- 1.Trasee: Muntii Baiului - Valea Azugii - Cabana Susai  Obiective: valea Azugii, pastravaria Limbasel, Muntele Susai. Timp necesar: 3˝ - 4 ore . Drum forestier: poteca spre cabana Susai (marcaj - triunghi rosu, in ultima parte).

Un traseu usor de parcurs, atat plecand din orasul Azuga, cat si invers, coborand de la cabana Susai. Partial, poate fi utilizat pentru ascensiunile din Muntii Neamtului, la varfurile Paltinu, Neanitu, Stovia, Husu, Unghia Mare, Cazacu etc. Se pleaca de la statia de autobuz de langa biserica din centrul orasului, catre est, urmarind soseaua care strabate localitatea pentru aproape 2 km. Pentru turistii ce nu doresc sa viziteze orasul, intrarea pe traseu se face din statia finala a liniei de autobuz aflata la marginea de est a orasului Azuga. Inaintati spre est, prin oras, lasati in dreapta fabrica de postav, fabrica de bere, intreprinderea de vinificatie, iar in stanga o mare parte a zonei rezidentiale a orasului. Catre vest dispar treptat din campul privirii Jepii si Caraimanul, si se deschide o perspectiva frumoasa asupra sectorului superior al vaii Cerbului, Coltii Morarului, vf. Bucsoiu. Dupa aproximativ 30 minute de la plecare ajungeti la capatul estic al orasului. In sud, in dreapta, se vad versantii impaduriti ai vaii Urechea, ale carei izvoare se afla sub varful cu acelasi nume. Pe ultima parte a traseului, drumul asfaltat se continua cu o sosea forestiera. La confluenta cu Limbaselul (principalul afluent de pe dreapta raului), drumul se va bifurca. Una din variante va urca spre nord, in lungul Limbaselului, pana la cabana Susai. Poate fi utilizata la incheierea excursiei sau pentru intoarcerea la Azuga (1 ora si. 30 minute). Cea de a doua varianta se desfasoara catre nord-est, urmarind albia Azugii. In amonte de confluenta, pe stanga drumului, se afla pastravaria Limbasel, ale carei instalatii si bazine pot fi vizitate. De asemenea, din spatele pastravariei se poate urca pe poteca, prin padure, la plaiul si stanele de pe varful Clabucetul Azugii (2-2 1/2 ore; urcare anevoioasa in prima parte).

Continuati traseul pe Valea Azugii si, dupa circa 15 minute, directia se schimba catre est. In ultimul plan, la limita superioara a padurii, vedem Vf. Rusu, iar catre sud (in dreapta) un varf acoperit aproape in intregime de padure (apartine culmii Unghia). Se depaseste apoi confluenta cu paraul Cazacu, la obarsia caruia se observa varful cu acelasi nume. La el se poate ajunge pe valea Cazacu, pe o poteca. Dupa cateva minute, albia Azugii si drumul descriu un cot larg catre sud, iar un paraias de pe dreapta face o cascada de 3-4 m inaltime pe un prag format din mamo-calcare dispuse aproape vertical. O noua schimbare de directie catre NE pana la confluenta cu paraul Frumoasa, unde albia Azugii se largeste foarte mult. Sunteti la capatul a 90 minute de la plecare si puteti face un mic popas. Spre sud, pe valea Frumoasa, urca un drum forestier (circa 3,5 km). Din el, spre est, pe poteca, se poate ajunge la Vf. Unghia Mare si vf. Rusu.

Continuati traseul pe valea Azugii. Timp de 30 minute strabateti un sector mai ingust al vaii, destul de bine impadurit. La confluenta cu paraul Unghia Mica (pe care se afla amenajari hidrotehnice), drumul isi schimba directia catre nord. De aici, valea se largeste mult. Se trece printr-o serie de poienite cu flori multicolore, cu molizi si brazi tineri. Catre sud se poate urmari profilul ascutit al Vf. Unghia Mare, iar spre vest, versantul estic al Clabucetului Azugii. In albia Azugii exista praguri amenajate pentru cresterea pastravilor. La confluenta cu paraul Stevia, pe dreapta, in padurea de conifere, se vede silueta unei cabane silvice. Aici, catre dreapta (est), pe valea Steviei, urca la Vf. Neamtu un drum forestier si o poteca.

Inca 25-30 minute, traseul va continua pe drumul de langa albia raului, care se mentine mai intai pe stanga, apoi spre dreapta acestuia; valea se va ingusta, iar padurea devine mai deasa; veti trece pe langa mai multe baraci, depasiti confluenta cu paraul Rosu, de langa care se poate urca pe poteca, pe culmea Retevoi, la cabana de vanatoare Lacul Rosu. In continuare, pe valea Azugii, dupa inca 40 minute, se ajunge intr-o poiana unde se intalnesc semne de marcaj turistic (triunghi rosu) care duc spre stanga, la cabana Susai, iar spre dreapta, la Lacul Rosu. Catre nord, drumul forestier continua la obarsia Azugii.

Dupa citeva minute de odihna la marginea albiei Azugii sau pe banca de pe dreapta drumului, se reia traseul spre stanga la cabana Susai, pe poteca mai lata indicata cu marcaj turistic (triunghi rosu). La inceput panta este accentuata si necesita ceva efort, apoi survin patru alternante de sectoare cu inclinare mai mica si mai mare. Poteca se strecoara printr-o frumoasa padure de conifere, apoi prin poienite din care, peste varfurile arborilor, catre nord-vest, pot fi zarite crestele Postavarului si Pietrei Mari. Dupa 30-40 minute si dupa parcurgerea unei diferenta de nivel de circa 200 m, se intra intr-o poiana ceva mai larga, din care se iese pe culme; in mijlocul acesteia se afla cabana Susai. Aici exista cativa stalpi de marcaj cu sageti pe care sunt indicate traseele ce pot fi

1

urmarite: cruce albastra spre Clabucet-Plecare (2 ore); cruce rosie, banda rosie spre Predeal, prin Cioplea (1 1/4 ora); cruce rosie catre Piatra Mare (3 1/4 ore).

De la cabana se poate cobora si spre orasul Azuga, urmarind drumul pietruit care pleaca de la sud vest de aceasta, pe sub Vf. Cocosului, pe valea Limbaselului. Indiferent de varianta aleasa, se impune ca in momentele de repaus sa se realizeze un scurt tur de orizont spre est, sud si sud-vest.

- 2.Trasee in Muntii Baiului - Azuga - Culmea Sorica - Vf. Cazacu - Vf. Baiutu (Zamora) 

Este un traseu care poate fi parcurs in aproximativ patru ore, fiind accesibil in orice anotimp, mai ales in timpul verii sau toamna. Obiectivele sunt Muntele Cazacu si Culmea Urechea. Poteca si drum forestier fara marcaje turistice.

Traseul incepe de la statia de autobuz de la intrarea dinspre Busteni in Azuga, in spatele bisericii, langa izvor (este de preferat sa fim aprovizionati cu apa, pentru ca pe drum nu mai exista alta sursa). Poteca urca spre sud pentru ptuin timp, pe linia soselei, apoi coteste spre est. Dupa o urcare de aproximativ 200 de metri se pot vedea doua sectoare  de defileu pe care le strabate Prahova la confluenta cu Azuga. In partea de sud-vest se poate vedea abruptul Bucegilor, intre varfurile Costila si Caraiman. Panta va continua la o diferenta de nivel de 300 de metri pentru aproximativ un sfert de ora, treacand printr-o faneata, apoi printr-o zona de padure, unde se intersecteaza cu alte poteci ce vin dinspre nord, dinspre Azuga. Panta devine ulterior mai lina, drumul face doua coturi largi, trecand printr-o pasune incadrata de molizi. La peste 1000 de metri altitudine si 30-40 de minute de la plecare directia de mers se schimba spre est, ajungandu-se dupa cateva minute pe culmea Sorica. Panta mica asigura un drum relativ usor in continuare, prin padure. La capatul sau, la circa 60 de minute de la plecare, se ajunge intr-o poiana. Spre vest se pot vedea varfurile Bucegilor. Pana devine deja mai greu de urcat, poteca are cateva coturi, se dubleaza, apoi se tripleaza. Dupa alta jumatate de ora se ajunge spre nord-est intr-o poiana, dupa care se intra in padure, spre sud-est, traseul avand pante tot mai accentuate. In circa 40-50 de minute se urca aproape 200 de metri diferenta de nivel. In ultima parte, inainte de iesirea din padure, se ajunge la mai multe poteci care se reunesc la marginea padurii. In acest punct ne aflam la circa 1400 de metri altitudine si la doua ore si 20 de minute de la plecare. Din acest punct se poate continua drumul pe poteca mai lata care duce spre dreapta (sud), la stana de pe versantul drept al Vaii Fetei, fie pe una dintre potecile ce urca pe culmea Urechea, aflata la sud est. In acest din urma caz nu exista un drum clar definit, versantul fiind traversat de poteci de oi. Pentru a nu ne rataci, luam ca tinta creasta si se urca panta in aproximativ 10 minute. Ajunsi pe culme continuam spre est, ajungand pe un drum bine conturat. Traseul se uneste la un moment dat cu un drum forestier ce ocoleste culmea Urechea, ajungand pe partea de nord la stana din Ceausoaia, iar la sud pe sub varful Cazacu, pana la saua Baiutu.  

La 30 de minute de la iesire din padure se ajunge pe culmea Urechea, unde privelistea este demna de admirat. Traseul se reia pe drumul forestier pe versantul sudic al culmii. In primele 10-15 minute urcusul este relativ usor, apoi panta devine mai dificila in dreptul varfului Urechea (1715 m) pe care il ocoleste pe la sud. Drumul continua de aici practic orizontal, la aproximativ 1700 m, ocolind doua varfuri la nord si la sud. Dupa aproape o jumatate de ora se ajunge la saua din sud-vestul varfului Cazacu, pe care drumul il ocoleste la sud-vest. La trei ore si jumatate - patru ore se ajunge, la sud de varful Cazacu, la un stalp cu marcaj turistic (cruce rosie) si indicatii corespunzatoare (valea Doftanei la 3 ore si 45 minute ; Busteni prin cantonul Zamora la 2 ore).De aici se urca pe varful Cazacu, avand inaltimea de 1762 de metri, de unde se pot vedea Muntii Neamtului. Din acest punct final al traseului, excursia poate sa continue pe mai multe trasee:  - spre culmea Doftanei pe culmea Orjogoaia (3 ore si 45 de minute) - la Traisteni prin valea Prislopului (3 ore)

2

 - la Busteni pe culmea Zamora (2 ore) - inapoi pe traseu la Muntele Dutca, coborare la stana, de aici prin padure la drumul forestier pe Valea Fetei si apoi Busteni.

- 3.Sinaia - Cabana Piscul Cainelui - Vf. Piscul Cainelui - Vf. Dragan - Saua Baiului - Vf. Cazacu -Culmea Urechea - Partia Sorica - Azuga 

Marcaje: Sinaia - Vf. Piscul Cainelui: punct albastru

Vf. Piscul Cainelui - Saua Baiului: banda rosie

Saua Baiului- Azuga: drum forestier respectiv poteca nemarcata

Durata: 8-9 ore.

Traseul incepe de la gara CFR Sinaia. De aici, urmati DN 1 spre Bucuresti pe o distanta de cca.50 m, va angajati mai departe pe strada Piscul Cainelui, traversati pe rand Prahova, apoi calea ferata, dupa care ajungeti la intrarea Intreprinderii Hidromecanica, unde se termina strada. Din acest punct, veti vedea spre stanga un drum spre Cabana Piscul Cainelui. Pentru a continua traseul, cotiti la stanga. Sapte serpentine mai tarziu, la circa o ora de urcus continuu din Sinaia, sositi in poiana unde se gaseste Cabana Piscul Cainelui. De la cabana, tineti poteca marcata cu punct albastru ce trece pe langa un stalp de releu, urcand prin padurea de amestec de foioase si conifere pe directia generala est, de aproximativ 400m diferenta de nivel. Sunteti in cele din urma la limita superioara a padurii, la 1400 m  altitudine. Mergand mai  departe, va ghidati dupa semnele de marcaj urmarind poteca ce urca constant prin pasune, pe Piciorul Cainelui (flancat pe ambele parti de padure), iar la circa 1/2  ora de mers de la limita padurii sositi la o bifurcare a potecilor, langa o stana parasita. Inainte continua traseul marcat spre Vf. Piscul Cainelui, iar la dreapta o poteca secundara merge spre stana Piscul Cainelui, si mai departe, spre Vf. Vornicu. De aici, tineti poteca ce merge pe linia de creasta, urcand accentuat, parasiti in cele din urma creasta Piciorul Cainelui cotind spre stanga, dupa care intersectati drumul de pe culmea principala a Muntilor Baiului. Din acest punct, ajunsi sub Vf. Piscul Cainelui, puteti avea o ampla priveliste: spre NV, se poate observa Muntele Cumpatu ( ce se ramifica din Culmea Baiului si coboara spre Valea Prahovei) aflat pe partea dreapta a vaii Rele, iar spre V se infatiseaza abruptul prahovean al Muntilor Bucegi. De pe culmea principala, urmati drumul de culme spre nord, treceti dupa circa 1 km de la Piscul Cainelui de o stana, in apropierea careia se afla un izvor, urcati mai departe pe coasta sudica a Vf. Dragan, ocoliti varful pe drumul ce descrie o curba in ac de par, tineti curba de nivel pe sub Culmea Baiului (ce culmineza cu Vf. Baiul Mare, 1908 m)  aproximativ 1 km (de aici se deschide o panorama spre Valea Doftanei dincolo de care se intind culmile muntilor Grohotis, respectiv Ciucas) dupa care ajungeti in Saua Baiului, unde este indicat un popas pentru a admira Muntii Bucegi. Din Saua Baiului tineti in continuare marcajul banda rosie care v-a insotit de la Vf. Piscul Cainelui (marcajul este destul de rar), depasiti bifurcatia cu drumul ce coboara spre Busteni (spre V pe la Cantonul Zamora), treceti dupa circa 1/2 ora prin Saua Baiutul, de unde se desprinde spre V Culmea Zamora,  urmariti mai departe drumul de creasta pe sub Varful Baiul Mic, pana cand ajungeti la o bifurcare a crestei: spre est (dreapta) continua creasta principala ce face legatura cu partea nordica a masivului (Muntii Neamtului) prin Plaiul Orjogoaia, iar spre nord-vest se desprinde Culmea Urechea, urmata de drumul ce l-ati urmat de la Vf. Piscul Cainelui. Din acest punct, coborati pe drumul ce urmeaza Culmea Urechea  circa ˝ ora, urmand sa ajungeti la capatul superior al partiei Sorica. Coborati pe langa partia Sorica pe o poteca larga care va scoate in partea de est a orasului Azuga. De aici, mergand 3 km, in aval, pe strada Valea Azugii, respectiv strada Independentei, ajungeti la DN1,  langa gara CFR Azuga.

3

- 4.Trasee in Muntii Baiului - Valea Doftanei - Valea Musita - Valea Rusu - Vf. Rusu - Valea Unghia Mica - Azuga 

Obiective: Vf. Rusu, traversarea muntelui la Azuga. Timpul necesar: aproximativ 5 ore si jumatate - 6 ore. Este drum forestier, poteca nemarcata inaccesibila pe ceata si in intervalul cu strat de zapada. Acest traseu face legatura intre valea Doftanei si valea Prahovei, traversand sectorul nordic al versantului, dand posibilitatea turistilor de a admira peisajele din vestul Carpatilor de Curbura.

Punctul de plecare se gaseste la confluenta paraului Musita cu Doftana, de unde se pleaca pe drumul forestier. De la pod se urmeaza directia nord vest (aproximativ 500 de metri), pe terasa dintre Doftana si Musita. Traseul face apoi un cot spre vest, strabate o zona de fanete, si isi modifica directia spre nord vest pe masura ce ne apropiem de rau. Dupa aproximativ 2 km traseul trece pe partea dreapta a vaii, iar la confluenta paraielor Rusu si Musita se bifurca. Alegem drumul din stanga, care continua pe versantul stang al vaii Rusului, aflat in principalul pe un pod de terasa. Initial are directia est-vest (pentru circa 1 km) iar din dreptul Vaii Calde merge spre nord-vest pentru circa 3 km. La intalnirea cu Valea lui Manole traseul continua la marginea lungii, fiind uneori intretaiat de versant. In timpul sezonului de ploi aici exista zone acoperite de apa, care fac deplasarea foarte dificila. Cu aproape 200 de metri inainte de sfarsitul drumului din el porneste un drum secundar care merge spre dreapta, urcand pentru cateva bucle diferenta de 200 de metri pana la stana de pe culmea Rusului. Pe culmea dintre vaile Rusu si Piraie, care a fost in trecut defrisata, se gasesc in prezent plantatii de conifere si fag. Poteca veche ce cobora de la stana spre sud-est nu mai poate fi folosita din cauza copacilor.  Se ajunge la stana de pe culmea Rusului in aproximativ 1 ora si jumatate.

La stana de pe culmea Rusului, urmarind traseul descris, se ajunge dupa o ora si jumatate. De aici incepe un urcus prin pasune, dificil pentru ca panta are uneori si 300 de metri. Tinta de orientare este varful Rusu, vizibil spre vest. Pana la el, pentru a nu ne rataci, se urmeaza linia de culme, cei 450 de metri diferenta de nivel fiind parcursi in aproximativ doua ore. Cea mai dificila parte este treimea superioara. De pe varful Rusu se merge spre nord, in saua dintre acesta si vf Stevia. Spre vest se poate vedea stana de pe dreapta vaii Unghia Mica. O poteca mai greu de urmat coboara pana la stana, la care se ajugne in 30-40 de minute. Traseul continua prin padure, coboara pe partea dreapta a vaii Unghia Mica, pana la soseaua spre Azuga. In ultima parte a drumului exista baraje pentru protejarea instalatiilor de captare a apei. Mai continua inca aproape 7 kilometri pe soseaua care duce la Azuga.

- 6. Predeal- Cabana Clabucet-sosire-Cabana Clabucet-plecare- Cabana Girbova- Varful Clabucetul Taurului (1520)- Azuga

Obiective: culmea Clăbucet, cabana Gîrbova. Timp necesar: 3-3½ ore Marcaj: triunghi albastru Aceesibil în orice anotimp; mai dificil iarna, în secţiunea finală.

Acest traseu este uşor de parcurs, cu posibilităţi multiple de continuare a drumeţiei spre regiunile limitrofe. Poate fi străbătut în ambele sensuri, efortul mai mare depunându-se în prima parte a excursiei. Se recomandă totuşi plecarea din Predeal, întrucît ascensiunea la cota maximă se face pe parcursul a două etape, iar punctul de pomire se află cu aproape 100 m mai sus în Predeal (1040 m la gară) faţa de Azuga (950 m).

Traseul poate fi început de la gura pârâului Puriştoaca (0,8 km sud de gară), urmărind şo-seaua care duce la 4

cabana Clăbueet-Sosire. În dreptul pîrtiei de schi există un stâlp de marcaj cu săgeată pe care sunt trecute următoarele îndicaţii: 10 minute până la cabana Clăbucet-Sosire (peste secţiunea finală a pîrtiei); ll/2 oră până la cabana Clăbucet-Plecare (urmărind pîrtia de schi) şi 2 ore până la cabana Gîrbova. Pentru ascensiunea la cabana Clăbucet-Plecare se pot alege două variante: prima în sensul îndicaţiei de pe săgeată, cea do a doua urmărind un traseu paralel cu telefericul, pe poteca de la baza stâlpilor. În prima situaţie se urcă la început ceva mai susţinut, pe parcursul a 6-10 minute, o pantă de 15-20 grade, până la terasa cabanei Clăbucet-Sosire. Printre molizi, în dreapta, se zăreşte instalaţia schiliftului. După cîteva momente de re-laxare reluăm traseul pe la margineapădurii. Imediat, pe cel de al doilea stâlp al înstalaţiei de iluminare a pîrtiei de schi, zărim un panou cu indicaţii asupra pîrtiei de schi (lungime 2 400 m; denivelare 400 m; dificultate medie). Lîngă el există şi o săgeată (spre cabana Clăbucet-Plecare 1 oră; spre cabana Gîrbova 1½ oră). Urcăm şi în dreptul celui de al cincisprezecelea stâlp se deschide în pădure o poteca lată de 1,5-2 m. Pe un molid, în dreapta, apare şi marcajul triunghi albastru. Urmărind poteca, vom urcă circa 20 minute prin pădure; sectoarele cu panta uşoară altemează cu porţiuni în care aceasta depăşeste 150. Din pădure se va ieşi în sectorul care leagă partea superioară a pîrtiei de cea înferioară.

Până în acest loc, mulţi turişti folosesc poteca ce se desfăşoară prin margineapîrtiei de schi. Pe aceasta, suişul este ceva mai dificil, întrucît panta depăseşte adesea 20 grade. După 40 minute de la plecarea de la cabana (îndiferent de variantă) se ajunge în secţiunea mijlocie a pîrtiei, la capătul căreia întilnim şi punctul superior al liniei de teleschi. Se impun cîteva minute de relaxare după efortul depus, când se poate admira, spre nord, splendida panorama a celei mai mari părţi din oraşul Predeal.

Reluăm traseul pe sectiunea superioară a pîrtiei, abătîndu-ne către stânga. Se trece pe lîngă punctul de plecare al celui de al doilea schilift; se urcă o diferenţă de nivel de circa 100 m în 15-20 minute, pe o pantă de 20-35 grade. Pe parcurs, în stânga, se desprind două pîrtii de schi cu grad de dificultate sporit. Către capătul pîrtiei, panta se domoleşte treptat. Încă un mic efort şi se ajunge la staţia de teleferic şi de aici la cabana Clăbucet-Plecare.

În a doua variantă de ascensiune traseul se continuă de la stâlpul cu săgeată, pe şosea, până la staţia de plecare a telefericului, iar de aici în lungul văii Teascului, pe un drum forestier. După circa 150 m, drumul se bifurcă, traseul desfăşurându-se pe cel orientat către sud (în faţa) pe încă 400-500 m. La capătul lui se vede un versant în pantă generală de circa 300 pe care se începe ascensiunea propriu-zisă. Până la baza versantului se poate ajunge şi pe o poteca. Ea pleacă de la stânga staţiei de teleferic, suind uşor printre pâlcuri de puieţi de brad şi molid. În amândouă variantele, până la baza versantului se fac 10-15 minute. De aici, timp de 40-60 minute, versantul se urcă coninuu, poteca şerpuieste pe lîngă stâlpii telefericului, iar sectoarele lungi, cu panto de peste 30 grade, sunt întrerupte de altele mai scurte, cu pante ce nu depăsesc 15 grade. Pe parcurs se trece pe lîngă două platforme şi staţii de obser-vaţie a circulaţiei telescaunului. Aici, privirea cu-prinde spre nord privelisti din cele mai alese: Predealul de la hotelul Orizont (stânga) până pe culmea Cioplea; în spate, Masivul Postăvaru; în dreapta, peste coroana fagilor, pot fi zărite valea Timişului şi creasta Muntilor Piatra Mare. Pentru turiştii care preferă telefericul, aceasta secţiune a traseului poate fi parcursă în maximum 30 minute.

De pe platforma din jurul cabanei Clăbucet-Plecare se desfăşoară privelisti admirabile spre masivele limitrofe. Se impune însă şi o recunoaştere a principalelor culmi, vârfuri, văii ce pot fi văzute de aici. În vest remarcăm panorama oferită de abruptul estic şi nordic al Munţilor Bu-cegi. les în evidenţă vf. Caraiman şi vf. Coştila (cu staţia releu de televiziune), la dreapta valea Cerbului, apoi Colţii Morarului, Valea Moramlui (prin despicătură, în spate, se zăreşte vf. Omu), Muntele Bucşoiu (pare cel mai înalt datorită apropierii), iar în spatele lui o parte a Munţilor Ţigăneşti. În faţa acestora observăm mai multe culmi joase, bine împădurite (Clăbucet, Grecu, Clăbucetul Baiului). Către nord-vest, aceste culjni continuă, fiind străbătute de bazinul Rîşnoavei, în lungul căreia se vede o parte a şoselei ce duce la Pârâul Rece. În spatele lor şi spre nord se văd Munţii Postăvaru cu Muchia Cheii (alba datorită calcarelor) în stânga şi vârful principal în centru, apoi despicătura văii Timişului şi Munţii Piatra Mare. O frumoasă perspective se deschide şi de pe latura estică a hotelului, de data aceasta către Munţii Neamţului. Spre nord şi în ultimul plan apar Munţii Piatra Mare, de la care, către noi, se vede culmea Cocoşului (împădurită, cu un torent pe mijloc); la dreapta acesteia apare vârful Retevoi (împădurit, cu poieni la baza) ce acoperă partial culmea cu poieni Tigăile-Clăbucetul Mare. Urmează, în continuare, în ultimul plan (si la dreapta), şirul vârfurilor cu poieni din Munţii Neamţului, aflate la peste 1 500 m; ele încep cu vf. Turcu, dincolo de care se află vf. Paltinu (ca o cupola; sub el se vede poteca), şaua Paltinu (de sub ea, către vest, valea

5

Turcului) şi o culme ceva mai înaltă, cu două vârfuri ascuţite - cel din dreapta fiind vf. Neamţu (1923 m - altitudinea cea mai ridicată din masiv). La sud de acesta se desfăşoară culmea Pîraie-Ştevia, o şa adincă la obirşia pârâului Unghia Mica, vf. Rusu şi vf. Un-ghia Mare (ca o creastă). Din toate acestea coboară către vest, spre Azuga, văi separate de culmi aproape paralele, cu versanţi împăduriţi. Valea Azuga se află în spatele culmii Clăbucetul Azu-gii (în vârful principal, 1585 m, poiană). În faţa acesteia, în prim plan, este valea Limbăşelului. Către sud-est şi sud se văd, în ultimul plan, imediat după vf. Unghia Mare, mai multe culmi joase (Muntele lui Petru). Spre S şi SV urmează culmea mai înaltă Cazacu (sub ea, un mănunchi de ravene, torenţi convergenţi spre baza) şi vf. Urechea. Printre ele, în ultimul plan, poate fi zărit vf. Baiul Mare. În faţa acestora, într-un plan mai apropiat, se impune Clăbucetul Taurului (cu baliză), obiectivul principal al traseului, la dreapta căruia, în zare, apar valea Prahovei şi sectorul sud-estic al Bucegilor (Fumica-Vârful cu Dor).

De la staţia Clăbucet-Plecare, privind spre Clăbucet-Sosire, în dreapta (către nord-est) se desfăşoară o poteca lată, marcată cu cruce albastră, care duce la cabana Susai. Traseul este lesne de parcurs, coboară uşor sau depăseşte denivelări mici până întîlneşte o poteca lată ce urcă pe valea Puriştoaca (cruce roşie, bandă roşie). De la plecare şi până la intersecţie, traseul se parcurge în 20-30 minute. De aici urmează încă 15-20 minute de urcuş până la cabana Susai, de unde marcajul continuă pe interfluviul de pe dreapta Azugii, coboară în albia acesteia şi urcă pe Clăbucetul Mare, la cabana Renţea (circa 3-3½ ore).

Reluăm traseul stabilit şi de la cabana Clăbucet-Plecare coborîm timp de 20-30 minute până la cabana Gîrbova. La început străbatem poiana de la sud de hotel, poteca avind pantă mica. După cîteva minute, coborîşul se aceentuează, păşunea se îngustează, apărînd ca un culoar în mijlocul pădurii de conifere. Trecem de un mamelon, după care urmează două povînişuri separate de o pantă mai lină. Pe ultima secţiune dinainte de cabana se văd din nou vârfurile Cazacu şi Clăbucetul Taurului, iar în dreapta panorama Bucegilor (scetorul Coştila-Bucşoiu).

De la cabana Gîrbova, situată în şaua de la nord de Clăbucetul Taurului, se poate coborî în 30-40 minute în valea Limbăşelului, pe un drum de căruţă ce pleacă din spatele cabanei (în est). De la cabana Gîrbova continuăm traseul la Clăbucetul Taurului (numit local şi Piţiponcu). Timp de aproape 40 minute se urcă până la vârf o diferenţă de nivel de 180 m (în trei sectoare cu pantă de peste 30 grade, separate de două por-ţiuni în care aceasta nu depăşeşte 15 grade). La capătul celui de al doilea povîniş, poteca, cu mar-caj ceva mai slab, continue în pantă uşoară pe versantul vestic al muntelui, pe la marginea pădurii. Se poate merge pe ea, dar sugerăm părăsirea ei şi ascensiunea până la vârf. Aici, panorama largă urmărită de la cabana Clăbucet-Plecare poate fi revăzută şi întregită cu noi elemente peisagistice, îndeosebi către sud. În aceasta direcţie pot fi urmărite cursul Azugii în aval de cotul pe care-1 face în dreptul confluenţei cu pî-râul Unghia Mica, apoi continuarea culmii Urechea spre vest, prin Sorica. În spatele lor, în ul-timul plan, se zăreşte vf. Cumpătu.

De la vârful Clăbucetul Taurului se pleacă spre sud-vest, coborând cîteva minute, până se reîntâlneşte poteca cu marcaj triunghi albastru, în margineapădurii. Se merge pe o pantă mica circa 150 m, după care se întră în pădure pe direcţia vârfului Coştila. Lăstărişul bogat şi lipsa marcajului împiedică identificarea imediată a traseului. Se coboară în pantă aceentuată o diferenţă de nivel de circa 150 m. Pe arbori apar şi unele semne silvice (benzi roşii). Se întră treptat în pădurcă de conifere (molizi şi brazi tineri), unde poteca se lăţeşte. După aproape 20 minute de la reluarea traseului de pe vârf, pan la scade şi trece timp de 5-10 minute printr-o pădure de brazi, după care iese într-o poiană aflata pe Pla-iul lui Moş Mihai, situală la 1 150 m. Se văd către vest, pe deasupra pădurii, Munţii Bucegi între vârfurilc Jepi şi Bucşoiu. În poiană, în stânga, se poate admira un splendid exemplar de molid înfrăţit, Se traversează poiana şi se trece printr-o pădure dc amestec (domină fagul) timp de 5-6 minute; traseul continuă pe culme, depăşeşte o poteca, apoi o linie electrică. Treptat, începe să se zărească oraşul Azuga (depozitul de şampanie); panta creşte uşor şi după încă circa 10 minute se intersectează un drum forestier care urcă spre est, pe versantul drept al Azugii. Se poate coborî pe el în centrul oraşului sau se poate continua poteca, spre vest, prin pădurcă de molizi, pe lîngă un punct de captare a apei (dreapta). În stânga. printre arbori, se văd fabrica de bere şi fabrica de postav. leşim la marginea orasului pe poteca, în dreptul restaurantului din şoseaua naţională (V), sau pe aleea care schimbă direcţia de deplasare spre SE, până în centrul orasului.

6

- 7. Dragi prieteni,

a cam venit vara pe la noi. Si e pacat sa stai in casa, asa ca sambata, 23 mai 2009, am raspuns "prezent" la invitatia asociatiei Bucurestiul meu drag! de a face o excursie de o zi la Sinaia si de acolo mai departe, in muntii Baiului, la Poiana Narciselor. http://picasaweb.google.com/cristinadumitru1977/PoianaNarciselorDinMuntiiBaiuluiSinaia23Mai2009#Asa ca m-am trezit cu doua aparate foto atarnate de gat si rucsacul in spate, in Gara de Nord.

Drumul a fost cu trenul pentru majoritatea: am pornit cu acceleratul, dar in gara Sinaia ne-am reunit si cu cei care au venit cu personalul sau masina. Si iara ne-am strans vreo 60 de persoane...

In tren, atmosfera de liceu: glume, ras, chitara, fotografii... Ne apropiem de Sinaia: ploaie. Nu-i a buna... dar ca intotdeauna, cum ajungem la destinatia excursiei foto, de data aceasta in Sinaia, ploaia se opreste iar cand pornim pe traseu, pe Valea Rea, iese si soarele! Norocosi ca de-obicei.Asadar, traseul porneste din gara Sinaia, pe Valea Rea. Este un drum forestier, printr-o padure plina de culori ce parca iti iau mintile: toate nuantele posibile de verde, galben, rosu, albastru, portocaliu.Cred ca am mers asa, facand fotografii si minunandu-ne de ceea ce vedeam, aproape 3 ore. Dupa care a urmat bolovanis, grohotis sau cum vreti sa-i mai spuneti: inca aproape 1 km jumatate. Si am ajuns la Poiana Narciselor; care de fapt nu e o poiana, ci un versant al Culmii Baiului, cu o altitudine de 1500 m. Peisajul este extraordinar: norii s-au spart, cerul este de un albastru incredibil si contrasteaza puternic cu verdele padurii si pasunilor alpine. Narcise inalte, albe si parfumate la tot pasul. E o placere sa te asezi printre ele, pe iarba. Cum sa mai pleci acasa? !Si totusi, trebuie... dupa cateva cadre reusite (mai dificile unele fotografii macro din cauza vantului puternic), dupa momente de relaxare si cate un sandvis de la pachetel pornim inapoi catre Sinaia. Uf, scurta excursie a mai fost!!! Dar frumoasa, prea frumoasa ca sa nu fie povestita si altora!!!!

Asa ca, daca aveti ocazia, in luna lui mai nu ocoliti Poiana Narciselor din muntii Baiului.

7

- 8. Stau si privesc lista articolelor scrise pe site si constat ca n-am scris mai nimic de Muntii Baiului. Cu toate ca sunt destul de aproape de casa si cu toate ca am facut citeva ture. Astazi voi pleca impreuna cu 6 galateni( Adriana, Gigi, Marin, Alex, Edi si fratele lui Edi, am  uitat numele ) intr-o excursie interesanta pe un traseu oarecul nou pentru mine: Sinaia - Piscul Cainelui - Creasta Muntilor Baiului - Telegondola Sorica - Azuga. Ziua: 7 noiembrie 2010.

Pina la Piscul Cainelui mai ajunsesem de citeva ori insa niciodata mai sus. Asadar punem la punct strategia de excursie si facem astfel. Lasam masinile la baza partiei Sorica din Azuga urmand ca pina la Gara din Sinaia sa luam un microbuz. Zis si facut insa operatiunea asta ne face sa pierdem destul de mult timp. Microbuzul se misca destul de incet asa ca ajungem la Sinaia pe la ora 10. Din gara tinem drumul in directia spre Bucuresti si dupa citeva sute de metri gasim marcajul punct albastru. Aplicat pe stilpi. Il urmam trecind un pod si apoi calea ferata. Ne angajam intr-o urcare pe serpentinele unui drum forestier reconditionat fata de cum il tineam eu minte.

8

Ne apuca repede caldurile si fiecare se opreste ca sa isi indese in rucsac polarul. Vremea tine cu noi, e cald si senin. Dupa 30-40 de minute ajungem in vecinatatea cabanei Piscul Cainelui, acum proprietate privata. Si ca orice proprietate privata e intesata cu afise gen Accesul persoanelor straine strict interzis.

-    Noi suntem romani, oare avem voie? Eu zic ca da.

Pina si traseul turistic a fost deviat astfel incit sa ocoleasca fosta cabana. In fata noastra pleaca doi biciclisti dar nu stau mult in sa fiindca urmeaza o urcare cu adevarat caineasca, abupta pe covor de frunze. Transpiram bine, suflam din greu si ajungem cam storsi pe piciorul de munte pe unde era vehea carare. De aici urcusul se mai domoleste asa ca putem urca si schimba cite o vorba. Facem un popas la trunchiul unui copac batrin ca sa ne mai adunam.

9

Ne mai asteapta doar citeva minute de mers prin padure si iesim in golul alpin mult mai repede decit ne asteptam. Undeva pe partea dreapta un grup de tineri ia masa intr-un loc cu bancute si masa. Noi continuam traseul ceva mai insufletiti caci belvederile incep sa se deschida in fata ochilor nostri. Ajungem in apropierea Stanei Piscul Cainelui aflata intr-o stare deteriorata. Stina asta a fost una solida dupa cum se vede, ca o cetate.

10

Privind inapoi incepem sa vedem parti din Bucegi. Marcajul punct albastru este din ce in ce mai rar insa poteca e clara. Dupa ce trecem pe linga o padure de zada ne asteapta din nou o parte de urcus mai pieptisa care se finalizeaza chiar inainte Vf. Piscul Cainelui( 1658 metri ). In fata noastra cei doi ciclisti urca destul de greu pe linga bicicleta. Privind cinic pot spune ca au pierdut 3 ore de ciclism.O curba de nivel ne scoate in creasta muntilor Baiului unde gasim un marcaj vechi banda rosie.

11

Urmeza o buna bucata de drum drept, cam 1km, de unde drumul incepe sa urce ocolind virful Dragan( 1776metri ). Cerul e perfect senin iar Bucegii se vad lacrima. Incepem urcarea spre Dragan. De pe virf coboara un grup mai mare condus de Codrin Constantin. Citiva metri mai jos vedem un paraias. Cobor sa iau apa, izvorul nu e prea grozav dar e cam singura optiune. Din cind in cind salutam grupuri de biciclisti. Spre est se deschide o vale lunga pe care se insira diverse localitati. Banuiesc ca fiind Valea Doftanei. Gigi imi confirma ca nu ma insel.

12

Sub virful Dragan poteca trece pe partea estica oferindu-ne privelisti largi spre Muntii Neamtului, Ciucas, Zaganu si Grohotis. Soarele incepe sa se ascunda dupa creasta muntelui asa ca deodata,brusc, se face rece. Asa ca acceleram ritmul ca sa ajungem in sfirsit pe un plai insorit. Trecem pe linga Virful Baiu Mare 1988m si ne oprim pentru o pauza lunga in Saua Baiului. Soarele ne trimite ultimele raze de deasupra Bucegilor. Vedem si zona Telegondolei din Azuga. Apreciem ca vom ajunge pe lumina pina acolo.

13

Ne regrupam savurind cite o bomboana faina, provenind din Republica Moldova, oferita de Marin. Pina trece vremea ne apucam de identificat virfuri. Poteca trece iarasi pe versantul vestic si trece pe sub virfurile Baiul Mic(1834 metri ) si Baiutul (1826 metri ). Acesta din urma se afla in capatul unei culmi lungi care vine dinspre Busteni si se numeste Culmea Zamora.

14

Putin mai jos admiram de la distanta crucea de pe Vf. Cazacu( 1753 ) si apoi Culmea Petru - Orjogoaia. Ultimul virf mai inalt este Urechea( 1715m ) iar drumul merge pe sub lunga culme a Urechii. Vedem destul de clar Piatra Mare si Postavarul.

15

Soarele incepe sa se ascunda dupa Bucegi. Admiram, din mers, apusul. Ajungem linga un mic lac aflat linga un stilp de telefonie prilej pentru citeva incercari fotografice.

Ne regrupam pe terasa de linga fosta statie superioara a telescaunului. Intunericul incepe sa isi intre in drepturi. Hotarim sa coborim pe pirtia Sorica desi stim ca asta ne va solicita genunchii bine de tot. Dar nu avem ce face, e drumul cel mai scurt. Partia a fost arata asa ca e plina de pamint. Coborim incet, cu grija pirtia Sorica si in 40 de minute suntem la masini. Toata distractia a durat aproape 10 ore.

In loc de concluzii:

16

Muntii Baiului sunt si vor ramane mereu in umbra Bucegilor de vis-a-vis. Nu vor atinge niciodata cota de popularitate a acestora. Dar asta ii va ajuta sa ramana curati si salbatici. Privind larga lor intindere imi dau seama ca ai nevoie de ani multi ca sa ajungi sa spui ca ii cunosti bine.

 

17