+ All Categories
Home > Documents > Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Date post: 14-Feb-2015
Category:
Upload: teajouaa
View: 350 times
Download: 7 times
Share this document with a friend
Description:
Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar
36
INTR ODUCERE Marile schimbări sunt întotdeauna dificile, dar trecerea sistemului bancar de la standardele romanești de contabilitate la IFRS, in contextul procesului de convergență face totul mai important. Deși perioada de tranziție a început în anul 2009, mai multe aspecte, cum ar fi noul planul de conturi, reglementările prudențiale și aspectele fiscale ale punerii în aplicare IFRS au fost recent rezolvate sau sunt încă în proces de dezvoltare.Rezolvarea acestor probleme a generat discuții ample între principalele institutii implicate - instituții de credit și Asociația Română a Băncilor (ARB), Banca Nationala a României (BNR) și Ministerul Finanțelor Publice (MFP).Mai mult decat atat, situatia economica dificila reflectată prin concentrarea resurselor în monitorizarea portofoliilor de credite și de necesitatea de a reduce cheltuielile, face mai dificil efortul de a găsi un echilibru între costuri și fiabilitatea soluțiilor puse în aplicare de către bănci. Anul 2011 a fost ultimul an de raportare a rezultatelor băncilor conform contabilității românești, acestea renuntand la raportarea situatiilor financiare potrivit standardelor romanesti de contabilitate (RAS), si dorind sa aplice doar pe cele internationale – IFRS. Utilizarea IFRS incepand cu 1 ianuarie 2012, a fost o conditie inclusa in acordul incheiat de FMI, CE si BM cu Romania. Principalele avantaje, identificate de BNR in Raportul asupra stabilitatii financiare, au fost perceperea fidela a situatiilor bancilor, evitarea dezavantajelor competitive pe piata mondiala, transparenta și posibilitatea de comparare corecta. 1
Transcript
Page 1: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

INTRODUCERE

Marile schimbări sunt întotdeauna dificile, dar trecerea sistemului bancar de la standardele romanești de contabilitate la IFRS, in contextul procesului de convergență face totul mai important. Deși perioada de tranziție a început în anul 2009, mai multe aspecte, cum ar fi noul planul de conturi, reglementările prudențiale și aspectele fiscale ale punerii în aplicare IFRS au fost recent rezolvate sau sunt încă în proces de dezvoltare.Rezolvarea acestor probleme a generat discuții ample între principalele institutii implicate - instituții de credit și Asociația Română a Băncilor (ARB), Banca Nationala a României (BNR) și Ministerul Finanțelor Publice (MFP).Mai mult decat atat, situatia economica dificila reflectată prin concentrarea resurselor în monitorizarea portofoliilor de credite și de necesitatea de a reduce cheltuielile, face mai dificil efortul de a găsi un echilibru între costuri și fiabilitatea soluțiilor puse în aplicare de către bănci.

Anul 2011 a fost ultimul an de raportare a rezultatelor băncilor conform contabilităţii românești, acestea renuntand la raportarea situatiilor financiare potrivit standardelor romanesti de contabilitate (RAS), si dorind sa aplice doar pe cele internationale – IFRS. Utilizarea IFRS incepand cu 1 ianuarie 2012, a fost o conditie inclusa in acordul incheiat de FMI, CE si BM cu Romania.

Principalele avantaje, identificate de BNR in Raportul asupra stabilitatii financiare, au fost perceperea fidela a situatiilor bancilor, evitarea dezavantajelor competitive pe piata mondiala, transparenta și posibilitatea de comparare corecta.

Standardele IFRS sunt foarte utilizate la nivel international, fiind aplicate in Europa, Statele Unite si Asia, iar agentiile de rating, investitorii, actionarii și fondurile de investitii analizeaza situatiile contabile ale companiilor potrivit acestor standarde.

In schimb, adoptarea IFRS implica riscuri de natura operationala, revizuirea cadrului de reglementare in domeniile prudential și statistic, inclusiv a aplicatiilor informatice utilizate de banci și BNR, implicand astfel costuri suplimentare.

Principalele deosebiri intre IFRS și RAS, din punctul de vedere al sistemului bancar, se regaseau pe segmentul provizioanelor ( daca in standardele romanesti nu exista o prevedere expresa, atunci se aplicau normele internationale )și situatia creditelor acordate. In contextul anului 2011, in care piata financiara se confrunta cu dificultati, situatia creditelor era unul dintre cele mai importante aspecte carora trebuie sa li se acorde atentie, deoarece se lega de evaluarea activelor.Acest lucru a fost foarte bine evidentiat in studiul efectuat de KPMG Romania pe un esantion de 15 banci din Romania care raportau atat in conformitate cu IFRS, cat și in metodologia romaneasca, incluzand sase institutii de credit din primele zece in functie de activele din 2007.

1

Page 2: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Cuvinte cheie : Convergenta, Titluri, IAS, Institutii de credit, Banca Nationalã a României, directive europene, IFRS, filtre prudentiale, provizioane pentru riscul de credit, modelul pierderii asteptate, modelul pierderii suportate

I. CADRUL DE REGLEMENTARE

1.Prezentare generala

Bancile, prin implicarea in viata economica și sociala constituie un element structural deosebit in viata societatii a carei buna organizare, permanenta și eficienta conditioneaza intreaga viata economica.

Ca atare, buna organizare și functionare a bancilor nu poate fi lasata in voie, iar comertul de banca nu poate fi exercitat pe deplin liber.

O dereglare in activitatea bancara, fie ea cat de mica, creeaza mari impedimente miilor de societati comerciale creditate și poate pune in panica milioane de depunatori.

Activităţi specific bancare

• Un client deschide un depozit pentru x luni;

• Un client obţine un împrumut pentru construirea unei parcari;

• O bancă transferă fonduri către altă bancă;

• Un client cumpără un cec de la o bancă;

• Un client încasează un cec de la ghişeul băncii sale;

• Un client retrage fonduri din contul său la vedere.1

Ca urmare, supravegherea bancara este una din functiile de baza ale BNR.

Banca Nationala a României (BNR), înfiintata în anul 1880, este - din perspectiva cronologica - cea de-a 16-a banca centrala din lume.2

Banca Nationala a României, institutie publica independenta, are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura institutie autorizata sa emita însemne monetare, ca mijloace legale de plata pe teritoriul României. BNR sprijina politica economica generala a

1 Prezentare Conf.Univ.Dr. Constantin Rotaru – “Implementarea IFRS in sistemul bancar”

2 www.bnr.ro 2

Page 3: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

statului, fara prejudicierea îndeplinirii obiectivului sau fundamental privind asigurarea și mentinerea stabilitatii preturilor.

Pe plan european, Standardele Internationale de Raportare Financiarã au dobândit o însemnãtate deosebitã începând cu 1 ianuarie 2005, moment de la care toate companiile din Uniunea Europeanã listate pe o bursã de valori au fost nevoite sã întocmeascã situatii financiare consolidate în conformitate cu IFRS.

BNR s-a ocupat de stabilirea cadrului juridic necesar pentru trecerea la IFRS, stabilind de comun acord cu comunitatea bancară o serie de filtre prudenţiale, care să nu conducă la creşterea artificială a indicelui de solvabilitatea al băncilor.

Inainte de trecerea la IFRS, regulile contabile în vigoare aplicabile institutiilor de credit erau Reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul BNR nr.13/2008. Desi reglementarile transpun în legislatia nationala toate prevederile relevante ale directivelor europene aplicabile situatiilor financiare individuale, acestea includ, de asemenea, tratamente similare celor prevazute de IFRS, aplicabile situatiilor pentru care directivele europene nu contin prevederi specifice. În plus, pentru întocmirea situatiilor financiare consolidate, institutiile de credit din România erau obligate sa aplice exclusiv IFRS.

Pe pietele internationale se simtea nevoia, atunci mai mult decât oricând, a unei stabilitãti si transparente financiare crescute. Promovarea unui set global de standarde contabile constituia un pas important în aceastã directie. Pe plan international, procesul de convergentã era marcat de colaborarea fãrã precedent a Comitetului pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB) și a Comisiei Standardelor de Contabilitate Financiarã (FASB). În ultimul raport comun, emis de cãtre acestea pe 21 aprilie 2011, s-au subliniat progresele substantiale înregistrate pe parcursul ultimului an în procesul de convergentã dintre Standardele Internationale de Raportare Financiarã (IFRS) și Principiile Contabile General Acceptate din Statele Unite ale Americii (GAAP), precum si faptul cã finalizarea convergentei se asteapta a avea loc în a doua jumãtate a anului 2011.

Trecerea la IFRS (Standardele Internationale de Raportare Financiara) înseamna ca o entitate se obliga sa-și schimbe raportarea financiara din cea în conformitate cu principiile contabile pe care le foloseste în prezent, în cea în conformitate cu IFRS.

„În cazul României, adoptarea Standardelor Internationale de Raportare Financiarã (IFRS) de cãtre Sistemul Bancar Românesc a constituit o cerintã venitã din partea Fondului Monetar International și a Uniunii Europene, ca parte a acordurilor de finantare încheiate cu autoritãtile române. O serie de alte tãri europene prevãd obligativitatea întocmirii situatiilor financiare individuale IFRS de cãtre institutiile de credit (Italia, Portugalia, Grecia, Tãrile Baltice s.a.m.d.).

Motivul pentru care sistemul bancar este vizat cu precãdere în procesul de conversie la IFRS este tocmai acela mentionat mai sus: comparabilitatea și transparenta

3

Page 4: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

situatiilor financiare ale institutiilor de credit sunt imperios necesare pentru promovarea stabilitãtii.”3

Implementarea IFRS de catre sectorul bancar a fost prevazuta in Scrisoarea de intentie semnata la Bucuresti la 5 februarie 2010 și aprobata prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar International din 19 februarie 2010, prin care Banca Nationala a României și Ministerul Finantelor Publice își asumau angajamentul de a adopta catre sfârșitul perioadei programului cadrul legislativ necesar pentru implementarea cuprinzatoare a IFRS de la inceputul anului 2012.

În luna iulie 2010, a fost emis Ordinul BNR nr.9/2010 care stabilea faptul ca, începând cu 1 ianuarie 2012, institutiile de credit vor tine contabilitatea și vor întocmi situatiile financiare anuale (individuale) în conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara.

Conversia la IFRS reprezintã unul dintre cele mai importante proiecte cu care sistemul bancar românesc s-a confruntat. Numeroasele noi cerinte de raportare au avut un impact puternic în special asupra sistemelor IT și s-a recomandat ca solutiile necesare sã fie implementate înainte de 1 ianuarie 2012.

Accentul pus pe rationamentele profesionale a pus la încercare instruirea personalului implicat în conversie, nu numai a personalului implicat direct în raportare, dar și a membrilor departamentelor de analizã și risc, precum și ai altor departamente, care vor fi nevoiti sã monitorizeze indiciile de depreciere și relevanta parametrilor estimati pe baza datelor istorice. Sunt de asemenea arii care, cu doar câteva luni înainte de momentul conversiei, au fost marcate de incertitudini, precum tratamentul fiscal de la momentul conversiei și implicit impactul asupra impozitului amânat.

Bãncile au inteles ca, dupã transpunerea conturilor, migrarea soldurilor și preluarea ajustãrilor IFRS la 1 ianuarie 2012, complexitatea raportãrii IFRS nu se va diminua, astfel încât eventualele modificãri în procesul de convergentã vor deveni tot mai dificil de implementat. Datã fiind complexitatea conversiei la IFRS, diferenta o vor face o bunã planificare și monitorizarea progresului de cãtre fiecare bancã, astfel încât procesul sã aibã loc cu succes, fãrã a implica costuri inutile și fãrã a perturba operatiunile bãncii.

Trecerea la IFRS ca bazã a contabilitãtii institutiilor de credit creeazã o serie de provocãri în plan prudential, corecta gestionare a acestora implicând ca prim pas o analizã detaliatã a consecintelor politicilor contabile asupra indicatorilor prudentiali, urmatã de reglementarea prudentialã a filtrelor necesare în acest sens. Reglementarea are în vedere asigurarea nedistorsionãrii indicatorilor prudentiali ai institutiilor de credit ca urmare a utilizãrii IFRS, având în vedere totodatã constrângerile date de specificul national în contextul textelor reglementate în materie la nivel european.4

3 Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor si protejarea interesului public”

4

Page 5: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Conformitatea cu IFRS presupune adoptarea tuturor standardelor în vigoare, însã nu toate vor prezenta aceeași provocare.

2. Standardul International de Contabilitate - Prezentarea situatiilor financiare - IAS 1

Utilizarea IFRS ca bazã a întocmirii situatiilor financiare individuale ale institutiilor de credit impunea în planul raportãrii pentru scopuri de supraveghere prudentialã o serie de ajustãri. Acestea erau necesare pentru a asigura cã schimbarea metodelor contabile nu va distorsiona modul de determinare și implicit continutul și semnificatia indicatorilor prudentiali urmãriti în supravegherea institutiilor de credit.

Pentru intocmirea situatiilor financiare în conformitate cu IFRS pentru anul 2012, entitatile trebuie sa aplice prevederile IFRS, inclusiv pe cele ale standardului IFRS 1 “Adoptarea pentru prima data a Standardelor Internationale de Raportare Financiara”. Se aplica IFRS 1 entitatilor care au prezentat cele mai recente situatii financiare în conformitate cu IFRS, daca aceste situatii nu au continut o declaratie explicita si fara rezerve de conformitate cu IFRS. De asemenea, se aplica acest standard entitatilor care au întocmit situatii financiare în conformitate cu IFRS doar pentru uz intern (fara a le pune la dispozitia proprietarilor sau utilizatorilor externi) sau cele care au întocmit un pachet de raportare în conformitate cu IFRS în scopuri de consolidare.5

Potrivit IFRS 1, entitatile vor trebui sa întocmeasca un bilant de deschidere la data trecerii la IFRS, bilant ce reprezinta punctul de plecare pentru contabilizarea ulterioara în conformitate cu IFRS.

IFRS nu este prescriptiv în ceea ce priveste formatul Contului de Profit și Pierdere, al Bilantului Contabil sau al altor componente ale situatiilor financiare; aduce, în schimb, cerinte de prezentare în notele explicative suplimentare cerintelor statutare.

IAS 1 „Prezentarea situatiilor financiare” include cerinte minime privind prezentarea situatiilor financiare, incluzând continutul și indicatiile privind structura acestora. Ca urmare, prezentarea situatiilor financiare va putea varia semnificativ de la o bancã la alta. Probabil, componenta cea mai scrutinizatã a situatiilor financiare este contul de profit și pierdere; aici însã, IFRS stipuleazã doar câteva elemente ce trebuie prezentate si solicitã managementului sã aleagã metoda de prezentare pe care o considerã a fi cea mai relevantã. Bãncile românesti au fost deja confruntate cu problema alegerii formatelor de prezentare, iar provocarea va fi a utilizatorilor situatiilor financiare în întelegerea unor formate diferite. În acest sens, notele la situatiile financiare vor trebui sã fie foarte detaliate, iar IFRS prevede cerinte de prezentare foarte cuprinzãtoare/laborioase/detaliate privind numeroase arii.

4 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”

5 Economistul nr. 39 (serie noua), 22 Octombrie 2012, Retratarea informatiilor în vederea prezentarii situatiilor financiare în conformitate cu IFRS în cazul societatilor comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata

5

Page 6: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

De exemplu, prevederile IFRS 7 „Instrumente financiare” solicit prezentarea de informatii calitative și cantitative ample, care sã explice importanta instrumentelor financiare pentru situatiile financiare ale entitãtii, expunerea la risc și modul în care este administratã aceastã expunere. Alte cerinte IFRS includ necesitatea prezentãrii de explicatii privind și descrieri ale judecãtilor de valoare ale conducerii, precum și analize de senzitivitate. Este foarte probabil ca o parte din informatiile solicitate de cãtre IFRS sã necesite un efort deosebit pentru a putea fi obtinute, iar în acest caz ar putea fi nevoie de sisteme, procese și controale interne noi pentru colectarea acestora .6

3.Standardul International de Contabilitate IAS 27- Situatii financiare consolidate si contabilitatea investitiilor in filiale, (SIC 12)

Consolidarea entitãtilor cu scop special

Structurile ce rezultã din relatiile bãncilor cu entitãtile cu scop special pot fi foarte complexe și vor necesita cel mai probabil revizuirea fiecãrei tranzactii pentru a determina dacã consolidarea este adecvatã.

Principala provocare ridicatã de consolidarea entitãtilor cu scop special se referã la conceptul de control care este definit în IAS 27 „Situatii financiare consolidate și individuale” drept puterea de a guverna politicile financiare și operationale ale unei entitãti în scopul obtinerii de beneficii in activitãtile sale. IFRS contine instructiuni specifice privind aplicarea conceptului de control în cazul entitãtilor cu scop special, întrucât numeroase dintre acestea au obiective predeterminate și este astfel mai dificil de stabilit cine le controleazã.

O entitate cu scop special este definitã drept o entitate creatã pentru îndeplinirea unui obiectiv specific și bine definit (e.g. securitizarea creantelor). În practicã, adesea este nevoie de o analizã individualã pentru a determina dacã o entitate poate fi privitã drept o entitate cu scop special. SIC 12„Consolidarea entitãtilor cu scop special” oferã îndrumare cu privire la necesitatea consolidãrii și oferã urmãtorii indicatori de control: entitatea își desfãsoarã activitatea cu scopul îndeplinirii nevoilor caracteristice ale bãncii, banca are puterea de decizie care sã îi permitã sã obtinã majoritatea beneficiilor rezultate din activitatea entitãtii cu scop special, banca are dreptul la majoritatea beneficiilor obtinute de cãtre entitate sau banca detine majoritatea intereselor reziduale în entitate.

Problema ridicatã de astfel de entitãti este cã adesea este nevoie de judecãti complexe pentru a determina dacã sunt îndeplinite criteriile pentru consolidarea entitãtilor cu scop special.

4.Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 18 - Venituri din activităţi curente

Recunoasterea veniturilor

6Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor si protejarea interesului public”

6

Page 7: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Necesitatea amortizãrii comisioanelor de acordare folosind metoda ratei de dobândã efective va reprezenta în primul rând o provocare pentru implementarea unei solutii eficiente în sistemele IT ale bãncii.

Pana in anul 2011 inclusiv, reglementãrile statutare românesti permiteau bãncilor sã opteze între amortizarea liniarã a comisioanelor de acordare, a primelor, reducerilor sau a costurilor de tranzactionare aferente și amortizarea bazatã pe metoda dobânzii efective.

Principiile de recunoastere a veniturilor financiare prevãzute de IAS 18 „Venituri” permit doar amortizarea bazatã pe metoda dobânzii efective, folositã momentan de un numãr redus de bãnci. În cele mai multe cazuri, în scopul raportãrii IFRS realizate de cãtre bãncile românesti, ajustarea pentru impactul folosirii metodei dobânzii efective se bazeazã pe o aproximare realizatã la sfârsit de an și nu pe un calcul automat realizat la nivel de tranzactie; aceasta deoarece sistemele IT de bazã ale bãncilor românesti nu ofereau aceastã functionalitate, iar majoritatea luau în considerare înlocuirea, actualizarea sau achizitionarea unor aplicatii IT externe.

În studiul realizat de cãtre KPMG, diferentele rezultate din aplicarea celor douã metode nu aveau, la 31 decembrie 2009 și 30 iunie 2010, un impact semnificativ asupra contului de profit și pierdere sau asupra capitalurilor, datoritã faptului cã portofoliile bãncilor românesti sunt relativ mature. Diferenta dintre cele douã metode crestea în cazul creditelor nou acordate și al celor care se apropiau de scadentã. Astfel, în cazul în care ar fi existat fluctuatii semnificative în activitatea de creditare, fie în sensul acordãrii a numeroase noi credite sau în sensul apropierii de maturitate a unei pãrti semnificative a portofoliului, impactul folosirii metodei liniare în defavoarea celei bazate pe dobândã efectivã ar fi crescut.7

Provocarea pentru bãnci a fost gãsirea unei solutii IT care sã minimizeze costurile necesare implementãrii calculului bazat pe metodã dobânzii efective într-un interval de timp scurt.

5.Standardul International de Contabilitate IAS 39 Instrumente Financiare: Recunoastere și Evaluare stabileste principiile pentru recunoasterea și evaluarea activelor financiare și datoriilor financiare și a unor contracte de a cumparare și vânzare a unor elemente nefinanciare. Cerintele de prezentare și de descriere a informatiilor în legatura cu instrumentele financiare sunt stabilite în IAS 32, Instrumente financiare, prezentare și descriere.

Principalul obiectiv al IAS 39 este de a oferi îndrumarii suplimentare asupra unor aspecte cum ar fi:

7 Studiu KPMG - www.bizlawyer.ro

7

Page 8: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

derecunoasterea, atunci când activele financiare și datoriile financiare pot fi evaluate la valoarea justa;

cum sa se evalueze deprecierea;

cum sa fie determinata valoarea justa și unele aspecte ale contabilitatii de acoperire împotriva riscurilor.

Ajustãrile pentru deprecierea activelor financiare - (IAS 39)

Ajustarea pentru deprecierea instrumentelor financiare reprezintã o arie în care cerintele contabile, de supraveghere și de administrare a riscurilor se intersecteazã, fiind aria cu cel mai mare impact contabil, dar și cea mai expusã judecãtilor de valoare și, ca atare, cea mai controversatã.

Diferenta semnificativã între nivelul ajustãrilor de depreciere a creditelor determinate în baza principiilor IFRS și nivelul ajustãrilor de depreciere a creditelor înregistrate în baza Reglementãrilor contabile BNR a fost probabil cel mai mediatizat aspect.

Metodologia de provizionare prevãzutã de IAS 39 nu este prescriptivã, în contrast cu prevederile existente ale Bãncii Nationale cuprinse în Regulamentul 3/2009. Abordarea IFRS pune accentul pe rationamentul profesional, care este decisiv în estimarea multor factori folositi în calculul de provizion, ceea ce conduce la o subiectivitate ridicatã. Provizioanele au fost numite de cãtre presedintele ARB, Radu Gratian Ghetea “mãrul discordiei” în negocierile trilaterale purtate între ARB, BNR și MFP. Ca atare, bãncile trebuie sã dezvolte nu doar metodologiile conforme cu principiile generale stipulate de IFRS, ci și sisteme de validare a provizioanelor (back testing, stress-testing etc.), astfel încât sã reducã sau sã corecteze elementul de subiectivitate.

Bãncile românesti, deprinse cu metoda de calcul matricealã prevãzutã de reglementãrile statutare românesti, trebuie de asemenea sã înteleagã cã metodologia IFRS este o metodologie vie, în permanenta schimbare: pot deveni disponibile noi informatii care sã indice deprecierea unei pãrti a portofoliului sau nevoia unei segmentãri suplimentare a acestuia, parametrii trebuie în permanentã actualizati, iar, în acelasi timp, bãncile trebuie sã evalueze mãsura în care realitatea istoricã se mai potriveste cu contextul actual și sã verifice permanent dacã nu este nevoie sã își ajusteze parametrii obtinuti pe baza datelor istorice, astfel încât sã reflecte mai îndeaproape evolutiile recente.

Recunoasterea initialã la valoare justã și evaluarea ulterioarã a instrumentelor financiare - (IAS 39)

Instrumentele financiare constituie cea mai mare parte a activelor și datoriilor bãncilor, iar prevederile IFRS sunt prescriptive; aceasta conduce adesea la probleme de implementare majore. IFRS cere ca toate instrumentele financiare sã fie recunoscute initial la valoarea justã, care cel mai adesea, însã nu întotdeauna, este reprezentatã de pretul/ costul tranzactiei. Dupã recunoasterea initialã, acestea sunt evaluate la valoarea justã (activele

8

Page 9: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

detinute pentru vânzare și activele detinute la valoarea justã prin contul de profit și pierdere), cost amortizat sau cost (portofoliile de credite și creante și activele detinute pânã la maturitate).8

Provocarea provine atât din necesitatea determinãrii valorii juste, cât și din cerinta privind amortizarea costurilor. Ca exemplu, în cazul unei achizitii de portofolii de credite, portofoliul achizitionat nu va fi recunoscut la valoarea la care a fost achizitionat, ci la valoarea justã reprezentatã, de pildã, de valoarea prezentã a fluxurilor viitoare de numerar estimate, iar diferenta dintre valoarea prezentã și valoarea plãtitã va reprezenta un câstig sau o pierdere ce va trebui amortizatã pe durata de viatã a portofoliului achizitionat. În plus, necesitatea de a determina valoarea justã nu se rezumã doar la momentul recunoasterii initiale.

Deși unele instrumente sunt evaluate la cost sau cost amortizat, chiar și pentru acestea IFRS solicitã ca valoarea justã sã fie prezentatã în notele explicative la situatiile financiare. Astfel, bãncile vor fi nevoite sã determine valoarea justã pe parcursul întregii perioade de detinere pentru toate instrumentele financiare pe care le detin.

Tratamentul contabil al titlurilor de plasament activelor disponibile pentru vânzare (IAS 39)

Titlurile emise reprezintă un debit asociat unei promisiuni de a rambursa suma împrumutată (numită valoarea nominală) la o dată specificată în viitor (numită data scadenţei) la o anumita rată anuală a dobânzii (numită cuponul ratei dobânzii).

Tipologia titlurilor din perspectiva contabilă

titluri deţinute în scopul tranzaţionării (titluri de tranzacţie)

titluri disponibile pentru vânzare (titluri de plasament);

titluri deţinute până la scadenţă (titluri de investiţii);

titluri de participare deţinute în filiale;

titluri de participare deţinute în societăţi asociate;

titluri de participare deţinute în entităţi controlate în comun.9

Titlurile de plasament reprezinta actiunile proprii rascumparate, actiunile achizitionate, obligatiunile emise și rascumparate, obligatiunile achizitionate și alte titluri de plasament achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.

8 Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor si protejarea interesului public”

9 Prezentare Conf.Univ.Dr. Constantin Rotaru – “Implementarea IFRS in sistemul bancar”9

Page 10: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Pietele financiare în scãdere au pus probleme în special în contabilizarea titlurilor de plasament.Cadrul contabil statutar nu prevede înregistrarea plusurilor de valoare pentru titlurile de plasament și deci nici reflectarea acestora în conturile de rezerve / contul de profit și pierdere, minusurile de valoare pentru instrumentele încadrate în categoria titlurilor de plasament fiind înregistrate în contul de profit și pierdere în cadrul contabil statutar.

În urma tranzitiei la IFRS ca bazã a contabilitãtii, atât plusurile, cât și a minusurile de valoare vor fi înregistrate în capitaluri proprii - în conturile de rezervã. Provocarea nu va veni din recunoasterea și a plusurilor de valoare, neprevãzutã în contabilitatea statutarã, ci din dezvoltarea metodologiilor prin care sã se determine momentul la care scãderile de valoare înregistrate în rezerve trebuie recunoscute în profit și pierdere, respective momentul la care scãderile de valoare îndeplinesc criteriile de “semnificativ” și “prelungit” prevãzute de IFRS pentru recunoasterea unui provizion în contul de profit și pierdere.10

Unul dintre domeniile esentiale ale politicii prudentiale este reprezentat de reglementarea practicii de provizionare a pierderilor din credite. În acest domeniu trecerea la utilizarea IFRS ca bazã a contabilitãtii impune o analizã detaliatã date fiind diferentele existente între modelele prudentiale de provizionare conturate la nivelul autoritãtilor de supraveghere și politicile de provizionare utilizate în scopul întocmirii situatiilor financiare IFRS.

Este de mentionat cã situatiile financiare IFRS își propun satisfacerea în primul rând a necesitãtilor informationale ale investitorilor, în timp ce situatiile întocmite în scop prudential servesc autoritãtilor de supraveghere în urmãrirea modului în care institutiile de credit își asumã și își gestioneazã riscurile în activitãtile pe care le desfãsoarã.

6.Standardul International de Contabilitate - IAS 12 – Impozitul pe Profit

Impozite amânate

Neclaritãtile privind tratamentul fiscal al aplicãrii IFRS fac dificilã anticiparea impactului pe care îl va avea impozitul amânat asupra situatiilor financiare ale bãncilor românesti.

La momentul aplicãrii IFRS trebuia analizat dacã existã diferente temporare între baza fiscalã și valoarea contabilã a fiecãrui element de activ și datorie. Asemenea diferente ar putea da nastere unei creante sau datorii privind impozitul pe profit amânat care ar trebui înregistratã la momentul adoptãrii IFRS în contrapartidã cu un cont de rezultat reportat. De exemplu, dacã valoarea contabilã a unui activ este mai mare decât baza sa fiscalã, se obtine o diferentã temporarã impozabilã, deoarece beneficiile economice generate de recuperarea activului depãsesc valoarea ce va fi permisã sub forma deducerilor în scopuri

10 Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor si protejarea interesului public”

10

Page 11: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

fiscale. Provocarea cu care bãncile românesti se confruntau consta în faptul cã, regimul fiscal al aplicãrii IFRS începând cu 2012 era încã neclar.11

Numeroase arii puteau constitui potentiale puncte sensibile, precum o posibilã necesitate de a tine o evidentã separatã, în scopuri fiscale, a comisioanelor amortizate pe baza metodei dobânzii efective, impactul pe care îl va avea modelul de reevaluare a imobilizãrilor corporale (IFRS permitând atât modelul costului, cât și modelul reevaluãrii) sau tratamentul fiscal al câstigurilor și pierderilor nerealizate din reevaluarea activelor financiare disponibile pentru vânzare, înregistrate prin intermediul conturilor de capitaluri proprii.

Prin conversia la IFRS se asteapta ca bãncile românesti sã înregistreze venituri semnificative din eliberarea de provizioane, impozitarea acestora și regimul fiscal aferent ar fi putut avea un impact major fie asupra bilantului, prin contul de impozit amânat, fie asupra contului de profit și pierdere sau chiar asupra ambelor.

II. Abordãri și criterii de diferentiere în constituirea provizioanelor

Având în vedere dublul interes, atât cel al reglementatorilor în domeniul raportãrii financiare, cât și cel al supraveghetorilor bancari, teoria și practica economicã au evidentiat o serie de abordãri diferite în constituirea provizioanelor.

1. Momentul recunoasterii pierderii în functie de ciclul economic

O primã diferentiere are în vedere momentul recunoasterii pierderii prin provizioane în functie de ciclul economic.Astfel, se disting :

modele de provizionare staticã - în cadrul cãrora provizioanele sunt constituite având în vedere pierderile asteptate la un anumit moment în timp. Nivelul pierderilor asteptate se determinã având în vedere estimãri pe termen scurt (de obicei 1 an) ale comportamentului debitorilor.

modele de provizionare dinamicã se bazeazã pe estimãri pe termen lung ale ratelor medii de nerambursare, asigurând astfel o provizionare de-a lungul ciclului economic. Provizioanele dinamice se calculeazã pornind de la formule reglementate de supraveghetori și calibrate utilizând date istorice privind nivelul estimat al creditãrii și rata medie de pierderi asteptate în functie de fazele ciclului economic.

Avantajul acestor modele, comparativ cu alte șisteme de provizionare, constã în caracterul lor anti-ciclic, conducând la nivelarea fluctuatiei veniturilor de-a lungul ciclului economic, prin constituirea unor provizioane mai mari în perioadele de avânt economic, dar care vor fi

11 Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor si protejarea interesului public”

11

Page 12: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

utilizate pentru acoperirea pierderilor ce se vor înregistra ulterior în fazele de declin economic când se va materializa riscul asumat în perioada anterioarã.12

2. Momentul recunoasterii pierderii în functie de durata creditului

În functie de durata creditului, pentru determinarea provizioanelor statice se disting douã modele conceptuale, respectiv :

modelul pierderii materializate (asteptate), dezvoltat în cadrul referentialului IFRS

În cadrul modelului pierderii asteptate, constituirea provizioanelor pentru recunoasterea pierderilor din credite intervine doar la momentul în care aceste pierderi se materializeazã, sau este probabil a se materializa (întrucât s-a produs un eveniment declansator în acest sens) și efectul producerii lor poate fi mãsurat într-o manierã credibilã.

modelul pierderii prognozate (neasteptate) avut în vedere în cerintele prudentiale de capital Basel II.

În cadrul modelului pierderii prognozate, pierderile sunt recunoscute post-ante prin constituirea provizioanelor pe întreaga perioadã în care activele financiare genereazã venituri, fãrã a se astepta producerea unui eveniment declansator în acest sens.

Spre deosebire de modelul pierderii materializate, modelul pierderii prognozate impune recunoasterea existentei unei pierderi asteptate intrinseci activului, încã de la momentul generãrii acestuia, asigurându-se astfel acoperirea cu anticipatie a pierderilor viitoare.

Un astfel de model de provizionare rãspunde unui management sãnãtos al riscului de credit în cadrul cãruia, asa cum am arãtat anterior, pierderea asteptatã trebuie consideratã un cost al creditãrii.

În consecintã, în cadrul unui astfel de model se porneste de la prezumtia cã nivelul prognozat mediu al pierderilor viitoare face parte din determinarea initialã a ratei efective a dobânzii, corespunzând astfel unor practici sãnãtoase de afaceri .13

3. Criteriul alocãrii pierderii pe categorii de active

Din punct de vedere al metodologiei de evaluare a deprecierii, respectiv al procesului de alocare a pierderii pe categorii de active, modelul pierderii materializate IFRS distinge între provizioane specifice de risc de credit și provizioane colective.

Provizioanele specifice de risc de credit se constituite pentru active semnificative individual și pentru care existã dovezi obiective de depreciere (se poate identifica un eveniment declansator), aprecierea gradului de semnificatie al activelor trebuind

12 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”

13 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”12

Page 13: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

sã aibã în vedere modalitatea în care activul respectiv este tratat în administrarea riscurilor (gestionat pe bazã individualã sau ca parte a unui portofoliu).

Activele care nu sunt semnificative luate fiecare în parte, precum și cele semnificative pentru care nu existã nici o dovadã obiectivã de depreciere a activului respectiv evaluat individual, dar pentru care aparitia evenimentului declansator induce starea de nerambursare în cadrul unui portofoliu de active omogene, se supun testului de depreciere la nivel de portofoliu (constituite din active cu caracteristici de risc similare).

III. Perspectiva supraveghetorilor asupra modelului pierderii materializate (IFRS)

Cadrul actual de reglementare

În prezent, cadrul de reglementare prudential aplicabil institutiilor de credit în ceea ce priveste provizionarea pierderilor din credite este reprezentat de Regulamentul BNR nr.3/2009. Acesta prevede constituirea unor provizioane specifice de risc de credit încã de la data la care activul a fost generat, având în vedere aplicarea concomitentã a trei criterii, respectiv:

performanta financiarã, serviciul datoriei initierea procedurilor judiciare (acest ultim fapt atrage clasificarea în categoria

„pierdere” și provizionarea totalã a valorii negarantate a creditului).

Având în vedere cel putin faptul cã, din perspectiva aplicãrii criteriului performantei financiare, se constituie provizioane în mod progresiv pe mãsura deteriorãrii acesteia, se poate afirma cã este un model care nu se bazeazã pe aparitia unui eveniment declansator, în cazul acesta dificultatea financiarã semnificativã, prezentând un caracter prospectiv.

Cadrul de reglementare prudentialã constituit de Regulamentul BNR nr. 3/ 2009 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificãrile ulterioare, reprezintã totodatã și bazã pentru înregistrarea în contabilitate a nivelului minim al provizioanelor specifice aferent creditelor/ plasamentelor. Din aceastã perspectivã, odatã cu trecerea la IFRS, provizioanele înregistrate în contabilitatea institutiilor de credit vor fi cele determinate potrivit acestor standarde, utilizând asadar modelul pierderii materializate, fãrã a se mai utiliza ca bazã nivelul determinat prin reglementãrile prudentiale.

Cat timp cerintele de capital au rolul de a asigura acoperirea pierderilor neasteptate pentru mentinerea viabilitãtii unei institutii de credit, este esential ca nivelul provizioanelor constituite sã asigure o acoperire corespunzãtoare a pierderilor asteptate. Ori, din punct de vedere al masurilor de prudentã bancarã, modelul IFRS de provizionare a pierderii materializate nu este suficient în acest sens întrucât nu asigurã dimensionarea

13

Page 14: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

corectã a riscului de credit, la nivelul la care acesta este de fapt asumat și gestionat în administrarea institutiilor de credit. Prin modelul contabil IFRS, pierderile prognozate dincolo de nivelul pierderii materializate sunt ignorate, deși ele sunt cunoscute managementului institutiei de credit.14

Ca urmare a practicilor neuniforme în identificarea evenimentului declansator, modelul lasã loc unor practici de arbitrajare a rezultatelor aflate exclusiv la discretia managerilor. Astfel, perioadelor de avânt le sunt alocate exclusiv veniturile din activitatea de creditare fãrã corectarea acestora cu efectul riscurilor asumate în aceastã perioadã, iar pierderile, drept consecintã a riscurilor asumate în perioadele de avânt, sunt recunoscute abia în perioadele de declin.

Propuneri de filtru prudential în domeniul provizioanelor și al indicatorului de solvabilitate

În conditiile angajamentelor asumate privind trecerea la IFRS începând cu 1 ianuarie 2012, asigurarea concomitentã și a obiectivelor prudentiale impune reglementarea unui filtru prudential stabilit în functie de ecartul dintre mãrimea provizioanelor contabile IFRS și nivelul pierderii prognozate în cadrul administrãrii riscurilor.

Pentru a nu fi eliberate sume importante din provizioanele constituite de banci, prin simpla trecere la IFRS, dar cu același nivel de neperformanta, BNR a introdus filtre de prudentialitate, care sa limiteze in cea mai mare parte aceasta eliberare de provizioane. 

Reglementarea filtrului prudential se diferentiazã în functie de abordarea utilizatã de institutia de credit pentru calculul cerintelor minime de capital pentru riscul de credit, respective :

abordarea standard (bazatã pe ponderi de risc stabilite de reglementator) abordarea bazatã pe modele interne de rating (cu ponderi de risc determinate

intern în functie de parametrii de risc specifici fiecãrei expuneri pentru a reflecta nivelul pierderii prognozate aferente).

Abordarea pe baza de modele interne de rating

În cazul utilizãrii abordãrii bazate pe modele interne de rating, nu se impune reglementarea unui filtru suplimentar.Totodatã, sistemele interne de rating permit determinarea în orice moment a nivelului pierderii prognozate, iar cadrul de reglementare include prevederi care corecteazã nivelul fondurilor proprii de care trebuie sã dispunã institutia de credit, în vederea acoperii cerintelor de capital cu diferenta între nivelul provizioanelor contabile (IFRS) și nivelul pierderii prognozate.

14 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”14

Page 15: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Aceastã metodologie devine un stimulent pentru bãnci de a constitui provizioane contabile cât mai apropiate de nivelul considerat necesar din perspectiva administrãrii riscurilor (nivelul pierderii prognozate).

Orice subevaluare a provizioanelor sub acest nivel penalizeazã institutia de credit întrucât conduce la diminuarea nivelului fondurilor proprii.

Diferentele pozitive (provizioane constituite suplimentar fatã de nivelul pierderii prognozate) se admit ca elemente pozitive în determinarea fondurilor proprii disponibile, într-o limitã de 0,6% din valorile ponderate la risc ale expunerilor.

Abordarea standard

In contextul utilizãrii abordãrii standard, întrucât modelulde determinare al cerintei minime de capital nu permite diferentierea nivelului pierderii asteptate de cel al pierderilor neasteptate, se remarcã lipsa unui model unic agreat la nivel european pentru realizarea unei corespondente între ponderile de risc de credit specifice abordãrii standard și parametrii de risc ce intrã în determinarea nivelului pierderii prognozate.

Pentru sectorul bancar românesc, filtrul propus prevede deducerea din fondurile proprii ale institutiei de credit a diferentei pozitive dintre provizioanele determinate pe baza regulamentului prudential de clasificare/provizionare și cele determinate pe baza standardelor contabile. Filtrul are implicatii însã și asupra determinãrii cerintelor de capital pentru riscul de credit potrivit abordãrii standard și implicit asupra indicatorului de solvabilitate.

Ajustãri prudentiale în determinarea fondurilor proprii

Aplicarea la nivel individual a regulilor specifice IFRS poate conduce la recunoasterea, în capitalurile proprii ale institutiilor de credit, a unor sume care nu corespund din punct de vedere prudential definitiei și masurilor specifice fondurilor proprii (permanentã, disponibilitate pentru acoperirea pierderilor, evaluare credibilã).

În acest sens, pentru a asigura mentinerea calitãtii fondurilor proprii se impune completarea cadrului de reglementare cu o serie de filtre prudentiale al cãror rol este acela de a corecta valoarea fondurilor proprii în sensul eliminãrii, în scopuri prudentiale, a elementelor care, în baza aplicãrii regulilor IFRS, pot majora capitalurile proprii ale institutiilor de credit la nivel individual, fãrã însã ca substanta lor economicã sã corespundã perspectivei prudentiale a notiunii de fonduri proprii.

Mentionãm cã în 2011 Regulamentul BNR-CNVM nr.18/23/2006, republicat, prevedea astfel de filtre pentru determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat, prevederile respective fiind elaborate prin transpunerea prevederilor din cadrul Directivei nr.2006/48/CE și ale Ghidului CEBS privind aplicarea filtrelor prudentiale pentru determinarea capitalului

15

Page 16: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

reglementat, emis în anul 2004.O datã cu trecerea la utilizarea IFRS și la nivel individual se impune reglementarea aplicãrii unor filtre similare și la acest nivel.15

În ceea ce priveste filtrele prevãzute de Directivã, acestea vizeazã urmãtoarele elemente:

a) Diferentele de valoare justã aferente câstigurilor și pierderilor nerealizate în cadrul unor operatiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie a instrumentelor financiare evaluate la cost amortizat.

Potrivit regulilor IFRS, câstigurile și pierderile din modificarea valorii juste a elementelor de acoperire în cadrul unei operatiuni de acoperire a fluxurilor de trezorerie, în conditiile în care acoperirea este eficientã, se recunosc în capitalurile proprii, aceasta reprezentând de fapt o amânare a recunoasterii în rezultatul perioadei curente a modificãrilor de valoare aferente acestor instrumente pânã la momentul la care va interveni o modificare similarã pe elementul acoperit.

Având în vedere cã rezervele respective au capacitatea de a acoperi doar pierderile aferente tranzactiilor respective, nefiind disponibile în orice moment pentru acoperirea altor pierderi,filtrul prudential urmãreste sã neutralizeze efectul asupra fondurilor proprii a rezervelor din evaluarea la valoare justã, pânã la momentul transferãrii acestor rezerve în contul de profit și pierdere.

b) Câstigurile și pierderile aferente evaluãrii datoriilor la valoarea justã determinate de modificarea anterioarã a ratingului institutiei de credit raportoare

În cazul deteriorãrii ratingului institutiei de credit raportoare, având în vedere posibilitatea acesteia de a-și rãscumpãra în aceste conditii respectivele instrumente de datorie la un pret mai mic, tratamentul contabil IFRS al acestor datorii conduce la înregistrarea unui câstig.

Astfel, în lipsa aplicãrii unui filtru prudential, institutia de credit ar înregistra, în mod paradoxal,o îmbunãtãtire a pozitiei de capital, deși probabilitatea ca aceasta sã nu își poatã onora la timp obligatiile creste.

Având în vedere acest aspect, filtrul propus prevede deducerea din fondurile proprii de nivel 1 a câstigurilor și pierderilor aferente evaluãrii datoriilor la valoarea justã determinate de modificarea anterioarã a ratingului institutiei de credit raportoare.

Deosebit de ajustãrile prudentiale furnizate de Directiva nr. 48/CE/2006, modificarea cadrului de reglementare ca urmare a trecerii la IFRS își propune preluarea și a celorlalte filtre prevãzute de Ghidul CEBS emis în 2004 (și încorporate totodatã și în cadrul de raportare prudentialã COREP, elaborat de Comitetul supraveghetorilor bancari europeni). Este de mentionat cã, deși aceste filtre nu se regãsesc în Directivã, din analiza Raportului

15 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”16

Page 17: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

asupra filtrelor prudentiale emis de CEBS în septembrie 2009 reiese faptul cã majoritatea statelor membre au preluat aceste filtre în legislatia nationalã.

Pentru România, ele sunt deja incluse în cadrul COREP, fiind însã aplicabile în 2011 doar pentru raportarea la nivel consolidat.

Potrivit prevederilor Ghidului CEBS, la determinarea fondurilor proprii la nivel individual se vor avea în vedere ajustãri aferente urmãtoarelor elemente:16

Elemente de natura diferentelor din reevaluarea imobilizãrilor corporale

Potrivit regulilor IFRS, în cadrul capitalurilor proprii ajung sã se regãseascã și elemente care sunt de natura unor rezerve/ diferente din reevaluarea imobilizãrilor corporale și investitiilor imobiliare, rezultate ca urmare a evaluãrii ulterioare la valoarea justã a acestor elemente, dupã cum urmeazã:

a) Pentru investitiile imobiliare, potrivit IFRS institutiile de credit pot opta ca evaluarea ulterioarã sã se realizeze la valoarea justã, caz în care câstigurile și pierderile nerealizate rezultate din modificãri ale valorii juste aferente unei astfel de investitii sunt recunoscute direct în contul de profit și pierdere al perioadei și implicit în fondurile proprii.

Având în vedere ca aceste câstiguri nerealizate, recunoscute în rezultatul perioadei, nu corespund însã în totalitate criteriilor de eligibilitate pentru includerea în capitalul reglementat, nefiind disponibile imediat și în integralitatea lor pentru acoperirea pierderilor, precum și volatilitatea care s-ar induce asupra fondurilor proprii ale institutiilor de credit ca urmare a regulilor contabile, aceste câstiguri nu trebuie luate în considerare integral la determinarea fondurilor proprii. În consecintã, filtrul propus este ca impactul pierderilor nerealizate aferente investitiilor imobiliare asupra rezultatului perioadei sã se ia în considerare la determinarea fondurilor proprii de nivel 1, în timp ce câstigurile nerealizate sã fie eliminate din fondurile proprii de nivel 1 și sã se includã în fondurile proprii de nivel 1 în proportie de 45%.

b) Rationamentul prezentat în cazul investitiilor imobiliare, este valabil și în ceea ce priveste rezervele din reevaluarea imobilizãrilor corporale, obtinute prin aplicarea modelului reevaluãrii din IAS 16, impunându-se și în acest caz aplicarea unui filtru similar. Fatã de acest element este de mentionat ca, potrivit Regulamentului BNR-CNVM nr.18/23/2006, republicat (ce transpune prevederile din Directiva nr. 2006/48/CE), în determinarea fondurilor proprii de nivel individual rezervele din reevaluarea imobilizãrilor corporale, ajustate cu obligatiile fiscale aferente, se pot include integral în fondurile proprii de nivel 2 calculate la nivel individual.

Diferente din evaluarea la valoarea justã a instrumentelor financiare.

Tratamentul din punct de vedere prudential al acestor elemente diferã în functie de clasificarea contabilã a instrumentelor evaluate, dupã cum urmeazã:

16 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”17

Page 18: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

a) Instrumente de capitaluri proprii clasificate ca active financiare disponibile în vederea vânzãrii.

Potrivit regulilor IFRS, câstigurile și pierderile nerealizate aferente evaluãrii la valoare justã a acestor instrumente se recunosc direct în cadrul rezervelor, componente ale capitalurilor proprii. Ca și în cazul diferentelor din evaluarea imobilizãrilor corporale și a investitiilor imobiliare câstigurile nerealizate aferente acestor elemente nu sunt conforme în totalitate cu criteriile de eligibilitate pentru includerea în fondurile proprii, în special din punct de vedere al disponibilitãtii de acoperire a pierderilor.

b) Creditele, creantele, precum și instrumentele de datorie clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare

Conform regulilor IFRS câstigurile și pierderile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justã a acestor instrumente se recunosc direct în cadrul rezervelor. Deși aceste instrumente sunt disponibile în vederea vânzãrii, câstigurile/pierderile rãmân nerealizate, fapt ce poate prejudicia calitatea fondurilor proprii.

Ca atare, se impune ca filtru prudential eliminarea din fondurile proprii de nivel 1 a câstigurilor nerealizate aferente evaluãrii la valoare justã a creditelor, creantelor și instrumentelor de datorie clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare. În ceea ce priveste pierderile nerealizate, pentru o abordare prudentã se prevede mentinerea efectului acestora în fondurile proprii de nivel 1.17

Potrivit lui Ion Dragulin, Directorul Directiei Stabilitate Financiara din BNR, dupa trecerea la IFRS, la 1 ianuarie 2012, indicatorul de solvabilitate din sistemul bancar local ar fi urcat cu aproximativ 4%, de la 14%, la finalul lunii decembrie 2011, la 18%, daca nu s-ar fi aplicat filtrele prudentiale, iar nivelul provizioanelor ar fi fost mult mai mic.

Trecerea la IFRS a eliberat provizioane de 2,3 miliarde euro

Sistemul bancar şi-a îmbunătăţit semnificativ rata de provizionare odată cu trecerea la sistemul internaţional de raportare financiară (IFRS), eliberând circa o treime (2,3 mld. euro) din provizioanele constituite după regulile contabile româneşti, potrivit datelor raportate de bănci.18

In afara de eliberarea treptata a provizioanelor pe anumite criterii care au fost stabilite de banca centrala in prima parte a anului, BNR și FMI au propus ca stornarile de provizioane prin trecerea de la RAS la IFRS sa nu fie inregistrate ca venituri suplimentare in contul de profit și pierderi, și sa fie inscrise in contul de capital. Presedintele ARB, Radu Ghetea, a declarat ca discutiile sunt incipiente, dar varianta de lucru vizeaza ca sumele eliberate sa fie inregistrate in rezerva bancii ca rezultat reportat și sa nu fie considerate profit.

17 Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”

18 http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/118175/bancile-provizioane-ifrs.html 18

Page 19: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Diferentele ar putea fi semnificative numai prin faptul ca regulamentul BNR permite diminuarea provizionului pentru creditele cu restante la plata doar in limita a 25% din valoare, pe cand standardele IFRS permit diminuarea expunerii cu intreaga valoare de piata a garantiei.19

La finele anului trecut, bancile constituisera provizioane in suma de aproape 24 de miliarde de lei (5,6 miliarde euro), iar o serie de banci și-au vandut deja buna parte din portofoliul de credite neperformante negarantate.

În prima lună a anului 2012, băncile au avut o creştere a provizioanelor calculate după prevederile RAS la peste 32 de mld. lei, comparativ cu un nivel de 30,6 mld. lei la finele lunii decembrie.

Calculate după standardele IFRS, aplicabile de către toate băncile de la 1 ianuarie 2012, provizioanele au însumat la sfârşitul lunii ianuarie aproape 22 de mld. lei, notează Mediafax."Din datele centralizate pentru finele lunii ianuarie rezultă o scădere de circa 10 miliarde de lei, surplus care nu afectează însă indicatorii de prudenţialitate, pentru că banca centrală a constituit filtre de impact. Nu vorbim astfel de o îmbunătăţire artificială a solvabilităţii băncilor", a declarat directorul general al Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză.

Principala diferenţă între provizionarea pe RAS şi cea din IFRS constă în gradul de acceptare a garanţiilor. Dacă în cazul IFRS provizionul este calculat scăzând din suma rămasă de rambursat garanţia la valoarea de piaţă, reglementările în vigoare până la finele anului trecut permiteau băncilor să-şi diminueze expunerea cu doar 25% din valoarea garanţiei.Sistemul bancar a înregistrat anul trecut o pierdere de aproape 430 de mil. lei (100 de mil. euro), faţă de un rezultat negativ de 516 mil. lei în 2010, reuşind să recupereze în ultima lună din anul precedent peste 400 de mil. lei.

Sistemul bancar a încheiat 2010, pentru prima dată din 1999, cu pierdere netă de 516 milioane lei (date rectificate), comparativ cu un câştig net cumulat de 815 milioane lei în 2009, în condiţiile în care 20 de bănci au înregistrat profit, iar 22 de instituţii de credit au avut rezultate negative

19 http://www.business24.ro/articole/trecere+ifrs

19

Page 20: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

Concluzii :

Băncile au trecut cu bine de "hopul" trecerii la standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS), iar după primul trimestru rezultatele vor fi raportate pe această metodologie, a declarat Radu Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB).

 Diferenţele între raportările băncilor locale pe RAS şi respectiv pe IFRS s-au adâncit, pe fondul deprecierii portofoliilor de credite, şi creează volatilitate în interpretarea rezultatelor băncilor,asa cum arată studiu companiei de consultanţă KPMG România. Acesta precizează că diferenţele dintre IFRS şi RAS exprimate ca procent din profitul total sau capitaluri proprii totale au continuat trendul ascendent observat şi în perioadele anterioare, în principal din cauza diferenţelor aferente ajustărilor pentru

20

Page 21: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

pierderi din deprecierea portofoliilor de credite determinate în conformitate cu fiecare din cele două cadre de raportare.

Principalele avantaje, identificate de BNR in Raportul asupra stabilitatii financiare, au fost perceperea fidela a situatiilor bancilor, evitarea dezavantajelor competitive pe piata mondiala, transparenta și posibilitatea de comparare corecta. In schimb, adoptarea IFRS implica riscuri de natura operationala, revizuirea cadrului de reglementare in domeniile prudential și statistic, inclusiv a aplicatiilor informatice utilizate de banci și BNR, implicand astfel costuri suplimentare.

Analistii financiari au fost rezervati sa se pronunte cu privire la acest subiect, in conditiile in care nu se cunoastea inca modul in care s-ar fi adoptat practic sistemul IFRS. Potrivit economistului sef de la Raiffeisen Bank, Ionut Dumitru, "existau cel putin doua puncte nevralgice: modul de constituire a provizioanelor și impactul asupra pozitiilor valutare ale bancilor."

In sistemul RAS, pentru creditele cu intarziere la plata de cel putin 90 de zile se considera pierdere intreaga valoare, minus doar 25% din valoarea garantiilor reale pentru acele imprumuturi, astfel incat bancile trebuie sa constituie provizioane mai mari. Acest lucru ofera protectie bancilor, dar poate duce in acelasi timp la o nevoie mai mare de capital. Pe de alta parte, potrivit standardelor internationale de raportare, din expunere se scade intreaga valoare de piata a garantiei.Evaluarea la valoarea de piata a garantiilor inseamna totodata o mai mare volatilitate, avand in vedere impredictibilitatea pietei, și, implicit, riscuri mai mari.

Aplicarea IFRS va determina inregistrarea in contabilitate a provizioanelor potrivit noilor standarde contabile. Utilizarea rationamentului profesional pentru estimarea oricarei pierderi din deprecierea activelor prin aplicarea IFRS ar putea conduce la constituirea unor provizioane la un nivel sub cel considerat adecvat", potrivit reprezentantilor bancii centrale.

Banca Națională a României (BNR) va menține și în 2013 filtrele prudențiale privind tratamentul provizioanelor după trecerea la IFRS (standardele internaționale de contabilitate), a declarat Ion Drăgulin, director Direcția Stabilitate Financiară din cadrul BNR.

Impactul trecerii de la standardele romanesti de contabilitate (RAS) la cele europene (IFRS) a influentat doar marginal cursul de schimb, care dupa o scadere pana la 4,28 lei/euro pe 29 decembrie 2011 a revenit in zona maximelor istorice de peste 4,36 lei/euro. Asta cu precizarea ca analistii economici anticipau ca reglajele de provizioane rezultate din tranzitia de la RAS la IFRS sa se materializeze intr-o oferta de moneda europeana care sa deplaseze cursul la 4 lei/euro. Numai ca banca centrala a reactionat dupa valul de vanzari de devize de la finele anului trecut avertizand bancile sa fie atente la solvabilitate Adevarata problema a tranzitiei de la sistemul romanesc de contabilitate la cel european nu este solvabilitatea, ci lichiditatea. Trecerea de la RAS

21

Page 22: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

la IFRS implica vanzari de valuta și achizitii de lei, dar bancile se pomenesc ca, deși au disponibilitati in moneda nationala, nu pot face rost de valuta cand clientii de solicita sa realizeze plati.

Ziua de 3 ianuarie 2012 a fost declarata zi nebancara, in vederea asigurarii conditiilor necesare trecerii institutiilor de credit din Romania la standardele internationale de raportare financiara(IFRS).

Bibliografie

1. Audit financiar 11/2011 – “Utilizarea modelelor sohastice in planificarea misiunii de audit financiar”

2. Audit financiar 12/2011 – Al 3-lea Congres al Auditorilor Financiari din Romania: “Profesia de audit-pentru increderea investitorilor și protejarea interesului public”

3. Prezentare Conf.Univ.Dr. Constantin Rotaru – “Implementarea IFRS in sistemul bancar”

4. Revista Economistul nr. 38 (serie noua), 15 Octombrie 2012

5. Revista Economistul nr. 39 (serie noua), 22 Octombrie 2012

22

Page 23: Trecerea de La RAS La IFRS a Sistemului Bancar

6. Ordinul 9 din 16 iulie 2010 (Ordinul 9/2010)

7. IAS

8. IFRS

9. Studiu KPMG - www.bizlawyer.ro

10. www.bnr.ro

11. http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/118175/bancile-provizioane-ifrs.html

12. http://www.business24.ro/articole/trecere+ifrs

13. http://www.finantistii.ro/stiri/trecerea+la+standardele+IFRS

14. http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/bnr-va-mentine-filtrele-prudentiale-privind- provizioanele-bancilor-si-in-2013-174580.html

15. http://www.zf.ro/banci-și-asigurari/radu-ghetea-arb-bancile-au-trecut-cu-bine-de- hopul-ifrs-dar-vine-basel-iii-9484063/

16. Manager.ro www.manager.ro/articole/financiar-bancar/bnr-ramane-cu-ochii-pe-provizioanele-bancare-și-in-2013-26797.html

23


Recommended