ) cu o pondere de numai 17 %. Ponderea celorlalte tipuri de unităţi, mult mai mică,indică diversitatea redusă a unităţilor de alimentaţie, cu influenţe negative asupra calităţiiofertei balneoturistice.Diminuarea atractivităţii staţiunilor este generată şi de ponderea mare a unităţilor decategoria a IV-a, 33%, cele de categoria I, care reprezintă tot 33%, neputând contrabalansalipsa calităţii dotării şi serviciilor celorlalte, mai ales că şi aceste unităţi se prezintă de cele

mai multe ori cu dotări depăşite fizic şi moral, necorespunzătoare nivelului impus de acestgrad de confort.Această situaţie precum şi ponderea mare a unităţilor de categoria a II-a ( cca.23% ) conduce la concluzia că, din punct de vedere al alimentaţiei, oferta balneoturisticăactuală este necompetitivă.Pentru a stabili contribuţia pe care o au în definirea calităţii ofertei balneoturisticestructurile de primire şi cele de alimentaţie, ne-am propus analiza raportului de corelaredintre acestea. Situaţia pentru aceleaşi staţiuni, relevă că, în general, raportul între indicatorii număr de locuri la mese şi număr locuri cazare este subunitar, considerat a nu fi optim, fapt ce conduce, mai ales în perioadele de sezon la aglomeraţii şi la servirea mesei în mai multe serii.O situaţie mai bună se înregistreză în staţiunile Vatra Dornei, Covasna, SlănicMoldova, Băile Olăneşti, Buziaş, unde acest coeficient este foarte apropiat de valoareaoptimă.Disfuncţionalităţile apar în perioadele de vârf de sezon şi la sfârşit de săptămânăcând cresc atât gradul de ocupare a structurii de primire cât şi numărul de persoanegăzduite la particulari.Un aspect pozitiv este reprezentat de faptul că personalul de servire în unităţile dealimentaţie este calificat, în staţiunile balneoturistice de interes naţional constatându-se ospecializare ce determină o bună calitate a serviciilor şi o bună adaptabilitate la cerereaturistică.Nu acelaşi lucru se poate spune despre diversitatea meniurilor, sau oferta demeniuri dietetice, care lasă mult de dorit.

Structuri de tratamentStructurile specifice tratamentului balnear reprezintă elementul de bază,definitoriu, al ofertei balneoturistice.Aceste structuri sunt unităţi complexe, în care se utilizează factori curativi naturalicompletaţi în mod curent cu diferite proceduri de fizioterapie, electroterapie, cultură fizicămedicală, aerosolarii, ştranduri terapeutice etc19.Pe baza proiectelor Ministerului Turismului, avizate de Ministerul Sănătăţii,staţiunile balneoturistice de interes naţional au beneficiat de construirea structurilor detratament atât în cadrul hotelurilor balneare cât şi independent de acestea.Structurile de tratament balnear din staţiunile de interes naţional dispun de toatespaţiile care asigură circuite funcţionale ca:- spaţii de recepţie – distribuţie a pacienţilor ( hol aşteptare,programare - fişier, garderobă –vestiar );- spaţii de asistenţă medicală şi coordonare ( cabinet medic şef,cabinet asistent şef, cabinet tratamente medicamentoase, cabinet psihiolog ).În cazul unităţilor balneare izolate, care, deseori, îndeplinesc şi funcţiile uneipoliclinici balneare, aceste spaţii sunt copletate cu:- spaţii destinate unităţilor de lucru cu pacienţii ( sală pentru educaţiesanitară, cabinete pentru psihoterapie de grup şi individuală, circuit deprofilaxie primară şi secundară, circuit de recuperare medicală );

- spaţii anexă şi de serviciu.Dimensionarea structurilor de tratament balnear se face ţinând cont de următoareleelemente:19 ∗∗∗ Colectiv de elaborare, Cura balneoclimaterică, indicaţii şi contraindicaţii; Ministerul Sănătăţii;Editura medicală, Bucureşti, 1986, pag. 23.- număr curanţi;- metodologia de asistenţă balneară;- durata curei balneare;- timpul de funcţionare al bazei ( una sau două ture );- suprafeţele utile necesare fiecărui tip de cură.Staţiunile balneare dispun în mai mică măsură de dotări pentru realizarea deinvestigaţii, analize medicale şi diagnosticări.Corespunzător modului de efectuare al tratamentului, se disting20:- structuri de tratament complex cu tratament prioritar prin cură internă; pentrupracticarea acestei forme de tratament, crenoterapia, cu tradiţie în activităţi balneare dinţara noastră, în staţiunile consacrate din acest punct de vedere, sunt amenajări speciale ca:pavilioane de cură (Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Sângeorz-Băi, Slănic Moldova,Buziaş), buvete sau captări de izvoare, realizate în sisteme constructive adecvate, cuprocedee de captare şi tehonogii de funcţionare moderne, ce asigură în punctele dedistribuţie apă minerală cu calităţi fizico-chimice originare;- structuri de tratament pentru cură externă sunt în număr mai mare decât primele,includ şi amenajări pentru cura internă, dar sunt organizate pe specificul substanţelorminerale, tratamente majore care se realizează la cadă sau în bazine pentru kinetoterapie,completate de tratamente asociate (secundare) de fizio-electro-hidro-terapie, gimnasticămedicală ş.a.Echipamentul de tratament disponibil pentru aplicarea tratamentelor se compunedin:● Instalaţii pentru băi calde sau reci cu ape din izvoarele termale sau din lacuri caîn staţiunile: Amara, Bazna (băi saline), Borsec, Buziaş, Slănic Prahova, Sovata ;● Instalaţii pentru aplicaţii de nămol prezente în toate staţiunile care deţin acestfactor natural: Amara, Bazna, Covasna, Govora, Sărata Monteoru, Sângeorz, SlănicPrahova, Sovata, Vatra Dornei ;● Instalaţii pentru electro şi hidro terapie prezente în toate staţiunile ;● Instalaţii pentru inhaloterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Covasna, SlănicMoldova, etc. ;20 ∗∗∗ Colectiv de elaborare “Factori naturali de cură în staţiunile balneoturistice”, I.C.T.,MinisterulTurismului ,Bucureşti, 1997, pag. 23.● Instalaţii de kinetoterapie prezente în staţiunile: Buziaş, Călimăneşti, Căciulata,Govora, Băile Herculane, Pucioasa ;● Săli de cultură fizică medicală prezente în statiunile: Bazna, Borşa, Borsec,Călimăneşti, Căciulata, Covasna, Băile Felix, Băile Herculane, Olăneşti.La aceasta se adaugă:● Bazinele deschise cu ape minerale termale (Geoagiu Băi, Băile Felix, BăileHerculane , Sărata Monteoru) ;

● Curele subterane pentru asm în salinele şi ştrandurile unde se pot face băi reci şiaeroterapie (Tuşnad, Sovata, Sărata Monteoru, Pucioasa).Toate aceste instalaţii pot fi situate în incinta hotelurilor şi a complexelor hoteliere,dar pot exista şi centre de tratament care deservesc o staţiune întreagă.Valoarea deosebită a factorilor naturali de cură din România a putut intra încircuitul turistic internaţional datorită structurilor de tratament amenajate după 1970,caracterizate prin construcţii moderne cu dotări numeroase, aparatură medicalădiversificată şi modernă la acel moment, când au fost realizate primele complexe balnearece valorificau ideea excelentă “totul sub acelaşi acoperiş” (Băile Herculane, Băile Felix,Tuşnad, Călimăneşti-Căciulata, Covasna, Vatra Dornei, Moneasa, Mangalia, Eforie Nord,Geoagiu Băi, Sângeorz Băi), sau prin legături acoperite permiteau circulaţia de lastructurile de cazare şi alimentaţie la structurile de tratament (Sovata, Covasna, Buziaş).Astfel, din baza materială creată, prin concepţia nouă de valorificare a factorilornaturali de cură, prin calitatea serviciilor şi calitatea personalului medical, s-a realizatstructura turistică optimă într-o staţiune balneară şi o bună ofertă nu numai pentru turiştiiromâni dar şi pentru cei din străinătate.Din nefericire, lipsa investiţiilor din ultimii 20 de ani a făcut ca o parte din centrelede tratament să devină necorespunzatoare. În unele staţiuni acestea sunt uzate, neîngrijite.Deteriorarea se accentuează în timpul iernii când lipsa căldurii din unele centre îşi faceefectul asupra stării clădirilor, dotărilor şi instalaţiilor pentru cura balneară, reducândcapacitatea de tratament , sau chiar, determinând închiderea bazei.Una din problemele importante legate de tratament a fost cea legată de raporturiledintre societatea de turism şi personalul medical care numără în prezent 400 de medici şi6000 de alţi salariaţi asistenţi20. Rezolvarea a fost dată de Ordonanţa de Urgenţă privind20 *** Ministerul Turismului – site www.mturismului.roorganizarea şi funcţionarea societăţilor de turism balnear şi de recuperare nr.152 din 7nov.2002, iniţiată de Ministerul Turismului şi Ministerul Sănătăţii şi Familiei. TextulOrdonanţei defineşte pentru prima dată societatea comercială de turism balnear şi derecuperare şi soluţionează următoarele probleme în perspectiva Programului naţional deredresare a turismului balnear românesc21:● Acordă dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare de a-şi angajapersonal medical propriu sau de a intra în relaţii de parteneriat cu toate structurile medicalelegal constituite. Acest fapt realizează legarea actului medical de cel turistic cu efectebenefice asupra promovării produsului turistic integrat pe piaţă şi alinierea legislatieinoastre la cea europeană.● Recunoaşte dreptul societăţilor de turism balnear şi de recuperare princomponenta sa medicală de a fi prestatori de servicii medicale, delimitând atribuţiile celordouă ministere potrivit domeniilor de competenţă, respectiv Ministerul Turismului privindactivitatea turistică, iar Ministerul Sănătăţii şi Familiei activitatea medicală. Se definescclar rolul şi locul activităţii medicale în cadrul activităţii de turism balnear, realizându-seprotecţia socială a sectorului medical. Astfel, textul prevede că activitatea medicală asocietăţilor de turism balnear va fi condusă nemijlocit de către medici, ea fiind supusă

coordonării şi controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei.● Oferă cadrul legal societăţilor de turism balnear şi recuperare de a intra înraporturi contractuale directe cu casele de asigurări de sănătate din ţară şi străinătate ori cualte structuri legal constituite, conducând la o promovare mai eficientă a produsuluiintegrat pe piaţa externă a asigurărilor de sănătate.● Se creează cadrul legal pentru investitorii din turismul balnear în vederea alocăriiunor sume importante pentru modernizarea bazelor de tratament. Prin stabilirea locului şirolului structurilor medicale ca parte integrantă a societăţii de turism balnear şi derecuperare se vor încuraja investiţiile în acest domeniu.Odată creat cadrul legislativ factorii de decizie trebuie să se concentreze pemodernizarea bazelor de tratament, care este imperios necesară.21 *** O.U.G. nr.152/07.11.2002, Ordonanţa de Urgenţă privind organizarea şi funcţionarea societăţilor deturism balnear şi de recuperare, Monitorul Oficial, partea I, nr.826/15.11.2002.

Structuri de agrementChiar dacă motivaţia principală este tratamentul, agrementul este o componentăimportantă a ofertei balneoturistice, care poate juca un rol esenţial în definirea mărcii unuiprodus turistic, în diferenţierea de alte produse similare, în mărirea forţei de atracţie aunui obiectiv, staţiune sau zonă turistică. Din păcate atât în staţiunile balneoturistice, cât şiîn localităţile cu amenajări balneare, dotările de agrement-divertisment, indiferent decaracterul lor sportiv-cultural, distractiv sau terapeutic, nu sunt în marea lor majoritatecorespunzătoare.Această situaţie este rezultatul faptului că dacă sumele disponibile sunt mici, nicipreocuparea nu este mare, neglijându-se posibilităţile de a exploata bine cadrul natural saudotările existente în staţiuni ( terenuri de sport neîngrijite –Băile Herculane şi BăileTuşnad; case de cultură, cinematografe utilizate necorespunzător, unele transformate îndepozite - Sovata, Covasna, Băile Felix; zone şi alei de plimbare neamenajate saunereparate, lipsa cluburilor şi sălilor de lectură - Băile Tuşnad, Sovata, Vatra Dornei, ş.a.).Au fost amenajate: bowling-uri în staţiunile Băile Herculane, Băile Tuşnad; locuride joacă pentru copii în Băile Felix; păstrăvărie în Slănic Moldova; patinoar natural înBăile Tuşnad; grădini de vară în Băile Govora, Băile Olăneşti; discoteci în Băile Felix,Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane şi cazinou în Băile Herculane. O bună parte dinacestea s-au degradat, sau au fost închise din cauza unui management defectuos.În divertismentul turiştilor, un loc important îl ocupă excursiile organizate înîmprejurimile staţiunilor. Nu întotdeauna, însă, aceste excursii sunt interesante sau cuprograme judicios întocmite, de multe ori fiind foarte încărcate sau obositoare.Dacă celelalte componente ale ofertei se pot modifica mai greu sau cunosc oevoluţie lentă, agrementul constituie partea cea mai mobilă, deoarece, fantezia poateacţiona în limite largi şi cu bani mai puţini se pot realiza lucruri frumoase.Investiţiile în structurile de agrement şi managementul acestora trebuie optimizate

în regim de urgenţă pentru a înlătura lipsa actuală de competitivitate, comparativ cu ofertade acelaşi gen din ţările europene.

Infrastructura generală şi turisticăPrin contribuţia ce o au la valorificarea resurselor şi structurilor balneare elementelede infrastructură sunt importante în definirea ofertei balneoturistice.În cadrul acestora transportul aerian, reţeaua de drumuri şi căile ferate ce permitaccesul în staţiune cu mijloace diferite de transport, aleile modernizate către pavilioanelecu ape minerale, structurile de tratament, cazare, alimentaţie şi zonele de promenadă, suntîn stare mai bună sau mai puţin bună în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a zoneiîn care se află staţiunea şi de încadrarea staţiunii în cadrul celor de interes naţional, localsau zonal.Un element important de infrastructură , care în prezent nu mai creează problemeşi de care beneficiază în egală măsură majoritatea staţiunilor importante, dar şi cele deinteres zonal şi local este reţeaua de telefonie, automată acum, completată de reţeaua detelefonie mobilă.Sunt însă probleme mai mari sau mai mici în funcţie de banii fiecărei comunităţilocale cu reţeaua de canalizare, de apă, de energie electrică şi mai ales de încălzire termică,fară care, în extrasezon nu se pot asigura servicii.Alte elemente de infrastructură generală importante în întregirea oferteibalneoturistice sunt generate de necesitatea existenţei unor parcuri balneare şi spaţii verzicare să acopere 2/3 din suprafaţa perimetrului staţiunii, existenţa unei ambianţereconfortante şi, nu în ultimul rând, gradul de dotare al staţiunii cu unităţi comerciale şi deprestări servicii, care contribuie la „imaginea de marcă “ a staţiunii.Aceste cerinţe au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.77/1996 pentruaprobarea normelor privind atestarea staţiunilor turistice, hotărâre prin care s-a creat cadrullegal pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic, staţiunile atestatedevenind zone protejate23.Obţinerea statutului de staţiune turistică (cu efecte benefice asupra dezvoltării zoneişi a situaţiei economice a localnicilor) presupune o implicare deosebită a autorităţilorlocale pentru îndeplinirea criteriilor minime pentru atestare, de la accesul în staţiune, lautilităţile absolut necesare şi până la structurile turistice.

Protecţia mediului şi turismul balnearProtecţia şi conservarea potenţialului turistic în general şi balnear, în special, seconturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice care solicită colaborarea23 *** H.G.R. nr.77/14.feb.1996, Hotărâre pentru aprobarea normelor privind staţiunile turistice, MonitorulOficial nr.38/22.feb.1996specialiştilor din domenii variate. Această acţiune poate avea o eficienţă satisfăcătoare

numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de desfăşurare.Poluarea şi degradarea resurselor balneoturistice şi ambientului staţiunilor şilocalităţilor balneare este consecinţa a trei grupe de factori: naturali, cei legaţi dedezvoltarea economică şi cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice.1. Factorii naturali (procese de alunecare şi eroziune, cutremure, inundaţiietc.) au degradat sau au distrus multe surse de apă minerală, mai ales din Transilvania saudealurile subcarpatice (Sărata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Bălţăteşti).2. Factorii economici diverşi, constituie importante surse de poluare şidegradare a substanţelor balneare sau mediului din staţiuni şi împrejurimile lor. Este vorbade poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, BaltaAlbă, Lacul Sărat, Mangalia), a solului şi apelor freatice minerale sau potabile (BăileBoghiş), poluarea sonoră, dar şi de degradarea peisajului prin halde de steril (BăileHarghita şi Sântimbru), cariere de calcar (Băile Herculane) şi defrişarea pădurilor dinapropierea staţiunilor balneare (Sovata, Slănic Moldova).3. Turismul ca orice activitate umană, fiind un consumator de spaţiu şiresurse turistice participă implicit la degradarea şi poluarea mediului înconjurător şi apotenţialului turistic, fie prin presiunea directă a turiştilor asupra peisajului, florei şi fauneisau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora parţial sau total, fie prin concepţiagreşită de valorificare a unor zone, puncte şi obiective turistice din staţiunile balneare.Circulaţia turistică necontrolată în parcurile staţiunilor balneare, în pădurile deinteres social – recreativ, conduce la degradarea acestora, dispariţia unor specii floristice,distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli,puritatea aerului, lacuri (Băile Herculane, Sovata, Băile Felix, Olăneşti)Intensificarea circulaţiei turistice automobilistice în staţiunile balneare şi lipsaparcărilor, pe lângă poluarea fonică, alterează calitatea aerului, a factorilor de cură,influenţându-se direct şi tratamentele balneare specifice staţiunilor (în toate staţiunile).Fenomenul este accentuat în cazul în care staţiunile sunt străbătute de drumuri naţionale(Călimăneşti, Vatra Dornei, Buziaş).Ambele fenomene negative au o intensitate şi o acţiune distructivă mare la sfârşitde săptămână, „când presiunea turistică” este puternică.Calitatea potenţialului turistic balnear, poate fi afectată şi printr-o concepţie greşităde valorificare a resurselor sale turistice rezultată fie din exploatarea neştiinţifică şineraţională a acestora, fie din realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cucaracter turistic.O situaţie specială o au substanţele minerale balneare caracterizate printr-o marevulnerabilitate la factorii exogeni, orice intervenţie nefavorabilă asupra lor putând provocaschimbarea parametrilor fizici şi chimici, pe baza cărora au fost declarate resurseterapeutice. Fenomenele de degradare întâlnite în cazul substanţelor minerale balneare, cudeosebire a apelor minerale şi termominerale rezultă, de cele mai multe ori, dinnerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a lor care impun limitareaexploatării zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare,executarea lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de

specialitate, evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare şi o exploatare raţională,ştiinţifică a acestora.Cu toate măsurile întreprinse în ultimul timp pentru protecţia resurselor balneare, sepot semnala totuşi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazulzăcămintelor hidrominerale Covasna, Lipova şi Buziaş, la care exploatarea defectuoasă aacestora a dus la apariţia de fenomene de degradare (scădere a potenţialului surselor,diminuarea cantităţii de CO2 etc.). În cazul acestor staţiuni, dacă nu ar fi fost vorba dezăcăminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile.Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regulă, cei tehnici legaţide forare şi captarea surselor, de transport şi distribuţie şi de utilizarea propriu-zisă, dar şide nerespectarea normelor tehnice de exploatare şi întreţinere, a celor igienico-sanitare.Între aceste deficienţe tehnice amintim:• depresurizarea zăcămintelor hidrogeologice prin săparea unui număr marede sonde şi puţuri, ceea ce conduce la reducerea conţinutului de CO2 şi pierderea calităţiiapelor minerale;• o lipsă de etanşeitate la unele foraje, cimentări nereuşite, fenomene decorodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zăcământului prindepresurizare;• defecţiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale;• captări incorecte;• conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apă minerală;• pierderi de apă la distribuţie, încălzire şi balneaţie;• nerespectarea perimetrelor de protecţie hidrogeologică şi sanitară şipermiterea activităţilor economice poluante în limitele acestora duc, de asemenea, ladegradarea lacurilor terapeutice;• lucrări geologice necorespunzătoare;• necorelarea rezervelor de apă minerală cu consumul, ceea ce conduce la oexploatare intensivă a apelor până la limita de epuizare a zăcământului hidromineral;• utilizarea intensivă a lacului Ursu în balneaţia liberă (pentru agrement,conduce la amestecul şi omogenizarea apei) pierzându-se caracterul helioterm – factorterapeutic foarte important ce conferă originalitate şi atractivitate staţiunii Sovata;• evacuarea apelor minerale reziduale folosite în balneaţie, netratate chimic şibiochimic, ca şi a nămolurilor terapeutice, de altfel, prezintă pericolul poluării mediuluiprin compoziţia chimică, bacteoriologică şi temperatura lor.Şi în cazul nămolurilor terapeutice, exploatarea raţională, utilizarea şi tratareacorespunzătoare ca şi protejarea acestora uneori nu sunt luate în considerare, ducând ladegradarea şi poluarea zăcământului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu şi Săcelu - Gorj).Situaţia este similară pentru turba terapeutică de la Poiana Stampei.Dar degradarea mediului şi a potenţialului pot fi determinate şi de dezvoltareanesistematizată a localităţilor, proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cucaracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică,realizarea de construcţii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic saunatural al zonei turistice, ocuparea intensivă a unui spaţiu cu construcţii turistice, aceastăultimă situaţie putând afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel desituaţii s-au creat, de exemplu, în unele staţiuni balneare prin realizarea unei baze

materiale şi tehnice disproporţionate ca volum şi structură cu capacitatea de primire ateritoriului şi a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraîncărcare a teritoriului cuinstalaţii turistice mergându-se până la urbanizarea staţiunii (Băile Felix şi parţial Sovata şiBăile Herculane).În lipsa unor legi de exploatare şi de protecţie a resurselor balneare, întreagaactivitate se desfăşoară în baza unor acte normative cuprinse în studiul „Fundamentareaunor criterii şi norme de clasificare a staţiunilor turistice” (ICT 1992) şi OMS 1/1980.Componentele obligatorii ale unei exploatări optime trebuie să asigure prezenţanealterată a zăcământului în ecosistem, păstrându-se permanent echilibrul hidrologic,fizico-chimic şi biologic al acestuia.O latură la fel de importantă a unei exploatări de calitate, este şi corecta organizareşi construire a instalaţiilor de transport al substanţei minerale de la sursă până la punctul deutilizare. Soluţiile de optimizare a acestor instalaţii se dau de institutele de proiectare carealeg varianta adecvată tehnologic şi economic. O modulare general aplicabilă sistemelor deexploatare a apelor minerale la suprafaţă se integrează în schema:a) surse echipate pentru exploatare şi control;b) transport prin conducte de la sursă la rezervoarele centrale;c) distribuţie dirijată şi controlată, de la rezervoare la consumator.Problemele exploatării raţionale sunt multiple şi uneori dificile, fapt ce a justificatcerinţa întocmirii unei documentaţii speciale întocmită de institute de specialitate sub egidaforului coordonator şi a responsabilului de zăcământ, pe baza normelor elaborate deAgenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Apelor şiProtecţiei Mediului. Documentaţiile de exploatare, care au început să fie întocmite din anul1980, stabilesc toate condiţiile şi metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse decâte ori este nevoie, la completări şi îmbunătăţiri pentru că mediul, zăcământul şi staţiuneasunt entităţi evolutive.Mai pregnantă decât cea hidrogeologică, protecţia sanitară aprofundează până ladetaliu partea de ecosistem supusă poluării şi nocivităţii dăunătoare nemijlocit sănătăţiiomului. Sub egida Ministerului Sănătăţii au apărut reglementări de protecţie sanitară prininstituirea perimetrelor de protecţie. Perimetrul de protecţie sanitară cuprinde zonastaţiunii, a zăcământului şi zone adiacente în care modificarea regimului natural poateconduce la alterarea calităţii factorilor terapeutici. Zona internă de regim sever constituieun areal restrâns în jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafaţa sa fiinddiferită, de la caz la caz în funcţie de natura captării. Dimensiunile ei sunt menţionate înmod expres într-o anexă la normele de întocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acesteizone se face în scopul asigurării, fără nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, aexploatării apei minerale, principalele interdicţii impuse fiind: amplasarea oricărui fel deconstrucţie; utilizarea, depozitarea sau transportul în apropiere de surse cu radiaţii

ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavaţii;traversarea zonei de către conducte de ţiţei sau alte produse petroliere, precum şi orice felde conducte care nu transportă apă minerală; lucrările ce produc pulberi sau alte poluări aleaerului; utilizarea îngrăşămintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activităţicare nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale.Zona externă de restricţie cuprinde cadrul natural al staţiunii, microclimatul. Ea areo extindere similară perimetrului hidrogeologic, dar nu este condiţionată de aceasta, putândfi mai mare sau mai mică. Pentru această zonă se prevăd următoarele interdicţii:amplasarea de obiective care evacuează noxe în atmosferă; aruncarea, deversarea,împrăştierea de deşeuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavaţii,lucrări miniere, depozite de carburanţi şi lubrifianţi; orice activitate antropică ce poatedăuna refacerii şi dezvoltării vegetaţiei, irigaţii; desfăşurarea unor activităţi cu grad ridicatde poluare fonică (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice).La menţinerea calităţii ecosistemului în care se integrează o staţiune balnearăcontribuie şi alte foruri, între care: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.În perspectiva integrării europene România a făcut eforturi pentru alinierea lalegislaţia UE privind protecţia mediului. Având în vedere prevederile acestei legislaţiiprivind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public şiprivat şi faptul că UE susţine financiar acţiunile legate de mediul înconjurător, comunităţilelocale şi investitorii trebuie să aibă în atenţie eliminarea problemelor pe care le-ar puteacrea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.