TULBURARILE AFECTIVE

Depresia este un termen destul de larg a carei sfera se intinde de la la o tulburare de dispozitie trecatoare, pana la o boala psihica grava.

Trairile afective, oscilatiile normale, motivate ale timiei sunt supuse legii polaritatii: pornind de la o stare de echilibru care semnifica trairea eutimica (de confort afectiv) pana la unele modificari din mediu sau din structura personalitatii individului tind sa schimbe echilibrul anterior, amplificand trairea, deplasand-o spre un pol sau altul, determinand distimie.

 

Diferenta dintre o tristete fireasca sau reactie de suparare si depresia ca simptom, este de ordin cantitativ si nu calitativ. Singurul criteriu care poate definii trecerea unei trairi afective firesti prin cresterea in intensitate, in simptom psihopatologic este criteriul functional, momentul in care performantele umane incep sa se prabuseasca.

Exista un continu absolut intre normalitatea afectiva de fiecare zi, intre supararea inerenta deceptiilor si bucuria reusitei, ori intre suferinta coplesitor depresiva si euforia exploziva.

Acest aspect da unitate universului afectiv uman. De aceea tulburarile afective oricat de intens psihotice ar fi, ne fac sa rezonam, ne comunica ceea ce percepem ca putandu-ne defini si pe noi oricand (Cornutiu,2003).

CLASIFICAREA TULBURARILOR AFECTIVE

1. Episoade afective2. Tulburarile depresive3. Tulburari bipolare4. Alte tulburari afective

1. EPISOADE AFECTIVE

Episodul depresiv major

Caracteristica principala a episodului depresiv major si care se mentine o perioada de cel putin 2 saptamani, este fie dispozitia depresiva, fie pierderea interesului sau placerii pentru aproape toate activitatile.

Dispozitia dintr-un episod depresiv major este descrisa de multe ori, de catre persoana respectiva ca depresiva, trista, pesimista, disperata, descurajata. Unele persoane accentueaza mai repede acuzele somatice ( de ex: disconfortul somatic ) decat pe descrierea sentimentelor de tristete.

Trairea depresiva este simptomul nucleu. De cele mai multe ori este evident pentru cei din jur doar o afirma si bonavul. Uneori plange fara motive si fara a se putea opri, intrebandu-se singur de ce? Deseori bolnavul arata fara vlaga, plicitisit sau stors de viata.

Depresia este prezenta zi de zi, aproape sau toata ziua. Durerea este atat de inradacinata in toata fiinta incat nici ce mai buna gluma nu il poate scoate din aceasta stare. In plus, trairea propriei depresii este atat de intensa incat functionarea persoanei se prabuseste in plan familiar, profesional si social.

Multi indivizi acuza deteriorarea capacitatii de a gandi de a se concentra sau de a lua decizii. Sunt frecvente gandurile de moarte, ideatia suicidara sau tentativele de suicid.

Episodul maniacal

Este definit printr-o perioada distincta in cursul careia exista o dispozitie crescuta, expansiva sau iritabila anormala si persistenta. Aceasta perioada de dispozitite dureaza cel putin o saptamana.

Stima de sine exagerata este de regula prezenta, ajungand pana la grandoarea marcata. Vorbirea maniacala este de regula sonora, rapida, si greu de interrupt.

Frecvent , episoadele maniacale apar dupa stresori psihosociali. Episoadele dureaza de regula de la cateva saptamani la cateva luni, sunt mai scurte si se termina mai brusc decat episoadele depresive majore.

Bolnavul este plin de veselie contagioasa, entuziasm, volubil, zgomotos, saritor, abordeaza pe toata lumea, facand cele mai uluitoare propuneri oricui ii iese in cale. Zambitor, izbugneste in ras zgomotos la cel mai neinsemnat gest de simpatie dar la fel de zgomots poate exploda in iritabilitate si violent greu de controlat. Instabilitatea starilor emotive face parte din tabloul maniacului

Episodul mixtSe caracterizeaza printr-o perioada de timp care

dureaza cel putin o saptamana in care sunt satisfacute criteriile atat pentru episodul maniacal cat si pentru episodul depresiv major, aproape in fiecare zi.

Este caracteristica schimbarea rapida a dispozitiei, astfel k in decursul aceleasi zi se pot intalni ambele stari. Individual experimenteaza rapid dispozitii alternante (tristete, euforie, iritabilitate) alaturi de simptome ale episodului maniacal si ale episodului depresiv major.

Pacientul manifesta frecvent agitatie, insomnia, dereglarea apetitului, elemente psihotice si idei de suicid. Activitatea sociala sau profesionala este perturbata.

Episodul hipomaniacal

Un episod hipomaniacal este definit ca o perioada distincta in cursul careia esxista o dispozitie crescuta, sau iritabila, anormala si persistenta care dureaza cel putin 4 zile.

Dispozitia anormala trebuie sa curpinda trei din urmatoarele simptome: stima de sine exagerata, sau grandoarea, scaderea necesitatii de somn, accelerarea vorbirii, fuga de idei, agitatie psihomotorie. Aceste simptome sunt cuprinse si in episodul maniacal, exceptand faptul ca ideile delirante sau halucinatiile nu pot fi prezente.

In raport cu episodul maniacal, episodul hipomaniacal nu este suficient de sever pentru a determina deteriorarea semnificativa in functionarea sociala sau profesionala.

Bolnavii nu necesita internare si doar in anumite cazuri fac apel la tratamentul psihiatric.

 

2. TULBURARILE DEPRESIVE

Tulburarea depresiva majora

Se caracterizeaza printr-o evolutie clinica care cuprinde unul sau mai multe episoade depresive majore fara a avea un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale.

Episoadele de tulburare depresiva majora apar ca urmare deseori a unui stresor psihosocial sever cum ar fi moartea unei fiinte iubite sau divortul. Studiile demonstreaza ca evenimentelel psihosociale (stresorii pot juca un rol mai important in declansarea primului sau celui de al doilea episod de tulburare depresiva majora si un rol redus in aparitia episoadelor urmatoare).

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Tulburarea depresiva majora este de 1,5- 3 ori mai frecventa printe rudele biologice ale persoanelor cu aceasta tulburare decat in populatia generala. Acest tip de tulburare poate incepe la orice varsta.

Evolutia tulburarii depresive majore recurente este variabila. Unele persoane au episoade izolate, separate multi ani fara nici un fel de simptome depresive, in timp ce altele au episoade din ce in ce mai frecvente pe masura ce avanseaza in varsta.

Aproximativ 50 % - 60 % dintre pacientii cu tulburare depresiva majora, episod unic,pot sa aiba un al doilea episod. Persoanele care au avut doua episoade au o sansa de 70% de a avea si al treilea episod,iar cele care au avut trei episoade au o sansa de 90% de a avea al patrulea episod.

Prelevanta maxima a tulburarii depresive majore la adulti pe esantioanele comunitare a variat de la 5% pana la 9% pentru femei si de la 2% pana la 3% la barbati.

Tulburarea distimica

Termenul de distimie a fost introdus in DSM-III, care incearca sa cuprinda un grup heterogen de tulburari care inainte au fost cunoscute sub denumirea de: nevroza depresiva.

Elementul esential al tulburarii distimice il constituie dispozitia depresiva cronica, survenit in cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu, timp de cel putin de 2 ani.

Simptomele cele mai frecvente in distimie sunt:

- stima de sine si incredere scazuta sau sentimente de inadecvare

- pesimism, disperare si lipsa de speranta- pierderea generalizata a interesului sau placerii- retragerea sociala- oboseala cronica, fatigabilitate- sentimente de vinovatie,de iritabilitate si furie

excesiva- eficienta in activitate scazuta- dificultati in concentrarea atentiei voluntare- deficit mnezic de fixare-evocare- bradipsihie

DATE DE EVOLUTIE SI PROGNOSTIC Tulburarea distimica apare deseori la rudele de

gradul I ale persoanelor cu depresie majora decat in populatia generala.

In cele mai multe cazuri distimia are evolutie cronica cu frecvente recaderi.

Tulburarea distimica apare de obicei inainte de 45 de ani avand de cele mai multe ori un debut timpuriu(in perioada adolescentei sau adultului tanar) si insidios.

In populatia generala, prevalent distimiei este de aproximativ 3,2% fiind de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati.

Tulburarea depresiva fara alta specificatie

Exemplele de tulburare depresiva fara alta specificatie include:

a. Tulburarea disforica premenstrualab. Tulburerea depresiva minorac. Tulburerea depresiva postpsihotica a schizofreniei; un

episode depresiv major care survine in cursul fazei reziduale a schizofreniei

d. Un episode depresiv major suprapus peste tulburarea deliranta;

e. Situatia in care cliniceanul a ajuns la concluzia ca este prezenta o tulburare depresiva, dar este incapabil sa precizeze daca aceasta este primara, datorata unei conditii medicale generale sau indusa de o substanta.