ILEANA

Toma Novac pe patul de spital : Daca a venit Aleman atunci e sfarsitul. Atunci eu ar trebui sa traiesc intr-o fulgerare clipe din toate cele 7 vieti. Si totusi nu se poate asemenea verificare. Cine sunt? Toma Novac…si ea e Ileana, fericirea mea adevarata. Ma indepartez de ea. Ma prabusesc. Imprejurul meu e golul infinit si ma inalt iar. Sufletul meu e in afara spatiului si timpului.Spatiu! Timp! Spatiu! Timp!

Sirene Masini

Pasi repezi pe scari

Urgenta

Ileana – Va rog, lasa-ti-ma sa stau cu ranitul

Sora Dafina – Cum se numeste?

I – Novac

Dr Filostrat – Sora Dafina, aduceti bolnavul la reanimare. Ati complectat fisa? Cum se numeste?

SD – o complectez acum dle dr. Se numeste Toma Novac. Ce varsta are, doamna?

I – Nu stiu, adica stiu.. 35 de ani. Iertati-ma sunt zapacita. S-au tras asupra lui 4 focuri de revolver. Eram acolo.

DrF – Linistiti-va doamna. Trebuie sa-l examinam. Mergeti in sala de asteptare. I – Va implor, lasati-ma sa stau langa el.

DrF – Pulsul este din ce in ce mai slab, e in coma.

I – Doamne, o sa moara?

DrF – Rabdare, rabdare… Lasati-ne sa aplicam masurile de urgenta.

Pasi repezi

Asistenta – Ce face bolnavul tau, Dafina ? Si-a revenit ?

SD – Nu, e tot asa. Nicio miscare, nicio clipire de pleoape.

A – Ti-am adus ziarul de dimineata, ia uite ce scrie in “Universul”.

SD – Ceva despre prof. Novac?

A- Bineinteles! Hai sa-ti citesc! “Drama din strada Albei, ieri, 07 septembrie 1923, in strada Alba nr 7, emigrantul rus Stefan Alexandru Popinski, stabilit de curand in capitala, a tras 4 focuri de revolver asupra dl Toma Novac. “

SD – Da’ de ce a tras? Hai citeste mai departe…

A- Cauza pare a fi eterna gelozie .. Domnul profesor se pare ca a fost prins cu frumoasa sotie a strainului.

SD – deci crima din dragoste. Acum inteleg de ce ea se simtea vinovata si voia sa ramana langa el.

A- Ai vazut-o? A fost aici?

SD – Ea l-a adus! A venit cu el in ambulanta!

A – Cum e? Cum arata?

SD – E blonda, tanara, frumoasa…era disperata.

A – Eh, si el e frumos. Chiar asa palid, fara viata parca…

SD- Citeste mai departe!

A – Surprins cu frumoasa sotie a strainului..asa… toate cele 4 gloante au lovit in plin. L-a operat aseara?SD – Nu, nu s-a putut. E prea slabit.I s-au facut transfuzii. Sa vedem ce spune dr Filostrat, dar eu cred ca doar o minune il mai poate salva. Ce mai scrie?

A – Aaaaa… Vinovatul a fost arestat iar crima a produs senzatie pentru ca acest Popinski e descendentul unei familii mari din Rusia. Se refugiase aici in urma revolutiei ca sa vezi tu ce destin… Doamne.

SD – A plecat de acolo ca sa vina aici sa faca prostia asta…

A – Dafina! Bolnavul isi revine! Uite! Deschide ochii!

SD – Ce bine ca v-ati trezit dle Novac! Doriti ceva? Putina apa?

TN monolog mental - Alb … Ce alb e totul… E ora7?! Unde sunt? Alb? Sanatoriu? Ce caut aici? Ce mi s-a intamplat?

SD – A inchis iar ochii… si i-a pierit tot sangele din obraji. Sora! Cheama-l repede pe dr Filostrat!

Pasi repezi

TN monolg mental – Ce s-a intamplat cu mine? Trebuie sa-mi amintesc ce-a fost… Ileana…un capsor blond, ochii in care se citea fericirea.. Ileana… Ileana- Sasha! Nu! Nu-l omori, Sasha! Nu e el vinovat! Eu sunt vinovata. Il iubesc! Am vrut sa-ti spun demult de iubire, iarta-ma! *focuri de arma* TN – te-a lovit, Ileana? Ileana- nu pe mine, pe tine.. Toma! TN – pe mine? Hahahha… pe mine? Sunt plin de sange… Pe mine m-a lovit…Si-acum? Trebuie sa mor? Cine se naste trebuie sa moara… Acum e clipa suprema, verificarea directa! Asa cum spunea prietenul meu, Aleman, el spunea.. “Spiritul e esenta, e infinit, atomul material e echilibrul intre doua energii, pe treptele superioare ale vietii, principiile acestea le putem numi masculin si feminin. Un barbat din milioanele de barbati, o femeie din milioanele de femei, unul singur si una singura. Sa le spunem …. Adam si Eva, care vor sa reface celula initiala, dar o viata omeneasca nu ajunge pentru aceasta intalnire unica. Barbatul si femeia se vor cauta de-a lungul a multor vieti… a 7 vieti.

TN – 7?

Aleman – De aceea 7 e numarul socotit sfant in toate timpurile si la toate popoarele…

TN – Prietene, sistemul dumitale de gandire e o fantezie, de vreme ce totul e fara posibilitate de verificare reala

A – Verificarea suprema se face numai inaintea mortii, cand treci poarta spre necunoscut. Se pare ca atunci cand omul moare, revede intr-o clipa toata viata. Poate si clipe din vietile anterioare.. In vietile anterioare.

TN – Clipa suprema, verificarea directa, ce limpede mi-e acum sfarsitul… acum trebuie sa mor ?!? Sa mor ?!? Sa mor??

DF - Care este starea bolnavului, sora Dafina?

SD – Don’ dr Filostrat, adineaori a deschis ochii, a murmurat cateva cuvinte, apoi a cazut iar in coma…

DF – Poftim inauntru doamna, si dumneata domnule Aleman. Vreau sa va spun, situatia e foarte grava.

I – Din cauza mea! *plans infundat* Iarta-ma Toma! Iubirea mea dumnezeiasca!

A – Iubire si Dumnezeu

DF – Doamna! Doamna! Mi-ati fagaduit ca o sa va stapaniti! Bolnavul are nevoie de liniste, doamna! Orice emotie ii poate fi fatala… Dar stiam ca ati indurate cu el impreuna spaima atentatului si ca mai doriti sa il mai vedeti …

I - Nu mai e nicio speranta?

DF – Din nefericire, e inoperabil..Toate gloantele au ramas in corpul victimei, are hemoragie interna

A – Domnule doctor, a deschis ochii! Credeti ca ne vede? Ne recunoaste?

DF – Este posibil sa auda ce se petrece in jurul lui dar .. mai mult noi nu putem face. Doar o minune.

A – Vezi stralucirea privirii, doctore? Crezi ca…

I – Doctore! Doctore! Uite ca moare! Scapa-l! Scapa-l!

TN monolog A venit Aleman, daca a venit Aleman, atunci e sfarsitul.. Atunci ar trebui sa traiesc intr-o fulgerare, clipe din cele 7 vieti. Si totusi, nu se poate o asemenea verificare! Nu cred! Cine sunt? Toma Novac? Si ea… E Ileana! Fericirea mea adevarata! Ma indepartez de ea! Ma prabusesc! Imprejurul meu e golul infinit si ma inalt iar! Sufletul meu e in afara spatiului si timpului! Spatiu! Timp!

NAVAMALIKA

Surya - Stelele se ascund ca talharii dinaintea ta, soare cu plete de raze. Hai ! Inalta-te peste tinutul Hymalaiei! Peste cerul zeului Indra! Si alina durerile inimii unui batran orb.

Mahavira - Cum stii ca a rasarit soarele, batran intelept?

Surya - Simt sagetile lui blande cum imi mangaie sufletul… Mahavira, invatacelul meu credincios, spune-mi! Am ajuns in drumul nostru? Viata e din ce in ce mai slaba in pieptul meu, iar clipa mult asteptata cand ma voi afla in fata nemernicului rege Arjuna, intarzie prea mult.

Mahavira – Nu mai e departe, stapane preaintelept, dupa o colina inalta care inchide zarea, se vor vedea zidurile cetatii regale Hastinapur! Uite, zaresc peretii de marmura rosie ai palatului regal .. Are 7 randuri de acoperisuri, platanii se indoaie ca niste evantaie peste bazinele cu apa, zeci de trepte coboara spre raul Ganga printe gradini…

Gianuca - Opreste-te, preainteleptule! Mai departe nu veti merge!

Mahavira- De ce?

Gianuca - Sunt Gianuca, bijutierul si sfetnicul regal, am porunca sa va opresc! In jurul lacului regal nu au voie decat fecioarele palatului! Auziti-le!

Surya - Mahavira, de ce te-ai oprit?

Mahavira – Navamalika .. fecioara are numele celei mai gingase flori din lumea zeului Shiva..

Navamalika – Mahavira .. numele lui inseamna marele barbat, si intr-adevar nu poate fi sub cerul Indra, barbat mai semet!

M – Tu?

N – Tu?

Gianuca – Navamalika, aici nu e un loc potrivit pentru tine! Trebuie sa pleci numai decat!

N – Nici sa zburd in voie nu ma lasati! Vreti sa ma tineti in custile fiarelor care inveselesc pe regele Arjuna?

S – Spune-mi Mahavira, cum e fecioara Navamalika?

M – E …. E…. e….. ca o lumina, preainteleptule!

S – Inchide ochii ca sa nu ramai orbit de lumina asta! Pana la ea, e o cale atat de lunga, ca o singura viata nu-ti va ajunge sa strabati!

*Sosete regele* *Sosete regele* *Sosete regele*

M – Fugi, Navamalika!

Arjuna – Iata-te deci inteleptule! Iti murdaresti casta sprijinindu-ti batranetile pe bratele unui om din popor… Mai departe, nu vor calca picioarele voastre in palatal meu! Opriti-va!

S – Aici m-am oprit si aici te blestem, rege Arjuna! 7 luni incheiate mi-am tarat batranetile pana la tine ca sa-ti strig in fata : RUSINE! Te-ai lasat coplesit de placeri, de lacomie si de neomenie. Sub calcaiul tau necrutator, poporul geme! Dar nimeni nu are curajul sa-ti spuna adevarul! Intoarce-te de pe calea pierzaniei sau tara si poporul tau te vor alunga!

A – Nimeni n-a indraznit sa-mi vorbeasca asa pana acum! A oprit oare zeul Visno pe oameni de la placerile lumii? De la bogatie si frumusete? Ar trebui sa te arunc in lanturi pentru dojana nedreapta dar

te las in voie caci azi regale Arjuna e tot atat de iertator pe cat e de slavit… Sa mergem, prieteni! La vanatoare de gazele!

Inteleptule! Fereste-te din calea regelui! Intoarce-te, caci ai fost iertat de mania regala… Azi regele e vesel. Maine chiar, fecioara Navamalika, va deveni ultima si cea mai iubita dintre femeile casei sale regale…

M – Maine chiar? Fecioara Navamalika?

S – Vino! Vino Mahavira! Plecam!

*Tunete, fulgere, vant*

S – Veniti, fulgere orbitoare! Despicati din temelii palatal regelui Arjuna care a uitat bunavointa si inima! Ploaia de foc spala totul din calea ta!

M – Indurare! In palat traieste Navamalika! Acolo este si inima mea! Mai bine pier eu in flacari decat sa I se clinteasca ei un fir de par!

S – Opriti-va puteri ceresti! Fiule, rugamintea ta il salveaza pe nemernicul rege si curtea lui desantata! Daca asa e scris, viata ta, nu-mi mai apartine! Tu trebuie sa-ti urmezi calea spre Navamalika, iar eu … eu ma voi scufunda pentru totdeauna in apele raului Ganga cersind iertare cerului pentru pacatele care apasa asupra oamenilor! Du-te la palat fiule si spune tuturor ce ai vazut!

M – Nu te scufunda in apele raului, inteleptule! Ramai cu mine! Inteleptule! Oamenii au nevoie de lumina mintii tale!

S – Urmeaza-ti calea Mahavira! Du-te la fecioara Navamalika, iar eu mi-o voi urma pe-a mea! Adio, fiule!

M – Preainteleptule!

S – Poate ne vom mai reintalni intr-o lume mai buna!

M – Preainteleptule! Preainteleptule!

M – A murit inteleptul! S-a scufundat in apele raului Ganga!

M – Navamalika! El m-a trimis la tine! Iata, stau in genunchi la picioarele tale !

Ridica-te, nemernicule! N-ai dreptul sa-I atingi picioarele!

N – Ba e dreptul lui! A aflat ca maine voi intra in casa regala! Si a venit sa mi se inchine! Tu pleaca! Ti-am poruncit sa-mi faci doua bratari cu ametiste si cercei lungi din aur… Daca nu ma multumesti, te voi spune regelui!

M – Iti multumesc! Iti multumesc ca l-ai indepartat!

N – Mahavira, tu te-ai intors pentru mine, nu-I asa? Dar maine? Maine ne vor desparti…

M – Sa fugim! Sa ne ascundem undeva departe!

N – Da! Doar noi doi! Ia-ma in brate! Ia-ma in brate Maharavira!

Opriti-i!

A furat-o pe Navamalika!

G - Marite rege! A fost furata fecioara Navamalika!

A – N-ai stiut sa o pazesti, Gianuca! Unde iti stau picioarele, iti va sta si capul!

Stapane! Iata-I pe nemernici! Ii aducem legati!

N – Nu! Nu! Nu-l loviti! Vreau sa raman cu el!

A – Luati-o! Va sta inchisa pana ma voi bucura de frumusetea ei!

N – Indurare!

M – Navamalika!

A – Si lui, smulge-ti-I limba ca sa nu-I mai rosteasca numele! Sa piarda lumina ochilor ca sa nu mai priveasca in urma ei. Acum, arunca-ti-l de viu la caini…

*Tipete*

ISIT

Kafra - Tinere … Te afli aici pentru prima oara, in orasul faraonilor, in bogatul Nu-ptah? Cum te numesti?

Unamonu - Sunt Unamonu, nomarhul orasului Abotu, slavite cafrafiu si frate de faraon , nu aveam nici 17 primaveri cand am venit aici in oras, cu tatal meu, ca sa aducem 300 de sclavi nubieni maritului faraon Kufu, slavitul tatal vostru. Nu-l pot uita pe marele Kufu cu ce demnitate statea pe scaunul de aur, cu picioarele pe o lespete de argint, cu barba falsa regala pe piept, mi-a daruit atunci un scarabeu de aur.

Kafra - Ma bucur, Unamonu, ca iti amintesti de tatal meu, care astazi a fost dus in piramida vesniciei sale. Sarbatorirea de azi pentru incoronarea fratelui meu, mai mare, Dadefra, ma umple de mahnire. El nu e pregatit pentru domnie! Isi petrece vremea in placer usuratice, iar de soarta tarilor care se intind de-a lungul Nilului, nu-I pasa. E robit de farmecele lui Isit, fata unui sclav, si din pricina ei o ocoleste pe sotia sa, Aaia, sora noastra. Isit l-a vrajit, cu farmece necunoscute . Toarna-mi, Unamonu! Daca beau, pot privi in jurul meu cu mai putina ura.

U – Poftim, slavite Kafra!

Neferura - Sarut inelul de la mana dreapta al sotului meu, Unamonu! Imi ingadaui sa ma asez la masa voastra?

U – Iat-o pe Neferura, sora si sotia mea!

K – Esti fericit sa ai o sotie o frumoasa si mladioasa ca o floare de lotus!

N – Ai auzit? Multumesc, slavite Kafra!

K – Imi cunosti numele?

N – Da.

U - Oriunde ar merge Neferura, vestile alearga spre urechile ei!

N – Ei, tu esti mereu cufundat in meditatie, in templul lui Osiris! Asa ca eu sunt datoare sa stiu ce se petrece in jur. Stii ca am vazut-o pe Isit? Femeia inimii faraonului Dadefra.. E frumoasa si dulce! Pe cand regina aia, e ingandurata si rece… Dadefra va veni la ospat cu amandoua! Ah, iata-l! Ai vazut, Unamonu? Uite-l pe faraon! La dreapta o are pe Marea Femeie, iar in stanga sta cu bratul incolacit pe mijlocului lui Isit. Priveste-o! Are parul aramiu, nu negru ca pe la noi, iar rochia e brodata numai cu pietre scumpe! Uita-te!

U – Nu vreau sa vad! Nu mi se pare potrivit sa aduca la banchetul incoronarii, o sclava!

K – Ti-am spus ca o iubeste pe Isit mai mult ca pe zeul Amon! Da… E frumoasa! Priveste-o! Se apropie de noi, impreuna cu fratele meu Dadefra!

U – Asta-I Isit! De unde o stiu? De unde?

Dadefra – Am venit dupa obiceiul pamantului, sa-ti aduc bucate si vin de soi, frate Kafra! Sa dam uitarii neintelegerile, astazi, in ziua incoronarii mele! Isit m-a rugat sa ma impac cu tine. Cum te numesti, tinere?

K – El este nomarhul din Abotu, iar frumoasa sotie a lui, Neferura!

D – E frumoasa… Vino, vino, vino… Sagalnic, Neferura… Vreau sa-ti aleg fructe si podoabe.. Vreau sa-ti amintesti de ospatul incoronarii mele! Hai vino si tu frate Kafra, vreau sa-ti fac daruri de pret..

Isit – De ce ma privesti asa? Ai grija! Te-ai taiat la mana, nomarhule din Abotu.

U – M-am zgariat doar. I – Iti curge sange! Sa te leg cu o fasie din manta… Te doare?

U – Cand te privesc pe tine, nu mai simt nicio durere. De ce ma ingrijesti? Parca ai fi sora si soata mea… I – Dar nu sunt.. Cum te cheama?

U – Unamonu.

I – Eu sunt Isit, numele meu e rostit cu drama si scarba da’ nu din vina mea..

U – Numele tau inchide in el tot farmecul tau nevinovat de floare.

I – Nevinovat… As vrea sa fie asa..

N – Frumoasa Isit, eu sunt sotia lui Unamonu.

I - Te-am privit de departe, esti fermecatoare. Imi place rochia ta! Voi pune sclavele sa-mi faca una la fel. Daca-mi ingadui.

N – Bineinteles! Priveste ce brosa de aur mi-a daruit maritul Dadefra. Nu te-ai suparat ?!?

I – Nu, nicidecum.. Veniti cu mine la masa faraonului. Sa privim serbarea!

U – Multumesc, dar vreau sa raman singur. N – Eh, asa e el… mereu singuratic… Sa mergem! Cand voi povesti in Abotu ca am stat la masa faraonului ..

I – Neferura, ti-ar place viata la curtea faraonului?

N – As da orice sa pot trai in atata belsug si stralucire…

I – In atata stralucire sunt uneori si lacrimi …

N – Lacrimi? Cand te iubeste stapanul tinuturilor Nilului …

I – Tu nu poti sa intelegi.. Spune-mi, ai vrea sa vorbesc cu Dadefra sa va duca la curte? Se cauta dregatorie potrivita sotului tau ..

N – As dori asta din tot sufletul!

N – Am petrecut de minunte, Unamonu, langa Isit!

U – Cum e Isit? Vesel?

N – E veselia intrupata, dar uneori inima ei ofteaza…

U – Poate nu-l iubeste pe Dadefra…

N – Uf, care femeie n-ar iubi un rege? Stii ca ea s-a imbiat sa-ti gaseasca o dregatorie la curte? Sa-I vorbeasca faraonului..

U – In curand, Isit, nu va mai avea nicio putere.. S-ar putea ca faraonul sa o alunge..

N – Oh mai curand va alunga faraonul toti preotii si dregatorii decat sa se desparta de Isit.

U – N-ai vazut cum o privea faraonul pe cantareata? O sa o paraseasca pe Isit…

N – Cantareata are doar o voce si un trup frumos.. E buna pentru o noapte. Isit are sufletul frumos, e buna pentru toata viata…

U – Taci! O sa o goneasca Dadefra si atunci o sa o cumpar eu pe Isit, sa o aduc la noi acasa!

N – Ah, ce bine te-ai gandit! Daca o alunga, desi eu nu cred asta, sa o aduci la noi acasa.. Mi-ar sta bines sa am ca sclava pe cea care a fost iubita faraonului.

U – Isit nu va mai fi o sclava! Nici a ta, nici a nimanui!

K - Dupa un an de lupte de crunte, aproape am cucerit orasul faraonilor.

In sfarsit, iata palatul regal, Kafra! Se spune ca Dadefra nu mai e in palat, a fugit ca sa stranga o alta oaste!

Nu se mai ridica el dupa infragerea suferita!

K – Vreau sa-l cautati in fiecare colt al orasului! Il vreau prins viu pe maritul meu frate Dadefra, faraonul nemerniciei sip e vrajitoarea Isit!

Cu mainilie noastre o vom sfarteca!

U - Kafra! Da-mi-o mie pe Isit!

K – Vrei sa o pedepsesti tu ? Asta e dorinta si datoria mea !

U – Am fost de la inceput alaturi de tine impotriva lui Dadefra! Ti-am adus ostasi, bogatii fara numar! Vreau sa-l zdrobim, dar da-mi-o mie pe Isit! Sufletul meu are nevoie de ea!

K – Nu te inteleg sau daca te inteleg, te cred nebun! Bine, fie! Du-te dupa ea! Asta e palatul in care o tine Dadefra, daca nu o fi fugit cu el!

Luptatori! Strangeti randurile! Mai sunt arcasi de-ai lui Dadefra!

U - Sa atacam palatul! Sa o eliberam pe Isit!

K – Omule! Esti nebun? Suntem prea putini! Sa ne intoarcem la tabara sa luam intariri!

U – Ma duc sa o caut! Trebuie sa scape de viata pe care i-a harazit-o Dadefra!

K – Vino cu noi! Aici esti in primejdie!

U – Isit!! Nu te teme! Am venit sa te scap!

O strigi pe Isit? Vino sa ti-o iei! Daca poti trece de arcasii nostri…E aici, in palatul lui Dadefra! Dar noi suntem gata sa o aparam!

U – Daca mi-o dai pe Isit, iti daruiesc viata!

Tu imi daruiesti mie viata? Hai sa ne prindem in lupta! Sa vedem care e mai tare!

U – Hai!

Stapana Isit! Sa fugim! Acesta era omul lui Kafra! Vroia sa te prinda prin viclenie! Nu te teme! I-am sucit gatul! Abia mai respira! Sa fugim! Poate vin si alti dusmani!

I – Cine era omul care m-a strigat? Ii cunosc glasul!

U – Am venit sa te iau la mine, Isit!

I – Unamonu!

U – Ma recunosti?

I – Te-as recunoaste dintr-o mie!

U – Tu esti adevarata mea sotie!

I – Stiu … Simt asta.

Stapana…. Omul asta aiureaza, sa plecam!

I – Raman cu el! E pe moarte! De ce te-am intalnit abia acuma? Unamonu..U – Din clipa in care te-am vazut am stiut ca…

Stapana Isit! Am porunca sa te duc la faraonul Dadefra si ma voi tine de cuvant!

Arcasi! Tinti-ti-l cu sagetile!

I – Nu!

HAMMA

Pidur Libur - Fiul meu drag, Gungunum, sunt foarte fericit si mandru, ca azi, cand ai implinit 18 ani poti fi langa mine la sarbatoarea Kiti. Cea mai mareata sarbatoare de pe malurile Eufratului.

Tinere stapan, sa vezi ca sarbatoarea tine 11 zile incheiate! Ba ai sa mai vezi si barca zeului Marduk! Imbracata toata in aur si sa vezi cum pluteste…

PL – Hai mai taci, robule Ululai!

Si ne vom plimba in minunata gradina a zeitei Ştar! Unde sute de femei ii intampina pe barbate cu mangaieri…

PL – Ululai! Tu trebuie sa fii caine de paza al fiului meu, atat!

U – Da stapane…

PL – Gungunum, de ce esti asa de tacut?

G – Pana acum m-ai tinut departe de orase, tata… N-am mai vazut atata imbulzeala… Atata forfota de preoti si credinciosi in jurul statuilor zeilor ca aici, in falnicul oras Babilu. Ma simt ca o gaza neinsemnata in mijlocul multimii..

PL – Nu trebuie sa te simti neinsemnat, fiule. Stramosul tau, tatal meu, a fost slujitorul si prietenul neuitatului Hammurabi, domn peste Sumer si Akkad, iar astazi eu sunt scribul regelui Samsu-Ilana, fiul marelui Hammurabi si am in grija toate pamanturile sale care se intind intre Tigru si Eufrat.

G – Tata, spune-mi care e rostul sarbatorii Akiki?

PL – Regele si poporul vor afla daca anul care vine va fi cu belsug si razboaiele biruitoare..

Da da, regele calatoreste cu statuia zeului Marduk in barca, apoi ajuns la templu…

PL – Sssst! Ajuns la templu, ramane singur sub soarele arzator iar unisul de ceremonii, dupa ce-l va despuia de nitra regala ….

U - Ii va da o palma!

PL – Si daca din ochii regelui vor curge lacrimi, anul va fi cu belsug si razboaiele biruitoare ….

U - Si uite asa un rege, se va bucura ca a fost palmuit!

PL – De ce ma ingani mereu, sclav nemernic?

U - Iertare, stapane!

PL – Esti impatimit si prost ca toti cei din Azur.

U – Sunt asa cum spun stapane. Blestemata fie ziua cand am ajuns sclav si am fost insemnat cu fierul inrosit.

PL – Hai, sa mergem fiule! Uite barca se apropie de mal si vreau sa te infatisez maritului rege, acum ca ai ajuns la varsta barbatiei..

G – Te rog tata, lasa-ma sa stau la umbra copacilor. Ai sa ma infatisezi regelui dupa ceremonia din templu… Acum simt nevoia, sa raman aici … E atat de frumos in jur. Mie nu-mi place multimea, galagia…PL – Atunci, ce-ti place?

G – Imi place sa dezleg taina cuvintelor scrise in lut moale… Cuvintele inseamna ganduri, dureri, bucurii ale oamenilor, ma inchin zeului Nabu, nascocitorul scrisului …

PL – Ai sa fii si tu scribul regelui, vino sa-l intampinam! E semnalul! Trebuie sa plecam!

U – Raman cu tanarul stapan!

G – Te vei intoarce aici sa ne iei, tata! Te rog!

PL – Bine, fie pe voia ta Gungunum .. asteptati-ma!

U – Pana se intoarce tatal inaltimii tale, invoieste-ma sa dau o raita prin gradina zeitei Ştar.

G – Du-te sclavule, daca asta iti doresti!

U – Oh, si inca cum stapane… Uite iti las burduful cu apa daca ti se face sete.

G – Hai, hai, hai…

Hamma -Iarta-ma, doica, nu pot merge mai departe. Caldura soarelui m-a ametit. Raman aici, la umbra, printre flori.

Am spus eu ca sarbatoarea asta e prea obositoare pentru o copila ca tine. Ma duc sa-l caut pe tatal tau. Ar trebui sa ne intoarcem acasa mai repede.

H - N-as vrea sa-l dezamagesc pe tata, stii cat tine el sa ma infatisez regelui. Am sa ma odihnesc putin, apoi… voi merge unde vrea el. Du-te doica, du-te.

G – Fetita, te simti rau? Vrei sa-ti dau putina apa?

H - Ce prevazator esti! Ai adus cu tine un burduf plin…

G - Mi l-a lasat sclavul meu, noroc ca nu e plin cu alta bautura, asa cum are el obiceiul.

H - Daca nu mi-ai fi dat tu apa, as fi strivit cu buzele o floare ..

G – Iubesti florile?

H - Florile si secera lunii, pe cerul negru, ceruit cu stele. Uneori ma intreb cum s-au catarat acolo sus si cat vor mai sta agatate in intuneric… si de ce?

G – De ce? Doar zeii pot sa-ti raspunda… Esti o fecioara destinata templului?

H – Dupa ce ma cunosti?

G – Dupa valul ca aurul, dupa haina albastra ca cerul si dupa lantisorul de aur care iti strange pletele blonde cu semnul templului.

H – Tu cine esti?

G – Gungunum, fiul lui Libut, scribul regelui.

H – N-am stiut cine esti, n-am voie sa-ti vorbesc!

G – Stai, nu pleca! Ce ochi albastri ai…Adanci…Nu esti de pe aici, esti ..

H – Din Eridu, un oras tare departe… Tocmai langa mare..

G – Cum te cheama?

H – Hamma

Taci copila nesocotita! Cum se poate sa-I spui unui barbat, numele? Haide, haide… te asteapta tatal tau!

G – Hamma! Cum sa te gasesc?

Las-o in pace pe Hamma!

G – Iti daruiesc inelul acesta de pret, las-o sa mai stea!

H – Doica, primeste.. Altfel sa stii ca fug si ma pierd in multime si o sa te certe tata! Esti un copil neascultator! Bine, mai stam dar… sunt langa voi, sa stiti! G – Pana acum nu mi-am oprit niciodata privirea asupra unei fete.

H – Nu stiu de ce, dar imi vine sa plang cand ma privesti asa.

G – Ia floarea asta! Si pastreaz-o! Sa-ti aminteasca de mine!

U – Stapane Gungunum! Se spune ca au curs lacrimi pe obrazul regelui!

U – Anul va fi cu belsug! Razboiul cu biruinte! Stii ca temutul rege Iluma a navalit peste cetatile noastre de la mare, a pangarit temple, a macelarit oameni..

G – si peste cetatea Eridu ?

U – Da, dar stapane …

H – Mama mea, fratii mei mai mici… Doica, sa mergem! Sa-l cautam pe tata!

PL – Fiule, zeii au vrut ca sarbatoarea asta aurita sa se preschimbe in zorii sangerii, haide vino! Sa te duc la regele nostru, toti tinerii trebuie sa se stranga in oaste!

G – Tata, te rog! Lasa-ma sa plec cu fata asta, in orasul ei de la mare, acolo unde a navalit regele dusman. Are nevoie de aparare.PL – Care fata?

Ah, nu e o fata oarecare… E printesa Hamma, fiica lui Ahnuri din Eridu.

PL – Ahnuri ? Ahnuri spui? Tot neamul lui s-a luptat cu neamul nostru.

Am stiut de ce te feresc de el, Hamma! Trebuie sa plecam!

G – Nu pleca, Hamma! Tata, eu voi muri, daca nu o iau chiar aici pe loc de soata pe aceasta fata. Te rog ! Spune chiar tu legamantul stravechi de cununie!

PL – Ti-ai pierdut mintile! Tu esti sortit invataturii! Trebuie sa ajungi scribul regelui ca mine, ai uitat de tine si de toate?

G – Trebuie sa plec cu ea… Sunt doar al ei!

H – Nu, nu dragul meu… Prea multe ne despart! Ramai cu bine!

G – Hamma!

U – Stapane! Stapane, lasa-l sa plece … ast a e soarta lui.

PL – Ramai aici, fiule! Mai bine te omor cu mana mea decat sa te pierd…

G – Hamma! Pastreaza floarea… Am sa te gasesc!

U – Stapane Gungunum, mare noroc am avut sa fim pusi sa lucram aici printre tablite de lut, in loc sa fim jupuiti de vii ca alti prinsi de razboi. G – Tu numesti noroc, viata asta de rob, Ululai? Atatia ani, departe de pamantul pe care m-am nascut, de parinti, de obiceiuri…

U – Daca temului regele Iluna a luat o data cu stapanirea oraselor si sumedie de robi, uite ca ai ajuns sa simti si tu, ce simteam eu… adica din stapan, acum esti si tu rob. Mie, mi-e tot una, de cand m-am nascut tot intr-un razboi si o robie o duc. Stapane, sa bem! Sa bem, uite trebuie sa stim sa ne mai si veselim…

G – Ia stai… de unde ai tu bautura in burduful de la brau?

U – Stapane Gungunum viata e frumoasa, totul va fi bine daca tu ai sa raspunzi la niste intrebari..

G – Viata e frumoasa? Totul va fi bine? M-ai vandut netrebnicule pe bautura si pe …?

U – Pe arginti.

G – Cui?

U – Ah, cineva… Un dregator de la palat dintre noii nostri stapani vrea sa te vada.

G – Nu vreau sa vorbesc cu nimeni!

H - Asadar e adevarat ca regele Iluna a luat o data cu stapanirea oraselor si robi de mare pret. Raspunde! Tu ai fost scribul regelui invins?

G – Eu

H -Esti mester in dezlegarea tainelor scrise, de aceea ti-a fost crutata viata?

G- Cunosc toate tablitele de lut, cele vechi cu luptele dintre zei, cele cu vitejiile lui Gilgames, cele cu cantece rituale, ce vrei de la mine?

Spune-mi cum te cheama

G – Numele meu nu mai inseamna nimic pentru mine.

H -Este cineva pentru care numele tau are insemnatate.

G – Sunt Gungunum, feciorul lui Libut din Babilitum.

Priveste-ma! Imi ridic valul!

G – Hamma!

H - Numai tu, numai tu ma puteai numi asa! Aicea mi s-a dat o alta viata, un alt nume… Am trait niste ani dezgustatori in casa femilor regelui Iluna. Numai speranta ca te voi mai vedea o data m-a oprit sa-mi pun capat zilelor.

G – Hamma!

H – Te-am cautat printre multi prinsi de razboi, noroc ca argintii si bautura au dezlegat limba lui Ululai.

G – Cum putem fi impreuna?

H – Nu putem. Daca am fi prinsi, pedeapsa ar fi groaznica pentru amandoi.

G – Acum ca te-am vazut din nou, mi-e si mai greu sa traiesc fara tine… Sa incercam sa fugim, imbracati in haine de cersetori. Il luam si pe Ululai.

H – Nu pot, nu pot dragule.. Eu nu mai sunt fecioara de alta data… pe care o doreai ca soata. Eu acum sunt una din postnicele regelui. Am dorit sa te mai vad o data inainte sa ne duca pe alte meleaguri, urmandu-si razboaiele, calatoreste peste tot cu toate femeile sale.

G – Nu plange Hamma! Pentru mine esti aceiasi ..

H – As vrea… as vrea sa raman cu tine de-a pururi. Uite, uite mai am floarea ta.

G – Leaga-te de mine pentru o vesnicie. Spune dupa mine, cuvinte sfinte pentru cununie. Iti voi fi domn si sot…

H – Iti voi prea supusa soata…

G – Nu ma voi desparti de tine cat voi afla suflare in piept…

H – Nu ma voi desparti de tine …

G – Si chiar atunci cand voi fi cuprins de vantul inghetat al nefiintei, al negrului … a mea vei fi, totdeauna!

SERVILLIA

Autronius: -Chrysilla, copila mea! Am primit veste ca Axius, logondicul tau, vine in sfarsit sa te ceara de sotie! Eu, Autronius Patriciano Roman doresc sa-l primim cu tot fastul cuvenit in casa mea!

Chrysilla: -Tata, logodnicul meu a uitat de mult timp ca are o logodnica…

Autronius: Ei..

Chrysilla: - …provenita dintr-o mare familie a Romei. Dupa atatia ani nu i-as mai recunoaste nici chipul. Doar aveam 14 ani cand ne-ati logodit. In tot acest timp, m-am simtit jignita, umilita si vreau sa-l fac sa simta asta.

Autronius: -Chrysilla, gandeste-te ca Axius se trage dintr-o veche familie Patriciana! Ca la logodna ni s-a dat o suma de 2000 de sesterti si ca la moartea sa, tatal lui i-a lasat o avere de milioane! Asa ca, du-te, du-te sa te faci cat mai frumoasa ca sa-l primesti.

Chrysilla: -Am simtit deseori ca sunt cea mai frumoasa privindu-mi chipul in oglinda. Sau… rasfrangerea lui in ochii barbatilor.

Autronius: - Haide fiica mea! Asta nu-i destul! Trebuie sa fii rece si mandra cu Axius, asa cum se cuvine unei romane, dar cu abilitate sa-l faci sa te doreasca, fara a-i oferi totusi dragostea ta.

Chrysilla: -Mda, ai dreptate tata. Mama m-a invatat ca barbatul se plictiseste repede de iubirea oferita.

Autronius: -Ei, nu…

Chrysilla: -Nu cred ca s-a gandit la tine.

Autronius: -Nu, uite ce e Chrysilla, intreci masura!

Chrysilla: -Eu, n-am sa fac aceasta greseala.

Autronius: -Frumoasa mea rautacioasa si inteleapta!

Chrysilla: -Totul va fi precum ai poruncit,tata.

Autronius: -Axius, dragul meu! Bine ai venit! Credeam ca ti-ai uitat logodnica de dragul studiului filosofiei.

Axius: -Autronius, m-am pregatit doar ca s-o pot respecta mai mult.

Autronius: -Ooo…

Axius: - Iata un dar pentru Chrysilla.

Autronius: -A!

Axius: -In aceasta ladita plina de trandafiri sunt cateva podoape pentru logodnica mea.

Autronius: -Vai! Podoabele o vor bucura, desigur, insa cel mai desavarsit dar va fi intoarcerea ta, Axius.

Axius: -Intoarcere? Autronius, n-am fugit niciodata de indatoririle mele. Dupa moartea tatalui meu, am devenit raspunzator de intreaga familie. Cand am imbracat toga virilis a trebuit sa plec cu legiunius germanis pe campul de lupta, iar cand m-am intors m-am consacrat cartilor si retoricii.

Autronius: -Ooo! Deci poti fi un maestru al discursului retoric. Nu stiu de ce, cu asemenea calitati, te tii departe de viata publica. M-ai multumi si pe mine, si pe Chrysilla daca ai dori sa devii senator.

- A! Iat-o si pe logodnica ta! Nu-I asa ca arata ca o zeita?

Axius: -Chrysilla, frumusetea ta n-are nevoie de podoabe, dar doresc sa-ti marturisesc admiratia mea oferindu-ti acest colier de nestemate.

Autronius: -Ooo!

Chrysilla: -Amintirea frumusetii mele neinflorite deplin, atunci cand ti-am devenit logodnica, nu te-a facut s-astepti cu nerabdare sa ma revezi…Deci trebuie s-adaug la frumusete si alte virtuti, ca sa ma bucur de pretioasa ta prezenta.

Autronius: -Vai! Copii! Vad ca amandoi sunteti mesteri in stiinta retoricii..va las impreuna…va las impreuna, ma duc sa vad daca pregatirile pentru ospat vor putea multumi pe oaspetele nostru. Sa vina Servilia sa cante din lira si sclavii sa imprastie petale de trandafiri si miresme…

Axius: -Chrysilla, iarta-mi lunga absenta, am cautat sa ma pregatesc pentru viata noastra, pentru bucuria de a te aduce in casa mea si de a te face fericita, sperand sa am in tine o sotie demna si iubitoare.

Chrysilla: -Desi familia mea se trage din cea mai nobila vita, s-am fost crescuta in credinta ca mi se datoreaza ascultare, voi incerca sa te cunosc si sa te urmez ca sot al meu.

Axius: -Dar atat, Chrysilla? Eu as vrea sa-mi desfac toate lacatele inimii in fata ta, sa-ti povestesc despre viata mea, despre bucuria tacuta de a sta pe tarmul marii citind si scriind…

Chrysilla: -Nu ai simtit pana acum un imbold cu adevarat barbatesc de luptator?

Axius: -Am fost pe campul de lupta dar nu cred ca asta mi-e chemarea. Iubesc cartile si calatoriile. Am fost imbarcat pe-o trilema spre Corint si Grecia. Am ascultat-o pe Pythia la Delphi, am fost la Epidaurus unde soaptele marii imi aduceau vesti din lumea zeului Neptun; am plecat apoi spre misteriosul Egipt, cand m-am socotit bogat sufleteste de tot ce-am vazut, m-am indreptat spre casa ta, Chrysilla. Spune-mi, viitoarea mea sotie, vrei sa fim prieteni?

Chrysilla: -Pentru tine prietenia e mai de pret decat unirea prin casnicie?

Axius: -Nu stiu ce sa-ti raspund, da-mi timp sa aflu raspunsurile care-ti plac.

Chrysilla: -Un singur raspuns ar fi fost potrivit, dar pe acela simt ca nu mi-l poti da, imi oferi doar prietenie, nu incerci sa-mi castigi dragostea.

Axius: -De ce esti rece, straina de simtirea mea?

Chrysilla: -Asa se cuvine sa fie o femeie romana. Voi trimite sa fii chemat la ospat.

Servilia: -Stapane?

Axius: -Da, cine esti si ce vrei?

Servilia: -Sunt Servilia, sclava stapanei Chrysilla.

Axius: - Adineauri nu stateai aici, langa stalpul asta, cantand la lira?

Servilia: -Ba da, stapane, incercam sa-ti fac clipele petrecute alaturi de stapana cat mai placute; in timp ce ascultam minunile pe care le povesteai.

Axius: - Ce-ai spus?!

Servilia: -Nimica rau, iarta-ma stapane!

Axius : -Aaa, mai spune odata, cum ti s-a parut ce-am povestit.

Servilia: -Minuni, despre alte taramuri.

Axius: -Cine esti? De unde vii?

Servilia: -Sunt sclava Servilia, am fost crescuta pe mosia ta de la Batavia si am invatat de mica iscusinta de a-mi servi stapana, pe viitoarea ta sotie.

Axius: -Cate s-au infaptuit fara stirea sau voia mea..Am fost logodit la 14 ani, fara sa vreau, tu ai fost trimisa aici fara sa stiu. Ce te uiti asa? Pleaca, pleaca, pleaca! Du-te la stapana ta!... Nu! Intoarce-te! Vino mai aproape.

Sevilia: -Stapane, te rog nu-i spune stapanei Chrysilla ca te-am nemultumit, astfel, ma trimite la flagelator.

Axius: -Te voi trimite eu la flagelator . De ce mi-ai rasarit in cale?

Sevilia: -Daca…Daca asta iti linisteste mania, pedepseste-ma.

Axius: -Nu, copila, esti prea gingasa. De ce n-am stiut nimic de tine pan-acum…Vreau sa-ti desfac cozile, parul tau aluneca asemeni marii pe nisip, iti invaluie umerii, spui ca ti-au placut povestirile din calatorii?

Sevilia: -Da…eu…eu n-am sa pot calatori niciodata, as dori sa te ascult vesnic.

Axius: La Taba, in Egipt, am ascultat glasul oracolului, colosul de granit avea tonuri stridente, ca un fluier ragusit, iar la apusul soarelui se pornea un cantec ca o plangere de pe alte taramuri.

Axius: -De ce plangi?

Sevilia: -Stapane poti sa ma stropesti… sunt asa de nestiutoare si de netrebuincioasa!

Axius: -Tu mie, imi esti trebuincioasa!

Sevilia: -Stapane!

Axius: -Spune-mi Axius, asa iti pouncesc, spune!

Sevilia: -Axius.

Axius: -Ma bucura privirea ta, parca izvoraste din sufletul meu..Pe tine te-am asteptat mereu. Pe tine!

Sevilia: -Mi se pare ca dorm si visez…Axius, e intreaga lume pentru mine, cu tot ce are ea mai frumos…

Axius: -Si tu pentru mine, ciudata sclava blonda, vino mai aproape, sa-ti mangai parul, buzele…

Autronius: -Nuuuuuu! O rusine! Rusine! Asa se poarta un cavaler roman?! Ai venit sa-ti vezi viitoarea mireasa si te-ai lasat fermecat de ochii unei sclave, Axius!

Chrysella: -Axius, din clipa asta pentru mine esti mort.

Axius: -Implor iertare, Autronius.

Autronius: -Te va costa, aceasta ratacire…Vom vorbi despre asta amandoi; Chrysilla este nestapanita si nu intelege ca sufletul unui barbat…Hai.

Axius: -Nu implor iertare pentru mine, ci pentru Servilia.

Autronius: -Sclavi! Duceti-o la flagelator, douazeci de bice!

Axius: -Pe mine ma biciui acum, Autronius, fiecare lovitura o simt in trupul meu, da-mi-o pe Servilia, e a mea.

Autronius: -Nu va fi a ta! Ea pur si simplu nu va mai fi!

Axius: -Atunci….Pur si simplu, nu voi mai fi nici eu!

Autronius: -Opreste-te, nebunule, opreste-te! Nu indrepta pumnalul asupra ta pentru ea, e doar o sclava!

Axius: -E Servilia!

*Clopote de biserica* *Preoti cantand*

*Batai in usa*

Margareta: -Sfintia ta! Sfintia ta! Vreau sa-ti vorbesc, lasa-ma sa intru in curtea manastirii! Sfintia ta!!!

Calugarul Primin: - Cine e?! Cine e?

Calugarul Primin: - Hai, intra.

Margareta: -Esti…esti calugarul Primin, tatal meu te cunoaste.

Calugarul Primin: -Intra, intra copila, trebuie sa inchid portile, altfel multimea va navali in curtea manastirii! Hai, intra.

Margareta: -Calugare Primin? De ce nu-I lasati pe oameni sa se adaposteasca aici? Le e teama c-a venit sfarsitul lumii!

Calugarul Primin: -O, nu, nu, n-a venit inca sfarsitul lumii, v-ati speriat de cometa, dar la noi, in manastirea Lorsch sunt destui invatati care au incercat sa dezlege proorociile apocalipsului.

Margareta: -Si ce spune acolo?

Calugarul Primin: -Pai, multe, nu ti le pot spune asa repede, hai, mai intai lasa, trage-ti sufletul, scoate salul, uite-l, te inabuse

Margareta: -O, nu, nu, nu, preasfinte, lasa-mi salul, tremur toata!

Calugarul Primin: -Ca o turturica, Doamne iarta-ma!

Margareta: - Te implor, preasfinte, du-ma la Hans, du-ma la Hans, prietenul meu din copilarie, numai el ma poate ajuta, tata e pe moarte!

Calugarul Primin: -Hans?

Margareta: - Hans, din satul de la poalele manastirii Lorsch.

Calugarul Primin: -Calugarul Adeodatus vrei sa spui, fetito. Adeodatus, asta e numele lui acum. Hans, nu mai exista. Calugarul e un tanar intelept cuvios care are multa iscusinta la carte.

Margareta: -Deasta am venit la Hans…la Adeodatus. S-a zvonit ca el se pricepe la tamaduiri, tata e foarte bolnav, vreau sa-l rog sa mearga cu mine jos in sat. Du-ma la el! Tata e foarte bolnav!

Calugarul Primin: -Stai…linisteste-te, linisteste-te stai jos aici. In chilia lui Adeodatus n-are voie sa intre nicio fiinta femeiasca. Nu uita, acum el e un sfant.

Margareta: -Pai atunci astept sa faca minuni?! Sa-l inzdraveneasca pe tata?!

Margareta: -Hans, ti-ai amintit de mine?

Calugarul Adeodatus: -Sunt calugarul Adeodatus, ce vrei?

Margareta: - Cum…nu ma mai cunosti? Sunt Margareta a lu’ taica Hippler, vecinu vostru… Nu ţii minte cand îmi pierdeam vacile prin pădure si mi le-aduceai tu?

Calugarul Adeodatus: -Te tin minte, desi n-ar trebui. Ce face biata maica-mea, fratii mei mai mici?

Margareta: -Hans, dar pe ce lume traiesti tu aici …

Calugarul Adeodatus: -Traiesc in post si rugaciune si de 40 de zile n-am mai vazut chip omenesc.

Margareta: - Doamne…Tu stii ca pe noi, in satul din vale, ne secera moartea cea neagra, n-ai aflat ca mama si fratele tau cel mic, Iohan au pierit, Hans..

Calugarul Adeodatus: -Asta a fost vointa Domnului.

Margareta: -Am auzit in sat ca tu l-ai tamaduit pe fratele Iohan, ca l-ai vegheat fara sa dormi si fara sa mananci doua saptamani incheiate si in cele din urma i-a trecut fierbinteala. Te rog, te rog vino cu mine in sat sa-I ajuti pe cei bolnavi de boala adusa de cometa, poate, poate inca nu va fi sfarsitul lumii si le e dat sa mai traiasca, saracii.

Calugarul Adeodatus: -Linisteste-te, linisteste-te, suflet nestiutor, dupa liturghia de la miezul noptii din prima noapte, de cand a aparut pe cer cometa, am inteles c-a fost gresit talmacita proorocia din apocalipsa.

Margareta: -Atunci, cometa?

Calugarul Adeodatus: -E un semn ca oamenii trebuie sa se caiasca, sa invete sa traiasca cinstit.

Margareta: -Asa, e doar un semn? Te rog, Hans, in numele copilariei noastre vino cu mine in sat.

Calugarul Adeodatus: -Femeie, nu mai imi spune asa. Sunt calugarul Adeodatus. Am fost ales sa-mi inchin viata Domnului si Fecioarei Maria. Fecioara…imi asculta rugaciunile, uneori, buzele icoanei invie si citesc pe ele cuvinte de mila, de indurare, de dragoste.

Margareta: -Atunci roaga-te, vad ca porti iconita ei la gat, ea te va trimite la mine.

Calugarul Adeodatus: -Sfanta fecioara, spune-mi ce trebuie sa fac, sa raman in manastire in post si rugaciune sau sa merg cu aceasta fata, sa-I impartasesc din mila si indurarea ta?

Fecioara Maria (?!) : -Adeodatus, ajuta-i pe cei bolnavi si napastuiti.

Calugarul Adeodatus: -Femeie, pe buzele tale culeg sfintele ei cuvinte. Da! As vrea, as vrea, am sa vin cu tine s-aduc putina alinare celor bolnavi din sat. Stii? Uneori cand ma rog vad cum sfanta fecioara vine spre mine desprinzandu-se din rama icoanei, in jurul ei pluteste o lumina viorie isi intinde bratele spre mine si tresalta de fericire. Ea imi da puteri miraculoase.

Margareta: -Ce slab si nemancat pari, Hans.

C. Adeodatus: -Am postit.

Margareta: -Ba, acum ai sa mananci ca altfel nu te mai duc picioarele pana in vale.

C. Adeodatus: -Bine, da-mi o bucata de paine.

Margareta: -Uite, mai poti zambi, ce bine-mi pare! Spune-mi, cum e viata la manastire, iti place?

C. Adeodatus: -Ce prostuta esti, Margareta.

Margareta: -Mi-ai spus pe nume! Deci nu m-ai uitat de tot! Hai, spune!

C. Adeodatus: - La-nceput ma simteam ingropat de viu, ca-ntr-o cripta, apoi am inceput sa-nvat cititul, socotitul, cantul, aritmetica, geometria.

Margareta: -O, cerule, tu esti un invatat acuma. Cum de-a..de-a-ncaput atata stiinta in capusorul tau blond.

C. Adeodatus: -Ai innebunit?! Ma saruti pe frunte?!

Margareta: -Da’…ce-i cu tine? Ti s-au albit obrajii.

C. Adeodatus: -Piei satano! Nu trebuia sa plec cu tine! Nu sunt inca destul de tare in fata ispitei. Iarta-ma Doamne! Iarta-ma!

Margareta: -Hans, tu vrei sa spui ca tu n-ai dorit niciodata sa…sa traiesti liber ca la-nceput? Hm? Sa alergi cu oile prin campii, sa dormi la umbra, sa canti la soare si sa culegi flori cu…Margareta ta.

C. Adeodatus: -Ma chinuiesti, femeie! De ani n-am mai iesit pe poarta manastirii! Ba da…ba da, mi-e dor mi-e dor, sunt dator sa fiu cinstit cu tine, mi-e atat de dor, ca uneori imi vine sa-mi iau zilele, daca asta n-ar fi un mare pacat!

Margareta: -Hans, Hans, bietul de tine, hai, stai cu capul in poala mea, hai, haide, asa, hai sa-ti spun o poveste. Aici, in Otahaim, s-a preumblat viteazul Siegfried, apoi a venit sa-si astampere setea aici la fantana,uite aici! Dar dusmanul lui, Hagen, s-a furisat, i-a luat lancea si l-a izbit in spate. Si pana acolo, sus, s-a dus Siegfried si cu lancea-nfipta-n spate si-a dat sufletul.

C. Adeodatus: -Hm! Tu povestesti legendele noastre de parca le-ai fi trait aievea.

Margareta: -De ce crezi tu ca noi, cei din sate, suntem lipsiti de simtire? Hm? In noi isi are seva sangele si trupul tau, dar ca tu vrei sa te simti…mai presus de noi.

C. Adeodatus: -Nu, Margareta!

Margareta: -Ba da…

C. Adeodatus: -Nu ma simt mai presus de tine! Tu nu esti nici blanda, nici dulce, da’ semeni cu pamantul asta, cu aerul tare al muntilor; parca mi s-a luat un val de pe ochi. Vad o mina mare si aud o voce care-mi spune: Iubeste oamenii! O vad pe fecioara Maria cum se apropie, ma saruta cu o sarutare mantuitoare.

Margareta: -Hans, Hans! Hans, vino-ti in fire! Sunt eu, Margareta!

C. Adeodatus: -Da, pana acum, ea pare o femeie ca toate femeile si-mi spune “Eu sunt perechea ta cea adevarata si ea se preface in tine!” Tu! Te-am visat mereu! Si am vrut sa mi te scot din minte, si am sarutat buzele pe icoane…Pacatosul de mine…

Margareta: -Hans, si eu m-am tot gandit la tine. Am plans, daca-ai stii…

C. Adeodatus: -Nu! Piei satano! Te prefaci mereu! Esti fecioara Maria sau Margareta?!

Margareta: -Hans!

C. Adeodatus: -Acum in imbratisarea ta ranjeste diavolul! Piei! Doamne, apara-ma! Doamne!

Margareta: -Fugi, Hans! Hans! Hans! Ai dori, ai dori sa ramai cu mine dar fugi! Nu! Stai! Stai! Ce-i spun tatii? Ce le spun la bolnavii din sat? Ca sufletul tau e bolnav ? Hans, ti-ai biciuit trupul, ca sa-ti hranesti inima, Doamne, ti-ai pierdut tineretea si n-ai sa iubesti niciodata, nefericitul de tine, si nimic, doar nimic nu-i mai de pret decat iubirea. Hans! Hans! Hans! Ai grija! Se rostogolesc pietrele din munte! Haaaans!

YVONNE

*Oameni canta imnul Frantei*

Traiasca revolutia!

In sfarsit, Franta e revolutie !

A dat voie regele!

Regele! Regele a fugit, batrane Duhem ! De aici inainte, sa mi te adresezi cu cetatene!

Exact, cetatene!

Flavigny - Ieri, poporul din Paris a dat drumul prizonierilor, a daramat zidurile si in sfarsit, Bastilia, nu mai este! Poporul e suveran! Tu ai fost acolo, cetatene Lebon! Cum arata Parisul acum?

Lebon – Liberte, egalite, fraternite … cuvintele astea se striga pe toate strazile ! S-au dus privilegile! Nu mai exista port, nu mai exista Dumnezeu…

Flavigny – Te-ai schimbat Lebon! De cand ai fost la Paris arati ca un adevarat revolutionar. Doar capitala e inima libertatii.. Noi aici, la Aras, nici macar ghilotina nu avem.

Lebon – O sa o ridicam cetatene, dar nicio grija vreau sa spun, chiar in fata palatului primariei.

F – Acum trebuie sa-I combatem pe aristocrati, pe bigotii din oras, nu-I asa, Lebon?

Duhem – Domnule cetatene Lebon, nu dumneata ai venit acum cativa ani, la fiul meu Gaston, rugandu-l sa-ti salveze tatal care era pe moarte?

Lebon – Mos Duhem, sa nu ai nicio grija! Nu ti se va intampla nimic desi se stie in oras ca esti regalist, dar fiul dumitale supranumit doctorul calicimii si cunoscut ca cel mai vechi republican din Aras, hai hai hai cu noi in fata primariei. Trebuie sa ridicam ghilotina!

Duhem – Mergeti inainte, eu imi astept fiul. Trebuie sa vina sa ia de la spiterie, doctorii pentru bolnavii lui.

Gaston – Ce-I cu dumneata tata?

Duhem – Sunt prea batran pentru zilele astea … Ma sperie schimbarile.

Gaston – Te inteleg tata, bigotismul dumitale se lupta cu triumful ratiunii!

D – Nu ti-e teama ca o sa te bata Dumnezeu, Gaston?

G – Cum o sa ma bata cineva care nu exista? Nu tata, omul e Dumnezeu! In epoca pe care o traim, cand Rousseau a scris “Emil” si cand exista enciclopedia, si cand stiinta si ratiunea isi impun triumful, dumneata iti pierzi vremea cu bolboroseli bigote. Stii bine ca eu am fost intotdeauna ateu, inca dinainte sa fiu medic.

D – Stiu, Gaston, esti un baiat excelent dar lipsit de simt practic. Ce profiti tu, cel mai convins revolutionar, in timp ce altii ….

G – Dar eu nu o sa profit! Intelegi? Astea au fost convingerile mele dintotdeauna si sunt fericit sa le vad triumfand in Franta. Ah, tata, daca ai fi fost cu mine la Paris si-ai fi vazut tineri cu bonete rosii, cantand pe strazi, Notre Dame transformat in templul ratiunii, in fata altarului, templul filozofiei, iar pe un soclu de argint urna din care se inalta flacara adevarului, busturile lui Voltaire, Franklin, Rousseau si republicani de toate varstele strigand “fanatismul a murit”. Traiasca ratiunea!

D – Fanatismul isi poate gasi culcusul in inimile celor care spun ca se inchina ratiunii, uite Lebon, fiul dulgherului, taie si spanzura acum, iar inainte voia sa se faca popa! Ai grija, fiule! Mie nu-mi place omul asta.

G – Fii linistit, tata! Lebon si cu mine, avem acum aceleasi convingeri! Ia, mai bine spune-mi, mi-ai facut doctoriile pentru bolnavi?

L - Cetateni, vreau sa se inteleaga o data ca-I socot vinovati numai pe cei care au gresit fata de revolutia franceza dar si pe cei care nu au facut nimic pentru ea! Sa se termine o data cu cererile de gratiere, cine vine sa ceara mila pentru un condamnat la moarte va fi imediat arestat si condamnat si el! Traiasca revolutia franceza!

Numarul arestatilor a trecut de o mie, Lebon, asa ca tribunalul nu mai pridideste cu condamnarile la ghilotina, ne mai trebuie oameni de incredere care sa ne ajute, trebuie sa reorganizam tribunalul.

L – Am trimis dupa Gaston Duhem, doctorul calicimii, el e cu noi. Am incredere in el ! Ah, uite-l! Uite-l! A sosit!

G – Buna seara, cetateni!

L – Buna seara, cetatene Duhem, stim ca esti unul dintre cei mai vechi republicani din Aras, un adevarat ateu, n-am uitat ca acum cativa ani l-ai salvat de la moarte pe tatal meu, un umil dulgher. Te-am chemat ca sa devii jurat sau chiar judecator al tribunalului popular. Avem nevoie de oameni ca dumneata, s-ar putea chiar sa ajungi presedinte al tribunalului.

G – Refuz!

L – Cum?

G – Refuz! Eu cred ca revolutia franceza, are lucruri marete de infaptuit si fiecare o poate sluji la locul lui. Adica cu ce se pricepe? Eu sunt doctor, vindec oamenii! Asta mi-e menirea!

L – Duhem, ia seama, cine refuza sa faca serviciile publicii savarseste o crima impotriva ei!

G – Vreau sa plec.

L – Stai jos! Vei asista la un interogtoriu! Poate te vei convinge ca esti necesar aici. Sa intre acuzata Yvonne Collignon! Yvonne Collignon, 18 ani, necasatorita, nu? Raspunde!

Yvonne – Da, eu sunt Yvonne Collignon de Gargan..

L – De ce? De Gargan? Indraznesti sa ne sfidezi, aristocrata fanatica?

Y – Nu domnule, nu vreau sa sfidez pe nimeni. Mi-ati cerut sa-mi spun numele.

L – Da, dar esti obraznica..

Y – Iertati-ma.

G – Lebon, imi dai voie sa vorbesc eu cu cetateana Collignon?

L – Da ma, daca vrei sa ne dai o mana de ajutor, foarte bine, fa-ti ucenicia.

G – Pentru ce ati fost invinuita?

L – A fost gasita la manastire, langa Aras, intr-un grup de tinere care se pregateau sa devina calugarite …

G – Nu asta ma intereseaza! Sunteti calugarita?

L – Collignon, crezi intr-un Dumnezeu?

Y – Da, parinte.

L – Vreau sa spun ca aici nu suntem la manastire. Raspunde la intrebare.

Y – Da, domnule. Asa am fost invatata.

G – De ce va aflati la manastire?

Y – N-a fost dorinta mea sa intru la manastire, tatal meu m-a fortat ca sa I se ierte lui pacatele si m-am supus. Din cauza lui a trebuit sa-mi petrec zilele departe de viata, inchisa intre zidurile manastirii.

L – Lasa ca acum ai sa scapi de toate astea.

Y – Voi fi libera?

L – Da, si vei avea timp sa te inchini la toti dumnezeii.

G – Cum sa-ti bagi joc de seama ei? Fata asta este nevinovata! Parintii au sacrificat-o!

L – Nu, nu! E o fanatica, fiica de aristocrat, mai periculoase ca toti ceilalti!

G – Tu esti fanatic, Lebon! Si periculos pentru imaginea pe care si-o fac oamenii despre tribunalul revolutiei franceze! Nu astea sunt idealurile noastre!

L – Gaston, iti interzic sa vorbesti asa! Aperi o fanatica religioasa care trebuie osandita, insulti pe reprezentantul inviolabil al tribunalului. Esti condamnat la moarte, Gaston Duhem! Ai uitat convingerile din cauza ei! Vei fi trecut pe lista executiilor imediat dupa Yvonne Collignon… Vezi, vezi, vezi? Ce uman sunt?! Poate ca va iubiti profund!

G – Cetateni!

Y – De ce mi-ati luat apararea, domnule?

G – Asta mi-era datoria, de om si cetatean. Cred in libertate, egalitate si fraternitate.

Y – Atunci de ce v-au condamnat la moarte?

G – Acestia nu erau adevarati revolutionari! Ci niste fanatici, care dupa ce s-au inchinat lui Dumnezeu cu aceiasi fervoare se inchina ratiunii si in numele ei faptuiesc aceleasi greseli, ale intolerantei.

Y – Dar va vor executa! Nu sunteti speriat? Eu tremur de frica, sunt tanara, nu vreau sa mor.

G – Yvonne, viata te-a adus, acum, inaintea mea! Daca ne intalneam inainte as fi putut …. As fi putut sa te iubesc! Poate chiar te iubesc!

Y – Va mai puteti gandi la dragoste?

G – Viata e dragoste si eu ma gandesc la viata. N-am sa mor…

Y – Sunteti condamnat la moarte..

G – Ratiunea mea, gandirea mea de om e mai tare decat orbirea lor. Esti frumaosa, Yvonne.

Y – Cum te cheama?

G – Gaston, Duhem.

Y – Poate daca as fi fost libera, te-as fi iubit. Esti asa cum am visat sa fie iubitul meu. Dar prea multe ne-ar fi despartit. Eu sunt aristocrata, tu burghez.

G – Acum nu ne mai desparte nimic, Yvonne. Curaj. Iubirea e mai tare ca moartea!

L – Yvonne Collignon, Gaston Duhem…

Y – Nu vreau sa mor… Nu vreau..

G – Curaj …

ILEANA

Aleman – Poftim inauntru, domnule Novac! Domnule Toma Novac. Stiam ca o sa vii, trebuia sa vii… ai vrut sa ma ocolesti, dar ..

Toma Novac – De cand te-am intalnit la botezul acela nu am mai avut liniste. Abia asteptam sa te vad si sa stam de vorba. Chiar si in contradictoriu. Ai fost si dumneata profesor de filozofie…

A – La liceu, nu ca dumneata la universitate. Cu timpul, prea mi s-a parut ca filozofia prea rezuma totul la cuvinte si in cele din urma cand te gasesti in pragul mortii sufletul se pomeneste tot singur si parasit in fata lui Dumnezeu.

TN – Oricum, nasterea e o certitudine. In timp ce moartea..

A – Moartea e o ipoteza, pana poti proba singur esenta ei. In fond, nasterea ca si moartea au o insemnatate relativa in cursul existentei sufletului omenesc care e etern.

TN – Domnule Aleman, eu sunt ateu. Pentru mine Dumnezeu nu exista.

A – In pragul mortii, se converstesc si necredinciosii. Iti cunosc parerea. Am citit cartea dumitale “filozofia necunoscutului”

TN – Multumesc .

A – Privesti lumea cu scepticism, dar stiinta insasi iti recunoaste neputinta de a descifra tainele sufletului. Eroarea incepe din clipa in care vrem sa identificam cuvantul cu spiritul. Spiritul e esenta si insasi lumea materiala e implicata in aceasta esenta a spiritului.

TN – Da.

A – Atomul material e echilibrul intre doua forte. Infinitele forme ale pozitivului si negativului. Pe treptele superioare ale vietii le putem numi masculin si feminin.

TN – Da, vechea teorie, celula initiala, entitata care s-a despartit in doua parti care se vor cauta mereu, mereu…

A – Da! Sa le numim barbat si femeie. Un barbat, din milioanele de barbati doreste o femeie din milioane de femei. Unul singur si una singura. Sa le spunem… Adam

TN - Si Eva.

A – Da, care vor sa refaca celula initiala, dar o viata omeneasca nu ajunge pentru aceasta intalnire unica. Barbatul si femeia se vor cauta de-a lungul a mai multor vieti… a 7 vieti. De aceea numarul 7 e socotit sfant in toate timpurile si la toate popoarele.

TN – Sistemul dumitale de gandire e o fantezie. De vreme ce totul e fara posibilitate de verificare reala.

A – Verificarea suprema, se face numai inaintea mortii, cand treci poarta spre necunoscut. Se pare ca atunci cand omul moare isi revede intr-o clipa toata viata. Poate si clipe din vietil anterioare.

TN – Domnule Aleman, recunosc, m-ai pus pe ganduri. Vreau sa-ti fac o marturisire. Mi s-a intamplat ceva ciudat, venind incoace, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare, m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati care ma priveau cu o mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Mi s-a parut cunoscuta, desi imi dadeam seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din fatisarea ei am inteles ca si ea avea exact aceiasi impresie. Nu ne-am oprit, desi am fi dorit amandoi.

A – Mhm, cine stie.. Poate ca ea intr-adevar perechea dumitale. Unica.

TN – Unica. Regret ca nu m-am oprit. Ca nu i-am vorbit. Sper ca nu a disparut pentru totdeauna. Simt ca trebuie sa o gasesc.

TN – Va rog opriti-va! Va rog! Va caut de 6 zile incheiate! Din clipa in care ne-am vazut aici, pe ploaie. Va aduceti aminte?Atunci v-ati oprit din drum …

Ileana – Da, da, da… m-am oprit. Am avut impresia ca va cunosc, desi nu v-am intalnit niciodata.

TN – Exact!

I – Mi se parea ca sunt o caraghioasa daca va vorbesc. Si eu am asteptat sa va revad. Dar nu mai suntem copii. Nu stiu, nu stiu ce-I cu mine.

TN – Si eu am acelasi sentiment… Ca va cunosc de undeva, ca ne-am mai intalnit… Cum te numesti?

I – Cum te numesti?

I – Ileana

TN – Toma

I – Toma, nu stiu cum am putut trai atata vreme, unul fara altul…

TN – Te asteptam, te doream … de muuuult.Parca de cand lumea.

I – Povesteste-mi despre viata ta..Vreau sa stiu totul.

TN – Tu, iubito, stii totul. E destul sa te uiti in ochii mei.

I – Incerc sa ghicesc… Ai avut o copilarie trista, e in tine atata nevoie de dragoste..

TN – Mama a murit, nascandu-ma. Era o femeie de la tara. Surorile mele, din alte casatorii ale tatei, ma priveau cu dispret. Eram puiul de slujnica.

I – Asta te-a indarjit..

TN – Da. Am invatat carte, am calatorit prin lume…

I – Pe unde ai fost? Spune-mi tot…Mi-e sete sa te cunosc.

TN – Am studiat in Germania, filozofia..Am stat la Paris, apoi in Anglia, chiar si in lumea noua, America .. Oriunde am calatori, dorul ma mana catre casa. Simteam ca numai aici imi puteam gasi …. Implinirea. Dar tu?

I – Toma, trebuie sa-ti spun ca exista alaturi de mine cineva cu care am impartit multe necazuri, pe care am crezut ca il iubesc..

TN – Ileana, taci… taci…nu-I adevarat! Tu esti numai a mea! Nu vreau sa stiu nimic despre omul asta!

I – E un om bun, e bland, sentimental… A fost ofiter in garda regala a tarului. Ne-am intalnit la Moscova, unde eu stateam la niste rude, apoi cand a izbucnit revolutia am fugit la Berlin, apoi in Romania … tara mea de bastina. De doua luni suntem in Bucuresti si asteptam sa plecam in Basarabia, unde am niste pamanturi stramosesti. Acuma, deodata… ai aparut tu! Si viata mea s-a schimbat! Iarta-ma, dar trebuia sa-ti spun totul! Te rog, ai incredere in mine… Ai rabdare… Vom fi impreuna.

TN – Din prima clipa am simtit ca tu esti o parte a eului meu. Intelegi de ce nu pot sa te pierd?

A – Asa deci, te-ai intalnit cu femeia aia despre care imi vorbeai..

TN – Da! Esti singurul om care stie de asta, iubesc pentru prima oara… cu adevarat. Cand nici nu mai speram sa intalnesc dragostea, plutesc domnule. Zbor parca, spre infinit!

A – Cat ma bucur! Daca ea e perechea dumitale si v-ati unit in sfarsit fericirea voastra e adevarata. Stii, eu cred ca diferitele vieti pamantene alcatuiesc una singura dincolo de timp si spatiu, iar peste secole care despart intruparile sufletului, apar scantei de amintiri. Se ivesc doruri vagi, vise ciudate, care sunt intamplari din alte vieti. Iubirea cu perechea divina e telul acestei cautari, peste secole, a sufletului.

TN – Cine stie, poate ai dreptate… Sunt fericit. Si totusi exista o umbra, o amenintare in viata mea ..A – O umbra?

TN – Da… Ileana nu e singura, are alaturi un om cu care a trecut prin multe necazuri si nu vrea sa-l raneasca. La inceput il uram, voiam sa i-o rapesc, apoi m-am considerat nedemn .. sunt momente cand uit de toate, gandidu-ma la ea, apoi mi-l amintesc si vreau sa dispar din viata lor. Ileana imi spune sa am rabdare, sa astept. Ce? Sa se hotarasca, sa-l paraseasca…

I – Toma! Tu!

TN – Da! Ce-I cu tine? Nici nu te-ai bucurat ca ma vezi?

I – Dar te rugasem sa nu vii aici..

TN – De ce?

I – Sasha a plecat din Bucuresti, l-am condus la gara, totusi nu e bine sa ne intalnim la mine acasa…

TN – El! El! Tot timpul grija asta sa nu sufere… Sasha, sa nu se imbolnaveasca Sasha.. nu intelegi ca jocul asta e crud? Ca ma faci sa ma simt injosit? Te-am rugat! Alege! Insasi cuvantul asta ma umileste…

I – Tu nu intelegi… Ca sunt a ta pentru totdeauna, ca nu m-am jucat cu niciunul din voi.. Am incercat sa-I fac mai putin dureroasa despartirea.

TN – Ileana, haide sa plecam de aici!

I – Dar tu n-ai observant ca inainte de a veni tu, imi strangeam lucrurile? Cateva nimicuri la care tin si pe care vreau sa le iau cu mine…cu noi..

TN – Cum stii tu sa-mi intorci intre degete inima! De cand te cunosc, ma gandesc numai la tine. Te visez sub infatisari diferite, in epoci bizare, sunt ba pastor Indian, ba dregator in Egipt, ba calugar, ba traim in Franta amandoi, toata viata mea e o lunga cautare … a ta.

I – Toma! Am vrut sa aman clipa asta, dar… vazandu-te atat de nerabdator si neincrezator, lasa-ma sa ma joc ca si cum as fi in visurile tale… iata, vine spre tine, sclava ta preasupusa care implora mila pentru frageda viata pentru care o poarta..

TN – Ileana?

I – Acum sunt mandra sotie a regelui care vine sa-ti spuna ca rodul dragostei voastre va naste un nou rege..

TN – Nu te mai joca, spune-mi ..

I – Acum sunt delicata aristocrata care abia murmura vestea cea mare …

TN – Spune-mi! E adevarat?

I – Da! De o mie de ori da! De acum inainte, pentru copilul nostru, trebuie sa fii cuminte…

TN – Tu esti intreaga lume pentru mine!

I – Si tu esti intreaga lume pentru mine!

I – Sasha! Te-ai intors!

Sasha – Ileana!

I – Nu, nu,nu! Sasha! Sasha nu-l omori! Nu e el vinovat! Eu sunt! Il iubesc! Am vrut sa-ti spun de mult .. Iarta-ma! Sasha! Nuuu!

TN – Te-a lovit?

I – Nu pe mine, pe tine, Toma!

TN – Pe mine? Unde m-a lovit?

I – Toma!

TN – Sunt plin de sange…

I – Doctore, uite ca moare! Scapa-l! Dr F – Repede, repede! Masaj cardiac! Repede!

TN – Cadranul arata aceiasi ora, e ora 7.. Numarul sfant.. Nu a trecut nicio secunda… Poate o milisecunda cand am visat, am trait intr-o strafulgerare viata .. Am fost eu, Toma Novac, Dahlmavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston? Tot eu? Acelasi eu? Atunci Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Margareta, Yvonne… tot Ileana? Adica Aleman avea dreptate? In a 7a viata pamanteana, barbatul trebuie sa intalneasca iar femeia, care este perechea lui, si sa se uneasca cu ea? Deci… acum e sfarsitul. Nu ma tem de moarte! Sunt limpede, constiinta e treaza… Plutesc deasupra spatiului! Deasupra timpului, in eternitate.. Doamne, cu lumina ta, mantuie-ma! Mantuie-ma!