Pag. 1

Culegeri din ziarele pãrintelui Iosif Trifa

Istorioare religioase

1923 - LS-3-5 - 28-I-1923

Visul beþivului

Într-o dimineaþã un beþiv trezindu-se din somn ºi dintr-o

straºnicã beþie de noapte, zise cãtre muiere: - Tu, muiere, m-am visat astã noapte cu 5 porci. Trei

dintre ei erau slabi ºi prãpãdiþi de abia se þineau pe picioare, alpatrulea era orb, iar al cincilea era atît de gras de abia mai puteagrohãi ºi umbla. Oare ce Doamne ar putea însemna visul meu?

- Eu ºtiu, - rãspunse la asta unul din copiii beþivului. Porcii ceislabi ºi prãpãdiþi sîntem noi: eu, sorã-mea ºi mama, iar d-ta eºtiporcul cel orb care ne duci mereu pîinea ºi hrana casei ºi o arunciîn vãlãul porcului celui gras, în crîºma jidovului Iþig!...

- Drept ai, dragul tatii, - rãspunse omul cuprins de milã - ºi dinziua aceea n-a mai cãrat mîncarea casei la troaca jidanului Iþig.

Iosif Trifa.

1923 - LS-7-3 - 25-II-1923

Peºtii cei vii ºi cei morþi

Prin apele rîurilor aþi vãzut cum peºtii cei vii înoatã

totdeauna împotriva apei ºi valurilor ei. Numai peºtii ceimorþi se duc cu apa în jos, adicã îi duce apa cu ea în jos.

Aºa, iubite cititorule, sînt ºi creºtinii. Creºtinul cel viu trebuiesã înainteze totdeauna împotriva valurilor lumii acesteia. Numaicreºtinul cel mort se lasã dus ºi tîrît de apele ºi de pãcatele lumiiacesteia.

Tu cititorule, ce fel de creºtin eºti? Eºti tu un creºtin viu sauun creºtin mort?

Iosif Trifa.

Pag. 2

1923 - LS-10-3 - 18-III-1923

O pedeapsã nouã

Într-o þãriºoarã ce se þine de Italia, sfatul judecãtorilor a

hotãrît o pedeapsã nouã pentru fãcãtorii de rele. ªi anumedupã ce l-au încuiat în temniþã pe fãptaº, au oprit pe toþi

t emn i ce r i i s ã ma i v o r b e a s c ã c e v a c u e l . Î n f e l u l a ce s t aîntemni þatul este osîndit ani de zile sã nu mai vorbeascã cunimeni nimic. ªi se zice cã-i grozavã tortura aceasta.

La asta noi zicem cã pedeapsa din Italia nu este nouã, ci estefoarte veche. ª i pe la noi sînt astfel de pedepse º i as tfel depedeps i þ i . Acei care nu se roagã n ic iodatã , s în t în ch ipu losîndiþilor din Italia, cu deosebirea cã ei înºiºi ºi-au judecatsufletul ºi l-au oprit sã mai vorbeascã cu Dumnezeu. Grozavãtor turã es te pent ru un su f le t de om sã - l opreº t i sã nu maivorbeascã cu Dumnezeu, Fãcãtorul lui, sã-l faci adicã mut. ªi sîntdestui de aceºtia. Nu cumva ºi tu cititorule îþi pedepseºti cîteodatãsufletul tãu aºa?

Iosif Trifa.

1923 - LS-10-4 - 18-III-1923

Cerºetorul obraznic

Un împãrat înþelese odatã cã curtenii lui nu-ºi mai fac

rugãciunile cînd se pun la masã. Într-o zi îi chemã lamasa lu i º i pe cînd se ospã tau ei , ia tã un cerºetor

zdrenþãros intrã pe uºã ºi fãrã sã zicã nimica se puse la masã ºiîncepu sã mãnînce. Curtenii aºteptau ca împãratul sã dea ordinsã-l scoatã afarã, dar împãratul - care pusese la cale acest lucru -stãtea liniºtit ºi mînca. Cerºetorul dupã ce a mîncat ºi s-a sãturat,s-a sculat de la masã ºi fãrã sã zicã nimic, a ieºit pe uºã.

- Ce om obraznic - ziserã curtenii. Dar împãratul le rãspunse: - ªi voi sînteþi ca ºi acest cerºetor. În toatã ziua vã aºezaþi ºi

mîncaþi la masa Tatãlui ºi Împãratului ceresc, fãrã sã ziceþi nimicºi vã sculaþi fãrã sã mulþumiþi!

Pag. 3

1923 - LS-13-5 - 8-IV-1923Dreptatea ºi strîmbãtatea - o poveste ce se ºi întîmplã cîteodatã -

Venea odatã Dreptatea de unde o fi venit, alungatã de bunã

seamã, ºi oropsitã, flãmîndã ºi necãjitã de amarul ei,sãrmana.

În drumul ei dã peste Strîmbãtate, greoaie de saþ ºi îngîmfare,fudulã ºi trufaºã, ca una ce hãlãduia bine de tot.

- Bun întîlnit, cucoanã, zise Strîmbãtatea semeaþã. - Bun gãsit, Strîmbãtateo, zise Dreptatea amãrîtã. - Da de unde vii aºa de amãrîtã, prãpãditã ºi zdrenþuroasã? Ori

poate n-ai mîncat astãzi? - De unde sã vin? De unde mã gonesc toþi oamenii, ºi adevãrat

ziseºi cã nici n-am mîncat azi! - Aºa-þi trebuie, cã nu ºtii sã trãieºti în lume! Hai cu mine sã

te învãþ a trãi bine, - zise Strîmbãtatea. Merg împreunã la o crîºmã sã ospãteze. Dreptatea zise: - Eu nu intru, cã n-am bani! - Parcã eu am, zise Strîmbãtatea, dar hai sã mîncãm, ba sã ne

scoatem ºi bani de cheltuialã. Intrarã înãuntru, ºi începu a cere Strîmbãtatea mîncare ºi

bãuturã la un bãiat din crîºmã. Dreptatea mînca ºi nu prea, muncind-o gîndul cum are sã iese

din încurcãturã. Pe urmã Strîmbãtatea ceru socoteala la bãiat. Bãiatul repede o

fãcu ºi aºteptã plata. Strîmbãtatea mai ceru ceva de bãuturã, ºi,cînd bãiatul o aduse, Strîmbãtatea îi zise:

- Restul bãiete, uitaºi sã mi-l aduci? - Ce rest, cucoanã? - Cum, ce rest? Nu-þi dãdui un galben cînd mi-ai fãcut

socoteala? Ce, ai uitat? - Mie? zise bãiatul uimit. Aveþi grijã cucoanã, poate aþi dat

altui bãiat; mie, nu mi-aþi dat nimic. - Cum aºa, zise Strîmbãtatea, vrei sã mã furi? ºi furioasã strigã

pe stãpîn: - Uite domnule, istorie frumoasã! Vin în crîºma d-tale, mãnînc,

beau, plãtesc un galben ºi cer restul: bãiatul d-tale mã trimite laalt bãiat. Ce fel de treabã-i asta? Crîºmã cinstitã-i asta, sau ce?

- Vai de mine, cuconiþã, nu se poate una ca asta! S-a fãcut ogreºealã! - zise stãpînul ºi jap! douã palme bãiatului înlemnit, ºinumãrã Strîmbãtãþii restul, - zicîndu-i bãiatului:

- O sã þi-i scad din socotealã, tîlharule... Iar bãiatul îºi fãcu cruce, zicînd amãrît: - Doamne, Dreptate, unde eºti, sã vezi ºi sã auzi cele ce se

întîmplã aici! La care întrebare Dreptatea i-a rãspuns în gînd, înlemnitã ºi ea

de cele ce vãzuse: Aicea sînt, mãi bãiete, dar ce sã-þi fac dacã vãd ºi aud, cîtã

vreme ºi eu am mîncat ºi am bãut!... Petre Savin.

Pag. 4

1923 - LS-51-3 - 30-XII-1923

ªi-a uitat copilul în foc

Astã varã au fost multe focuri în multe pãrþi ale þãrii.

Într-un sat bîntuit de foc, s-a întîmplat cã o femeie ºi-atot cãrat ce avea prin casã, dar copilul din leagãn l-a uitat

în casa ce ardea. S-a grãbit sã-ºi scoatã mai întîi banii, hainele,vasele º i al tele, dar copilul º i l-a uitat - ºi pe cînd ºi-a adusaminte de el era prea tîrziu.

Aceastã grozavã întîmplare ne poate fi ºi nouã de învãþãturãsufleteascã în legãturã cu Evanghelia de duminicã. Întocmai aºafac cei mai mulþi creºtini ºi cu sufletul lor. Tot aleargã omul însus ºi în jos, tot hurducã, tot strînge, dar sufletul ºi-l uitã ºi îl lasãîn focul pãcatelor ºi al pieirii veºnice. Cei mai mulþi numai pepatul de moarte se trezesc cã ºi-au uitat sufletul, dar atunci e preatîrziu!

Cititorule! Nu cumva þi-ai uitat ºi tu sufletul în foculpãcatelor?

1923 - LS-51-3 - 30-XII-1923

Cãpãþîna lui Adam - o poveste veche -

Domnul Hristos mergea odatã cu ucenicii Sãi pe un cîmp

mare º i f rumos. În mijlocul cîmpului zãcea pustiecãpãþîna strãmoºului Adam, care murise de aproape

5000 de ani. Se apropie Domnul Hristos de cãpãþînã ºi lovind-o uºor cu

toiagul, întrebã: - Cum þi s-a pãrut Adame, viaþa lumii acesteia? - ªi cãpãþîna rãspunzînd grãi: - Aºa de scurtã ca ºi cum ai intra pe o uºã ºi ai ieºi pe cealaltã,

Slãvite Doamne! ªi iar întrebã Domnul Hristos: - Dar paharul morþii cum þi s-a pãrut? - Aºa de amar, cã nici pînã azi nu mi-a mai ieºit amãrãciunea

lui din oasele gurii mele, rãspunse din nou cãpãþîna! Printr-un singur om (Adam) a intrat pãcatul în lume ºi prin

pãcat moartea... tot aºa în urma unei singure fapte dupã voia luiDumnezeu (Jertfa lui Isus) a venit pentru toþi oamenii o iertare cedã viaþa (Rom. 5, 12-18).

Pag. 5

1924 - LS-52-6 - 6-I-1924

Cum rîde diavolul ºi moartea de pãþaniile beþivilor

Iatã beatul cel care ºi-a omorît muierea în chipul din

numãrul trecut. A ajuns în temniþã grea, dar ºi mai greadecît temniþa sînt chinurile sufleteºti ce le are. Ca ºi Cain

din Biblie, ucigaºul aude neîncetat prin întunericul temniþei voceasoþiei sale: bãrbate, bãrbate, ce ai fãcut?... de ce m-ai omorît?...de ce m-ai despãrþit de copii?... Ori încotro ºi-ar întoarce ochii ºiprivirile, el vede fiorosul topor ºi chipul sãrmanei femei. Aceastãfioroasã vedenie îl prigoneºte neîncetat ºi nu poate scãpa de ea.

La fereastra temniþei iatã se ivesc cei doi ortaci: diavolul ºimoartea, care rîd pe întrecute de suferinþele ucigaºului. Ucigaºulstã ºi se uitã la ei lung ºi speriat. Îi cunoaºte. Sînt cei ce i-aumãsurat bãuturã în crîºmã ºi i-au fãcut curaj la bãut. Acum numaii se dezleagã ochii ºi înþelege totul... dar acum e prea tîrziu!...

Aºa s-a gãtat istoria celor 3 prieteni care au apucat cu crîºmaºi bãutura - ºi aºa se gatã ºi azi istoria celor mai mulþi beþivi(temniþele sînt cele mai grãitoare dovezi). Plîng muierile dinpricina bãrba þ i lor be þ ivi , plîng copiii lor, plînge º i sufletulbeþivilor, numai diavolul ºi moartea rîd ºi se veselesc. Cititorule!Nu te încrede în aceea cã tu bei, dar nu eºti beþiv. O singurã beþieî þ i poate aduce pieire sufleteascã º i t rupeascã . Ascul ta þ i înprivinþa aceasta:

O istorioarã din þãrile rãsãritului

Diavolul se întîlni odatã într-o pãdure cu un om ºi îi zise:

am sã te omor, º i numai aºa î þ i mai las via þa, dacãomori pe tatãl tãu, sau baþi pe soru-ta, sau te îmbeþi.

Ce sã fac? - îºi zise omul. Sã omor pe tatãl meu care m-a fãcut,e cu neputinþã. Sã bat pe sora mea, e ceva groaznic. Iacã mã voiîmbãta odatã ºi îmi voi scãpa viaþa. ªi s-a coborît omul în sat, atras la o crîºmã ºi s-a îmbãtat una bunã. Dar mergînd acasã beat,s-a apucat de ceartã cu cei din casã ºi îngroºîndu-se cearta, abãtut pe sora sa ºi a omorît pe tatãl sãu.

Cu adevãrat bãuturã ºi beþia sînt un izvor de rele ºi defãrãdelegi. Intrã ºi tu cititorule în Oastea noastrã ce se luptã substeagul Mîntuitorului Hristos împotriva acestui cumplit vrãjmaº!

Pag. 6

1924 - LS-2-4 - 19-I-1924

Lãcomia lui Adam

Dupã ce a scos Dumnezeu pe Adam ºi Eva afarã din rai,

a zis aºa: - Adame, sã ari atîta cît vei duce într-o zi o brazdã

înainte ºi înapoi, ºi vei avea pîine destulã pe un an de zile. Dar Adam n-a ascultat de poruncã. Vãzînd el înaintea lui atîta

pãmînt, s-a apucat sã are mai mult ºi sã înconjoare locul cît aibrãzda într-o zi . Vãzînd Tatã l ceresc una ca asta, i -a zis cubunãtate:

- Apoi Adame, dacã nu M-ai ascultat, arã tu cît vei putea, cãEu þi-o da cît voi vrea!...

ªi chiar aºa a rãmas pînã astãzi.

1924 - LS-3-3 - 27-I-1924

Darurile Domnului...

Un om tot mereu cîrtea împotriva lui Dumnezeu, cã dã

unora prea multe averi ºi bogãþii ºi numai pe el îl lasãtot sãrac. Un bãtrîn auzindu-l, îl apucã de mînã ºi îi

zise: Ai vrea sã- þ i vinzi mîna asta cu 10 mii de lei? Nu! Darcealaltã? Nici. Dar ochii þi i-ai da pentru 50 de mii? Fereascã-mãDumnezeu, rãspunse omul, nu i-aº da pentru toatã lumea asta. Eivezi, zise bãtrînul, ce fel de bogãþii þi-a dat þie Dumnezeu, ºi tutot cîrteºti împotriva Lui, în loc sã-I mulþumeºti neîncetat?...

1924 - LS-3-3 - 27-I-1924

Doi necunoscuþi...

Odatã Bunul Dumnezeu chemã virtuþile de pe pãmînt la

ceva s fa t în cer. În t re ce i chema þ i e ra adevã ru l ,dreptatea, mila, credin þa, bunã tatea, etc. Între cei

chemaþi erau ºi douã care nu se mai vãzuserã ºi nu se cunoºteau.Se apropiarã una de alta sã se recomande.

- Eu sînt Binefacerea - zise una. - Eu sînt Recunoºtinþa - rãspunse cealaltã. - Cum, voi nu vã cunoaºteþi? - întrebã Bunul Dumnezeu. - Nu Doamne, - rãspunserã cele douã necunoscute - cãci pe

pãmînt încã nu ne-am întîlnit niciodatã!...

Pag. 7

1923 - LS-3-3 - 27-I-1924

Pãþania unei nevãstuici

O nevãstuicã se furiºã la un lãcãtuº ºi se apucã sã lingã

o pilã. Sîngele începu sã-i curgã din pilã. Nevãstuica,socotind cã sîngele þîºneºte din pilã se bucurã ºi linse

ºi mai tare încît îºi prãpãdi limba ºi muri. Aºa pãþeºte, iubite cititorule, ºi omul cu mînia. I se pare

omului mînios cã poate roade viaþa altuia, dar îºi roade viaþa ºisufletul lui. ªi aºa pãþeºte ºi cel ce crede cã cu sudalma poate rãnipe cineva. Cu sudalma omul nu poate rãni pe nimeni decît pe elînsuºi ºi sufletul lui. De cîte ori începe omul a sudui, începe acurge sînge din sufletul lui, ºi de nu se lasã de sudalmã, pãþeºteca nevãstuica: îºi pierde viaþa ºi sufletul.

1924 - LS-16-5 - 27-IV-1924

Sã mai ºi rîdem - de isprãvile beþivilor

Un beat plecã odatã de la casa unde fîlfîie steagul de

biruinþã al pãcatului (cîrciuma). Era cãtre searã ºi beatulmai poposi încã la douã cîrciumi ce-i ieºirã în cale.

Ajuns acasã noaptea tîrziu, aºa beat cum era, în loc sã intre încasã, se dezbrãcã în tindã ºi, în loc de pat, se tãvãli ca un porc încovata în care muierea lui plãmãdise aluat pentru pîine. Noapteaaluatul crescu... crescu... ºi acoperi pe cel beat.

Dimineaþa femeia grãbi sã iese în tindã, sã frãmînte aluatul.Beatul tocmai se ridica speriat, ºi femeia cînd vãzu o aºa pociturã,strigã cît o þinea gura: Aoleo! Sãriþi oameni buni cã s-a bãgatdiavolul în tindã la noi!...

De pãþania beatului rîse tot satul, ºi crîºmarii rîserã ºi maibine.

Pag. 8

1924 - LS-20-3 - 25-V-1924

Smerenia

Se spune, cã un distins învãþat fiind întrebat odatã care

socoate el cã ar fi virtutea de cãpetenie a bunului creºtin,el rãspunse:

- Smerenia. ªi cu adevãrat dintre toate virtuþile, ea singurãîmpodobeºte pe adevãratul creºtin.

De cîte ori vãd o femeie mîndrã purtînd cununa de glorie atinereþii, un om de afaceri sãtul de îndestulare privind cu trufie înjur, înalþi demnitari aºteptînd sã li se tãmîieze naintea paºilor lor,îmi apare înainte, din negura vremurilor, chipul unui rege. Canutcel mare, rege al Danemarcei ºi al Engliterei, temut în lupte,mãreþ în fapte ºi plin de înþelepciune, se plimba odatã cu suita sape malul mãrii. Curtenii vorbeau despre mãreþele fapte ºi despredomnia în þeleaptã a regelui. Atunci unul dintre ei , îº i r idicãglasul:

- O, tu stãpîne a douã împãrãþii, ce putere în lume este maimare ca a ta! Regele nu rãspunse, ceru însã sã i se aducã unscaun, ºi se aºezã pe malul mãrii privind cu nesaþ la valuri. Uneleveneau din ce în ce tot mai aproape; atunci regele strigã: O, mare,nu este putere mai mare în lume ca a mea, opreºte-þi valurile casã nu atingã picioarele stãpînului tãu! Dar undã dupã undã loveaþãrmul ºi curînd valurile ajunserã la picioarele regelui. Atunci else sculã zicînd: Vedeþi ce slabã este puterea mea în lume? Eu nupot sã fac valurile sã m-asculte. Lãsaþi lauda ºi mãrirea pentru Celde sus. Lui numai, ºi nu creaturilor Lui, se cuvine slavã cãci ElSingur e Atotputernic. ªi din ziua aceea, se spune cã el n-a maipus coroana pe cap.

Duminica ortodoxã - Discipola.

1924 - LS-48-5 - 7-XII-1924

De pe la crîºme

Sãteanul Constantin Duma din Lalaºinþ, Banat, mergînd în

comuna Marginea cu unele treburi, s-a abãtut de popaspe la crîºmã , unde s-a îmbãtat tun ºi apoi s-a culcat.

Dimineaþa a fost aflat mort. Bãutura i-a atacat inima, care n-a maiputut purta cãldura prea mare ce i s-a dat.

Pag. 9

Crîºma i-a dat paºaport...

Un om cu numele Timofteiu Rischi din comuna Cosa,

Basarabia, s-a îmbãtat zdravãn la o crîºmã din satulCiºmeaua Vãnitã ºi apoi a plecat acasã cu acest paºaport

ce i-l dãduse crîºmarul. Pe la jumãtate de drum, beþia l-a pus jossã odihneascã puþin pe zãpadã. A adormit ºi nu s-a mai sculat.Fiind viscol, cadavrul a fost aflat abia dupã 3 zile.

Paºaportul ce i-l dãduse crîºma fusese fals cãci n-a pututajunge cu el acasã, ci la... groapã.

1925 - LS-2-5 - 4-I-1925

Sã mai ºi rîdem de cei beþivi

Doi prieteni buni - Beþivescu ºi cu Înghiþilã - vrînd sã-ºi

facã ºi ei ceva rost de cîºtig, se întovãrãºirã laolaltã ºicumpãrînd un butoiaº cu rachie, au plecat cu el la un

tîrg de þarã sã-l vîndã. Dar drumul era lung ºi celor doi fîrtaþiîncepu a li se face poftã dupã marfa ce o duceau. Nu ºtiau însãcum sã o înceapã. Atunci unul din ei - Beþivescu - deodatã se opriºi dîndu-ºi cu palma peste frunte, zice: uite frate, eu aveam un leuîn buzunar ºi pier de sete pe drum... te rog sã-mi vinzi ºi mierachie de acest leu. Înghiþilã ce era sã facã? Dacã ortacul cumpãrãpe bani, de ce sã nu-i vîndã ºi lui? Luã butoiul jos de pe umãr ºimãsurã rachie de un leu. Beþivescu plãti, bãu ºi apoi luã el butoiulîn spate ºi plecarã mai departe. Nu peste mult, Înghiþilã se opri ºiel în loc ºi strigã plin de bucurie: stai frate dragã, stai cã ºi euaveam un leu de acasã , v inde-mi º i mie rach ie de un leu .Beþivescu mãsurã, Înghiþilã plãti (tot acelaºi leu, ce-l cãpãtase).ª i iar㺠i plecarã la drum º i iarãºi au cumpãrat bãuturã , cîndBeþivescu, cînd Înghiþilã. Acelaºi leu trecea de la unul la altul ºibãutura se vindea mereu!...

Pe cînd ajunserã la tîrg, bãuturã nu mai era în butoi. Va sã zicãvîndurãm bãutura - ziserã ortacii - ºi s-apucarã sã numere baniiºi sã împartã cîºtigul. Dar alþi bani n-au aflat decît leul cu careBeþivescu începuse a cumpãra rachie. Cum erau beþi, nu se puturãlãmuri ºi s-apucarã de bãtaie. Sãri tîrgul sã-i despartã ºi venindpoliþaii i-au dus la arest.

Pag. 10

1925 - LS-3-5 - 11-I-1925

Hototo ºi Ciacabi

Cicã demult trãiau odatã în Japonia doi zgîrciþi vestiþi, cu

numele Hototo ºi Ciacabi. Unul locuia într-o parte aþãrii, iar celãlalt în altã parte. Li se dusese faima în

toatã þara acestor oameni zgîrciþi fãrã seamãn. Auziserã ºi ei unuldespre altul, dar nu s-au întîlnit - ºi ardeau de dorul de a se întîlniºi ei, ca doi meºteri vestiþi în meseria zgîrceniei. Într-o dimineaþã,cel mai tînãr dintre ei, Ciacabi îºi zise: Hai sã merg sã întîlnescpe tovarãºul meu; e mai bãtrîn ca mine ºi poate voi mai învãþaceva de la el, cum sã cru þ cu mîncarea º i cu banii . . . ª i o luãCiacabi la drum, desculþ ºi pe jos, ºi dupã o lungã cãlãtorie, însfîrºit ajunse în oraºul Tokyo, unde trãia tovarãºul lui. Nu fugreu sã-l afle. Avea cam aceleaº i haine º i înfãþ iºare ca el º itocmai strîngea niºte mucuri de þigãri de pe stradã.

Cei doi tovarãºi se îmbrãþiºarã la dorita lor întîlnire ºi apoiHototo, de bucuria întîlnirii, îl pofti pe Ciacabi la masã la el. Eracea dintîi invitare pe care o fãcea în viaþa lui. Ciacabi se mirã deaceastã pradã ce se gãtea Hototo sã o facã în mîncãrile lui, ºi îºizise în gînd: iatã am venit sã învãþ cruþare de la acest tovarãº, darpe semne eu îl întrec. ªi cei doi prieteni plecarã spre casa luiHototo. Pe drum, Hototo se opri la o boltã de pîine ºi zice: haifrate sã ne bãgãm aici sã cumpãr pîine de cea mai finã pentrumasa ce vreau sã þi-o fac.

- Ai pîine de cea mai bunã? - întrebã Hototo pe boltaº. - Am - zise boltaºul - uite pîinea mea e albã ºi moale ca untul. - Atunci ar fi mai bine sã luãm unt - zise Hototo cãtre Ciacabi

- ºi plecarã la o boltã de unt. - Ai unt proaspãt boltaºe? - întrebã Hototo. - Mai e vorba - rãspunse untarul - untul meu e ca untdelemnul

cel curat. - Atunci mai bine sã cumpãrãm untdelemn, zise Hototo - ºi

plecarã la o boltã de untdelemn. -Ai untdelemn de cel mai bun? - întrebã Hototo. - Mai e vorbã - rãspunse boltaºul - untdelemnul meu e aºa de

proaspãt ºi de limpede, ca apa de la izvor. Atunci Hototo, bãtîndu-se de bucurie cu palma peste frunte, se

întoarce cãtre Ciacabi ºi îi zise: - Dacã pîinea e ca untul º i untul ca untdelemnul, iar

untdelemnul ca apa, atunci totuºi apa e mîncarea cea mai scumpãºi cea mai finã din lume, - ºi pe deasupra e ºi cea mai ieftinã... haifrate dragã colea la fîntîna oraºului ºi bea ºi mãnîncã din apã dete saturã, ca din al tãu...

Atunci Ciacabi zise: - Adevãrat e tot ce am auzit despre tine cã eºti mare dascãl în

meseria de a cruþa, ºi nu-mi pare rãu cã am venit pînã aici sã neîntîlnim, cã bunã învãþãturã aflai de la tine...

Pag. 11

Cu asta, cei doi tovarãºi se despãrþirã. Ciacabi nu peste multtimp fu aflat mort de foame, aºiºderea ºi Hototo. În zdrenþele dinaº ternutu l lor s -au gãs i t c î te 2 pungi încã rcate cu galbenistrãlucitori.

Iosif Trifa.

1926 - LS-42-3 - 10-X-1926

Istorioare: Rãspunsul lui Diogene

Pe vremea lui Alexandru Macedon trãia în Grecia un

fi lozof ciudat , cu numele Diogene. Acest Diogenepredica retragerea din plãcerile lumii, dispreþul bogãþiei,

viaþã simplã, curatã ºi înfrînatã. El însuºi îºi þinea predica: umbladesculþ, mînca ce putea ºi ca adãpost avea un butoi. Prin traiul ºiînþelepciunea lui ajunsese la faimã mare în vremile de atunci.

Iatã mai jos una din pãþaniile lui: Într-o zi, Diogene, vrînd sã se apere de cãldura soarelui, îºi

puse pe cap o coroanã de frunze. Un trecãtor vãzîndu-l, începu astriga dupã el în batjocurã: jos coroana, filozofule mîndru!...coroana se cuvine sã o poar te numai eroi i care s-au întorsbiruitori din cîmpurile de luptã... Diogene ridicã capul mîndru ºiprivind þintã în ochii înfruntãtorului, rãspunse: taci prostule! aflãcã eu am biruit duºmani cu mult mai cumpliþi decît cei din cîmpulde luptã; eu am biruit trufia, sãrãcia ºi pe acea fiarã cumplitã cese cheamã plãcerea lumeascã...

Iatã un minunat rãspuns care ne poate fi de învãþãturã ºi nouãcreºtinilor de azi.

Iosif Trifa.

1926 - LS-45-3 - 31-X-1926

Din pãþaniile lui Diogene, filozoful...

Pe vremea lui Alexandru Macedon trãia în Grecia un

fi lozof ciudat , cu numele Diogene. Acest Diogenepredica retragerea din plãcerile lumii, dispreþul bogãþiei,

viaþã simplã, curatã ºi înfrînatã. El însuºi îºi þinea predica: umbladesculþ, mînca ce putea ºi ca adãpost avea un buboi. Prin traiul ºiînþelepciunea lui ajunsese la faimã mare în vremile de atunci.

Iatã mai jos una din pãþaniile lui:

Pag. 12

Diogene ºi Alexandru Macedon

Faima acestui Diogene ajunsese º i la urechile lui

Alexandru Macedon, care împreunã cu suita lui se pogorîdin Macedonia sã-l vadã ºi el. Diogene tocmai stãtea

culcat la soare în faþa faimosului butoi. - Eu sînt Alexandru cel Mare, fiul lui Filip - zise împãratul,

înconjurînd pe Diogene cu suita lui. - Cere de la mine orice vei dori, ºi îþi voi da. Cei din jur aºteptau cu nerãbdare sã audã ce bunuri va cere

Diogene. Dar Diogene, fãrã n ici mãcar sã se scoale de jos ,rãspunse:

- Te rog dã-te la o parte din faþa soarelui; nu-mi lua ce nu-mipoþi da!...

1926 - LS-46-4 - 7-XI-1926

Rãspunsul lui Kant- Potrivit ºi pentru cei ce vreau sã scoatã religia din ºcoli

Kant a fost unul din cei mai mari filozofi ai lumii. Într-o

z i u n u l d i n î n v ã þ ã c e i i l u i s - a a p r o p i a t d e e l c uurmãtoarea întrebare:

- Te rog sã-mi spui dacã filozofia d-tale îmi poate da cevaajutor contra pãcatelor, ºi nãdejde în ceasul morþii?

O, nu! - rãspunse Kant. Filozofia mea nu poate face acestlucru. Acest lucru îl poate face numai Biblia ºi Crucea lui IsusHristos.

Iatã un minunat rãspuns ºi pentru dl. nostru ministru de ºcolicare vrea sã scoatã religia din ºcoli, ca sã introducã în locul ei...filozofia!

1926 - LS-46-5 - 7-XI-1926

ªi de la diavolul putem învãþa ceva bun...

Un vestit predicator zicea: sã învãþãm ºi de la diavolul

ceva bun: ºi de la diavolul putem învãþa ceva bun. Sã negîndim cîtã stãruinþã pune diavolul pentru a cîºtiga un

suflet de om. Cît aleargã, cît se vicleneºte, cîte ºopteºte ºi cîteiscodeº te pentru a cîº t iga un suflet de om. Sã ne gîndim cãstãruinþa asta e un semn cã diavolul ºtie preþui sufletul, ºtie cecomoarã nepreþuitã e un suflet de om, de aceea aleargã, lucrã,asudã sã-l poatã cîºtiga.

Mãcar ºi de la diavolul sã învãþãm a ne preþui sufletul,comoara cea nepreþuitã pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Pag. 13

1927 - LS-2-6 - 9-I-1927

Cînd vrei sã pãcãleºti pe altul...

Un avocat voind sã pãcãleascã pe un preot, îi puse

urmãtoarea întrebare: - Dacã ar fi un proces între Dumnezeu ºi scaraoschi,

cine crezi sfinþia ta cã ar cîºtiga acest proces? - Diavolul, rãspunse preotul, pentru cã el are pe toþi avocaþii

de partea lui!...

1927 - LS-23-4 - 5-VI-1927

Apele mãrii

Apele mãrii sînt sãrate, grozav de sãrate, ºi cu toate astea,

peº t i i din ele nu sînt sãraþi . Trãiesc o via þã întreagãîntr-o apã sãratã - ºi totuºi n-au gust sãrat.

Aºa e ºi creºtinul cel adevãrat. Trãieºte în lume, dar nu se dãdupã duhul acestei lumi, ci cum zicea Mîntuitorul: voi în lumesînteþi, dar nu sînteþi din lume (Ioan cap. 17). În duhul carestãpîneºte aceastã lume, un creºtin adevãrat îºi pãstreazã firea luicea deosebitã , f irea lui cea duhovniceascã . O viaþã întreagãtrãieºte în lume, dar nu se dã dupã modele lumii, ci îºi trãieºteviaþa lui cea duhovniceascã.

Aºa faci tu cititorule?

Peºtele în plasã

Cînd peºtele ajunge în plasa de pescuit, el se crede liber;

el este încã viu ºi umblã încoace ºi încolo. El ar simþicursa numai dacã s-ar izbi de pereþii ei încercînd sã

scape. El însã se zbate sã scape numai în clipa cînd plasa se ridicãdin apã, dar atunci e prea tîrziu.

Aºa e ºi pãcãtosul. El e prins în plasa pãcatului. El trãieºteîncã º i e v iu . . . e l se crede l iber. . . el ar s im þ i cursa º i robiapãcatului numai dacã ar încerca l iber tatea cea adevãratã asufletului, a vieþii sufleteºti. Însã el nici habar nu are de aceastãlibertate... el se crede liber ºi slobod... abia în clipele morþii bagãde seamã cã e prins în plasa pãcatului... abia atunci începe a sezvîrcoli cumplit sã scape, dar atunci e prea tîrziu, e prea tîrziu...

Ia seama, dragã cititorule, poate ºi tu te-ai prins în plasapãcatului ºi a morþii sufleteºti. Ieºi îndatã din ea. Primeºte-Lîndatã pe Isus Mîntuitorul cãci El a venit anume sã rupã plasapãcatului ºi a morþii sufleteºti. Ieºi îndatã din ea. Primeºte-L peEl ca sã scapi iarãºi în marea vieþii, în oceanul cel nemãrginit aliubirii Sale ºi al vieþii veºnice.

Pag. 14

Þine-te bine!

Un pãcãtos ajuns pe patul de moarte, era cuprins de o

mare spaimã ºi groazã. Un prieten stãtea lîngã el ºi îlîntãrea cu vorbele: nu te teme... þine-te bine!...

Tocmai asta aº vrea ºi eu rãspunse muribundul - sã mã potþinea de ceva, dar n-am de ce mã þinea.

Se simþea sãrmanul lipsit de orice reazem sufletesc. În ceasurile morþii nu este, dragã cititorule, decît un singur

reazem: Isus Mîntuitorul ºi viaþa cea trãitã cu El. Vei avea tuacest reazem?

Iosif Trifa.

1927 - LS-42-4 - 16-X-1927

Umbra mãgarului

Un predicator se silea odatã sã trezeascã în popor dragoste

ºi rîvnã pentru lucrul mîntuirii sufleteºti. Însã la rîvnalu i , popo ru l rãspundea cu cãscã t u r i º i semne de

plictisealã. Atunci predicatorul începu în mijlocul predicii o poveste. Cicã odatã un cãlãtor a închiriat de la un cioban un mãgar. Pe

drum fi ind cald, cã lã toru l fãcu popas º i neavînd al t loc seadãposti în umbra mãgarului.

- N-ai drept sã foloseºti umbra mãgarului meu - zise atunciciobanul. Eu þi-am arendat numai mãgarul, nu însã ºi umbra lui.Umbra e a mea... Din vorbã în vorbã lucrul ajunse la ceartã ºi peurmã la judecatã. Lumea se umplu de faima acestui proces; toþiaºteptau cu gura cãscatã sã vadã ce se va alege...

Cu gura cãscatã aºteptau ºi ascultãtorii predicatorului sã audãce s-a întîmplat cu umbra mãgarului. Povestea î i trezise dinsomnul nepãsãrii. Însã predicatorul deodatã se opri în loc cupovestea º i continuã cu predica. Treaba asta î i nel iniº t i peoameni; ei aº teptau sã audã ce s-a ales cu umbra mãgarului.Atunci predicatorul le zise:

- Vedeþi dragii mei, o poveste mincinoasã v-a trezit din somn;o ascultaþi cu încordare, dar Cuvîntul lui Dumnezeu ba... umbraunui mãgar vã intereseazã mai mult decît Împãrãþia lui Dumnezeuºi mîntuirea sufletului vostru...

Este aceasta o istorie ce se întîmplã ºi în zilele noastre.Ascultã oamenii ºi citesc cu drag tot felul de minciuni ºi lucrurilumeºti, dar cînd e vorba de cele sufleteºti, le vine somn, le vinesilã ºi greaþã.

Iosif Trifa.

Pag. 15

1927 - LS-49-4 - 4-XII-1927

Du-te ºi seamãnã scaieþi...

O femeie a venit la mine sã se spovedeascã. A început

îndatã: - N-am omorît pãrinte, n-am aprins, n-am furat, ci

iac-aºa vorbe de astea, clevete ºi minciuni am mai purtat printreoameni...

- Pentru clevete îþi dau un canon mic. Du-te acasã, ia spicul dela doi scaieþi ce s-au copt ºi împrãºtie sãmînþa lor în grãdinã.Vino apoi la mine peste 10 zile.

Dupã 10 zile. - Ai semãnat sãmînþa de scai? - Da. - Apoi du-te acum ºi o strînge. - Asta una nu se poate, pãrinte! Sãmînþa s-a împrãºtiat ºi de

atunci a prins ºi rãdãcinã. - Apoi vezi, dragã suflete, aºa sînt ºi clevetele ºi minciunile

tale. Sînt sãmînþa cea rea ce zboarã ca vîntul ºi prinde rãdãcinã.Odatã ce le-ai slobozit în lume, nu le mai poþi strînge. Ele facroadã ºi seceriº pentru diavolul.

Clevetele tale sînt neghina din hambarul diavolului. Din elerãsar zavistii, mînii, certe... Ele sînt un pãcat tot atît de mare caºi cînd ai aprinde casa vecinului tãu.

Iosif Trifa.

Pag. 16

1928 - LS-9-5 - 26-II-1928

Lumina lui Alexandru Macedon

Despre Alexandru Macedon spune istoria cã de cîte ori

cucerea atare cetate, se oprea în fa þa por þ i lor ei º iapr indea o luminã . Cetãþ i i i se dãdea termen sã se

predea în timpul pînã þinea arderea luminii. Dacã se preda în acesttimp, cetatea era iertatã, altfel dupã ce se gãta lumina, cetatea eratrecutã prin foc ºi sabie.

Isus Mîntuitorul este un Împãrat mai bun ºi mai iertãtor decîtacest Alexandru Macedon. Aºteptarea Lui ºi iertarea Lui þine maimult decît arderea unei lumini. Domnul aºteaptã o viaþã întreagãca omul sã se predea Lui ºi sã-L primeascã pe El în cetatea inimiisale. Omul trebuie sã-L primeascã pe Domnul pînã cînd ardelumina, adicã pînã se aflã în viaþã ºi pînã cînd Domnul îl îmbie culumina vieþii. Toþi cei ce nu se predau Domnului pînã þine arderealuminii - adicã pînã cînd sînt în viaþã - sã ºtie cã li s-a stins oricenãdejde ºi orice scãpare: li s-a stins lumina vieþii ºi vor fi trecuþiîn ziua de apoi, prin foc ºi sabie.

Dragã cititorule! Trezeºte-te, îngrozeºte-te! Din lumina vieþiitale nu mai este decît un muc. Ca mîine vei muri ºi tu nu L-aiprimit încã pe Domnul în cetatea inimii tale. Primeºte-L îndatã casã ai iertarea Lui ºi viaþa veºnicã, altcum te aºteaptã întunericulºi osînda veºnicã.

Iosif Trifa.

Pag. 17

Fetiþa ºi pãianjenul

O fetiþã credincioasã curãþa în fiecare zi casa de

pãianjeni. Într-o dimineaþã, dupã ce mãturã casa, ea serugã as t fe l : Doamne, Dumnezeu l meu , cu rãþã º i

sufleþelul meu de pãcate aºa cum curãþ eu casa asta de pãianjeni. - Bine te-ai rugat fetiþo - îi rãspunse un glas ceresc - dar eu te

întreb ce folos ai tu cã mãturi în fiecare zi casa de pãianjeni, ºi eiiarãºi se fac? Mai bine te apucã ºi omoarã pãianjenii, ºi atunci nuse va mai face pãienjeniº...

Aºa e ºi cu noi. Ce folos cã Domnul ne iartã mereu pãcatele,ne curãþã mereu de ele, iar noi ne încãrcãm iarãºi din nou cu ele?De cînd eram preot la þarã îmi aduc aminte de unii care veneau laspovedanie regulat, an de an, tot cu aceleaºi pãcate.

Domnul Isus n-a venit numai sã ierte pãcatele, ci El a venit sãnimiceascã pãcatul din rãdãcinã, a venit sã nimiceascã izvorulpãcatului, sã nimiceascã boala care face pãcatul.

Domnul Isus ne dã putere sã omorîm pãianjenul care facepãienjeniºul pãcatelor, sã nimicim firea noastrã cea veche, omulnos t ru cel vechi . . . ne dã putere nu numai sã s t r icãm pînzaispitelor, ci sã alungãm ºi pãianjenul, pe ispititorul diavol.

Domnul ne dã ajutor sã biruim, sã omorîm în noi pe omul celvechi, pe omul cel lumesc ca sã trãim în omul cel nou, în omul celduhovnicesc ºi scãpînd la libertate sufleteascã deplinã, sã putemîncepe o viaþã nouã.

Iosif Trifa.

1928 - LS-24-4 - 10-VI-1928

Întrebarea unui copil

Un bogat necredincios se îmbolnãvi pe neaºteptate de o

boalã grea de moarte. Cum nu mai era vreme sã-ºi facãtestamentul, chemã la patul sãu pe femeia sa ºi pe copiii

sãi ºi începu a le spune cu graiul: - Dragii mei, eu plec în cealaltã lume; vã las vouã cu limbã de

moarte casa asta ºi moºia ºi toatã averea mea... - Tãticule dragã - îl întrerupse copilaºul sãu mai mic care nu

pricepea de ce este vorba - acolo unde te duci, ai tu altã casã?... Întrebarea copilaºului strãpunse inima tatãlui muribund. În

clipa aceea îºi vãzu zãdãrnicia vieþii ºi osînda ce-l aºtepta. Daracum era prea tîrziu, prea tîrziu...

Peste cîteva clipe îºi dete sufletul ºi plecã într-o lume unden-avea casã, nici moºie!

Pag. 18

Omule, cãlãtor!...

Opreºte în loc pe un om de 60-70 de ani ºi îl întreabã

despre cursul vieþii sale. Va începe îndatã a-þi înºira cîts-a trudit pentru asta ºi asta; cît a cheltuit pentru ceea

ºi ceea. Toate bune. Om vrednic. Dar vai, cînd îl întrebi de celesufleteºti, vezi îndatã cît e de gol ºi sãrac!

E cu un picior în groapã ºi n-are nici o avere sufleteascã. Oh, ce nebunie este a trãi o astfel de viaþã!

Cele douã femei

O istorioarã din Banat. O femeie bogatã - din cele cu

sistemul de a avea numai un copil - se duse odatã la ofemeie sãracã ºi plinã de copii.

Intrînd în casã ºi vãzînd atîþia prunci, zise aºa cam înbatjocurã:

- Multe guri mai sînt aici, dar n-au ce sã mãnînce!... - Dã Dumnezeu cã-I mare ºi bun - rãspunse femeia sãracã. Peste cîteva sãptãmîni, femeia cea bogatã plîngea cu hohot la

cãpãtîiul singurului ei copil mort. Fu chematã sã ajute în aleîngropãciunii ºi femeia cea sãracã.

Intrînd în casã, zise ºi ea: - Aici este destul de mîncat, dar n-are cine sã mãnînce!... Oh, ce nebunie ºi pierzare de suflet fac acele femei care au

apucat cu diavoleasca modã de a avea numai 1-2 copii!

Iosif Trifa.

1928 - LS-25-3 - 17-VI-1928

Muzica Golgotei

Cu prilejul concertului reuniunii de muzicã din Sibiu, am

vãzut un lucru cu mult în þeles sufletesc. Un oaspetevenit la concert, a intrat ºi el în rînd cu coriºtii reuniunii

la o cîntare religioasã. Cunoºtea aceastã cîntare. O muzicã cereascã, un cor ceresc rãsunã neîncetat ºi în cer.

Noi creºtinii trebuie sã învãþãm încã din aceastã viaþã melodiileºi notele acestui cor ceresc. Noi trebuie sã cunoaºtem încã dinaceastã viaþã muzica Golgotei pentru ca îndatã dupã moarte sã neocupãm locul nostru în corul cel ceresc.

Fireºte, de la cîntãri ca: Cine-o fãcut crîºma-n drum, Mîndramea de la Iclod... ºi altele de felul ãsta, nu se poate trece în corulcel ceresc!...

Pag. 19

Nu-i de vinã soarele...

Sînt atîtea ºi atîtea case ºi locuinþe în care este mai mult

întuneric decît luminã. Dar pentru acest lucru nu-i devinã soarele, ci îi de vinã casa care nu primeºte lumina

lui. Sînt atîtea ºi atîtea suflete pline de întuneric sufletesc; sînt

atîþia oameni ce trãiesc în întuneric sufletesc. Dar pentru asta nupoate fi de vinã Bunul Dumnezeu, ci e de vinã omul. Isus, Fiul luiDumnezeu a venit în lume ca o luminã a lumii. Lumina lui Hristoslumineazã tuturor. Nu-i de vinã lumina, ci-s de vinã sufletele ºioamenii care urãsc lumina ºi fug de ea (Ioan 3, 20).

Raiul lui Mahomed

Mahomed, profetul musulmanilor, ca sã cîºtige cît mai

mul þ i aderen þ i , a p red icat un ra i p l in cu p lãcer ilumeºti.

Un aºa fel de rai le-ar plãcea ºi creºtinilor de azi. Un om îmispunea astã varã cã ar intra ºi el în Oastea Domnului dacã i-amlãsa pipa, sudalmele cele mãrunte ºi... 2 deþi de rachie pe zi!...

Albinele ºi fumul

Cînd stuparul vrea sã ia mierea albinelor, sau vrea sã le

slãbeascã rezistenþa, le ameþeºte cu fum. Aºa face ºi diavolul. Cu fumul ispitelor ºi pãcatelor

îi ameþeºte pe oameni; le slãbeºte rezistenþa sufleteascã ºi pe urmãle furã mierea, le furã Împãrãþ ia lui Dumnezeu º i mîntuireasufletului.

Iosif Trifa.

Pag. 20

1928 - LS-26-4 - 24-VI-1928

- Va publica rînd pe rînd Lumina Satelor -

Lumina Satelor a deschis un drum nou în felul de a face

gazetãrie pentru popor. Noi am fãcut o ºcoalã sufleteascãdin foaia aceasta. Cine a intrat de la început în ea, multe,

multe a putut învãþa. În ºcoala acestei foi, deschidem acum un fel nou de învãþãturi.

Pe lîngã celelalte, vom publica rînd pe rînd 1.000 de istorioaremici, dar cu mult înþeles sufletesc în ele.

Pe cele mai multe ni le-a dat Duhul Sfînt, pe altele le-am aflatp r in d i fer i t e cã r þ i º i pe toa te le-am prelucrat pe în þelesu lpoporului.

Am alergat ca o albinã din floare în floare, sã strîngem ºi cuaceste istorioare miere sufleteascã pentru hrana duhovniceascã acititorilor ºi abonaþilor noºtri.

Sã dea Dumnezeu sã aibã folos de mîntuire sufleteascã ºi dincitirea ºi adîncirea acestor istorioare!

Iosif Trifa.

1928 - LS-26-5 - 24-VI-1928

Clopotele din New York

Cei ce au fost în America, spun cã în New York este un

zgomot at î t de asurzi tor, încît nu se aud clopotelebisericilor. Sus, în turnul bisericilor, vuie clopotele, dar

jos în stradã nu le aude nimeni. Aºa e ºi zgomotul ºi vuietul acestei lumi deºarte. El asurzeºte

pe om sã n-audã chemãrile Domnului. Cei ce se lasã t îrîþi învuietul ºi vuietul lumii, nu mai aud chemãrile cerului... uitã decele sufleteºti.

Pag. 21

În biroul lui scaraoschi

În þãrile rãsãritului, umblã urmãtoarea istorioarã:

O turmã de diavoli nãvãlesc cu spaimã mare ºi bat cuputere la uºa cancelariei, unde lucra scaraoschi strigînd: ne

prãpãdim, ne prãpãdim, întunecimea voastrã... soseºte un vaporîntreg încãrcat cu misionari, cu Biblii ºi alte cãrþi religioasepentru pãgîni...

Mã duc eu însumi în port sã vãd ce se întîmplã - grãi necuratul- ºi plecã cu ceata lui, în chip nevãzut.

În port cu adevãrat, vaporul sosi încãrcat cu misionari, cuBib l i i º i cã r þ i r e l i g ioase . Sca raosch i ce r ce tã v aporu l cude-amãnuntu l º i a f lã îndatã cã pe l îngã mis ionar i º i cã r þ ireligioase, el mai aducea ºi sute de butoaie cu alcool. Jumãtatedin marfa vaporului, era alcool adus pe seama pãgînilor.

Scaraoschi îºi chemã diavolii, le arãtã butoaiele ºi le zise: sãmergem liniºtiþi acasã: butoaiele astea vor împiedica Bibliile ºi pemis ionar i sã ne facã v reo s t r icãciune mai mare . . . p înã cevapoarele aduc din Europa Biblii ºi alcool, n-avem de ce sã netemem...

Ah, cum împiedicã diavolul biruinþa Evangheliei cu ajutorulalcoolului ºi ah, cum tocmai Europa cea creºtinã, foloseºte acestajutor al diavolului!

Dacã hoþii îþi furã banii

Dacã hoþii îþi furã banii, încã tot mai e nãdejde sã-i poþi

a f l a . D a r c î n d d i a v o l u l î þ i f u r ã z i l e l e v i e þ i i ,îndemnîndu-te sã le petreci în pãcate, pe acestea nu le

mai poþi afla! Sînt zile pierdute pentru sufletul tãu, pierdutepentru Împãrãþia lui Dumnezeu.

Eu lãcrimez de cîte ori mã uit în lume ºi vãd pe diavolul cumfurã zilele ºi anii vieþii oamenilor!

Iosif Trifa.

Pag. 22

1928 - LS-27-3 - 1-VII-1928

Bãtutul coasei

Cînd cosaºul ia coasa ºi începe sã o batã, coasa scoate un

s t r igã t p re lung . Pa rcã s e va i tã , parcã p l înge subloviturile ciocanului. Cîmpia se umple de vãitatul ei.

Aºa ar trebui sã facã ºi omul cînd Domnul îl loveºte cuciocanul necazurilor ºi suferinþelor: ar trebui sã plîngã ºi sã seroage cu lacrimi fierbinþi.

Vremile noastre ar trebui sã fie pline de plîngere, de rugãciuneºi de cãinþã, pentru cã ciocanele ne izbesc neîncetat. Dar vai, înloc de aceastã plîngere, rãsunã crîºmele ºi pãcatele! Ca sã-i treacãde necaz, omul se îmbatã cu alcool ºi cu desfãtãrile lumii.

Cuibul între spini

Uitaþi-vã la spinii cei negri. Ei sînt plini de cuibuºoare.

Pãsãrile mici îºi fac cuibuºorul în mijlocul spinilor, înmijlocul a mii de ghimpi ascuþiþi.

Oare de ce? Pentru cã spinii le apãrã de atacul pãsãrilorrãpitoare. O, de am învãþa ºi de la aceste cuibuºoare cã suferinþelene apãrã contra ispitelor ºi ispititorului diavol! Diavolul - uliulcel bãtrîn - nu poate pãtrunde într-un cuib - într-un suflet - apãratde spinii suferinþelor, de spinii Crucii.

Tu eºti mai bun decît mine

Un sãtean prinse în fîneþea sa un bou al vecinului sãu. Îl

duse numaidecît în ograda primãriei ºi strigã furiosvecinului, care era ostaº în Oastea Domnului:

- Am sã-þi duc de atîtea ori boul în ograda primãriei pînã îl veiplãti cu piele cu tot.

În cealaltã zi, ostaºul aflã oile vecinului sãu în holda sa. I leduse în curte ºi strigã cu glas dulce:

- Vecine dragã, þi-am aflat oile în holda mea, sã ºtii cã de cîteori le voi mai afla, þi le voi aduce acasã...

Mîniosul rãmase ruºinat ºi miºcat de acest rãspuns ºi strigã: - Tu vecine dragã, eºti mai bun decît mine. Dragostea ostaºului îl biruise.

Pag. 23

Mama tîmpitului

Am cunoscut o mamã ce avea un copil tîmpit. Ajunsese

copilul la 40 de ani ºi nu cunoºtea pe mamã-sa. Sãrmanamamã îl îngrijea aºa cum îºi îngrijeºte o mamã odorul.

Într-o zi am aflat-o plîngînd cu amar. - Pãrinte dragã - îmi zicea femeia - mi se rupe inima de durere

cînd mã gîndesc cã 40 de ani am îngrijit cu dragoste prunculacesta, ºi el nici mãcar o datã nu mi-a zis, mamã!...

Aºa sînt ºi cei pãcãtoºi faþã de dragostea Tatãlui ceresc. Tatãlceresc î i îngrijeº te cu dragostea º i iubirea unui pãrinte, darpãcãtoºii tîmpiþi , fiind orbiþi de patimi ºi pãcate - nu cunosciubirea Lui. O viaþã întreagã sînt împresuraþi de dragostea Lui -ºi ei nu strigã niciodatã: Pãrinte, Tatã!

Iosif Trifa.

1928 - LS-28-5 - 8-VII-1928

Gratis! gratis!...

Într-un tîrg de þarã, am auzit sãptãmînile trecute pe cineva

strigînd cît îl þinea gura: gratis... fãrã bani!... Toatã lumea se îmbulzea într-acolo. Cine n-ar dori sã

capete ceva gratis, fãrã bani? El vindea o briºcã, o oglindã, unlanþ ºi alte mãrunþiºuri, toate la un loc cu 50 de lei ºi spunea cãle dã ca ºi gratis. Strigãtul lui era adicã un fel de înºelãciune, unfel de atragere mincinoasã a oamenilor.

În mijlocul oamenilor ce se îmbulzeau la acest gratis, eu mi-amadus aminte cã ºi Evanghelia are o astfel de reclamã. ªi ea strigãcuvîntul gratis, fãrã platã. Sîngele Domnului se dã fãrã nici oplatã (Apoc. 21, 6).

Voi toþi cei însetaþi, veniþi la ape, chiar ºi cel ce n-are bani!(Isaia 55, 1).

Reclama Scripturilor nu este mincinoasã. Ea nu este oînºelãciune. Evanghelia ne îmbie gratis cu o comoarã mai scumpãdecît toþi banii ºi averile acestei lumi. Dar vai, la aceastã strigarea E v a n g h e l i e i n u s e p r ea î n d eas ã l u m e a ! C u o c h e m a r emincinoasã, un mincinos strîngea sute de oameni, dar la chemareaEvangheliei, nu aleargã nimeni!

Ce lucru dureros!

Cele douã locuinþe

Domnul îºi are douã locuinþe: cerul ºi inimile smerite ºi

curate. Diavolul îºi are ºi el tot douã locuinþe: iadul ºi

inimile trufaºe ºi necurate.

Pag. 24

Am jurat credinþã...

Cînd a fost regele aici la Sibiu, pe stradã în învãlmãºagul

de oameni ce aºtepta sosirea regelui, am auzit pe cinevazicînd: eu am jurat credinþã la doi împãraþi ºi la doi

regi : la doi împãra þ i d in fos ta Aust ro Ungar ie º i la regeleFerdinand ºi regele Mihai...

Eu m-am gîndit în mine: cîþi trãiesc fãrã sã jure niciodatãcred in þ ã Împã ra tu lu i împã r a þ i lo r º i Regelu i r eg i lo r : I susMîntuitorul!

Douã feluri de clu-clu are cloºca

Cloºca îºi are un fel de clu-clu al ei; un fel de strigare ºi

chemare a puilor. Dar acest clu-clu este de douã feluri.Pe unul, cloºca îl strigã mereu toatã ziua: clu-clu... dar

puii nu se miºcã la auzul lui. Are însã cloºca un alt fel de clu-clupe care numai puii îl cunosc ºi îndatã ce-l aud, aleargã la mamalor.

Aºa sînt ºi chemãrile Domnului. Numai copiii lui Dumnezeucunosc glasul ºi chemarea Domnului ºi aleargã grãbiþi sub aripileLui cînd vine primejdia (uliul cel bãtrîn, diavolul).

Iosif Trifa.

1928 - LS-29-4 - 15-VII-1928

Un concurs de fericire

O bunã lecþie s-a gîndit sã dea un creºtin din America, în

urmãtoarea formã: Într-o bunã dimineaþã lipi pe poarta grãdinii sale,

urmãtoarea înºtiinþare:

Grãdina aceasta va fi dãruitã aceluia care este deplin fericit! Un bogat zgîrcit citind înºtiinþarea, se grãbi sã se prezinte în

nãdejdea cã, el fiind bogat ºi fericit, o va cîºtiga. - Eºti fericit? - în întrebã proprietarul grãdinii. - Da, sînt fericit. - Nu-i adevãrat, cãci dacã ai fi fericit, n-ai mai avea nici o

dorinþã ºi n-ai mai umbla dupã grãdini!...

Pag. 25

Dintr-o piatrã, a fãcut un tatã

Undeva am citit o poveste din þãrile rãsãritului. Un biet

copilaº orfan se rãtãcise în pustie. Plin de groazã umblasã scape de pieire. În depãrtare iatã se iveºte un chip de

om, dar cînd se apropie vãzu cã omul era o statuie de piatrã. Unurlet fioros de animal sãlbatic se auzi în apropiere. Atunci copilulcuprinzînd cu braþele sale chipul de piatrã, strigã din tot sufletulsãu: tatã dragã, scapã-mã! ªi, o minune, piatra cãpãtã viaþã, chipulse fãcu în tatã, care-ºi sãrutã copilul ºi îl scãpã de la pieire.

Prin credinþa sa, un copil a fãcut tatã dintr-o piatrã. Cu noi însã se pare cã povestea e de-a-ntoarselea. Noi avem un

Tatã viu ºi nespus de bun care tot strigã pe noi ºi ne cheamã laEl; noi însã se pare cã sîntem din piatrã; nu-L vedem, nu-L auzim,nu-L ascultãm.

Ca ºi copilul din pustie s-alergãm la El ºi sã scãpãm la El înpustia acestei vieþi plinã cu urletele fioroase ale patimilor ºiispitelor de suflet pierzãtoare.

Ce este aurul?

O gazetã englezã a pus odatã cititorilor sãi întrebarea: ce

este aurul? Pentru rãspunsul cel mai bun, s-a pus unpremiu de cîteva mii de lei. Rãspunsul cel premiat a

fost acesta: Aurul este un paºaport universal (bun pentru toate þãrile din

lume). Poþi descuia cu el toate graniþele ºi toate uºile. Poþi intracu el oriunde. Dar nu poþi intra cu el în rai. Uºa raiului n-o poþidescuia cu aurul.

Cu aurul poþi cumpãra orice, dar Împãrãþia lui Dumnezeu ºimîntuirea sufletului n-o poþi cumpãra.

Produce aurul orice: case, haine, scumpeturi, prieteni, etc. Unlucru singur însã nu poate produce: pace, bucurie ºi fericireadevãratã.

Iosif Trifa.

Pag. 26

1928 - LS-30-3 - 22-VII-1928

Rãsuflã... rãsuflã...

Aici la marginea mãrii, am vãzut o întîmplare cu un adînc

înþeles sufletesc. Un om a intrat sã se scalde în apele mãrii ºi a început

sã se înece. Se depãrtase prea mult de þãrm ºi nu ºtia sã înoate. Aalergat un înotãtor ºi l-a scos în braþe. Adus pe þãrm, cel înecatera ca ºi mort. Toatã lumea se umpluse de spaimã. Salvatorul,scurgîndu-l mereu de apã, asculta cu încordare sã afle de mairãsuflã ori ba. Deodatã scoate un strigãt de bucurie: el rãsuflã...rãsuflã...

Sute de oameni repetarã pe þãrmul mãrii aceastã veste debucurie: cel înecat rãsuflã... nu e mort... el trãieºte...

În clipele acestea eu m-am gîndit cã aºa o veste de bucuriesufleteascã se face ºi pentru un om ce începe a se ruga.

În clipele acestea mi-am adus aminte de o femeie intratã înOastea Domnului. Îmi scrie cu o nestãpînitã bucurie cã bãrbatulsãu a început sã se roage. I -am vorbi t mul t despre OasteaDomnului ºi despre cele sufleteºti - îmi scrie femeia - ºi ieri l-amvãzut rugîndu-se... el se roagã ºi eu plîng de bucurie...

Iatã ºi acesta era un fel de înecat ce a început sã rãsufle. Elrãsuflã, el se roagã, ºi un suflet plînge de bucuria acestei izbãviri.

Toþi cei ce cunoaºtem pe Domnul ºi rugãciunea, sã scãpãm ºinoi suflete ce ºi-au pierdut rãsuflarea. Ce bucurie mare vom aveaºi noi cînd vom putea zice: sufletul acesta nu e mort, el rãsuflã...el a început sã se roage... el poate fi încã adus la viaþã prin darulºi harul Duhului Sfînt.

Iosif Trifa.

1928 - LS-32-1 - 5-VIII-1928

Oglinda fermecatã

Doi tineri întorcîndu-se de la un tîrg, se înþelegeau astfel:

- Ce þi-ai mai cumpãrat de la tîrg? - O oglindã frumoasã cu 20 de lei.

- O oglindã fermecatã mi-am cumpãrat ºi eu. Oglinda mea evrãjitã. În ea se vede tot înãuntrul omului; în ea se vãd toate celedinãuntru ale omului pînã departe în adîncul inimii...

- Glumeºti sau vorbeºti serios? - Nu glumesc. Poftim! - ºi tînãrul scoase din buzunar cartea

Oglinda inimii omului... aceasta este oglinda cea vrãjitã. Citeºte-oºi vei vedea în ea viaþa ta cea sufleteascã, ºi mare folos vei aveadin aceastã vedere. Costã numai 15 lei. E mai ieftinã ca oglindata.

Tînãrul celãlalt a luat-o, a citit-o ºi azi e un brav luptãtor înOastea Domnului.

Pag. 27

Spicul cel plin ºi cel gol

Despre spicul cel plin ºi despre cel gol este o cunoscutã

asemãnare ºi învãþãturã religioasã. Spicul cel plin esteicoana celor smeri þ i º i încãrca þ i de fapte bune, iar

spicul cel gol este icoana celor trufaºi ºi îngîmfaþi, lipsiþi degreutatea faptelor bune.

Dar în afarã de aceasta, sf. Ioan Gurã de Aur mai are oînvãþãturã despre spicele cele pline ºi cele goale.

Pe spicul cel plin - zice sf. Ioan Gurã de Aur - soarele îl coace,iar pe cel gol îl usucã.

Darul lui Dumnezeu ajutã celui credincios sã coacã rodurivrednice de pocãinþã ºi de mîntuire, dar celui pãcãtos, acest darîi va fi în Ziua Judecãþii spre mustrare ºi spre uscare... spre pieireveºnicã.

Iosif Trifa.

1928 - LS-33-4 - 12-VIII-1928

Schimbã-þi stãpînul

Într-o searã, pe uliþã, am auzit doi servitori înþelegîndu-se

astfel: - Cum o mai duci?

- Foarte bine. De o sãptãmînã mi-am schimbat stãpînul. Amavut un stãpîn foarte rãu; un tiran mare. Acum am un stãpîn nou...mi-am schimbat stãpînul... am dat peste un stãpîn foarte bun; sãtot trãieºti în slujba lui... schimbã-þi ºi tu stãpînul, cãci ºi al tãue un om rãu!...

Auzindu-i astfel înþelegîndu-se, m-am gîndit cã aºa e ºi înlumea noastrã cea sufleteascã. Cei mai mulþi creºtini slujesc la unstãpîn rãu ºi tiran mare: la diavolul.

Ferice de cei ce pãrãsesc acest tiran ºi aflã pe stãpînul cel bunºi îndurat: pe Domnul!

Dragã cititorule! Ia seama. Poate ºi tu eºti în slujba stãpînuluicelui rãu. Schimbã-þi stãpînul! Schimbã-þi îndatã stãpînul cel rãu.I e º i d i n s l u j b a d i av o l u l u i º i i n t rã î n s lu jba cea d u l ce º imîntuitoare a Domnului!

Pag. 28

Era numai aur!...

În þãrile rãsãritului umblã o istorioarã ce spune cã doi

cã lã tor i rã tãcind în pust iul deºertului , ajunseserã înprimejdia de a muri de foame ºi sete.

Deodatã, în zare se iveºte un palmier, iar lîngã el urmele unorfoºti popositori pe aici. O traistã plinã cu ceva rãmãsese aici. Odesfãºurarã repede în nãdejdea cã aflã în ea ceva hranã. Dar vai,în ea era numai aur, iar aurul nu le putea ajuta! Au murit lîngãel...

Aºa se întîmplã ºi în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nuare nici o hranã pentru suflet. E un deºert mare fãrã apã ºi fãrãpîine sufleteascã.

Vai, cîte suflete mor de foame ºi de sete lîngã bogãþiile ºiaverile cele trecãtoare!

Iosif Trifa.

1928 - LS-34-3 - 19-VIII-1928

Barca ce stãtea pe loc

Aici, la marginea mãrii, am vãzut o întîmplare cu mult

înþeles sufletesc. Dupã un chef, doi pescari se suirã în bãrcile lor sã

plece în largul mãrii. Începurã a vîsli cu lopeþile, dar barca stãteape loc. Cum erau beþi, uitaserã se ridice ancora. Lor li se pãrea cãînainteazã, dar barca stãtea pe loc.

Abia dupã o bucatã de vreme, unul strigã: stai frate, cã n-amridicat ancora!...

Aºa sînt ºi unii creºtini care cred cã pot înainta în lucrulmîntuirii sufleteºti, þinîndu-ºi anumite patimi ºi pãcate.

Ridicã ancora, fratele meu, lasã-te de patimile ºi nãravurilecele rele! Altcum corabia mîntuirii tale stã pe loc, oricît ai da tucu lopeþile.

Pag. 29

Pãstorul ºi oaia cea neascultãtoare

Îmi tot vorbeºti despre un Dumnezeu bun ºi iertãtor - zicea

un om cãtre un ostaº din Oastea Domnului - dar uitã-te înlume cã nu ne mai slãbesc loviturile ºi bãtãile Lui!

Ostaºul a rãspuns foarte cuminte astfel: cînd o oaie iese dinturmã ºi îºi face de cap, ce face pãstorul? Fluierã dupã ea ºi ostrigã pe nume, dar oaia n-ascultã. O ameninþã cu bãþul, dar ean-are gri jã . Zvîr le cu ceva dupã ea, dar oaia º i mai mult sedepartã. Pe urmã trimite cîinele dupã ea, care o înhaþã, o supãrãºi o muºcã. Abia dupã aceastã supãrare, oaia se întoarce înapoi.

Aºa e frate dragã ºi cu noi. Domnul, Pãstorul cel mare ºi buna încercat multe ºi felurite chemãri dulci, sã ne întoarcem înapoidin rãutãþi în turma Lui cea binecuvîntatã. Dar noi n-am vrut sãne întoarcem. De aceea a trimis asupra noastrã necazuri ºi urgiicare ne împresoarã ºi ne muºcã din greu, încercînd sã ne întoarcãîn turma Lui cea sfîntã.

Vai de cei ce nici acum nu înþeleg ºi nu ascultã glasul ºichemãrile Scumpului nostru Pãstor!

Iosif Trifa.

1928 - LS-35-4 - 26-VIII-1928

Fel de fel

Deosebirea între bãrbaþi ºi femei

Bãrbaþii sînt toþi la fel. Tot ce li se spune, le intrã printr-o

ureche ºi iese pe cealaltã. ªi la femei tot ce li se spune intrã printr-o ureche ºi

iese prin gurã!...

Ginere bun!

Soþia: Ai tãiat tu din gazetã articolul în care se arãta: Cum

trãiesc oamenii o sutã de ani? Soþul: Da, drãguþo, ca sãnu-l citeascã mamã ta.

Iosif Trifa.

Pag. 30

1928 - LS-35-4 - 26-VIII-1928

Cele cinci degete ale pãcãtosului

Arabii au o istorioarã despre cum folosesc pãcãtoºii cele

5 degete de la mînã, respectiv despre cum se foloseºtediavolul de cele 5 degete ale pãcãtoºilor.

Cu douã degete - spune istorioara - diavolul îi acopere ochii sãnu vadã lumina Evangheliei ºi a mîntuirii. Cu celelalte douã îiastupã urechile sã n-audã Cuvîntul lui Dumnezeu ºi chemãrilemîntuirii, iar cu al 5-lea deget, satana îi pune lacãt pe gurã ºi îizice: vino dupã mine fãrã nici un cuvînt de împotrivire!...

Fluieratul vînãtorului

Un vînãtor am întîlnit aici la munte. Mergea sã vîneze

capre, dar cîine de vînat nu avea. În loc de cîine, duceao micã fluieriþã cu care imita glasul caprelor sãlbatice.

Am plecat cu el sã vãd ce ispravã va face. Vînãtorul s-a aºezatunde º tia cã e rost de vînat ºi a început a sufla cu fluieri þa ochemare mincinoasã de caprã. Un þap a auzit aceastã chemare, ad a t u n mi c r ã s p u n s º i a p l eca t dupã ea ( e t o cma i t i mp u lîmpreunãrii acestor animale). Þapul se apropia mereu, sãrmanul!El nu ºtia ce fel de caprã îl aºteaptã. În gîndul lui vedea cãprioaracea frumoasã, dar vai, îl aºtepta glonþul.

Cînd s-a ivit într-un luminiº, glonþul l-a doborît la pãmînt. Eu m-am gîndit în mine cã aºa face ºi diavolul, vînãtorul cel

rãu al sufletelor. Cu înºelãciunea, atrage diavolul sufletele încursa pierzãrii. Cînd omul pleacã în calea poftelor lumeºti trezitede fluierul diavolului, aºa pãþeºte, ca þapul cel înºelat: el aleargãîn pieire trupeascã ºi sufleteascã.

Iosif Trifa.

Pag. 31

1928 - LS-36-3 - 2-IX-1928

Fã-þi o hainã nouã!

Zilele trecute am fost la croitor cu o hainã mai veche.

Doream sã o refac... sã-i punã ceva material nou ca sãiese o hainã nouã.

Dar croitorul cercetînd mai de aproape haina, mi-a zis: nu seface, pãrinte, sã mai repari haina asta... ar fi pagubã sã bãgãmmaterial nou în ea... mai bine fã-þi o hainã nouã.

Îndemnul cro i toru lu i mi-a adus aminte de cuvin teleMîntuitorului: Nimeni nu coase un petic de postav nou la o hainãveche (Marcu 2, 21).

Lucrul mîntuirii sufleteºti nu stã în a pune cîte un petic nou lao ha inã v eche ( a face c î te o micã îmbunã tãþ i re l a o v i a þ ãpãcãtoasã), ci stã în a te îmbrãca în haina cea nouã, în omul celnou (Col. 3, 9-12).

Þin sã spun cu acest prilej cã ºi Oastea Domnului nu punepetice - nu predicã numai lãsarea de unele nãravuri rele - cipredicã o hainã nouã, o viaþã nouã.

Palmele

Doi oameni discutau despre atotbunãtatea ºi îndelung

rãbdarea lui Dumnezeu. Se zice cã Dumnezeu e nesfîrºit de îndurat ºi

rãbdãtor - zicea unul - dar iatã cã lumea e plinã de urgiile Lui. Dacã cineva îþi dã o palmã - rãspunse cealaltã, un ostaº al

Domnului - ce faci? O rabd ºi întorc ºi cealaltã faþã cãci aºa ne învaþã Evanghelia. Dar dacã acel cineva se repede ºi îþi mai arde douã palme ºi

încã douã ºi iar douã... ce faci? Îl las în pace cã acela batjocoreºte rãbdarea mea, ºi dacã el nu

mã lasã în pace, îi mãsor ºi eu cîteva. Ei vezi, dragã suflete? Aºa e ºi cu rãbdarea ºi îndurarea Tatãlui

ceresc. Va fi El Tatãl ceresc nesfîrºit de îndurat ºi rãbdãtor, darºi aceastã rãbdare îºi are un hotar al ei pe care noi l-am trecutdemult.

Cu fãrãdelegile noastre, noi batjocorim bunãtatea ºi îndurareaTatãlui ceresc - de aceea ne-au ajung urgiile ºi bãtãile Lui.

Nu mai pot suferi fãrãdelegile voastre - ne zice Domnul prinprorocul Isaia.

Iosif Trifa.

Pag. 32

1928 - LS-37-4 - 9-IX-1928

Aceasta am fãcut Eu pentru tine...

Istoria pãstreazã urmãtoarea întîmplare:

La anul 1819, un tînãr boier din Germania, fãcea oexcursie de plãcere prin munþi. La o rãscruce de drum a

vãzut o rugã cu chipul lui Isus Cel Rãstignit. Crucea avea de jurîmprejur urmãtoarea scrisoare: Aceasta am fãcut Eu pentru tine- dar tu ce faci pentru Mine?

Icoana ºi întrebarea ei îi strãpunse inima, îi schimbã viaþa ºitînãrul cel iubitor de plãceri deveni un vestitor al Domnului.

Mai tîrziu acest întors la Domnul, scrise ºi el întrebarea de maisus pe o rugã d in ap rop ie r ea une i c î r c iumi . Pes t e un an ,c î r c i u mar u l e r a º i e l u n î n t o r s l a D o mn u l . Î n t r eb a rea î istrãpunsese inima. Încuiase cîrciuma ºi din vestitor al diavoluluise fãcuse un vestitor al Domnului.

Fratele meu! Lasã întrebarea de mai sus sã sape ºi în inima ta.Ce rãspuns ai tu faþã de aceastã întrebare? Ce faci tu pentru Celce a suferit ºi a murit pentru tine?

Iosif Trifa.

1928 - LS-38-3 - 16-IX-1928

Pilda unui surdo mut

Un surdo mut cerceta regulat biserica ºi asculta predica.

Cineva î l întrebã de ce face acest lucru, dupã ce eln-aude º i nu în þelege nimic. Surdo mutul rãspunse

foarte cuminte aºa: Deºi sînt surd, eu pot asculta ºi auzi cu inima mea Cuvîntul lui

Dumnezeu. Inima mea aude ºi ascultã Cuvîntul lui Dumnezeu. Deºi sînt mut, eu pot vorbi cu Dumnezeu prin rugãciunea

inimii mele. ªi a treia oarã: eu dau prin aceasta o pildã bunã altor oameni

sãnãtoºi care în loc de bisericã se duc duminica pe la cîrciumã ºiprin tîrguri.

Pag. 33

Cei trei paºi

Taina mîntuirii sufleteºti nu cere cine ºtie ce ºtiinþã ºi

filozofie mare. Eu am o adevãratã groazã de sistemeleteologice ºi filozofice. Taina mîntuirii sufleteºti are

numai trei paºi, trei pãºiri sufleteºti: 1 - Pasul prim: sã ieºim din noi înºine ºi din lume (din duhul

lumii). 2 - Pasul al doilea: sã intrãm în Domnul Isus Hristos (sã

primim Jertfa Crucii Sale ºi sã trãim o viaþã cu El ºi EvangheliaLui).

3 - Pasul al treilea: sã intrãm în rai.

Iosif Trifa.

1928 - LS-39-3 - 23-IX-1928

Pãstorul ºi oile

Cînd pãstorul vrea sã bage oile în staul ºi ele nu vreau, ce

face? S-apucã ºi prinde un miel ºi-l bagã pe el înainte.Pe urma mielului, se bagã apoi ºi oile.

Aºa face ºi Domnul cu cei ce nu vreau sã intre în staulul Lui.Sînt pãrinþi învîrtoºaþi în pãcate, dar cînd Domnul le ia cîte unmiel - cînd le moare un copil - atunci se lasã de rãutãþi ºi intrã înstaulul Domnului.

Însã cei mai mulþi nici prin astfel de încercãri nu se întorc laDomnul. Prin rãzboiul cel mare, Domnul a luat atîþia miei, ºitotuºi lumea nu s-a lãsat de rãutãþi.

De cînd tot umblã - ºi în cîte feluri - tot umblã Domnul sã nebage în staul - ºi noi nu vrem!

Praful ºi focul

Inima omului celui lumesc este ca o magazie încãrcatã cu

praf de puºcã. Îndatã ce se apropie focul ispitelor de oastfel de magazie, se întîmplã o explozie, se face un pãcat.

Pãcãtosul nu poate rezista pãcatului. Dar omul cel duhovnicesc este ferit de astfel de explozii. Inima

lui e curãþitã de materii inflamabile. El se aprinde numai pentruDomnul ºi pentru cele sufleteºti.

Iosif Trifa.

Pag. 34

1928 - LS-40-3 - 30-IX-1928

Tatã, oare a murit Dumnezeu?

Tatã, oare a murit Dumnezeu? - întrebã odatã pe tatãl sãu

o fetiþã ce mersese prima datã la ºcoalã. - Dumnezeu nu moare niciodatã - rãspunse tatãl - cine

þi-a spus þie lucruri de astea? - Apoi tatã dragã, învãþãtorul ne-a spus astãzi în ºcoalã cã toþi

oamenii se roagã ºi cînd se roagã vorbesc cu Dumnezeu; pe tinenu te-am vãzut niciodatã vorbind cu Dumnezeu - ºi de aceeacredeam cã Dumnezeu a murit...

Tatãl rãmase ruºinat, ºi din ziua aceea începu a se ruga.

Diavolul modei

O fatã, zi de zi îºi tot îmblãtea pe mamã-sa sã-i facã o

hainã dupã moda cea nouã (cu picioarele goale). Într-ozi, cînd fata iar începu, mama îºi ridicã ochii ºi mîinile

s p r e c e r , î n s e m n d e r u g ã c i u n e º i s t r i g ã c u g l a s m a r e :Miluieºte-mã Doamne Isuse, Fiul lui David, cãci fiica mea rãu seîndrãceºte (Matei 15, 22).

La strigãtul acesta, diavolul modei pãrãsi pe fatã; se ruºinã decererea ei ºi din acel ceas nu mai ceru haine scurte ºi pãr tãiat.

Iosif Trifa.

1928 - LS-41-5 - 7-X-1928

Urma va alege

Doi oameni se duserã în pãdure sã taie lemn de clãdit.

Unul e ra un om cred inc ios , cu r îvnã pen t ru ce lesu f le t eº t i ; ce lã l a l t e r a d in mu l þ imea cea mare a

necredincioºilor. Doborînd un arbore, cel necredincios zise: vezi frate dragã, aºa

e ºi cu viaþa noastrã. Cînd vine moartea, ne doboarã jos ºi s-agãtat cu noi, nimica s-alege de noi...

O, fratele meu - rãspunse credinciosul - nu-i adevãrat cã viaþanoastrã se gatã pe nimic cînd vom muri. Vezi tu arborele acesta?L-am doborît jos, dar abia acum, dupã ce l-am tãiat, se va vedeade ce treabã este bun.

Abia acum vom vedea de este sãnãtos ºi bun de clãdit, ori estebuturos ºi bun numai de foc. Aºa e ºi cu noi. Cînd va veni secureamorþii ºi ne va doborî, atunci se va vedea ce fel de pomi sîntem:sãnãtoºi, ori buturoºi. Atunci se va vedea de sîntem de folos, oride aruncat în foc, în iad.

Iatã cã securea a ºi fost înfiptã la rãdãcina pomilor (Matei 3, 10) . Cum se va a f l a pomul v i e þ i i t a l e , i ub i t ecititorule?

Pag. 35

Piatrã, dobitoc ºi diavol

Zgîrcenia îl face pe om piatrã. Beþia ºi poftele cele lumeºti

îl fac dobitoc, iar trufia îl face diavol.

Iosif Trifa.

1928 - LS-42-5 - 14-X-1928

Ce poate face rugãciunea

Un beþiv îºi fãcea foiþe de þigãri din Noul Testament pe

care i-l dãduse un ostaº din Oastea Domnului. Beþivulîºi bãtea în acest chip joc de Cuvîntul lui Dumnezeu ºi

de încercãrile ostaºului. Dar odatã s-a întîmplat cã þigara se tot stingea ºi nu ardea.

Desfãcînd mucul þigãrii, a mai aflat pe hîrtia de pe el vorbeleacestea care nu apucaserã încã a arde: Care va fi sfîrºitul celor cenu ascultã de Evanghelie? (1 Petru 4, 17). Aceastã întrebare îistrãpunse inima. Nu mai putea scãpa de ea. Orice fãcea, oriîncotro se ducea, nu putea scãpa de aceastã întrebare teribilã: careva fi sfîrºitul celor ce nu ascultã de Evanghelie?...

Peste cîteva sãptãmîni cãzu biruit la picioarele Crucii.Rugãciunea ostaºului n-a fost zadarnicã. Sã ne rugãm neîncetatpentru cei cãzuþi.

Un rãspuns potrivit

Un d e l o cu i e º t e Du mn ezeu? - î n t r ebã o d a t ã u n

necredincios, aºa cam în batjocurã pe un credincios. - Pretutindeni - rãspunse credinciosul - afarã de

inima ta, cãci dacã ar fi ºi acolo, atunci nu te-ai ocupa cu astfelde întrebãri nebune!...

Iosif Trifa.

Pag. 36

1928 - LS-43-5 - 21-X-1928

Cînd Roma ardea

Cînd odinioarã s-a aprins Roma, Nero, împãratul cel

nebun se delecta cîntînd din vioarã. Roma ardea, iar elcînta.

Altãdatã cînd poporul murea de foame, a trimis corãbiile laEgipt, dar sã nu aducã grîu, ci sã aducã . . . nisip pentru arene(circuri). Poporul murea de foame, iar Nero aducea... nisip.

Mare nebun ºi mari nebunii! Dar vai, tot astfel de nebuniisufleteºti fac ºi cei ce trã iesc în nepãsare de cele sufleteº t i .Sodoma ºi Gomora lor s-a aprins... dar ei îºi vãd de petreceri ºipãcate. Sufletul lor moare de foame ºi sete, dar ei umblã dupãplãceri ºi desfãtãri lumeºti. Ah, ce nebunie este a trãi o astfel deviaþã!

Cîntecul diavolului

Într-o carte veche, un pustnic de prin Moldova scrie:

Într-o noapte am avut o vedenie. Mi se pãrea cã-l vãd pediavolul cîntînd. Luînd îndrãznealã, l-am întrebat: diavole!

ce fel de cîntare îþi place þie mai mult? Cîntarea mea cea mai plãcutã este: Cine-o fãcut crîºma-n drum

- rãspunse diavolul - pentru cã cine intrã în birt, acela face voiamea ºi ascultã întru toate de mine. Nicãieri n-am eu un seceriº atîtde bogat ca pe la crîºme...

Spune-i sã aºtepte

Istoria pãstreazã urmãtoarea întîmplare:

Un prim ministru din Anglia îºi fãcea rugãciuneaobiºnuitã de dimineaþa. În decursul rugãciunii soseºte

tocmai regele ºi îl cheamã sã-i comunice ceva urgent. Prim ministrul trimise atunci pe servitorul sãu, zicîndu-i:

spune la maiestatea sa regele sã aºtepte puþin, cãci tocmai acumvorbesc cu Regele regilor...

Regele aºteptã ºi lãudã credinþa sfetnicului sãu. Ce þarã fericitãcu astfel de cîrmuitori! Oare cîþi dintre cîrmuitorii noºtri vorbesccu Regele regilor?

Iosif Trifa.

Pag. 37

1928 - LS-44-5 - 28-X-1928

Visul necredinciosului

Un necredincios visã odatã cã a murit ºi ajunsese în faþa

unei porþi mari, toatã fãcutã din aur strãlucitor. Poartaera deschisã larg. Nimeni nu sta de pazã la intrarea ei;

oricine putea intra înãuntru. Intrã ºi el. Înãuntru totul strãlucea casoarele ºi din toate pãrþile rãsunau cîntece religioase de slavã ºimãrire lui Dumnezeu. La început îi plãcu necredinciosului, darcînd vãzu cã nu se mai gatã cîntãrile, a început a se plictisi. El nuiubea aceste cîntãri. Dupã 3 zile îºi zise: aici nu-i de mine! - ºiieºi afarã. Nimeni nu-l oprise sã intre; nimeni nu-l opri sã iese.

În visul sãu, necredinciosul fusese în rai, dar ieºise de bunãvoie de acolo, plictisit de cîntãrile religioase. Acest vis vrea sãspunã cã pentru cei necredincioºi, raiul ar fi un adevãrat iad. Cinen-are în lume plãcere pentru cele sufleteºti, cum ar putea oare oveºnicie întreagã sã petreacã în ele?

ªi mai vrea sã spunã acest vis cã trebuie sã iubim cîntareareligioasã încã din aceastã viaþã, pentru ca dupã moarte sã neocupãm locul nostru în corul veºniciei, alãturi de cetele îngereºti.

Eu nu vînd zile...

Istoria pãstreazã urmãtoarea întîmplare:

Un bancher din Anglia se îmbolnãvi pe neaºteptate deo b o a lã i n f ec þ i oas ã , d e an g h i n ã , l a g r u maz . To a t e

încercãrile medicului de a-l scãpa au fost zadarnice. Sosireamorþii era o chestie de cîteva ceasuri.

- D-le doctor - zise atunci bolnavul - mai lungeºte-mi viaþapînã dimineaþã , º i î þ i voi da 200.000 de l ire sterl ine (cîtevamilioane de lei; o lirã face cam 800 de lei).

- O, dragul meu - rãspunse atunci medicul - eu nu vînd zile, cinumai medicamente. Zile poate vinde numai Singur Tatãl ceresc!

Iosif Trifa.

1928 - LS-45-3 - 4-XI-1928

E numele meu

Da ce te-ai apucat sã citeºti în Biblie - zise un om cãtre

un ostaº din Oastea Domnului - nu-i pentru tine carteaasta?

- Ba-i tocmai pentru mine - rãspunse ostaºul, cãci uite stã scrisnumele meu în ea.

- Unde? - Aici unde zice: Isus Hristos a venit în lume sã mîntuiascã pe

cei pãcãtoºi, dintre care cel dintîi sînt eu (1 Tim. 1, 15).

Pag. 38

Dacã Biblia ar avea grai

Dacã Biblia ar avea grai, ea ar striga: Oameni buni, eu

s î n t C a r t e a l u i D u m n e z e u : c i t i þ i - m ã ! E u s î n tdescoperirea lui Dumnezeu: cerceta þ i-mã! Eu sînt

Cartea vieþii: iubiþi-mã! Dumnezeu este autorul (scriitorul) meu!Cercetaþi-mã ºi veþi afla în mine pe Dumnezeu; veþi afla toateîncercãrile ºi lucrãrile ce le-a fãcut dragostea lui Dumnezeu îndecursul veacurilor pentru mîntuirea voastrã a pãcãtoºilor... veþiafla în mine apa cea vie ºi mana cea cereascã!...

O grevã de laudã

La o fabricã din oraºul Brooklyn din Statele Unite, 400 de

fete, lucrãtoare în fabricã, au declarat grevã din cauzã cãnu mai puteau suferi vorbele necuviincioase ºi urîte ale

lucrãtorilor bãrbaþi.

Iosif Trifa.

1928 - LS-45-5 - 4-XI-1928

Lampa beþivului

Un beþiv întorcîndu-se noaptea tîrziu acasã, aflã lampa

arzînd. În beþia lui vãzînd douã lãmpi în loc de una, îºizise: la ce ard douã lumini?... una trebuie stinsã...

Ce s-a întîmplat e uºor de aflat. Beþivul stinse lampa ºi rãmaseîn întuneric. Întorcîndu-se mînios, se împiedicã, a dat cu capulpeste cuptor ºi a treia zi muri.

Aºa pãþesc beþivii ºi în cele sufleteºti. Beþivul îºi stinge elînsuºi lumina vieþii, lumina sufletului.

Beþivul de mai sus se amãgea cã are douã lãmpi. Aºa seamãgesc ºi to þi beþivii ºi pãcãtoºii, închipuindu-ºi cã mai auvreme sã se întoarcã la Dumnezeu.

Dar tocmai prin nebunia asta îºi sting ei înºiºi lumina vieþii!

Iosif Trifa.

Pag. 39

1928 - LS-46-5 - 11-XI-1928

Ce meserie are diavolul?

Diavolul are multe feluri de meserii. Între altele, diavolul

es te un mare împle t i to r de funi i º i º t reangur i . Aîmbãtrînit în meseria asta. ªi lucru ciudat. În meseria

asta diavolul n-are material. Nici cînepã nu seamãnã, nici nutoarce. Materialul din care îºi împleteºte funiile, i-l dau oamenii,ºi pe urmã cu aceste funii îi leagã pe oameni.

Toþi cei ce trãiesc în dezmierdãri ºi patimi lumeºti, furnizeazãmaterial pentru atelierul de împletit funii al diavolului.

Ah, cîþi oameni parcã nimic altceva nu fac, decît carã ladiavolul material pentru ºtreanguri ºi funii! Ah, cîte muieri parcãnimic altceva nu fac, decît meliþã ºi torc pe seama diavolului!

Toþi cei ce trãiesc în patimi ºi dezmierdãri lumeºti, sîntfurnizorii diavolului; îi dau diavolului cîlþi ºi material din care ieslegãturile cele grozave cu care satana leagã sufletul lor.

Nu cumva ºi tu cititorule eºti un astfel de furnizor aldiavolului?

Iosif Trifa.

1928 - LS-47-5 - 18-XI-1928

Aveþi acasã porci?

Un vestitor al Evangheliei, vorbind despre curãþenia vieþii

sufleteºti, îºi întrebã ascultãtorii: - Aveþi acasã porci?

- Avem. - Dar o casã, aºa mai curatã, unde primiþi prietenii ºi oaspeþii,

aveþi? - Avem. - D-apoi umblã porcii dv. în casa asta? - Ba. - Ei bine, sã ºtiþi cã lucrul ãsta se petrece în casa voastrã cea

sufleteascã. Voi sînteþi Templul lui Dumnezeu, ºi cã Duhul luiDumnezeu locuieºte în voi - zice Scriptura (1 Cor. 3, 16). Darîn casa asta bãgaþi de seamã cã umblã porcii patimilor urîte, cabeþia, desfrînarea, zavistia ºi altele. Toþi cei ce trãiþi în patimirele, aveþi o casã a sufletului în care umblã porcii.

Pag. 40

Eu slujesc Domnului...

Trei oameni se întîlnirã la marginea unui rîu mare, peste

care urma sã treacã cu o luntre. Dar cum luntrea erami cã , n u s e p u t eau su i î n ea dec î t d o i o amen i º i

luntraºul. Luntraºul îi pofti pe doi din ei sã se suie în luntre. - Eu slujesc la un ministru - zise unul din cei trei - ºi se sui în

luntre. - Eu slujesc la un general - zise al doilea - ºi se sui ºi el- Eu slujesc Domnului Isus Hristos - zise al treilea - mi se

cuvine ºi mie loc. - Ha! ha! ha! - rãspunserã ceilalþi rîzînd ºi batjocorind... rãmîi

tu aici cu Domnul tãu! Luntrea plecã cu cei trei, dar pe la mijlocul apei se scorni un

vînt ºi rãsturnîndu-se în valuri, se înecarã cu toþii. Cel ce slujea Domnului a scãpat.

Iosif Trifa.

1928 - LS-47-7 - 18-XI-1928

Rãspunsul lui Diogene

Diogene - un vestit filozof din vremea lui Alexandru

Macedon - fu îmbiat odatã cu un pahar de bãuturã. Diogene luã paharul ºi îndatã îl rãsturnã jos.

- De ce ai fãcut, Diogene, acest lucru? - Pãi - rãspunse Diogene - l-am rãsturnat eu, ca nu pe urmã sã

mã rãstoarne el pe mine!

Iosif Trifa.

Pag. 41

1928 - LS-50-5 - 9-XII-1928

Istorioare morale

Un ostaº din Oastea Domnului ne scrie:

Înainte de a-L cunoaºte pe Domnul, eram un marezgîrcit. Nici nu voiam sã aud de milostenie faþã de cei

lipsiþi. A treia zi dupã intrarea mea în Oaste, veni un cerºetor pela casa mea. Am intrat în cãmarã sã-i tai o bucatã de slãninã. Darhop, sosi ºi satana cu ispita. Taie pe ici - îmi ºoptea el - cã-i ovreme scumpã... ba, stai, mutã cuþitul mai pe dinafarã cã-i lipsãde porumb... ba mai bine ar fi sã-i dau omului altceva, cã porcu-iprea scump...

- Carã-te de aici - i-am rãspuns eu - cã de mã înciud, sã ºtiidiavole cã m-apuc ºi tai ºtreangul de la slãninã ºi o împart toatãla sãraci...

Diavolul fugi ºi de atunci nu mai simþii ispita lui.

Iosif Trifa.

1928 - LS-51-4 - 16-XII-1928

Scaieþii din Australia

Cînd au intrat mai întîi englezii în Australia ºi au luat-o

în s tãpîn i rea lo r, au af la t aco lo c împi i în t i n se º imãnoase. Nici un fir de scaiete sau mãlurã nu pãtrunsese

încã în pãmîntul Australiei. Despre þara englezilor în schimb se ºtie cã e þara scaieþilor (în

special Scoþia). Pe un englez scoþian aºezat în Australia, îl ajunsedorul dupã scaieþii din patria lui. A scris acasã în Scoþia la pãrinþisã-i trimitã cîteva fire de sãmînþã de scaieþi. Sã-i semene ºi sã-iaibã lîngã casã ca pe o amintire aducãtoare de patria lui.

Sãmînþa sosi, englezul a semãnat-o, vremea a sporit-o, vîntulo purtã ºi din aceastã sãmînþã se umplu pe urmã Australia întreagãde scaieþi. Din cîteva fire de sãmînþã, trimise prin poºtã se umpluo lume întreagã cu scaieþi.

Ce minunatã icoanã este aceastã întîmplare despre puterea cucare se rãspîndeºte ºi în lumea cea sufleteascã sãmînþa cea rea,neghina diavolului. Cît de greu se rãspîndeºte sãmînþa cea bunã,grîul cel sufletesc, dar ce repede prinde neghina diavolului!

Ca scaieþii din Australia, întocmai aºa de repede se rãspîndeºteneghina diavolului, cînd îi faci loc în Australia inimii tale!

Iosif Trifa.

Pag. 42

1929 - LS-2-3 - 6-I-1929

Un rãspuns potrivit

Nu-i pentru tine Biblia - zise odatã un om cãtre un ostaº

din Oastea Domnului - eu am auzit pe unii din învãþaþiinoºtri spunînd cã Biblia-i otravã pentru cei neînvãþaþi...

de unde ºti d-ta cã-i miere ori otravã ceea ce citeºti în Biblie?... - Dar d-ta - rãspunse ostaºul - cînd ceri la cîrciumã bãuturã

îndulcitã, de unde ºtii cã Leiba crîºmarul a bãgat în ea zahãr oriba?

- Pãi o gust ºi vãd cã-i dulce ºi-mi place. - Apoi vezi aºa fac ºi eu. Citesc Biblia ºi vãd cã-mi place... Ce

dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decîtmierea în gura mea! (Psalm 119, 103).

- ª-apoi omule dragã, dacã ar fi otravã ceea ce citesc, apoi cumse face cã de cînd citesc în Biblie, în loc sã mã prãpãdesc, m-amlãsat de bãut, de fumat, de sudalme ºi alte rãutãþi?... cum de dãotrava din Biblie astfel de roade?...

Omul rãmase sã se dumireascã cu învãþaþii lui asupra acesteiîntrebãri.

Jocul

Un om poftea pe un ostaº din Oastea Domnului sã joace

la birt. - Foarte bine - rãspunse ostaºul - eu te ascult dacã

mã asiguri cu sufletul tãu cã pot juca în Numele Domnului IsusHristos, cãci uite frate dragã, ce scrie aici în Scripturã: ªi oriceface þ i , cu cuvîn tu l sau cu fapta , sã face þ i to tul în NumeleDomnului Isus, ºi mulþumiþi, prin El, lui Dumnezeu Tatãl (Col. 3, 17).

Omul rãmase ruºinat.

Balul

O fatã tînãrã îºi fãcea de cap cercetînd toate balurile ºi

petrecerile, neascultînd de pãrinþii ei. Într-o iarnã îºifãcu o hainã nouã de mãtase anume pentru balurile de

la Crãciun ºi Botez. Dar cum haina era subþire, iar fata voia sã fiefãloasã, se rãci ºi cãzu într-o boalã de moarte.

De pe patul morþii vãzîndu-ºi haina de bal, zise suspinînd: iatãaceasta este preþul sufletului meu!

Iosif Trifa.

Pag. 43

1929 - LS-3-5 - 13-I-1929

Albul între negrii

Africa e þara popoarelor cu pieile negre. În special centrul

Africii e curat negru. Cînd europenii au pãtruns pentruprima datã pe acolo, negrii au rãmas uimiþi vãzîndu-i. Nu

mai v ãz u s e r ã n i c i o d a t ã o amen i a l b i . P en t r u e i e r a cev aextraordinar, era o minune acest lucru. Pentru ei, oamenii ceiadevãraþi erau cei negri. Un om alb era pentru ei o batjocurã, unlucru de rîs. Pe cei dintîi europeni, negrii i-au luat cu batjocuri,cu hule ºi cu pietre. Mai sînt încã ºi azi prin Africa destule triburide sãlbatici care rîd ºi-i iau în batjocurã pe europenii ce se ducprintre ei.

Cam aºa stau lucrurile ºi între oamenii cei lumeºti ºi ceiduhovniceºti (1 Cor. 2, 14). Oamenii cei lumeºti nu pot suferipe omul cel duhovnicesc. Rîd de el, îl batjocoresc, îl prigonesc.De ce? Pentru cã omul cel duhovnicesc n-are culoarea lor ceasufleteascã: n-are viaþa lor ºi pãcatele lor. Celor pãcãtoºi li separe cã negrul lor e creºtinãtatea cea adevãratã, întocmai cumnegrilor din Africa l i se pare cã culoarea lor e culoarea ceaadevãratã a oamenilor. De aici hulele, prigoanele ºi batjocurile cele au cei ce trãiesc o viaþã cu Domnul.

Fratele meu! Te plîngi de prigoane ºi batjocuri dupã ce aiintrat în Oastea Domnului? Nu te plînge, ci te bucurã. Ar fi rãudacã nu le-ai avea. Prigoanele sînt dovadã despre albul sufletuluitãu. Din ce va spori acest alb, sã ºti, fratele meu cã tot mai multevei avea de suferit.

De altfel, toþi cei ce vor sã trãiascã cu evlavie în Hristos Isusv o r f i p r i g o n i þ i (2 Tim. 3, 12) . A º a a f o s t p e t i m p u lMîntuitorului, aºa va fi pînã la sfîrºitul veacurilor.

Predica faptelor

Un vestitor al Evangheliei, englezul Gordon, mergînd în

India sã predice Evanghelia, a intrat în tîrg cu un indiansã- l angajeze ca servi tor. M-aº angaja bucuros - a

rãspuns indianul - dar mã tem cã vrei sã mã faci creºtin. O, despreasta sã n-ai nici o fricã - rãspunse Gordon - iacã îþi fãgãduiesc cãde acum înainte n-am sã-þi vorbesc nimic despre Isus Hristos.

Gordon ºi-a þinut cuvîntul dar dupã un an, servitorul a cãzut lapicioarele lui zicînd: iubite stãpîne, te-ai þinut de cuvînt, nu mi-aivorbit nimic despre Isus Hristos, dar m-ai cîºtigat prin dragosteace mi-ai arãtat-o ºi prin faptele ce am vãzut cã le faci. Doresc ºieu sã mã fac un creºtin...

Minunatã predicã este predica faptelor sau predica întãritã cufapta. O predicã fãrã fapte n-are nici o putere. Sã predicãm ºi noiostaºii Domnului cu viaþa ºi cu faptele noastre!

Iosif Trifa.

Pag. 44

1929 - LS-4-6 - 20-I-1929

Icoana din Nurnberg

În oraºul Nurnberg din Germania, un credincios a sãpat din

lemn chipul Mîntuitorului ºi a celor 12 apostoli. Chipurilestau în picioare. Sînt însã în aºa fel fãcute cã îndatã ce

atingi ºi rãstorni chipul Mîntuitorului, se rãstoarnã toþi apostolii.Dar în schimb poþi rãsturna pe toþi apostolii - Domnul rãmînenemiºcat.

Domnul Isus este centrul vieþii ºi mîntuirii noastre sufleteºti.Luaþi acest centru, aþi rãsturnat totul! Lipseºte acest centru,lipseºte totul. Luaþi pe Domnul ºi Jertfa Lui din Biblie - veþirãmînea cu tunetele ºi fulgerele mîniei lui Dumnezeu pentrupãcatele noastre.

Luaþi pe Domnul din viaþa unui creºtin adevãrat, i-aþi luattotul, i-aþi luat toatã puterea. Luaþi-i totul, dar lãsaþi-i pe Domnul,n-a pierdut nimic.

Aici locuieºte un om ce n-are nici o grijã

Un credincios lipi pe uºa casei sale scrisoarea de mai sus.

Trecãtorii începurã a rîde. Omul ãsta trebuie cã-i nebun- îºi ziserã ei - unde s-a pomenit om fãrã nici o grijã?...

- Ba sã mã iertaþi - rãspunse credinciosul - eu nu sînt nebun,eu sînt în toatã mintea. Eu n-am scris de la mine aceste vorbe, cile-am luat din Sf. Scripturã de acolo unde zice: aruncaþi asupraLui toate îngrijorãrile voastre, cãci El Însuºi îngrijeºte de voi (1 Petru 5, 7).

Ori n-a zis ºi Însuºi Mîntuitorul cã ºi perii capului nostru sîntnumãraþi ºi Tatãl ceresc are grijã de noi? (Matei 6, 25-34). Eude cînd trãiesc o viaþã cu Domnul, am aflat cã adevãrate sîntvorbele Lui, ºi de aceea am scris aceste vorbe pe uºa casei mele.Domnul Se îngrijeºte de mine ca de un copil mic ºi nepriceput. Eun-am decît o singurã grijã: sã nu-mi rupã satana legãtura ce mi-amfãcut-o cu Domnul... sã-mi apãr aceastã legãturã cu rugãciune ºipriveghere...

Minunat rãspuns! Creºtinii de azi sînt împovãraþi de griji ºinecazuri tocmai fiindcã nu trãiesc o viaþã de adevãraþi copii ai luiDumnezeu. O, ce dulce ºi uºoarã este o astfel de viaþã!

Iosif Trifa.

Pag. 45

1929 - LS-5-6 - 27-I-1929

Un sfat bun

Ce sã fac cînd ispita certei intrã în casa noastrã? - întrebã

o femeie cãsãtoritã pe un vestitor al Domnului. - În clipele acelea - rãspunse vestitorul - tu trebuie sã

fi mutã, iar bãrbatul tãu sã fie surd. De veþi face aºa, veþi aveapace ºi liniºte în casã.

Domnule Ion - afarã porcule!

Un Ion apucat la chef striga ºi poruncea: cîrciumare! mai

adã o litrã... ºi încã una... ºi încã douã... patru... ºase... Cîrciumarul - gîndindu-se la cîºtig - îl servea

alergînd ºi rãspunzînd: aduc d-le Ion, aduc... Însã mai tîrziu, înþelegînd cã d-l Ion n-are nici un ban,

deschise larg uºa birtului ºi îl zvîrli afarã strigînd: afarã porcule! Aºa pãþesc beþivii. Aºa a pãþit ºi fiu