Traian Dorz: Numele Biruitorului

Numele Biruitorului 1

Traian Dorz

Numele Biruitorului

106, 106, 106, 106, 106, 106

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Cristi Ispas

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-089-4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Numele Biruitorului / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Dom-nului, 2007

ISBN 978-973-710-089-4

289(498) Oastea Domnului


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

17

TRAIAN DORZ

��

Gânduri alese,

rânduri culese

de scurte meditaţii duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2007


Tot ce v-am scris aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţăşi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,că tot ce nu-nţelegeţi astăzio să-nţelegeţi mai târziu!


Numele de biruinţăNumele de biruinţăNumele de biruinţăNumele de biruinţă

Numele de biruinţă – nume de biruitor,va purta numai acela care moare-nvingător,care a luptat cu răul până-n cel din urmă ceasşi-a mers ne-ncetat nainte şi n-a dat napoi un pas.

Ce scump nume este-acestaşi ce strălucită, Sus,va primi cununa vieţii care i-o va da Iisus,ce cântări nemuritoare va cânta cerescul corcând, pe Porţile Măririi, va intra biruitor!

Fericit acel ce luptă zi de zi, acum, căutândsă câştige-acest sfânt nume,o credinţă tare-având!Harul Domnului l-ajută în tot drumul lui smeritşi-n curând el va atinge Ţărmul Sfânt– şi-a biruit!

Suflet luptător, nu-ntoarce faţa ta de către Ţel,luptă, sângeră şi-aleargă, ca s-ajungi frumos la El;cu-o cunună strălucită te aşteaptă-al slavei nor,luptă, sângeră şi-aleargă să le-ajungi biruitor!

Drag urmaşul meu, ascultă-mi dulcele iubirii-ndemn:Crucea Domnului îmbrac-o în al biruinţei Semn,fă-ţi-o steagul tăuşi-armura,fă-ţi-o spadă şi toiagşi-ai să treci cu biruinţă Scumpul Nemuririi Prag!


Nici o suferinţă, astăzi, să n-o socoteşti prea grea,slava răsplătirii tale e-nmiit mai mult ca ea;cu cântări nemuritoare te aşteaptă-al Slavei cor,luptă, sângeră, aleargă – şi-ai s-ajungi biruitor!


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Singurul Biruitor Etern,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că Tu, – spre a ne mântui pe noi toţicei ce eram căzuţi total în robiacea fără de nici o salvare, a diavolului,– ai primit să Te cobori din Slava Taşi să vii în lumea unde stăpânea tiranic diavolul,prin păcat şi prin moarte,numai ca să ne salvezi pe noi,

Şi pentru că în această luptă crâncenăai primit să suferi toate rănilecu care zvârcolirile vechiului Şarpetrebuia să-Ţi străpungă mâinile şi picioarele,şi fruntea, şi coasta, şi tot trupul Tău,numai ca să ne vindeci pe noi,

Şi pentru că, în toată această crâncenă înfruntarepe care ai dus-o zi de zi şi pas de pascu toate puterile întunericului,Tu ai biruit prin răbdarea şi prin sfinţenia Ta,prin dragostea şi prin ascultarea Ta,numai ca să ne dezrobeşti pe noi,

Şi pentru că, prin Puterea Crucii şi Jertfei Tale,ne dăruieşti şi nouă puterea de jertfăşi de biruinţă în toate luptele noastrecu vrăjmaşul învins de Tine,numai pentru ca, prin biruinţa Ta,să fim biruitori şi noi,

Slavă veşnică Ţie,Singurul Biruitor Etern şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !Amin.


O, fericit biruitorO, fericit biruitorO, fericit biruitorO, fericit biruitor

O, fericit biruitor,grăbeşte spre cunună,Iisus aşteaptă iubitorşi pe-al tău cap s-o pună!Mai luptă-te, nu te lăsa,mai sus privirea ţine,Hristos, în strălucirea Sa,te-aşteaptă şi pe tine;nu te lăsa, nu te lăsa,Hristos, în strălucirea Sa,te-aşteaptă şi pe tine!

O, încercat biruitor,veghează-n rugăciune,balaurul ispititorpândeşte-a te răpuneşi lenea, şi mândria vrealumina să-ţi doboare,– numa-n genunchi te poţi nălţacel mai frumos spre soare;nu te lăsa, nu te lăsa,de pe genunchi te poţi nălţacel mai frumos spre soare!

O, obosit biruitor,mai luptă şi mai crede,un nimb pe veci strălucitorspre fruntea ta se vedeşi-un cor ceresc de mii de miistă gata şi te-aşteaptă,spre slava sfintei Cununiimai ai numai o treaptă;nu te lăsa, nu te lăsa,spre slava sfintei Cununiimai ai numai o treaptă!


1. NUMELE BIRUITORULUI

1. Binecuvântat să fie Numele Domnului, NumeleBiruitorului Iisus Hristos, căci atât de multe sfaturi,

sfătuiri şi conferinţe,şi planuri, şi hotărâri puternice şi releale multor neamuri, ale multor tirani, ale multor

tronuri şi caste hrăpăreţe a răsturnat El!Şi multe va mai răsturna încă, până la marele Nele-

giuit pe care îl va spulbera cu suflarea gurii Sale şi îl vaprăpădi cu arătarea Venirii Lui!

2. Multe sfaturi, chiar şi ale celor mai puterniceneamuri, a răsturnat Dumnezeu, în scurta istorie a omu-lui pe pământ.

Câte sfaturi „bine puse la punct” a zădărnicit Dom-nul chiar în ultima clipă,

dacă ceea ce urmăreau acestea era rău!Printr-un mic amănunt, neprevăzut de ei, dar cu-

noscut lui Dumnezeu, totul a fost răsturnat, ori înainte,ori îndată.


Aşa va fi şi cu ultimele... Marele Biruitor Iisus Hris-tos le va nimici!

3. O, câte măsuri nedrepte, puse la cale în cel maiviclean mod

şi ţesute cu satanică abilitate,şi urzite cu o blestemată pricepere,Dumnezeu le-a zădărnicit, întorcându-le chiar îm-

potriva celor ce le urziseră... Atât în micile lor părţi, peparcurs, cât şi în marea lor parte de la sfârşit!

Slavă veşnică Înţeleptului Biruitor Veşnic, IisusHristos!

4. Dumnezeu veghează atent asupra tuturor oame-nilor,

ca să-i izbăvească pe cei credincioşi şi nevinovaţidin orice curse.

Şi ca să intervină, răsturnând, mai devreme sau maitârziu,

toate sfaturile celor răi,ori schimbând rezultatul lor,ori pe sfătuitorii blestemaţi.Puternic şi Înţelept este Hristosul lui Dumnezeu şi

Numele Lui este Cel Biruitor şi Eternşi Slava veşnică va fi numai a Lui!

5. Cu ce gând au început mulţi conducători de po-poare războaiele lor! Şi chiar ultimele războaie de cuce-riri şi de robie!

Şi iată cum s-au răsturnat şi sfaturile, şi scaunelelor sub ruinele pe care le-au făcut armele lor blestemate


şi sub care s-au îngropat pe ei înşişi şi numele lorpe vecii vecilor,

în blestemul neamurilor pe care le-au sfătuit rău şipe care le-au făcut să se lepede de Dumnezeu!

6. Dar cei neascultători şi necredincioşi nu vor săînveţe niciodată minte din păţania înaintaşilor lor bles-temaţi, cum nu învăţase cândva nici împăratul Babilo-nului (Dan 5, 20-24).

Nu învaţă până când mânia Domnului Dumnezeu,pe Care tot nu încetează să-L provoace, se abate şi asu-pra fiecăruia,

scriindu-i osânda cumplită şi imediată.

7. Teme-te, omule, de Dumnezeu şi de mâinile Lui!(Evr 10, 31).

Teme-te de răsturnarea planurilor tale şi a scaunu-lui tău

şi nu te îngâmfa împotriva voii lui Dumnezeu,nici nu sfătui împotriva celor nevinovaţi,– ca să nu se abată şi asupra ta prăpădul pe neaş-

teptate,cum s-a abătut asupra multora dinaintea ta!

8. Nu lucra, omule, împotriva Cuvântului lui Dum-nezeu şi a Numelui Său Sfânt!

Şi nu-i prigoni pe credincioşii Lui!Nu uita istoria semenilor tăi şi nu uita ce au păţit

alţii, care au mai fost înainte de tine şi mai mari ca tine!

9. Teme-te, omule, şi nu face nedreptate şi nici asu-


prire, nici desfrânare şi nici tiranie, nici crime şi nicinelegiuiri,

căci va veni, mai grabnic de cum îţi închipui, piei-rea ta şi răsturnarea sfatului tău.

Puternicul Dumnezeu, Care vede tot ce faci tu a-cum, este gata să-Şi repeadă săgeata Lui şi asupra pute-rii tale.

Numele Lui este Biruitorul. Teme-te!

10. Teme-te, omule, de Acela Care te poate răsturnaîntr-o clipeală din ochi, oricât de tare ai fi tu (Lc 12, 5)!

Teme-te de Dumnezeul Care în fiecare zi răstoarnămulte şi-i ridică pe mulţi şi pe mulţi!

11. Teme-te, omule, de Dumnezeul Care priveştepretutindeni. Permanent. Şi pe fiecare. În acelaşi timp.

Priveşte intenţiile, faptele şi căile fiecărui om.Priveşte drept, atent şi autoritar.Priveşte prin întuneric, prin ziduri, prin paravane,

prin neprevăzut...Priveşte apărător, ameninţător, mânios şi răsplătitor.O, da, Ochiul Domnului priveşte totul! Teme-te

de El!

12. Teme-te de Ochiul lui Dumnezeu, tâlharule, ca-re pândeşti viaţa sau casa, sau numele, sau libertatea,sau dreptul de orice fel al de-aproapelui tău!

Teme-te, desfrânatule, care cauţi ascunzişuri şi mij-loace, întuneric şi minciuni,

spre atingerea scopurilor tale ruşinoase!


13. Teme-te de mânia lui Dumnezeu, hoţule, carecauţi să te strecori printre ascunzători de legi sau de fă-ră-de-legi,

printre forme de lucruri sau formalităţi de hârtie,ca să nu fii prins făcând nelegiuirea...Căci mânia Dumnezeului Care te vede te va ajunge

sigur şi poate imediat.

14. Teme-te de judecata lui Dumnezeu, făţarnicule,care te împodobeşti cu măşti evlavioase ca să-ţi ascunzitrufia şi ambiţia, şi lăcomia, şi neascultarea ta!

În ochii oamenilor, poate ai reuşit un timp să faciaceasta, dar de Ochiul lui Dumnezeu nu-ţi vei mai as-cunde mult adevărata şi urâta ta înfăţişare.

Mâinile Lui te vor prinde şi te vor arunca în întune-ricul de afară, după cum este scris.

O, de te-ai trezi înainte de a ajunge acolo!

15. Teme-te de blestemul veşnic tu, stricătorule cuintenţie al Cuvântului Sfânt!

În ochii oamenilor, tâlharule, nedreptule, prigonito-rule şi ucigaşule, tu poţi să pari împărat şi legiuitor,

dar Ochiul Domnului te vede aşa cum eşti: tiran şiasupritor.

Şi te va judeca odată mânios, dar drept.Aşa cum meriţi, pentru tot ce ai făcut şi i-ai silit şi

pe alţii să facă împotriva lui Dumnezeu şi a voii Sale.

16. De ochii oamenilor poate şi tu, desfrânatule altrupurilor sau al duhurilor,

al cărnii sau al scrisului,al cuvântului sau al faptei,


al celor ruşinoase sau al celor sfinte, ai reuşit şi maireuşeşti să te ascunzi,

– dar de Ochii Domnului nici întunericul, nici sti-lul, nici metoda şi nici zidurile nu te vor putea ascunde.

El te priveşte până în mocirla intenţiilor taleşi aşa te va judeca, după cum meriţi: necruţător şi

drept.

17. În faţa oamenilor, făţarnicul poate părea evla-vios, credincios şi drept, fiindcă satana i-a pus la înde-mână o mulţime de măşti cu care el ştie bine cum să seacopere în orice împrejurare, spre a înşela buna-cre-dinţă a celor care nu-l cunosc încă...

dar de Ochiul cel Atotputernic şi Arzător al luiDumnezeu nu se va putea ascunde nicăieri!

18. Mâna lui Dumnezeu cea Puternică şi Curată varupe orice mască a oricărui făţarnic, în curând,

şi fiecare va fi văzut golşi va fi urât de toţi iubiţii lui.

19. Temeţi-vă toţi cei care faceţi răul, căci în ZiuaMâniei Domnului nu va mai fi cine să vă scape...

Dar nici voi, credincioşii Domnului, să nu uitaţi ni-ciodată că Ochiul Domnului priveşte...

Priveşte şi vede toate primejdiile întâmpinate devoi spre a-L urma şi sluji pe El.

Priveşte şi la fiecare dintre cei care vă pândesc...Priveşte şi la focul în care trebuie să vă curăţiţi voi,

spre a fi fără prihană, fără vină şi în pace, la Venirea Luisau la plecarea voastră.


20. Ochiul Domnului cel veşnic treaz priveşte lamunca şi la lupta voastră frumoasă şi grea, dragi copiiai Lui!

La punga voastră, cât daţi şi cât vă rămâne...La gândurile şi la faptele voastre, când sau cât sunt

făcute în lumină şi în curăţie...Priveşte la fiecare. Fiecând. Şi fieunde.Bucuraţi-vă voi, toţi cei ce umblaţi în curăţie şi-L

aşteptaţi pe Domnul cu dor! Venirea Lui vă va despă-gubi de tot ce aţi suferit şi aţi pierdut pentru El.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu te înşela tu, care ocoleşti sau schimbi Cuvântul,să nu crezi că scapi de-osândă ocolindu-l sau schimbându-l,ci-ndoit o să te-apese acest fapt la Judecată –căci călcarea şi stricarea voii Luie-nfricoşată!


2. OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI

1. Temeţi-vă mereu numai de Ochiul cel Veşnic alDomnului! Căci dacă vă temeţi cu adevărat de El, puteţisă nu vă mai temeţi niciodată de nici un ochi!

Nici de al Şarpelui.Nici de al Morţii.Nici de al Judecăţii.

2. A putea să-L binecuvântezi pe Domnul în oricevreme

şi a-L putea lăuda în orice locşi în orice stareeste dovada unei mari şi adevărate vieţi de cre-

dinţă.Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui...

3. În mod obişnuit, oamenii numai în vremi neli-niştite şi îndurerate îşi îndreaptă inima puternic spreCer şi numai uneori îşi îndreaptă fierbinte gândul cu bi-necuvântare şi cu mulţumire spre Dumnezeu...


O, de câte necazuri ar fi scutiţişi de câte binecuvântări s-ar împărtăşi– dacă ar face acest lucru întotdeauna!

4. Cuvântează şi tu bine despre Domnul nu numaicând El îţi dă,

când te ajutăşi când te izbăveşte!Atunci îşi mai aduc şi alţi oameni, câteodată şi gră-

bit, aminte că buzele lor trebuie să-L binecuvânteze peDomnul.

Ci tu laudă-L pe Domnul şi-I mulţumeşte şi pentrutoate celelalte.

5. A-L binecuvânta pe Domnul în orice vreme estecea mai fericită datorie a noastră,

fie vreme de necaz sau de bucurie,fie de grea încercare sau de mare fericire,fie de strâmtorare şi singurătateori fie de libertate şi de părtăşie.Nu este un lucru uşor acestaşi nu des se poate întâlni aceasta printre oameni,– dar fericiţi cu adevărat sunt numai cei care pot

face acest lucru!

6. În vremea de rugăciune şi de sărbătoare,de biserică şi de meditaţie,– poate Îl mai binecuvântăm unii pe Domnulşi mai lăudăm câteodată Numele Lui...Dar în vremea muncii,


în vremea ocupaţiilor,în „cealaltă vreme a vieţii noastre”,de peste zi şi de peste noapte,– oare de câte ori gândul nostru cu faţa noastră se

întorc binecuvântător spre Dumnezeu? Pentru câte bi-nefaceri primim de la El!

7. Orice vreme în care binecuvântăm Numele Dom-nului este o vreme câştigată fericit pentru noi!

Cu cât sunt mai dese aceste izbucniri de mulţumireşi de laudă ale inimii noastre pentru Numele Lui,

cu atât mai multă lumină se va revărsa peste viaţanoastră în orice loc

şi peste cealaltă vreme a noastră,şi peste celelalte ocupaţii ale noastre– şi cu atât mai mult vom lumina şi noi în jurul

nostru.

8. Ori de câte ori noi Îl binecuvântăm pe Dumne-zeu, binecuvântarea aceasta se revarsă, întorcându-seînapoi, trimisă de la El mai grabnică şi mai mare asupranoastră.

Ori de câte ori gura noastră este ocupată cu laudelelui Dumnezeu, este ferită de ispita de a se lăuda pe sine

sau de a-i lăuda pe oameni.

9. Suflet preaiubit, oricât de ocupat ai fi tu cu tre-burile tale

sau cu necazurile tale,sau cu plăcerile tale,– nu-ţi ocupa vremea şi gura lăudând altceva.


Ci, trezindu-ţi mintea, laudă-L pe Domnul şi bine-cuvântează Numele Lui!

Aceasta va fi pentru tine odihnă şi mângâiere.

10. O, de câte ori auzim cu tristeţe, chiar pe uniimai credincioşi, vorbind atâta vreme despre orice

şi având gura plină de laude pentru câte toate ale lor:pentru copiii lor, pentru avutul lor, pentru talentele lor,

– dar aşa de rar se aud din gura lor laude şi binecu-vântări pentru Dumnezeu!

De aceea viaţa lor n-are nici o putere şi cuvântullor, nici un gust.

11. Ce bine ar fi dacă noi, mai mult decât să ne lă-udăm cu copiii noştri sau cu casele noastre,

sau cu hainele noastre şi cu izbânzile noastre,ne-am lăuda cu Dumnezeul nostruşi L-am binecuvânta pe El pentru toate acestea!

12. Într-adevăr, de multe orişi sub multe formevine nenorocirea peste omul credincios şi drept,asupra omului care se sileşte să umble numai în

neprihănire şi credincioşiefaţă de Dumnezeu şi faţă de oameni;– dar Dumnezeu nu lasă niciodată ca el să fie dobo-

rât şi zdrobit sub aceste nenorociri.

13. De multe ori este nedreptăţit un om bunşi de multe ori trebuie să sufere el înjosiri,prigoniri şi lovituri grele şi mari în viaţa lui,


printre oameni şi de la ei;– dar bunătatea lui şi bunătatea lui Dumnezeuîl răsplătesc totdeauna.

14. De multe ori vine asupra unui om nevinovat ne-norocirea din pricina legilor nedrepte,

a pârâtorilor şi a tiranilor nedrepţi,a hrăpăreţilor lacomi pe pâinea lui,pe casa lui,pe libertatea lui,pe puţinul lui cinstit şi drept;– dar dreptatea lui şi dreptatea lui Dumnezeu îl

despăgubesc totdeauna!

15. De multe ori vine nenorocirea, adusă de dia-volul, prin accidente,

prin întâmplări releşi prin lovituri neaşteptate,spre a-l doborî şi nimici pe nevinovatul lui Dumne-

zeu,din pricina credinţei şi a ascultării lui faţă de Hris-

tos, pe Care satana Îl urăşte;– dar nevinovăţia lui şi nevinovăţia lui Dumnezeu

îl apără totdeauna.

16. De multe ori vine nenorocirea celui drept şi cuvoia lui Dumnezeu,

ca încercare a credinţei lui,ca şcoală a răbdării lui,ca mijloc al desăvârşirii pentru el


sau ca prilej de mărturisire cu fapta şi cu răbdarea avoii lui Dumnezeu şi a căilor Lui,

în mijlocul celor aflaţi cu el în această nenorocire;dar răbdarea lui şi răbdarea lui Dumnezeu îl izbă-

vesc totdeauna.

17. Sub orice formă ar veni nenorocirea celui drept,ea, până la urmă, va fi schimbată în bucurie.

Şi va fi o binecuvântare pentru el, dacă, în vremeaei, dreptul rămâne drept şi credinciosul, credincios.

18. Dacă sufletul ajuns în nenorocire va înţelege căîncercarea aceasta vine de la Dumnezeu

sau cu îngăduinţa Luişi că ea are numai un scop binefăcător,şi, crezând fără să se îndoiască de binecuvântările

care sunt ascunse în ea, îşi pleacă sufletul şi grumazulsub jugul ei pus de Domnul peste el,

atunci credinciosul va fi binecuvântat tocmai prinnenorocirea sa.

19. Dacă, fără să cârtească, credinciosul îşi va îm-preuna mâinile în faţa celor ce-l leagă pe nedrept,

îşi va da spinarea celor ce-l batşi îşi va lăsa haina celor ce i-o răpesc...aşa cum a făcut şi Domnul său (Isaia 53; Mt 26 şi

27; Ps 22),– el va ieşi biruitor din toate ca Domnul său!

20. Peste omul cel drept poate veni de multe ori ne-norocirea în viaţă, dar Dumnezeu îl scapă din ea;


dar peste cel nedrept vine, adesea, numai o singurădată nenorocirea: la moarte. Însă din aceasta el nu vamai scăpa niciodată.

Nenorocirile celui neprihănit pot fi multe, dar suntscurte şi trecătoare,

iar la urmă toate sunt schimbate în bucurie şi înrăsplată fericită.

Pe când a celui rău e numai una, dar veşnică, dincare nimeni nu-l va mai scăpa.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Mulţi îşi cresc nenorocirea, căci nu ştiu să şi-o îndure– şi furtuna vine-adesea peste orişice pădure,îi mai smulge câte-un arbor, îi mai frânge câte-o cracă;pleacă-te şi tu când vine –ţine-te şi las’ să treacă.


3. VRĂJMAŞII ŞI NECAZURILE

1. Având mulţi vrăjmaşi, desigur, ne putem aşteptala multe necazuri şi nenorociri în viaţa şi în lumea asta,

dar să ştim că pe acestea le vom avea numai aici, înlumea aceasta.

Când vom pleca din lume la Domnul, vom fi scă-paţi pe totdeauna de orice necazuri şi primejdii...

După aceea ne aşteaptă numai bucuria veşnică (Lc16, 25).

Numai să avem răbdare şi credinţă până atunci!

2. Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama sa,are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotito-rul său.

Mai ales când trece prin locuri primejdioase saunecunoscute.

O, de-am avea şi noi grija asta lângă Domnul nostru!

3. De câte ori simte copilul sau vede o primejdieori un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi


se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părinteleşi de izbăvitorul său.

Din faţa fiecărui pericol fuge îndată şi se ascundela adăpostul şi la apărarea părintelui său.

Cu cât este mai înţelept un copil în privinţa astadecât mulţi părinţi!

4. Cu teamă şi cu speranţă priveşte copilul de laadăpost la înfruntarea vrăjmaşului său,

până când trece primejdia.Copilul face acest lucru din fire,numai din slăbiciunea lui,presimţind mărimea primejdieişi puterea părintelui său.Noi să facem acest lucru faţă de Domnul din înţe-

lepciunea şi conştiinţa aceloraşi stări!

5. Viaţa şi lucrarea, umblarea şi vorbirea fiecăruiadintre noi, zilnic, sunt mărturii pe care le depunem ne-încetat pentru Hristos

sau împotriva Lui.Pentru Adevăr sau împotriva Lui.Pentru cinste, pentru dreptate, pentru lumină, pen-

tru iubire şi pentru bine.Sau o mărturie contra acestora.

6. Adevărul nu este decât unul.Credinţa, numai una.Dreptatea, cinstea, curăţia, adică binele, iarăşi, sunt

unice.Dacă noi nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta şi cu

toată trăirea noastră zilnică le întărim pe cele bune,


le respectăm şi le apărăm oriundeşi faţă de oricine,– atunci suntem nişte martori credincioşi şi adevă-

raţi ai Domnului nostru Iisus Hristos, ai sfintei Sale în-văţături, care este Adevărul,

şi ai Sfintei Sale Biserici, care este Dragostea Sa.

7. Să fim nişte martori adevăraţi, care să ajutăm săbiruie în lume Adevărul, Cinstea şi Dreptatea,

împotriva Minciunii, a Ruşinii şi Strâmbătăţii!Atunci, prin noi, Biserica şi Evanghelia vor stră-

luci,vor câştiga şi vor fi înălţate,iar noi, prin ele.

8. O, cât de mulţi martori mincinoşi se nasc din în-văţăturile false şi rătăcite

– şi cât de mulţi se fac prin necredinţă!Toţi aceştia sunt nişte lucrători împotriva Duhului

lui Hristosşi împotriva Numelui Său.Ce satanică este o astfel de lucrare! Şi ce nenoroci-

re este că sunt din ce în ce tot mai mulţi astfel de mon-ştri!

9. Unii se numesc ei înşişi «martori»... dar toatămărturia lor este o lucrare plină de rătăcire şi de duhvrăjmaş împotriva Adevărului celui mai sfânt.

Alţii se fac, conştient, nişte batjocoritori ai lui Dum-nezeu, pentru plata şi onorurile lumii acesteia şi alevieţii acesteia,


– fiindcă pe cealaltă viaţă ei o dispreţuiesc şi o tă-găduiesc.

10. Mincinoşii din afară – oricât de mulţi ar fi ei –nu sunt atât de păgubitori Adevărului pe cât sunt aceicare, din mijlocul Bisericii, luptă contra ei prin răspân-direa învăţăturilor înşelătoare.

11. În numele Credinţei, cei stricaţi dezbină Cre-dinţa.

În numele Adevărului, ei răstălmăcesc Adevărul.Şi în numele Evangheliei, ei strică sfântul ei înţe-

les, falsificându-l.Prin umblarea vieţii lor pline de trufie şi de neas-

cultare,de rătăciri şi de răutăţi – cei răi sunt nişte martori

mincinoşiatât prin fapte, cât şi prin învăţătură;ei sunt vrăjmaşi şi păgubitori pentru Dumnezeu şi

pentru Lucrarea Sa chiar dacă se numesc cu trufie şi cuîndrăzneală «martori».

Toţi aceştia nu mai pot fi salvaţi, fiindcă nu se maiîntorc.

De-ar mai putea fi măcar cei spre care merg ei!

12. Tu ce fel de martor eşti – şi ce fel de mărturiedepui pentru Hristos?

Nu răstălmăci şi nu tăgădui dumnezeirea Domnuluinostru Iisus Hristos

şi nu strica învăţătura Lui!


Ci dă-ţi toate silinţele să depui o mărturie vie şiluminoasă despre El în lumea prin care treci.

Ca şi El să poată depune în faţa Tatălui o mărturiebună despre tine.

13. Una dintre cele mai mari fărădelegi pe care unsuflet de om înşelat de diavolul le poate săvârşi, sprecea mai mare osândă a lui, este urzirea de înşelătoriiîmpotriva oamenilor liniştiţi.

Punerea la cale de curse şi de laţuri împotriva oa-menilor nevinovaţi.

Provocarea şi pârârea celor credincioşi.A oamenilor celor paşnici şi care nu sunt periculoşi

pentru nici o stăpânire.

14. Încălcarea drepturilor celor blânzi şi paşnici,asuprirea şi prigonirea acestora,numai pentru motivul că ei Îl iubesc pe Dumnezeu

şi caută să-L laude şi să-L slujească,sunt o nelegiuire vrednică de cea mai veşnică o-

sândă.

15. Prigonirea celor credincioşi numai pentru că eidoresc să slujească şi să slăvească Numele şi JertfaMântuitorului şi Binefăcătorului lor, Domnul IisusHristos,

este una dintre cele mai mari şi mai nedrepte încăl-cări ale dreptului uman

şi una dintre cele mai mari şi mai sălbatice fărăde-legi.


16. În Ziua Judecăţii de Apoi, omenirea va fi judecatăşi condamnată – sau răsplătită –mai ales pentru felul în care s-a comportat faţă de

credincioşii şi faţă de credinţa Domnului Iisus Hristos.Căci, până la urmă, la aceasta se reduc toate: la

atitudinea pe care o ia fiecare faţă de Hristosşi faţă de ceea ce este al Lui!

17. Tu, omule al legii, poţi să aplici dispoziţiile le-gii ori bine, ori rău,

– aceasta depinde de tineşi va fi ori spre vina ta, ori spre dezvinovăţirea ta

felul cum aplici tu acum legile cu care lucrezi!

18. Legea nu poate fi criminală decât în mâna şi înaplicarea unui criminal.

Un om drept nu va abuza niciodată de puterea pecare i-o dă legea,

nici de autoritatea pe care i-o dă o funcţiespre a condamna sau asupri pe nişte oameni cinstiţi

sau nevinovaţi.Nici nu se va lăsa împins de sentimente nedemnesau de dispoziţii nedrepteîmpotriva celor nevinovaţi care nu ştiu – sau n-au

cum să se apere,– oricât de mult s-ar deosebi convingerile sale de

ale lor.

19. Locul pe care îl ocupă un om al legii îl obligăpe el să fie demn, cinstit şi drept faţă de toţi ceilalţi oa-meni,


în toate cazurileşi sub toate regimurile.Un judecător nedreptşi un slujbaş abuziv al Legii şi Autorităţiisunt cei mai mari vrăjmaşi ai legalităţii şi umanită-

ţii – în orice stat.Fiindcă aceştia, prin actele lor, încalcă Dreptatea,anulează Libertateaşi ruinează temelia societăţii, care este şi trebuie să

fie armonia şi respectul reciproc dintre cetăţeni,oricare ar fi convingerile lorsau ale conducerii Statuluila momentul dat.

20. Actele abuzive sunt şi mai vinovate când suntîndreptate calculat împotriva acelor mereu „foarte neîn-semnaţi” fraţi ai lui Hristos.

Adică împotriva celor ce-L iubesc şi doresc sin-cer şi cinstit să-L slujească şi să-L mărturisească peDomnul.

Dumnezeule Bun, scapă-i totdeauna pe ai Tăi detoate acestea!

Amin.


4. NEVINOVAŢII LUI DUMNEZEU

1. Nevinovaţii lui Dumnezeu se silesc să facă celmai puţin rău pe lume

şi cel mai curat bine posibil la nivelul lor.De aceea ei sunt apăraţi de Dumnezeuîmpotriva oricui îi asupresc.Nu-l asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi

Apărătorul lui!

2. Omule care eşti pentru o clipă pe un scaun maiînalt,

pe care ieri n-ai fostşi pe care mâine sigur nu vei mai fi,– ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care

o ai în mână acum.Cea mai mare grijă să o ai să nu osândeşti pe nici

un nevinovat!

3. Fapta ta ţine o clipă, dar urmările ei pot fiveşnice.


Puterea ta poate ţine numai o zi, dar ceea ce faciacum contează pe veşnicie.

Nu te îmbăta nici de glorie,nici de alcool,nici de ură ori de răzbunare,ca să faci nedreptate celor cinstiţi care îţi sunt aduşi

ori vânduţi.Nu le face nici un rău!Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la

timp şi-l plăteşte acum veşnic (Mt 27, 19).

4. Orice păcat este grăitor şi strigător.Grăitor printre oamenişi strigător către cer.Vorbeşte şi împotriva lui Dumnezeu, şi împotriva

oamenilor.Căci orice păcat este o atingere şi o vătămare nu nu-

mai a voii lui Dumnezeu,ci şi a dreptului cuiva dintre cei apropiaţi Lui şi se-

menii noştri.

5. O înjurătură nu este numai o murdărie aruncatăspre Faţa lui Dumnezeu

sau spre a fiinţelor şi lucrurilor Sfinţeniei Lui,– ci este şi o insultă vătămătoare pentru o mamă,pentru un nume,pentru o urecheşi pentru o iubire sfântăsau pentru mai multe!

6. O minciună este nu numai o lovitură dată Ade-vărului,


ci este şi o păgubire sau insultă adusă vreunui omîn vreun fel.

O lăcomie, tot aşa.O desfrânare, tot aşa.O tâlhărie, o violenţă, o înşelăciune, la fel.

7. Cu cât se înmulţesc păcatele pe pământ, cu atâtastrigătele lor la cer

şi ţipătul lor în lumerăsună mai strident, mai urât şi mai vinovat...

8. Sângele nevinovat strigă (Fac 4, 10).Libertatea sugrumată de silnicie strigă (Fac 6, 11).Cinstea întinată de desfrânare şi destrăbălare strigă

(Fac 18, 20).Dreptatea sugrumată de lăcomie strigă (Iac 5, 4).Sufletele celor prigoniţi din pricina credinţei şi a

mărturisirii lui Hristos strigă (Apoc 6, 10).Toate aceste păcate şi celelalte asemenea acestora

strigă neîncetat către Dumnezeu,iar Dumnezeu vine totdeauna în apărarea lor.

9. Ce grozav este strigătul nevinovăţiei sugrumate,al Libertăţii sugrumate,al Dreptăţii, al Cinstei, al Credinţei, al Adevărului

– sugrumate de nelegiuirea oamenilor!Strigătul acestora răzbate din morminte, din ziduri,

din pustiuri,din orice loc unde este sugrumat un nevinovat– şi totdeauna ajunge până la Dumnezeu.


10. Nu există ceva care să poată face să tacă glasulunei dreptăţi sugrumate!

Nici ceva care să-l poată acoperi vreodată ori să-lsalveze pe acela împotriva căruia strigă o dreptate su-grumată.

11. Dragul meu, să nu-ţi acoperi niciodată nici ure-chile, nici ochii tăi, ca să nu vezi ce strigător la cer şi ce ţi-pător la oameni este păcatul pe care îl faci şi îl acoperi tu.

Din cel mai ascuns întuneric,de sub cele mai bine aranjate hârtii,peste cele mai bine puse la punct măsuri de preve-

dere pe care le-ai luat,nelegiuirea ta strigă,iar Dumnezeu o aude!

12. Dumnezeu va interveni mai curând sau mai târ-ziu, dar sigur, cu pedeapsa Lui împotriva asupritoruluicelui drept.

Nu uita acest lucru pe care foarte mulţi îl uită sau îlneglijează până în clipa osândei.

Îngrozeşte-te de urmările fiecărui păcat – şi nu-lface.

13. Cu toate păcatele tale din trecut, vino la Iisus.Mărturiseşte-le şi părăseşte-le sub Crucea Domnului, caSângele Său să ţi le spele şi să le facă să tacă pentrutotdeauna.

Căci numai acoperite cu Sângele lui Iisus Hristospot tăcea păcatele fiecăruia dintre noi.

Altfel nu!


14. De păcatele viitoare, fereşte-te cu groază, ca deţipătul cel mai fioros şi acuzator.

Fugi de orice formă a păcatuluişi îngrozeşte-te de el ca de gândul că vei fi alungat

de pretutindeni cu huiduielile şi strigătele cele mai urâ-te. În văzul şi auzul tuturor. Teama aceasta să te ducă lamântuirea ta.

15. Deşi eşti tăgăduit de nebunia minţii noastre,Doamne,

şi eşti insultat de prostia gurii noastresau eşti jignit de răutatea acelor cărora neîncetat le

arăţi bunătatea, grija şi dragostea Ta,Tu totuşi nu încetezi să ne iubeştişi să ne chemi, şi să ne aştepţi îndelung.Aceasta este numai pentru că bunătatea Ta, Doam-

ne, este nebănuit de mare, de iertătoare, de milostivăfaţă de noi.

16. Când oamenii, plini de vicleşug şi de prefă-cătorie

sau plini de îngâmfare sau de prostie,falsifică Adevărul Tău, Doamne,şi dezbină Biserica Taori modifică şi deformează învăţăturile Taleşi răstălmăcesc Evanghelia Ta,şi profanează lucrurile Tale sfinte– şi totuşi Mâna Ta nu-i bate şi Dreptatea Ta nu-i

trăsneşte pe nelegiuiţi –,este numai pentru că bunătatea Ta, Doamne, are şi

are încă milă! Nu vrea să piară nimeni. Ci aşteaptă şi


nădăjduieşte să se trezească în cei vinovaţi conştiinţastării lor de păcat

şi pocăinţa adevărată pentru el.

17. Când sufletul se lasă cu plăcere în braţele ispi-tei şi cu îndrăzneală păcătuieşte împotriva Voii Tale,Doamne,

numai o puternică lovitură a milei Tale îl poatesalva.

18. Când gura vinovată vorbeşte fără frică cuvinteîndrăzneţe împotriva voii Tale, Doamne, a rânduielilorTale şi a lucrurilor Tale cele sfinte,

când inima trufaşă, neascultătoare şi îndărătnică –în loc să se pocăiască, ascultând de mustrările Cuvân-tului Tău şi de îndemnurile fraţilor săi spre a părăsi pă-catul său…

şi când el, omul trufaş, în loc să facă ce este bine,se ridică învinovăţind pe alţii,

judecând pe alţii,pedepsind pe alţii,– nimic nu-l mai poate scăpa de pedepsirea Ta.

19. Când Tu, Doamne, totuşi nu-l loveşti îndată penemernic şi nu Te răzbuni asupra lui,

şi nu grăbeşti plata neascultării sale,– este numai pentru că bunătatea Ta cea nesfârşită

amână şi amână mereu aducerea la îndeplinire a sen-tinţei date împotriva răului.

O, cât de bun eşti Tu, Doamne, cu noi cu toţi! Darmai ales cu unii!


20. Tu, Doamne, eşti atât de bun, atât de bun!Tocmai de aceea va fi vai de acela care dispreţu-

ieşte bunătatea Ta. Şi care rămâne până la sfârşit înneascultarea şi în păcatul său.

Vai de acela care nu înţelege vremea cercetăriiTale, Doamne (Lc 19, 44).

Nu lăsa pe nimeni să nesocotească răbdarea Ta.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Palmele ce-ai dat la alţii, sângele ce l-ai vărsat,nedreptatea ce-ai făcut-o unui om nevinovat,faptele de lăcomie, de minciună, şi-orice răuapăsa-vor greu şi veşnic sufletul şi duhul tău.


5. BUNĂTATEA ŞI PĂCATUL

1. Vai de acela care, în vremea bunătăţii lui Dum-nezeu, nu se lasă de păcatul lui

şi nu se abate de la nelegiuirea sa,ca, venind la Hristos şi primind împărtăşirea Sân-

gelui Crucii, spre iertarea şi mântuirea lui, să-şi afle via-ţa şi lumina veşnică!

2. Când vrăjmaşi puternici şi mulţi se ridică împo-triva vieţii noastre, ameninţând sufletele noastre,

răpind libertatea noastră,călcând în picioare dreptul nostru,zdrobind inimile şi familiile noastre,batjocorind lacrimile noastre şi furându-ne bunu-

rile,– unde am putea alerga noi, Doamne, şi unde am

putea găsi noi alinare, nădejde şi putere, decât la umbraaripilor Tale şi la bunătatea Ta?

3. O, dulce umbră a aripilor bunătăţii sfinte,


câte arşiţe de durere şi de suferinţă ne-ai alinat Tu,făcându-ne să putem din nou suporta focul încercării!...

De câte ori am fost în cuptoare încinse,în flăcări arzătoare,pe jăratec nimicitor,şi numai Tu, bunătate a Domnului nostru, ne-ai

salvat!

4. Ne trebuie o mare putere de înfrânare să nu câr-tim atunci când îi vedem pe oamenii lumii acesteiabucurându-se de toate binefacerile şi darurile lui Dum-nezeu

şi totuşi trăind tocmai contrar voii Sale.Când îi vedem că au un câştig mare şi uşor,când îi vedem că au haine scumpe,case mari,trai îmbelşugat,mijloace comode,distracţii după pofte,bani după placşi tot ce le pofteşte inima şi le cere stomacul,– deşi se poartă ca vrăjmaşi ai lui Dumnezeu.

5. Îţi trebuie o mare putere de înfrânare să nu-i pri-veşti cu jind pe cei răi,

să nu-i invidiezi când reuşesc în toate,să nu râvneşti situaţia lor,să nu jinduieşti purtarea lor,să nu doreşti fericirea lorşi să nu cârteşti împotriva unor astfel de rânduieli

care se pare că numai pe astfel de oameni îi ajută.


6. Când priveşti cum se bucură alţii din plin de roa-da pământului muncit de tine în chip cinstit şi greu,

de bunul pentru care tu plăteşti un preţ amar de su-doare, de lacrimi, de osteneli şi de jertfe,

dar primeşti în schimb o parte nespus mai mică dinel decât ţi se cuvine,

– într-adevăr, îţi trebuie o uriaşă putere de credinţăşi de iubire, nu numai să te mulţumeşti cu cât ţi se lasă,ci să poţi avea şi milă de cei nedrepţi, pentru osândaspre care merg.

7. Când vezi că, din binefacerile bunătăţii luiDumnezeu, revărsate peste pământ numai din pricinaoamenilor iubiţi Lui, – tocmai aceştia nu ajung să sebucure din ele decât aşa de puţin,

fiindcă cei ce-L dispreţuiesc pe Dumnezeu răpescpentru ei totul, nedreptăţindu-i pe cei care le merită înprimul rând,

– într-adevăr, îţi trebuie o mare putere de înfrânareşi de smerenie ca să nu cârteşti şi să nu te plângi.

Numai un adânc credincios poate asta.

8. Noi uităm prea adesea că Dumnezeu este Bun şiDrept în chip desăvârşit faţă de toate făpturile Lui.

Şi că, în mila şi în dreptatea Sa, El îi îngăduie fie-căruia în viaţa sa să afle satisfacţia şi mulţumirea lui su-fletească pe care o doreşte şi o caută.

Vai însă ce mulţi caută satisfacţii vinovate!

9. Nu mai privi nici tu cu jind la nici un „fericit”lumesc


şi la nimic din ceea ce formează „fericirea” luiacum!

Nu privi cu jind la slava lor,la scaunele lor,la rochiile lor,la maşinile lor,la casele lor,la decoraţiile lor,la distracţiile lor,la comodităţile lor,la mesele lor îmbelşugate,– fiindcă pe neaşteptate le va lua furtuna: ori pe ele

de la ei,ori pe ei de la ele!

10. Priveşte la ceea ce îi aşteaptă mâine, când vorfi despuiaţi de toate acestea

şi vor ajunge în ispăşirea osândei pentru toate nele-giuirile cărora s-au dedat

şi a păcatelor pe care le-au făcut spre a se puteaîmbuiba din toate acestea!

11. Nemulţumirea şi cârtirea faţă de lucrările luiDumnezeu şi de rânduielile Sale sunt dovada celei maivinovate neîncrederi în înţelepciunea Sa

şi în dreptatea judecăţilor şi faptelor Luipe pământ şi printre oameni!

12. Ce neplăcut şi supărător lucru este pentru orici-ne să aibă mereu de a face cu un suflet mereu nemulţu-mit şi cârtitor...


Cu o fire căreia niciodată nu i se face nimic pe plac,ci care totdeauna găseşte motive să cârtească,să ţipe,să se certe,să discute,să reclame...Dumnezeu să-l ferească pe oricine să nu fie aşa.

13. Ce nenorocire este pentru orice casă o soţiecârtitoare,

un soţ cârtitor,nişte copii cârtitorisau chiar nişte părinţi cârtitori!

14. Sufletul învăţat să cârtească sau familia chinu-ită de cârtitori nu vor şti niciodată ce fericită este bucu-ria mulţumirii şi liniştea împăcării.

Pentru că sufletul acela care pentru nimic nu estemulţumitor nu va fi nici mulţumit cu nimeni!

15. Sufletul cârtitor nu va simţi ce dulce este pacearugăciunii, a dragostei sau a dărniciei...

Nici a prieteniei sau a frăţietăţii, nici a lui Dumnezeu.El niciodată nu are o pace dulce, fiindcă nu găseşte

nimic să-i fie pe plac.

16. Dacă bunul Dumnezeu dă ploaie, cârtitorul sesupără, fiindcă umblă prin noroi.

Dacă este soare, cârteşte că îi este cald şi că umblăprin praf.

Ce nenorocire este să ai un suflet cârtitor!


17. Cârtitorului, dacă i se dă un fel de mâncare, i-artrebui un alt fel.

Dacă are fetiţă, i-ar trebui băiat.Dacă i se plăteşte mult, i-ar trebui şi mai mult.Dacă n-ar duce lipsă de nimic, totuşi cârteşte, fiind-

că ar vrea ca alţii să ducă.

18. Vecinii cârtitorului nu sunt niciodată buni.Casa lui nu-i niciodată curată.Mâncarea lui nu-i niciodată cu gust...Serviciul lui, colegii lui, superiorii şi inferiorii lui,

totul e rău. Nimic şi nimeni nu-i bun. În afară de el…Ce urâcios poate fi un astfel de om!Şi ce silă îi este oricui să aibă de-a face cu el!

19. Când cineva se obişnuieşte a fi cârtitor faţă deoameni ajunge în curând să nu se mai teamă, nici să semai ruşineze a se arăta la fel de urâcios şi faţă de Dum-nezeu.

20. Un „credincios” cârtitor va privi mereu cu jindla cei răi

şi, comparându-se cu ei – şi cu oricine –, el se vagăsi mereu nespus mai bun şi mai vrednic.

Iar apoi va începe să zică şi înaintea Domnului şi,cârtind, să nu tacă nici în faţa lui Dumnezeu.

Dumnezeule al Răbdării, scapă-ne de duhul cârtirii– şi de toţi cei care îl au.

Amin.


6. TOT DESPRE CÂRTITOR

1. Cârtitorul va murmura mereu sau va ţipa cârtirişi învinuiri pretutindeni.

Va privi cu invidie şi cu lăcomie la altul care areun dar mai ales ca el

şi cu dispreţ la cel pe care îl crede el mai neîn-zestrat.

Ce plagă pe capul tuturor este un astfel de ţepuş!

2. Cârtitorul va privi cu pizmă la oricine i se parecă nu-i dă respect îndeajuns.

Va privi cu îndărătnicie la orice sfat bunşi la orice îndemn şi mustrare...El va iubi numai linguşirea şi clevetirea.Ce povară pe capul tuturor este un astfel de mof-

turos!

3. Un suflet cârtitor nu tace niciodată şi în faţa ni-mănui.

În faţa fraţilor va fi mereu numai predicator gura-


liv, nemulţumit şi clevetitor. Un fel de şef necruţător,cu gură de soacră rea, ca Diotref (III In 9-10)

sau ca Alexandru (II Tim 4, 14-15).Ce nenorocire pe o adunare este un astfel de gu-

raliv!

4. În faţa Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, cârtito-rul nu va tăcea, ci îl va răstălmăci mereu, după placul lui

şi după interesele sale.În faţa Bisericii, va fi neascultător şi sectar.În faţa mai-marilor săi, un nesupus.În faţa lui Dumnezeu, un lăudăros şi un pârâtor, ca

fariseul (Lc 18, 11).Ce mare păcat este cârtirea!

5. Dacă vezi cât de urât este păcatul cârtirii, cautăsă te fereşti de el până la moarte.

Iar dacă îl ai cumva, osândeşte-l îndată şi te leapă-dă de el cu grabă şi cu groază, ca de una dintre cele maigrele şi mai vinovate nelegiuiri.

6. Roagă-te Domnului să-ţi ajute să te poţi mulţumişi să-I poţi mulţumi mereu pentru orice.

Să-ţi poţi stăpâni inima şi limba totdeauna când is-pita cârtirii te îndeamnă să nu taci, – ca să nu mori ca şicei care au cârtit în pustie.

7. Poate să-i meargă uneori în viaţa pământeascăoricât de bine celui rău, căci în curând vine nenorocireapeste el – şi atunci este cosit iute ca iarba care se usucăşi nu mai înverzeşte niciodată


sau ca pomul verde care se înalţă cu fală până cecade primul trăsnet peste vârful său

ori prima secure la rădăcina lui.

8. Oricât de fericită ar părea în lumea asta soartacelui nelegiuit, un credincios nu trebuie să-l invidiezeniciodată pentru asta.

Căci este vai de fericirea pământească a aceluia pecare îl aşteaptă nenorocirea veşnică ce poate veni dinclipă în clipă, ca un hoţ, – Ziua mâniei lui Dumnezeu,la care el nici nu se gândeşte. Şi tocmai de aceea va filovit pe neaşteptate şi prăbuşit pe totdeauna de ea.

9. Ce binecuvântat este şi prezentul, şi viitorul su-fletului credincios!

Ce făgăduinţe scumpe îl aşteaptă pe acel sufletdrag lui Dumnezeu care se străduieşte din toată inimasa şi din tot cugetul său să-L iubească şi să-L slujeascăcu toată puterea lui pe Dumnezeul şi Mântuitorul său!

Nu există pe pământul acesta o binecuvântare maimare.

10. Dulcele Cuvânt dumnezeiesc este plin aproapela fiecare verset al său numai cu cele mai alese şi maiscumpe făgăduinţe pentru sufletul smerit şi sincer în as-cultarea lui faţă de Domnul Dumnezeul său.

Nu numai pentru viaţa veşnică este binecuvântatsufletul credincios şi alipit întru totul de Domnul, cichiar şi pentru viaţa asta el are atât de minunate făgă-duinţe din partea Duhului Sfânt.


Şi nu numai el însuşi, ci şi urmaşii lui.Încercaţi să fiţi aşa – şi vă veţi convinge!

11. Sunt mulţi părinţi care sunt binecuvântaţi dinpricina fiilor lor credincioşi, după cum au fost părinţiilui Samuel, ai lui David, ai lui Ioan Botezătorul.

Dar sunt şi mai mulţi fii binecuvântaţi din pricinapărinţilor lor credincioşi.

12. După nişte fii credincioşi pot fi binecuvântaţidoar părinţii lor. Dar după nişte părinţi credincioşi potfi binecuvântaţi nu numai fiii din naştere, – ci până şicopiii copiilor lor, ca după Avraam, până la sfârşitulveacurilor, precum şi este scris (Rom 11, 28).

Părinţilor, fiţi credincioşi măcar şi pentru asta!

13. Ce mângâietor este gândul şi încredinţarea pecare Domnul i-o dă celui credincios, că ascultarea lui deDumnezeu va fi pricina unei veşnice bunăvoinţe pe careDomnul o va purta şi o va arăta până şi faţă de urmaşiilui după el:

moştenirea lui va cuprinde toată ţaraşi moştenirea sa va fi veşnică,urmaşii lui vor avea belşug,urmaşii lui sunt binecuvântaţi,vor fi stăpâni pe veşnicie,omul păcii are parte de moştenitorişi are făgăduinţa izbăvirii veşnice.

14. Bucură-te, suflet scump care ai alergat totdeau-na la ascultarea şi frica Domnului, care te-ai ferit de pă-cat şi care ai răbdat nedreptatea!


Bucură-te tu, cel care ai nădăjduit în Domnul Carenu-l uită pe cel doborât şi nu-l părăseşte pe cel apăsat.

Căci Cel care ţi-a făgăduit totul este DumnezeulCel Adevărat, Care poate totul!

15. Fiule răbdător, vine vremea când Tatăl Cel Ce-resc, Care a văzut nevinovăţia ta batjocorită, dreptateata călcată în picioare şi numele tău dispreţuit, [va faceca] Dreptatea Domnului să vină în ajutorul tău, iar tu nuvei mai avea cuvinte cum să-L lauzi pe Domnul, de ve-selă ce-ţi va fi inima.

16. Suflete credincios şi răbdător, sărbătoarea ta vafi în curând plină de binecuvântare şi masa ta va fi în-cărcată de bucate şi bunătăţi.

Singurătatea ta va fi umplută cu dragoste, casa tava fi umplută de cântări, nopţile tale, de pace, iar zileletale, pline de soare.

Dumnezeul Cel Veşnic ţi-a făgăduit asta, iar tu fiicredincios în făgăduinţa Lui!

17. Fiul meu şi urmaşul meu, fii răbdător în toate şivei strânge la sânul tău şi tu un moştenitor binecuvântatşi un urmaş sfânt, care va fi un fiu scump al Domnului,un viteaz ostaş al Lui, un strălucit slujitor al Său, spremântuirea multora.

După cum şi eu m-am străduit – şi am fost binecu-vântat cu tine.

18. O, tu, urmaşul meu ascultător de Domnul, vei firăsplătit şi tu de Dumnezeul tatălui tău binecuvântat. El


îţi va da şi ţie un fiu al Lui, ca să-l creşti pentru slava şislujba Sa, iar tu vei face acest lucru cu toată credin-cioşia, ştiind că el este mai înainte de toate al Domnu-lui, apoi al tău.

După cum şi eu am ştiut şi am făcut asta pentru tine.

19. De la cel dintâi cuvânt, tu să-l înveţi pe copilultău să spună întâi nu numele tău, ci Numele lui Iisus.Iar El te va binecuvânta şi te va binecuvânta în veci.Viaţa ta va fi fericită, casa ta – apărată, munca ta – rod-nică, moartea ta – dulce, veşnicia ta – strălucită,

– fiindcă L-ai iubit pe Domnul şi ai suferit cu în-credere pentru El,

apoi l-ai învăţat şi pe urmaşul tău să facă aceasta.

20. Sufletul credincios ştie că încă mai greşeşte înmulte feluri (Iac 3, 2).

Că greşeşte cel mai adesea în vorbire.Că greşeşte fără voia sa şi fără să-şi dea seama, de

multe ori.Dar mai ştie şi că, dacă voieşte şi luptă, ajunge bi-

ruitor asupra oricărui păcat. Şi în stare să împlineascăorice neprihănire.

Dumnezeule al Biruinţei, ajută-ne pe toţi la aceasta!Amin.


Iată ceasul pocăinţeiIată ceasul pocăinţeiIată ceasul pocăinţeiIată ceasul pocăinţei

Iată ceasul pocăinţei, iată Domnul aşteptând,fiecare tot păcatul să-l mărturisim plângând!

– Eu mărturisesc păcatul că, în sărbători şi-n post,spunând DA către ispită, cel mai vinovat am fost!

– Eu mărturisesc păcatul c-am lăsat credinţa mea,vinovat cu rătăcirea m-am făcut faţă de ea!

– Eu mărturisesc păcatul către legământul meucă mi l-am călcat odată – şi-a fost martor Dumnezeu!

– Eu mărturisesc păcatul că mult bine-aş fi pututşi-am ştiut să-l fac – şi totuşi am lăsat şi n-am făcut!

– Eu mărturisesc păcatul că iubirea mi-am trădatşi acesta cred că este cel mai vinovat păcat!

...Iar eu, lângă fiecare stau şi plâng, Iisus iubit,vina mea cea şi mai mare: că ei au păcătuit!


7. GREŞEALA ŞI ÎNDREPTAREA

1. Uneori omul greşeşte dându-şi seama, dar con-strâns de anumite împrejurări sau nenorociri.

Alteori greşeşte nedându-şi seama, fiindcă este orislab, ori nepregătit, ori nepăsător.

Totdeauna însă trebuie să urmeze căinţa şi îndrep-tarea.

2. Orice credincios care greşeşte ştie – sau află în-dată – că greşelile sale vor fi urmate sigur şi totdeauna

de mustrarea Domnului.Uneori mai curând – alteori mai târziu.

3. Uneori mustrarea Domnului pentru greşelilenoastre ne vine chiar îndată şi amar.

Alteori vine ceva mai târziu.Uneori vine din conştiinţa noastră, din lăuntrul

nostru.Alteori din afară de noi.


4. Uneori mustrarea Domnului vine de la cei apro-piaţi nouă, alteori de la cei depărtaţi. Alteori de la ceipotrivnici.

Uneori vine de la Domnul.Alteori vine din întâmplările păgubitoareori de la suferinţă, ori de la pedepsire.Alteori vine de la Cuvântul Sfânt, citit sau ascul-

tat...Ori de unde ar veni, ferice de cel ce-o primeşte şi-o

ascultă.

5. Uneori mustrarea Domnului vine numai ca odojană blândă, alteori ne vine usturător...

Dar totdeauna vine sigur!

Ferice de cine o simte şi o ascultă, îndreptându-se.

6. Când credinciosul Domnului ştie că a făcut unpas vinovat ştie şi că trebuie să urmeze mustrarea Dom-nului pentru acest pas.

Se aşteaptă la mustrare – dar se adresează Acolo deunde i se hotărăşte şi greutatea ei.

Ferice de cine iubeşte mustrarea Domnului. Acelatotdeauna se va îndrepta – şi va fi mântuit.

7. Ferice de sufletul care, după orice greşeală, vineîndată la Domnul, la Acela Care a fost vătămat de vinafăcută. Şi a Cărui dreptate trebuie să plătească greşeala,după o dreaptă măsură!

Rugăciunea pe care o face sufletul greşit atunci es-te ca Domnul să nu-i hotărască şi să nu-i trimită mustra-rea Sa în clipa mâniei Sale,


nici în clipa când vorbeşte numai dreptatea Dom-nului,

– ci în clipa când vorbeşte mila şi iubirea Lui.

8. Să ne rugăm ca mustrarea Domnului pentru gre-şelile noastre să ne vină în clipele îndurării Sale, învremea când totul s-a liniştit. Şi să ne vină din bunăta-tea şi din inima Domnului înţelegătoare şi blândă,

căci atunci mustrarea este dulce şi pedeapsa esteuşor de suportat (Ier 10, 24).

9. Peste ruptura pe care o face vina între om şiDumnezeu, se va putea trece prin milă mult mai uşordecât prin dreptate,

iar dulcea împăcare va reveni iarăşi, printre lacrimi,ca ploaia cu soare,

deoarece totul s-a restabilit fără mânie.Cu pacea, fără apăsare. Cu dragostea, fără zbu-

cium.

10. Dacă îţi este scumpă şi dulce pacea şi împăca-rea ta cu Dumnezeu, Tatăl tău Ceresc,

şi cu dulcele tău Mântuitor şi Răscumpărător IisusHristos,

şi cu Sfântul Duh, Bunul şi gingaşul tău Povăţuitorşi Apărător,

– atunci fereşte-te cu groază de orice păcat şi detot ce este rău, chiar şi de ceea ce numai pare rău(Rom 12, 9).

Ferice astfel de sufletul smerit şi sincer care face aşa!


11. În felul acesta nu va interveni niciodată între ti-ne şi Domnul nimic tulburător.

Şi nici o ruptură nu va întrista Faţa Lui iubitoare.Nici pe inima ta curată nu o va ustura nici o mus-

trare dureroasă.

12. Când totuşi, prin neascultarea ta, ruptura dintretine şi Domnul s-a produs, aşteaptă-te totdeauna la mus-trare şi la pedeapsă,

căci este spre binele tău să vinăşi vai de tine dacă nu vine când trebuie.

13. Când ai păcătuit, aleargă mai întâi tu să reparitotul între tine şi Domnul tău, din îndemnul conştiinţeitale, având prin toate simţul dreptăţii care statorniceştepreţul pagubei făcute din vina ta şi despăgubirea pe ca-re trebuie s-o aduci.

Dacă vei face aşa, Domnul va avea milă şi bucuriede tine

şi vei fi scutit de a fi pedepsit o dată cu lumea (ICor 11, 32).

14. Roagă-te, fiul meu, oricând, în toate stările talenenorocite, ca pedeapsa să nu-ţi vină de la Domnul prinmâna oamenilor,

nici în ziua urgiei Lui.Căci atunci, chiar dacă n-ar fi mai grea decât se cu-

vine, te va ustura totuşi mai rău.

15. În viaţa obişnuită, omul nu are numai o singurăgrijă, ci are multe şi felurite griji.


Când începe omul să aibă numai o singură grijă,aceasta, din ce în ce mai mult le întrece pe toate cele-lalte griji şi creşte până ce în toată fiinţa omului nu estealtceva mai mare şi mai greu decât această grijă...

Atunci înseamnă că starea lui este în grea cumpănăşi rugăciunea lui trebuie să ajungă strigăt după

ajutor.

16. O singură grijă are cel care este gata să se îne-ce: grija cum să scape.

Sau acel care stă în faţa unei operaţii grele: grijacum să treacă prin ea.

Sau acela ce se găseşte în închisoare ori în alte stăride mare necaz pentru el – sau pentru altcineva dintre ailui: grija eliberării.

Vai de omul care are numai o singură grijă! Dom-nul să ne scape degrabă când vom fi aşa.

17. Când fiinţa omului este mistuită de o durere ar-zătoare, starea lui este nespus de grea.

Toate cuvintele lui sunt atunci pline numai de dure-rea aceasta.

Toate rugăciunile lui sunt pline numai de dorinţade a scăpa de această durere.

Atunci singura izbăvire poate fi numai la Dum-nezeu.

18. Toate planurile omului nenorocit sunt numai dea afla o cale de ieşire din nenorocirea lui.

Nimic nu mai are atunci, pentru om, o mai mare în-semnătate decât această ieşire.


Dumnezeul nostru, fă atunci s-o aflăm cât mai re-pede!

19. Grijile şi durerile oamenilor sunt, de cele maimulte ori, numai de natură trupească.

Se îngrijorează omul numai pentru un scop pă-mântesc sau după o scăpare pământească

şi suferă numai pentru o durere în carnea lui.Se zbuciumă adică numai pentru ceea ce şi aşa este

trecător, fiindcă pe lumea asta nimic nu este veşnic.

20. Oricât de important ar fi un scop pământesc,oricât de însemnat ar fi un lucru trupesc,

prin valoarea lui faţă de ceea ce e veşnic, este aşade neînsemnat că nu merită niciodată atâta frământarecâtă se cheltuieşte pentru el.

O Doamne, învaţă-ne bine să ştim preţul adevăratal tuturor lucrurilor!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cel mai fericit e-acela ce doreşte mai puţin,multul fără mulţumire e-un izvor de griji şi chin.


8. DUREREA ŞI MARGINILE EI

1. Oricât ar fi de lungă şi de grea o durere lumeas-că, prin durata şi prin mărimea ei, ea nu poate depăşimarginile lumeşti niciodată.

Dacă e lungă, nu este atât de grea,iar dacă este grea, nu este atât de lungă.Deci totdeauna se poate suporta.

2. În timp ce lumea este plină de griji şi de durerinumai trupeşti – vai, cât de rare sunt fiinţele ale cărorgriji şi dureri să fie din pricini duhovniceşti!...

Cât de rari sunt acei care suferă azi o durere caresă-i mistuie numai din pricina păcatelor pe care le-aufăcut încălcând dreptatea, cinstea, curăţia!

3. Pe cine oare îl mai doare astăzi fiindcă L-a în-tristat pe Domnul cu ceva

sau pentru că a stricat Cuvântul Său,ori pentru că a rănit inimile fraţilor săi,sau pentru că a dezbinat Biserica Domnului


şi pentru că a păgubit sau a înşelat în vreun fel pesemenul său?

O, binecuvântat este acela care suferă şi mai multcând a făcut ca un nevinovat să sufere.

4. Fericit cel care simte usturime amară în inima luioricând a făcut vreun păcat care a zdrobit fericirea cui-va sau familia, sau mântuirea vreunui suflet!

Fericit este acela care mai are necurmat înaintea sapăcatul făcut şi umblă chinuit de durerea lui mistuitoa-re, dorind a-l îndrepta!

Vai, cât de puţini mai sunt acei care simt şi umblăîn felul acesta!

5. O, suflete dragă, pe tine oare ce te îngrijoreazăîn clipa aceasta cel mai mult

şi ce te doare cel mai arzător?Te doare un cuvânt neplăcut pe care ţi l-a spus ci-

neva?Sau un gest jignitor?Sau o pagubă?Sau că vecinului tău îi merge mai bine în vreun fel?Sau alte nimicuri lumeşti te chinuiesc?Ferice de cel pe care îl îngrijorează şi îl doare cel

mai mult de slăbiciunile sale sufleteşti – şi de sărăcia saduhovnicească!

6. Dar tu pentru ce plângi mai mult şi ce durere îţiarde mai tare inima ta?

Durerea pentru că nu eşti iubită,că nu eşti avansat,că n-ai fost decorat sau evidenţiat,


că ai fost minţită sau insultată de vreo bârfitoaresau tăiată de la premiere?Sau ţi se rupe inima de durerea şi de întristarea că

faci aşa de puţin bineşi ajuţi aşa de rar la propăşirea cauzei Domnului

Iisus Hristos?O, vezi tu ce te doare, ca să ştii ce eşti!

7. Numai când omul simte o durere adevărată pen-tru păcatul lui, atunci pocăinţa sa este sinceră.

Atunci mărturisirea lui este sinceră.Atunci smerenia lui este sinceră.Atunci rugăciunea şi plânsul lui sunt sincere.Şi numai atunci părăseşte sincer păcatul şi se în-

dreaptă sincer spre Domnul.

8. Fără o adâncă durere pentru păcatele săvârşite,fără o adâncă părere de rău, izvorâtă din recunoaş-

terea grozăviei păcatului făcut,– fără acestea, nimic din ceea ce face omul, nimic

din ceea ce spune, nimic din ceea ce împlineşte ca unobicei religios şi ca o cerinţă duhovnicească, dar abso-lut nimic,

nu este făcut cu sinceritate adevărată, nici cu fri-că de Dumnezeu, nici cu credinţă sau cu dragoste ade-vărată.

Şi, prin urmare, nici cu vreun folos mântuitor.

9. Unde nu este sinceritate este prefăcătorie,este obişnuinţă fără rod şi fără dar mântuitor.Dragă frate şi soră,să ne cercetăm bine fiecare inima şi trecutul vieţii


în lumina adevărului lui Dumnezeu arătat nouă în sfin-tele învăţături ale Bibliei şi Bisericii Domnului!

Şi numai aşa să ne apropiem de scaunul mărturisiriişi de paharul binecuvântat (I Cor 10, 16 şi 11, 28).

10. Să nu ne judecăm păcatele după părerea noas-tră, ci după judecata şi părerea Cuvântului Sfânt al luiDumnezeu.

Căci părerile noastre sunt înşelătoare şi rele. Numaipărerile şi judecăţile Domnului sunt sfinte.

11. Numai prin lumina lui Dumnezeu vom puteavedea ce mare ne este fiecare păcat făcut

şi ce mare pedeapsă ni se cuvine pentru fiecare vină,şi numai atunci ne va durea sincer pentru fiecare

păcat al nostruşi vom plânge fierbinte şi sincer pentru fiecare căl-

care a voii lui Dumnezeu.

12. Numai ascultându-L sincer pe Hristos ne vomapropia cu credinţă şi cu lacrimi, cerând spălarea Sân-gelui Sfânt al Mântuitorului nostru, ca să aflăm iertareaadevărată şi uşurarea deplină a sufletului nostru...

Atunci, osândind sincer păcatele noastre, le vom şipărăsi cu adevărat.

13. Să nu ne doară de păcatele altuia înainte de a nedurea pentru păcatul nostru

şi să nu judecăm păcatele de-aproapelui nostru pâ-nă când nu ne-am judecat mai întâi, sincer şi fără nici oîngăduinţă, fărădelegea inimii noastre.


14. Să nu ne înfăţişăm înaintea Domnului cu prefă-cătorie

şi să nu ne amăgim inima cu privire la păcatul nos-tru, dezvinovăţindu-ne.

Ci să ascultăm şi să primim judecata Domnului,împlinind întocmai toate condiţiile pe care ni le puneEl, ca să putem primi cu adevărat iertarea,

căci numai atunci o vom şi primi cu adevărat.

15. Dacă ne doare pentru păcatul şi pentru sufletulnostru cu adevărat,

să nu judecăm pe nimeni mai aspru ca pe noi în-şine,

căci pe nimeni nu-l cunoaştem atât de bine cum necunoaştem pe noi.

16. Să nu osândim pe nimeni altcineva decât pe noiînşine, căci n-avem dreptul decât pe noi să ne osândim,

nici să vorbim de rău, decât de noi înşine, fiindcănu ştim mai bine ca pe noi pe nimeni nici cum a păcă-tuit, nici cum s-a căit de sincer.

Numai Dumnezeu îl cunoaşte pe fiecare şi-l judecădrept.

Noi nu putem aceasta, fiindcă noi nu cunoaştemcele ascunse ale nimănui.

17. Un om credincios trebuie să vegheze totdeaunacu grijă asupra fiecărui cuvânt al său

şi să-şi păzească nu numai picioarele, spre a numerge pe căi greşite, ci şi gura, şi ochii, şi inima,

căci greşelile acestora sunt şi mai primejdioase.


18. Să nu ne păzim numai mâinile ca să nu facă ce-ea ce nu este permis,

ci trebuie, mai ales, să veghem cu grijă asupra bu-zelor noastre şi asupra cuvintelor noastre, cărora trebuiesă le punem un puternic frâu şi o bună pază,

fiindcă acestea au nevoie de o pază şi mai atentă.

19. Orice faptă şi orice cuvânt,orice cale şi orice lucrare,noi le facem înaintea lui Dumnezeu,în faţa Ochilor Lui cei sfinţi şi pătrunzători,El ne va pregăti pentru fiecare din faptele noastre o

răsplată sau o plată potrivit dreptăţii Sale sau milei, saumâniei, sau iubirii Lui...

20. În vremea când suntem supravegheaţi, pândiţişi urmăriţi îndeaproape şi pas cu pas, cu toată atenţia,de către vrăjmaşul sufletului nostru,

de prigonitorul credinţei noastresau de uneltitorii şi iscoditorii săi,– atunci fiecare dintre noi trebuie să fim de o sută

de ori mai treji şi mai atenţi asupra întregii noastre um-blări şi vorbiri…

căci vrăjmaşul stă permanent cu ochii asupra noas-tră. Şi nu sunt ochi mai treji ca ochii vrăjmaşului.

Dumnezeule, apără-ne şi acopere-ne totdeauna deorice ochi, de orice urechi, de orice gură şi de oricemână a vrăjmaşului nostru.

Amin.


9. GRIJA UMBLĂRII NOASTRE

1. Vrăjmaşul nu este nici drept, nici milostiv.La el nu este nici milă, nici cruţare.Judecata şi interpretarea lui asupra faptelor şi a cu-

vintelor noastre nu este nici sinceră şi nici obiectivă,ci este nedreaptă şi tendenţioasă. De aceea noi tre-

buie să avem totdeauna cea mai atentă grijă asupra um-blării, a cuvintelor şi a faptelor noastre.

2. Dacă şi în faptele noastre cele mai bune aflăvrăjmaşul motive de învinovăţire – cum să nu afle încelelalte?

Şi dacă şi cuvintele cele mai nevinovate şi fără niciun înţeles rău el ni le răstălmăceşte şi le interpreteazărău, atunci cum să nu scoată el învinovăţiri din celelal-te, care sunt mai uşor de sucit?

3. Să fim totdeauna măsuraţi în vorbire şi în com-portări.

Niciodată să nu uităm a ne supraveghea, chiar şi


când ni se pare că suntem singuri şi neobservaţi de ni-meni.

Mai ales când nu vezi pe nimeni, fiindcă vrăjmaşulcare pândeşte acolo este cel mai primejdios.

4. Singuri nu suntem niciodată... Totdeauna estecineva care ne priveşte şi ne ascultă.

Să umblăm deci [şi să fim] cu multă băgare de sea-mă în toate căile noastre şi în orice loc,

dar mai ales cu oricine stăm de vorbă.Fiindcă vorbele nechibzuite au bătut multe guri ca-

re le-au grăit.

5. Să nu uităm că oriunde poate fi cel puţin un ochicare ne vede,

o ureche care ne ascultă,un aparat care ne fotografiazăşi o mână care scrie...Să nu uităm că toate acestea adună piese care ni se

strâng la „dosarul” nostru de trimitere în faţa JudecăţiiCereşti.

6. Când dosarul ne va fi completat, vom fi judecaţi.Ori pe pământ, ori sub el...Ori şi aici, şi acolo...Ori de cei răi, ori de Cel Bun...Ori şi de ei, şi de El.

7. Nu totdeauna sunt vremuri grele, când înţeleptultrebuie să tacă.

Dar când sunt, trebuie!


Deci, suflet drag, înconjurat ca un miel în mijlocullupilor – fii înţelept şi înţelege când trebuie, ce trebuieşi cum trebuie.

8. Adesea spunem: „Acum câteva sute de ani” aşade simplu cum am spune „Acum câteva clipe”.

Spunem „ieri” unei vremi care a trecut cu mulţi aniîn urmă... poate cu zeci, poate cu sute, poate chiar cumii de ani...

căci Trecutul este ca o apă fără fund, în care tot cese adânceşte de la suprafaţă în jos este acoperit la fel,fie că este mai puţină apă, fie că este mai multă apădeasupra lui.

9. Cât de trecător sunt!N-am decât două zile de viaţă: ieri şi azi... căci mâi-

ne nu se ştie a cui este.Două zile atât de scurte cât sunetul numelui lor.Două zile scurte, din care cea mai scurtă este azi.

10. Ziua de azi este prezentul meu în care mă mişc,vorbesc, lucrez.

În care mă mişc pe un drum bun sau rău...Vorbesc adevăr sau minciună.Lucrez pentru Dumnezeu sau pentru diavolul.O, cât de trecător sunt într-adevăr!

11. Zilele mele sunt ca nişte cuvinte scrise pe nisi-pul suflat de vânturi sau pe zăpada topită de soare...

12. Paşii mei sunt ca urmele umbrelor pe ape,


iar faptele mele, ca nişte sunete scurte peste un auz.Viaţa mea întreagă este ca o suflare...suflare şi slabă, şi scurtă.

13. Cât de trecător sunt!Chiar dacă aş trăi sute de ani, tot aşa mi s-ar putea

spune,fiindcă oricât de lung ar fi «azi», aşa de curând de-

vine «ieri»,iar după ce «azi» a devenit «ieri», îmi dau seama

cât de scurt a fost într-adevăr.

14. O, sufletul meu, dacă acesta este adevărul, a-tunci, iată, cât de însemnat lucru este ca tu să fii treaz înorice zi, încă din dimineaţa acestui scurt «azi».

Răscumpără Timpul! – aşa îmi porunceşte SfântulCuvânt al lui Dumnezeu (Ef 5, 16),

ca să mă facă atent încă de la început, încă din tine-reţe, încă de acum că în curând nu voi mai avea ce.

15. Unitatea de măsură pentru Timp fiind secunda,Doamne, cât Timp am pierdut eu,

cât am risipit fără folos,cât am întrebuinţat rău, spre împovărarea sufletului!O, secunda mea, cum ar fi trebuit de cu grijă să te

răscumpăr, să nu te pierd!

16. Ce mult am şi risipit deja din acest scurt «azi»în care îmi trăiesc picătura mea de Timp,

de timp, de care depinde fericirea sau nefericireasufletului meu


– şi poate a multora –pentru tot lungul, eternul şi nesfârşitul «mâine» ca-

re urmează după scurtul «azi»... pentru tot Viitorul veş-nic care urmează după Prezentul atât de trecător.

17. Şi tu, frate, eşti tot aşa de trecător ca şi mine.Şi tu eşti doar o suflare, oricât de tare te-ai ţine,oricât de mare ţi se pare că eştişi oricât de puternic îţi pare că sună călcâiul tău

când loveşti cu el în pământsau pumnul tău, în masă.

18. Sunetul pe care îl fac aceste acte ale tale este lafel cu acela pe care îl face pe pământ pasul unei fur-nici...

19. Dar actele tale totuşi pot lăsa prin lume urme şiurmări nespus de grele şi de adânci,

pentru tine şi pentru alţii,atunci când tu eşti ceva mai mult decât un simplu

individ, decât o simplă furnică.

20. Dacă ştii că, oricum, tot te duci ca să nu mai fiişi că în curând nu vei mai fi niciodată ce eşti astăzi,fii atent, fii foarte atent la tot ce facisau ţi se cere să faci.Până nu te duci dintre semenii tăi, ca să nu mai fii,

fă-ţi datoria faţă de ei. Ai toată grija ca umblarea taprintre ei să fie frumoasă.

Şi Dumnezeu să aibă milă de tine!Amin.


10. FĂ-ŢI DATORIA TA

1. Fă-ţi respectuos datoria ta faţă de părinţii tăi carete-au crescut şi te-au ajutat să ajungi ceea ce eşti.

Nu există nici o limită, nici în timp şi nici în posi-bilităţi, de la care să ai drept ca să spui mamei tale sautatălui tău: „Nu vă mai datorez nimic!”

Le eşti dator totdeauna şi după ce se vor duce eidin lume,

până ce te vei duce şi tu!

2. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă desoţul tău

cu toată dragostea şi ajutorul, şi curăţia, şi mângâ-ierea, şi preţuirea pe care i-ai promis-o în clipa uniriivoastre

şi la care numai soţul tău are din partea ta totdeau-na unicul drept în lume.

3. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de


copiii tăi, crescându-i în aşa fel, încât să fie folositori şilui Dumnezeu, şi neamului tău.

Numai atunci poţi să pleci liniştit.

4. Până nu te duci din lume, dacă încă nu te-ai pre-dat lui Dumnezeu, ai grijă şi fă acum acest lucru.

Ca să afli pacea cu Dumnezeuşi iertarea păcatelor tale,şi împărtăşirea cu Hristos la slava Lui,şi dreptul de moştenire în împărăţia Sa (II Ptr 1, 11),şi în mântuirea Lui cea veşnică (I In 2, 17).

5. Până nu te duci din lume, te rog, fă aceste lucruritoate.

Până nu te duci... căci după ce te-ai dus în zadar aisă te căieşti că nu le-ai făcut.

Nimic nu-ţi va mai putea reda niciodată ceea ce aipierdut!

6. Când sufletul este ajuns în Locuinţa Morţilor, închinuri, în zadar se mai roagă,

în zadar doreşte să mai spună măcar altora,în zadar regretă lăcomia şi necredinţa sa,în zadar este totul, totul.Şi vine odată şi vremea asta, cu atât mai repede cu

cât nu crezi în ea.

7. Cel ajuns în focul veşnic nu mai poate face deacolo nimic şi pentru nimeni.

Nici pentru săracii pe care nu i-a ajutat când era pepământ,


nici pentru cei cărora le datora recunoştinţa sa – şinu le-a dat-o când putea.

Ce grozavă va fi constatarea asta pentru mulţi!

8. Cel osândit la iadul veşnic nu mai poate face ni-mic nici pentru familia sa care piere în păcate, fiindcătrebuia să facă înainte de a ajunge acolo,

şi nu mai poate face nimic nici chiar pentrustâmpărarea arşiţei sale proprii, pentru răcorirea limbiisale în chinurile văpăii aceleia – ca bogatul nemilostiv(Lc 16, 24-26).

9. Frate om, oricât de mare ai fi tu azi,ba tocmai cu cât eşti mai mare şi mai puternic,– fii mai înţelept şi fă acum, când poţi, tot ceea ce

ai mai vrea să faci după moarte – şi nu vei mai putea.Fă până nu te duci ceea ce ai vrea să fi făcut după

ce te-ai dus!

10. Dacă eşti mare, fă dreptate, fă milă, fă bine, făfapte de cinste şi de binefacere.

Acum, până mai ai cum,până mai ai cui,până mai ai cu ceşi până mai ai când.

11. Nu mâine – ci chiar azi te şi duci.E aşa de puţin timp până când altul va veni în lo-

cul tăuşi va sta pe scaunul tău,şi va ocupa casa ta,


şi patul tău,şi averea ta,şi funcţia ta,– abia de mai ai timp şi să mai poţi face ceva din

cât ar fi trebuit deja să fi făcut.Grăbeşte-te până nu te duci şi să nu mai fii...

12. Pe omul care cobora din Ierusalim spre Ierihonşi care a căzut între tâlhari nu l-a putut ridica decât mi-lostivul Samaritean care s-a aplecat spre el, de lângă el.

S-a aplecat ca să-l înţeleagă,s-a aplecat ca să-l mângâie,s-a aplecat ca să-l ridice.Nimeni nu-l poate ridica pe un semen căzut dacă

nu se apleacă el însuşi mai întâi până la starea celuicăzut.

13. Omenirea întreagă, căzută în robia diavoluluişi în ghearele păcatului, ar fi pierit în starea aceastadacă Domnul Iisus Hristos, Marele nostru SamariteanMilostiv, nu S-ar fi aplecat până la noi, făcându-SeOm, ca noi.

O, din ce prăbuşire nenorocită ne-a izbăvit pe noiDumnezeu!

14. El Singur S-a aplecat spre noi...El ne-a cercetat rănile noastre...El a turnat peste ele untdelemn şi vin (Lc 10, 34).Untdelemnul, care este mângâierea Lui cea dulce,şi vinul, care este mustrarea şi îndrumarea Lui cea

dreaptă şi vindecătoare.


15. Întâi untdelemnul, apoi vinul.Întâi încurajarea, apoi îndreptarea.Întâi dulceaţa chemării şi a dragostei Sale – apoi

vinul pocăinţei, al mărturisirii... usturarea lacrimilor în-dreptării vindecătoare a sufletului nostru îmbolnăvit detoate loviturile păcatului

şi infectat de toate stricăciunile aducătoare demoarte.

16. Nimeni nu ne-ar fi putut mântui altfel.Fiindcă nimeni, în afară de Domnul Iisus, nu mai

era şi nu mai fusese necăzut.Nimeni în afară de El nu mai „suia spre Ierusalim”,ci toţi „coborau spre Ierihon”.

17. Nimeni nu trăise o viaţă de continuă înălţarespre cele de Sus, ca Iisus, ci toţi erau atraşi numai sprecele de jos,

spre cele josnice, infectându-se cu patima lor.De aceea, nimeni altcineva nu putuse să-l ridice

pe om,decât El.

18. Numai Dumnezeu, numai dulcele Iisus, în milaşi în iubirea Lui nemărginită, a putut şi a venit să-l ridi-ce pe cel căzut,

pe omul căzut şi lumea căzută, şi sufletul căzut...aplecându-Se spre el, până la el.Nimic altceva şi nimeni altcineva nu putea să facă

aceasta.


19. O, câtă omenire zace şi astăzi în păcate, aştep-tând ridicarea mântuitoare! Şi mulţi îi vin numai cupredici...

– dar numai predicile nu pot ridica pe nimeni.După ani de predici, bieţii oameni, parohienii noş-

tri, se tăvălesc în aceleaşi păcateşi pe faţă, şi în ascuns...Numai mărturisirea vie, reală, trăită îi poate aduce

pe oameni până la Hristos. Şi pe Hristos până la oa-meni.

20. Numai sfaturile noastre adesea nu îndreaptănimic.

Numai legile, măsurile şi îngrădirile omeneşti, câtde bune ar fi, nu pot îndrepta nimic.

Ci este şi astăzi nevoie de aceeaşi adâncă înţelegerea stării celor căzuţi.

De aceeaşi aplecare plină de conştiinţa iubirii şi amilei faţă de nenorocirea bieţilor oameni căzuţi.

De mărturisitori cu fapta şi cu adevărul, care să sepoată apleca spre nenorocirea semenului căzut

şi pe care sufletele căzute să le simtă că sunt aşa.O, Dumnezeule Milostiv, trimite-le astfel de suflete

mărturisitoare!Amin.


11. NEVOIA CEA MAI MARE

1. Nevoia cea mai mare a celor pierduţi este deapropiere simţită şi caldă, dulce şi binefăcătoare, caresingură îi poate ridica.

Numai faţă de un astfel de binefăcător sufletele oa-menilor îşi dezvelesc rănile şi îşi arată durerile lor cuîncredere.

Numai atunci mângâierea se primeşte cu speranţă,iar mustrarea se urmează cu îndreptare.

2. Dragă suflet de păstor şi părinte,– cum te porţi tu oare cu cei căzuţi din casa ta, din

familia ta, din biserica ta?Te porţi oare numai cu asprime şi lovituriori cu nepăsare, cu judecată şi cu nebăgare de

seamă,sau te porţi cu bunătatea mântuitoare a Samaritea-

nului milostiv?Aşa Se va purta şi Dumnezeu faţă de tine!


3. De câte ori te-ai aplecat tu până la starea copi-lului tău sau a părintelui tău ori până la starea soţuluitău sau a fraţilor tăi?

Te-ai aplecat cu rugăciune, cu lacrimi, cu fierbinteşi repetată chemare la Dumnezeu,

ca să nu se piardă lângă tine aceste suflete,– ori nici nu-ţi pasă de ele?

4. De câte ori te-ai aplecat plângând cu fratele tăusau lângă el, pentru păcatele lui?

De câte ori te-ai aplecat, rugându-te cu el sau pen-tru el, ca să fie iertat sau ridicat?

Cât untdelemn mângâietor şi simţit ai turnat pe ră-nile lui, pentru ca el să poată primi apoi vinul mustrării,curăţitor şi vindecător, îndreptându-se?

Nu uita că aceasta este cea mai mare nevoie a luişi datorie a ta!

5. Cel mai greu de străpuns este zidul urechilor o-meneşti.

De multe ori este mai uşor de străpuns un muntesau o stâncă decât o ureche spre inimă.

6. Muntele şi stânca tot cedează de la o vreme, lo-vindu-le mereu, – dar urechea multor oameni nu se mailasă străpunsă niciodată.

Pentru un munte sau o stâncă, sau pentru un zid,chiar şi de fier, ai unelte... – şi ele se lasă străpunse deuneltele potrivite pentru aceasta,

– dar pentru urechile şi inima omenească, adesea,nu mai ştii ce fel de unelte să mai întrebuinţezi.


7. În mod normal, pentru o ureche, cuvântul clar,adevărat şi cinstit ar fi de-ajuns să o străpungă,

pentru ca Adevărul cel curat, dreptarul învăţăturilorsănătoase, să ajungă la convingerea minţii,

iar puterea şi dovezile dragostei lui Dumnezeu săînfrângă inima

– şi pe multe urechi şi inimi acestea le-au şi stră-puns.

8. Dar, vai, cât de multe din urechile care ani dezile tot aud chemările Cuvântului lui Dumnezeu nu selasă străpunse de acest Cuvânt, pentru ca el să ajungă laminte şi apoi la inimă, spre a le înnoi şi salva...

O, Dumnezeule, cât de învârtoşate pot fi uneleinimi! Şi cât de înfundate, unele urechi!

9. Vai, cât de multe suflete se învârtoşează şi seîmpietresc în aşa fel, că nici sunetele lacrimilor,

nici ascuţişul mustrării,nici loviturile pedepsei,nici îndulcirile celei mai fierbinţi şi simţite stăru-

inţe iubitoarenu le pot străpunge.Până le ajunge blestemul Judecăţii. Şi până le arde

flacăra osândei...Dar ce uşor şi cu câtă plăcere se lăsau aceste su-

flete să fie străpunse de săgeţile ruşinoase ale păcatuluişi ale întinăciunii!

10. Binecuvântate sunt urechile care cedează che-mărilor Domnului


şi, lăsându-se străpunse, deschid drumul Adevăru-lui Său spre minte

şi al dragostei Sale spre inimă.

11. Când mintea se lasă spălată şi înnoită, prin în-văţătură, de Cuvântul Sfânt,

iar inima se lasă înnoită prin puterea DuhuluiSfânt, acest botez de foc (Lc 3, 16),

– atunci se naşte omul cel nou, omul cel duhov-nicesc, care, hrănindu-se apoi din aceste două izvoa-re, prin meditaţie şi prin rugăciune, creşte spre mân-tuire, modelându-se mereu după chipul Celui ce l-afăcut.

12. Cine umblă după învăţătura care este Adevărulşi după dragostea care este Duhul ajunge să fie binecu-vântat cu tot harul ceresc.

Una lucrând prin Cuvânt, cealaltă, prin părtăşiafrăţească,

amândouă binecuvântează ascultarea (II Cor 3, 18).

13. Străpungerea urechilor era în vremea vechesemnul robiei. Când cineva îşi cumpăra un rob, ca semnal stăpânirii asupra lui, îi străpungea urechile şi îl în-semna cu semnul său. După aceea robul aparţinea întotul aceluia care i-a străpuns urechile, pe totdeauna.

Aşa ne doreşte Dumnezeu să-I fim robi Lui!

14. Suflete preascump, tu ai fost răscumpărat deHristos de la un stăpân monstruos, care era păcatul şidiavolul.


Ai fost răscumpărat cu Scump Sângele Său vărsatpe Cruce,

aşa că tu nu mai eşti nici al vrăjmaşuluişi nu mai eşti nici al tău (Gal 4, 5-7),ci eşti al lui Hristos, Care te-a răscumpărat.Fii deci al Lui în totul!

15. Lasă-ţi urechile şi inima străpunse de chemărileLui şi vino la Iisus (Fapte 2, 37).

Predă-te Lui, ca să-I fii un rob ascultător şi supuslui Dumnezeu,

căci numai El are un drept deplin asupra vieţii şi a su-fletului tău, fiindcă te-a răscumpărat cu cel mai mare preţ.

16. Nu te mai lăsa înşelat de stăpânul blestemat alpăcatului, ca să te tragă prin acest lanţ otrăvit la iazulpierzării veşnice.

Primeşte semnul Domnului şi stăpânirea Lui depli-nă peste întreagă fiinţa ta

şi răstigneşte-ţi firea pământească în aşa fel, ca sănu mai fii robit de ea (Gal 5, 24; I In 2, 4).

Să faci mereu numai voia Domnului,ca un rob supus şi ascultător de Hristos.O, ce dulce şi fericită este robia aceasta!...

17. În adâncul inimii mele este, desigur, numai ce-ea ce am cel mai preţuit şi cel mai drag pe lume pentruviaţa mea şi pentru fiinţa mea.

Adâncul inimii mele este locuit şi stăpânit perma-nent de ceea ce este comoara mea scumpă.

Iisus este comoara aceasta.


18. La comoara pe care o am eu în inima mea voicugeta mereu şi mă voi retrage mereu, oricând şi oriun-de, cu plăcere şi cu drag.

Acesteia îi jertfesc munca mea, dragostea mea, bu-nurile mele, timpul meu, fiinţa mea.

Iisus este şi El Singur trebuie să fie comoara a-ceasta.

19. Când în adâncul inimii mele este Hristos, toa-te bunurile vieţii mele le voi supune numai ascultăriide El.

Planurile mele vor avea drept ţintă numai pregăti-rea şi grăbirea venirii împărăţiei Lui,

în mine şi prin mine,până ce va fi totul ca în ceruri şi pe pământ...şi până ce va fi ca în fiinţa gândurilor mele şi în

fiinţa faptelor mele.

20. Când fiinţa mea întreagă va fi stăpânită deHristos, atunci şi munca, şi lupta mea vor fi îndreptateîntregi numai spre propăşirea Cauzei Domnului şi spremântuirea semenilor mei (I Tim 4, 10).

Cu toate faptele şi cu toate cuvintele mele voi căutaatunci să servesc numai acest unic gând.

Doamne Iisuse, ajută-mă!Amin.


12. CÂND VOM IUBI PE DUMNEZEU

1. Când vom iubi pe Dumnezeu, noi vom cugetamereu numai la găsirea celor mai alese căi şi mijloacespre a grăbi şi înfrumuseţa tot mai mult stăpânirea luiHristos în noi şi între noi,

prin tot ceea ce ne dă şi prin tot ceea ce ne cere El.Şi acesta este scopul pe care ni l-a rânduit Dumne-

zeu, spre slava Lui şi fericirea noastră veşnică.

2. Ce minunat este adâncul unei inimi pline deHristos, din străfundul ei şi până la suprafaţa sa!

Toate cele ascunse ca şi cele arătate ale inimii încare locuieşte Hristos sunt frumoase, curate şi dulci.

3. Prezenţa puternică a lui Hristos în adânculconştiinţei cuiva face ca fiecare faptă şi fiecare cu-vânt al acestuia să izvorască dintr-o inimă plină decurăţie, de respect, de modestie, de bun-simţ, de iubi-re şi de adevăr.


4. Vai, ce grozăvie şi ce pierdere,ce ruşine şi ce blestem este viaţa acelui om în fun-

dul inimii căruia nu stăpâneşte Legea Domnului, ci le-gea păcatului,

nu legea lui Hristos, ci legea lui satana.O astfel de inimă este o preînchipuire a iadului – şi

o anticameră a lui.

5. Din gura omului stăpânit de satana nu vor ieşidecât cuvinte de ruşine, de prostie, de nebunie, de mâ-nie şi de nimic.

Din condeiul lui nu vor ieşi decât necredinţă, de-şertăciuni, aţâţări desfrânate, blasfemii, trădări, trufii şimârşăvii.

Căci din prisosul inimii vorbeşte guraşi scrie condeiul.

6. Din faptele omului satanic ies silniciile, ucideri-le, ruinele, scrumul, gemetele, lacrimile, suferinţele pen-tru toţi cei chinuiţi de el.

Înaintea lui merg presimţirile rele, groaza apropie-rii lui, spaimele, alarma şi neliniştea.

Iar în urma lui, zdrobiri de inimă, de vieţi, de iu-biri, de căsnicii, de nevinovăţie, de frăţietate, de tot ceare omul şi omenirea mai frumos.

Omul satanic este una şi unul cu diavolul.

7. Până – nu ştie nimeni – când, în timp, se întindnenorocirile duse de omul răului;

şi până – nu ştie nimeni – unde, în urma unui astfelde om al diavolului, rămâne o nemărginită scârbă până


şi în lucrurile neînsufleţite de care s-a atins fiinţa luiblestemată

şi păcatul lui nimicitor.

8. Vezi dacă nu cumva în mintea ta stăpâneşte pă-catul prin legea trupului roditoare de nelegiuire şi adu-cătoare de moarte (Rom 7).

Dacă este aşa, aleargă îndată la Domnul Iisus,cazi sub Crucea Lui cu lacrimi amare de pocăinţă,

rugându-L să te scape şi să-ţi înnoiască cuvântul tău,viaţa ta, fiinţa ta, toate ale tale, aşezându-Se El în inimata, Stăpânul deplin şi pe totdeauna.

Ca viaţa ta să devină o binecuvântare şi viitorul tăusă devină fericit.

Aşa să-ţi ajute Dumnezeu!

9. Grija de cel sărac, bunătatea şi preocuparea faţăde el, milostenia făcută săracului, adică binefacerea, es-te unul din cele nouă mărgăritare care împodobesc cu-nuna roadelor Duhului Sfânt (Gal 5, 22-23).

Şi ce frumos străluceşte acest mărgăritar în curândpe o frunte şi pe o inimă omenească!

10. Binefacerea, acest scump rod al Duhului Sfânt,a strălucit aşa de frumos în cununa virtuţilor BisericiiCreştine de la începutul ei!

Împreună cu celelalte surori dulci ale sale.Ce durere este că apare acum din ce în ce tot mai

rar în viaţa de astăzi a credincioşilor!

11. Sfinţii Apostoli ai Domnului, care fuseseră


crescuţi şi învăţaţi de Însuşi Mântuitorul în mila faţă decei lipsiţi, trăiau puternic în această virtute. Aceastăsfântă grijă de săraci, Apostolii o puteau deprinde zilnicde la Domnul Iisus, Care trăia în mijlocul lor. Şi ce bo-gaţi erau săracii cei darnici de atunci!

Dar, vai, ce săraci suntem noi, bogaţii cei zgârciţide astăzi!

12. Sfinţii Apostoli i-au crescut în virtutea dărnicieicreştine pe toţi cei care se adăugau la numărul lor

– şi cărora le încredinţau mai departe această dum-nezeiască grijă pentru săraci, pe care ei o primiseră dela Mântuitorul.

O, ce fericire era atunci când nimeni nu ducea lipsăde nimic!

Numai dragostea ştie să facă adevărata dreptate.

13. Grija de săraci era pentru primii creştini o sfân-tă răspundere faţă de Domnul

şi, plini de atenţie, şi-o încredinţau mereu mai de-parte unii altora (Fapte 11, 29-30; Gal 2, 10).

Dar ei, mai ales toţi fraţii şi surorile, cu aceeaşi gri-jă atentă şi-o şi îndeplineau (Fapte 24, 17; Rom 15, 25-28; I Cor 16, 1-2).

14. Încă de pe Crucea Sa, Domnul nostru IisusHristos a încredinţat-o pe Sfânta Sa Mamă în grija uce-nicului iubit.

Tot aşa, cu o astfel de atenţie duioasă, i-a încre-dinţat Bisericii Sale pe cei săraci.


15. Acele vremuri binecuvântate de la începutulBisericii, pline de căldura iubirii lui Hristos în tot ce sefăcea, erau atât de rodnice şi de fericite

pentru că, împlinit fiind cu scumpătate cuvântulmilei de săraci, grija de aceste suflete iubite de Domnulera vie şi îmbelşugată, dulce şi binevoitoare.

De aceea nici nu ducea nimeni lipsă de nimic(Fapte 4, 32-35).

16. Lipsurile şi nenorocirile încep numai atuncicând lăcomia şi zgârcenia ajung să sugrume binefacereaşi milostenia dintre fraţi, adică aceste două jertfe caresunt cele mai plăcute Domnului.

17. Din grija pentru cei săraci au apărut în omenireprima dată, prin Biserica Creştină, aşezămintele de bi-nefacere ale spitalelor, orfelinatelor, azilurilor pentrubătrâni, pentru orbi, pentru surdo-muţi şi pentru oricefel de neajutoraţi.

Numai dragostea lui Hristos a putut şi poate faceasta.

18. Ce minunată este dragostea adusă în viaţa ome-nirii întâia dată de Hristos,

iar apoi continuată mai larg şi mai pe larg de Evan-ghelia şi de Biserica Sa!

Acesta este Duhul lui Hristos pe Care, dacă cinevanu-l are, nu este al Lui.

19. Dragul meu, oare tu ai în inima ta şi în purtăriletale dragostea de săraci?


De săracii trupeşti şi de săracii cu sufletul?Cum îi ajuţi tu pe cei lipsiţi?Cum îi primeşti pe cerşetori: strigând şi ocărând –

sau binevoitor?Ori cu milă şi dragoste, ca pe un semen în Hristos?

20. Cum îi primeşti pe străinii şi pe oaspeţii călă-tori?

Îi primeşti cu masa ta şi cu aşternutul tău – sau cubatjocuri, cu silă şi cu uşile tale încuiate?

Cum îi ajuţi tu pe ai Domnului? Şi cât pui de-oparte din câştigul tău pentru binefaceri (I Cor 16, 1-2)?

Domnul să-ţi ajute ca să faci asta aşa cum a zis El.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Ca un râu să curgă pururi a ta facere de bine.Eşti sărac?Dar câţi sunt, oare, mai săraci cu mult ca tine?Dacă vrei s-ajuţi un suflet şi să mângâi un suspin,din puţinul tău fă parte celui ce-are mai puţin.


13. BOLILE SUFLETEŞTI

1. Lăcomia şi zgârcenia sunt boli sufleteşti care în-chid punga şi casa, şi inima omului pentru semenul săuşi pentru Dumnezeul său.

Atunci, este vai de omul care nu se trezeşte din a-ceastă nebunie şi nu vine la Hristos să-l vindece de ele.

2. Dintre toate bolile fiinţei noastre, cele mai greleşi mai primejdioase sunt bolile sufleteşti.

E greu, desigur, când trupul este bolnav şi neputin-cios,

dar o nenorocire mult mai mare este atunci cândsufletul este neputincios şi paralizat prin păcatele care îlduc la moarte.

3. De orice boală trupească ar suferi cineva, dacăsufletul lui este sănătos, trupul rezistă şi supravieţu-ieşte,

biruind încercări care păreau imposibil de trecutînainte,


– fiindcă primeşte putere deplină din tăria sufle-tească.

4. Când sufletul cuiva este bolnav şi tânjeşte, slă-bind şi uscându-se – atunci poate să fie trupul acelui omcât de puternic şi de tânăr, cât de frumos şi de plin desănătate, el în curând ajunge o ruină şi se va prăbuşi cutotul.

5. Este neapărată nevoie ca, în tratamentul oricăreiboli, să se cunoască mai întâi natura ei,

căci toate bolile trupeşti au adevărata cauză un mi-crob sufletesc.

Şi singurul vindecător adevărat al fiinţei noastreeste şi poate fi numai Hristos Mântuitorul,

fiindcă El vindecă mai întâi sufletul. Apoi şi trupulomului.

6. Bolile sufleteşti nu se pot vindeca numai cu lea-curi trupeşti, ci cu altceva: cu leacul cel sufletesc careeste Sângele lui Hristos.

Nu există nici un fel de boală trupească sau sufle-tească să nu-şi aibă cauza şi începutul în vreun păcat.Iar păcatul nu-l poate nimici decât puterea Sângelui şi aCrucii Mântuitorului Iisus Hristos.

7. Psalmistul Domnului ne îndeamnă să ne rugămlui Dumnezeu mai întâi pentru vindecarea sufletuluinostru.

Să ne izbăvească Domnul mai întâi, de povara pă-catului, sufletul nostru, fiinţa noastră cea duhovnicească.


Să ne vindece mai întâi rănile fărădelegilor noastre,din cauza cărora suferim şi suntem bolnavi şi cu trupul.

8. Că acest lucru este întocmai aşa, ne arată în atâ-tea locuri şi Sfânta Evanghelie.

Mântuitorul, când vindeca bolile trupeşti ale oame-nilor, avea totdeauna grijă să înlăture mai întâi adevă-rata pricină a bolilor, adică le ierta păcatele.

Căci numai vina păcatelor îl dusese pe bietul ombolnav în neputinţa trupească (Mt 9, 2; In 5, 14)

şi vindecarea lui deplină numai aşa putea veni, da-că îi ierta întâi sufletul de păcate.

9. Oricine ai fi tu şi oricare ar fi boala cea de caresuferi,

dacă doreşti cu adevărat să te faci sănătos, vino maiîntâi la Doctorul sufletelor noastre, la Domnul IisusHristos.

Înaintea Lui îţi adu aminte de toate păcatele tale şiîl vei descoperi cu siguranţă şi pe acela care este cauzabolii tale trupeşti.

Mărturiseşte-l, nu-l ascunde!Acesta este primul pas spre vindecarea ta.

10. Cere-I Domnului, cu lacrimi şi cu părere derău, iertare pentru păcatul tău, cauza bolii tale,

ca să poţi primi această iertare prin Sângele Său celSfânt

şi să poţi primi uşurarea şi pacea sufletului tău,căci numai aceasta te va putea duce apoi şi la vin-

decarea bolii tale celei trupeşti (Iac 5, 14-16).


11. Voi, cei care îl cercetaţi pe un bolnav, nu-l în-curajaţi şi nu-l trataţi numai cu leacuri trupeşti.

Ci, dacă-i vreţi cu adevărat însănătoşirea deplină,arătaţi-i cauza bolii sale: păcatul,

– şi leacul cel mai însemnat: Sângele Crucii luiHristos şi darul Lui tămăduitor (I In 2, 1-2).

12. Venind cu adevărat la Iisus, orice bolnav vagăsi oricând şi la oricare boală vindecarea sa,

de orice natură ar fi boala aceasta. Căci Dumnezeueste Doctorul atât al trupului, cât şi al sufletului omenesc.

13. Este parcă un destin nefericit ca tocmai acelacare mănâncă cel mai mult din pâinea ta,

tocmai el să ridice apoi, când i se pare că nu maiare nevoie de tine, cel mai plin de vrăjmăşie, călcâiulîmpotriva ta. Cu cele mai josnice porniri de care sunt înstare numai târâtoarele veninoase.

14. Rari sunt binefăcătorii care n-au gustat pe pă-mânt acest amar venin al nerecunoştinţei, aruncat pestesufletul şi numele lor tocmai de către acela care le dato-ra mai mult pe lumea aceasta.

15. Dar acest lucru se întâmplă din pricină că nere-cunoscătorul are acelaşi caracter cu satana, cu primulnerecunoscător blestemat. El, după ce s-a bucurat deatâtea binefaceri dumnezeieşti, s-a ridicat cu atâta trufieobraznică, întorcând călcâiul urii şi revoltei lui împotri-va Binefăcătorului său. Toţi cei care fac aşa sunt fii aidiavolului!


16. Satana face şi astăzi acest lucru. Şi tot el îi faceşi pe alţii să-l facă împotriva binefăcătorului lor.

Nerecunoscătorul satana umblă şi astăzi să aprin-dă în inima fiecăruia dintre cei care au fost crescuţisub o aripă binefăcătoare acest simţământ satanic careeste trădarea şi nerecunoştinţa faţă de cine le-a făcutlor binele.

17. Oriunde a fost cineva care a arătat atenţie şidragoste deosebită faţă de un copil,

faţă de un prieten sau faţă de un ucenic,ori unuia care avea nevoie să fie ajutat cu dragoste,

cu dărnicie, cu atenţie, cu pâine şi cu suflet,– după ce acela n-a mai avut nevoie de binefacerile

acestea,aproape totdeauna s-a întâmplat să ridice călcâiul

împotriva lui.

18. Aproape totdeauna cel căruia i s-a făcut un binea devenit un vrăjmaş, care a căutat să întoarcă loviturişi vânzări pentru pâinea pe care a mâncat-o

şi pentru binele pe care l-a făcut inima binefăcătoa-re faţă de el.

Dar oameni adevăraţi sunt numai cei ce ştiu să facăbinele şi care nu uită niciodată recunoştinţa.

19. Nu există un mai satanic păcat decât nerecu-noştinţa!

Nu mai există un mai şerpesc venin decât acela ca-re iese din inima şi din limba unui fiu nerecunoscător,

a unui frate nerecunoscător,


a unui ucenic nerecunoscător,a unui vecin sau prieten, sau om nerecunoscător,care, cu o purtare nevrednică şi urâtă, este în stare

să întoarcă rău celui care i-a făcut lui bine.

20. Acela care se poartă urât faţă de binefăcătorulcare a avut milă de el când era neputincios şi neajutorat,

când era neştiutor şi necunoscut,când era pribeag şi flămând sau orfan şi săraceste sufletul cel mai rău şi mai viclean.De aceea nici nu există o mai mare osândă chiar şi

pe pământ, nu numai sub el, ca pentru acest mare păcat.Dumnezeule, îngrozeşte-l pe cel care este aşa – ca

să se trezească şi să nu piară otrăvit de propriul săuvenin.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Caută mai întâi să-ţi vindeci viaţa ta cea sufleteascăşi urma-ţi-va vindecarea şi de boala cea trupească;bolile din trup vin numai de la cele sufleteşti –când se vindecă acelea – vindecat de toate eşti.


Două Mâini însângerateDouă Mâini însângerateDouă Mâini însângerateDouă Mâini însângerate

Două Mâini însângerate mi-au plătit păcatul greu,mijlocind împreunate să mi-l ierte Dumnezeu!

Sfinte Mâini a lui Iisus,Vă sărut, plângând supus,Sfinte Mâini a lui Hristos,Voi mi-aţi dat tot ce-am frumos!

Două Mâini mijlocitoare stau nălţate către Cer,ocrotind nepieritoare viaţa mea-ntre câte pier.

Două Mâini neadormite blând veghează ne-ncetatsă mă scape din ispite, de vrăjmaşi şi de păcat.

Două Mâini mângâietoare pun balsam vindecătorcu alin şi cu mustrare peste câte vini mă dor.

Două Mâini de rugăciune cald acopăr ochii meicând lumini vin să-ncunune lacrima curgând din ei.

Două Mâini ajutătoare mă-nsoţesc în tot ce faca mea cale şi lucrare s-o sfârşesc frumos în veac.

O, Mâini Binecuvântate, Vă tot cânt şi Vă sărut,veşnicii nenumărate nesfârşind, – cât mi-aţi făcut!


14. BINEFACEREA ŞI RECUNOŞTINŢA

1. Dragă suflete care te hrăneşti din iubirea cuiva,din înţelepciunea cuivadin bunătatea cuiva...şi care te bucuri şi te foloseşti de numele, de pâi-

nea, de experienţa şi de încrederea cuiva care a avutmilă de tine când ai avut nevoia cea mai mare,

fii cu mare grijă şi temere să nu păcătuieşti contrabinefăcătorului tău!

2. Nu cumva să primeşti în inima ta vreo ispită caresă te îndemne să te ridici împotriva binefăcătorului tău!

Căci mâna sau piciorul, sau glasul, sau inima carese ridică împotriva binefăcătorului său se va usca, se vaarde, se va nimici blestemată de Dumnezeu.

Faţă de binefăcătorul tău să n-ai decât recunoştinţă,câte zile vei trăi tu pe faţa pământului,

oricât l-ar huli alţii.

3. Voi, suflete binecuvântate şi binefăcătoare, fiţicu foarte multă băgare de seamă la acela pe care îl hră-


niţi cu pâinea voastră şi cu tot ce aveţi mai bun; oricâts-ar preface că vă este recunoscător şi îndatorat,

– nu vă încredeţi prea mult în nimeni.

4. În marea voastră de dragoste şi de încredere încel de lângă voi, aveţi şi o insuliţă de rezervă şi de tea-mă faţă de el.

Nu renunţaţi la binefacere, dar e mai bine să nuaşteptaţi pe pământ nimic în schimbul ei.

5. Dintre toate virtuţile, Binefacerea şi Recunoş-tinţa se întâlnesc împreună cel mai rar pe pământ.

O, şi eu ştiu aceasta cu amar, de la mai mulţi, darmai ales de la unul pe care l-am iubit şi l-am apărattreizeci şi cinci de ani...

Dumnezeu să aibă milă de ei în Ziua Răsplătiriifaptelor lor.

6. Ce privelişte curată şi frumoasă este un cerb lân-gă un izvor limpede şi puternic de ape...

Ce curată este apropierea buzelor lui însetate defaţa undelor răcoroase, proaspete şi dulci!

Ca sărutul unui copil pe roua unui crin.

7. Ce fericită este puterea care se revarsă din izvorprin tot corpul însetat şi obosit al unui cerb!

Şi ce sfântă îi este mulţumirea care îi umezeşteochii după ce şi-a stâmpărat setea!

Întocmai ca lacrimile unei rugăciuni în DimineaţaPaştilor.


8. Toate acestea ne vorbesc despre felul în care tre-buie să ne apropiem şi noi totdeauna de harul lui Dum-nezeu şi de izvoarele acestui har, de izvoarele darurilorsfinte şi dulci care ne sunt lăsate nouă de Duhul Sfântîn Biserica Domnului nostru Iisus Hristos şi în aduna-rea frăţească (Ef 4, 10-16).

9. Cum doreşti tu şi cum te apropii tu de Sfânta şidumnezeiasca Taină a Împărtăşirii cu Trupul cel Sfântşi Sângele cel Scump al lui Hristos, care sunt mântui-rea şi viaţa veşnică pentru oricine se apropie de ele cufrica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste (Mt 26,26-29)?

Dar care sunt şi osândă pentru cei care le iau cunevrednicie (I Cor 11, 25)!

10. Cum te apropii de Altarul Domnului (Mt 5,23-24),

de lăcaşul Său de rugăciune (Fapte 24, 17),de Lucrarea Sa?Cum te apropii de Sfânta Scriptură, Cuvântul cel

Sfânt al lui Dumnezeu,– şi ce cauţi tu acolo?

11. Cauţi tu în Biblie băutura cea mântuitoare avieţii

sau cauţi justificări pentru păcatele tale,interpretări pentru rătăcirea ta,răstălmăciri pentru ereziile nebuniei tale şi temeiuri

pentru lăcomia şi interesul tău?


12. Cum te apropii tu de Ziua Domnului,de sărbătoarea şi adunarea Lui?Cum te apropii de sufletele neştiutoare, curate şi ti-

nere,de ceea ce este nevinovat, sfânt şi dumnezeiesc?Stai şi răspunde-ţi singur; fiindcă acestea sunt cele

mai însemnate întrebări!

13. Nu te apropia de lucrurile sfinte cu gând nesim-ţit sau lacom, sau necurat, murdar, desfrânat şi ne-curăţit!

Ci leapădă din inima ta, din ochii tăi, din firea ta şidin toate apucăturile tale tot ce este necurat şi păcătos,

fiindcă pedeapsa pentru păcatul făcut împotrivaacestora va fi dintre cele mai grele!

14. Să te apropii şi să te atingi de izvoarele apelorvii ale harului ceresc totdeauna cu evlavie.

Împărtăşeşte-te din ele cu sfiala, cu setea, cu cum-pătarea şi cu recunoştinţa curată a unei căprioare

sau cu a unui cerb nevinovat şi frumos.Acesta este singurul fel bun!

15. Amintirile noastre sunt viaţa noastră,cu toate bucuriile avute în ea,cu toate rănile ei,cu toate zguduirile, luminişurile şi umbrele sale.Numai cei care au amintiri frumoase au avut o via-

ţă frumoasă!

16. Amintirile noastre sunt chivotul sfânt în care neadunăm toate comorile şi tainele noastre


spre care totdeauna întoarcem cu evlavie, cu duio-şie, cu respect şi cu plăcere gândul nostru.

Ferice de cel ce le are aşa!

17. Amintirile noastre dureroase sunt morminteleîn care ne-am îngropat speranţele ori deznădejdile noas-tre amare

şi dorinţele împlinite sau neîmplinite...

18. Amintirile noastre sunt ca albumul nostru defotografii pe care totdeauna îl deschidem cu dorinţă şi îlînchidem cu regrete.

La unele privim cu mulţumire, la altele, cu durere.La unele, cu ruşine; la altele, cu păreri de rău…După cum au fost faptele şi gândurile noastre în zi-

ua şi în starea aceea. Faptele noastre care, în seara ace-leiaşi zile, s-au prefăcut amintiri cinstite sau ruşinoase,

cu o răsplată veşnică. Bună sau rea...Până încă poţi, strânge-ţi în acest album numai fo-

tografii la care poţi privi tu cu bucurie,iar alţii, cu respect!

19. „Îmi aduc aminte”... zicem de atâtea ori. Şi oride câte ori spunem în viaţa noastră aceste trei cuvinte,deschizând chivotul sau mormântul, sau albumul tre-cutului nostru, ne revin iarăşi toate.

O, ce stări retrăim totdeauna amintindu-ne...– amintindu-ne cu putere despre minunile trăite în

lupta lui Hristos, cu toate biruinţele şi suferinţele, oste-nelile şi vegherile, singurătăţile şi mulţimile binecu-vântate care ne-au însoţit!


Nu-s privelişti mai frumoase decât astfel de a-mintiri!

20. Ce bine ne este amintindu-ne cu duioşie şi curecunoştinţă de binefacerile din care ne-am împărtăşitprin dragostea lui Hristos şi a sufletelor curate şi cre-dincioase pe care le-am cunoscut prin El şi lângă El... şipe care nu le vom uita niciodată!

Slavă Ţie, Doamne Iisuse, pentru toate acestea!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Amintirile-s comoara albă pentru negre zile,cum se mângâie cu ele omul depănându-şi-le!Fericit e-acel ce umblă numai pe cărări frumoase,el îşi scrie-n cartea vieţii numai pagini luminoase.


15. AMINTIRILE NOASTRE NEUITATE

1. Ce stări sufleteşti avem amintindu-ne cu tristeţeşi cu zguduire sufletească de întâmplările nefericite alenoastre sau ale altora...

ori amintindu-ne cu curaj şi cu încredere de zilelegrele prin care am trecut biruitori...

E ca şi cum le-am trăi iarăşi cu toată puterea, pu-nând în fiecare, din nou, ceva din inima noastră.

2. Amintindu-ne fericiţi şi mişcaţi de ajutorul grab-nic şi minunat, trimis îndată de la Dumnezeu ca răspunsla rugăciunile şi la primejdia noastră, – de fiecare datăÎi mulţumim lui Dumnezeu Care ne-a ajutat de atâteaori în trecut,

când eram la grea strâmtorare, şi, strigând către El,ne-a trimis izbăvirea Sa... Asta să n-o uităm niciodată.

3. Câtă nădejde şi cât curaj am primit în lipsuri, înnecazuri şi în grelele răscruci ale vieţii noastre, prinbunătatea lui Hristos! Să nu uităm asta niciodată...


ci să ne amintim totdeauna!În vremile de prigoniri, de singurătate şi surghiun,

de boli şi foamete sufletească prin care trecem, să neaducem aminte de câte ori au mai fost peste BisericaDomnului astfel de vremuri. Şi să ne îmbărbătăm inimacu credinţă.

Amintirile izbăvirilor trecute ne umplu prezentulde mângâiere şi viitorul, de nădejde.

4. Să ne amintim încrezători cum, de fiecare dată, avenit iarăşi lumina şi bucuria izbăvirii, spre a nu cădeaniciodată în deznădejde.

Aducându-ne aminte câte lacrimi de ale noastre aufost schimbate în cântări de veselie, să-L binecuvântămpe Domnul totdeauna pentru toate.

5. Câte seri de plâns au fost urmate, pentru noi, dedimineţi bucuroase!

Câţi snopi semănaţi cu dureri şi cu jertfe i-am sece-rat cu bucurie noi sau cei iubiţi ai noştri!

Câte rugăciuni şi speranţe pline de temeri ni s-auîmplinit fericit, într-o clipă, la un cuvânt al lui Dum-nezeu!

Să nu uităm niciodată, – să ne amintim totdeauna!

6. Nu fiţi peste măsură de trişti în zilele grele şi înanii amari,

ci amintiţi-vă de Trecut şi priviţi plini de speranţăşi de curaj spre Viitor!

7. Nădăjduiţi în Domnul, fraţi şi surori, căci iarăşivor veni zilele bucuriei,


ale libertăţii,ale adunărilor slobode şi mari, în care, cu tot ori-

zontul senin şi larg, ne vom putea bucura, slăvind peDumnezeu şi mărturisind, şi cântând puterea Lui carene-a făcut să vedem încă o strălucită biruinţă a luiHristos, trăită zguduitor de noi înşine.

8. În mâhnirile şi gemetele sufletului nostru estetotdeauna o durere pentru neîmplinirea unei dorinţe. Şigemem adânc adeseori pentru nimicirea sau întrerupe-rea, sau amânarea împlinirii unui dor scump

la care ţineam adânc şi care speram puternic să nise împlinească.

Poate o dorinţă la care aveam dreptul– sau ni se părea că avem.O dorinţă permisă sau nepermisă, bună sau rea, cu-

rată sau necurată,dar la care ţineam mai mult ca la orice.Totuşi să nu ne doară peste măsură sufletul pentru

asta!Ceea ce ne este spre bine, nu uită să ne dea Dum-

nezeu.

9. Sufletul omenesc se mâhneşte şi geme de multeori în viaţă,

dar dorinţele şi lucrurile din cauza cărora se mâh-neşte, suferă şi geme el sunt prea de puţine ori curate,frumoase şi permise.

10. Mâhnirile cele mai dese, mai grele şi mai a-dânci


şi gemetele cele mai mari şi mai disperate, de celemai multe ori,

se ridică în sufletul omului pentru dorinţe necurate,pentru lucruri urâteşi pentru cauze nepermise.

11. Câţi dintre noi, oare, ne mâhnim că n-am făcutbinele destul de grabnic, destul de mult şi destul debine?

Sau pentru că Îl iubim prea puţin pe Dumnezeu şipe semeni,

că ne rugăm prea slab,că răbdăm prea neliniştiţi,că dăruim prea zgârciţi,că ostenim prea repede,că priveghem prea rar,că postim prea puţin,că suntem prea înceţi la ascultare, la împăcare, la

iertare, la ajutorare,– când pentru acestea ar trebui să ne mâhnim cu

adevărat.

12. Câţi dintre noi gemem pentru păcatele făcuteşi suntem mâhniţi în sufletul nostru din pricina du-

rerilor, întristărilor şi pagubelor pe care le-am făcut al-tora prin lăcomia noastră,

prin poftele noastre,prin nepăsarea sau răutatea faptelor şi inimii

noastre?

13. O, câte suflete scumpe nouă au dus cu ele înmormânt dureri şi răniri adânci din pricina noastră!


Poate unele au şi murit tocmai din cauza acestora,din cauza necazurilor şi a întristării pe care purtareanoastră rea faţă de ei şi faţă de ai lor le-au pricinuit.

Cât ne doare pe noi inima pentru asta?

14. Desigur, şi tu ai avutsau mai ai încă stări de mâhnireşi uneori chiar gemete puternice se ridică din adân-

cul inimii tale...Cercetează-te atunci cu grijă şi cu milă, dar fără

părtinire: de ce geme şi de ce este mâhnit sufletul dintine?

Ce dorinţă şi ce durere îl tulbură?

15. Dacă mâhnirea şi gemetele sufletului tău suntdin pricina neîmplinirii sau a nimicirii unei dorinţe tru-peşti, lumeşti, păcătoase –, strigă-i, să tacă mâhnirea su-fletului tău!

Oricât l-ar durea, mai bine a fost aşa.Ceartă-l şi poartă-te cu el destul de aspru (I Cor

9, 27).Căci dorinţele vinovate, desfrânate şi urâte, chiar şi

neîmplinite, întinează şi otrăvesc sufletul, chinuindu-l şiîmpovărându-l.

16. Dacă sufletul tău este mâhnit din pricină că poţiface mult mai puţin bine decât doreşti...

dacă verşi lacrimi din pricină că Domnul Iisus esteprea puţin iubit şi ascultat de tine şi de alţii,

mângâie-ţi sufletul cu o nădejde scumpă: binele do-rit ţi-l va da Dumnezeu!


17. Dacă eşti mâhnit că tu însuţi lucrezi prea puţinpentru Domnul şi pentru semenii tăi,

că te rogi prea rar şi că ai o stare prea săracă deroade duhovniceşti...

dacă gemi din pricina slăbirii credinţei, a răciriidragostei şi a împuţinării râvnei credincioşilor Dom-nului,

– atunci mâhnirea aceasta a ta este mântuitoareşi gemetele acestea sunt binecuvântate.

18. Mâhnirile tale mântuitoare te vor aprinde maimult,

te vor face mai harnic,te vor întări şi ajuta pe tine şi pe alţii să faci mai

mult bine.Ele îi vor îmbărbăta pe cei slabi,îi vor sprijini pe cei neputincioşi,îi vor înflăcăra pe cei descurajaţi,vor face mult bine multora şi în primul rând ţie.

19. Când încape omul cel slab şi cinstit pe mânaunor oameni nedrepţi şi nemiloşi,

plini de vicleşug şi de nelegiuiri,– într-adevăr numai Bunul Dumnezeu îi mai face

dreptate.Şi numai El îi mai aude plângerile lui.

20. Niciodată cei tirani şi nedrepţi n-au nici vremeşi nici plăcere să facă binele faţă de cei nevinovaţi.

Plini de trufie şi răutate, ei îşi bat joc când cineva


vorbeşte de conştiinţă, de dreptate, de respectul de-a-proapelui, de drepturile omului sărac şi nevinovat.

De aceea, osânda cruzimii lor îi paşte pe toţi.O, Dumnezeule al Milei, ai milă şi de ei înainte de

a le veni Ziua Mâniei!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Credinciosule, tu, care ai atâtea promisiuni,tu, cu care până astăzi Domnul a făcut minuni,vezi, când cei răi pot fi veseli, cum poţi tu să fii mâhnit?N-ai tu mai mult drept ca dânşii să fii oare mulţumit?


16. MILA ŞI DREPTATEA

1. Omul nemilos nu cunoaşte nici un alt drept decâtdreptul pumnului

şi dreptul fiarei.Când tiranul este şi viclean, iscodeşte destule lo-

zinci şi formule făţarnice pentru a-şi ascunde sub aces-tea sălbatica lui poftă de putere şi de stăpânire

şi blestemata lui foame de aur şi de glorie,– astfel ca cei stăpâniţi şi chinuiţi de el şi de le-

gile lui să nu mai simtă chiar aşa de dur jugul şi lan-ţurile sale.

Cea mai crudă fiară este un astfel de om.

2. Când frâul şi zăbalele sunt împodobite, calul seumflă de o prostească mândrie şi îşi scoate sufletulalergând sub biciul stăpânului din şa care îl laudă, careîl îmboldeşte, alergându-l cu laudele mai crunt decât culoviturile.

Cât de nenorocit este un astfel de dobitoc!


3. Când cel care stă în spatele calului va fi nemilos,viclean şi nelegiuit, el va avea pentru cel de sub el nu-mai zăbale, numai bici, numai pinteni.

4. Cine se mai gândeşte atunci la foamea, la setea,la oboseala bietului truditor care, fiind nedreptăţit pre-tutindeni, nu mai poate striga decât spre Dumnezeu,

fie animal, fie om?Este totuşi pentru fiecare o măsură şi o plată!

5. Omul care nedreptăţeşte vreo creatură a luiDumnezeu

va fi judecat de Dumnezeu, Care a creat-o!Tu, cel care chinuieşti şi exploatezi vreo biată fi-

inţă care nu ştie sau nu poate să-şi strige durerea, nicisă-şi caute dreptatea împotriva ta, care o chinuieşti şi onedreptăţeşti,

nu auzi tu oare cum durerea aceasta apăsată şi su-grumată cu silnicie de către tine

strigă către Dumnezeu?

6. Animalul muncit flămândsau legat în stare chinuitoare,sau ţinut în locuri prea rele,sau omul osândit nevinovat, muncit neomeneşte,

lăsat fără pâine,alungat fără plată,tratat ca un câine...sau dreptatea călcată în picioare,încrederea înşelată,nevinovăţia siluită,


sfinţenia profanată,– toate acestea strigă asurzitor spre Dumnezeu cu

atât mai puternic cu cât sunt mai sugrumate de tine,omule tiran, făţarnic şi nelegiuit.

Le va auzi odată Dumnezeu.

7. Vai va fi de tine, care faci să strige spre Dumne-zeu contra ta vreun chinuit!

Vai va fi de oricine nedreptăţeşte,cu orice şi cu oricât,vreo fiinţă sau vreo lucrarecare nu se pot sau nu se ştiu apăra.

8. Dumnezeul cel Milostiv vede nedreptatea şi in-tervine El în apărarea celui nedreptăţit.

Dacă îţi chinuieşti animalul, te va lăsa fără el.Dacă îţi chinuieşti un semen, te va bate prin altul.Dacă îţi calci un legământ, te va pedepsi printr-o

lepădare.Fiecare va ispăşi prin ce păcătuieşte.

9. Dacă tiranizezi pe mai mulţi, osânda va fi în-mulţită cu numărul gemetelor pe care le provoci

şi te va ajunge osânda totdeauna devremeşi totdeauna necruţător.Nimeni n-a scăpat până acum fără plată după fap-

tele acestea.

10. Când omul este adânc nedreptăţit,când îndelungată vreme îi este încălcată drepta-

tea sa


şi este furată munca sa,şi este dispreţuită răbdarea sa,şi este batjocorită cinstea saşi sufletul său, şi credinţa sa, şi familia sa,adică tot ce omul are mai sfânt şi drept, şi scump în

viaţă,– atunci foarte rar mai poate umbla călăuzit de lu-

mină (adică de o minte sănătoasă).Şi foarte rar se poate lăsa îndrumat de credincio-

şia lui Dumnezeu (adică de simţăminte stăpânite şichibzuite).

11. Când răbdarea, indignarea şi amărăciunea omu-lui ajung la margini,

atunci în tot ce face omul este numai întuneric, şinu lumină,

numai nebunie, şi nu înţelepciune,numai nechibzuinţă, şi nu măsură.

12. În întunericul mâniei, omul săvârşeşte răzbu-nări,

în întunericul urii, săvârşeşte crime,în întunericul durerii otrăvite, omul săvârşeşte ori-

ce nelegiuire,ca să i se pară că şi-a făcut dreptateşi că şi-a spălat faţa lui de „om”.

13. Cine îşi mai aduce aminte, în astfel de clipesălbatice şi răzbunătoare, de măsura peste care nu tre-buie să treacă?


Cine ştie – şi poate atunci – să-şi oprească la timpbraţul dezlănţuit, în orbia mâniei,

ca să nu treacă peste măsura dreptăţiişi să nu săvârşească, de data aceasta el, nedrep-

tatea,acoperindu-se astfel el însuşi cu aceeaşi vină îm-

potriva căreia se ridicase când o săvârşise altul?

14. Când omul astfel dezlănţuit este călăuzit nu-mai de întuneric şi de cruzime, niciodată nu va facedreptate,

nu-i va pedepsi numai pe cei vinovaţişi nu-şi va lua numai cât este cu drept să-şi ia.

15. Omul pus pe răzbunare nu se va purta cinstit,ci îi va pedepsi şi pe nevinovaţi,va lua şi cât nu-i cu dreptateşi va face şi ceea ce este necinstit– şi va întrece astfel în toate măsura pe care nu tre-

buie s-o treacă, săvârşind şi el acte de tiranie, de cruzi-me, de ruşine şi nedreptate – poate şi mai mari decât celdinaintea lui.

Ca să vină şi peste el pedeapsa prin altul,cum venise peste altul prin el.

16. Ceea ce întrece măsura începe totdeauna săstrige împotriva făptaşului şi să grămădească asupra luinorii negri ai altei răzbunări,

care îi vor aduce alte trăsnete.În felul acesta se urmează pe pământ judecăţile oa-

menilor şi judecata lui Dumnezeu.


17. În felul acesta şirul răzbunărilor se lungeşte ne-curmat.

Fiindcă nu există nici un rău din care să iasă bineleşi nici o nedreptate din care să nu iasă răzbunarea.

18. Numai dreptarul învăţăturii sănătoase al adevă-rului lui Hristos şi măsura echilibrată a simţămintelorstăpânite de ascultarea lui Hristos,

numai ele pot rezolva bine şi definitiv toate pro-blemele relaţiilor dintre oameni,

la orice nivel s-ar pune între ei aceste probleme.

19. Când principiile lui Hristos îi călăuzesc pe ceimari, ei nu-i vor mai nedreptăţi niciodată şi în nici unfel pe cei mici.

Când ele îi vor călăuzi pe cei mici, ei nu vor maiurzi răzbunări niciodată împotriva celor mari.

20. Când toţi oamenii vor fi călăuziţi de Hristos,atunci ei vor avea unii faţă de alţii acel adânc respectcare izvorăşte din lumină, adică din inteligenţă,

şi din credincioşie, adică din dragoste,care îi va face fericiţi pe toţi.Doamne, adu mai curând Ziua aceasta!Amin.


17. LUMINA ŞI CREDINCIOŞIA

1. În relaţiile dintre oameni numai lumina şi cre-dincioşia lui Dumnezeu pot face dreptate.

Câtă vreme însă lumea va nesocoti aceste lucruri,pământul va trece mereu prin pârjol şi zguduire,

prin sânge şi foc.Căci fără Hristos nu poate exista nici dreptate şi

nici pace. Nicăieri şi niciodată.

2. Încă de la începutul vieţii sale pe pământ, omul acăzut în neascultare faţă de Dumnezeu,

deci în primejdia şi în suferinţa care urmează tot-deauna neascultării – şi vin din ea.

Şi a avut cea mai mare nevoie, în starea lui grea, deajutor, ca să se ridice.

3. Având nevoie de ajutor, omul a ajuns la rugă-ciune.

Astfel rugăciunea lui a fost mai întâi cerere,după aceea bucurie,


după aceea adoraţie în faţa lui Dumnezeu, Care l-aajutat,

căci nimeni altcineva nu-l putea ajuta.

4. Locul de rugăciune a fost mai întâi câmpul larg,sub bolta largă a cerului lui Dumnezeu.

Apoi cortul îngust.Apoi altarul rânduit şi sfinţit pentru aceasta de că-

tre Însuşi Dumnezeu (II Cron 6, 20),în Casa zidită Numelui Lui, care să fie pe totdeau-

na loc de rugăciune pentru toate neamurile şi vremile(II Cron 6, 21-41; Mc 11, 17).

5. Pe măsură ce sufletul credincios a dorit să trăias-că într-o mai strânsă legătură cu Dumnezeu,

spre a se împărtăşi de tot mai multă mulţumire şilumină

şi ca să fie scutit tot mai mult de furtunile durerii,a început să se ocupe tot mai smerit de rugăciunea

şi de adoraţia Domnului.

6. Să ne fie tot mai preţioasă petrecerea în loculunde putem să-L întâlnim pe Dumnezeul nostru,

ca să-I aducem jertfa credinţei noastre înlăcrimate.

7. Prin rugăciunile împlinite,prin dovezile mereu mai multe ale iubirii lui Dum-

nezeu, de care noi ne bucurăm,prin totala noastră atârnare de darurile şi bunăvo-

inţa cerului,


noi să ne simţim nu numai obligaţi, dar tot mai a-traşi cu evlavie şi cu recunoştinţă spre altarul lui Dum-nezeu.

8. Darurile şi bunăvoinţa cerească faţă de om l-aufăcut pe acesta să dorească altarul Domnului şi să tră-iască lângă el cele mai fericite clipe în faţa lui Dum-nezeu.

Când jertfele sale sau lacrimile şi dragostea sa Îisunt aduse înalt şi sfânt lui Dumnezeu, atunci sufletulomului trăieşte cea mai strălucită fericire a sa.

9. Ce neuitate devin totdeauna clipele când, cu toa-tă fiinţa arzând, stai în faţa lui Dumnezeu să-I ceri,

să-I mulţumeşti,să-L lauzisau să-L adori,îngenuncheat la altarul Său, cu faţa scăldată în la-

crimişi cu sufletul scăldat în lumină!

10. Clipele când darul tău se înfăţişează lui Hristos,cu toată evlavia cutremurătoare,

iar darurile Lui ţi se înfăţişează ţie,când tu Îi aduci Lui tot ce este mai plăcut pentru

El, din inima ta, din casa ta, din lumea ta,iar El îţi dăruieşte ţie tot ce este mai folositor pen-

tru tine din cerul Său şi din binecuvântările Sale, clipeleacestea sunt cele mai fericite pentru un copil al luiDumnezeu.


11. Când tu stai numai în faţa lui Hristos, iar El stănumai în faţa ta...

nicăieri nu s-ar putea împlini atât de fericit, atât devrednic, atât de slobod această apropiere a sufletului deDumnezeu

ca acolo, la altarul Lui,după cerinţele Luişi după condiţiile Cuvântului Sfânt.

12. Dragă suflete, tu cum stai oare cu respectul, cuascultarea şi cu dragostea ta faţă de altarul Domnului,faţă de lăcaşul Său de rugăciune, faţă de datoriile pe ca-re le ai faţă de el?

Căci de felul cum stai tu faţă de acestea depinde –să ştii – mântuirea şi fericirea ta.

13. Este oare altarul Domnului bucuria şi veseliaTa, ca a tuturor ascultătorilor lui Dumnezeu,

– sau este încă o ţintă a batjocurilor şi a defăimări-lor tale, nelegiuitule necredincios sau eretic?

14. Cauţi tu cât mai des, cu evlavie şi cu credinţă,bucuria şi veselia petrecerii în faţa lui Dumnezeu, înCasa Lui şi la altarul Lui

– sau te-ai lepădat şi-l ocoleşti cu ură şi cu dispreţ?

15. Îţi duci tu darul tău la altarul Domnului, dupăporunca Mântuitorului Iisus (Mt 5, 23-24; Fapte 24, 17)

şi după pilda Sfinţilor Apostoli şi Părinţi– sau socoteşti aceasta ca o idolatrie, cum

fac cei lepădaţi (Iuda 8-10)?Gândeşte-te bine asupra acestor lucruri.


16. Nimeni nu poate fi un mai necruţător martorîmpotriva neascultării noastre decât propriile noastreurechi cu care am auzit cuvintele lui Dumnezeu!

17. Urechile au auzit mereu bunele îndemnuri alelui Dumnezeu.

Au auzit repetatele Lui mustrări,au auzit despre înştiinţările Sfântului Său Cuvântsau ale dreptăţii pedepselor Sale...– şi ele vor mărturisi contra inimii care n-a vrut să

asculte ceea ce ele au auzit.

18. Urechile noastre au auzit duioasele chemărifrăţeşti,

caldele rugăciuni părinteşti,cererile şi gemetele semenilor lipsiţi,ţipetele deznădejdii multora,vaietele durerilor sfâşietoare...– şi ele ne-au înştiinţat inima de toate acestea. Dar

vai de inima care nu ascultă la timp ceea ce are un timp.

19. Toate-toate înştiinţările le-au auzit sau le audîncă urechile noastre.

Sunetul tuturor acestora urechile noastre l-au slo-bozit să pătrundă la înţelegerea minţii noastre,

pentru ca inima noastră să sară grabnic la împlini-rea datoriei pe care o avea faţă de fiecare din acestestrigăte şi chemări.

Ferice de inima care îşi înţelege şi îşi împlineştedatoria ei.


20. Cu urechile noastre am auzit istoria omenirii,a poporului lui Dumnezeu,a poporului nostrusau a atâtor vieţi şi întâmplări,ca, din toate acestea, să tragem învăţăminte mântu-

itoare.Ajută-ne, Doamne!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Doi ochi,două urechişi-o gurătu ai să ştii ca să priveştişi să asculţi cu mult mai multedecât ai dreptul să vorbeşti.

*

Buna-nvăţătură care numai în urechi rămâneeste ca flămândul care numa-n vis mănâncă pâine.


18. URECHILE ŞI OCHII

1. Cu urechile noastre auzim zilnic despre atâteafapte bune sau rele.

Auzim despre faptele lui Dumnezeu sau despre alepăcatului.

Auzim despre plata sau răsplata primită de unii saude alţii, în fiecare zi, după umbletele fiecăruia.

Şi totuşi atât de puţini sunt cei a căror inimă învaţă!

2. Cu urechile noastre am auzit de ani de zile cetrebuie să facem şi ce trebuie să nu facem.

Ce trebuie să iubim şi ce nu.Cum trebuie să trăim şi cum nu trebuie.Cât am lăsat să pătrundă din acestea în inima şi în

faptele noastre?

3. Iar dacă nu era de-ajuns mărturia urechilor, s-aalăturat la aceasta şi cea a ochilor noştri.

Pentru ca şi cu ochii noştri să vedem adevărul celorce ni s-au spus urechilor,


ca amândouă aceste organe ale simţurilor noastresă ne trezească mintea...

4. O, câte n-am văzut noi cu ochii noştri prin aniicrânceni şi prin zilele cumplite prin care am trecut!

Câte s-au petrecut lângă urechile şi sub ochiinoştri,

anume ca să putem înţelege şi învăţaceea ce avem datoria să înţelegem şi să învăţăm!Dar oare câte am învăţat şi mai ales cât am ţinut

minte învăţătura?

5. Oare câte minţi s-au lăsat trezite şi îndrumate fo-lositor de cele auzite de urechi şi văzute de ochi?

Cine poate oare înţelege şi cine este oare înţeleptulcare să tragă învăţătură din păţania altora de mai nainte,spre a se feri să nu cadă el însuşi în osânda acelora?

6. Câţi ucigaşi se cutremură, auzind despre soartalui Cain sau a altor urmaşi ai lui, ca să se îngrozeascăînainte de a face crima?

Câţi trădători îşi amintesc cu groază de Iuda maiînainte de a-şi preda pârele lor şi de a vinde viaţa nevi-novaţilor în mâinile călăului?

Câţi bogaţi îşi amintesc de cel nemilostiv ajuns înflăcările iadului?

Câţi desfrânaţi, de Sodoma?Şi câţi înşelători, de Anania şi Safira?

7. Cu urechile tale ai auzit şi tu, dragă frate. Şi cuochii tăi ai văzut destule şi tu.


Ştii şi tu foarte bine care este voia lui Dumnezeu cutine şi pentru mântuirea ta, numai să doreşti să o faci.

Doreşti oare tu sincer acest lucru?

8. Dacă nu vei face voia lui Dumnezeu acumcând o poţi şi o ştii –, toate mădularele şi simţuriletale care te-au înştiinţat şi care ţi-au arătat ce păţesccei neascultători, toate vor mărturisi împotriva ta înZiua Judecăţii.

Şi toate vor lăsa să pătrundă prin ele suferinţa veş-nică spre conştiinţa ta care nu le-a ascultat. Pentru ne-ascultarea ta la care şi ele a trebuit să participe...

Fericit vei fi dacă vei lua seama bine la aceste în-ştiinţări

şi vei asculta acum!

9. La multe nenorociri îi duce pe bieţii oameni în-crederea oarbă în lucrurile pe care le au numai pentru ovreme. Dar pe care ei le cred statornice şi nebiruite.

O, ce înşelătoare este această încredere uşuratică şimincinoasă în cele ce ni se pot lua în orice clipă

ori ele de la noi, ori noi de la ele!

10. O, la câte păcate şi la ce nebunii îl duc pe omîncrederea şi îngâmfarea, şi neştiinţa tinereţii, pe care sebizuie el cu trufie şi cu prostie prea mult!

Câte dintre acestea le plăteşte apoi bietul om toatăviaţa şi veşnicia lui!

11. O, la câte nedreptăţi şi cruzimi îl duce pe omulcel înălţat pe o clipă încrederea îngâmfată a scaunului


său înalt, a gradului, a funcţiei lui, a acestui tron pe carei se pare că va sta veşnic – dar stă numai o clipă!

Ce cumplită este trezirea din îmbătarea acestei ne-bunii!

12. La multe fapte nesocotite şi căi ruşinoase, şiacte nelegiuite, şi rătăciri pierzătoare de suflet îi du-ce pe mulţi oameni nebunia deşartei încrederi în ave-rea lor,

în viclenia lor,în puterea lor,în rudele lorsau în sforăriile lor!

13. Pe armele diavolului se bizuiesc mai toţi oame-nii în lupta lor crâncenă pe care o duc nu atât pentrua-şi câştiga pâinea lor, cât pentru a o fura pe a altora.

14. De nedreptate şi silnicie se folosesc cei maimulţi oameni nu atât pentru a-şi păstra bunurile lor, câtpentru a le răpi pe ale altora.

Nu atât pentru a-şi apăra dreptul lor, cât pentru a-lîncălca pe al altora.

15. Prea mulţi oameni astăzi, bizuindu-se pe talen-tul lor

sau pe poziţia pe care o deţin,caută să-i înlăture pe semenii lor de la orice fărâ-

mătură, adunând ei toată grămada numai pentru stoma-cul lor cel nesătul.

Ce fiară hrăpăreaţă devine omul lacom!


16. Omul lumesc, bizuindu-se pe priceperea sa, peexperienţa sa, pe descoperirile şi pe mijloacele sale, îiterorizează pe semenii săi, îl nedreptăţeşte, îl înspăi-mântă, îl şantajează şi îl înrobeşte pe de-aproapele şi pefratele său. Care n-a ajuns să-şi însuşească aceste mij-loace încă.

Dar osânda nemiloasă şi veşnică este totdeaunaurmarea acestora.

17. Unde este oare omul superior, care, având toateposibilităţile să facă răul, câştigând de pe urma lui, to-tuşi nu-l face!

Unde este înţeleptul care ar putea să se foloseascăde iscusinţa sa în chip josnic, spre un avantaj pentru el,– şi totuşi nu se foloseşte!

Ce rari, dar ce minunaţi sunt aceşti oameni!

18. Omul cel bun, faţă de cel mai slab şi mai neş-tiutor, şi mai nepregătit, nu foloseşte niciodată nici unmijloc prin care să-i răpească ceva din avutul seme-nului său

sau să-i aducă vreo atingere numelui şi conştiinţeisale,

ci se poartă în mod cinstit şi uman cu fiecare om,semen al său, spre a-l ridica, şi nu spre a-l înjosi,

spre a-l face mai bun, şi nu mai rău.Mai fericit, şi nu spre a-l şi mai nenoroci!

19. Unde este oare mintea omenirii acesteia care afăcut un salt atât de mare înainte în ce priveşte civiliza-


ţia şi tehnica –, dar a făcut un salt tot aşa de mare înapoiîn ce priveşte morala şi cultura sănătoasă?

20. În loc ca omul să se înalţe împreună cu tehnicalui până la planete, nivelul sufletesc al omenirii de azis-a coborât spre animalitate. Şi educaţia ei, până la mai-muţă...

În acest gol uriaş care s-a creat între înaltul nivel altehnicii sale şi nivelul josnic al moralităţii (mai bine: alimoralităţii sale), omul bâjbâie, omul aiurează, omulţopăie, omul se strâmbă...

Ce altceva este nebunia, dacă nu asta?O, lumină a lui Dumnezeu, vino peste noi!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Lucrurile mari nu lasă a fi mult timp rău conduse,toate se răzbună-odată, dacă-s pe nedrept supuse.


19. NUMELE DOMNULUI IISUS

1. Toţi acuzatorii credinţei, toate rechizitoriile fă-cute împotriva credincioşilor şi împotriva Bisericii Dom-nului nostru Iisus Hristos n-au putut, în esenţă, să cu-prindă nici un alt fel de cap de acuză decât propovădui-rea lui Hristos.

Numele Acesta nu L-au putut suferi niciodată nicistăpânitorul, nici stăpânitorii lumii acesteia.

2. Omul lumesc înnebuneşte de încântat ce este,învârtindu-se numai în jurul propriului său stomac, dincare şi-a făcut singurul său dumnezeu, căruia i se închi-nă... dar care îl nefericeşte pe el însuşi.

O, omule, la ce josnică „cucerire” ai ajuns! Şi sprece jalnic sfârşit aluneci fără Hristos!

3. Nici o învinuire dovedită pentru vreo încălcarede lege dreaptă nu a avut lumea contra celor credincioşiîn Iisus.

Nici o încălcare a vreunui principiu de drept sau demorală, nimic vinovat n-au găsit vrăjmaşii noştri contra


noastră, decât dragostea faţă de Numele şi de Cuvântullui Dumnezeu. Pentru asta am fost judecaţi. Numaipentru asta!

4. După cum nu L-au putut învinui nici pe Domnulnostru Iisus Hristos cu nici un fel de păcat, tot aşa nui-au putut învinui nici pe cei cu adevărat ai Lui.

Ferice de cine suferă numai pentru Numele celScump al lui Iisus Hristos!

5. N-au ucis cei credincioşi pe nimeni, n-au lovit înexistenţa şi în bunurile nimănui,

n-au jefuit nimic,n-au uneltit nici unii şi niciodată contra ordinii sau

a siguranţei vreunui stat în care trăiau...N-au lăcomit nici la banul, nici la hainele, nici la

pâinea sau comoditatea nimănui, ca şi Domnul lor Iisus,nici ai Săi, niciodată (In 8, 46; I Cor 4, 12).

Şi totuşi au fost mai prigoniţi decât cei care le-aufăcut pe toate astea!

Numai din pricina Numelui Sfânt al lui Hristos!

6. Toţi oamenii îi urăsc şi îi lovesc pe cei ai luiIisus numai din pricina Numelui Său.

Cu mâinile Sale Şi-a câştigat Domnul Hristos puţinapâine pe care a mâncat-o pe pământ – dar lumea L-a urât.

Ai lui Iisus, tot aşa ca El, şi-au câştigat pâinea lor şiei, toţi, tot prin muncă demnă şi harnică (Fapte 20, 33-34);

şi din această muncă au făcut binele şi semenilor lor.Au ajutat pe cei slabi, au săturat pe cei flămânzi, au

îmbrăcat pe cei goi, făcând binele.


Şi totuşi lumea i-a urât, pentru că ura NumeleDomnului lor.

7. De ce au fost judecaţi în toată vremea credincio-şii adevăraţi şi daţi la moarte neîncetat?

De ce au fost răstigniţi?De ce, batjocoriţi, jefuiţi, ucişi, de mii de ani, până

şi astăzi, şi ei, ca Domnul lor Iisus Hristos?O, numai pentru dragostea lor faţă de Numele Lui!

8. De ce, Doamne Iisuse, suntem şi noi junghiaţi întot felul – şi de ce ne este plin mereu şi sufletul, şi tru-pul nostru de nedreptăţi şi de răni? Căci, iată, purtăm petrupul nostru încă urmele loviturilor şi ale urii faţă denoi, a semenilor noştri,

cărora nu le-am făcut nici un rău,dar cu care a trebuit să ne împletim cărările peste

faţa îngustă a acestui pământ, trecând o dată cu ei pe elşi în el?

Da, numai din pricina Ta, Doamne Iisuse!

9. Numai din pricina Numelui Tău, Iisuse, pe CareL-am iubit mai presus ca toate cele ce ni s-au luat(Fapte 5, 41).

Căci în Cuvântul Tău aşa ai lăsat Tu să fie scris(Mt 5, 11; I Ptr 4, 14; Flp 1, 29),

că trebuie să suferim din pricina Ta.Slavă veşnică Numelui Tău, Care ai suferit pen-

tru noi nespus mai mult decât noi toţi la un loc pentruTine!


10. Vrăjmaşul Tău, Doamne, urându-Te pe Tine,dar neputându-Te lovi pe Tine,va lovi totdeauna cu întreagă ura sa în acei care Îţi

seamănă mai mult Ţieşi care, din pricina aceasta, Îţi sunt mai scumpi.El ştie cât de mult Te dor pe Tine, drag Iisus, sufe-

rinţele alor Tăi, din pricina Ta.

11. Da, suferim, Iisuse, numai din pricina Ta – şinu pentru altă pricină.

Aceasta este şi mângâierea noastră dulce acum, învremea când este şi rândul nostru să fim duşi ca nişte oila junghiere, după Tine şi pentru Tine, Domnul nostruiubit (Isaia 53, 7). Suferim numai din pricina Ta, numaipentru Numele Tău.

De aceea aceasta este şi bucuria, şi lauda noastră înfaţa tuturor încercărilor din afară,

– ca şi în faţa conştiinţei noastre (I Ptr 4, 12-14).

12. Ce cântare de laudă ar putea exprima toatesfintele simţăminte ale dragostei pe care Ţi-o poartă,Iisuse,

şi Ţi-o vor purta veşnicinimile noastre,când, răpiţi de frumuseţea Ta, stăm învăluiţi în lu-

mină,şi singurul fel în care Îţi putem arăta adoraţia

noastră este numai imnul lacrimilor noastre de iubire!O, dulce şi drag, şi scump Iisus – Preaiubitul nostru

Iisus...


13. Doamne Iisuse, unii aleg cuvintele cele maipline de farmec pentru a-şi arăta dragostea faţă de co-piii lor...

Alţii, faţă de logodnică, de soţie, de mamă...Alţii, faţă de prieteni, de natură, de priveliştile uni-

ce, de patria lor sau de amintirile lor frumoase...Noi însă, oricât de dragi ne-ar fi toate acestea, le

socotim numai daruri ale Tale;ele sunt frumuseţi şi comori mărginite şi trecătoare

prin careşi pentru carenoi ridicăm numai spre Tine tot izvorul şi revărsa-

rea recunoştinţei noastre.

14. Oricât ne-am iubi copiii sau părinţii, sau soţiile,sau patria, sau natura

şi tot ce poate fi mai scump unui suflet omenesc pepământ,

– noi dorim mai presus de toate acestea, Iisuse dragşi scump,

şi chiar cu preţul tuturor acestora,să Te adorăm pe Tine, Preaiubitul, Scumpul ini-

milor noastre, Iisuse, Domnul nostru!Şi să căutăm şi să găsim cuvintele cele mai pline de

farmec numai pentru Tine, numai pentru Numele Tău.

15. Din cuvintele cele mai frumoase dorim, IisusePreaiubit, să-Ţi alcătuim Ţie laudele cele mai înalte,

cântările cele mai dumnezeieşti,mulţumirile cele mai simţite şi mişcătoare,rugăciunile cele mai transfigurate


şi tot ce poate fi mai unic şi mai desăvârşit cu pu-tinţă de atins cu puterea şi cu sufletul de om pe pământ.

Spre slava dulcelui Tău Numeşi a marii Tale Iubiri, Iisuse, Dumnezeul nostru,cu care ne-ai răscumpărat şi ne-ai îndumnezeit şi

pe noi,veşnică slavă Ţie!

16. Din Frumuseţea Ta, Iisuse Doamne, a răsărit şipe lumea aceasta tot ce este frumos, curat, fermecător şifericit.

Fă-ne ca, privind oricare obiect al frumuseţii deorice fel,

cu toată admiraţia sufletului nostru,să Te adorăm pe Tine, Cel Nespus mai Frumos de-

cât tot ce se poate imagina pe lumea aceasta.Pentru ca niciodată sufletul nostru să nu se mai

oprească la făpturile Tale,ci, prin ele, să ajungă totdeauna la Tineşi să rămână în veşnică, nemărginită şi fericită ado-

raţie a Ta.Fiind cu atât mai datori faţă de Tine cu cât ne îm-

părtăşeşti mai mult din aceste binefaceri ale Tale...

17. Cunoaşterea lui Hristos şi a învăţăturii Sale,adică a Adevărului,cuprinde, pentru fiecare dintre noi, nu numai dato-

ria de a păstra cele auzite şi cunoscute întocmai aşaprecum ne-au fost încredinţate şi transmise,

– ci cuprinde şi datoria de conştiinţă să apărămacest Adevăr împotriva oricărui vrăjmaş al Său (I Cor15, 1-2; Gal 1, 8-9; Apoc 22, 18-19; Tit 1, 9).


18. Un adevărat credincios al lui Hristos este unbun ostaş, bine înarmat cu toată armătura Duhului Sfânt

şi treaz totdeauna şi gata să apere cu vitejie Ade-vărul,

stând pe temelia Adevărului,fiind încins cu Adevărulşi înarmat cu toate armele Adevărului.

19. Un ostaş al Domnului Iisus, cunoscând bine toa-te rânduielile potrivit cărora poate lupta (Ef 6, 11-17),

se va ţine totdeauna de Cuvântul Adevărului, potri-vindu-l cu învăţătura,

fiind astfel în stare să-i sfătuiască pe alţiişi să-i înfrunte pe vrăjmaşii sau stricătorii Adevă-

rului (Tit 1, 9).

20. Un credincios care cunoaşte Adevărul, dar ră-mâne nepăsător atunci când aude cum învăţătura ceadreaptă este batjocorită sau falsificată – şi dacă, putândsă se ridice, nu se ridică, şi putând sări în apărareaAdevărului, nu sare,

este un laş şi un fricos! Fapta lui este o lepădare deHristos.

O, Doamne al Adevărului, dă-ne totdeauna curajultrăirii, mărturisirii şi apărării Lui, căci El este NumeleTău!

Amin.


O, cum să uit!O, cum să uit!O, cum să uit!O, cum să uit!

O, cum să uit, Iisuse, ce legământ am puscând Cerul şi pământul mă-mbrăţişau cu Tine,când străbăteam adâncuri şi înălţimi cum nu-sniciunde-n lumea asta cuprinderi mai divine!

O, cum să uit fiorii acelor rugăciuni,purtat pe sus de îngeri şi sărutat de stele,că nimănui pe lume nu-s date-aşa minunişi stări mai strălucite de cum erau a mele!

O, cum să uit ce darnic şi dulce mi-ai răspuns,cu câtă revărsare de drag şi bucurie,că orişicărui suflet din lume i-ar fi-ajuns,nemaiavând să-Ţi ceară nimic pe veşnicie!

...Şi totuşi, iată, Doamne, că mi-am putut zdrobiiubirea cea mai sfântă cu cea mai grea durere– mai poate fi, Iisuse, mai poate oare finădejde pentru mine vreodată de-nviere?...


20. APĂRAREA ADEVĂRULUI

1. Un credincios care îl aude pe un neştiutor sau peun nestatornic că răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu

şi că vatămă învăţătura cea dreaptă,răspândind învăţături străine şi stricate,dacă poate şi nu intervine – cuviincios, dar hotărât

– să apere Adevărul şi să-l înfrunte pe rătăcit, este unom netrebnic. Şi va fi judecat ca un vinovat de aceasta.

2. Un credincios care-l primeşte în casă cu plăcerepe unul care îi aduce o învăţătură deosebită de cea pecare a auzit-o şi a primit-o el de la început (Rom 16,17-18; Gal 1, 8-9; II In 2-11) este un vinovat şi va fiosândit ca un lepădat de Dumnezeu.

3. Cel care înlesneşte lucrarea rătăcită a unuia careaduce între fraţi un alt fel de evanghelie, un alt duh şicare răspândeşte o altă învăţătură,

– acela îl încurajează pe dezbinător,îl ajută pe tulburător,


îi deschide uşa de la staul lupului, care vine numaisă fure şi să junghie, şi să prăpădească (In 10, 10)

şi se face părtaş păcatelor vrăjmaşului, purtând şi elacelaşi blestem veşnic de la Dumnezeu.

4. Un credincios care nu apără Adevărul pe care îlpredică, prin purtările lui cinstite,

care nu-l apără prin viaţa lui curată,care nu-l apără prin curajul său demnşi prin înţelepciunea sa,şi prin cumpătarea, blândeţea, dărnicia, răbdarea,

evlavia şi statornicia sa,– acela nu este născut din Adevărşi nu este născut din Dumnezeu (In 8, 47; I In 4, 6),ci din voia vreunui om.

5. Dragul meu, oare tu aperi Adevărul?Sau eşti un nepăsător şi un fricos atunci când ar

trebui să te ridici hotărât şi înţelept în apărarea lui?

6. Credinciosule al Domnului, ia seama la datoria ta!Nu te teme de oamenii mincinoşi şi nu te teme nici

de cei vicleni sau porcoşi;atunci când trebuie, când se cere, când ai datoria şi

când poţi să-l pui frumos la punct pe un flecar contraadevărului, – pune-l!

Adevărul totdeauna te face biruitor!

7. Când întâlneşti pe un mincinos, înşelător şi bat-jocoritor al Cuvântului lui Dumnezeu,

îndrăzneşte în apărarea Adevărului! Căci, luptând


cu armele Adevărului, adică cu înţelepciunea, cu cura-jul şi curăţia, nu vei rămâne niciodată ruşinat.

8. Între toate stările fericite ale celor răscumpăraţide Hristos din toate vremurile, Biserica, Mireasa Împă-ratului împăraţilor (Apoc 17, 14), va avea starea ceamai aleasă şi mai strălucită (II Tim 2, 11-12).

Fiindcă Biserica a suferit împreună cu Hristos şipentru El (Rom 8, 17).

Şi ea trebuie să şi împărăţească împreună cu El şilângă El, pe vecie (In 14, 3; I Ptr 4, 13; Ef 5, 24-32).

Ce nădejde fericită şi strălucită este aceasta!

9. Cu câtă putere şi îndrăzneală umple nădejdea luiHristos inimile tuturor celor credincioşi care, umblândca nişte străini şi călători pe pământ, precum a fost şiDomnul lor Iisus Hristos,

şi din pricina Numelui Lui,au parte şi ei de aceleaşi suferinţe în lume din par-

tea aceluiaşi împotrivitor...Nu există o fericire mai mare pe lumea asta decât a

suferi nevinovat numai pentru Numele Domnului Iisus.

10. Cu câtă bucurie privesc credincioşii Dom-nului Iisus chiar şi la necazurile de acum, când ştiubine de ce slavă au să fie urmate acestea! Că ele nicinu pot să fie puse alături de slava viitoare (Rom 8,18; II Cor 4, 17).

Ce ar mai putea fi în stare să-i despartă, oare, pe eivreodată de Domnul lor Iisus Hristos (Rom 8, 38-39)?

Să nu mai poată fi nimic!


11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut înPsalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fe-cioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,

care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a luiDumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal4, 4),

a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea În-trupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumne-zeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deose-bit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositorStăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă,

de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deo-sebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu.

13. Despre Maica Domnului toate Scripturile vor-besc arătând-o mereu împreună cu Fiul şi Dumnezeul ei.

Fiind lângă El în profeţii,lângă El în mărturisire şi în jertfă,este drept să fie lângă El şi în Veşnicia Slăvită a Lui.

14. Dacă Solomon, fiul înţelepciunii, s-a purtat cuatâta respect şi cinste faţă de mama lui (I Împ 2, 19),aşezând-o la dreapta sa în vremea slavei sale,

– cu cât mai mult Împăratul Înţelepciunii, Hristos,va face astfel Sfintei Sale Mame, înaintea căreia arhan-ghelul ceresc s-a plecat, spunându-i: „Plecăciune ţie,căreia ţi s-a făcut mare har” (Lc 1, 28).

Pentru că ea a avut o chemare nespus mai slăvită camama lui Solomon.


15. Ce gând sfânt şi mângâietor este acesta: căSfânta Fecioară, fiinţa cea mai curată dintre toate fiin-ţele născute din Adam, în care nu s-a aflat nimic vred-nic de mustrat niciodată, stă acum la Dreapta MareluiMijlocitor Iisus Hristos, Fiul ei.

Şi pentru toate meritele pe care le are ea în faţaLui, se bucură de o veşnică cinstire şi ascultare (In9, 31).

16. Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pecalea credinţei,

cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mailarg,

– cu atât vede mai limpede lucrarea ocrotitoare alui Dumnezeu

şi grija iubirii Sale ajutătoareîn toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi

trece viaţa sa.

17. O minte sănătoasă şi deschisă nu poate să nudescopere zilnic nenumărate forme în care purtarea degrijă plină de bunătate a lui Dumnezeu trimite fiecăruiom ajutorul Său

fără de care n-ar putea exista niciodată viaţa,pentru nici o fiinţă de pe pământ şi din el.

18. Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pecare Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă şi neîncetatprin soarele Său,

prin apa Sa,prin aerul, prin pâinea Sa...


şi prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla înatâtea feluri?

Numai îndurarea grijii lui Dumnezeu ţine şi întreţi-ne viaţa noastră, a fiecăruia şi a tuturor!

19. Dacă numai o zi am fi lipsiţi de binefacerile luiDumnezeu – dar ce zicem noi „o zi”?

– dacă numai un minut ne-ar lipsi,ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor?Dar în ziua următoare?

20. Dacă numai o zi sau numai o clipă chiar am filipsiţi de harul Prezenţei lui Hristos,

de harul ocrotirii Mâinilor Sale,de harul apărării Lui,al milei Lui şi al îndelungii Lui răbdări plină de

bunătate,– nu vă cutremuraţi oare de groază, gândindu-vă ce

s-ar putea întâmpla cu fiecare dintre noişi cu toţi la un loc, dacă numai o clipă ne-ar părăsi

Dumnezeu?Doamne, ajută-ne să nu Te părăsim noi, pentru ca

nici Tu să nu ne părăseşti niciodată.Amin.


21. ADEVĂRATA CREDINŢĂ

1. Adevărata credinţă este ca adevărata dragoste:statornică totdeauna,

în orice vreme,în orice stare,în orice locşi în orice întâmplare.

2. Adevăratul credincios nu pune condiţii lui Dum-nezeu: cât să creadă şi până când... – şi din ce loc să numai creadă ca la început

sau cât loc din inimă şi din viaţă să-I dea lui Iisus,ci primeşte el condiţiile puse de Hristos oricui care

crede şi care vrea să-L urmeze pe El.Numai aceasta este o adevărată credinţă!

3. Dacă Domnul Iisus Hristos spune: Doresc ca săMă iubeşti pe Mine mai mult decât pe părinţii tăi sau pesoţia ta, sau pe copiii tăi şi decât casa ta sau averea ta,sau fraţii tăi şi surorile tale,


sau chiar mai mult decât viaţa ta (Mt 10, 37; Mc10, 29-30; Lc 14, 26),

atunci adevăratul credincios răspunde hotărât şisincer: Da, Doamne Iisuse! Doresc din adâncul inimiimele să Te iubesc aşa. Ajută-mă să Te pot iubi aşa!

4. Dacă Domnul Iisus Hristos îi cere: „Fii credinciospână la moarte” (Apoc 2, 10)...

până la moarte, nu numai până la sânge (Evr 12, 4),nu numai până la răpirea averii tale (Evr 10, 34),nu numai până la batjocuri şi prigoane (Mt 5, 10),nu numai până la un loc, ci până la sfârşit (I Ptr

1, 9),– atunci adevăratul credincios va răspunde tot aşa

de sincer şi de hotărât: O, Doamne Iisuse, ce doresc dinadâncul inimii mele este să-Ţi fiu credincios în oricevreme, chiar dacă ar trebui să trec prin botezul cel defoc cu care ai fost botezat şi Tu!

5. Fericit este sufletul credincios care simte şi gân-deşte în felul acesta dorit de Iisus

şi care nu numai că zice din gură, dar face din ini-mă aceasta.

6. Fericit este acela care nu-şi slăbeşte,nu-şi schimbăşi nu-şi calcă niciodată credinţa lui de la început şi

legământul lui dintâi.Care nu priveşte nici la vânturi şi nici la valuri,ci numai la Hristos.


7. Să păşim peste toate valurile, ca Petru, spre Ii-sus, chiar dacă pe unde trecem sunt numai primejdii

şi împrejur de noi sunt numai ameninţări.Încrederea puternică în Acela Care ne-a spus: „Nu

vă temeţi; Eu cu voi sunt!” (Mt 10, 26, 28 şi 31),să ne dea curaj biruitor şi liniştit în chiar primejdia

cea mai mare.Numai aceasta este adevărata credinţă!

8. Nu există nici o primejdie mai mare decât pute-rea lui Hristos.

Nu există nici un vrăjmaş mai tare decât Hristos.Nu există nimeni şi nimic mai aproape de noi ca

Hristos.Deci să nu vă temeţi de nimic şi de nimeni!

9. Nici o teamă nu-i atât de puternică, încât, în cli-pa adevăratei primejdii, minunea puterii lui Hristos carete întăreşte să nu o biruie.

Nu vă temeţi deci niciodată, pentru că în chiar clipapătimirii veţi primi o aşa putere de la Hristos, încât nunumai că nu vă veţi mai teme de nimic, dar nici nu văva mai durea nimic.

10. Dacă sunteţi hotărâţi să răbdaţi pentru Hristos,toată inima voastră va fi plină numai de o bucurie şi deo lumină dulce,

ca şi cum aţi fi nu în clipa morţii, ci în chiar clipanunţii (Fapte 7, 55-56).

Să credeţi că este chiar aşa – şi chiar aşa veţi vedeacă este!


11. Cei care au trecut prin stări grele pentru Dom-nul sunt mărturii vii care adeveresc că El a fost cu ei,dându-le biruinţă.

Nu vă îndoiţi de mărturia lor adevărată: cugetul loreste cinstit.

Deci nu vă temeţi nici voi, chiar dacă ar fi să seîntâmple orice.

12. O, ce lung şir de dureri, de nenorociri şi de jert-fe au provocat în toată istoria omenirii pe pământ răz-boaiele dintre oameni...

Dintre toate durerile omenirii, nici unele n-au fostatât de amare şi de îndelungi cât cele provocate de răz-boaiele lumii.

Ce dureros este că omenirea n-a putut ajunge laocolirea lor!

13. Cât de adânc este sădită în inima fiecărui omdorinţa să nu mai fie războaie...

Să vină odată vremea binecuvântată în care minteasănătoasă

şi simţămintele chibzuitesă pună stăpânire peste acţiunile oamenilor.Şi oriunde s-ar mai ivi o mână criminală care să

vrea să aţâţe iarăşi focul războiului undeva, să fie prin-să de toţi, răsucită şi legată.

14. După şirul lung şi fioros al atâtor războaie careau înspăimântat istoria omenirii, în afară de cruzimilecâtorva năvăliri mai vechi,


nici unele n-au însângerat pământul atât de cumplitca aceste două mari războaie din veacul acesta din urmă.

Şi când te gândeşti că niciodată nu s-a lăudat atâtde mult omenirea ca în veacul de acum cu cultura şi cucivilizaţia ei!

15. După nici unele din războaiele dinainte n-aurămas atâtea răni pe trupurile şi pe sufletele oamenilorca după acestea două din urmă,

dar n-a rămas nici atâta oroare şi teamă de un alt şimai cumplit blestem al unui alt război ce ar putea iarăşisă vină, ca acum!

16. Gândind cu groază la un alt nou pârjol, a căruimărime şi grozăvie nici nu ni le mai putem închipui, cuputerea armelor nemaipomenite pe care omenirea le areastăzi,

orice minte omenească este plină de îngrijorare şide cutremur.

17. Orice om sănătos la minte ar fi gata să facă ori-ce, numai să poată fi împiedicată şi depărtată primejdiaunui nou război,

nu numai de la casa şi hotarele sale, ci şi de pe în-treg pământul.

Căci pământul a devenit acum atât de mic, încâtsuntem vecini cu toţi oamenii din lume, ca şi cu cei delângă curtea noastră.

18. Pe lângă marele har şi talent al cântării şi al rugă-ciunii, psalmii mai au un foarte adânc conţinut profetic.


Nu numai cele scrise cu privire la venirea Mântui-torului,

la Patimile şi la Învierea Luiori la Înălţarea şi la Slava Sa veşnică,– ci şi multe din stările şi întâmplările împlinite

mai târziu în istoria omeniriisunt conţinute în cuprinsul psalmilor minunaţi.O, cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu!

19. Va veni vremea când toate popoarele de pepământ vor căpăta independenţă,

apoi vor căpăta lumina cunoaşterii despre Dumne-zeu printr-o largă mărturisire a Evangheliei şi a credin-ţei lui Hristos, Mântuitorul lumii,

– fiindcă toate popoarele trebuie să vină la Hristos.

20. Toate popoarele lumii vor căpăta cuvântul scrisşi vorbit al Evangheliei,

iar revărsarea Sfântului Duh le va face inimile săprimească credinţa şi lumina lui Hristos cu o bucurienegrăită şi strălucită (Lc 14, 21-23; In 10, 16; Fapte2, 39).

Trebuie să fie odată o singură turmă şi un singurPăstor.

Acesta este viitorul care se va arăta la vremea lui.Ferice de oricine grăbeşte venirea acelui veac mi-

nunat!Doamne Iisuse, adu-l mai curând!Amin.


22. FERICIREA LUMII ÎNTREGI

1. Va veni odată şi vremea împlinirii acelei profeţiifericite, când toate popoarele vor veni la Dumnezeu,bătând din palme şi înălţând spre El strigătele unei maribucurii pentru aflarea marii Lui mântuiri.

Toată fericirea lumii întregi va începe abia de a-tunci încolo.

2. Trebuie ca Evanghelia Domnului nostru IisusHristos să fie propovăduită tuturor popoarelor (Mt24, 14).

Iar popoarele, ca să poată înţelege Evanghelia, tre-buie să aibă cunoaşterea, adică să aibă cartea.

Acum au început să o aibă.

3. Ca să poată urma Evanghelia Domnului Iisus,toate popoarele trebuie să aibă libertatea, adică inde-pendenţa.

Numai având cunoaşterea şi libertatea vor avea me-ritul lor veşnic primind Evanghelia


sau răspunderea, neprimind-o.Acum s-a ajuns aproape peste tot la aceasta.

4. Cine este neştiutor sau rob nu le poate avea penici una din acestea două, adică nici libertatea şi nicirăspunderea.

De aceea tot mai multe popoare îşi capătă acumaceste două mari bunuri prin care vor primi apoi che-marea lui Hristos.

Şi de aceea se fac cu atâta grabă acestea acum, pen-tru că se apropie vremea ultimei largi mărturisiri a cre-dinţei lui Hristos, pentru ca toţi să aibă ori meritul, orirăspunderea primirii acestei credinţe.

5. În tot ce credinţa şi dragostea noastră Îi aduc luiDumnezeu, trebuie să fie înţelepciune.

Înţelepciunea care vine de Sus (Iac 3, 17).Această înţelepciune trebuie să-l călăuzească pe

omul lui Dumnezeu în toate ale sale. Tot ce este făcutfără aceasta este rău.

6. Înţelepciunea sfântă trebuie să îndrume toate iz-bucnirile credinţei şi ale iubirii noastre faţă de Dumne-zeu – şi între semenii noştri.

Tot ceea ce nu este îndrumat de chibzuinţa înţelep-ciunii,

de bunul ei simţ,de evlavia şi măsura eieste nepotrivit şi chiar vinovat înaintea lui Dumnezeu.Iar semenilor noştri le poate cauza de multe ori nu

numai sminteli, ci mari nenorociri şi suferinţe.


7. Credinţa fără înţelepciunea chibzuinţei este de-zordine.

Dragostea fără înţelepciune este uşurătate.Vorbirea fără înţelepciune este flecăreală şi ne-

bunie...

8. Un credincios fără înţelepciune poate să facănumai rău lucrării lui Dumnezeu.

Dumnezeu să ferească Lucrarea Lui şi Biserica Sade oamenii lipsiţi de înţelepciune în purtările şi în cu-vintele lor!

Aceştia le-au făcut totdeauna cel mai mare rău.

9. O, ce însemnat lucru este ca şi noi să fim tot-deauna veghetori asupra fiecărei fapte şi vorbiri anoastră,

asupra fiecărui cuvânt şi gest al nostru,spre a nu ne scăpa nimic fără frâu şi fără controlul

unei înţelepte îndrumări şi a unei chibzuite ascultări devoia lui Hristos.

10. E nevoie ca orice gând să-l facem rob al uneiînţelepte ascultări de Hristos (II Cor 10, 5).

E foarte însemnat lucru ca în tot ce facem să fimstăpâniţi de o înţeleaptă măsură sănătoasă a pildei luiHristos, Stăpânul şi Căpetenia noastră.

11. Chiar şi cântarea noastră, adică izbucnirile bu-curiei noastre în faţa Domnului,

în mijlocul fraţilorsau al familiei noastre,


trebuie să fie pătrunsă şi îndrumată în totul de seri-ozitatea evlavioasă,

de buna-cuviinţă respectuoasă,de chibzuinţa măsurată a înţelepciunii sfinte şi ce-

reşti.

12. Conţinutul cântării noastre trebuie să fie clar şipotrivit cu învăţătura sănătoasă.

Forma ei să fie frumoasă şi inspirată, plăcută şi re-uşită.

Iar în timp ce cântăm să fim întru totul pătrunşi defiorul încredinţării că stăm în prezenţa Domnului

şi cântăm pentru urechea şi inima Lui,spre a-I face o plăcere şi o bucurie vrednică de El,

cu tot ce suntem şi Îi aducem.

13. Fraţii mei, fiţi foarte atenţi, pentru că de multeori şi prin cântări se răspândesc învăţăturile rătăcite şidezbinătoare!

Nu primiţi cântări străine şi nu le răspândiţi,ca nu cumva să vă faceţi semănători de sămânţă

străină.

14. Bucuraţi-vă cântând cântările izvorâte din lu-mina adevărului învăţăturii sănătoase. Şi din duhul dra-gostei Frăţietăţii în care v-aţi născut.

Aceasta va fi din partea voastră o purtare şi o cân-tare înţeleaptă.

15. Mai presus de orice pricepere omenească esteDumnezeu...


Iar dacă este mai presus El, atunci orice om trebuiesă priceapă că Mărimea Fiinţei lui Dumnezeu şi lucră-rile Puterii şi ale Înţelepciunii Sale,

şi Tainele Acţiunilor Lui,şi Eternitatea Nemărginirii Salenu pot fi nici pricepute, nici explicate omeneşte.Noi putem numai să năzuim spre priceperea lor,

până unde reuşim.

16. Dacă adâncul bogăţiei, Înţelepciunii şi Ştiinţeilui Dumnezeu este de nepătruns,

dacă şi căile Sale sunt de nepătruns şi de neînţelespentru noi, oamenii (Rom 11, 33),

– atunci pătrunderea şi înţelegerea acestora estemai presus de orice pricepere omenească.

Dar năzuinţa şi osteneala noastră de a ne apropiade acestea – până unde putem fiecare – ne lumineazăfiinţa noastră.

17. Mai presus de orice ştiinţă omenească este Şti-inţa lui Dumnezeu, Care a creat atât de nemărginite şide necunoscute lucruri felurite,

toate cu o înţelepciune uimitoare…Oricât de prosteşte s-ar lăuda oamenii cu „şti-

inţa” lor,cu „înaltul grad” la care a ajuns ea acumsau oricând,– ei n-au ajuns nici măcar să poată explica cele

dintâi lucruri ale Ştiinţei lui Dumnezeu;şi cu cât se depărtează oamenii de El, cu atâta se

prăbuşesc mai adânc în neştiinţa lor.


18. Încă n-au putut să priceapă şi să explice nici ceimai „ştiutori” necredincioşi din lume cum au apărutMateria şi Viaţa – altfel decât din Dumnezeu.

Apariţia Materiei, a Vieţii şi Inteligenţei nici nupoate fi pricepută în alt fel decât prin credinţa Existen-ţei Lui.

19. Domnul Dumnezeu, printr-o Ştiinţă nepriceputăde noi

şi printr-o Putere de asemenea nepricepută nouăa putut materializa din Spiritul Său,prin Spiritul Cuvântului Său,acea nespus de mică părticică din Sinecare sunt cele văzute şi nevăzute nouă ale Crea-

ţiunii Sale.

20. Căile Domnului, în înlănţuirea evenimenteloristorice,

în judecata şi răsplătirea binelui sau a răului,în tot ce se întâmplă cutremurător sau neobservat

printre oameni pe pământ,depăşesc priceperea noastră omenească. De aceea,

ele par acestei „priceperi”, de multe ori, ca haotice, ne-drepte şi întâmplătoare.

O, Dumnezeule Înţelept şi Puternic, ai milă de noişi ajută-ne să primim priceperea Tainelor Tale!

Amin.


23. PRICEPEREA LUI DUMNEZEU

1. Răbdarea lui Dumnezeu este mai presus de pute-rea priceperii oamenilor

şi Dragostea şi Bunătatea Lui, la fel.De aceea nici Dreptatea Lui, care va da o veşnică

osândă celor neascultători (Evr 10, 26-27; II Tes 1,8-9),

– nici felul cum lucrează El nu pot fi pricepute decei care, cu o vinovată uşurătate, vorbesc fie de ne-dreptatea unei astfel de Judecăţi,

fie de imposibilitatea ei.

2. Inima celui cu adevărat înţelept este adânc cre-dincioasă

şi nu se îndoieşte de nici unul din cuvintele luiDumnezeu.

Tot ce poate pricepe omul înţelept cu mintea sa îlapropie de Dumnezeu şi îl luminează mereu mai mult.

3. Pentru ceea ce depăşeşte priceperea cu mintea


noastră omenească, omul cel credincios are o priceperecerească, aceea a credinţei, prin care el pătrunde maideparte până în Eternitate şi până în Nemărginire,

descoperind pe Dumnezeu într-un chip care îl în-destulează

şi dându-i un fericit răspuns la toate problemele dinTimp şi din Veşnicie.

4. Privind la înălţimea şi la întinderea cerurilor fă-cute de înţelepciunea lui Dumnezeu...

privind nemărginirile întinderilor peste care, şi mainemărginit în Timp şi în Spaţiu, stăpâneşte Dumnezeu,

sufletul copleşit şi neputincios, în micimea şi în ui-mirea lui, se închină plin de teamă, de evlavie şi de res-pect, strigând sau şoptind:

„Mare şi Necuprins eşti, Doamne Dumnezeule,slavă veşnică Ţie!”

5. Privind la adâncimea Timpului, dincolo de carenici înapoi şi nici înainte nu se mai vede nimic,

dincolo de care se întinde Veşnicia, peste care stă-pâneşte numai Dumnezeu şi Ideea de El,

numai nehotarul dăinuirii Lui,– gândul nostru, neputincios a mai urmări ceea ce

depăşeşte puterea priceperii sale,se prosterne în faţa Luminii, care pare întuneric din

pricina prea marii ei străluciri,şi, plin de admiraţie şi de adorare, strigă: Slavă

veşnică Ţie, Mare şi Necuprins Dumnezeu!...

6. Privind la echilibrul desăvârşit,


la Ordinea şi Legile pe care Dreptatea şi Înţelepciu-nea lui Dumnezeu le-a aşezat în toată creaţia Sa...

după care El îndrumă, răsplăteşte, înnoieşte şi ro-deşte totul,

nu putem decât să ne prosternăm în faţa MăreţieiSale, strigând cutremuraţi: Slavă şi Slavă, şi Slavă Ţie,Doamne!

7. Privind la mersul şi desfăşurarea întregii vieţi,cât cuprind Geografia, Astronomia, Istoria – pe Dum-nezeu,

răsplătind binele şi pedepsind răul,făcând judecată şi dreptate,înverzind şi uscând,neabătut de la Început şi până la Sfârşit, prin miş-

carea desăvârşitei rotaţii,– noi, cu cutremur şi cu respect adânc, ne închinăm,

şoptind cu lacrimi: Slavă veşnică Ţie, Mare şi Atotpu-ternic Dumnezeu!

8. Privind la bunătatea neînţeles de mare a luiDumnezeu

şi la dragostea Lui neînţeles de multă,pe care ni le arată în toată mărimea lor numai În-

truparea, Pătimirea, Crucificarea şi Jertfa lui Hristospentru noi,

– cu ce cuvinte să-L putem slăvi şi binecuvântapentru aceasta!...

9. Privind Iertarea şi Mila arătate faţă de omul stri-


cat şi de toată omenirea căzută, ajunsă vrăjmaşa şi bat-jocoritoarea Făcătorului şi Binefăcătorului său...

privind la îndelunga Lui aşteptare pentru întoarce-rea creaturii Sale pe care o cheamă şi o doreşte să se ri-dice spre Lumina Lui...

– în ce cuvinte să putem cuprinde toate simţămin-tele care ne copleşesc şi cum să-I ştim slăvi nemărginitaLui Bunătate!...

10. Privind la Neînţeleasa şi Nesfârşita Iubire a luiHristos, plină de atâta bunătate pe care nimeni n-opoate înţelege,

– cu bucurie şi cu lacrimi ne închinăm, predându-ILui inima noastră în totul şi pe totdeauna, şoptind recu-noscători: Slavă veşnică Ţie, Nemărginit de Bun şi Iu-bitor Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

11. Pe aceste nemărginite întinderi, din Înălţime şipână în Adânc

şi din Răsărit şi până în Apus,unde se uneşte Sfinţenia cu cădereaşi Dreptatea cu Dragostea,se arată Crucea lui Hristos, Mântuitorul nostru

Veşnic, prin care s-a făcut Împăcarea aceasta (Ef 2,16-18).

12. Crucea şi Jertfa lui Hristos sunt dovada cea maistrălucită, mai tainică şi mai cutremurătoare a acelordimensiuni dumnezeieşti

care sunt Înţelepciunea şi Puterea, Dreptatea şi Iu-birea,


pe care nu le vom putea înţelege nici unii şi nicio-dată,

dar din care ne vom avea veşnic şi veşnic cu toţiifiinţa şi viaţa noastră, sub toate formele lor.

13. Prin Taina acestei Cruci, prelungită spre celepatru depărtări nesfârşite, ne va vorbi în veci de veciMărimea lui Dumnezeu.

Nu o vom putea niciodată cuprinde, dar în faţa eine vom închina veşnic,

cu atât mai smeriţi şi mai adânc, cu cât le vom privimai mult, mai cinstit şi mai atent.

14. Acolo, undeva la capătul Miazănoaptei (Isaia14, 13),

în Infinit,dincolo de până unde nu mai putem merge nici cu

imaginaţia, urmărind linia Nordului,în Miazănoapte, adică acolo unde stăpâneşte un

nepătruns Întuneric de preamulta Lumină (I Tim 6, 16),Acolo este Locuinţa Celui Neîncăputşi Stă Cel în Veşnică Mişcare.

15. În jurul Celui ce Stă la Capătul Nordului se în-vârt toate lumile cărora El le-a dat fiinţa şi mişcarea

şi cărora El le-a fixat legi după care se guverneazăşi le-a imprimat orbitele pe care să lumineze.

16. Acolo este Locul Marelui Împărat Veşnic,Căruia toată creaţiunea se supune ascultătoareşi de la Care îşi primesc toate lumina lor,


materială sau spirituală,toate câte strălucesc în lumea văzută sau nevăzută.

17. Şi numai Acolo să şi fie,pentru că nicăieri altundeva în univers nu mai

există alt Punct Stabildupă care să se poată orienta cineva, trupeşte sau

sufleteşte, decât Capul Miazănoaptei, unde este El,Împăratul Care stă în Capul Nordului Infinitşi în jurul Căruia se învârt, închinându-se, toate.

18. Toate acele busolelor de pe lume arată direcţiacea bună pe care o doreşte călătorul numai atunci cândsunt îndreptate spre Nord, adică spre Acolo unde esteDumnezeul Nemişcat.

Nimeni nu se poate orienta după o busolă care nuarată perfect Nordul...

19. Acolo în Nordul Infinit este Punctul Unic Ne-mişcat şi Etern.

Acolo este Atotputernicul Magnet de Care sunt le-gate, prin nevăzute, dar nebiruite fire,

toate corpurile cereşti,toate tăriile, care, între ele, sunt depărtate la dis-

tanţe de mii de ani luminăşi totuşi toate se mişcă privind ascultătoare şi feri-

cite spre Acolo...Spre Acolo şi spre Acela de la Care îşi primesc via-

ţa, lumina şi toată bucuria loreternă, tainică şi liniştită...Slavă şi slavă, şi slavă veşnică numai Lui!


20. Acolo este Focarul Luminii care se propagăprin Spaţii,

transformându-se şi transmiţându-se fiecărei crea-turi după trebuinţa sa:

Materiei – materială,Spiritului – spirituală…de la firicelul de iarbă – până la Galaxie...Veniţi să ne prosternăm în adoraţie cu toată fiinţa

noastră înaintea Sa!Slavă şi slavă, şi slavă veşnică numai Ţie, Marele

şi Fericitul nostru Dumnezeu!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nordul, Punctul unic, nalt şi neclintit,toate către dânsul merg necontenit,după el se-ndreaptă toate câte sînt,Infinitul Nordic: Locul cel Preasfânt.Nemişcatul Nordic: Adevărul drept,Muntele Ştiinţei Celui Prea-Nţelept,Marea strălucirii Celui Peste Tot,toate-arzând din Unul Veşnic Savaot.


24. LOCUL ŞI LUCRAREA LUI DUMNEZEU

1. Din Locul Locuinţei Sale, Domnul Dumnezeulnostru, Izvorul şi Puterea Vieţii tuturor creaturilor şicreaţiunilor Sale, le dă fiecăreia viaţă şi lumină, dupăcapacitatea şi după nevoile sale:

celor mari – multă, până la nebănuitele revărsări,celor mici – mică, până la marginile plăcute ale cu-

prinsului lor.

2. Acolo unde este Tatăl este şi Locul unde Marelenostru Împărat şi Mântuitor Iisus Hristos S-a înălţat şişade la Dreapta Măririi, în Veşnicie,

mijlocind pentru fiecare dintre credincioşii Săi, du-pă nevoile sale şi la vremea sa.

3. Acolo a pregătit şi va pregăti Domnul nostruIisus mereu locuri, în veşnică desfătare fericită,

tuturor celor care, primind Duhul Lui Sfânt, pri-mesc astfel în inimă sămânţa veşnicei vieţi, Puterea dinpricina căreia ei toţi vor învia.


4. Când Hristos, Domnul nostru, Îşi va retrage spreSine părticelele Sale puse în fiecare dintre ai Săi, între-gindu-Şi astfel din ei şi cu ei Trupul Său Sfânt,

– atunci toţi credincioşii adevăraţi ai Lui vor fiînălţaţi Acolo, la capătul Miazănoaptei, la Nordul In-finit,

în Veşnica Cetate a Marelui Împărat,la Veşnica şi Marea Lui Răsplată fericită (Rom 8,

9-11; II Cor 4, 14),în veşnicul Focar al Luminii, în ale cărei flăcări

erau ei scântei înainte de a veni.Şi vor fi şi după ce vor pleca...

5. Toată viaţa şi umblarea noastră de pe pământeste o călătorie prin locuri mereu necunoscute,

pe drumuri mereu necunoscute,printre primejdii şi întâmplări mereu necunoscute.Numai umblarea pe urmele lui Iisus ne poate asigu-

ra ajungerea cu bine până la viaţa veşnică, prin aceastăviaţă trecătoare.

6. Oricât de atent ar fi cineva, silit să facă un astfelde drum, ar fi cu neputinţă să ajungă până la capăt cubine

dacă n-ar avea un Îndrumător Bun, o Călăuză Pu-ternică, Statornică şi Înţeleaptă. Iar această Călăuză neeste Duhul Sfânt.

7. Credinciosul nostru Părinte şi Făcător Ceresc,Care a ştiut de la Început că nu e bine ca omul să fiesingur...


a ştiut cât de greu va fi pentru biata fiinţă omeneas-că drumul singuratic

şi că ar fi cu neputinţă să facă acest greu drum fărăo călăuză şi fără un ajutor

printre atâţia duşmani care îl vor pândişi printre atâtea ispite şi alunecări, căderi şi urcu-

şuri;de aceea ne-a trimis pe Duhul Sfânt prin Iisus,

Domnul nostru.

8. Tatăl Ceresc i-a pregătit omului un Însoţitor, unCălăuz bun, Care să-l îndrume, să-l sfătuiască şi să-lajute,

să-l apere, să-l îndemne şi să-l mustre,să-l ridice şi să-l îmbărbăteze mereu,spre a putea ajunge cu bine la moştenirea vieţii

veşnice.O, ce Minunat Însoţitor ne-a trimis nouă de la

Tatăl Domnul şi Mântuitorul nostru, pe Sfântul Duh,Care ne călăuzeşte prin Cuvântul lui Hristos şi prinputerea Lui!

9. Călăuzirea mântuitoare pentru fiecare suflet şipentru întreaga Biserică şi omenire este Duhul Dom-nului. Este Duhul şi Cuvântul Sfânt, Duhul şi Cuvântullui Dumnezeu (In 1, 1; Apoc 19, 13), Care ne învaţă(Rom 10, 17),

Care ne mustră, ne hrăneşte, ne bucură, ne încura-jează, ne ajută... (II Tim 3, 16-17).

10. Hristos este Căpetenia îndrumătoare şi Desă-


vârşirea sfinţitoare a fiecărui credincios în parte, camădular al Lui, dar şi al întregii Biserici la un loc, caTrup al Său (Ef 2, 19-22; Evr 12, 2).

Hristos este Jertfa Ispăşitoare şi Sfinţitoare a fiecă-ruia pe acest drum anevoios, drum pe care de atâtea orisuntem trântiţi şi prădaţi de vrăjmaşii Lui şi ai noştri:păcatele şi duhurile rele... (I In 2, 1-2).

11. Pe cât este de dulce pentru toţi acei oameni careÎl iau de Călăuză a lor până la moarte pe Domnul,

pe atât de amar este pentru acei care merg pe pri-mejdiosul drum necunoscut spre veşnicie fără El.

12. Nu există nici o suflare de viaţă care să aibădrept să nu asculte de Dumnezeu

şi să nu se supună rânduielilor aşezate de El pentruarmonia universală.

Oricine calcă legile ascultării va fi neapărat osânditde urmările neascultării sale.

13. Toţi locuitorii lumii văzute şi ai celor nevăzutetrebuie,

din îndemnul conştiinţei sau din al instinctului lor,să asculte de Dumnezeu, împlinind Voia şi Cu-

vântul Aceluia de la Care şi-au primit fiinţa şi mişcarea.

14. Pe când, în lumea văzută, absolut toate lucru-rile neînsufleţite şi fiinţele neconştiente create de Dum-nezeu

se supun Lui, prin legile date dintru început fiecă-reia din ele,


– iată că omul însufleţit, fiinţa conştientă, creaturacare se bucură de la Dumnezeu de cele mai mari şi maimulte binefaceri, tocmai omul se ridică împotriva Fă-cătorului său.

15. Omul nu vrea să asculte de legile iubirii, de le-gile care îl obligă să dorească şi să caute din inimă bi-nele şi bucuria semenului său. Nu vrea să păstreze odulce şi caldă părtăşie neschimbată şi recunoscătoare cuDumnezeu, din care ar izvorî toată fericirea lui.

De aceea este mereu nefericit.

16. Omul care nu vrea cu bucurie să asculte de niciun fel de legi,

ci trăieşte fără-de-lege,umblând fără-de-lege,lucrând fără-de-lege,vorbind fără-de-lege,judecând fără-de-lege,va şi pieri fără de lege (Rom 2, 13).

17. O, om, oricine ai fi tusau oricine ţi se pare că eşti,adu-ţi aminte de Făcătorul tău, Care a rânduit legi

tuturor creaturilor Sale,şi de datoria pe care o ai şi tu să asculţi de legile şi

rânduielile Lui date şi ţie,pentru a putea vieţui paşnic tu cu alţii şi alţii cu tine.

18. Păzirea rânduielilor lui Dumnezeu este obliga-torie şi pentru tine, suflete al meu!


Adu-ţi aminte şi tu că eşti un neputincios...Că cea mai mică adiere de boală te poate trânti la

pământ atât de grabnic...şi o înţepătură de insectă te poate ucide.Recunoaşte-L pe Dumnezeul tău şi închină-te Lui.

19. Dacă Dumnezeu Şi-ar retrage darurile Sale dela tine un minut numai – şi ce s-ar alege de tine?

Ai minte şi nu te ridica împotriva Lui.Ascultă de Domnul Iisus Hristos!

20. Nici un argint şi nici un aur de pe lume n-ar fiputut avea valoarea cerută de mântuirea noastră (I Ptr 1,18-19).

Nici un lucru pieritor sau nepieritor, oricât de valo-ros ar fi,

n-ar fi putut niciodată face răscumpărarea suflete-lor noastre. Numai Unicul Sânge Neprihănit şi Scumpal lui Iisus Hristos a putut să facă mântuirea noastră dinpăcate şi din pierzare.

Slavă veşnică acestui Mare Preţ Mântuitor!Amin.


25. ADEVĂRATELE AVUŢII

1. Nu toţi oamenii pot fi bogaţi pe pământ, dar ceicare au avuţii nu le au prin meritul lor, ci numai prinmila şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu.

De aceea ele ar trebui să fie puse în slujba Lui.Înţelepciunea şi Dărnicia care fac aşa sunt cele mai

mari şi mai adevărate avuţii din lume.

2. Un dar al milei lui Dumnezeu este că cineva s-anăscut în sânul unei familii avute...

Cu cine s-ar fi judecat el dacă nu se năştea acolo, ciîn coliba unui sărac

sau în cortul unui ţigan nomad?De aceea, fiule al bogatului, fii recunoscător numai

lui Dumnezeu pentru avuţia ta – şi pune-o în slujba Lui!

3. Un dar al milei lui Dumnezeu este sănătatea şimintea, şi condiţiile prin care, datorită acestora, noiputem avea mai mult decât au alţii...

Cu cine se pot judeca cei care se nasc infirmi şi fă-ră pricepere, şi fără noroc?...


De aceea, voi, cei sănătoşi şi pricepuţi, mulţumiţinumai lui Dumnezeu pentru darurile voastre – şi slu-jiţi-L pe El cu ele.

4. Dacă toate condiţiile prin care cineva poate săfie sau să devină avut nu sunt un merit al omului, ci undar al milei lui Dumnezeu (I Cor 4, 7),

– iată cât este de vinovat acela care îşi închipuie căacestea sunt nişte merite ale sale

şi că situaţia sa i se datorează lui însuşi.

5. Ce înşelătoare este închipuirea omului îngâmfatşi necredincios

şi cât de nebun este acel om care îşi închipuie căavuţiile sale sunt

şi pot fi veşnic ale lui...O, ce înşelătoare este… nebunia asta!Adevărata înţelepciune începe omul să o aibă nu-

mai când îşi ridică ochii cu smerenie şi cu închinarespre Dumnezeu, recunoscând că de la El şi că ale Luisunt toate.

6. Nu toţi oamenii pot fi înălţaţi pe pământ,dar acei care au funcţii înalte nu au această stare

prin meritul lor,căci sunt mulţi alţii care au mai multe şi mai mari

merite decât ei şi totuşi nu sunt nimic...

7. Omule, tu ai acest scaun numai prin voia şi rân-duiala înţelepciunii lui Dumnezeu, Care a avut bună-voinţă faţă de tine, căci Dumnezeu, pentru împlinirea


planurilor Sale pe pământ, îi înalţă în locuri de cinste peunii şi tot El îi prăbuşeşte din aceste locuri pe alţii (Ps44, 3; Rom 9, 16).

De aceea, mulţumeşte-I şi închină-te numai Lui.

8. Orice om care se bucură de o stare deosebităsau de un dar deosebit de la Dumnezeutrebuie să se smerească înaintea Lui cu atât mai

mult decât ceilalţi semeni ai săi, cu cât a primit unavantaj mai mare şi un dar mai deosebit ca al altora.

9. Acei oameni care îşi închipuie că veşnică le va filocuinţa

şi că statornic le va fi scaunul de pe care astăzi setrufesc,

desfătându-se în toate plăcerile pântecului lor pă-cătos,

înjosind sărăciaşi batjocorind cinstea,nesocotind dreptatea şi credinţa,– nu s-ar putea înşela în mai amar chip,nici n-ar putea dovedi o mai mare nebunie!

10. Frumuseţea, tinereţea şi gloria lumii acesteia –toate – sunt tot aşa de trecătoare ca norii duşi de vânt.Şi, ca toate acestea, tot la fel trec şi ei pe lumea aceasta.

Ce închipuiri înşelătoare sunt aceste nimicuri pen-tru mulţi nebuni şi astăzi!

Ci înţelept devine numai cel ce vede înainte nimici-rea lor,

căci la urmă toţi o văd.


11. O, om, care te bizui pe una sau pe mai multedin avuţiile înşelătoare, – trezeşte-te!

Tu – care poţi să faci tot binele semenilor tăi şi sla-vei lui Dumnezeu acum, în timpul scurt în care stăpâ-neşti bunurile lumii, tocmai ca să poţi avea un folosveşnic de la ele – pune-le în slujba lui Dumnezeu!

Abia aşa vei dovedi că eşti înţelept.

12. Omule care ai avuţii şi calităţi, nu te făli cu ele,ci teme-te (Lc 6, 24-26 şi 12, 21-22)!

Mânia lui Dumnezeu este gata să se descopere dincer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu

şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor careînăbuşe adevărul în nelegiuirile lor (Rom 1, 18)

şi uită să-I mulţumească Celui de la Care vin toateîn dar.

13. Trezeşte-te la realitate, omule,căci încă în noaptea aceasta pot să ţi se ia toate câte

le ai, mai înainte chiar de a ţi se lua viaţa ta.N-ai văzut tu şi n-ai auzit despre atât de mulţi ne-

socotiţi care au păţit aşa chiar în anii tăi?N-ai văzut bogaţi de ieri cerşind astăzi?Crezi că tu nu poţi fi aşa mâine?

14. N-ai văzut tu împăraţi – până ieri – prăbuşiţiastăzi în dispreţul celor pe care îi îngrozeau până şinumai chipul şi numele acelor tirani şi desfrânaţi?

Sau îţi închipui şi tu că poţi dispreţui nepedepsitbunătatea lui Dumnezeu şi dreptatea semenilor tăi?


Învaţă din păţania altora, până nu ajungi tu ca săînveţe alţii din a ta!

15. De la începutul Istoriei şi al Facerii pământului,dragostea părintească a lui Dumnezeu i-a vorbit omuluimereu şi mereu.

Cât de fericită trebuie să fi fost pentru primii oa-meni vremea petrecută în Eden, când Prezenţa iubitoareşi luminoasă a lui Dumnezeu era mereu cu ei!...

Iar ei ascultau desăvârşit de îndrumările chiar şinumai gândite ale Tatălui lor Ceresc!

16. Îndată ce omul a căzut în prima sa neascultarede Dumnezeu, Cuvântul Iubirii dumnezeieşti s-a prefă-cut chemare...

Chemare plină de durere, de mustrare, de prevestirirele, de înştiinţări aspre...

chemare plină de milă, chemare stăruitoare şi în-delungă...

rămasă totuşi fără un răspuns ascultător din parteamultora.

17. N-a fost zi din toată istoria omenirii,de la Început şi până astăzi,în care chemarea lui Dumnezeu să nu fi răsunat în

vreun fel spre om.O, ce nemărginit de bun este Tatăl nostru Ceresc!

18. N-a fost parte de pământ sau de timp în careomului să nu i se fi adresat în vreun fel chemarea luiDumnezeu:


ori prin binefacerile Lui,ori prin mustrările Sale,ori prin trimişii Lui,ori prin încercările Sale.Ferice de sufletul, de familia şi de vremea care as-

cultă şi împlineşte voia lui Dumnezeu!

19. N-a fost om pe faţa pământuluişi nu este nici azi – şi nu va fi până la Ziua Sfârşi-

tului,căruia Dumnezeu să nu-i fi vorbitşi pe care să nu-l fi chemat sau să nu-l cheme în

vreun fel, spre a-l aduce la ascultarea Lui.De aceea, nimeni nu va avea nici o dezvinovăţire

că el n-a auzit şi n-a ştiut.

20. Cuvântul şi chemarea lui Dumnezeu n-au ocolitniciodată pe nimeni, fiindcă El voieşte ca toţi oameniisă fie mântuiţi (I Tim 2, 4).

Şi, după cum Dumnezeu a făcut şi întocmit inimaomenească, punând în fiecare om conştiinţa şi liberavoinţă, tot aşa, fiecăruia i-a adresat chemarea Sa.

Pentru ca, deplin conştient de ea, să aleagă ori sla-va ascultării de El,

– ori osânda împotrivirii faţă de voia Lui.Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei care pri-

mesc şi ascultă chemarea Sa!Amin.


Numai Tu-mi poţiNumai Tu-mi poţiNumai Tu-mi poţiNumai Tu-mi poţi

Numai Tu-mi poţi şterge, Doamne,vina mea cea neiertată,numai Tu-mi poţi da uităriice eu nu-mi pot niciodată,numai Tu, Iubire dulce,căci Tu ierţi chiar şi zdrobită,dar cum ai să-mi ierţi vreodatăvinovata mea clipită?...

Doamne, numai Tu-mi poţi ştergece-am ars eu cu foc şi fierecând pe Faţa Ta cea dulceam pus cea mai grea durere,când Ţi-am frânt lumina blândăîntr-o clipă-ntunecată;vei putea ierta Tu oarece eu nu-mi pot niciodată?

Doamne, tremură şi-acumasufletul zdrobit din mine,căci mă arde şi mă doarece-am făcut eu lângă Tine.Cum mi-am dat eu legământulpe-o clipită vinovată!Doamne, măcar Tu îmi iartăce eu nu-mi pot niciodată!


26. VREMEA CHEMĂRII NOASTRE

1. Fiecare om şi fiecare popor îşi au de la Dumne-zeu vremea chemării deosebite

şi vremea stăruitoare a cercetării spre mântuire.Vai de cel ce nu cunoaşte vremea acestei cercetări!

2. Datoria fiecărui om este să fie atent la glasulDomnului

şi să se arate gata a asculta chemarea Lui atuncicând o aude,

ca să nu rămână afară, în pedeapsa neascultării (Lc19, 44).

3. De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încăîntoarcerea ta la Dumnezeu?

Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neas-cultării te va ajunge pentru totdeauna?

Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?

4. De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vor-bit şi ţie în atâtea feluri!


Nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentruultima dată?

O, vino azi, nu mai amâna!Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima

chemare... Deci întoarce-te chiar acum!

5. Orice credincios este într-un legământ cu Dum-nezeu.

Botezul este prima parte a legământului cu Dum-nezeu, prin Iisus Hristos (I Ptr 3, 21), pe temeiul Jert-fei Lui.

Naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.Numai aşa putem avea mântuirea întreagă!

6. Fiecare din Tainele Bisericii,crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evan-

gheliei lui Hristos,fiecare sunt câte o parte a unicului legământ sfânt

cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiaşi Jertfe Dumnezeieşti,poruncite în Cuvântul Lui,

pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată du-ce o viaţă plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu.

7. Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jert-fa Lui

şi părtăşia suferinţei şi a jertfei noastre la lucrareaCrucii Sale

sunt părţile cele şi mai adânci şi mai de preţ la le-gământul prin Jertfă cu Hristos-Dumnezeu (Flp 3, 10; IICor 4, 10-11; II Tim 2, 11-12; I Ptr 4, 13-14).


8. Legământul deosebit pe care îl fac între om şiDumnezeu pătimirile îndurate din pricina Numelui Săuşi a Credinţei Sale este cel mai tare legământ.

Legământul închegat între Hristos şi sufletul martirprin îndelung-răbdarea suferinţelor şi nedreptăţilor pen-tru mărturia lui evanghelică (Apoc 1, 9 şi 6, 9) este celmai sfânt dintre toate legămintele unui suflet omenesc.

9. Legământul acela care se sudează chiar în clipelecelor mai fierbinţi suferinţe între sufletul care suferăocara lui Hristos (Evr 13, 13)

şi Domnul său, Care este alături de el în foc (Isaia43, 2; Dan 3, 25; Mt 18, 20),

– acesta este binecuvântatul, dumnezeiescul, uniculşi eternul legământ, cel mai ales pentru Dumnezeu din-tre toate câte se pot face.

Acesta este Legământul care le încununează strălu-cit pe toate celelalte legăminte (II Tim 4, 6-8).

10. Desigur, nu toţi credincioşii ajung până laaceastă parte a legământului cu Dumnezeu, adică pânăla sânge (Evr 12, 4).

Dar, într-un anumit fel, fiecare credincios adevărattrebuie să ducă o mare luptă de suferinţe:

pe de o parte, fiind pus ca o privelişte în mijloculocărilor lumii şi al necazurilor personale,

iar pe de altă parte, participând la jertfa lucrării luiHristos, cu care s-a unit,

purtând sarcinile fraţilor săi aflaţi în mai grele stărica el...

Şi ajutând la purtarea jugului lui Hristos.


11. Această părtăşie cu fapta la purtarea jugului luiHristos (Mt 11, 29)

şi la suferinţele, la răbdarea şi la moartea Lui (IITim 2, 11-12)

încheagă temeinic, între sufletul credincios şi Dom-nul său, cu Care trage la acelaşi jug, părtăşia cea maiînaltă a legământului celui mai înalt.

12. O, dragul meu, şi tu, poate, ai făcut cu Domnulmulte legăminte, dar cărora nu le-ai fost credincios şistatornic aşa cum ar fi trebuit până astăzi.

Ai făcut legământul botezului, dar nu l-ai păstrat încurăţie

şi n-ai păstrat în curăţie nici celelalte tainice legă-minte făcute în Biserică şi prin ea cu Dumnezeul tău.

Acum ce ai de gând să faci pe viitor?

13. Nu le-ai păstrat nici pe acele legăminte pe carele-ai făcut în mijlocul primejdiilor, când cereai să te iz-băvească Dumnezeu.

Nici pe cele făcute în rugăciunile tale, în cântăriletale sau prin hotărârile spuse de gura ta în faţa multormartori (Evr 12, 1; II Tim 2, 2).

Cum stai în faţa acestor legăminte pe care tu cu gu-ra ta şi cu inima ta le-ai făcut?

14. Care este acum starea ta faţă de toate legămin-tele pe care le-ai făcut cu Dumnezeul tău?

Faţă de legământul tău prin jertfă cu Hristos, oarecum stai?

Nu fugi de confruntarea cu aceste întrebări!


15. Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin SfântaTaină a Împărtăşirii?

Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta lajugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?

Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfata la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?

Ascultă foarte atent la aceste întrebări!

16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cumstărui tu în acest legământ sfânt?

Cercetează-te şi încearcă-te (II Cor 13, 5),ca să vezi şi ce parte vei avea cu El la Slavă (Rom

8, 17-18).Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.Ceasul acesta este un ceas cutremurător, nu-l pierde!

17. Nu numai rugăciunile şi jertfele celor făţarnici,prefăcuţi şi neîmplinitori cu fapta ai voii lui Dumnezeusunt o urâciune înaintea Lui (Isaia 1, 11-15)...

şi nu numai posturile lor făţarnice Îi sunt nesuferiteDomnului (Isaia 58, 4-5; Mt 6, 2 şi 5-6),

– ci tot ce iese dintr-o gură şi dintr-o inimă necin-stită în lăuntrul ei faţă de Hristos.

18. Multele înşiruiri de predici, de sfătuiri, de sen-tinţe, de îndrumări pe care le tot rosteşte cel trufaş şiprefăcut pentru alţii sau pentru altele, iar nu pentru sineînsuşi,

– toate acestea vor fi şi vor rămâne o urâciune îna-intea Domnului, din pricina necurăţiei sale lăuntrice.


19. Cine învaţă pe alţii are, în primul rând, el în-

suşi datoria de conştiinţă, datoria neiertată şi veşnică înfaţa adevărului pe care îl propovăduieşte, ca să se ţinăde învăţătura propovăduită (Rom 12, 7).

20. Nu este o mai mare batjocură pentru Adevărdecât viaţa mincinoasă

şi comportarea nepotrivită cu spusele saleale aceluia care zice că propovăduieşte Adevărul.O, Dumnezeule Adevărat, scapă totdeauna Lucra-

rea Ta şi Biserica Ta de astfel de propovăduitori!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Adânceşte-mi părtăşia cu cei dragi, Iisuse Sfânt,şi aici, şi-n cer, cu-aceeaşi dragoste şi legământ;

*

Nu-ţi schimba mereu credinţa ca şi frunza, după vânt:vorba ta să fie vorbă, legământul – legământ!


27. SUFERINŢA ADEVĂRULUI

1. Nu este o mai mare durere şi pierdere, şi hulăpentru Biserica Creştină şi pentru Frăţietatea credincio-şilor decât trăirea păgână şi păcătoasă a celor care ziccă sunt puşi în slujba Domnului.

Din cauza acestora suferă cel mai greu Adevărul!

2. O, cât de dureros suferă Adevărul când este silitsă treacă printr-o gură întinată de desfrâu, de minciunăşi de prefăcătorie!

De duhoarea alcoolicăşi a tutunului,şi a clevetirilor,şi a înjurăturilor,şi a vorbelor ruşinoase, murdare, mincinoase,şi a toată spurcăciunea care iese printr-o astfel de

gurăşi dintr-o inimă plină de răutate şi nelegiuiriale unuia [ce face parte] din cel mai nenorocit fel

de oameni care, spunând că sunt în slujba lui Dumne-zeu, trăiesc totuşi în robia diavolului.


3. O, cât de dureros suferă Biserica Domnului, Mi-reasa curată a lui Hristos (Ef 5, 25; II Cor 11, 2),

din pricina acelora care, prin faptele lor, sunt niştefii ai întunericului,

iar prin chemarea lor ar trebui să fie nişte slujitoriai luminii!

4. Prin misiunea lor, unii sunt şi ar trebui să fienişte purtători de Hristos, dar prin viaţa şi prin com-portările lor sunt nişte purtători de slăbiciuni şi de scă-deri vinovate şi respingătoare;

– din pricina acestora mulţi hulesc Numele Dom-nului (Rom 2, 24).

5. Nu învinovăţiţi învăţătura cea dreaptă şi sfântăprin care de două mii de ani Hristos a mântuit atâtaomenire

şi a făcut atâţia sfinţi şi martiri,şi a răspândit lumină pe atâtea întinderi!Nu o învinuiţi numai din pricina acelora care, prin

viaţa lor, sunt tot aşa de departe şi de ea ca de cer.

6. Nu sărmanii slujitori căzuţi sunt Biserica, oricâtde mulţi ar fi ei! Nu ei sunt cei după care să-L judecaţipe Hristos…

Biserica însăşi suferă cel mai dureros şi se întris-tează cel mai adânc, silită fiind să-i suporte ca pe niştepoveri josnice puse pe umerii ei.

7. Biserica lui Hristos sunt mădularele cele vii, să-nătoase şi curate ale Trupului viu al lui Hristos (I Cor12, 27).


Sunt acele suflete sfinte de conducători şi supuşi,de sus şi de jos, de păstori şi de oi (Fapte 20, 28),

care trăiesc în lumina lui Hristos în Casa lui Dum-nezeu (Lc 2, 49) şi se închină şi-I slujesc cu fapta şi cuadevărul (I In 3, 18; Mt 5, 23-24).

Toţi ceilalţi sunt în ea, dar nu sunt din ea!

8. Domnul Dumnezeu, Care a îngăduit ca neghinasă rămână până la seceriş cu grâul, îi rabdă şi pe cei ne-credincioşi cu nădejdea că,

până la seceriş sau până la moarte, mulţi dintre eise vor preface din neghină în grâu

şi vor ajunge şi ei în grânarul Domnului (Mt 25, 46).

9. Cel dintâi lucru pe care îl face sufletul îngrozitde starea în care se trezeşte este un strigăt deznădăjduitspre mila lui Dumnezeu.

Mila lui Dumnezeu să se îndure de el şi să-l pri-mească.

Mila lui Dumnezeu, mila Lui cea mare să-l ierte şisă-l salveze.

Mila cea cu mulţime de îndurări a Tatălui să-i ştear-gă fărădelegile prin Sângele Fiului Său Iisus Hristos

şi să-i cureţe păcatul...

10. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare dorinţăpe care o strigă omul trezit, cu lacrimi şi cu suspine, desub povara care îi zdrobeşte sufletul,

simţind toată greutatea fărădelegiişi toată usturimea ruşinii,şi toată mustrarea urâciunii pe care a făcut-o.


Numai Mila cea mare a lui Dumnezeu poate salvasufletele noastre.

11. O, ce amară, dar şi ce binecuvântată este trezi-rea sufletului din păcatele sale!

Ce amare lacrimi de căinţă pentru nebuniile căderiiîn înşelăciunea păcatului trebuie să însoţească orice tre-zire adevărată!

12. Nimeni n-a putut ajunge, niciodată, la naştereadin nou în alt fel decât cu lacrimi de căinţă.

Nimeni n-a putut ajunge altfel la dobândirea uneiinimi curate

şi a unei vieţi sfinte decât prin această trezire sfântăşi prin aceste lacrimi sfinte.

13. O, suflet pierdut, de frate sau de soră,tu, care ai căzut ca şi mine şi ca toţi ceilalţi semeni

ai noştri în înşelăciunea păcatuluişi care mai trăieşti, poate, încă şi acum în această

grozavă pierzare,– trezeşte-te şi tu! Dar trezeşte-te cu lacrimi amare,

de sinceră şi îndurerată părere de rău pentru această că-dere.

14. Trezeşte-te şi te uită cutremurat în ce robie şi înce primejdie te afli:

un păcat de moarte – sau mai multe – te apasă!Repetatele tale păcate şi pofte, ca nişte lanţuri, ţi-au

legat sufletul şi trupul, târându-l spre iad, în ruină şi înruşine veşnică.

Încă mai poţi a te salva!


15. Dacă sufletul şi trupul tău sunt înlănţuite cupofte şi cu păcate de către ucigaşul satana care te ducela pierzare,

atunci tu îi mai atragi cu tineşi după tine,în acelaşi abis, încă şi pe alţii, împovărându-ţi con-

ştiinţa ta cu sângele lor.Trezeşte-te până când nu va fi prea târziu!

16. Nu te grăbi să judeci cu asprime faptele altora...ci pe tine însuţi te judecă,pe tine însuţi te osândeşte,pe tine însuţi te vezi!Fie că ai săvârşit un singur păcat mare, care îţi apa-

să conştiinţa şi pe care nu-l mai poţi uita,fie că, fără să fi făcut vreun asemenea păcat, ai să-

vârşit nenumărate altele pe care le numeşti mici,judecă-te singur, osândeşte-te, apoi vino la Iisus ca

să primeşti iertarea Sângelui Său pentru toate.

17. Trebuie să fim încredinţaţi pe deplin că suntemîn pierzare din cauza păcatelor pe care nu ni le-am ju-decat, osândit şi părăsit.

Să ne trezim! E vremea să ne trezim cu toţii!Toate aceste păcate zilnice şi repetate s-au închegat

ca o singură lespede uriaşă şi grea, apăsându-ne con-ştiinţa şi cufundându-ne sufletul în adânc.

E vremea să luăm marea hotărâre salvatoare.

18. Să zicem sufletului nostru: Trezeşte-te acum,suflete al meu, şi priveşte cu groază la prăbuşirea ta...


Agaţă-te cu disperare de unica ta salvare: Mila luiDumnezeu cea mare.

Şi, după mulţimea îndurărilor Lui, cheamă-L înajutorul tău, strigând plin de pocăinţă şi cu ochii plinide plâns:

„Ai milă de mine, Dumnezeul meu, ai milă de mi-ne!...”

19. Câtă vreme omul nu cunoaşte binele şi răul, eleste un copil nevinovat,

iar inima lui este curată.Îndată însă ce mintea lui capătă priceperea alegerii,iar inima lui capătă puterea liberei voinţe,omul nu mai este nevinovat dacă face răul şi nu fa-

ce binele.

20. Omul săvârşeşte păcat atunci când nu alege bi-

nele pe care ştie că trebuie să-l facă, ci răul pe care ştiecă nu trebuie să-l facă (Rom 7, 18-25).

Săvârşind cu cunoştinţă mereu mai multe şi mai cuîndrăzneală aceste acte şi încălcări ale voii lui Dumne-zeu, sufletul omului se împovărează cu blestemul amaral osândei veşnice.

O, Duhule Sfinte, trezeşte-ne pe toţi oricând sun-tem în primejdie să nesocotim voia Ta!

Amin.


28. PĂCATUL ESTE MOARTE

1. Totdeauna când păcătuim, conştiinţa ni se înti-nează cu spurcăciunea vinovăţiei,

duhul ni se urâţeşte,trupul ni se ruineazăşi chipul nostru, care altădată era fiu al luminii, se

întunecă, devenind un fiu al întunericului (I Tes 5, 5; IIn 3, 10).

2. Păcatul este o lepră care urâţeşte şi ruinează toa-tă fiinţa omului. Toată vlaga şi frumuseţea, curăţia şisănătatea fiinţei lui.

Cine ar mai putea apoi recunoaşte sub această urâtăarătare înfăţişarea nevinovată de cândva, când omul eracopil?

Cine ar mai recunoaşte inima curată şi mintea ne-prihănită,

glasul dulce şi mâinile frumoase din vremea cândera fără păcat?

Ce grozavă este urâţenia păcatului!


3. S-ar părea că, într-adevăr, pentru cel căzut într-ostare de păcat n-ar mai fi nici o nădejde...

Că n-ar mai exista nici un mijloc prin care aceastăruină omenească să mai fie refăcută şi readusă la stareacea curată din care a căzut atât de mult şi atât de de-mult.

Într-adevăr, la oameni, acest lucru este cu neputinţă,dar la Dumnezeu e posibilă orice minune (Mt 19, 26).

4. Mântuitorul nostru Iisus Hristos tocmai deaceasta a venit: să caute şi să mântuiască ce era pierdut(Lc 19, 10).

El poate învia morţii – a mai înviat morţi!...El poate deschide ochi orbi din naştere – a mai

deschis...El poate vindeca chiar pe îndrăciţi, izbăvindu-i de

robia satanică – El şi astfel de minuni a mai făcut.Vino deci la Iisus Mântuitorul, de orice boală ai fi

cuprins. El te poate salva. El Singurul te poate!

5. Iată ce lucrare dumnezeiască este naşterea dinnou, adică zidirea unei noi inimi, curate, în cineva careajunsese o ruină a păcatului! Prin naşterea din nou sepot face toate aceste minuni. Ea face o făptură nouădintr-un mort... O construcţie nouă dintr-o ruină. O hai-nă nouă dintr-o zdreanţă.

6. În cine nu s-au petrecut aceste două mari schim-bări, adică:

trezirea conştiinţei, îngrozită de starea păcatului(cu o adâncă şi sinceră pocăinţă),


şi întoarcerea, stropită cu lacrimi amare şi întărităde un legământ puternic cu Dumnezeu, spre ascultareaneschimbată,

– în acela nu se va putea face nici cealaltă mareschimbare: inima cea nouă şi curată.

Iar fără această inimă nouă şi curată nimeni nu vaputea vedea vreodată împărăţia lui Dumnezeu (Mt 18,3; In 3, 3; I Ptr 2, 1-2).

7. Iată cele trei părţi ale mântuirii:starea întâi: Trezirea şi recunoaşterea păcatului,

Pocăinţa;starea a doua: Înnoirea, împărtăşirea şi legământul;starea a treia: Mărturisirea, trăirea şi biruinţa.

8. Prin aceste trei stări au trecut întotdeaunaşi vor trece totdeaunatoţi cei care, din nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, prin

păcatul şi neascultarea lor, au ajuns nişte credincioşi şivestitori ai Lui.

Nimeni n-a putut şi nu va putea ajunge în alt fel lastarea mântuirii cea după voia lui Dumnezeu.

9. La starea de adevărat împreună-lucrător cu Dum-nezeu, la propăşirea împărăţiei şi a cauzei Sale (I Cor 3, 9),

– numai aşa se poate ajunge.Numai acela care a fost curăţit prin pocăinţa sa şi

prin Duhul lui Dumnezeu poate deveni un slujitor alamândurora.

Numai cine a intrat pe această uşă în Biserica ceavie, în staulul lui Hristos (In 10, 9), acela a devenit cuadevărat o oaie curată sau un păstor vrednic al Lui.


10. Cine a sărit prin altă parte,cine a ajuns în slujba Domnului prin mijloace ne-

cinstite,fără o adevărată pocăinţăşi fără înnoirea fiinţei sale prin naşterea de Sus,– acela nu poate fi o fiinţă curatăşi nici un slujitor bun şi folositor al lui Hristos.

11. Dar, vai, cu trecerea veacurilor, această dumne-zeiască şi neapărată condiţie care este naşterea din nou,

impusă tuturora de Însuşi Hristos Domnul,a ajuns azi să fie atât de nesocotită, încât aproape

toţi au uitat-o!Şi cei mai mulţi o privesc cu bănuială şi cu duşmănie.

12. S-a ajuns până la starea nenorocită când chiarmădularele cele mai sănătoase ale Trupului Sfânt suntconsiderate străine şi primejdioase,

iar mădularele cele bolnave de tot felul de boli su-fleteşti

şi care trăiesc în neascultare de Acela Care esteCapul întregului Trup, adică de Hristos (Ef 4, 15),

tocmai acestea au ajuns să fie bine-văzute şi nimenisă nu le învinuiască de umblarea lor vinovată,

nici să le mustre pentru starea lor rea.

13. Trăiesc cei mai mulţi într-o vinovată neasculta-re chiar de Cuvântul pe care ei înşişi sunt puşi să-l pro-povăduiască altora.

Cum să se întoarcă atunci la Dumnezeu cei străinide El


şi cum să asculte cei neascultători,şi cum să fie opriţi de la cădere cei care văd cu sute

de ochi decăderea învăţătorilor învăţăturii lui Hristos?

14. Numai ceea ce ţi-ai pretins tu ţie însuţi când,sincer, te-ai întors la Dumnezeu şi când, prin naştereadin nou, ai pus legământ că vei fi şi vei rămâne neclintitşi neschimbat,

aceasta ai dreptul şi ai datoria să o pretinzi şi să oceri şi altora...

Numai aceasta!

15. Deci învaţă mereu, mustră mereu, cheamă ne-încetat şi stăruie neîncetat asupra dreptei şi sfintei în-văţături, atât pentru tine, cât şi pentru alţii. Dar numaicând tu însuţi trăieşti mai întâi ceea ce spui altora.

Căci făcând aşa, te vei mântui şi pe tine, şi pe ceice te ascultă (I Tim 4, 16).

Iar la sfârşit vei vedea Faţa Domnului cu bucurie şitu, şi cei pe care doreşti să-i vezi mântuiţi.

16. Asupritorul este totdeauna nu numai rău, ci şiîngâmfat.

Simţindu-se, faţă de cei slabi, puternic,faţă de cel fără apărare simţindu-se uriaş, asuprito-

rul totdeauna nesocoteşte dreptatea celui ce nu şi-opoate lua de la el cu forţa

şi calcă în picioare cu trufie şi nesimţire orice legecare l-ar obliga să fie om.

De aceea va sfârşi în asuprirea veşnică.


17. Omul cel rău şi asupritor,ca şi neamul cel rău şi asupritor,se făleşte cu puterea sa, iar după aceea se făleşte cu

isprăvile sale.Şi tocmai ceea ce ar trebui el să considere ca o ru-

şine pentru el ajunge să considere ca o laudă.

18. Un om cu mintea sănătoasă, chiar şi când facefapte vrednice de laudă, ştie că nu trebuie să se făleascăcu ele sau cu el,

căci faptele bune, în mod natural, un om care esteom ştie că este normal să le facă. Este dator să le facă.Deci nu se laudă că le-a făcut.

Şi apoi, nu cel care se laudă singur este lăudat, ciacela pe care Dumnezeu – şi faptele lui însuşi – îl laudă(Rom 2, 29; II Cor 10, 18).

19. Un asupritor se arată cu atât mai nebun şi maivinovat cu cât, după ce săvârşeşte nelegiuirea în toatefelurile,

nu numai că nu-şi recunoaşte nelegiuirea săvârşităşi nu-şi îndreaptă urmările ei,

ci îşi mai şi face din această înjositoare sălbăticie opricină de fală şi de animalică lăudăroşie.

Prin aceasta arată cât de rău este într-adevăr.

20. Ce ruşine pentru un om cu labe puternice să se la-ude că a bătut nişte copii sau nişte bătrâni, sau nişte femei!

Şi totuşi ce mulţi fac aceasta!Dumnezeule, ia-le puterea şi dă-le mintea!Amin.


29. ASUPRIREA ESTE O RUŞINE

1. Ce ruşine pentru un om înarmat care se făleştecum a băgat groaza în nişte oameni blânzi, slabi şi paş-nici, săraci şi credincioşi!

2. Ce ruşine pentru un popor mare, bogat şi puter-nic să aprindă, să ucidă, să jefuiască şi să terorizeze unpopor mic şi sărac, a cărui dreptate şi pământ le calcă înpicioare el, asupritorul celor slabi!

Nu există o mai mare crimă contra lui Dumnezeu şicontra umanităţii decât aceasta!

3. Ce ruşine pentru un stat care nesocoteşte dreptulcetăţeanului său sau a unei categorii de cetăţeni ai săi, –tocmai pe cei mai nevinovaţi şi mai liniştiţi, care nu-iameninţă cu absolut nimic nici liniştea, nici existenţa,nici interesele sale,

asuprindu-i când aceştia nu ştiu să se aperesau n-au cum se apăra de el!


4. Oricine asupreşte un om fără apărare, în nu-mele oricărei idei ar face-o, săvârşeşte o crimă şi ojosnicie,

iar cine se mai şi făleşte cu aceasta, acela este nunumai un rău, ci este şi un nebun.

5. Omule, oricât de tare te-ai simţi că eşti pringura ta

sau prin muşchii tăi,sau prin inteligenţa ta,sau prin relaţiile tale,sau prin funcţia ta, sau prin armele pe care le ai,– nu asupri pe nimeni şi niciodată!Cine asupreşte un semen este fiară, şi nu om!

6. Dacă trebuie să prinzi şi să legi un om, proce-dează legal şi omeneşte, nu abuziv şi sălbatic!

Dacă trebuie să judeci şi să condamni pe cineva, fiiom, nu fiară, faţă de semenul tău.

7. Dacă trebuie să faci dreptate, fă-o fără să de-păşeşti măsura legii drepte nici în litera ei, nici în spi-ritul său.

Dacă eşti om, nu nesocoti niciodată legile umane,ci le respectă cu atât mai mult atunci când eşti tare, faţăde cei slabi,

şi când eşti învingător, faţă de cei învinşi.

8. Dacă într-o clipă de mânie şi de pierdere a echi-librului sănătos ai săvârşit vreo faptă nedemnă faţă decineva


ori dacă în vremea puterii şi a mărimii tale ai făcutacte abuzive şi samavolnice,

atunci, cel puţin, să-ţi fie ruşine de aceste fapte derătăcire

şi recunoaşte-le ca urâte, străduindu-te să îndrepţice se mai poate din urmările lor.

9. Caută să repari răul făcut, despăgubindu-i moralşi material,

în măsura în care mai poţi face aceasta,pe toţi acei cărora le-ai făcut nedreptatea!Numai aşa te vei putea reabilita ca om, în primul

rând în faţa propriei tale conştiinţe,apoi în faţa dreptăţii dumnezeieştişi apoi şi în faţa semenilor tăi.Altfel, rămâi ceea ce ai dovedit că eşti: bestie – şi

nu om!

10. Până când n-ai putut încă străpunge cerul şi pâ-nă când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, – săştii, omule asupritor, că vei fi zdrobit de Hristos!

Oricât de tare ai fi tu, chiar dacă tot pământul l-aiputea supune şi stăpâni – teme-te! Cel de deasupra taare sabia scoasă!

11. Pământul este încă atât de micşi toată puterea ta pe el este atât de puţină,faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea

puterii lui Dumnezeu.Omule, teme-te!


12. Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la pierza-rea ta, fie că nu vrei să te gândeşti: zilele tale sunt nu-mărate.

Şi hotărât este până unde îţi este îngăduit să te în-tinzi. Totul îţi este măsurat. Teme-te!

13. Oricât de întinse măsuri vei fi luat tu, asuprito-rule, împotriva duşmanilor tăi

şi oricât de mulţi supraveghetori vei pune la pândăca să-ţi apere puterea şi trufia ta, descoperindu-i peuneltitorii tăi,

– tu tot nu vei putea ocoli pierzarea taşi tot nu-ţi vei putea păstra locul peste marginile

vremii rânduite ţieşi peste măsura ceasului tău (Lc 22, 53).Teme-te şi fă binele totdeauna, iar răul – niciodată!

14. Asupritorule, în ceasul în care nici nu te gân-deşti tu, Mâna Tainică şi Atotputernică a lui Dumnezeuva aduce la îndeplinire sentinţa care a şi fost dată îm-potriva ta cu acel înfiorător «Mane, Techel, Fares»,

– tot aşa ca împotriva pângăritorului Belşaţar (Dan5, 23-28).

15. Dacă eşti tânăr, puternic, sănătos şi înălţat as-tăzi, – nu-ţi pierde, omule, mintea ta sănătoasă, nici cum-pătul tău bun,

neţinând seama de nimeni şi de nimic.Nu-ţi batjocori părinţii bătrâni şi neputincioşişi nu te ruşina de starea lor simplă,


căci în urma mâinilor lor bătătorite şi slabe ai cres-cut şi te-ai ridicat tu.

16. Nu-i dispreţui pe binefăcătorii tăi, la umbra că-rora te-ai adăpostit, căci fără îngrijirea lor tu n-ai fi pu-tut ajunge unde eşti niciodată.

17. Nu-ţi uita datoria de recunoştinţă faţă de cei ca-re ţi-au dat viaţa sau învăţătura, ori hrana, ori ajutorul,ca să te ridici tu şi ai tăi.

Căci dacă nesocoteşti aceste lucruri, Dumnezeu teva doborî pe neaşteptate şi pe vecie,

în ceasul şi în felul în care tu nici nu te gândeşti.

18. Nu te ridica împotriva familiei tale duhovni-ceşti şi împotriva fraţilor tăi atunci când ţi se pare că aiajuns destul de puternic prin prefăcătoria de care te-aifolosit până să ajungi aşa.

Să nu te crezi sigur că vei reuşi în planul tău dezbi-nător,

căci Dumnezeu este împotriva ta.

19. Nu te ridica împotriva învăţăturii şi credinţei,cărora, de veacuri, strămoşii tăi le-au fost credincioşi.

Nici împotriva alor tăi,ca nu cumva Dumnezeu să te lovească şi să te do-

boare ca pe un răzvrătit – şi să nu mai fie nimeni caresă te scape.

20. Fiecare nu suntem decât oameni, oricât de tarişi de pricepuţi ni s-ar părea nouă că suntem astăzi.


Dincolo de funcţia noastrăsau de gradul pe care l-am avea oricare dintre noi,dincolo de muşchii noştri sau de uniforma noastră,noi avem, fiecare, un suflet cu care va trebui să

stăm mâine – sau poate chiar în noaptea aceasta – înfaţa lui Dumnezeu!

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Vine-odată ceasu-n care orişice necaz şi răusuferit de cel bun cade peste-asupritorul său;de aceea ai de grijă orice faci şi-oricine eşti –de-un om bun tu nu te-atinge,dacă vrei să nu plăteşti.


30. LINIŞTEA VIEŢII CURATE

1. Ce liniştitoare şi fericită este viaţa sufletului sin-cer ascultător de Dumnezeu!

Viaţa trăită în rânduială şi în armonie cu tot Cu-vântul Voii lui Dumnezeu, în mijlocul Bisericii Sale vii,în familia sa şi în mijlocul tuturor celor care îl înconjoa-ră este o viaţă cu adevărat fericită.

2. Nici un adăpost nu este mai liniştitor decât paceapetrecerii ascultătoare în Casa lui Dumnezeu...

în comunitatea Bisericii Domnului,în rânduielile învăţăturii eişi în duhul şi frăţietatea acesteia.Nici o comoară nu-i mai scumpă ca pacea unui su-

flet care petrece într-o astfel de ascultare!

3. Cine cu sinceritate şi cu smerenie rămâne stator-nic şi curat în Casa şi în Lucrarea Domnului,

acela totdeauna se dezvoltă şi rodeşte frumos ca unmăslin verde într-o livadă întreagă de fraţi frumoşi ai


săi, aducând cele mai plăcute roade pentru Dumnezeu şipentru semenii săi.

4. Vai de cine se izolează, rupându-se de unitateaiubirii frăţeşti

prin învăţături străine şi pe căi deosebite de ai săi!Acela sfârşeşte totdeauna rău.

5. O, frate al meu, eu nu-ţi doresc nici ţie şi nu-midoresc nici mie o mai mare fericire pe lumea aceastadecât harul să rămânem totdeauna smeriţi şi totdeaunasinceri părtaşi cu fraţii noştri în Casa lui Dumnezeu.Statornici în credinţă, în învăţătură şi în dragostea frăţi-etăţii în care de la început L-am cunoscut pe Domnul.

În care am pus legământul nemaicălcat cu El şi cu ei.Pentru că nu există pe lume o mai mare fericire

pentru un suflet omenesc decât asta.

6. Cei care se rup din Casa lui Dumnezeuşi din unitatea dragostei şi a ascultării frăţeşti,care se dezbină de Bisericăşi se despart de Hristosajung căzuţi din har (Gal 5, 4; In 15, 4-6)şi sunt pierduţi. Şi tot ce fac ei va fi spre răul lor şi

al altora.

7. Câtă vreme în sufletele oamenilor există frica deDumnezeu şi evlavia ascultării de El, pe care le-o dăcredinţa adevărată,

atâta vreme bunele rânduieli sănătoase şi moralesunt păzite în familie din tată în fiu.


8. Copiii, crescând într-o atmosferă cucernică şi în-frânată, sunt cuminţi şi ascultători,

se ruşinează de păcatşi se feresc de purtările stricate.Nu fac răul, cel puţin pe faţă, fără ruşine şi cu

obraznică îndrăzneală – cum fac cei crescuţi fără Dum-nezeu.

9. Copiii crescuţi sub educaţia religiei şi a bunu-lui-simţ,

acasă şi în şcoală,ajung şi ei, la rândul lor, nişte părinţi buni, care vor

creşte generaţia viitoare nu numai cu învăţăturile bu-nei-cuviinţe moştenite de ei, ci mai adăugând şi partealor frumoasă la cea primită de la înaintaşii lor.

Mai ales cu pilda înaltă şi demnă a vieţii lor trăiteastfel.

Aşa a fost viaţa moştenită în credinţă, din tată înfiu, de veacuri şi veacuri.

Numai veacul din urmă a rupt acest fir sfânt.Urmarea se vede – iar pustiirea se iveşte.

10. La înaintaşii noştri credincioşi dragostea fami-liei se prelungea în bună învoire şi în respect faţă de toţisemenii lor.

Iar înţelegerea şi prietenia sănătoasă şi morală apro-piau sufletele tuturor până la căldură şi bucurie.

Aşa a fost viaţa multor generaţii de înaintaşi ainoştri, crescuţi în credinţa şi în învăţătura lui Hristos.

11. Dar când evlavia şi credinţa lui Hristos sepierd, când frica de păcat devine necunoscută...


când dragostea devine numai o desfrânată trebuinţătrupească, lipsită de orice fior dulce şi curat care dincredinţă izvorăşte şi în ea se păstrează,

când prietenia este subjugată numai interesuluiegoist şi desfrânat al stomacului,

– ce mai rămâne atunci din frumuseţea vieţii omu-lui între ceilalţi

şi ce valoare mai poate avea atunci omul ajunsastfel?

12. Când copiii cresc într-o familie lipsită de cre-dinţă, de iubire, de evlavie şi de orice morală, adică lip-sită total de Dumnezeu,

ce să devină ei altceva decât nişte nenorociţi, stri-caţi, vagabonzi, dezordonaţi, nepăsători, leneşi şi pri-mejdioşi?

Ce devin băieţii unei astfel de familiişi ce devin fetele crescute astfel?Dar cei care se vor naşte din ei?

13. Când într-o societate se înmulţesc şi devinmajoritatea astfel de elemente – e cutremurător să tegândeşti ce va deveni peste câţiva ani neamul acela în-treg!

Iată uriaşa răspundere a Statului, a Educaţiei şi aFamiliei faţă de Prezent şi de Viitor!

14. Constatarea acestei tot mai îngrijorătoare stăritrebuie să-i facă tot mai hotărâţi pe cei credincioşi înlupta contra stricăciunii din lume.


Dacă vedem ce urâtă şi ce primejdioasă devinestricăciunea oamenilor, trebuie cu şi mai mare hotărâresă luptăm împotriva ei.

15. În primul rând trebuie să înlăturăm hotărâţi – şidefinitiv – din viaţa şi din familia noastră orice necre-dinţă şi neascultare de Dumnezeu,

căci noi avem prima şi cea mai mare datorie spreasta;

iar apoi, cu tot ce putem, să luptăm pentru înlătura-rea acestui rău şi din jurul nostru,

pentru ca, prin Hristos şi prin credinţă, să revină ia-răşi însănătoşirea sufletului şi a vieţii familiei şi a nea-mului nostru.

16. Părinţi, educatori, păstori – şi orice om matur şisănătos –,

noi, toţi, avem marea datorie şi sfânta răspunderefaţă de copiii şi faţă de viitorul poporului nostru!

Să oprim răspândirea stricăciunii până când nu esteîncă prea târziu.

17. Să ne ridicăm pentru oprirea stricăciunii carevine în familie, în şcoală şi în societate prin necredinţăşi prin depărtarea de Dumnezeu.

Să trecem cu hotărâre la o îndrumare sănătoasă acelor care vin după noi, mai întâi prin credinţa şi evla-via din inima şi din purtarea noastră, apoi prin toatecelelalte mijloace pe care le avem, – din ale altora.

O, dacă acest strigăt îndurerat ar fi înţeles măcaracum, în acest al doisprezecelea ceas!


18. Până când noi nu vom avea condiţiile morale,nu vom avea nici curajul şi nici dreptul să le pretindemaltora.

Dar când noi trăim cinstitşi umblăm corect,şi muncim conştiincios, după voia lui Dumnezeu,

atunci, desigur,avem nu numai dreptul, ci şi datoria s-o cerem ori-

cui aceasta!

19. Nădejdea nu trebuie să ne părăsească nicio-dată.

Deznădejdea nu trebuie niciodată să pună stăpânirepe noi.

Nu există nici o stare, oricât de grea ar fi, ca să dăi-nuiască pe totdeauna.

Nu există nici un asupritor, oricât de tare ar fi el, casă rămână veşnic.

Nu există nici un rău care să nu se ducă şi nici unbine care să nu vină.

Numai să avem noi credinţă şi nădejde,adică să avem curaj şi răbdare până va birui Binele.

20. Adevărata nădejde şi credinţă se bucură încădin timpul luptei de lumina şi biruinţa viitoare. Căcicredinţa şi nădejdea cheamă lucrurile care nu sunt ca şicum ar fi (Rom 4, 17).

Şi nu se înşală niciodată, fiindcă Dumnezeu le aju-tă până ce în curând ajung şi ele să primească numelebiruitorului în lupta cea sfântă a mântuirii.


O, iată cununa strălucitoare cu care Domnul îl aş-teaptă pe orice ostaş şi luptător al Său! Nu dorim noioare cu tot sufletul s-o dobândim? O, dacă dorim, a-tunci vino, urmaşul meu, veniţi, fraţii şi surorile mele,să dăm năvală cu toate puterile noastre şi să alergăm cutoată stăruinţa noastră pentru a câştiga numele şi cunu-na biruinţei pe care ne-a făgăduit-o Domnul în ZiuaAceea, tuturor celor ce vom lupta până la moarte şi vomrăbda până la sfârşit!

Prin Sângele Lui Sfânt, Hristos, Domnul şi Împă-ratul nostru, ne-a garantat tuturor biruinţa. De aceea, săne avântăm şi mai hotărâţi înainte, spre Biruinţa Finală,cântând Numelui Său:

Slavă veşnică Ţie,Singurul Biruitor Etern şi Marele nostru Dumnezeu,

Iisus Hristos!Amin.


CUPRINS

Numele de biruinţă ................................................. 5În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin .......... 7

O, fericit biruitor .................................................... 81. Numele Biruitorului .............................................. 92. Ochiul şi lauda Domnului ................................... 163. Vrăjmaşii şi necazurile ........................................ 234. Nevinovaţii lui Dumnezeu ................................... 305. Bunătatea şi păcatul ............................................ 376. Tot despre cârtitor .............................................. 43

Iată ceasul pocăinţei ............................................. 497. Greşeala şi îndreptarea ....................................... 508. Durerea şi marginile ei ........................................ 569. Grija umblării noastre ........................................ 6210. Fă-ţi datoria ta ................................................... 6711. Nevoia cea mai mare ......................................... 7312. Când vom iubi pe Dumnezeu ........................... 7913. Bolile sufleteşti ................................................... 85

Două Mâini însângerate ....................................... 91


14. Binefacerea şi recunoştinţa ............................... 9215. Amintirile noastre neuitate ............................... 9816. Mila şi dreptatea .............................................. 10517. Lumina şi credincioşia .................................... 11118. Urechile şi ochii ................................................ 11719. Numele Domnului Iisus ................................... 123

O, cum să uit! ...................................................... 13020. Apărarea adevărului ....................................... 13121. Adevărata credinţă .......................................... 13722. Fericirea lumii întregi ..................................... 14323. Priceperea lui Dumnezeu ................................ 14924. Locul şi lucrarea lui Dumnezeu ..................... 15625. Adevăratele avuţii ........................................... 162

Numai Tu-mi poţi ................................................ 16826. Vremea chemării noastre ................................ 16927. Suferinţa Adevărului ....................................... 17528. Păcatul este moarte ......................................... 18129. Asuprirea este o ruşine ................................... 18730. Liniştea vieţii curate ........................................ 193Cuprins .................................................................... 200


Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele (publicat)

2. Mărgăritarul ascuns (publicat)

3. Piatra scumpă (publicat)

4. Lumina iubitului fiu (publicat)

5. Calea bunului urmaş (publicat)

6. Avuţia sfântului moştenitor (publicat)

7. Păşunile dulci (publicat)

8. Săgeţile biruitoare (publicat)

9. Cununile slăvite (publicat)

10. Poruncile Iubirii (publicat)

11. Răsplata ascultării (publicat)

12. Strălucirea Biruinţei (publicat)

13. Crucea Mântuitoare (publicat)

14. Eterna Iubire (publicat)

15. Mărturisirea Strălucită (publicat)

16. Porţile Veşniciei (publicat)

17. Numele Biruitorului (publicat)

18. Garanţia Veşnică

19. Lupta cea bună


20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)


Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Date post:	30-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	comorinemuritoarero
View:	478 times
Download:	25 times

Traian Dorz: Numele Biruitorului

Documents