Tratarea si valorificarea deseurilor de la societatea S.C

STIROM S.A care comercializeaza sticla

Introducere

Problematica privind impactul negativ asupra mediului şi sănătăţii umane, ca urmare a

eliminării deşeurilor prin utilizarea unor metode și tehnologii nepotrivite rămâne de actualitate,

mai ales în contextul tendinţei susţinute de creştere a cantităţilor de deşeuri generate. Devine

astfel necesară includerea în priorităţile strategice a unor aspecte la fel de importante precum

declinul resurselor naturale şi oportunitatea utilizării deşeurilor ca materie primă pentru

susţinerea unor activităţi economice. . În natură, “deşeurile” generate de organismele vii sunt

reintegrate în circuitele bio-geo-chimice naturale prin procese de descompunere şi „reciclare”

care stau la baza dezvoltării unor noi lanţuri trofice, adică a unui întreg lanţ de compartimente

(grupuri de organisme) care procesează această materie în scopul autosusţinerii energetice. Altfel

spus, „în natură deşeurile dintr-un proces sunt întotdeauna un nutrient, un material sau o sursa de

energie pentru un alt proces. Totul rămane în fluxul de nutriţie. Astfel, soluţia nu numai pentru

provocările de mediu privind poluarea, ci şi pentru provocările economice privind lipsurile, poate

fi găsită în aplicarea modelelor pe care le putem observa într-un ecosistem natural.”1

Termenul „deşeu” este definit in legislaţia europeană in articolul 1 al Directivei Consiliului

75/442/CEE privind deşeurile „ deşeu inseamnă orice substanţă sau obiect de care posesorul se

debarasează sau i se cere să se debaraseze conform prevederilor legilor naţionale in vigoare”.

Definiţia a fost modificată de Directiva Consiliului 91/156/CEE astfel : „deşeu va insemna orice

substanţă sau obiect pe care posesorul il aruncă, sau intenţionează sau este obligat sa-l

arunce”.

Lucrarea prezintă rezultatele obtinute in urma studiilor si cercetarilor privind ecologizarea

deseurilor din sticla. Sticla este 100% reciclabilă, însă nu este biodegradabilă. Materialele brute

folosite la fabricarea ei – nisip, carbonat de sodiu, oxid de calciu – sunt extrase din sol şi topite

împreună la temperaturi foarte mari. Fiecare tonă de sticlă reciclată salvează 1,2 tonă de

materiale brute. Prin reciclarea sticlei, se economisesc mari cantităţi de energie; energia rezultată

din reciclarea unei singuresticle este echivalentă cu puterea unui bec de 100 watti care luminează

timp de o oră.

Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii resurselor şi

1

impactul asupra mediului. Deşeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi, acel rău inevitabil,

ci o sursa importanta de resurse secundare, tocmai de aceea se promovează din ce în ce mai mult

reciclarea şi avantajele în ceea ce priveşte utilizarea durabilă a resurselor, de asemenea deşeurile

reprezintă o sursă regenerabilă de energie, . Această metodă consideră clasificarea

deşeurilor în funcţie de componenţa lor, respectiv in funcţie de existenţa lor ca posibile resurse

secundare. Conform normelor europene, metoda reciclării poate consta în: reciclarea materiei şi

reutilizarea energiei.

Sticlele sunt materiale amorfe (necristalizate), cu rezistență mecanică și duritate mare, cu

coeficient de dilatare mic. La temperaturi mai înalte se comportă ca lichidele subrăcite cu

vâscozitate mare. Nu au punct de topire definit. Prin încălzire se înmoaie treptat, până la

lichefiere, ceea ce permite prelucrarea sticlei prin suflare, presare, turnare, laminare.Sticlele se

obțin, în general, prin topirea în cuptoare speciale a unui amestec format din nisip de cuarț, piatră

de var, carbonat de sodiu (sau de potasiu) și materiale auxiliare.

Deseurile de sticla reprezinta o categorie importanta de deseuri ce trebuie reciclate in

vederea folosirii ca materie prima secundara, precum si pentru reducerea poluarii generate de

depozitarea acestora si economisirea de energie. Pe langa beneficiile aduse mediului

inconjurator, deseurile reciclate pot fi folosite ca materie prima la producerea unei game largi de

materiale tehnice, subansamble si repere componente pentru echipamente de uz industrial sau

casnic/gospodaresc. In prezent, in Romania, cantitatile de deseuri de sticla inregistreaza o

tendinta de crestere iar capacitatea de valorificare a acestora este insuficienta, functionand numai

cateva societati comerciale care recicleaza deseuri de sticla.

Capitolul I

Reciclarea deşeurilor de sticlă are consecinţe de natură ecologică, energetică şi in cele din urma economică. Impactul asupra mediului este dublu:

impact direct – reducerea cantităţii de deşeuri; impact indirect – reducerea aportului de resurse primare, care ar conduce la

„sărăcirea mediului”.

In scopul indeplinirii obligatiilor pe care Romania si le-a asumat in domeniul gestionarii deseurilor prin Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, a fost adoptat Planul de implementare a Directivei 94/62/CE, amendat prin Directiva 2004/12/CE, transpusa in legislatia romaneasca prin HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje. Planul de implementare stabileste masuri care au ca scop:

- prevenirea producerii de deseuri de ambalaje; - cresterea gradului de reutilizare a ambalajelor; - cresterea gradului de valorificare si reciclare a deseurilor de ambalaje; - stabilirea obiectivelor de reciclare pentru fiecare tip de deseu, luand in

considerare evaluarea ciclului de viata si analiza cost-beneficiu in cazul reciclarii. In domeniul reciclarii deseurilor de sticla, tintele ce urmeaza a fi atinse de Romania,

conform HG nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, sunt structurate pe doua etape:

- pana la data de 31 decembrie 2006 - reciclarea a minimum 15% din greutatea sticlei continuta in deseurile de ambalaje introduse pe piata; - pana la data de 31 decembrie 2013 - reciclarea a minimum 60% din greutatea sticlei continuta in deseurile de ambalaje introduse pe piata.

Reducerea efectelor negative asupra mediului, determinate de activităţile de depozitare a deşeurilor de sticlă se poate efectua prin stimularea efectuării de investiţii pentru achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unor instalaţii noi de procesare şi valorificare a acestor deşeuri. Aceste investiţii vor contribui la creşterea calităţii mediului înconjurător şi, în acelaşi timp, la dezvoltarea zonelor în care vor fi realizate. Valorificarea deseurilor de sticla se poate realiza in primul rand prin reintroducerea acestora in procesul de fabricatie al sticlei de menaj. O parte din cioburi, dupa o sortare judicioasa, poate fi utilizata prin reintroducerea in amestecul de materii prime pentru diferite sticle tehnice. Actiunile care trebuie realizate in scopul reutilizarii deseurilor de sticla vizeaza:

- diminuarea riscului de poluare cu deseuri de sticla; - reintroducerea in circuitul economic a sticlei rezultate din deseurile reciclate si folosirea acesteia ca materie prima secundara; - minimizarea si eficientizarea utilizarii resurselor primare, in special a celorneregenerabile, prin utilizarea deseurilor de sticla ca materie prima secundara;

- economisirea de energie (gaze si energie electrica), avand in vedere ca fabricarea sticlei se numara printre industriile energofage; - reducerea poluarii prin realizarea unor instalatii cu nivel scazut de emisii de noxe.

Avand in vedere politica si strategia de mediu din Romania, in urmatorii ani trebuie dezvoltat procesul de colectare si reciclare a deseurilor de sticla. Pentru a atinge tintele stabilite in legislatia europeana si nationala, sistemul de gestionare a deseurilor de ambalaje trebuie sa cuprinda colectarea separata a deseurilor de sticla, sortarea, procesarea si reciclarea finala.

Metodele si variantele tehnologice de productie

Sticla este un corp amorf, obtinut prin subracirea unei topituri, indifferent de compozitia chimica si domeniul temperaturii de rigidizare a acesteia. In urma cresterii treptate a vascozitatii topiturii la scaderea temperaturii, materialul dobandeste proprietatile unui solid. Trecerea din stare fluida in stare solida trebuie sa fie reversibila. O sticla nu are temperatura fixa de topire. Cand creste temperature, ea se inmoaie, vascozitatea sa scade pana cand ajunge sa fie o topitura fluida.

Proprietatile sticlei:

Propritatile fizice, fizico-mecanice si chimice ale sticlei caracterizeaza comportarea produselor din sticla la diferite solocitari din procesul de utilizare.

Proprietatile fizice:

Masa specifica variaza intre limite largi, de la 2-8 g/cm³ in functie de compozitia chimica si de viteza de racire.

Proprietatile termice sunt exprimate prin conductibilitatea termica, dilatarea termica, stabilitatea termica.

- Dilatarea termica a sticlei este redusa.

- Conductibilitatea termica a sticlei este redusa.

- Stabilitatea termica reprezinta capacitatea sticlei de a rezista la variatii mari si rapide de temperatura, fara sa se distruga.

Proprietatile optice:

Transmisia luminii, exprimata prin coeficientul de transmisie T, este cu atat mai mare cu cat transparenta sticlei este mai buna.

Absorbtia liminii, exprimata prin coeficientul de absorbtie A, este invers proportionala cu transmisia.

Indicele de refractie reprezinta raportul dintre vitaza de deplasare a unei oscilatii electromagnetice de o anumita lungime de unda, in aer si in materialul studiat.

Reflexia luminii se exprima prin coeficientul de reflexie R.

Conductibilitatea electrica a sticlei este mica la temperatura mediului, de aceea sticla se incadreaza in categoria izolatorilor electrici.

Proprietatile mecanice:

Duritatea este importanta atat in timpul utilizarii, cand este supusa operatiilor de zgariere, afectandu-se aspectul si rezistenta mecanica, cat si in timpul prelucrarii.

Fragilitatea sau rezistenta la soc mecanic este o proprietate negativa a sticlei, din care cauza ii limiteaza utilizarile.

Rezistenta la tractiune a sticlei obisnuite este de 30-100 N/mm², in schimb rezistenta la compresiune este este de 500-2000 N/mm², ceea ce inseamna ca este mult mai mare fata de a altor materiale.

Proprietatile chimice exprima comportarea sticlei la actiunea distructiva a apei, acizilor, bazelor, sarurilor si a gazelor din atmosfera. Stabilitatea chimica are importanta pentru sticla de laborator, pentru articole de menaj si constructii, sticla optica, etc.

Fazele tehnologice de obţinere a produselor din sticlã

Alcãtuirea amestecului brut

↓

Topirea amestecului 1450°C

↓

Fasonarea produselor

↓

Recoarcerea

↓

Finisarea şi decorarea

Fabricarea sticlei si a produselor de sticla cuprinde urmatoarele etape principale :

1. Preparea amestecului de materii prime ( nisip, soda calcinata si calcar )2. Topirea materiilor prime3. Fasonarea pastei de sticla4. Tratarea si finisarea produselor

1, Preparea amesctecului de materii prime se face prin macinare – sortare pana l ao granulatie fina si uniforma , dupa care urmeaza dozarea exacta si amestecarea pentru realizarea unei compozitii cat mai omogene. Aceste operatii conditioneaza obtinerea unei sticle de calitate. In cadrul acestei etape se pot adauga si cioburi de sticla, ceea ce determina reducerea consumurilor specific de materii prime.

2. Topirea materiilor prime are loc la temperature de 990 – 11000C si este insotita de o serie de reactii de combinare intre oxizi. In principiu , la fabricarea sticlei calcosodic au loc urmatoarele reactii : CaCO3 → CaO + CO2

nCaO + SiO2→ ( CaO)n ∙ SiO2

mNa2CO3 + SiO2 →( Na2O)m∙ SiO2 + CO2 n= 1,2 3 m= 1, 2

La sfarsitul reactiilor cca 10 – 20 % din dioxidul de siliciu ramane neutilizat , in stare cristalina; pentru dizolvarea excesului de dioxid de siliciu in silicatul de sodium format se continua operatia de topire la temperature mai ridicata.

Eliminarea bulelor de gaz ( aer si CO2 ) incluse in masa sticlei brute se realizeaza in prezenta de afinanti, dupa care urmeaza o perioada e liniste – conditionare in vederea prelucrarii in etpa urmatoare.

Daca nu se respecta dozajul materiilor prime , temperature si viteza de topire in sticla pot sa apara o serie de defecte : - graunti de material netopit

-bule incluse de gaze

- ate, dungi, valuri.

De asemenea in sticla pot exista tensiuni interne provocate de racirea brusca a mesei topite.Topirea se realizeaza in cuptoare cu creuzet, cu functionare discontinua, pentru sticla speciala de calitate superioara sau in cuptoare cu vana cu functionare continua, pentru sticla obisnuita.

3. Fasonare pastei de sticla reprezinta procesul de obtinere a produselor din topitura de sticla, utilizand diverse procedee, cum ar fi :

- tragerea – pentru foi (geamuri ) , baghete, fire etc

- turnarea – pentru lentile dale etc

-suflarea – pentru becuri, vase de laborator etc

-centrifugarea – pentru fibre de sticla, produse din sticla cava.

4. Tratarea si finisarea se aplica produselor de sticla obtinute in etapa anterioara. Tratarea are ca scop eliminarea tensiunilor interne existente in sticla solida, aparute la racire si care pot duce la sspargerea acesteia. Pentru reducerea tensiunilor interne se aplica diverse tratamente termicecum ar fi :

- recoacerea – racirea produselor fierbinti imediat dupa fasonarea cu viteza mica, astfel incat tensiunea acumulata sa nu depaseasca o valoare critica;

- calirea – incalzirea sticlei urmata de racire in aer pentru geamuri, sau in baie de ulei pentru sticle cave.

Prin tratamente termice creste rezistenta mecanica a produselor din sticla. Finisarea se realizeaza cu scopul de a modifica forma si aspectul prin curbare la cald, taiere , slefuire, gravare, colorare, decorare etc.

Capitolul II

Descrierea generala a profilului unitatii

Proiectul privind Tratarea si Valorificarea Deseurilor din sticla are in vizor un studiu de caz de la S.C STIROM S.A Bucuresti.

- STIROM S.A. este amplasata in partea estică a municipiul Bucureşti, în zonaindustrială de est la aproximativ 2 km sud de autostrada Bucureşti - Constanţa (Autostrada Soarelui).

Adresa sediu social : mun. Bucureşti, sector 3, B-dul Theodor Pallady, nr. 45

Tel: 021 - 2018 500

Fax: 021 - 345 1023

E-mail: office@stirom.ro

Amplasamentul instalatiei/activitatii: Bucureşti, sector 3, B-dul Theodor Pallady, nr. 45.

Ca urmare a cererii adresate de STIROM S.A. cu sediul în mun. Bucureşti, sector 3, B-dul Theodor Pallady, nr. 45 înregistrată la A.R.P.M. Bucuresti cu nr. 3749 din 02.07.2008, a completarilor ulterioare si a cererii de revizuire înregistrată la A.P.M. Bucuresti cu nr. 19066 din 05.11.2013, în urma analizării documentelor transmise, a verificarii in teren si parcurgerii etapelor procedurale, in baza în baza Hotărârii Guvernului nr. 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare, a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobata de Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completările ulterioare, a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 152/2005 aprobata si modificata prin Legea nr. 84/2006 privind prevenirea si controlul integrat al poluarii, al Ordinului M.A.P.A.M. nr. 818/2003 privind procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu modificat prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1158/2005, se emite prezenta autorizatie integrata de mediu, revizuita. Activitatea este cuprinsă în Anexa I a OUG 152/2005 aprobată prin Legea nr. 84/2006, cu modificarile si completarile ulterioare :„3.3. Instalaţii pentru fabricarea sticlei, inclusiv a fibrelor de sticlă, cu o capacitate de topire mai mare de 20 t/zi”, desfăşurată în Bucureşti, sector 3, B-dul Theodor Pallady, nr. 45. Profilul de activitate al societăţii STIROM S.A. este producerea şi comercializarea articolelor de sticlărie de ambalaje din sticlă (butelii, flacoane) şi comercializarea articolelor de sticlărie de menaj.

Descrierea tehnologiilor existente in unitatea respectiva

Procesul tehnologic cuprinde:

- Prepararea amestecului; - Transportul amestecului la cuptoare;- Topirea în cuptoare a materiilor prime folosind gazul natural;- Fasonarea automată a topiturii de sticlă;- Transportarea produselor fasonate la cuptorul de recoacere;- Recoacerea produselor în cuptoare pentru eliminarea tensiunilor interne;- Sortarea şi controlul produselor din punct de vedere al caracterisicilor fizice si geometrice;- Ambalarea produselor în paleţi; Transportul şi înfolierea paleţilor;- Depozitarea paleţilor în magazia de produse finite.

Prepararea amestecului consta in dozarea materiilor prime şi a cioburilor,transportul materiilor prime dozate şi amestecarea acestora. Pentru dozarea materiilor prime se folosesc dozatoare vibratoare şi dozatoare cu şnec. Dozatoarele se află la baza buncărelor materiilor prime.Amestecarea materiilor prime dozate se face cu 4 amestecătoare de tip TEKA.

 Transportul amestecului în cuptoare:

Amestecul de materii prime preparat la departamentul Amestec este adus în şarje de două benzi transportoare magistrale, una pentru amestec sticlă colorată şi una pentru amestec sticlă albă către cuptoarele de topit sticlă. Amestecul de materii prime este introdus în buncărul de alimentare a cuptoarelor de topire cu ajutorul unui elevator şi a unor benzi scurte. Odată cu amestecul de materii prime se introduc în buncărul de alimentare cioburi sfărâmate şi deferizate. Cioburile cântărite de dozatorul gravimetric sunt introduse la baza elevatorului.

Topirea în cuptoare a materiilor prime folosind gazul natural:Elaborarea topiturii de sticlă necesară fasonării acestor produse se face în cuptoare tip vană

încălzite cu gaz metan şi prevăzute cu camere regeneratoare.Ambele cuptoare au şi încălzire electrică “boosting”pentru accelerarea procesului de topire

când este necesar ( cantitate mai mare de sticlă).Fiecare cuptor este prevăzut cu instalaţii de alimentare (feedere) a maşinilor automate de

prelucrarea topiturii de sticlă (de tip I.S. 6E).Cuptorul vană este alcătuit din 2 bazine: unul de topire şi altul de lucru, legate între

ele printr-un canal de trecere şi despărţite printr-un zid despărţitor. Bazinele sunt acoperite cu boltă, care, împreună cu zidurile inelare limitează spaţiul flăcării pentru fiecare bazin.

În zona de afânare a pastei de sticlă se află un baraj construit din blocuri refractare  electro-topite aşezate pe lăţimea cuptorului. Acesta are un rol important în procesul de omogenizare şi afânare al sticlei.

Cuptoarele frontale au înaintea barajului un prag vatră în care sunt amplasate 10 ţevi de barbotare (buillonere) prin care se suflă aer în topitura de sticlă. Aerul barbotat are un rol important în procesul de omogenizare al pastei de sticlă.

Canalul de trecere este amplasat sub nivelul sticlei şi este construit din blocuri refractare electro-topite. El realizează legătura dintre bazinul de topire şi bazinul de lucru.

Elaborarea pastei de sticlă din amestecul de materii prime şi cioburi cuprinde următoarele faze:-formarea sticlei-limpezirea (afânarea)-omogenizarea chimică şi condiţionarea termică.

Capacitate de topire maxima proiectata a celor 2 cuptoare de topire sticla,detinute de STIROM S.A. este de 350 t/zi.

Amestecul de materii prime se topeşte la o temperatură de 1150-1200°C, iar descompunerea afânatului şi afânarea sticlei are loc la o temperatură de1440-1460°C.

Condiţionarea termică este ultima fază a procesului de elaborare a pastei de sticlă şi constă din răcirea ei de la temperatura de afânare (peste 1450°C) la temperatura de prelucrare  (1150-1170°C) când vâscozitatea sticlei este corespunzătoare pentru fasonare. Această fază începe înainte de canalul de trecere şi continuă în bazinul de lucru şi în canalele de alimentare (feedere).

Feederele de capacitate mare prezintă suplimentar o pereche de agitatoare mecanice ce au rolul de a omogeniza chimic şi termic pasta de sticlă.

În funcţie de lungimea feederului şi tipul de produse care se fasonează la respectiva linie de fabricaţie, feederele au o zonă de egalizare şi o zonă de răcire, două zone de răcire sau trei zone de răcire.

Fasonarea articolelor de sticlărie se realizează pe maşini automate IS prin procedeul presat-suflat sau suflat-suflat. Maşinile pot lucra cu simplă, dublă sau triplă picătură în procedeul suflat-suflat sau în regim de simplă sau dublă picătură în procedeul presat-suflat. Acţionarea maşinilor este realizată pneumatic şi electromecanic sau electronic.

  Transportarea produselor fasonate la cuptorul de recoacere :De pe banda conveior a maşinii, produsele sunt preluate de către banda staker. Acţionarea

se face cu convertizoare de frecvenţă. Produsele sunt introduse în cuptorul de recoacere cu ajutorul stakerului.

  Recoacerea se realizează în cuptoare tip tunel cu încălzire directă. Lăţimea activă a benzii de transport variază.

Cuptoare de recoacere:-Cuptorul de topire nr. 2 are 3 cuptoare de recoacere;-Cuptorul de topire nr. 3 are 4 cuptoare de recoacere;Capacitatea de recoacere este de până la 350 t/zi.

Cuptorul este prevăzut cu recircularea gazelor arse individual pe fiecare tronson. Recircularea se face în tronsoane de către un ventilator acţionat de un motor electric, amplasat deasupra cuptorului de recoacere.Tratamentul superficial se face în două etape:-la capul cald – cu soluţie care conţine compuşi ai staniului;-la capul rece – cu soluţie apoasă de polietilenă.

Instalaţia de tratare la cald se află poziţionată pe banda conveior, între maşina de fasonat IS şi cuptorul de recoacere, iar cea de tratare la rece este situată la ieşirea din cuptorul de recoacere.

Din cuptorul de recoacere produsele sunt preluate de către un sistem de benzisortare-ambalare: Sortarea produselor:

Maşinile de sortat sunt de tipul:-maşina INEX care verifică înălţime, verticalitate, diametru corp, incluziuni.

-maşina CIM care verifică fisuri, diametru interior şi exterior la gură, gură incompletă.-maşina Veritas IC care verifică înălţime, verticalitate, diametru corp, strâmbe din gât,

incluziuni, leagăn de maimuţă, defecte transparente-maşina Veritas IB care verifică orice defect al suprafeţei de gură, dopuri şi diametru

interior, leagăn de maimuţă, defecte la fundul buteliei,-maşina Veritas IM care verifică fisuri, diametru interior şi exterior la gură, gură incompletă,

planeitate, grosime pereţi.  Ambalarea produselor la capul Rece se realizeaza cu doua tipuri de greifer : Emetti si

Icebell.

Greifărul de paletizare preia produsele de pe transportorul cu bandă combinată II şi le aşează pe palet în vederea înfolierii. Transportul şi înfolierea paleţilor

Paleţii sunt transportaţi cu ajutorul unei instalaţii pentru transportul interfazic al produselor paletizate.Instalatia de transport cuprinde :-un conveior pentru fiecare linie de ambalare;-un carucior robot automatizat;-un conveior prin care paletii sunt trimişi la masina de infoliat. Instalaţia de înfoliat se compune din :-benzi transport;-suporţi ghidare ramă încălzire;-ramă încălzire ce se ridică şi coboară automat;-sistem de antrenare ramă;-instalaţie de automatizare amplasată în pupitru;-două ventilatoare pentru aranjat folia.

Produsele din sticlă de menaj se pot ambala în cutii de protecţie, în cutii de prezentare şi transport şi prin înfoliere şi cutii de transport.Ambalajele utilizate sunt:-ambalaje de material plastic (folie, separatoare de plastic PP);-ambalaje de hartie si carton (carton, separatoare de carton);-ambalaje de lemn.

Depozitarea paleţilor în magazia de produse finite – produsele ambalate pe paleţi sunt preluate de la maşina de înfoliat de către motostivuitorişti care le duc în depozitul de produse finite.

Factori care influenteaza semnificativ performantele proceselor tehnologice

Alimentarea cu apă:

Se realizează din următoarele surse :- din reţeaua de apă potabilă oraseneasca, prin intermediul unui branşamentDn 100 mm (utilizat in caz de necesitate)-subteran, prin intermediul a 4 foraje existente in incinta unitatii, cu H1,3,4=80m siH2=85m.Obs.: In incinta unitatii a mai existat un foraj de alimentare cu apa F4=80m, care a fost casat in anul 2008 (Proces verbal privind inchiderea forajului nr. 4, din 17.06.2008).Volumele de apă potabilă autorizate:Qzi max.= 564,70 mc/zi; Qzilnic med.= 516,84 mc/zi; Qmed. anual = 188 647 mc/zi.

Înmagazinarea apei potabile se face într-un rezervor din beton armat, semiîngropat cu V1=50mc, un rezervor metalic cu V2=10mc şi un alt rezervor metalic cu V3=40mc.

Alimentarea cu apă tehnologică se realizează din reţeaua de apă industrială orăşenească (sursa: Lacul Cernica Pantelimon II) prin doua branşamente cu Dn 200 mm, fiecare pozat în bd.Theodor Pallady.

Volumele de apă tehnologică autorizate:Qzi max.= 2087 mc/zi Qzilnic med.= 1966 mc/zi Qmed. anual = 717 590 mc/zi.

Înmagazinarea apei tehnologice se face în doua rezervoare din beton armat, subterane, cu V4 = V5=150 mc şi un rezervor cu V6=70 mc, montat în turnul de amestec.Unitatea deţine o staţie de tratare a apei NALCO, amplasată în interiorul staţiei de pompare şi o staţie de dedurizare pentru apa de adaos.Debitul de apă tehnologică recirculat este de 7725 mc/zi.

Apa dedurizată caldă returnată din procesul tehnologic este acumulată într-unrezervor din beton armat, subteran cu V=50 mc, de unde este trimisă la un turn de răcire central, cu patru celule şi apoi ajunge în alt rezervor din beton armat, subteran cu V=50 mc. De aici apa este pompată într-un rezervor cu V=72,5 mc montat în turnul de amestec.

Rezerva de apă pentru stingerea unui eventual incendiu este stocată în cele 2 rezervoare cu apă industrială de 150 mc, fiecare (Vi=236 mc).

Necesarul total de apă :-Q zilnic max. = 10376,70 mc-Q zilnic mediu = 10207,84 mc

Cerinţa totală de apă :-Q zilnic max. = 2651,70 mc-Q zilnic mediu = 2482,84 mcDebitul zilnic mediu recirculat : 7725 mc/zi.

Compararea cu limitele existente :

Sursa valorii limită Valoarea limită PerformanţăBAT 10 mc/tona de sticla topită 0,3 mc/tona de sticlă topită

     STIROM 8 mc/tona 4,75 mc/tona

Evacuarea apelor uzate :Evacuarea apelor uzate şi pluviale se face în reteaua de canalizare orăşenească, prin intermediul a două racorduri ovoide (R1 si R2) : 90/135, respectiv 70/105, amplasate în Bd. Th. Pallady nr. 43-45.

    Volume evacuateCategoria apei evacuate Receptori ape uzate med. Zilnic   Anual    (mc)   (mc/an)Uzate Canalizare orăşenească 1987,47   725426Pluviale Canalizare orăşenească   - 

UTILIZAREA EFICIENTĂ A ENERGIEI

Instalaţiile şi echipamentele folosite la producţie în procesele tehnologice folosesc energie electrică şi gaze naturale.

Energia necesară pentru topirea sticlei totalizează mai mult de 75% din totalul energiei necesare pentru fabricarea ambalajelor de sticlă.

Altă energie specifică este utilizată pentru procesul de formare (aerul comprimat şi formarea aerului de răcire), încălzirea fabricii şi servicii generale.

Societatea este alimentată cu energie electrică de S.C. Energy Holding S.R.L. şi a consumat în cursul anului 2012 o cantitate de 52069 MWh. Societatea deţine 10 posturi TRAFO.

Consumul specific de energie electrică la STIROM S.A. este de 1,4 GJ/tona de sticlă topită iar consumul specific de energie electrică conform BAT este cuprins între 0,6 şi 1,5 GJ/tona.

GAZE NATURALE

Alimentarea cu gaze naturale se face de către S.C. GDF SUEZ Energy Romania S.A. STIROM S.A. are în dotare o centrală termică proprie dotată cu trei cazane identice din oţel tip SK725 – 1320kw tip Buderus (putere nominală totală de 3,96 MW), combustibilul utilizat fiind gazul

metan. Aceasta asigură agentul termic şi apa caldămenajeră pentru clădirile administrative.

  Consum specificConsum specific BAT

Activitate Stirom S.A.(Gj/tona de sticlă topită) 

(Gj/tona de sticlă topită)   Topire sticlă

7,23 4 – 14      

Bilanturi de materii prime,materiale,utilitati,consumuri specifice din industrie

Principalele materii prime si materiale auxiliare utilizate în procesele tehnologice sunt redate in tabelul de mai jos:

Tabel nr. 1- Principalele materii prime folosite anual:

DenumireFurnizor

Mod de Mod de Cantitate

materie primă depozitare ambalare (t/an) 

Nisip Văleni, BulgariaBuncăre betonate,

Vrac 64.215acoperite       

Sodă calcinatăGovora, Ocna Buncăre betonate,

Vrac 19.663Mureş, Bulgaria acoperite     

Calcar VaşcăuBuncăre betonate,

Vrac 9.594acoperite       

Dolomită VaşcăuBuncăre betonate,

Vrac 11.991acoperite       

FeldspatCominex Cluj, Buncăre betonate,

Vrac 7.394Bulgaria acoperite

     

         

Materiile prime de completare (auxiliare) folosite anual:Denumire

Furnizor  Mod de Mod de Canitate

materie auxiliară depozitare ambalare t/an     Depozit   betonat, Sac mare  

Alabastru Cominex Clujîmprejmuit cu (bigbax) din

744,41gard de

 sârmă, polipropilenă       

    acoperit     de 1000 kg      Depozit   betonat,

Saci 

Mangal (praf de 

împrejmuit cu 

Rm Vâlcea polipropilenă 8,4carbune) gard de

 sârmă,   

de 30 kg 

   acoperit

                    Depozit   betonat, Saci plasic în  

Oxid de cobalt Importîmprejmuit cu cutie metalică

0,085gard de

 sârmă, de 25-50 kg       

    acoperit     max 20 kg      Depozit   betonat, Saci plasic in  

Selenit de Na Importîmprejmuit cu cutie metalică

0,085gard de

 sârmă, de 25-50 kg       

    acoperit     max 20 kg              Saci de plasic  

Minereu de crom ItaliaBuncăre betonate, de 25 kg sau

117,10acoperite

   bigbax de         

            1000 kg  

Grafit Rm. VâlceaBuncăre betonate, Saci de plasic

16,12acoperite

   de 25-50 kg         

Oxid de fier Rm. VâlceaBuncăre betonate, Saci de plasic

6,34acoperite

   de 25-50 kg         

  TC ROM, Platforma   special   Cioburi rezultate din amenajata,   Vrac 25142,64  propriile proc. betonata        

Materiile prime se stocheză în buncăre şi depozite în urmatoarele spatii:-turnul de amestec (S = 2979 m2);-depozitul nisip (S = 3783 m2);-şopronul de materii prime (S = 3186 m2);-şopronul de grafit (S = 60 m2).

În cadrul activităţilor desfăşurate pe amplasament sunt folosite ca materie primă deşeurile din producţie (rebuturi de sticlă). Folosirea ca materie primă a deşeurilor de sticlă rezultate în urma procesului de topire implică utilizarea unei cantităţi mai mici de materie primă (nisip).

STIROM S.A. foloseşte şi cioburi de sticlă de la consumatori, gata procesate pentru introducerea directă în reţeta de fabricaţie, prin preluare de la o firmă autorizată în acest sens.

Alte materiale auxiliare precum motorina şi uleiurile necesare la mijloacele de transport sau la diferite utilaje din procesul tehnologic sunt depozitate în rezervoare şi butoaie metalice cu capacităţi de 200 l, amplasate în spaţii închise special amenajate.

Inventarul deseurilor rezultateNici o emisie în aer nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie, stabilite conform Ordinului nr. 462/1993 al M.A.P.P.M, Ordinului nr. 756/1997 al M.A.P.P.M.(70 % din valorile limită de emisie prevăzute în Ordinul nr. 462/1993 al M.A.P.P.M), şi pe baza concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT):

Emisii gazoase : Pulberi, CO , NOx , Sox, Clorura de hidrogen HCL, Fluorura de hidrage HF etc

Apa uzata :

Indicatorii de calitate a apelor uzate evacuate in reţeaua de canalizare oraseneasca prin racordurile R1 si R2 se vor incadra în limitele prevazute de Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi directîn staţiile de epurare, NTPA - 002/2002 – Anexa nr.2 din H.G.R. nr.188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, modificată şi completată de H.G. 352/2005:

IndicatorValori max. admise Val. de alertă

(mg/dmc) (mg/dmc) Temperatura 0C 40pH       6,5 – 8,5 -materii în suspensie     350 245,5consum chimic de   oxigen

500 350(CCO-Cr)

              

consum biochimic de oxigen la300 210

5 zile (CBO5)          

substanţe extractibile cu30 21

solventi organici          

detergenţi   sintetici25 17,5

biodegradabili          

cloruri       500 350sulfati       600 420azot amoniacal     30 21azotiti       1 0,7azotati       25 17,5fosfor total     5 3,5zinc       0,5 0,35

Deseuri solide :

pulbere sablare ambalaje contaminate cu substante periculoase baterii uzate cu acid si plumb deseuri de echipamente electrice si electronice cu continut de substante periculoase pulbere metalizare deseuri din sursa de lumina materiale cu continut de azbest fier vechi tabla fier inox fonta aluminiu

ambalaje de hartie si carton span bronz si span alama bronz si alama ambalaje de material plastic caramizi refractare

Capitolul III : Metodele de valorificare a deseurilor

Colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor

Principalele obiective ale gestiunii deşeurilor solide sunt:

protejarea sănătăţii publicului; protejarea mediului; menţinerea curăţeniei publice pentru ca aceste locuri să fie acceptabile din punct de

vedere estetic; conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducere a deşeurilor şi prin

reciclare.

Toate aceste obiective se realizează prin intermediul unei colectări şi tratări în condiţii de siguranţă, unei eliminări şi depozitări corespunzătoare. Reamintim că gospodărirea integrată a deşeurilor este vitală pentru comunitate, din următoarele motive:

Capacitatea depozitelor scade continuu. Amplasarea şi construirea de noi depozite este un proces dificil şi scump.

Multe materiale din deşeuri sunt surse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, mişorându-se impactul asupra mediului şi crescând calitatea vieţii.

Materialele care se găsesc în volumul de deşeuri pot fi o oportunitate de a începe o activitate de afaceri.

Un sistem care nu se bazează pe o singură alternativă este mai flexibil la schimbările economice, tehnologice şi legislative.

Investitorii sau creditorii favorizează capital unor proiecte care sunt părţi ale unei strategii elaborate cu grijă.

Autorităţile locale sunt într-o poziţie avantajoasă în evaluarea meritelor unor propuneri pentru o nouă facilitate, când au şansa examinării atente a întregului sistem.

Elementele componente ale sistemului de Gospodărire Integrată a Deşeurilor (GID) sunt: minimalizare deşeuri – reciclare – compostare – incinerare (energie şi reducere de volum) – depozitare controlată.

Procesul de proiectare a sistemului GID permite identificarea oportunităţilor şi selectarea de opţiuni care deservesc cel mai corespunzător interesele şi nevoile pe termen lung ale comunităţilor.

Punctul de plecare al acestei politici este minimalizarea deşeurilor, iar scopul acestei acţiuni este:

- scăderea costurilor de colectare, transport, depozitare;- conservarea şi recuperarea resurselor naturale;- eliminarea materialelor periculoase din volumul de deşeuri.

Dintre principalele căi de minimalizare pot fi amintite:

a. reducerea resurselor folosite la producerea fiecărui produs finit;Tehnologiile îmbunătăţite au permis ca unele produse să fie de mărimi reduse, în timp ce capabilitatea şi performanţele lor au rămas la fel sau au crescut. Exemple ar fi echipamentele electronice, materiale noi de construcţii, noi tipuri de textile, automobile mici din materiale uşoare.

b. reducerea ambalajelor (în SUA 1/3 din volumul deşeurilor sunt ambalaje) şi prelungirea vieţii produsului;Reproiectarea produselor şi schimbări în obiceiurile de cumpărare, reducând astfel

volumul de deşeuri produse.c. refolosirea şi repararea produselor;d. diversificarea consumului (selectarea şi folosirea cu grijă a produselor);e. compostare în grădini (se elimină costuri semnificative de colectare, procesare şi

depozitare.

În privinţa organizării şi dezvoltării sistemului de colectare, preselectarea materialelor refolosibile (MR) direct de la populaţie, fără a mai fi amestecate cu deşeurile urbane, este cea mai avantajoasă metodă, ce merită a fi organizată corespunzător.

Avantajele acestui sistem sunt:

- cheltuieli mici pentru colectare;- aprovizionarea continuă şi echilibrată a punctelor de selectare;- costul trierii MR este relativ scăzut, comparativ cu cele realizate la incinerarea reziduurilor menajere.

Criterii de amenajare şi exploatare a rampelor de gunoi orăşeneşti/comunale

Depozitarea se face în cea mai mare parte printr-o descărcare directă în gropile respective, cu sau fără acoperire cu materiale inerte. În zona depozitelor de gunoaie deschise, aerul este viciat de un miros urât, iar în gunoaiele neacoperite se înmulţesc rapid muştele. Sunt destul de frecvente şi cazurile de aprindere şi ardere a gunoaielor.

Fumul şi cenuşa degajate, praful de suprafaţă şi materialele mai uşoare care sunt ridicate şi purtate de vânt, poluează mediul înconjurător pe întinderi apreciabile. De multe ori, în gunoaiele depuse în straturi groase, substanţele organice se descompun foarte greu şi lent. Pe de altă parte, produsele de descompunere dizolvabile în apele de precipitaţii, prin scurgerea lor în sol poluează şi contaminează apele freatice, fenomen care, mai ales în cazul gropilor adânci, poate să se extindă pe suprafeţe mari.

Datorită acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere igienic numai la distanţe relativ mari (500 – 1000 m) faţă de surse de apă. Ca urmare, se impune ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vedere sanitar, să fie realizate după studierea detaliată, la faţa locului, a situaţiei şi condiţiilor concrete existente şi să fie amplasate astfel încât să se asigure faţă de sursele de apă o fâşie de protecţie de cel puţin 500-1000 m. În multe ţări, depozitarea deschisă a gunoaielor este reglementată prin prescripţii foarte severe. Ea este condiţionată de acoperirea succesivă a straturilor de gunoaie cu alte materiale (zgură, moloz, cenuşă) inerte sau pământ.

Conform prescripţiilor în vigoare, locurile de depozitare trebuie să fie amplasate faţă de cursurile de apă de suprafaţă, lacuri, instalaţiile de alimentare cu apă, la o distanţă de cel puţin 150 m. Nivelul interior al gunoaielor depozitate trebuie să fie deasupra nivelului cel mai ridicat al apelor freatice. Acest procedeu reduce acţiunile negative ale depozitării deschise, însă are un dezavantaj foarte mare, întrucât nu poate fi aplicat decât în afara perimetrului localităţilor, cât şi faptul că necesită o suprafaţă de teren destul de mare. Terenurile umplute pot fi folosite în agricultură sau în alte scopuri.

Stabilirea amplasamentelor pentru aceste depozite de gunoaie cât şi exploatarea lor sunt reglementate de prescripţii sanitare foarte severe, dintre care menţionăm: gunoaiele pot fi depuse în terenuri de depozitare numai în straturi cu grosimea de cel mult

1,8 m (6 picioare); după o grosime de 20-22 cm (9 ţoli), straturile trebuie să fie acoperite cu pământ sau alte

materiale corespunzătoare; stratul proaspăt depus nu poate sta neacoperit mai mult de 24 de ore;

împrăştierea materiilor uşoare de către vânt trebuie împiedicată prin garduri din plasă de sârmă;

materiile care se descompun uşor sau cele putrescibile (peşte, alte resturi animaliere) trebuie să fie separate şi îngropate într-un loc special stabilit în incinta depozitului, la o adâncime de cel puţin 60 cm (2 picioare);

trebuie prevenită apariţia incendiilor, în care scop se vor asigura instalaţiile de stins corespunzătoare.

În general, atât la proiectarea şi amenajarea, cât şi la exploatarea acestor spaţii de depozitare a gunoaielor, trebuie avute în vedere câteva considerente strict necesare în cazul unei protecţii eficiente a mediului înconjurător.

Astfel, stabilirea amplasamentului pentru depozitarea gunoaielor trebuie făcută cu acordul organelor sanitare, agenţiilor de protecţie a mediului, a oficiului pentru ape şi a altor organe de specialitate. Depozitele de gunoaie trebuie să fie realizate pe cât posibil pe bază regională. Pentru localităţile cu numărul de locuitori sub 20.000, nu este permisă realizarea de depozite de gunoaie. În prealabil, trebuie analizate posibilităţile de micşorare a volumelor (concasare etc.). Faţă de localităţile cele mai apropiate, trebuie asigurată o fâşie de protecţie de cel puţin 200 m. La alegerea amplasamentului trebuie avut în vedere că nivelul apelor freatice să fie pe cât se poate mai adânc, iar deasupra lor să fie un strat impermeabil de protecţie naturală. În gropile de extracţie a balastului, cât şi în şanţuri care au legături cu ape de suprafaţă sau cu ape freatice, depozitarea gunoaielor este interzisă. Trebuie evitată folosirea terenurilor mlăştinoase, cu nivelul adânc al carierelor de piatră care nu izolează apa. La proiectarea depozitelor trebuie avută în vedere şi încadrarea lor ca formă în caracterul zonei respective. De asemenea, trebuie luată în consideraţie reţeaua de drumuri existentă, în sensul că vehiculele de transport al gunoaielor să aibă acces la depozit şi pe timp nefavorabil.

O atenţie specială se acordă pregătirii terenului depozitului şi depozitării gunoaielor. Terenul depozitului trebuie realizat astfel încât să nu fie posibilă poluarea, respectiv contaminarea apelor freatice şi a apelor de suprafaţă. În acest scop, suprafaţa terenului trebuie să fie izolată. La acest lucru se poate renunţa numai în acele cazuri când apele subterane sunt la adâncimi mari şi deasupra lor există un strat protector impermeabil natural (argilă), însă şi în acest caz suprafaţa fundului depozitului trebuie să fie compactată, în prealabil.

În cazul în care nu există un strat impermeabil natural, realizarea lui este obligatorie. Se recomandă folosirea în acest scop a gunoaielor menajere ciuruite (având mărimea granulelor mai mică de 50 mm). Stratul de impermeabilizare pe fundul depozitului trebuie să fie depus subţire (0,5 – 1,0 m) şi compactat corespunzător. Din experienţele efectuate a rezultat că acest strat din gunoaie menajere are capacitatea de rezistenţă faţă de infiltraţii aproximativ similară cu a celui realizat din compost.

În cazul nivelurilor ridicate ale apelor freatice, şi în special acolo unde diferenţa între cota nivelului fundului depozitului şi a nivelului apelor freatice este de 1,0 m, trebuie realizată o

izolare de impermeabilizare prin alte metode cum ar fi, de exemplu, căptuşeala cu un strat de argilă cu grosimea compactă de cel puţin 30 cm; compactarea solului cu mortar de ciment, cu mâl de carbid cu conţinut de apă mai mic de 60% etc.. În cazuri speciale trebuie utilizate folii de material plastic sudabile.

Gunoaiele trebuie să fie întinse pe întreaga suprafaţă, pe cât posibil orizontal, în strat subţire şi compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avantajoasă. Vehiculele care sosesc în depozit sunt dirijate spre locul de descărcare de către personalul de supraveghere. Nu este permisă descărcarea vehiculelor la marginea depozitului, ci la o distanţă anumită spre interior. Împrăştierea gunoaielor descărcate în grămezi se face cu vehicule pe şenile echipate cu lame de buldozer.

După terminarea umplerii depozitului, suprafeţele trebuie acoperite cu materiale adecvate pentru utilizarea ulterioară a terenurilor respective. Depozitul trebuie să fie împrejmuit cu un gard corespunzător pentru a împiedica accesul persoanelor străine. Trebuie să fie asigurate instalaţii sanitare (igienice) şi mijloacele de protecţie necesare personalului muncitor. Apele reziduale evacuate prin conducte sau şanţuri trebuie dirijate spre cursurile de apă cele mai apropiate.

Metodele de tratare a deseurilor

În România, foarte putine dintre fabricile de sticla mai folosesc în productie deseuri din sticla. Producatorii sustin ca este mult mai scump sa recicleze decât sa produca sticla din materie prima. Si totusi, este bine cunoscut faptul ca cioburile de sticla sunt un ingredient important în fabricarea sticlei, deoarece ajuta la scaderea punctului de topire si astfel se economiseste atât energie cât si materie prima. Mai mult decât atât, poluarea aerului si a apei este mai mica în cazul reciclarii sticlei. În tarile din vest, care nu lucreaza în nici un caz în pierdere, reciclarea sticlei se face cu multa seriozitate.

Sticla nu este toata la fel. Ea se produce în functie de scopul pentru care urmeaza sa fie folosita, dupa retete diverse. De aceea, pentru ca deseurile din sticla sa fie trimise direct acolo unde este nevoie de ele, în tarile din vestul Europei, acest tip de deseuri se colecteaza separat de catre fiecare cetatean atât în functie de culoare cât si în functie de scopul pentru care a fost folosita.

Reciclarea sticlei poate aduce beneficii semnificative crescute în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în funcţie de traseul de prelucrare. Reciclarea cu circuit închis (de ex. - reciclarea buteliilor din sticlă tot în butelii de sticlă) oferă beneficii semnificativ mai mari decât utilizările de calitate inferioară (de ex - utilizarea ca şi agregate) care ar putea produce numai beneficii marginale.

c. Acţiunile pot include:

promovarea recipientelor mai uşoare; dezvoltarea unor sisteme de colectare a deşeurilor de sticlă de la IMM-uri sau de la

întreprinderile din sectorul de alimentaţie publică; încurajarea iniţiativelor de utilizare a produselor din sticlă reutilizabile; punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul

reutilizabil şi reciclabil al sticlei.

Concluzii

Problema deşeurilor reprezintăo problemăde nivel global, abordatăatât din punct de vedere al impactului acestora asupra mediului şi sănătăţii populaţiei umane, cât şi al epuizării resurselor

La nivel european se impune adoptarea unor metode standardde gestionare a deşeurilor în vederea minimizării impactului asupra mediului şi utilizarea durabilăa

resurselor, principalele metode sunt: prevenirea şi minimizarea cantităţilor de deşeuri, reciclarea (material sau energetică), incinerarea (cu recuperare energetică) şi depozitarea (în depozite controlate)

Cea mai promovată metodăeste cea a prevenirii şi minimizării cantităţilor de deşeuri generate, datorităa vantajelor pe care le implică(cantităţi reduse de deşeuri implicăcosturi reduse de gestionare, adică avantaje economice şi în special reducerea poluării asociatăgestionării deşeurilor), urmată de metoda reciclării materiale şi energetice, care este privită în special ca o metodăde economisire a resurselor

Bibliografie

www.mmediu.rowww.deseuri-online.rowww.dddron.r./gestiunea deseurilorwww.ecologic.rec.rowww.anpm.ro