II

i

I

I

I

CUPRINS

lntroducere

I. De ce existi ceva mai degrabldecitnimic?Prolog

Explicafii simetrice

Erplicagii asimetrice

Epilog

II. Cine sunt eu?

Prolog

Spiritul din masind

Eu, robotul

Epilog

III. Ce este cu adevirat real?

Prolog

Corpuri Si idei

Perspectiva umanrh Si perspectiva de nicd'ieri

Epiloq

in loc de incheiere

9

33

35

43

58

v3

85

87

98N

109

-130

t{r143

L54

t69184

L95

Se spune c[ fi.losofia s-ar fi nlscut din mirare, din intreb[rile pe

care ni le-am pus noui ingine sau unii altora, nedumerifi in fafa

miracolelor lumii. Pentru noi, cei de azi, nu e mare filosofie sirispundem la intrebarea,,de ce ploui?", de pildn. Dar pentru pri-mii oameni, ploaia, focul, lumina qi intunericul erau fenomene cu

adevlrat misteriease, de nepitruns gi se cereau cumva explicate.

Pe acest traseu, se mai spune, in clutarea unor r[spunsuri la ase-

menea intrebdri, oamenii au ajuns, la un moment dat, la filosofie.Sau, mai bine zis, intreblrile pe care ni le-am pus despre lume au

fost rafinate qi qlefuite, cu timpul, pAni cAnd au ajuns si deviniintrebiri filosofice. De pildi, atunci cdnd ne intrebdm de ce lucru-rile care alcituiesc lumea, in pofida diversitllii lor uluitoare, par

si conviefuiasci armonios unele cu altele, ne punem o intreba-re filosofici. Iar aceasti intrebare ne impinge citre ciutarea unuiprincipiu, adicd o entitate abstracti care si fie astfel incAt si poatida seama de aceasti ordine a lucrurilor qi fiinfelor care alc[tuiesclumea, si ne ofere o explica[ie.

Aqa a apirut, se pare, gAndirea filosoficI, gAndirea in formasa cea mai abstracti. incetul cu incetul, mirarea noastrd in fafa

lumii ne-a adus in fafa celor mai dificile intrebiri pe care oame-

nii gi le-au pus vreodati, intreb[ri maximale prin aria lor de cu-prindere, care duc pAni la capdt procesul de abstractizare, tipicintrebirilor filosofice. La un moment dat, i-am spus acestui tip de

gandAe - care se indeletnicegte cu astfel de intrebiri totale qi foar-

te abstracte - ,,metafizicl". De fapt, tot legenda spune ci numele

t

&oN

F{

6l

a aperut mai mult din lntAmplare, fiind atribuit de un editor aloperelor lui Aristotel unui grup de scrieri care veneau in ordinedup[ scrierile lui de fizicd. Astfel, metafizica ar insemna ceea ce

vine, ceea ce urmeazi dupi fizici. $i uite aqa ne-am trezit cu unnume gi, mai tArziu, cu un intreg minunchi de intrebiri care maide care mai dificile, la care ne-am str[duit qi ne striduim in con-tinuare s[ glsim r[spunsuri. intrebirile metafizice sunt tare ciu-date: atunci cAnd reflectdm la ele, pare imposibil si le putem dayreodati un r5.spuns adecvat; dar, pe de altd parte, numai gindulci am putea renunfa la ele ne ingrozeqte, ca qi cum incetAnd s[ne mai punem astfel de intrebiri pierdem ceva esen[ial qi defini-toriu pentru noi inqine.

Aqa se face cd, de-a lungul secolelor, a1n ajuns si avem un ade-

virat muzeu al rispunsurilor pe care minfile cele mai iscoditoares-au str[duit si le ofere acestor intreb[ri chinuitoare qi minunate,in acelaqi timp. Unele dintre aceste rispunsuri au cipitat o impor-tanfd mai mare decA.t altele, au intrat in fesitura vietii noastre dezi cu zi, indrumAndu-ne qi oferindu-ne sprijin in momentele de

singuritate. De aici reiese ci, deqi am ajuns la astfel de intreb[ripornind, poate, de la curiozitatea care ne defineqte, ele au dobAn-dit cu timpul qi alti funcfib decAt aceea de a ne satisface nevoia de

a qti cum stau lucrurile. Sau, mai bine spus, intreblrile metafizicegi rispunsurile pe care le-am niscocit pentru ele au cipltat, trep-tat, functia importanti de a domestici pentru noi lumea striini Ei

necunoscutl in care ne-am trezitla un moment dat. Nu vom Etiniciodati cine a fost primul om care qi-a pus o astfel de intreba-re, deqi istoria plstreaz[ numele cAtorva greci care, ridicAnd ochiispre ce$ s-au intrebat ce se aflI in spatele multitudinii de fenome-ne care alcituiesc natura qi de aceea au incercat si construiascS.poveqti abstracte ca rispunsuri la astfel de intrebiri. Dar istoriaeste mereu aproximativ[ qi de multe ori convenfionall, o povestenecesarl despre trecutul nostru, dar care se reconfigureaz[ ne-incetat pe mlsuri ce inaintim in viitor. ins[, chiar daci nu Etimcine a fost primul om care s-a chinuit (qi probabil i-a chinuit qi pe

cei din jur) cu astfel de intreblri metafizice, qtim cI rdspunsurileformulate de-a lungul timpului au ajuns si indeplineasc[ aceastifunclie de a umaniza, intr-un fel, natura qi de a ne oferi confortulprelios al familiarizirii prin cunoagtere. Poveqtile metafizice ne-audat impresia atAt de importantl noud ci lumea este familiard, cine este apropiat[ qi, uneori, c[ este ficut[ pentru noi. Probabil c[,la inceput, primii gAnditori se simfeau a$a cum ne simtim qi noiast[zi cind ne mutim intr-o cas5. noui, pe care n-o cunoa$tem:stingheri, timizi, aruncAnd in jur priviri neliniqtite. Dar, cu tim-pul, ne instalim comod in ea mobilAnd-o cu lucruri care ne suntfamiliare qi care ne fac si ne simfim acasl. Cam a$a s-a intAmplatgi cu lumea: filosofii au inceput sd o studieze cu atenfie qi ribdare,construind apoi poveqti cu tAlc despre ea, narafiuni ample meni-te s5. ne ofere confortul familiarului, confortul ordinii cunoscute.

Aqadar, prin intermediul minfilor iscoditoare ale filosofilor,ne-am spus unii altora poveqti metafizice ca si imblAnzim, cum-va, lumea, m5.car in minte, ca s5. putem adormi liniqtifi, convinqica a doua zi totul va fi la fel cum l-am lisat, ordonat qi familiar.

Dar ce ne-am dorit de la astfel de poveqti metafizice? poate

doar s[ ne aline spaima de necunoscut qi sd aibl sens, sI fie inteli-gibile. S[ putem spune, ascultAndu-le, ,,da, aqa e firesc, aga e bine",sa facem si taci vocea aceea lluntricl care ne impinge, de multeori, sd intrebim ,,dar de ce?" Miturile, poveqtile despre zei qi zei-te, care ne-au servit bine o vreme indelungati qi ne-au dat sens,au inceput sd nu mai fie suficiente pe misurl ce am l[rgit, treptat,granifele lumii cunoscute. Oarecum straniu, dacl e si ne gAndimpufin: pe m[suri ce ne-am l[rgit orizontul qi am umanizat natura,anxietatea noastrd in fafa necunoscutului a sporit proporfional qi

miturile nu ne-au mai ostoit acea spaimd primitivd de intuneric Ainecunoaqtere. OricAte ofrande am fi adus zeilor, ei au continuat siramane t[cu[i, l[sAndu-ne si interpretim pAnd qi aceasti t[cere cape un semn. Aici a intrat in sceni filosofia qi poveEtile sale elegante,abstracte, maximale qi eliberate de capriciile care insofeau poveEtiledespre zei. Cutimpul, mintea noastri iscoditoare, pornitd definitiv

d!

o

aoN

.o

Fr

<i

in c[utarea ordinii, a dat naqtere qi qtiinfei, o alti unealti pre{ioa-

s[ in proiectul nostru de a imblinzi lumea. $tiin[a, la rindul siu,

a ajuns, cu timpul, si ne calmeze angoasele gi anxietifile, insi ri-pindu-ne, la fel de treptat, sensul qi inteligibilitatea. intrebirile sale,

mai pufin abstracte decAt cele ale filosofiei dar, uneori, cel pu{in la

fel de importante, ne-au permis si smulgem lumii adeviruri minu-

nate prin consecinfele lor practice, dar care ne lasi, de multe ori,

descumpiLnifi. Ce este lumina? Undi Ei corpuscul... Ce susfine, sau

ce fine laolalt[ aceasti diversitate uluitoare de flpturi in mijlocul

c[rora ne-am trezit gi noi, la un moment dat? O planeti miruntiaruncat[, aproape neglijent, intr-o margine de galaxie... E util, ftriindoiali, s[ Etim astfel de lucruri, e qi eficient si ne construim via-

[a pe baza lor, ins[ ele nu ne oferd prea multi alinare pentru ceea

ce ne-am obiqnuit s[ numim suflet. Se spune, uneori, ci gtiinfa s-a

niscut din filosofie. Cu toate acestea, mult[ vreme filosofii s-au ra-

portat la demersul qtiinlei ca niqte pirinfi geloqi pe realizirile copii-

lor lor, incercAnd si le reduci importanla sau s[ concureze cu ele qi

sporind, astfel, mai mult distan{a dintre cele doul domenii qi pro-

pria lor nesiguranfi qi incertitudine. Alti filosofi s-au striduit, apoi,

s[ repare ruptura dintre cele doui gi si arate ci ele nu sunt, de fapt,

striine qi aflate in vreo competilie, ci mai degrabl complementare.

Au incercat, am putea spune, s[ restabileascl relaliile de rudenie,

vorbind frumos despre realiz[rile qtiinfei. Cum a ficut-o Bertrand

Russell, de pildi, care spunea, la un moment dat, c[ filosofia sondea-

z[ lumea prin lntrebirile sale, pregdtind intr-un fel, drumul qtiinfei.

Apoi, pe mlsurl ce intrebirile filosofilor devin mai limpezi, adic[pe misurl ce putem s[ le dlm rispunsuri precise, continu[ Russell,

ele se desprind de filosofie qi formeazi qtiinfe de sine stititoare. Iar

filosofia rlmAne cu acele intrebiri la care nu putem incd sau nu vom

putea niciodatl si gisim astfel de rlspunsuri. Dar ruptura dintre

cele doul este, intr-un anumit fel, inevitabili qi fireasci. Ea apare

asemeni distanlei care se instaleazl, ca s[ plstrim aceeagi analogie,

intre pirinfi gi odraslele lor, o distanfl dati de istorii personale gi

orizonturi de via{[ diferite. insi aceste diferenfe, odatl ce le asum[m

ca fiind intru totul fireqti qi chiar necesare, nu constituie, neap[rat,

un motiv de ceartd! Pe scurt, chiar dacl s-a niscut din iscodirile qi

taton[rile filosofiei, gtiinla n-a venit sd o inlocuiascd pe aceasta dinurmi, ci mai degrabd s[ o completeze qi si-i ofere noi prilejuri de

reflecfie qi noi elemente pentru a-qi construi narafiunile gi teoriile.

Cici qtiinfa nu ne ofer[, a$a cum spuneam mai devreme, alinare qi

liniqte. Dimpotrivi, uneori ne sporeEte neliniqtea prin ceea ce des-

coperi despre noi inqine gi despre lumea care ne inconjoard. Ca qi

cum, in loc s[ ne familiarizeze cu lumea, ne instrlineaz[ sau ne in-deplrteazS. qi mai mult de ea. AEa se face ci, deEi certatS. o vremecu qtiinfa, filosofia a continuat s[ meargi pe acelaqi drum pe care

l-au deschis primii gAnditori curiogi, a continuat stridania de a rls-punde la acea intrebare de fond care defineqte, intr-un fel, natura

demersului filosofic': oare ce inseamni toate astea?

Astfel, poveqtile filosofice continud sl-qi indeplineasc[ menireaoriginari, si ne imbie la un somn liniqtit, s[ ne ofere alinare qi sens.

Si ne impingd discret citre ziua de mAine ca qi cum ar fi fost plimi-diti doar pentru noi qi mereu alta, mereu proasp6.t[, plinl de opor-tunitefl qi tilcuri aqteptAnd s[ fie descoperite. Multe dintre aceste

naratiuni au devenit, cu timpul, aproape anonime, nu mai qtim cinele-a gdndit gi ele se intrepitrund cu experienfele noastre de zi cuzi atdt de adAnc, incdt credem ci fac parte din lume. $i asta pentruca oamenii nu pot s[ infeleagl lumea decAt prin cuvinte, iar cuvin-tele filosofilor sunt, uneori, cele mai lflmuritoare, cele care arunc6.

cea mai mult[ lumin[ in jur. intr-un fel, am putea spune ci aceasta

este o probi a utilititii unei filosofii sau a alteia: atunci cAnd devine

aproape de neseparat de felul in care vedem noi lumea inseamnici gi-a indeplinit menirea, a ordonat qi a umanizat aqa de bine lu-mea, incAt nu putem sd mai privim in jur decit prin ochelarii dafide acea filosofie. Dar cuvintele, mai ales cele ale filosofilor, sunt qi

inselltoare. Ele pot s[ facd qi foarte mult riu, si ne inducd in eroare

$i care di qi titlul unei scurte, dar foarte simpatice introduceri ln filosofie scris[ deThomas Nagel.

ro

o

oo

.N

E

o

F

\o

f[r[ s[ ne dim seama, din cauza fascinafiei pe care o exercitl asu-

pra noastrl prin intermediul funcliei ordonatoare pe care o defin.

Filosofii lnqiqi au cizut prad[ acestei fascinafii, clci unii dintre ei

au ajuns s[ cread[, ba chiar si fie convingi ci pot rezolva proble-

me dificile doar cu ajutorul cuvintelor, al metaforelor qi analogiilor

sau, dup[ caz, al argumentelor formulate cu precizie qi m[iestrie.

Unii ar numi vremea aceea, de la care n-a trecut atit de mult timp,

epoca de aur a flosofiei. Dar cuvintele, in pofida importan{ei lorcovArqitoare, nu pot se fine loc de lume. Nara{iunile filosofice sunt

importante doar in m[sura in care ne oferi posibilitatea de a ordo-

na qi inlelege ceea ce e dincolo de cuvinte. in aceasti privinfd, nu

s-a schimbat nimic de la primii gAnditori qi pin[ astizi: c[utim siinfelegem prin cuvinte ceea ce nu poate fi in(eles altfel, dar cuvin-

tele nu sunt decAt un mijloc, nu un scop in sine.

intr-un anumit fel, aceast[ str[danie de a in[elege lumea, tipicifilosofiei, explicl qi o altl trlsitur[ pregnante a teoriilor formulate

de filosofi: ciutarea unei teorii ultime, definitive, care s[ cuprinditot ceea ce ne dorim s[ explic[m despre lume, o dat[ pentru tot-deauna. Filosofii au fost mereu, am putea spune, in c[utarea teo-

riei perfecte, a adevirului definitiv despre o mullime de lucruri:de la realitatea ultim[ gi pAn[ la o lege moral[ universali, clutlrileqi fr[mintlrile teoretice care definesc operele filosofilor sunt ani-

mate, toate, de aceast[ c[utare a unor rispunsuri finale la intreblricare ne privesc pe noi to[i, ca fiinfe umane. Dar nu e deloc limpede

daci adevirul este ceea ce se urmlreqte pe acest traseu frdmAntat

al istoriilor filosofice, sau, mai degrabl, acea familiarizare deplinlcu lumea, care si ne elibereze, o dati pentru totdeauna, de orice

neliniqte cu privire la felul in care este construitd lumea qi rostulnostru in ea. Altfel spus, oare intreb[rile filosofiei urmiresc s[ afle

adevlrul despre lume sau doar umanizarea ei? Ei bine, intrebarea

aceasta este, ea insiEi, o intrebare filosofic[ qi a dat naqtere mul-tor perspective fascinante, mai ales in secolul trecut, poate cel mai

fr[mAntat qi mai creativ secol din istoria gAndirii filosofice. Dan

oricare ar fi scopul pe care-l urmiresc, teoriile filosofice sunt de

rnulte ori qlefuite, discret, pe calapodul acestei tendinle de a da o

solu(ie definitivi la o problemi, un r[spuns perfect la o intreba-

re fundamentali pentru noi, oamenii. Filosofii nu se pot mulqu-

mi, aparent, cu solulii qi rispunsuri parfiale, sau cu o valabilitate

temporari.. Ei vor totul sau nimic! Uneori, privi{i din afarl, par sifie asemeni adolescenlilor care, odatd ce li s-a ridicat de pe ochi

v[lul copiliriei, vor si cuprindl totul dintr-odati, s[ schimbe qi

s[ ordoneze, definitiv intreaga existen!6. Dar asta nu inseamni cifilosofii ar fi naivi, nicidecum. Aqa cum nici adolescenfii nu sunt

naivi, in pofida a ceea ce ne-am obiqnuit si credem despre ei, noi,

cei trecufi de pragul adolescen{ei in lumea serioasl 9i aparent cal-

mi a maturitlfii. Aici este vorba de un anume entuziasm, legitirn,

putem spune, daci linem seama de faptul ci nu avem la indemAniL,

inc6, acele rispunsuri finale pe care le clutlm de cAnd am inceput

si privim curioqi lumea din jurul nostru. $i nu doar legitim, dar qi

benefic pentru noi to{i. Adolescenfii sunt mereu nemulfumifi de

rispunsurile genera{iilor anterioare, mereu nemulpmifi de felul

cle a trii al plrinfilor 1or. Filosofii, la rAndul lor, par si fie mereu

nemulfumifi de r[spunsurile qi narafiunile formulate de cei care

au gAndit inaintea lor, mereu in ciutarea unor teorii mai bune, mai

aproape de adevir sau mai utile. Iar aceast[ veqnicl nemullumire,

chiar dacd este privitl cu indulgen[i de aqa-ziqii oameni maturi(fie ei p[rin(i sau oameni de qtiinfi), este cea care ne deschide noi

orizonturi, care ne face si vedem lumea mereu altfel qi pe aceasti

cale si inaint[m in cunoaqterea qi ordonarea ei.

Din cele spuse pin[ acum poate si reiasi c[ intrebirile filo-sofice rimAn mereu acelea$i, doar rispunsurile se schimbi, de-a

lungul timpului, in funcfie de epoc6, de culturi qi de personalita-

tca celor care incearc[ si le rlspundi. Filosofii inqiqi par s[ creadi

rucest lucru, qi anurne cd, dac[ privim istoria marilor intrebiri filo-

sofice dintr-un anumit unghi, ele par si fie intreblri perene, veg-

nice, cum le numea, la un moment dat, Thomas Nagel. Dar, dac[

lc privim mai indeaproape, putem observa c[ multe dintre proble-

rrrele pe care incearci s6 le rezolve filosofia nu rimAn aceleaqi de-a

N