+ All Categories
Home > Documents > Traian Dorz: Lupta cea bună

Traian Dorz: Lupta cea bună

Date post: 30-Jun-2015
Category:
Upload: comorinemuritoarero
View: 734 times
Download: 10 times
Share this document with a friend
231
Lupta cea bună 1 Traian Dorz Lupta cea bună 106 Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiinţă şi-n Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepădaţi nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, că tot ce nu-nţelegeţi astăzi o să-nţelegeţi mai târziu!
Transcript
Page 1: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 1

Traian Dorz

Lupta cea bună

106

Tot ce v-am scris aici cu lacrimie adevăr curat şi greu,mărturisit pe conştiinţăşi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepădaţi nici o frânturădin tot ce spun acum şi scriu,că tot ce nu-nţelegeţi astăzio să-nţelegeţi mai târziu!

Page 2: Traian Dorz: Lupta cea bună

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 978-973-710-098-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Lupta cea bună / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Dom-nului, 2007

ISBN 978-973-710-098-6

289(498) Oastea Domnului

Page 3: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 3

C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

19

TRAIAN DORZ

����� ��� ��

Gânduri alese,rânduri culese

cu scurte meditaţii duhovniceşti

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2008

Page 4: Traian Dorz: Lupta cea bună

4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Lupta cea bunăLupta cea bunăLupta cea bunăLupta cea bună

Lupta cea bună-a credinţei luptă-te, urmaşul meu,ca să iei a ei cunună fericit la Dumnezeu;că oricine-a dus această luptă până la sfârşita ajuns la Ţărmul Slavei un erou desăvârşit.

Fără luptă nu-i cunună, nici n-o vrea un suflet bun,căci cunună fără luptă numai mincinoşii-şi pun;lupta care-ţi dă cununa cea de aur luminoseste numai lupta sfântă pentru cauza lui Hristos.

Luptă-te s-ajungi cununa, fiu iubit şi drag urmaş,lui Iisus Biruitorul fii-I cel mai bun ostaş;Oastei Domnului, în frunte, fii-i cel dintâi stegarşi cununa străluci-ţi-va – soare pe-un etern hotar.

Adevărul tău e aur şi dreptatea ta-i oţel,steagul tău Hristos îl nalţă şi izbânda este-n El;în al Oastei tale nume este Numele Lui Sfântşi din cauza Lui, în lupte, nici un pas nu-ţi va fi-nfrânt.

Luptă-te crezând că Domnul este-n veci Biruitor,Slava Lui o să cuprindă Nesfârşitul Viitor;toţi vrăjmaşii Lui veni-vor de la Răsărit şi-Apusşi, zdrobiţi, vor recunoaşte că-Mpărat e-n veci Iisus.

Luptă-te şi mori eroic!… Cauza pentru care morieste Cauza-nvingătoare pe toţi Vecii Viitori;când Iisus Biruitorul Se va-ntoarce Glorios,toţi eroii Lui în Slavă vor fi-alături de Hristos.

Page 5: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 5

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,Marele nostru Dumnezeu şi Împăratul nostru Biruitor,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru că Tu ai părăsit tronul Slavei Eternepe care o aveai dinainte de Veşniciila Tatăl Tău şi Dumnezeul nostru,prefăcându-Te un Miel,şi, venind în mijlocul lupilor,ne-ai răscumpărat cu Sângele Tău nevinovatpe noi, cei vinovaţi,

Şi pentru că ai primit să dai, din iubire,Slava Ta pentru ocara noastră,Măreţia Ta pentru înjosirea noastră,Nevinovăţia Ta pentru păcătoşenia noastră,Slobozenia Ta pentru robia noastrăşi Preţul Tău pentru răscumpărarea noastră– Tu, Cel Sfânt, pentru noi, cei păcătoşi,

Şi pentru că, înarmat numai cu răbdarea şi nevinovăţia Ta,ai mers împotriva vrăjmaşului satana,cel plin de cruzime şi de nelegiuire,şi, primind lupta cu el şi cu toate puterile lui,l-ai zdrobit prin Jertfa Crucii Taleşi astfel ne-ai izbăvit pe noi,cei ce zăceam apăsaţi de călcâiul lui,fără nici o nădejde decât a Ta,

Şi pentru că, biruind pe ucigaşul nostru,ne-ai dat nouă nu numai izbăvirea,ci, făcându-ne părtaşi la biruinţa Ta,ne-ai dat şi nouă puterea să-l biruim în Numele Tău,ca să fim apoi părtaşi la Învierea Ta,la Împărăţia Ta, la Slava Taşi la cununa Ta Nemuritoare şi strălucită,

Slavă veşnică Ţie,Împăratul nostru Biruitor şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !

Page 6: Traian Dorz: Lupta cea bună

6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare…

Fără lacrimi, nu-i cântare dulce şi frumoasă,căci cântarea fără lacrimi duhul rece-l lasăşi cântarea fără lacrimi e numai din gură,numai lacrima cântării-i poate da căldură.

Fără luptă, nu-i cunună veşnică şi bună,căci cununa fără luptă este doar minciunăşi cununa fără luptă mâine veştejeşte,numai cea cu răni plătită veşnic străluceşte.

Fără jertfă, nu-i iubire, nici n-a fost vreodată,căci iubirea fără jertfă piere lepădatăşi iubirea fără jertfă-i numai amăgire;unde nu e nici o jertfă, nu e nici iubire.

Fără moarte, legământul nici un preţ nu are,legământ e numai cel ce ţine până moare;legământ e numai cel ce moare, dar nu lasă,numai moartea-ncununează dragostea frumoasă.

Fără-acestea, nici la Domnul nu-i nici o răsplată,căci răsplata cea cerească nu oricui e dată,ci răsplata cea cerească e-o adeverirec-o iubire şi-a dus crucea pân’ la răsplătire.

Page 7: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 7

1. LUPTA CEA BUNĂ

1. Lupta cea bună a credinţei începe, în viaţa celuicredincios, din chiar clipa predării în slujba lui Hristos.Din clipa intrării lui în Oastea Domnului cea vie şi sfân-tă. Sufletul care s-a încredinţat el însuşi, cu ochii lui, deadevărul mântuirii vesteşte cu putere acest adevăr şiluptă pentru el cu toată inima lui.

Dacă a încercat pe viu, el însuşi în viaţa sa, harulacesta, el îl mărturiseşte apoi cu toată îndrăzneala, latoţi semenii lui.

2. O, dacă ai frică de Dumnezeuşi dacă ai respect faţă de Adevăr,şi dacă ai conştiinţa marii tale răspunderi,– atunci vei căuta să vezi tu însuţi mai întâi ce dul-

ce-i viaţa cu Iisusşi apoi vei spune tuturora despre fericirea în Hristosşi vei fi binecuvântat atunci – căci vei spune cu

putere, cu convingere, cu lacrimi şi cu jertfă, până lasfârşitul vieţii tale.

Page 8: Traian Dorz: Lupta cea bună

8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Lupta cea bună a adevăratei credinţe, ca şi a ade-văratei iubiri, nu va mai cunoaşte niciodată frica.

Nu ştiu, Dumnezeu ştie, dar parcă îmi vine să spuncă cine a ajuns să fie stăpânit puternic de frică, acela n-aavut niciodată o dragoste adevărată; s-a adeverit astfel căadevărată era în el frica, şi nu dragostea de Dumnezeu.

4. Cine a ajuns să se retragă din lupta înflăcărată şifericită a lui Hristos, acela parcă n-a avut niciodată, niciînainte, credinţă vie.

Căci unde a fost odată o adevărată credinţă vie,aceasta nu poate sfârşi cu nici un preţ în renunţarea laslava credinţei;

şi unde a fost odată o adevărată dragoste, aceastanu se poate îneca de tot în moleşeala fricii sau în mlaş-tina descurajării.

5. Dacă au strălucit cândva şi în cineva, o vreme,credinţa şi iubirea acelea care s-au putut prăbuşi apoi,strălucirea lor se dovedeşte a fi fost înşelătoare

precum stelele care se văd căzând [şi care] nu aufost niciodată stele statornice şi nici nu sunt stele, fiind-că stelele statornice nu cad niciodată; ele rămân mereusus şi nu-şi lasă locul şi nici slujba lor.

Stelele cele ce cad nu sunt stele,ci numai nouă ni se pare că au fost.Aşa sunt [pretinşii] luptători ai Domnului.

6. Ce cutremurător de serioasă este cernerea vieţiiacesteia pentru credinţa sufletelor şi pentru lupta acesteicredinţe,

Page 9: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 9

pentru păstrarea făgăduinţei mântuiriişi pentru verificarea statorniciei noastre faţă de

Dumnezeu!

7. Iată cât de mulţi eram noi odată, când am pornitla început pe urmele lui Hristos, în Lucrarea Lui, la che-marea Sa!

Şi cât de mulţi au fost luaţi în curând de vânturileşi de furtunile pe care le-am întâlnit

şi de cernerile încercărilor prin care am trecut!

8. O foarte mare parte dintre noi au fost luaţi de su-flul fricii şi apoi împinşi în întunericul unor înşelătoareadăposturi.

Acestea, de fapt, nu sunt „prudenţe“,ci lepădări.

9. O, „fruntaşi“ ai Lucrării lui Dumnezeu, care nu-L mai mărturisiţi pe Hristos acum

din pricină că frica v-a cuprins inimile şi v-a îm-pins în lepădări, – iar lepădarea v-a dus să părăsiţi detot lupta Domnului –,

ce tristă este starea voastră acum!

10. Ce amăgitoare vă sunt gândurile şi ce zadarnicăeste „prudenţa“ voastră!

Credeţi voi că, dacă Domnul va vrea să vă pună încuptor, ascunzişul vostru va fi scutit de flăcări? Sau căsuferinţa pentru Hristos este o ruşine?

11. Credeţi voi că, dacă Domnul v-a chemat la olucrare şi voi n-o faceţi, nu ştie El de asta?

Page 10: Traian Dorz: Lupta cea bună

10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Credeţi voi că – dacă El vă trimite la vreo Ninive,iar voi nu mergeţi,

sau dacă vă cere o jertfă, iar voi o refuzaţi,– veţi scăpa?

12. Are Dumnezeu o mie de căi prin care să vă a-runce pe cei fricoşi şi lepădaţi în mâinile acelora de ca-re vă este frică!

Dacă voi vă temeţi mai mult de oameni decât deHristos!

13. Credeţi voi că n-are Dumnezeu mijloace să văia din mâini idolul pentru care v-aţi dezlipit de El?

Sau comoditatea pentru care aţi renunţat la luptaLui?

Sau viaţa aceasta netrebnică pentru care sunteţi ga-ta să vă luaţi ochii de la cealaltă?

14. O, „fruntaşi“ ai Lucrării lui Hristos,unde vă este mintea sănătoasă când lăsaţi să vă în-

tunece frica de oamenisau teama de viitor?

15. Cel mai trist faliment al luptei şi al credinţeicuiva este frica de oameni şi teama de necunoscut.

De ce oare tocmai unii dintre cei care ştiu celmai mult despre Dumnezeu cred în El uneori cel maipuţin?

Şi până când oare se vor teme ei mai mult de oa-meni şi de năluci decât de Dumnezeu?

Page 11: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 11

16. Poruncile lumii sunt miile,dar a lui Dumnezeu e numai una.Toate, numai şi una singură: IUBIREA.Şi totuşi oamenii vor să ţină miile de porunci ale

lumii, – dar nu vor să o ţină pe cea una singură a luiDumnezeu.

17. Slava lumii cere o mie de condiţii,dar slava lui Dumnezeu cere numai una (II Tim

4, 8).Şi totuşi cei mai mulţi oameni se străduiesc să le

împlinească pe cele o mie ale lumii, – dar nu-şi dau nicio silinţă pentru cea a lui Dumnezeu.

18. Fericirea trecătoare are mii de primejdii,dar cea veşnică, numai una singură: păcatul.Şi totuşi oamenii se ştiu feri de cele o mie, dar cad

în cea una singură.Fiindcă în primejdiile trecătoare cred toţi, dar în

cea veşnică, aproape nimeni.

19. Pentru sufletul lumesc şi necredincios, miile deporunci ale oamenilor sunt mai ascultate decât unicaporuncă a lui Dumnezeu

şi slava oamenilor este mai căutată, cu tot preţul eiuriaş de jertfe pe care îl cere aceasta, fără a promite mă-car o speranţă adesea,

decât slava lui Dumnezeu care dă atât de mult – şicere în schimb numai atât de puţin.

20. Fericirea trecătoare este mai râvnită de oameni

Page 12: Traian Dorz: Lupta cea bună

12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

– deşi este plătită uneori atât de scump, că nu se maipot bucura de ea când li se pare că nu au dobândit-o, –

decât fericirea eternă, dăruită atât de îmbelşugat decătre Hristos (Mc 10, 30).

O, Dumnezeule al Înţelepciunii Veşnice, dăruieş-te-ne tuturor înţelepciunea de Sus, care ştie totdeaunasă aleagă bine.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Când te-ndeamnă conştiinţa, taci şi o urmează,ea e soarele ce-n noapte calea-ţi luminează;cine-ascultă îndrumarea de la prima calee ferit întotdeauna de-a cădea-n greşale.

*

Conştiinţa-nştiinţează când vreun rău pândeşte.Cine-ascultă-nştiinţarea nu se osândeşte.

Page 13: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 13

2. CE ALEGEM NOI?

1. O, ce înşelătoare şi ce înşelată este inima oame-nilor,

ce uşuratică este mintea cea necredincioasăşi ce uşor se lasă ispitită ea şi pierdută de diavolul!Normal ar fi ca omul – fiecare om – să se trezească

măcar o dată în viaţă şi să-şi vină în adevărata fireşi, aşezându-se la răspântia acestor drumuri între

cele două căi – a vieţii şi a morţii –,să judece chibzuitce merită să fie alesşi ce trebuie să fie lepădat!

2. Oricine a stat numai o clipă să gândească bine laaceste lucruri a înţeles fără greutate

şi a ales fără întârziere ceea ce merită să fie ales:viaţa adevărată cu Dumnezeu, şi nu cea înşelătoare cusatana. Bucuriile veşnice, şi nu cele trecătoare. Slavalui Dumnezeu, nu slava lumii.

Page 14: Traian Dorz: Lupta cea bună

14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Dar cel care mai aleargă şi acum după foloaselepământeşti,

după slava oamenilorşi după fericirea vremelnicămai mult decât după Dumnezeu,acela dovedeşte că este un om nechibzuit care lea-

pădă stânca şi-şi alege nisipul (Mt 7, 24-27).

4. Iubeşti tu oare acum mai mult slava oamenilorsau ocara lui Iisus,

– deşi ştii că trecătoarea slavă a lumii e ocara veş-nică şi că ocara trecătoare a lui Hristos e slava veşnică?

În alegerea aceasta stă înţelepciunea ta.

5. Alegi tu mai degrabă să suferi împreună cupoporul lui Dumnezeu acum, spre a te bucura cu Elîn Cer,

sau să te bucuri de bogăţiile de o clipă ale lumii şide slava ei atât de scurtă

şi atât de vinovată,– dar plătită atât de scump de ruşinea veşnică?

6. Cauţi tu să-L slăveşti mereu pe Domnul prin toa-te cuvintele tale, purtările tale şi lucrările tale

sau cauţi să-l slăveşti pe omca şi cum de la om ar veni totulşi omul ar fi totul?

7. Ţi-ai făcut tu ca Stăpân şi Domn al tău pe Dum-nezeul cel Viu şi Atotputernic, ca să te închini numaiLui şi să-L slăveşti numai pe El,

Page 15: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 15

sau ţi-ai făcut din vreun om un idol şi te supui ido-lului tău?

8. Căutat-am noi oare cu adevărat să facem cinstelui Dumnezeu, având temerea şi ascultarea de El,

sau ce facem este numai să-i aducem omului slavăca unui dumnezeu, fiindcă de om ne temem?

Să nu fie aşa!

9. Dacă vom umbla slăvindu-L pe Dumnezeu,ne vom înălţa mereu spre El, Care este Desăvârşirea,şi vom ajunge tot mai desăvârşiţi…Dar dacă vom privi slăvindu-l pe om,ne vom coborî tot mai jos.Când nivelul nostru este ţinta noastră, atunci nu ne

vom înălţa, ci ne vom coborî tot mai mult.

10. În vremile când cei mai mulţi din norod nu potcrede

şi când cei mai mulţi dintre fruntaşi se tem,atunci adevărul trebuie strigat, fiindcă numai un

mare curaj îi mai poate trezi pe cei prăbuşiţi.

11. În vremile când lumea este cuprinsă de necre-dinţă,

iar cei care trebuie să-i arate adevărul sunt cuprinşide frică,

atunci trebuie cel mai mare curaj, fiindcă atunci seva cere neapărat jertfa.

Şi vor fi făcuţi martiri.

Page 16: Traian Dorz: Lupta cea bună

16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

12. În vremile când Hristos are tot mai slabi cre-dincioşi şi tot mai puţini mărturisitori,

atunci, cu cât unii se retrag în dos şi se cruţă mai cuteamă, cu atâta, cei care nu-L pot părăsi pe Domnul Ii-sus Hristos şi nu pot tăcea Cuvântul Său

trebuie să păşească mai în faţă, mai cu curajşi să strige mai tare vestea mântuirii Lui.

13. Preţul mărturisirii adevărului rămânând acelaşi;cu cât unii îşi retrag partea lor, cu atâta ceilalţi trebuiesă fie gata a da mai mult, acoperind şi lipsa celorlalţi.

Povara fiind aceeaşi, cu cât unii se retrag, cu atâtacei care nu se pot retrage trebuie să poarte mai greu,ducând şi partea acelora.

14. Cinstea de-a sta de-a dreapta şi de-a stânga luiHristos în împărăţia Lui este mare şi este dorită de atâtde mulţi ucenici ai lui Iisus – după cum a fost dorită şicerută cândva de cei doi fraţi, Iacov şi Ioan (Mc 10,35-40);

dar cinstea aceasta este legată de un pahar şi de unbotez…

– Puteţi să-l beţi? i-a întrebat Iisus.– Putem, i-au răspuns ei.Şi pentru că au putut au şi dobândit cinstea aceasta.Şi se vor bucura veşnic de ea, fiindcă au şi băut pa-

harul Lui.

15. Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit ce-rerea:

Page 17: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 17

unul dintre cei doi fraţi a murit cel dintâi pentruHristos (Fapte 12, 2).

Iar celălalt a rămas cel din urmă (In 21, 22).

16. Totul este să poţi fi gata de orice,adică să ai o credinţă şi o dragoste aşa de mari şi de

adevărate faţă de adevăr,încât oricare ar fi preţul mărturisirii lui, să nu re-

nunţi la elşi să nu-l părăseşti.Numai aşa se poate dobândi cununa lui.

17. Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelo-ra care au fost ucenicii Lui să fie gata oricând pentrupaharul cel amar

şi pentru botezul cel greu.Când acest pahar şi acest botez vin pe neaşteptate –

atunci, de silă, poate că sunt mai mulţi ucenici care îlprimesc,

căci, vrând-nevrând, nu pot să nu-l primească…

18. Dar când paharul şi botezul de foc al lui Iisusse apropie mai încet de ucenicii Lui

sau când pare că se apropie,– atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice

pentru El.Şi abia atunci se văd cât de puţini sunt acei care pot

răbda de bunăvoie lângă Hristos.

19. Atunci când vine marea încercare a credinţei, numai rămâne decât o singură alegere: soarta lui Hristos.

Page 18: Traian Dorz: Lupta cea bună

18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Atunci cei fricoşi fug sau se milogesc.Atunci tot ce mai fusese înainte o rezervă este în-

lăturat sau tot ce mai era prevedere se pierde – şi numai rămâne decât o singură cale: jertfa.

20. Tot ce mai fusese înainte de încercare, pentruadevăratul ucenic al Domnului, o prudenţă, o grijă, oteamă, poate, este aruncat, şi sufletul nu-L mai vede de-cât pe Hristos.

Atunci ucenicul iese cu curaj în faţă, asumându-şitoată răspunderea înaintea oricărei puteri, şi strigă:

– Da, cred în Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorulmeu!

Doamne Iisuse, întăreşte-i pe toţi ucenicii Tăi, săspună aşa.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Conştiinţa este glasul lui Hristos cel pus în noica să ne înştiinţeze de păcat şi de noroisau ca să ne mustre-ndată ce-am căzut în vreun păcat.Vai de cel ce nu ascultă nici vestit şi nici mustrat!

Page 19: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 19

Mai poţi să crezi?Mai poţi să crezi?Mai poţi să crezi?Mai poţi să crezi?

Mai poţi să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc,după durerea cruntă cu care Te-am străpuns?Mai am s-ajung vreodată să pot s-o ispăşescşi plânsul pocăinţei să simt că mi-e de-ajuns?

Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei,cum mă priveai nainte, cu-ncredere şi dor,sau totdeauna ochii Ţi-i vei întoarce grei,să nu mă mai zdrobească, văzând durerea lor?

Mai poţi să-mi mergi, Iisuse, alăturea pe-un drumcum îmi mergeai odată voios şi fericit,sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum,lăsându-mă cu piatra de care m-am lipit?

…O, Dragoste Divină, ce-amar Te-am întristatşi ce adânc mă doare tot sufletul pustiu!Mai este vreo nădejde să pot mai fi iertat,sau voi muri în plânsul prea greu şi prea târziu?

O, crede-mă, Iisuse, când spun că Te iubesc,chiar dacă spun aceasta cu ochii în pământ,că nu-i mai grea povară ca vina ce-o simţesccă am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfânt.

Page 20: Traian Dorz: Lupta cea bună

20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. ADEVĂRATUL UCENIC AL DOMNULUI

1. Adevăratul ucenic al lui Hristos, în ceasul mariiîncercări, este un strigăt al adevărului, prin curajul său,prin hotărârea sa, prin tăria lui, prin demnitatea lui, prinhotărârea de martiriu – ca Ştefan – pentru Hristos.

El strigă cu graiul său, cu condeiul său, cu atitudi-nea sa.

El strigă luminos, cuviincios şi smerit – dar hotărât– prin faptele şi prin curajul său sfânt.

2. Viaţa şi mărturisirea unui ucenic hotărât pentruHristos este o atitudine ca un strigăt. El strigă până laprimejdie, până la sânge, până la moarte, prin răbdareasau prin tăcerea nevinovăţiei şi frumuseţea credinţei sa-le neclintite.

Iar după moarte va deveni un strigăt veşnic netăcut,alături de Hristosşi pentru El,împotriva tuturor tiranilor de orice fel şi de ori-

când. Până la totala şi veşnica lor dispariţie.

Page 21: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 21

3. De aceea, frate, nu tăcea nici tu, niciodată – cistrigă împotriva păcatului şi pentru mărturisirea luiHristos, Domnul şi Mântuitorul tău.

Dar mai ales să nu taci din laşitate, din frică sau dinlene – atunci când eşti convins de adevăr.

Şi eşti credincios în Dumnezeul şi Hristosul tău.

4. Chiar dacă ar trebui să fii turnat şi tu ca o jertfăpentru triumful lui Hristos, nu tăcea când este mai ne-voie de Hristos decât de soarele de pe cer.

Căci numai curajul adevărului îţi va da o veşnicăstrălucire şi o vrednică cinste în viaţa aceasta şi în ceaveşnică.

5. Ce înseamnă cuvântul acesta: „Cine vă primeştepe voi, pe Mine Mă primeşte”?

Fiecare ucenic al Domnului Iisus trebuie să fie unlocţiitor al Învăţătorului şi Domnului său

şi fiecare vestitor al Evangheliei este un glas alLui.

Fiecare îndrumător este un arătător al lui Iisus, caun deget al Său, cu care Hristos arată calea.

Atunci da, pentru că fiecare este o copie a Mode-lului Său Sfânt.

6. Viaţa ordonată este una dintre cele mai dumne-zeieşti virtuţi.

Aceasta înseamnă să faci totul bine. Şi totul latimp,

– adică să nu întârzii niciodată şi de la nimic. Nici

Page 22: Traian Dorz: Lupta cea bună

22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

de la rugăciune, nici de la meditaţie, nici de la biserică,nici de la adunare, nici de la post, de nicăieri.

Ci să-ţi plăteşti orice datorie şi la timpul ei, faţă deoricine. Şi în totalitatea ei.

7. A-ţi face datoria faţă de toţi înseamnă şi aceasta:să dai orice ajutor, orice sfat, orice exemplu când tre-buie, cui trebuie, unde trebuie şi cât trebuie.

Să te sileşti întotdeauna spre o tot mai mare sfinţirelăuntrică, atât pentru ochii oamenilor, cât şi pentru ailui Dumnezeu.

8. Dă-ţi toate silinţele ca să sui spre o tot mai dem-nă, mai cinstită şi mai folositoare viaţă în afară, printrecei între care eşti.

Să fii măsurat în vorbire, chibzuit în fapte, mărginitîn dorinţe.

Să fii atent cu oricine, încrezător în prea puţini şicuviincios cu toţi.

9. Să fii mulţumitor pentru orice, îndatoritor faţă deoricine şi punctual oriunde.

Să fii serios în mulţime, iubitor în familie, smeritîntre fraţi şi sfânt în singurătate.

10. Să iubeşti înfrânarea oricând, bunătatea oriundeşi dreptatea oricui.

Să umbli evlavios cu orice om, să stai numai câteşti folositor în orice loc.

Şi să cauţi a fi ca Hristos, în tot timpul şi în totlocul.

Page 23: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 23

11. Atunci cine te va vedea pe tine se va gândi tot-deauna la Hristos.

Şi va fi îndemnat să te urmeze către El.Atunci viaţa ta adevărată se va revărsa mereu cu

binecuvântare spre tine, cu bucurie spre alţii şi cu slavăspre Dumnezeu.

12. Cine trăieşte în felul acesta va umbla mereu înprezenţa lui Dumnezeu, în lumina lui Hristos şi în roa-dele Duhului Sfânt.

Va avea în mintea lui sănătoasă inteligenţa înţelep-ciunii cereşti.

Va avea rugăciunea totdeauna fierbinte şi cuvântulîntotdeauna ziditor.

13. Adevăratul ucenic va căuta să placă totdeaunalui Dumnezeu, chiar dacă ar întâmpina orice împotrivi-re din partea lumii.

Va vorbi totdeauna adevărul: simţit, blând, respec-tuos, dar hotărât.

Va înţelege pe oricine, va învăţa de la toţi şi va fipildă tuturor.

14. O, desigur, nu dintr-o dată se ajunge la starea a-ceasta, dar cui îşi dă toate silinţele, Harul Domnului Ii-sus îi ajută să ajungă.

Întrebarea este numai: cât ne dăm noi silinţele, cuvoinţa de a ajunge? Cât luptăm şi cât lucrăm pentru a-ceasta?

15. Şi cei dinainte de Hristos, ca şi cei care veneau

Page 24: Traian Dorz: Lupta cea bună

24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

după El – şi care au avut vreo strălucire în lumea a-ceasta – toţi au primit lumina lor numai de la El.

După cum soarele luminează şi înaintea sa, până nurăsare, şi înapoia sa, după ce a apus. Şi toate cele lumi-noase îşi primesc lumina lor tot de la El.

16. De când a venit lumina, de cum vine soarele,nu mai există întuneric,

căci întunericul a fost biruit prin chiar ivirea lumi-nii, prin chiar răsărirea soarelui.

Ceea ce mai pare întuneric acum este numai lipsaluminii acolo unde soarele nu este lăsat să pătrundă.

Ca şi lipsa lui Hristos, care creează întunericul pă-catului.

17. De când a venit Hristos în lume, nu mai existăosândire,

nici putere a păcatului,nici judecată a morţii.Ceea ce mai este din toate acestea acum este numai

lipsa lui Iisus din cineva, de undeva, de cândva, – unden-a fost primit şi lăsat să pătrundă Hristos.

18. Şi după cum întunericul exista mai înainte, ca oputere şi ca o stăpânire, până la venirea luminii, iar lu-mina l-a nimicit cu venirea ei,

tot aşa, osânda, păcatul şi moartea existau ca nişteputeri ale răului şi ale nimicirii înainte de Hristos,

iar Hristos, la venirea Lui, le-a nimicit, pironin-du-le pe Cruce prin răstignirea Lui,

Page 25: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 25

şi le-a dezbrăcat de orice putere,şi le-a făcut de ocară înaintea lumii.

19. La Golgota, printr-un salt uriaş, totul a fost iz-băvit în lumină ca atunci când soarele se ridică pestenişte munţi uriaşi.

De atunci, singura osândă este neprimirea lui Hristosşi singurul păcat este neascultarea de Hristos,şi singura moarte este ruperea de Hristos,şi singurul întuneric este lipsa luminii lui Hristos.

20. De aceea, dacă lumea va fi osândită şi dacă su-fletul cuiva va fi osândit şi judecat, va fi aşa numai pen-tru că, odată venită lumina în lume, oamenii au iubitmai mult întunericul, neprimind Lumina (In 3, 19);

şi păcatul, fiindcă n-au crezut în Hristos (In 16, 9;Fapte 2, 22-23);

şi judecata, pentru că au făcut acest mare rău cucunoştinţa,

alegându-şi cu voia şi cu ştiinţa lor neascultarea deDumnezeu.

O, Dumnezeule Bun, îndură-Te şi trezeşte-i dinmoartea aceasta.

Amin.

Page 26: Traian Dorz: Lupta cea bună

26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

4. ADEVĂRATA ADORAŢIE A LUI DUMNEZEU

1. Ce fericit de simplu şi de sigur este totul când Îladori pe Dumnezeu în cea mai limpede credinţă,

din cea mai adâncă smerenie şi din cea mai curatăsinceritate,

în cea mai dulce părtăşie frăţească!Aceasta este adevărata adoraţie dorită de Dumnezeu.

2. În această adevărată adoraţie vezi că fiecare lu-cru de pe pământ

şi fiecare fiinţă,şi fiecare întâmplareeste într-o înlănţuire de minuni ale dragostei, ale

înţelepciunii, ale bunătăţii şi ale puterii lui Dumnezeu,toate spre binele şi fericirea noastră, a acelora care Îladorăm astfel.

3. Din această stare vezi că oricare altă fericire depe pământ decât cea a ascultării de Hristos devine ne-trebnică îndată ce o priveşti în lumina Lui.

Page 27: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 27

Şi că nimic pe lume nu ţi se pare nici mai uşor, nicimai fericit decât să-L iubeşti pe Domnul şi Dumnezeultău cu toată inima ta şi să-I dovedeşti cu grabă şi cu bu-curie aceasta în orice fel şi în orice timp poţi.

4. Atunci Îl regăseşti pretutindeni pe Hristos şisimţi pretutindeni un nebănuit îndemn să-L slăveşti,să-L mărturiseşti şi să I Te închini.

Atunci în orice singurătate vei găsi un loc de rugă-ciune şi de meditaţie. Şi în orice om, un ascultător alCuvântului dragostei Lui.

5. Atunci orice faci izvorăşte din convingerea că nuexistă o altă întrebuinţare mai fericită a timpului tău, asănătăţii şi a puterii tale, a inteligenţei şi a talentuluitău, a întregii tale vieţi decât a-L sluji şi a-L slăvi peHristos, Lumina şi Viaţa ta şi a întregii lumi.

6. Ascultarea este chipul lui Hristos, Domnul nos-tru, şi ea este toată lucrarea Duhul Sfânt.

Neascultarea este chipul şi este toată lucrarea luiAntihrist.

Cine are duhul ascultării este din Duhul lui Hristos(Flp 2, 3-8).

Cine are duhul neascultării este din duhul lui Anti-hrist (I In 2, 22 şi 4, 3).

În aceasta se cunosc cei ai lui Dumnezeu şi cei ailui satan,

fiindcă roadele celor care au duhul lui Hristos suntarmonia, unitatea, pacea şi dreptatea.

Pe când roadele vrajbei, ale dezbinării, ale pizmeişi ale urii arată că cei ce le produc sunt de la cel rău.

Page 28: Traian Dorz: Lupta cea bună

28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

7. Toată lumea de acum şi toată viaţa desfăşuratăpe faţa păcatului este numai o luptă uriaşă între Cel Bunşi cel Rău.

Între puterile şi duhurile Binelui şi puterile şi duhu-rile Răului. Şi fiecare suflet este al celui de partea cui sedă de bunăvoia lui.

8. Atât oamenii, cât şi întâmplările sunt numai u-neltele de care se folosesc aceste două puteri în luptalor de stăpânire şi de întâietate asupra tuturor celor vă-zute şi a celor nevăzute.

Toate binecuvântările şi blestemele sunt urmareafaptelor celor care se pun de bunăvoia lor în slujba unu-ia sau a celuilalt.

9. În încleştarea uriaşă de duhuri, oamenii iau par-te, fiecare, în slujba duhului de care se lasă stăpânit şicare îl foloseşte apoi în lupta sa împotriva celuilalt. Oria Binelui împotriva Răului, ori a lui satan împotriva luiDumnezeu. Atât unii, cât şi ceilalţi vor primi răsplatapentru tot ce fac.

10. Până când omul nu cunoaşte binele şi răul,omul, prin el însuşi, nu este nici bun, nici rău.

Bun sau rău devine omul singur, numai după aceea,când cunoaşte;

credincios sau necredincios se face el singur, dupăce este pus în faţa Credinţei sau a necredinţei

şi după ce îşi alege el singur ori una, ori alta.

11. Până când nu aude, omul nu ştie;

Page 29: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 29

şi până când ştie, omul nu este vinovat că nu pă-zeşte,

căci el nu păzeşte, fiindcă nu ştie ce să păzească. Şide ce să se păzească. Nu este vinovat, fiindcă, până nuştie, se presupune că dacă ar fi ştiut ar fi păzit şi s-ar fipăzit.

După cum s-a şi adeverit cu mulţi când au ştiut.

12. După ce omul aude cuvintele lui Dumnezeu cuînştiinţarea despre care anume este voia Lui

şi după ce cunoaşte poruncile de înfrânare de la totceea ce este împotriva voii Sfinte a lui Dumnezeu

şi totuşi nu le ţine în seamă şi nu vrea să le pă-zească,

– atunci omul nu mai poate avea nici o dezvinovă-ţire pentru păcatul său,

căci ce dezvinovăţire ar mai putea avea apoi?

13. E jalnic să faci răul împotriva Făcătorului şiBinefăcătorului tău

– şi totuşi să nu-ţi dai seama nici atâta că ceea cefaci este rău, chiar dacă nu cunoşti Cuvântul lui Hristos.

Puţini oameni pot avea dezvinovăţirea aceasta!

14. Dar când faci răul cunoscând Cuvântul celSfânt,

ba încă chiar răstălmăcind acest Cuvânt, ca să-ţifaci ţie din El îndreptăţiri pentru păcatele de care nuvrei să te pocăieşti,

– atunci aceasta este cumplit de vinovat… şi numai este ceva omenesc. Ci este ceva satanic.

Page 30: Traian Dorz: Lupta cea bună

30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

15. Într-adevăr, osânda acestor oameni este dreap-tă, oricât de veşnică şi de cumplită este ea, fiindcă eidevin demoni prin voia lor liberă

şi împotriva voii lui Dumnezeu.

16. Viaţa cu Hristos este, pentru sufletul credincios,o dulce adorare a lui Dumnezeu.

De cum a cuprins-o lângă inima sa, cu lacrimi debucurie, a simţit-o arzându-l ca o înştiinţare.

Prietenia ei nu-i este familiaritate şi obişnuinţă,nici dragostea ei nu-i este alintare şi îngăduinţă,nici făgăduinţele ei nu-i sunt cadouri în îmbuibare,– ci dulci binecuvântări primite din partea Celui

adorat de sufletul său.

17. Drumurile unei vieţi de adorare a lui Dumnezeunu-i sunt distracţii şi uşurătate,

nici luptele ei nu-i sunt istorii şi serbări,nici încercările ei nu-i sunt închipuiri şi poveştişi nici cerinţele ei nu-i sunt tocmeli şi târguială,– ci toate ale ei sunt comorile cele mai de preţ pen-

tru sufletul credincios.

18. Au fost uneori în viaţa mea căi pe care am mersdorind să nu mă însoţească Cuvântul şi îngerii Dom-nului, dar n-am putut scăpa de El şi de ei.

Cuvântul m-a însoţit mustrându-mă pas cu pasatunci, iar îngerii Domnului m-au păzit cu feţele aco-perite.

Aş fi dorit să pot astupa glasul Domnului, dar nuL-am putut, până L-am ascultat.

Page 31: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 31

19. Au fost locuri în care aş fi dorit să-mi vorbeas-că Domnul altfel de cum îmi vorbea.

Dar, oricât am căutat să-Şi schimbe glasul faţă demine, nu Şi l-a schimbat. Şi, o, ce bine a făcut Domnulatunci că nu mi-a făcut voia mea!

20. Au fost vremuri când L-am auzit pe Domnulvorbindu-mi mai încet şi mai îndepărtat,

dar, oricât de încet mi-a vorbit, tot am înţeles ce-micerea.

Slavă veşnică Lui, Care nu m-a părăsit până în ziuacând L-am ascultat.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Să-ţi asculţi de conştiinţă de la prima-nştiinţare,astfel scapi de multe greşuri ce te pot târî-n pierzare;dacă n-o asculţi pe prima, următoarele-s mai slabeşi-apoi poţi uşor ajunge printre iude şi barabe.

Page 32: Traian Dorz: Lupta cea bună

32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

5. CUVÂNTUL ŞI PAZA DOMNULUI

1. Slăvit să fie Domnul, căci El a avut milă şi demine – şi, în cele mai lungi vremuri din toată viaţamea, Cuvântul sfânt mi-a fost un însoţitor nedespărţitşi îngerii Domnului mi-au fost nişte paznici bucuroşi.Ce fericite au fost pentru mine aceste vremuri! Şi cebinecuvântate au fost aceste drumuri, însoţit de El şipăzit de ei!

2. Ce bine a fost când, Cuvântul Domnului, cu dra-goste l-am întrebat, l-am ascultat şi l-am urmat oriundem-a chemat sau m-a trimis.

Când, dacă m-a mustrat, nu l-am îndepărtat, nici nui-am pus pe gură palma vinovată.

3. Ce bine a fost când Cuvântul Domnului m-a lo-vit peste păcat, iar eu nu m-am ridicat împotriva lui!

Când mi-a străpuns adânc inima, pentru a îndepărtadin ea microbul îndărătniciei, al nepăsării şi al trufiei,

Page 33: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 33

iar eu nu m-am ridicat cu vrăjmaşă împotrivire, să nu-Lascult.

4. Atunci şi el mi-a devenit tot mai bun prieten şitot mai dulce mângâietor.

Prin flăcări a fost cu mine şi m-a scos din ele, avândochii inimii nespus mai pătrunzători decât îi aveam maiînainte.

Din valuri m-a scos cu o înţelegere mai limpede şimai înaltă

şi nu mai doresc să se coboare el la mine, ci dorescsă mă sui mereu eu spre el.

5. Nu mă mai interesează nimic din tot ce-mi spunelumea,

dar preţuiesc din tot sufletul meu tot ce-mi grăieşteCuvântul cel Sfânt.

Nici nu mă tem de nici un drum pe care mă cheamăEl, fiindcă simt ce puternici sunt îngerii cărora Împă-ratul meu le-a poruncit să mă însoţească, păzindu-măprin toate cele ce le voi avea de întâmpinat.

6. Tatăl Însuşi a voit ca Solia Sa trimisă lumii să fiedesăvârşită şi în fond, şi în formă.

Şi în miez, şi în coajă.Şi în conţinutul ei lăuntric, şi în înfăţişarea ei din

afară.Nimic din ce a făcut Dumnezeu nu este decât aşa.O, dacă şi ceea ce facem noi ar fi la fel...

7. Mulţi dintre cei ce zic că sunt slujitori ai Dom-

Page 34: Traian Dorz: Lupta cea bună

34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

nului Iisus spun despre Jertfa Lui, dar nu vorbesc şi nutrăiesc ca unii care au căpătat răscumpărarea sufletuluilor prin această Jertfă. Spun despre viaţa cu Hristos, darîn glasul lor nu se simte puternic fiorul încredinţăriipersonale despre aceasta.

8. Ce tristă şi ce slabă este rugăciunea acelui sufletcare nu este încredinţat de puternica prezenţă a luiDumnezeu în faţa sa şi a sa în faţa lui Dumnezeu, în tottimpul acestei rugăciuni!

9. Mulţi cred că numai credinţa este îndeajunspentru mântuire, fără a mai socoti de nici un preţ în-semnat în aceasta şi faptele. E adevărat că este scris:„credinţa i-a fost socotită ca neprihănire”… dar o cre-dinţă de preţul acesta este neapărat însoţită de fapte,fiindcă ele au făcut-o să fie aşa.

10. Mulţi îşi cheltuiesc toată puterea lor în a pre-dica despre iubire cu buzele, în a cânta despre ea cuinstrumentele şi în a scrie despre ea cu condeiul…Iar când trebuie să o împlinească cu fapta lor – numai au putere, fiindcă toată câtă o aveau era aceea pecare o cheltuiseră cu buzele, cu instrumentele, cucondeiul lor.

11. Mulţi cred că este de-ajuns să mergi la Biseri-că, la adunare, la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.Dar cum trebuie să stea ei acolo, cum trebuie să fie as-cultarea, purtarea, îmbrăcămintea, atitudinea lor tot

Page 35: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 35

timpul stării acolo în faţa Domnului şi a CuvântuluiSău, la aceasta nici nu gândesc.

Ce mare amăgire! Ce zadarnică osteneală! Ce gro-zavă pagubă!

12. Mulţi cred că este de-ajuns să preţuiască miezulşi că pot dispreţui coaja, fără să gândească deloc la ma-rea înţelepciune a lui Dumnezeu, care le-a făcut peamândouă, şi că fiecăruia El i-a dat un mare rost. În-tr-un fruct sănătos, miezul nu este fără coajă şi nicicoaja fără miez. Una nu poate trăi fără cealaltă.

Aşa şi credinţa fără fapte.

13. Nu este de-ajuns numai conţinutul fără formă,după cum nici forma fără conţinut. Forma adevereşteconţinutul, iar conţinutul dă valoare formei.

Numai înţelesul duhovnicesc, fără cel material,nu-i de-ajuns. După cum nici înţelesul material, fără celduhovnicesc…

Sufletul cel nevăzut nu poate lucra fără trup, dupăcum şi trupul este mort fără sufletul său.

14. Nimeni nu poate tăgădui că Viul Cuvânt al luiDumnezeu este cuprins în Cartea Bibliei. Nimeni nupoate spune că acest Cuvânt viu şi duhovnicesc estehârtie, carton, cerneală şi pânză, cum este Cartea Bibli-ei. Dar orice noţiune abstractă are una şi concretă. Ori-ce înţeles nevăzut are şi unul văzut. Cuvântul lui Dum-nezeu nu-i Cartea Bibliei, dar este în ea. Nimeni nu-lpoate despărţi pe el de ea.

Page 36: Traian Dorz: Lupta cea bună

36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

15. Cu adevărul Crucii este la fel. Înţelesul duhov-nicesc al Crucii este Jertfa Răscumpărătoare a Domnu-lui Iisus. Dar înţelesul acesta se materializează în formaei văzută, după cum Cuvântul Cel nevăzut este în Bibliavăzută. Nimeni nu poate despărţi aceste două jumătăţiale aceluiaşi întreg.

Oricine le desparte, dispreţuind-o pe una, păcătu-ieşte împotriva amândurora.

16. Noi, când eram neîntorşi la Dumnezeu, aveamo cruce fără Hristos. Abia când ne-am predat Domnu-lui, hotărându-ne pentru El, am ajuns să avem nu o cru-ce goală ca până atunci, ci o Cruce cu Hristos. Cruceaadevărată Îl are pe Hristos – după cum şi Hristosul ade-vărat are Cruce.

17. Nici Crucea fără Hristos n-are nici un folos înviaţa unui om, nici Hristos fără Cruce n-are nici un fo-los în viaţa unei Biserici.

18. Cei care cinstesc un Hristos fără Cruce facexact aceeaşi greşeală ca şi cei care cinstesc o cruce fă-ră Hristos.

19. Voia Domnului este ca noi să facem Binele, darnu oricum, ci să facem Binele bine, iar nu rău.

Nu-i de-ajuns ca scopul să fie bun, ci trebuie şi re-alizarea lui să fie făcută bine, adică cinstit, frumos, co-rect şi la timp.

20. Numai pe acel suflet care preţuieşte cu toată

Page 37: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 37

puterea sa şi doreşte să înfăptuiască în toată curăţiadragostei sale voia lui Dumnezeu,

numai pe acela Puterea lui Dumnezeu îl păzeşte şidragostea Lui îl ascultă. Domnul Iisus a zis: Dacă ră-mâneţi în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele,cereţi orice şi veţi primi.

Rămâi în noi, Iisuse Doamne, şi ajută-ne să rămâ-nem şi noi în Tine, pentru ca astfel să fim fericiţi şi noicu Tine, şi Tu cu noi.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Conştiinţa se dezvoltă prin cuvânt şi rugăciune,ajungând desăvârşită numai în înţelepciune.

*

Cea mai clară conştiinţă este cea care-n Hristosse păstrează-n idealul cel mai nalt şi mai frumosşi se ţine pe nălţimea binelui desăvârşit,dând acelui care-o are chipul sfânt şi strălucit.

Page 38: Traian Dorz: Lupta cea bună

38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ai uitat!Ai uitat!Ai uitat!Ai uitat!

Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva,când plângeai şi nimeni-nimeni nu te auzea,numai Domnul, nimeni altulnu te auzea…

Ai uitat, ai uitat, ai uitatCine te-a salvatşi Cui te-ai predat.Mâine, când vei fi în munci,cui mai strigi, cui mai spui,cui mai plângi atunci?

Ai uitat iubirea Cărui pus-ai legământîn genunchi, în plâns şi-n flăcări, până la mormânt,numai Lui, la nimeni altul,până la mormânt!

Ai uitat de Taina Sfântă Care te-a-nfiat,de iubirea care-n lume te-a iubit curat.Numai Domnul, nimeni altulte-a iubit curat.

Numai Domnul Singur ştie cât ai pân’ la scrum;dacă încă-i vreo nădejde, tu mai scapă-acum.Numai Domnul, nimeni altulte mai scapă-acum!

Page 39: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 39

6. PUTEREA VOINŢEI NOASTRE

1. Voinţa noastră este atotputernicia noastră.Când voim, putem totul;când nu voim, nu putem nimic.De aceea răspundem în faţa Domnului pentru folo-

sirea voinţei noastre.

2. Toţi oamenii au voinţă,dar cei mai mulţi au o voinţă anarhică, dezordona-

tă, nechibzuită, necurată, nedreaptă, necinstită şi necre-dincioasă.

Voinţele de felul acesta vor şi face faptele de felulacestora, mărind răul de pe pământ, cu tot ce mai fac şiei, îndemnaţi de diavolul şi uniţi cu el.

Acestea sunt voinţele satanice, nesupuse decât luisatan şi necurate de la începutul şi până la sfârşitul lor.

3. Voinţa sănătoasă este aceea care are aceeaşi ţintăşi aceeaşi plăcere ca şi Voinţa Supremă care este dinDumnezeu şi pentru El.

Page 40: Traian Dorz: Lupta cea bună

40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

O astfel de voinţă va iubi şi va dori totdeauna nu-mai ceea ce este după voia lui Dumnezeu – şi niciodatăaltceva.

Va iubi totdeauna numai ceea ce este spre slava luiDumnezeu – şi niciodată altceva.

4. Într-un suflet sănătos, mintea, luminată de Cu-vântul lui Dumnezeu, formează, disciplinează şi con-trolează totdeauna voinţa acelui suflet.

Voinţa întemeiată astfel pe adevărşi întărită prin puterea adevărului,şi înflăcărată de dragostea adevărului,şi însufleţită de lupta pentru biruinţă a adevărului

va fi o voinţă curată, cinstită şi sănătoasă.

5. O voinţă curată poate să poarte orice poveri ce-rute de Hristos, fiindcă are lumina şi focul Duhului Sfânt;

poate să suporte orice jug pus de El, fiindcă iu-beşte;

poate să înfrunte orice primejdii cu El, fiindcă estecurajoasă;

poate să rabde orice suferinţe pentru El, fiindcăeste smerită;

şi poate să se înfrâneze de la orice îi cere El, fiind-că este cinstită, curată, sinceră.

6. O voinţă supusă lui Dumnezeu poate să renunţela orice îi porunceşte El, fiindcă Hristos îi este îndea-juns;

şi poate să se umilească oricât îi arată El, fiindcăare slava Lui;

Page 41: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 41

şi poate să se facă tuturor toate, aşa ca Hristos,fiindcă nu doreşte nimic mai mult decât a fi la fel cu El.

Şi simte cu atât mai multă putere şi plăcere să facămai mult, cu cât face mai mult.

7. Pe o voinţă puternic zidită în Hristos, toate în-cercările la care este supusă doar o oţelesc şi o înmlădi-ază şi mai mult, fără să-i slăbească nimic din puterea ei.

8. La o voinţă care să poată totul, chiar dacă nu toţiputem ajunge, toţi suntem datori să ne dăm toate silin-ţele să ajungem. Să o avem.

Şi atunci fiecare o vom ajunge – până vom putea săluptăm pentru ea şi în măsura silinţelor pe care ni ledăm s-o dobândim.

Depinde numai de noi totul.

9. Domnul a făgăduit tot ajutorul Său aceluia careva voi să-L creadă şi să-L urmeze.

Dar nu sileşte pe nimeni care el singur nu vrea.De aceea este drept să ne primim fiecare răsplata

întocmai.

10. Lucrarea păcatului, urmarea sa şi roadele salesunt orbirea ochilor minţii, nepăsarea simţirilor inimii şineîntoarcerea vieţii, adică pierderea mântuirii şi prăbu-şirea în infernul veşnic.

11. Păcatul orbeşte ochii omului, îi întunecă raţiu-nea şi îi suceşte mintea

Page 42: Traian Dorz: Lupta cea bună

42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

– la început ca o ceaţă, apoi ca o noapte din ce înce tot mai neagră, până când îl orbeşte de tot,

ca să nu mai vadă prăpastia în care se aruncă pe elşi pe acela care îl urmează.

12. Ochii de care vorbeşte mai mult Domnul în-seamnă mintea, căci mintea omului este luminătorul şiîndrumătorul vieţii sale.

De aceea ispititorul luptă mai întâi ca să întunecemintea omului, abătând-o de la calea cea sănătoasă avoii lui Dumnezeu

spre ceea ce este rău şi necurat, adică spre voia sa.

13. A doua ispită şi al doilea păcat reuşesc multmai repede să-l înşele pe om. Inima care se uneşte de laînceput, bucuroasă, cu păcatul simte din ce în ce tot maimultă plăcere să se tăvălească în mocirla în care aajuns,

acoperindu-se tot mai mult, ca porcul mistreţ cuscoarţa noroioasă, în aşa fel, încât n-o mai poate stră-punge nimic.

14. De la unii vânători de mistreţi am auzit că ade-seori un astfel de animal nu poate fi împuşcat din cauzanoroiului în care s-a tăvălit toată viaţa lui, noroi care,vara uscându-se pe el, îi devine o scoarţă tare ca piatra.În astfel de scoarţă poţi trage cu puşca în zadar, că ali-cele nu mai prind, chiar glonţul adeseori ricoşează dinpielea lui.

Cam astfel arată şi o inimă tăvălită de ani îndelun-gaţi prin păcate şi prin nelegiuiri.

Page 43: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 43

15. Poţi trage cu săgeata Cuvântului Sfânt într-oinimă acoperită cu scoarţa păcatului

şi poţi să tot loveşti în ea cu Sabia Duhul Sfânt,şi poţi să tot încerci s-o înmoi cu lacrimile dragos-

tei sau în cântările pocăinţei, sau cu rugăciunile şi ru-găminţile mântuirii, – că ea rămâne adesea împietrită şiuscată, până când este aruncată în focul gheenei (In 15,6; Mt 3, 10; 13, 41-42).

16. Dragă suflet tânăr care încă nu cunoşti orbiacumplită şi împietrirea satanică a păcatului, vino la Dom-nul Iisus Hristos, vino alergând acum, vino, alipeşte-tede El.

Vino, El doreşte să te scape şi numai El te poateapăra, ca să nu cazi şi tu în prăpastia orbirii şi împietri-rii. Vino până n-ai ajuns la starea din care nu mai poţiveni.

17. Iar tu, cel care aluneci ca pe un povârniş pri-mejdios spre prăpastie, ascultă şi tu şi strigă către Dom-nul Iisus.

Întinde-ţi mâinile către El şi roagă-L pe El să tescape, până când nu este prea târziu.

Iar după ce El te va dezlega şi te va izbăvi, fii cugrijă, să nu mai priveşti la păcat, spre a nu te orbi şirobi din nou.

Voieşte cu toată puterea ta să te mântuieşti – şi tevei mântui!

18. Vino tu, suflet căzut, tu, peste ai cărui ochi s-audepus grei şi groşi nori ai lăcomiei după păcate,

Page 44: Traian Dorz: Lupta cea bună

44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

şi peste a cărui inimă s-au aşezat straturile grele şiuscate ale noroiului în care te tăvăleşti atât de mult şiatât de demult…

Tu, care eşti atât de adânc căzut – o, tu ai nevoie deo pocăinţă ceva şi mai adâncă decât este adânc păcatulpe care l-ai făptuit. Voieşte puternic – şi Dumnezeu teva ajuta.

19. Hristos doreşte şi poate să te izbăvească, numaitu să voieşti şi să doreşti cu toată puterea ta această iz-băvire.

Dar fii cu grijă, căci cu cât ţi-e mai greu astăzi să teridici, cu atât îţi este mai uşor mâine să cazi din nou.

Voieşte să rămâi luminos – şi vei rămâne!

20. Iată, taina puterii în cuvânt,iată, trăinicia, curajul şi biruinţa în fapteşi iată, roadele vieţii, toate-toate stau în acest lucru:

voinţa ta de a rămâne în Hristos; voinţa ta de a umblacălăuzit de Duhul Sfânt; voinţa ta de a face voia luiDumnezeu.

Mare este puterea unei astfel de voinţe. Şi mare es-te răsplata ei.

Doamne şi Dumnezeul nostru, dăruieşte-ne-o şine-o ţine puternică până la ultima biruinţă.

Amin.

Page 45: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 45

7. ARĂTĂRILE DOMNULUI

1. Arătările Domnului după Învierea Sa nu s-au fă-cut numai într-un anumit loc: numai în grădină sau nu-mai în casă, sau numai la mare. Aceasta ar fi limitatprezenţa şi puterea Dumnezeirii Lui, pentru uceniciiSăi, întocmai cum era pentru samariteni muntele lor saupentru iudei Ierusalimul lor (In 4, 20-25).

Şi nu s-ar mai fi putut spune: „oriunde!“

Şi nu s-au făcut numai unor oameni. Numai luiIoan sau numai lui Petru. Sau numai femeilor, sau nu-mai bărbaţilor.

Atunci Hristos ar fi rămas numai al unora.Şi nu s-ar fi putut spune: „oricine“…

2. Iisus, Domnul nostru Bun, ne dă fiecăruia dintrenoi ocazia să rezolvăm la timp, în chip desăvârşit şi fru-mos toate problemele noastre de viaţă şi de conştiinţă.

Domnul ştie că noi avem momente de slăbiciune,când putem greşi, când putem cădea. Ne şi înştiinţeazădin vreme, să ne pregătim pentru astfel de momente

Page 46: Traian Dorz: Lupta cea bună

46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

prin rugăciune, prin veghere, ca, atunci când ispita vaveni, să nu cădem în ea.

3. O, ce delicată este iubirea Domnului Iisus faţăde ai Săi, chiar şi în căderea lor!

El face ca sufletul zdrobit şi de ruşinea, şi de re-gretul căderii sale să se refacă iarăşi, să se ridice iarăşişi să-şi reia locul iarăşi. Dar nu cerându-i un preţ umi-litor. Nici primindu-l într-o lumină jignitoare în faţaaltora. Ci făcându-i această reabilitare cum i-a făcut-oApostolului Petru, ca şi cum i-ar face o rugăminte, ca şicum i-ar face o distincţie…

4. Între inimile care se iubesc şi se înţeleg adânc,comunicarea gândurilor se face în alt fel decât în modobişnuit.

Cei între care există o dragoste şi o părtăşie adâncăau un fel unic, un fel tainic, un fel aparte al lor de a seînţelege între ei.

Pentru ei, o privire a ochilor pe care n-a observat-onimeni poate să spună mai mult decât zeci de cuvinte.

Aşa este între Hristos şi ucenicul Său.

5. Anumite cuvinte care, pentru oricine le aude, auun înţeles, pentru cei ce se iubesc şi şi le spun, au un cutotul altul. Faptele şi gesturile, tot aşa.

De aceea trebuie să ai o adâncă părtăşie cu Iisus, casă poţi înţelege limpede Cuvintele Sale. Fără aceastăadâncă părtăşie de dragoste şi soartă ca Hristos, toatecuvintele sau aluziile Lui îţi vor rămâne închise, străineşi neînţelese în adevărul lor.

Page 47: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 47

6. Din pricina aceasta, oamenii fără părtăşia iubiriişi trăirii cu Hristos, auzind cuvintele Lui şi văzându-Ifaptele, le-au înţeles felurit şi le-au speculat fiecare du-pă inima sa, după interesele sale – şi nu după ale luiHristos.

Rătăcindu-se pe ei şi pe alţii.Din aceste greşite interpretări au ieşit şi ies toate

dezbinările.Numai dragostea Îl poate înţelege pe Hristos.

7. Reabilitarea oamenilor superiori trebuie să se fa-că în mod superior. Rănile delicate trebuie tratate deli-cat. Şi prieteniile unice trebuie cultivate unic.

Însă şi un anumit timp de frământări amare trebuielăsat sufletului care a căzut. Nu trebuie să fie tratat preauşor un păcat mare al unui prieten mare.

8. Pentru cine, fără părtinire, se judecă singur pesine, Hristos nu mai are nici o judecată.

Păcatele pe care pe drept ni le condamnăm noi în-şine nu ne vor mai fi condamnate niciodată, pentru căni le-a iertat Hristos pe deplin.

Şi peste pedeapsa dreaptă pe care ne-o dăm noi în-şine pentru căderile noastre nu va mai veni niciodatăalta (I Cor 11, 31; I In 1, 9).

9. Celui cu care va trebui să avem vreo explicaţieîntristătoare, să-i dăm mai întâi de mâncare. Căci omul,după o astfel de explicaţie, adeseori nu va mai puteamânca nimic, de îndurerarea lui sufletească. DomnulIisus aşa a făcut în seara Cinei de Taină.

Page 48: Traian Dorz: Lupta cea bună

48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Să prânzim mai întâi cu cei pe care va trebui să-imustrăm pentru ceva. Domnul aşa a făcut cu Apostolulsău Petru. Dragostea pe care le-am arătat-o înainte îi vaface să primească mai uşor şi mai liniştiţi ceea ce vremsă le spunem.

10. Când vrem să facem o prietenie, să o pregătimmai întâi cu o laudă iubitoare şi cald simţită.

Sufletul mare merită o iubire mare. O iubire marecere, mai presus de orice, o gingăşie atentă şi o căldu-ră dulce.

11. Orice adevărat învăţător îşi pregăteşte elevii ca-re să-l urmeze. Orice maistru adevărat îşi pregăteşteucenici vrednici. Şi orice înaintaş credincios îşi pregă-teşte urmaşi binecuvântaţi.

12. De obicei, păstorul plătit se gândeşte numai lacâştig, are prima grijă de oile care îi aduc lui însuşi unfolos mai mare.

El gândeşte: O oaie face cât şapte oiţe, iar o oiţă, câtşapte mieluşei. Şi le va preţui în acest fel, pentru că nuse gândeşte decât la sine şi la folosul său.

13. Păstorul adevărat va avea grijă în primul rândde mieluşeii turmei, căci oiţele şi oile mai pot să se în-grijească uneori chiar şi singure, dar mieluşeii nu potsinguri chiar nimic. Ei nu ştiu unde să caute păşunea,nici pe unde să găsească apa.

Ei ştiu numai să ceară şi aşteaptă totul de-a gata dela acela în seama căruia au fost daţi.

Page 49: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 49

Câtă grijă sufletească se cere să avem noi de su-fletele începătoare ori slabe, până ce Domnul îi va ajutasă crească şi ei…

14. Mieluşeii nu ştiu să fugă de primejdie, nici săse sperie de ea. Singur îngrijitorul lor trebuie să le aibăîn totul grija vieţii şi a hranei, fără nici măcar un singurfolos de la ei.

Cine este în stare să-i slujească atât de dezinteresatpe cei neştiutori şi neputincioşi, singur acela este şipoate fi păstor bun, căruia merită să i se dea în grijă şimai mult.

15. Să nu-ţi mai pară că unele locuri din Scripturăsunt repetate fără rost.

De fiecare dată aceleaşi cuvinte cuprind altceva,pentru că ele vizează o altă, anumită, latură a lucrurilor

sau o altă, anumită, stare,sau o altă, anumită, vreme.Totdeauna alta, pentru că nu trebuie să fie nici o

parte, nici o stare şi nici o vreme în care sufletul ome-nesc să nu aibă o lumină deplină asupra oricăreia dintrebuinţele sale felurite.

16. Cine nu înţelege vreun cuvânt, acela ori n-aajuns în starea căreia i se adresează cuvântul acela,

ori nu i-a venit încă vremea potrivită să-l înţeleagă,ori, din pricina neascultării sale, îi este acoperit în-

că adevărul din acel cuvânt (I Cor 3, 1-2).

17. S-a mai spus că, în Lucrarea Domnului, sufle-

Page 50: Traian Dorz: Lupta cea bună

50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

tele sunt numai în cele trei stări: începătorii – mieluşeii,crescuţii – oiţele şi înaintaţii – oile. Ucenici, lucrători şimeşteri. Copii, maturi şi bătrâni.

Un adevărat îndrumător duhovnicesc trebuie să fietrecut prin fiecare din aceste trei stări. Să le cunoască şisă le înţeleagă aşa cum un păstor adevărat îşi cunoaşteturma sa, cu vârsta şi cu puterea fiecărei oi aparte.

18. Păstorul cel bun cunoaşte nu numai folosul pecare îl capătă de la fiecare miel sau oaie, ci mai ales cu-noaşte datoria pe care o are el faţă de fiecare, după tre-buinţele sale.

De aceea lucrarea de părtăşie va trebui neapărat săcuprindă preocupări deosebite pentru fiecare categoriede suflete din turma sa duhovnicească.

19. Dând hrană pentru oi, nu trebuie uitate nicio-dată oiţele ori mieluşeii.

Lucrând pentru fraţi, nu trebuie să uităm surorileori copiii.

Ocupându-ne de cei înaintaţi, nu trebuie să-i uitămpe cei mijlocii ori pe cei începători.

Vorbind pentru ascultătorii cunoscători, să nu-i ui-tăm niciodată pe ascultătorii cei mai puţin pregătiţi saumai ales pe cei neştiutori.

Slujind celor ce au venit la ceasul dintâi, să nu-iuităm pe cei veniţi la un ceas mai târziu.

Şi mai ales pe cei veniţi în ceasul din urmă.Mântuitorul aşa a făcut. Biblia aşa face şi aşa sun-

tem datori şi este bine să facem şi noi.

Page 51: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 51

20. Scumpi vestitori ai Evangheliei: să ştiţi că ori-unde vestiţi voi Cuvântul Sfânt sunt aceste trei feluri deascultători.

Nu uitaţi aceasta niciodată. Şi aveţi grijă neîncetatsă vă ţineţi în totul de porunca Domnului Iisus, MarelePăstor al oilor. Luaţi aminte la sfatul înţelept al Sfân-tului Apostol Petru, care a înţeles atât de bine gândulCelui care îi poruncise:

Dacă Mă iubeşti, paşte mieluşeii, oiţele şi oile Mele!Doamne Iisuse, Marele şi Bunul nostru Păstor, în-

vaţă-ne şi ajută-ne şi pe noi să fim aşa.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Conştiinţa e o scară de lumină spre mai sus,cea din urmă treaptă duce lângă Tronul lui Iisus.

*

Cel ce n-are-o conştiinţă nu-i un suflet credincios,conştiinţa-i primul lucru ce ni-l vrea şi dă Hristos.

Page 52: Traian Dorz: Lupta cea bună

52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

8. A PAŞTE TURMA DOMNULUI

1. Întocmiţi-vă propovăduirea Cuvântului totdeau-na în aşa fel ca s-o înţeleagă toţi şi să se hrănească toţi.

Împărţiţi-vă timpul în aşa fel ca să vă puteţi ocupade toţi.

Şi faceţi-vă lucrarea în aşa fel ca să-i cuprindeţi petoţi. De fiecare dată să se aleagă fiecare cu o hrană.Nimeni să nu plece flămând de la păşunea CuvântuluiSfânt.

2. Nu te întrista niciodată când ţi se repetă o datoriepe care o ai, chiar dacă o ştiai bine de mai înainte.

Marile îndatoriri, avem nevoie să ni se tot repetemereu, pentru că totdeauna obişnuinţa cu ele ne pune înprimejdia de a ni le nesocoti sau de a le scădea însem-nătatea.

3. A paşte turma Domnului nu înseamnă numai a-iţine predici pline de conţinut duhovnicesc, potrivit fie-

Page 53: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 53

cărei categorii de ascultători, pentru ca să se întoarcă dela masa şi de la Casa Domnului îndestulat fiecare dintrecei care au venit să asculte de la noi Evanghelia vieţii şimântuirii.

Nu înseamnă numai să se dea pildă turmei în vorbi-re, în blândeţe, în înfrânare, în răbdare, în dragoste.

Nu înseamnă numai a face totul ca întreaga turmăsă crească, să se înfrumuseţeze şi să sporească.

Ci a păstori turma Domnului mai înseamnă şi dato-ria apărării acestei turme de toate primejdiile care opândesc. Căci în zadar o înmulţeşti dacă atunci când vi-ne lupul, când vine rătăcirea, când vine boala nu-ţi pasăde ea, ci o laşi în voia celor ce vin să o prăpădească (In10). Aşa face numai un năimit, numai un căutător decâştig mârşav, numai un tiran nepăsător de turma încre-dinţată lui.

4. Fraţii mei, noi să nu fim aşa. Ci dacă harulDomnului nostru Iisus Hristos s-a îndurat de noi şidacă am fost socotiţi vrednici de o însărcinare sfântăîn Lucrarea Sa, nu numai să fim nişte smeriţi colabo-ratori cu Dumnezeu în lucrarea Evangheliei, ci şinişte curajoşi şi treji apărători ai Adevărului şi ai su-fletelor pe care El le-a câştigat şi le-a sfinţit cuScump Sângele Său.

5. Să-i apărăm pe fraţii noştri de vulpi şi de lupi, delei şi de urşi, căci acest fel de fiare mereu vor da târ-coale şi uneori se vor vârî, sărind peste gard, în turmaDomnului dată în grija noastră; şi pe multe oi le vor

Page 54: Traian Dorz: Lupta cea bună

54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

răpi şi le vor sfâşia, după cum au mai făcut şi mai facîncă şi acum în multe părţi.

Vai de cei care, în loc să apere adunarea şi fraţii deaceste fiare, dorm nepăsători, ba uneori chiar le deschiduşa şi le cheamă în staul, ca să poată mai bine fura şinimici.

6. Nimeni nu poate merge să păstorească turmalui Hristos până n-a fost mai întâi reabilitat în faţaDomnului şi în faţa fraţilor de căderile sale de maiînainte.

Orice ucenic al Domnului care a trecut cândvaprintr-o cernere satanică şi printr-o lepădare văzută şicunoscută nu numai de către Dumnezeu, ci şi de cătrefraţi, are neapărat nevoie de o cutremurătoare explicaţiecu Dumnezeu. Şi de o dovadă puternică de ridicare înfaţa fraţilor.

Aceasta se face totdeauna prin mărturisire şi la-crimi amare. Şi printr-o îndreptare smerită, văzută decătre toţi.

7. Dacă un lepădat şi un căzut nu se ridică astfel, eltrebuie să fie privit de către toată Lucrarea lui Dumne-zeu ca un lepădat şi ca un căzut, aşa cum şi este într-a-devăr.

Adevărata ridicare se face numai prin plânsul amarşi prin îndreptarea smerită.

8. Dacă unul care ştie bine că L-a vândut şi L-atrădat pe Hristos,

că i-a vândut şi i-a trădat pe fraţi,

Page 55: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 55

că a săvârşit şi încă săvârşeşte poate astfel de urâ-ciuni sau altele asemănătoare cu acestea

şi totuşi merge printre ceilalţi ucenici,vorbeşte din Scripturi,se preface în slujitor al neprihănirii,caută să pară ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,– un astfel de slujitor blestemat este un drac (II Cor

11, 13-15).Oricine îl primeşte ajunge un vinovat ca el (II In 10).

9. Dumnezeu este plin de bunătate faţă de sufle-tul neştiutor sau neputincios. Dar este plin de o cum-plită asprime, de o înfricoşată necruţare faţă de acelacare este un prefăcut şi un viclean, un făţarnic şi unmincinos.

Care pe faţă se arată frate şi evanghelist, dar înviaţa lui este un tâlhar şi un ucigaş (I In 3, 15; II Cor11, 15).

10. Cine îl primeşte pe un astfel de lucrător al ni-micirii

să ştie de la început că se face părtaş păcatului şijudecăţii acestuia (II In 10-11).

Şi că tot aşa de necruţătoare va fi faţă de el jude-cata şi osânda lui Dumnezeu. Fiţi cu foarte multă teamăvoi, cei care faceţi aşa, sprijinindu-i pe cei dezbinători.

11. Cu toţii suntem supuşi slăbiciunilor. Fiecaredintre noi putem cădea în vreo ispită, putem cădea învreun păcat.

Page 56: Traian Dorz: Lupta cea bună

56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Deşi e rău acest lucru şi trebuie să ne rugăm şi săpriveghem neîncetat ca să nu se întâmple nimănui aşaceva,

totuşi nu a cădea este răul cel mare…Ci răul cel mai mare este a rămâne cel căzut în

căderea lui.

A rămâne în păcatul său. A nu-l recunoaşte şi anu-l părăsi cu lacrimi amare. Vai de cine a ajuns în sta-rea aceasta!

12. Când lacrimile pocăinţei sunt sincere şi amare,când întristarea de păcat este atât de adâncă pe cât

de adânc este păcatul în care a căzut,când dorinţa de ridicare este mai fierbinte şi mai

puternică decât orice,atunci ucenicul Domnului se va ridica sigur. Şi va

fi repus din nou, sigur, în slujba sfântă şi în preţuireafrăţească de mai înainte. Duhul Domnului va face a-ceasta, iar îndreptarea lui va fi văzută de toţi.

13. Există înaintea Dreptăţii lui Dumnezeu o jude-cată necruţătoare pentru orice păcat. Chiar şi pentru pă-catul celor mai iubiţi ai Săi.

Pentru păcatele noastre de dinainte de credinţă, asuferit numai Domnul Singur, ispăşindu-le. Noi, necu-noscând nici păcatul şi nici pe Hristos, n-am luat a-tunci parte cu nimic la durerea acelei ispăşiri. Pentrutoată ispăşirea aceasta a suferit numai Domnul, Carene-a iubit.

Să-I fim veşnic recunoscători pentru asta. Şi să-Imulţumim numai Lui.

Page 57: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 57

14. Pentru păcatele de după credinţă, trebuie să su-ferim şi noi, fiindcă acum ştim – şi trebuie să avemgrijă să nu mai păcătuim. Trebuie să le ispăşim şi noi,fiindcă n-am vegheat şi nu ne-am rugat la timp, spre anu cădea în ispita celui rău.

Desigur, prin pocăinţă sinceră şi plângere amară,Domnul are milă de noi. Suferă pentru ele, dar ni leiartă.

Ni le iartă, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea,dar în preţul iertării acesteia se cuprinde şi ispăşirea pecare va trebui s-o plătim şi noi cu suferinţa noastră (ICor 11, 32; I Tim 5, 24).

Iată, frate, căderile sfinţilor lui Dumnezeu au fostplătite astfel.

15. Dacă pentru curăţia noastră este nevoie de foc,El nu cruţă nici focul. Sau dacă pentru îndreptareanoastră este nevoie de nuia, El nu cruţă nici nuiaua.

16. Domnul nu face ca unii părinţi care dau copii-lor prăjitură când trebuie nuia. Şi îi laudă când trebuiemustraţi, nenorocindu-i astfel pe totdeauna. Din pricinaunei iubiri neînţelepte faţă de copiii lor.

Ci Domnul, Care ne vrea binele nostru şi ştie că înîmpărăţia Sa nu va intra nimic întinat, are grijă să necureţe astfel cu focul suferinţei, ca atunci să nu maiavem nimic necurat în noi sau pe noi.

17. Adevărul spune: Păcatele tuturora sunt cu-noscute. Unele merg înainte la judecată, altele vin pe

urmă.

Page 58: Traian Dorz: Lupta cea bună

58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Înainte au mers cele pe care ni le-a ispăşit numaiDomnul. În urmă merg cele pe care le mai ispăşim şi noi.

Înainte au mers cele ce se ispăşesc aici în viaţaaceasta pământească. În urmă merg cele ce se vor ispăşiAcolo, în viaţa veşnică.

Cine are urechi de auzit să audă.Cine are minte de înţeles să înţeleagă. Şi cine a în-

ţeles să se cutremure şi să se îndrepte, dacă a păcătuit,sau să se ferească, dacă încă nu.

18. Oamenii lui Hristos au Duhul lui Hristos(Rom 8, 9).

Au firea lui Hristosşi au soarta lui Hristos,pentru că au viaţa lui Hristos şi au moartea lui

Hristos (I Cor 15, 20-22).Au parte de patimile lui Hristos şi au parte şi de

Învierea lui Hristos (Rom 8, 11).Au acelaşi prezent, dar şi acelaşi viitor cu El (II

Tim 2, 11).

19. Ori de câte ori îţi învingi prin lupte grele o is-pită, îţi omori prin înfrânare dureroasă un mădular.Atunci îţi înfrângi prin jertfe aspre o pornire adânc în-născută în carnea ta – şi guşti din plin moartea, dar şibirui frumos durerile ei.

Cu ce astfel de moarte zilnică Îl proslăvim noi oarepe Dumnezeu?

La ce renunţăm noi pentru Hristosul nostru? Cât neomorâm noi zilnic pentru El din pornirile firii noastre?

Page 59: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 59

20. Dacă beţivii te primesc ca pe unii dintre ai lor,dacă fumătorii îţi fac semnele lor şi ţie,dacă uşuraticii şi flecarii îţi fac loc la mesele lor

îndată ce intri,dacă unii din aceştia nu se feresc de tine,dacă nu-şi opresc vorbirile porcoase în faţa ta,dacă nu se reţin, nici nu se ruşinează când văd că

îi vezi tu, – ci, dimpotrivă, se bucură şi îţi fac loc prin-tre ei,

dacă nu sunt deranjaţi întru nimic de prezenţa ta înmijlocul lor, ci, dimpotrivă, te privesc ca pe un tovarăşplăcut de al lor,

atunci este cel mai rău semn despre căderea ta.Atunci cum mai poţi tu să mergi şi între ucenicii

Domnului?Întorcând doar haina făţărniciei pe partea cealaltă,

nu te îngrozeşti de iadul veşnic? Cum te mai socoteştiun ucenic al lui Hristos, când tu eşti unul al satanei?

Ce asemănare mai poate fi între tine şi Domnul,între tine şi adevăraţii Lui fii?

O, Duhule Sfinte, trezeşte-i pe toţi cei ce sunt înaceastă grozavă stare şi salvează-i prin pocăinţă şi prinîndreptare, chiar dacă în aceasta se va cuprinde şi o is-păşire mai grea sau mai uşoară, mai lungă sau maiscurtă, sufletească ori şi trupească a lor.

Amin.

Page 60: Traian Dorz: Lupta cea bună

60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Doamne, iartă-miDoamne, iartă-miDoamne, iartă-miDoamne, iartă-mi

Doamne, iartă-mi rugăciuneacare Ţi-a cerut prea mult– am vrut să-mi asculţi Tu mie,nu eu Ţie să-Ţi ascult;am crezut că e mai binecum ştiu eu, nu cum ştii Tu– şi-azi mi-e inima zdrobităc-a primit ce prea ceru!…

N-am crezut că AdevărulTău mă apără în veac,am căutat pe mai departeadăpost în lut să-mi facşi din golul lui, un şarpegândul sfânt mi-a-nveninat,prăbuşind numa-ntunericpeste tot ce-aveam curat.

Dumnezeul meu, de estevreo nădejde-n viitor,scapă-mi sufletul din flăcări,nu lăsa aici să mor;ori îmi vindecă iubirea,ori mă fă s-o uit de tot,că nici viaţa şi nici moartea,s-o mai duc aşa, nu pot.

Page 61: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 61

9. UCENICUL LUI HRISTOS

1. Ucenicul adevărat al lui Hristos are neapăratsoarta lui Hristos. El se bucură pe pământ de prieteniatuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, – dar şi suferădin partea tuturor celor ce-L urăsc pe Domnul aceeaşiîmpotrivire pe care a suferit-o şi Iisus (II Cor 1, 5).

Ce minunat este un astfel de ucenic şi ce soartăstrălucită este soarta acestuia!

2. Iubit ca Domnul, cu cea mai curată dragoste,sau urât cu cea mai înverşunată duşmănie,– ucenicul adevărat al lui Iisus se va bucura sau va

suferi alături de Domnul său, cu Care trăieşte în unire şide Care nu s-a despărţit în toate zilele vieţii pe pământ.

Această părtăşie deplină cu Hristos va fi şi puterea,şi răsplata biruinţei adevăratului ucenic.

Din aceasta va izvorî nu numai tăria sa, ci şi cin-stea sa.

3. Răbdarea cu Hristos va fi nu numai temeiul la-crimilor, ci şi al cântărilor ucenicului credincios. Nimic

Page 62: Traian Dorz: Lupta cea bună

62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

nu poate fi o mai mare slavă şi trăire pentru un credin-cios, decât simţământul şi dovada că El împărtăşeşte cutotul, alături de Domnul său, soarta Marelui său Mân-tuitor şi Dumnezeu Iisus Hristos. Aceasta a dat marea şiveşnica strălucire cerească tuturor sfinţilor şi martirilorlui Hristos încă înainte de a părăsi acest pământ, pe careau biruit şi [ei] moartea lor ca şi Iisus pe a Lui.

4. Martorii vieţii şi ai morţii lui Hristos au declaratcu toţii: Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu (Mt27, 54).

Sau: Cu adevărat, acesta era un om neprihănit (Lc23, 47).

Martorii vieţii şi ai morţii tale, ce crezi că vor puteaspune îndată după moartea ta?

5. Pentru acela cu inima sinceră, Domnul are tot-deauna har.

Pentru acela care are lacrimi amare, Domnul aretotdeauna milă

şi pentru acela care doreşte o împăcare cu Dumne-zeu, El are totdeauna timp să-l aştepte, să-l primească,să-l asculte…

Vino şi vei vedea.

6. Iată un lucru mai de preţ ca orice altceva pentruorice ucenic care se ştie cu un păcat pe conştiinţa sa, cuo lepădare de Domnul – cunoscută sau necunoscută –cu o ruptură în relaţiile sale cu Hristos.

Acum este momentul refacerii acestei rupturi.Acum trebuie făcută neapărat revenirea la starea de

părtăşie întreruptă,

Page 63: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 63

la refacerea unităţii dezbinate,la închegarea dragostei şi încrederii zdruncinate, –acum este cea mai neapărată trebuinţă să fie făcută

aceasta.De asta are nevoie şi ucenicul zdrobit – şi Samari-

teanul milostiv.

7. Să nu poţi dormi, să nu poţi mânca, să nu poţiface nimic-nimic până când nu vei face împăcareaaceasta cu Hristos, cu fraţii tăi şi cu conştiinţa ta, carenu-ţi mai tace, dacă ai fost sau dacă mai vrei să fii unucenic al lui Iisus.

Fără această refacere a unităţii tale cu Iisus şi cufraţii – nu te înşela – nu se mai poate să fii un ucenical Lui.

Caută neapărat şi cât mai grabnic explicaţia ta cuDumnezeu!

Şi refacerea unităţii tale cu învăţătura şi părtăşiafraţilor.

Dacă nu vrei să mori pierdut.

8. Diavolul intervine chiar şi în această lucrare depocăinţă cu şoapta ucigaşă: Nu te grăbi, mai lasă, aivreme. Fiindcă ştie ucigaşul că orice pocăinţă amânatăcreşte în gravitatea ei pentru Dumnezeu şi scade în im-portanţa ei pentru om.

Conştiinţa împovărată, cu cât strigă mai îndelung,slăbeşte mai tare sub păcatul care, cu cât este mai tăi-nuit, cu atâta îi devine conştiinţei mai apăsător. Pânăcând o înăbuşă de tot.

Page 64: Traian Dorz: Lupta cea bună

64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. Când conştiinţa omului ajunge înăbuşită de pă-cat, atunci, nemaiavând cine să-l mustre din lăuntrulsău, sufletul căzut nu mai ţine seama de nici o mustraredin afara lui.

Nemaiavând înţelepciunea smereniei, îi rămâne nu-mai nebunia trufiei.

Tăinuindu-şi căderea în care este acum, îşi laudădoar starea în care fusese cândva.

Şi în felul acesta rămâne în moartea sa veşnică.

10. Şi ucenicului sincer şi credincios în Domnul ise poate întâmpla nenorocirea să cadă vreodată în vreunpăcat, – cum i s-a întâmplat lui David, lui Petru şi mul-tora… Şi mielului i se poate întâmpla nenorocirea săcadă vreodată în noroi.

Dar este mare deosebire între felul cum cade în no-roi un miel şi cum cade în noroi un porc.

Mielul se ridică îndată, se zbate şi se scutură, cuscârbă şi cu durere, până ce scapă de el. Pe când porculse tăvăleşte acolo cu mulţumire.

Aceasta este deosebirea şi dintre cum cade un cre-dincios – sau un lumesc.

11. Prilejurile de ridicare, Domnul le dă tuturorcelor căzuţi. Numai că de aceste prilejuri nu se folosescdecât cei sinceri şi smeriţi. Iertarea este pentru toţi, –dar n-o primesc decât cei care plâng pentru ea.

Harul este pentru fiecare căzut, dar nu se împărtă-şesc din el decât cei care îl tânjesc cu dor, ridicându-se.

Domnul i-a dat acest prilej şi lui Iuda – dar el eraun drac şi nu dorea să se pocăiască. L-a respins când l-aavut (Mt 26, 25; Lc 22, 48).

Page 65: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 65

Şi de aceea nu-l va mai avea niciodată.Tot aşa şi cei care, ca şi el, fac acest mare rău că

resping şi ultimul prilej de har, cât încă îl mai pot avea.

12. Încercarea totdeauna cerne. Cernerea totdeaunapierde. Pierderea totdeauna doare.

De aceea, după fiecare perioadă de furtuni, vine oaltă perioadă de linişte.

După fiecare vreme de lupte, vine o vreme de pace,când lucrurile răvăşite trebuie repuse în ordine,

când apele tulburate trebuie să se limpezească li-niştit şi adânc… Pentru ca pierderile trecute să fie câş-tigate din noroi.

E nevoie ca, în aceste momente, rănile să fie legate,lacrimile şterse, rupturile să fie sudate din nou, pentruca în locul celor pierduţi să fie aduşi alţii în turmaDomnului.

13. Oricât de grea a fost o ruptură, dacă din amân-două părţile se caută cu sinceritate apropierea şi dacăfiecare parte face tot ce poate pentru sudarea necesară,se poate totul.

Cât capul este sănătos şi cât inima este puternică,orice mădular se poate reface. Căci capul şi inima, în-ţelepciunea şi dragostea, pot totul.

Cât ucenicul este sincer şi caută, – Hristos îi va datotdeauna prilejul să se reabiliteze.

Şi faţă de Dumnezeu, şi faţă de fraţii lui.

14. Martorul căderii tale trebuie să fie neapărat şimartorul ridicării tale.

Page 66: Traian Dorz: Lupta cea bună

66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ioan, ucenicul statornic în iubire faţă de Hristos, afost martorul multor căderi urâte – dar şi al multor ridi-cări frumoase.

Domnul i-a dat aceste prilejuri pentru ca, prin măr-turisirea sa, să lase înştiinţări şi să dea exemple cutre-murătoare.

15. Despre momentele dureroase ale celor ridicaţinu trebuie să ne amintim niciodată nimic. Ce a acoperitHristos, nimeni să nu mai descopere. Şi ce a iertatDumnezeu, nimeni să nu mai judece (Rom 8, 32-34).

Unul singur o mai poate face aceasta: sufletul acelaînsuşi. Dar el n-o mai face, căci dacă s-ar face, s-arproduce prin asta mai mult rău decât bine. Acest lucrueste mai bine să se tacă de toţi – dar înăuntru să nu setacă de el niciodată.

16. Să trăim frumos cu Iisus şi cu fraţii, pentru caaceste duioase şi scumpe amintiri să fie atât pentru noi,cât şi pentru ei, o comoară binecuvântată

din care putem să ne împărtăşim totdeauna cu plă-cere şi cu duioşie, atât ei, cât şi noi.

17. Binecuvântat să fie fratele care nu-şi uită pefratele lui, chiar în necazul său, – mai ales atunci.

Binecuvântat să fie cel care se gândeşte nu numaila sine, ci şi la fraţii săi… Şi încă la ei întâi.

Dar şi mai binecuvântat va fi acela care nu-i poateuita pe aceia care sunt cei mai iubiţi lui Iisus. Care se în-grijeşte în chip deosebit de acela ce îi este mai drag luiIisus. De acei pe care îi iubeşte Domnul în primul rând.

Page 67: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 67

18. Privim şi noi adeseori cu îngrijorare la viitorulLucrării iubite a lui Hristos!

Ne întrebăm uneori şi noi cu destulă teamă ce va fimai departe cu ea şi cu cei iubiţi ai ei şi ai Lui.

Se ridică şi în inimile noastre, de multe ori, gân-duri şi frământări cu privire la soarta celor care ră-mân după noi, ca să ducă mai departe mărturia lui Hris-tos, solia Lucrării Sale! E normal să ne frământămpentru asta.

Dar atunci, să ne bizuim pe Hristos şi pe putereadragostei pe care El o cunoaşte cât de adâncă şi fier-binte este în inima tineretului Său, în inimile tinerilornoştri fraţi ostaşi…

Şi să-L rugăm neîncetat pentru înflăcărarea daru-rilor Sale care sunt în ei.

19. Când vedem că Domnul are astfel de ucenicistatornici, hotărâţi între tineri, n-avem nici un motiv săne îngrijorăm şi să ne temem.

Unde este un tânăr ca Ioan – acolo avem drept să-Lslăvim pe Dumnezeu şi să avem nădejde neclintită şi bi-ruinţă pentru viitor.

De multe ori tineretul a trecut cu o mai mare biru-inţă prin încercări decât mulţi dintre cei vârstnici. Amvăzut asta şi la cernerea noastră cea mare.

20. Neavând sufletul înceţoşat de atâtea fumuri, ti-nerii văd mai limpede drumul frumos al ascultării.

Neavând conştiinţa încărcată de povara atâtor com-promisuri, tinerii fraţi merg mai frumos pe calea adevă-rului.

Page 68: Traian Dorz: Lupta cea bună

68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi neavând atâtea rădăcini într-un trecut vechi, ti-nerii fraţi cresc mai frumos spre viitorul nou pe care li-lpregăteşte Dumnezeu

şi pentru scopul ceresc rânduit poporului nostru şiBisericii noastre, în frământătura cărora Dumnezeu i-apus şi pe ei, ca pe cei mai buni fermenţi ai aluatului Său.

Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte Oastei Tale onesfârşită mulţime de tineret înzestrat şi frumos, din ca-re să-Ţi alegi mulţimea lucrătorilor, a poeţilor şi a ste-garilor – de care ai nevoie şi Tu, şi noi.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Conştiinţa preţuieşte şi mai mult ca viaţa toată,de aceea dă-ţi viaţa – conştiinţa niciodată.Viaţa, pentru conştiinţă, este-o cinste strălucită,– fiul meu, numai aceasta este-o viaţă fericită.

Page 69: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 69

10. TINERETUL ŞI GRIJA LUI

1. Binecuvântată este prezenţa unui tineret sănătosşi înţelept în Lucrarea lui Dumnezeu!

Binecuvântat să fie acest tineret care creşte în iubi-re şi elan eroic pentru Hristos, învăţând din experienţaîncercării prin care trece Evanghelia curajul şi statorni-cia neclintită lângă Hristos şi pentru Hristos.

2. Cei care merg în frunte sunt cei mai expuşi pri-mejdiilor şi loviturilor.

Piscurile cele mai înalte au, desigur, soarele cel maistrălucitor, orizontul cel mai larg, vederile cele mai înde-părtate – dar (mai) au şi vânturile cele mai puternice,trăsnetele cele mai grele, înfruntările cele mai potrivnice.

Care munte nu le-a cunoscut şi pe acestea?Care vârf n-are şi umbre?

3. Dar admiraţia noastră faţă de cei înalţi în cre-dinţa pentru Dumnezeu nu trebuie, să scadă niciodatădin cauza umbrei lor.

Page 70: Traian Dorz: Lupta cea bună

70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

După ce vânturile trec, după ce trăsnetele se sparg,după ce împotrivirile se sfârşesc – ei rămân tot mari. Eirămân tot munţi.

Să nu uităm aceasta niciodată!Dumnezeu i-a făcut aşa!

4. Este normal şi suntem datori să ne facem gân-duri şi îngrijorări cu privire la fraţii noştri mai tineri.

Este o datorie să ne temem şi să ne îngrijorăm, înfaţa lui Hristos, pentru tineretul Lucrării Sale, – ca sănu ne uităm niciodată datoria noastră părintească, fră-ţească şi sfântă pe care o avem, să veghem asupra lor şisă mijlocim cu rugăciuni înaintea Domnului pentru unviitor fericit şi sănătos al tinerilor noştri.

Nici unii dintre noi n-ar trebui să putem uita nici oclipă marea datorie pe care o avem faţă de sfânta Lucra-re a Evangheliei şi faţă de generaţiile următoare nouă, –când este vorba de grija pentru cauza lui Hristos şimântuirea neamului nostru.

5. Dar toate eforturile noastre pentru pregătireaunui tineret fericit şi pentru viitorul lui nu vor avea niciun folos adevărat decât atunci când vom pune puternicproblema lor în faţa lui Hristos.

Şi vom mijloci necurmat la Iisus pentru aceasta.

6. Domnul iubeşte nespus de mult acest tineretdrag al Lucrării Lui.

Să-l iubim şi noi.Dacă îi vom privi cu toată dragostea şi înţelegerea,

pentru a rămâne apropiaţi, Hristos îi va apropia prin noi.Noi nu-i vom putea ajuta cu adevărat decât prin Hristos.

Page 71: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 71

7. Fiecare dintre noi rămâne în viaţa asta numai câtvrea Dumnezeul nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos.

Viaţa fiecăruia dintre noi depinde numai de voinţalui Iisus şi nu de nimic altceva. Şi de nimeni altcineva.El a rânduit câte zile să avem şi cât lucru să facem (Ps139, 16).

8. Dacă vrea Domnul să rămânem în viaţă după cli-pa aceasta, după întâmplarea aceasta, după drumul aces-ta, – rămânem. Dacă nu vrea El – nu vom rămâne.

Pot să se prăbuşească munţii, pot să se năpusteascăvalurile, pot să izbească nevoile, – dacă Hristos, Dom-nul Oştirilor, vrea să rămânem în picioare şi în viaţă,nimeni şi nimic nu ne va putea nimici.

9. Numărate sunt zilele noastre, ale fiecăruia, încăcu mult înainte de a fi vreuna dintre ele.

Cântărite sunt poverile pe care va trebui să le pur-tăm, încă mult înainte de a le simţi noi.

Rânduite sunt faptele bune în care trebuie să um-blăm noi pe pământul acesta, încă cu mult înainte de afi zidiţi noi în Hristos (Ef 2, 10).

10. Cunoscuţi suntem noi lui Dumnezeu în totadâncul ascunzişurilor noastre, încă mult înainte de a leavea, căci nimic nu este ascuns de ochii Lui, „ci totuleste gol şi descoperit înaintea Ochilor Aceluia cu careavem de-a face” (Evr 4, 13).

Iată deci cât de însemnat lucru este ca noi să um-blăm fără prefăcătorie cu Dumnezeul nostru. Căci ni-căieri altundeva nu există scăpare din mâinile Sale, de-cât în braţele Lui.

Page 72: Traian Dorz: Lupta cea bună

72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. Este foarte însemnat lucru să luăm seama cutoţii şi cu mai mare atenţie la felul cum Domnul Iisustaie necruţător rădăcina primejdioasă a gândului de în-tâietate, pentru totdeauna, din inima sfântului Său A-postol Petru:

– Nu, Petru, numai Eu sunt Cel mai Mare! Voi toţisunteţi fraţi. Ai uitat tu cum ţi-am spus Eu de apăsatacest lucru de atâtea ori? Şi mai ales la spălarea picioa-relor?

Nu, Petru, Eu nu v-am spus niciunuia: tu eşti prie-tenul Meu; ci: voi sunteţi prietenii Mei (In 15, 14).

Nici nu am spus cuiva personal: Eu te-am ales pe

tine; ci: Eu v-am ales pe voi (In 15, 16).Şi acest lucru trebuie şi noi să-l amintim şi să ni-l

repetăm mereu, pentru că diavolul mereu va ridica şi îninimile unora dintre ucenici dorinţa întâietăţii, setea la-udelor, pofta înălţării.

Mai ales în inimile ambiţioase ale celor ce îşi vorînchipui că ei au merite mai mari decât fraţii lor.

Şi că au daruri mai alese ca ale altora.

12. E adevărat că noi trebuie să-i privim cu tot res-pectul, cu toată dragostea şi cu o sfântă preţuire pe ace-ia dintre noi care ostenesc şi sufăr mai mult pentruDomnul şi pentru fraţi.

Dar singurul criteriu pe care se dau aceste merite înLucrarea lui Hristos este măsura jertfei în smerenie,

a vitejiei în lupte,a lacrimilor lângă alţii şi pentru ei,a ostenelilor pentru Evanghelieşi a dragostei dovedită în slujba lui Hristos şi a fra-

ţilor lor.

Page 73: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 73

Acestea fără prefăcătorie, fără pretenţii şi fără aş-teptarea de foloase. Ci în toată curăţia, tăcerea, smere-nia, blândeţea, înfrânarea şi evlavia în Hristos şi ca El.

13. Cei care vor face într-adevăr aşa, aceia nu nu-mai că nu vor pretinde niciodată întâietatea, dar nici nuvor avea nevoie să o pretindă.

Ea le va fi dată în chipul cel mai strălucit de cătreÎnsuşi Hristos.

Şi toţi fraţii vor simţi acestea şi o vor binecuvântafără a fi nevoie să le-o fi spus nimeni. Le va spuneaceasta Duhul lui Hristos şi recunoştinţa lor. Peste ceivrednici este o strălucire pe care o văd toţi fraţii.

Numai cei invidioşi şi răi nu văd decât prea târziu.

14. Tu – oricare eşti –, cel care vei fi pus de Hristosîn Lucrarea lui, ia seama la acest cutremurător adevăr,la această înfricoşată poruncă: nu pretinde întâietateaniciodată în Lucrarea lui Dumnezeu.

În dragoste şi smerenie, să-i priveşti pe toţi ceilalţifraţi mai presus decât pe tine însuţi (Flp 2, 3).

Atunci Hristos va fi totul în toţi.Atunci Lucrarea Lui îndrumătoare [nu o va face]

numai unul – oricare ar fi acela –, ci o vor face împreu-nă cu toţii.

15. Unul, oricare ar fi el, poate uşor greşi. Dar toţinu pot greşi uşor.

Un singur mădular, cât de iscusit ar fi el, nu poateface Lucrarea felurită a harului. Numai cu toţii împreu-nă o pot face bine şi frumos.

Page 74: Traian Dorz: Lupta cea bună

74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

O piatră, oricât de mare ar fi ea, nu poate face sin-gură o temelie, un zid, o clădire.

Nici numai o spiţă singură nu poate face o roată.Nici numai o mlădiţă, o vie.Numai toţi, numai toţi împreună. Nici unul, singur.

16. Nu greşim decât atunci când nu suntem destulde atenţi.

Dacă am lua totdeauna cât mai bine seama la voialui Dumnezeu, la Cuvântul lui Hristos şi la călăuzireaDuhului Sfânt – n-am greşi niciodată.

Pentru că voia lui Dumnezeu este clară. Cuvântullui Hristos este limpede. Îndrumarea Duhului Sfânt estehotărâtă.

17. Oricine are o smerenie adevărată, o minte as-cultătoare şi o voinţă supusă va înţelege uşor, va ştidesluşit şi va putea să împlinească întocmai voia luiDumnezeu.

De aceea, în toată umblarea cu Dumnezeu şi întoate problemele frăţeşti, ucenicul adevărat trebuie săumble cu cea mai mare băgare de seamă, spre a nu greşişi spre a nu strica Cuvântul cel Sfânt (II Cor 4, 2).

18. Chiar dacă ai mulţi ani de umblare cu Dumnezeu,chiar dacă ai fi suferit multe necazuri din pricina

Numelui Său şi chiar dacă ai fi făcut multe declaraţii şilucrări frumoase şi lăudate pentru Domnul,

– fii totuşi cu cea mai mare atenţie asupra ta în-suţi şi asupra cuvântului pe care îl spui altora (I Tim4, 16).

Page 75: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 75

19. Fii foarte atent, de fiecare dată, asupra Cuvân-tului Sfânt.

Cercetează cu bună luare-aminte gândul Domnuluidin Cuvântul Său (Flp 2, 5).

Cercetează bine care este miezul cuvântului, ţintaporuncii, voia lui Hristos (I Tim 1, 5).

Nu interpreta nici un cuvânt al Sfintelor Scripturipână ce n-ai meditat mai întâi cu grijă şi cu rugăciuneasupra lui, spre a-i înţelege limpede cuprinsul pe care îlare, şi nu acela pe care nu-l are, chiar de i l-ai vrea tu peacela.

Ca să nu se spună cândva şi despre cuvintele pe ca-re le spui tu: Iisus nu zisese aşa!

20. Din pricina că unii ucenici au înţeles greşit cu-vintele lui Iisus au ieşit (şi mai ies încă) atâtea zvonurifalse, atâtea păreri diferite, atâtea crezuri dezbinătoareîn Biserica Creştină, în adunările frăţeşti, pe tot lungulveacurilor până astăzi.

Nu spunem că toţi cei care au pornit un zvon ar fifost nişte răuvoitori. Dar nici unul, dacă s-ar fi gânditmai bine ce nenorocire poate aduce zvonul lui, sigur cănu l-ar fi răspândit.

Sigur că mai degrabă şi-ar fi muşcat limba cu carel-a vorbit

sau şi-ar fi tăiat mâna cu care l-a scris, decât să-lrăspândească printre fraţi. Dacă s-ar fi gândit mai binece dezbinări vor ieşi din zvonul lui.

Doamne, fereşte-ne de orice ar putea fi rău.Amin.

Page 76: Traian Dorz: Lupta cea bună

76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. ZVONURILE DEZBINĂTOARE

1. Să ne gândim numai la câte nenorociri au ieşit dinactul dezbinării din Biserica Creştină de la anul 1054,când ea a fost sfâşiată în două fără milă, de la Apus spreRăsărit, din pricina celor două zvonuri potrivnice.

Cu câte lupte şi ură, şi otravă, şi grozăvie au zdro-bit şi au nefericit nenumărate suflete şi bunuri scumpelui Hristos necugetaţii aceia care s-au grăbit atunci sădezbine!

2. Să ne gândim apoi, ceva mai târziu, la ,,zvonu-rile” care s-au ridicat odată cu ivirea protestantismului!Înverşunarea pe care au adus-o aceste „zvonuri” atâtdintr-o parte, cât şi din alta a taberelor creştine. Cum aunimicit aceste dezbinări din Biserica lui Hristos de miide ori mai multe vieţi şi bunuri decât au putut nimiciînainte toţi prigonitorii păgâni laolaltă!

3. Şi să ne gândim chiar acum la câte „zvonuri” noiau mai ieşit şi mai ies încă printre fraţi, toate scornite de

Page 77: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 77

ispititorul, prin ucenicii care nu sunt destul de conşti-enţi de marea lor răspundere cu care îşi încarcă în faţalui Dumnezeu sufletul şi veşnicia lor, denaturând înţe-lesul Cuvântului Sfânt

şi interpretând greşit şi dezbinător gândul Domnului,şi ridicând partide, făcând despărţiri, iscând neîn-

ţelegeri,înveninând suflete, împărţind adunări, semănând

vrajbe printre fraţi.Toate acestea, numai din interpretări îngâmfate şi

din zvonuri potrivnice.Omul schimbă orice, numai să nu-şi schimbe ini-

ma. Leapădă orice, numai să nu se lepede de sine în-suşi. Şi atunci zvonul lui face partidă

şi ambiţia lui, dezbinare.

4. Din aceste „zvonuri”, poate cu o intenţie bună laînceput, au ieşit şi ies încă valuri tot mai mari de foc şide venin printre fraţi!

O, dacă s-ar fi gândit bine cei care le-au pornitprima dată ce va ieşi din ele!

O, dacă s-ar gândi bine oricine scoate şi acum ointerpretare deosebită şi nouă printre fraţi!

Dacă s-ar gândi cât rău, şi nu bine va duce şi vaaduce zvonul lui!

5. Nu putem face răul, ca să iasă binele din el(Rom 3, 8).

Nu putem semăna vânt şi să culegem linişte (Gal6, 8).

Nu putem aduce o părere diferită şi să nu iasă odezbinare.

Page 78: Traian Dorz: Lupta cea bună

78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ţinta poruncii este dragostea, unitatea, părtăşia (ITim 1, 5).

Acesta este gândul lui Hristos: unitatea în învăţătu-ră, în credinţă, în vorbire, în umblare,

unitate în răbdare, în blândeţe, în bunătate, în ierta-re, în dragoste a fiecăruia cu toţi.

6. Dacă este să luptăm împotriva cuiva, să vorbimîmpotriva cuiva, să ne împotrivim contra cuiva, – acelasă fie păcatul, şi nu învăţătura.

Căci învăţătura n-a fost şi nu este rea. Rău a fostnumai păcatul îngâmfării sau al neştiinţei celui ce s-agrăbit cu „zvonul”, cu interpretarea deosebită care a fă-cut ruperea credinţei fraţilor.

7. Iată dovada că au păcătuit împotriva Adevăruluitoţi cei care s-au ridicat contra învăţăturii: că fiecaredezbinător a fost pedepsit cu dezbinarea.

Primul care a dezbinat a fost dezbinat şi el curând.Alţi dezbinători s-au ridicat din sânul său, dezbinându-lşi pe el.

Aceştia, la rândul lor, au fost pedepsiţi prin alţii…Şi aşa mereu până azi, – fiecare ispăşind prin ceea ce apăcătuit.

8. Greu este până se despică tulpina în două, căcidupă aceea împărţirea ei se face din ce în ce mai uşor şiîn fărâme tot mai mici.

Greu este până reuşeşte diavolul să facă o spărtură,căci după aceea lesne şi-o lărgeşte el.

Page 79: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 79

9. Fiecare învăţătură nouă care susţine că ea esteadevărul absolut, nu numai că a fost curând tăgăduităde altele, dar a şi căzut în păcatele acelea pentru care eale condamnase pe cele vechi.

Ba uneori încă în păcate şi mai mari.Astfel că, în afară de răul dezbinării şi de mulţimea

urii dintre fraţi, n-a mai adus, până la urmă, nimic alt-ceva nou, nici o învăţătură nouă, decât păcate noi.

10. Noii „credincioşi” nu se deosebesc de cei vechidecât prin noua ură confesională şi prin noile forme decult care îi tot dezbină pe oameni.

Iată dovada că toate acestea nu pot fi de la Dumne-zeu, ci, prin roadele lor, se dovedesc a fi de la vrăjma-şul lui Hristos, care a vrut nu unitatea alor Lui, ci a vrutdezbinarea lor.

11. O, încă o dată: nu vă încărcaţi conştiinţa în faţalui Dumnezeu cu marea vină a răspândirii de „zvonuri”,de învăţături şi de interpretări noi printre fraţi, din Cu-vântul Sfânt.

Căci acestea vor aduce întotdeauna mare rău, iarpentru acela veţi fi odată judecaţi şi pedepsiţi voi, carele-aţi scos!

Gândiţi-vă ce vor zice în Ziua Judecăţii cei care aufăcut primele dezbinări în Biserica Creştină, când vorvedea cât rău a ieşit prin veacuri din acţiunea pornită deei cândva, într-un moment nefericit, dar necugetat.

12. Nu este însemnat lucru numai cuvântul unuiadevăr, ci este şi tot atât de însemnat şi cine spune acestcuvânt.

Page 80: Traian Dorz: Lupta cea bună

80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Căci cele mai frumoase cuvinte, dacă sunt rostitede gura unui nebun, arată ca nişte mărgăritare în râtulunui porc (Mt 7, 6).

Cele mai sfinte cântări, dacă se aud în loc murdar,sună ca nişte ocări pentru Numele Cel Sfânt al lui Dum-nezeu.

13. Cele mai inspirate cărţi, dacă sunt scrise de unom cu un cuget stricat şi cu o mână vinovată, vor fi niş-te urâciuni înaintea lui Dumnezeu.

Cele mai avântate rugăciuni şi mai lăudate jertfe,dacă sunt aduse lui Dumnezeu cu mâini pline de sângeşi de nelegiuire, vor fi o povară şi o scârbă înaintea luiDumnezeu (Isaia 1, 13-15).

14. Dar ce dumnezeieşti apar cuvintele lui Hristosîn gura unui om sfânt! Ce adânc conving ele! Şi cu ceaureolă sfântă se îmbracă, în faţa celor ce-l aud, uceni-cul sfânt care le rosteşte aproape ca Însuşi Hristos (In13, 20; Gal 4, 14; I Tes 2, 13).

15. Mărturia adevărului Biblic este cu atât maivrednică de crezare cu cât ea a fost scrisă şi adeverităde către cele mai cinstite caractere, de către cele mai cu-rate cugete, de către cele mai sfinte fiinţe care au pututtrăi vreodată pe pământ.

16. După autoritatea lui Hristos, care s-a întemeiatpe cea mai cerească viaţă cu putinţă de văzut în aceastălume,

pe cea mai desăvârşită înţelepciune cu putinţă deauzit printre oameni

Page 81: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 81

şi pe cea mai uimitoare putere care s-a arătat vreo-dată ochilor omeneşti,

– autoritatea sfinţilor martori ai Patimilor şi ÎnvieriiSale este vrednicia de aceeaşi preţuire ca a lui Iisus,pentru că şi ei, printr-o ascultare asemenea ascultăriiLui, au dobândit o viaţă atât de asemănătoare cu a luiIisus, încât El S-a putut face una cu ei, zicând: „Cine văascultă pe voi pe Mine Mă ascultă.”

17. Dintre toţi aceşti martori dumnezeieşti, cel maivrednic de crezare este acela care a fost cel mai aproapede Iisus, nu numai în toate stările şi în toate vremurile,ci şi în toate privinţele.

Iar acesta ni se pare că este ucenicul binecuvântatcare adevereşte aceste lucruri, Sfântul Ioan.

18. Într-adevăr, cât de multe mai sunt cele care s-arfi putut scrie şi spune, care ar fi trebuit să se mai spunăşi să se mai scrie de către oricine are o gură şi un con-dei, despre ceea ce a văzut şi auzit [umblând] cu Iisus!

Dar fiecare dintre cei care s-au apucat vreodatăsă scrie şi să vorbească, oricât de sumar ori de gene-ral, despre Iisus, au văzut la sfârşit că, faţă de ceea cear fi trebuit să spună, ceea ce au putut spune este canimic.

19. Cu cât te sui mai sus pe un munte, cu atâta vezimai larg. Dar ce munte ţi-ar trebui şi ce ochi ca să poţivedea totul?

Şi chiar dacă ai vedea tot pământul făcut de El,spre a putea spune cât a făcut Iisus pe pământ,

Page 82: Traian Dorz: Lupta cea bună

82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

ce este oare tot pământul acesta faţă de infinitul fă-cut de El? Şi cine este îndeajuns pentru toate lucrurileinfinitului (II Cor 2, 16)?

20. Oricât de multe am fi cuprins despre Domnul,la urmă vedem cât mai sunt de multe acelea pe care nule-am putut cuprinde.

Oricât de inspirat am fi scris multe adevăruri des-pre Hristos, la sfârşit vedem mereu că nespus de multeşi mai înalte sunt acelea ce ne-au scăpat, acelea caren-au să se spună.

Slavă veşnică Lui, Care Singurul este Nemărginit!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Fiii noştri nu-s ai noştri, ci ei sunt ai Domnului,nici noi nu suntem ai noştri, ci noi suntem tot ai Lui;El ni-i dă numai să-i creştem pentru El şi slava Sa;– fericiţi vor fi părinţii ce gândesc şi-i cresc aşa.

Page 83: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 83

Mi s-a părut uşorMi s-a părut uşorMi s-a părut uşorMi s-a părut uşor

Mi s-a părut uşor, Iisuse, să-mi ierţi când eu păcătuiam;o dată de-mi ceream iertare, Tu mi-o dădeai, nu mă-ndoiam– dar azi, când trebuie iertarea ca eu s-o dau cui sunt dator,cu ce durere văd, Iisuse, că nu-i uşor, că nu-i uşor!

Mi s-a părut uşor, Iisuse, s-acoperi rătăcirea mea;o dată de-Ţi ceream aceasta, – cât de uşor mi se părea!Dar azi, când mi se cere mie s-acopăr lucruri ce mă dor,ce-amarnic recunosc, Iisuse, că nu-i uşor, că nu-i uşor!

Mi s-a părut uşor, Iisuse, să mergi cu mine şi apoi,când îmi uitasem legământul şi mi-l călcasem în noroi;dar azi, când mi se cere mie să uit ce nu pot până mor,cunosc cu inima zdrobită că nu-i uşor, că nu-i uşor.

O, Dumnezeul meu, ai milă, ori fă să plec,ori fă să pot,dă-mi ajutorul şi puterea ce duce pân’ la urmă tot;când inima mi-e ruptă-n două: şi partea mea,şi partea lor,să nu-mi cer moartea, ci viaţa, că nu-i uşor, că nu-i uşor…

Page 84: Traian Dorz: Lupta cea bună

84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

12. VRĂJMAŞII ŞI PRIETENII DOMNULUI

1. Poate fusese şi o înţelegere mai dinainte întremarele preot care Îl judeca pe Iisus şi aprodul care Îllovea peste faţă pe Domnul.

Când răspunsul nu va fi pe plac, stăpânul va facediscret un semn, iar aprodul va şti ce are de făcut.

Palmele şi pumnii va trebui să scoată răspunsul do-rit de mai dinainte. Răspunsul neapărat necesar pentrucondamnarea hotărâtă, pusă la cale încă de pe când Ii-sus nici nu fusese prins.

Ce multe mijloace are prigonitorul lui Hristos pen-tru a face răul împotriva celui nevinovat!

2. Cea dintâi palmă I-a fost dată lui Iisus de cătreaprodul care dăduse cândva una dintre cele mai fru-moase mărturii pentru El.

Au fost multe palme şi pumni cu care Iisus a maifost lovit după aceea, dar, desigur, nici una dintre lovi-turile primite nu L-a durut atât de mult ca aceea.

Page 85: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 85

Fiindcă nici o durere nu te încearcă atât de greu caaceea care îţi vine din partea celui care făcuse mai îna-inte dovada unui suflet ales.

3. Au fost multe vânzări săvârşite împotriva luiIisus, dar nici una nu L-a durut ca aceea a ucenicului încare s-a încrezut cel mai mult.

Şi cu care a împărţit aceeaşi pâine.Au fost multe buze făţarnice care L-au sărutat pe

Iisus, dar, desigur, nici un sărut nu L-a ars şi nu L-ascârbit atât de mult ca al acelor buze de pe care au ieşitcândva cuvintele cele mai pline de admiraţie şi laudepentru El.

4. Suflete dragă, oare nu cumva şi tu ai făcut saumai faci şi acum astfel de crime în contra lui Hristos?

Oare nu cumva tu, cel ce loveşti acum în Hristos, aifost printre ascultătorii Lui?

Nu cumva şi tu ai fost copilul unei mame credin-cioase cu care ai mers cândva de mână la biserică şi laadunarea lui Iisus?

5. Nu cumva chiar şi tu însuţi ai fost înainte unulcare ai mărturisit cu curaj despre Iisus că nimeni n-avorbit vreodată ca El?

Că nimeni n-a mai făcut ca El?Că nimeni n-a mai putut face în casa ta şi în viaţa

ta o lucrare atât de puternică şi de luminoasă cum a fă-cut Cuvântul şi cunoaşterea Lui?

Şi, cu toate acestea, iată acum ce ai ajuns!

Page 86: Traian Dorz: Lupta cea bună

86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Pentru blestematul blid de linte, şi-au vândutmulţi cetăţenia lor cerească.

Pentru plăcerea oamenilor, şi-au călcat mulţi legă-mântul ascultării de Hristos.

Pentru nişte foloase atât de trecătoare şi vinovate,s-au lepădat mulţi de avuţia nebănuită şi strălucită dinveşnicie.

Şi pentru gustul ucigaş al unor desfrânaţi, au lovitmulţi în Faţa Viului Dumnezeu!

Oare nu cumva şi tu eşti din numărul acestora?

7. Iisus i-a răspuns şi celui ce-L lovea.Dumnezeu are răspuns şi pentru cel ce se crede atât

de tare, încât să se ridice şi împotriva Lui. Şi pentru celce nu ştie decât să lovească.

Vine vremea când îşi primeşte răspunsul potrivitcel care loveşte deoarece, ştiindu-se sprijinit de cinevaatotputernic, nu-i mai pasă de nimic şi face orice rău, cuobrăznicie şi cruzime.

Vine vremea când Hristos îi răspunde şi celui că-ruia nu-i pasă nici de lege, nici de dreptate, nici de ne-vinovăţie, ci loveşte şi chinuieşte cu cruzime şi cu ne-păsare trufaşă Faţa lui Hristos. Sau feţele alor Lui.

Vine ziua când toţi aceşti aprozi „viteji” să vadă peCine au lovit.

Dar bocetele lor veşnice nu vor putea acoperi şirăsunetul peste conştiinţa lor al palmelor pe carele-au dat ei

şi pe care nu le vor mai putea uita niciodată.

8. Voi, care-L loviţi pe Iisus, arătaţi pentru caredintre cuvintele Lui Îl loviţi!

Page 87: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 87

Aţi auzit cu toţii ce a spus Iisus.Puteţi citi şi răsciti toate mărturisirile tuturor ce-

lor care au auzit ceea ce a spus El şi care au văzut cea făcut.

Puteţi întreba şi cerceta toate înfăţişările învăţăturiiSale:

– răspundeţi, ce a spus rău Iisus?

9. Şi dacă nu puteţi dovedi nimic rău, nimic minci-nos, nimic urât, – atunci de ce loviţi în El?

De ce loviţi în ai Lui?De ce loviţi în Biblie?De ce loviţi în credinţă?De ce loviţi în Biserica şi în fraţii Lui?Voi, care ştiţi din tot ce vedeţi şi auziţi că orice ne-

dreptate făcută contra oricărui nevinovat se răzbună, –nu credeţi oare că nedreptatea făcută chiar contra Strălu-citului Dumnezeu se va răzbuna odată nebănuit decumplit pe voi?

Şi nu vă cutremuraţi gândindu-vă la ziua răzbu-nării?

10. Orice om trebuie să arate odată justificareafaptelor lui.

Nu este faptă pentru care să nu ni se ceară odatămotivul pentru care am făcut-o.

Nu este cuvânt pentru care să nu trebuiască odatăsă dovedim de ce l-am grăit (Mt 12, 36).

Va trebui atunci să arate şi cel ce a lovit – de ce alovit.

Page 88: Traian Dorz: Lupta cea bună

88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Va trebui să răspundă şi cel ce i-a poruncit să lo-vească!

Va trebui să dovedească şi acela care n-a putut fiobligat în lume să dea socoteală nimănui de toate nele-giuirile pe care le-a ordonat sau le-a legalizat, sau le-aacceptat cu satisfacţie.

11. Va trebui să răspundă orice tiran de tot ce a fă-cut el personal sau a inspirat altora să facă împotriva luiDumnezeu.

Cum vei răspunde oare tu atunci?Cum vei justifica ceea ce ai făcut tu şi cei puşi de

tine?

12. Cel tare nu poate fi acum obligat să răspundăcelui slab, fiindcă cel slab n-are cu ce să-l constrângă casă răspundă.

Dar cel tare are cum să-l oblige pe cel slab.Cel mic nu poate să se împotrivească celui mare,

dar acela îl poate sili cum vrea pe cel mic.Va veni însă vremea când Cel Suprem Însuşi va ce-

re socoteală şi va da plata fiecăruia dintre cei care n-auvrut şi n-au avut să dea socoteală nimănui de nelegiui-rile lor.

13. Cel drept nu-l poate asupri pe cel nedrept,fiindcă dreptul nu se poate folosi de asuprire. Dar celnedrept se poate.

De aceea acum, câtă vreme Hristos stă în faţa oa-menilor, oricine vrea să-L lovească Îl loveşte.

Page 89: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 89

Oricine vrea să-L scuipe Îl scuipă.Oricine vrea să-L înjure Îl înjură.Oricine vrea să-L tăgăduiască, să-L închidă, să-L

chinuiască, să-L omoare o poate face. După voia şi du-pă plăcerea sa, fiecare…

14. Acesta este ceasul vrăjmaşilor lui Iisus şi pute-

rea întunericului (Lc 22, 53), cum a zis El.Dar vine şi Ziua când vrăjmaşii lui Iisus vor sta

prăbuşiţi cu toţii în faţa lui Hristos.Atunci morţii şi vii,puternicii şi slabii,marii şi micii,drepţii şi nedrepţii,– omenirea întreagă, de la cel dintâi, până la cel din

urmă om, de la Geneză şi până la Apocalipsa,vor fi strânşi înaintea Tronului Său Mare şi Alb

(Apoc 20, 11)şi toate cărţile faptelor noastre vor fi deschise,şi toate filmele vieţilor noastre vor fi desfăşurate,şi toate înregistrările cuvintelor noastre vor fi as-

cultate,şi atunci se va vedea cine va putea sta în picioare

înaintea Lui (Mal 3, 18).Şi atunci se va vedea cine a fost înţeleptul şi cine a

fost nebunul.

15. Ce dureroasă realitate este că în lumea aceastaIisus este mereu legat, cel mai adesea chiar de cei cetrebuia să-L dezlege.

Iisus este mereu scos din via Sa,despărţit de gloatele Sale flămânde după El,

Page 90: Traian Dorz: Lupta cea bună

90 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

luat dintre oamenii dornici după mântuirea Lui,închis, dintre sufletele care Îl doresc,acoperit de privirile care Îl caută cu lacrimi şi cu

durere.Şi tocmai de către aceia care ar trebui să-L primeas-

că cu bucurie. Tocmai ei Îi pregătesc funii şi cruce.Tocmai aceia care ar trebui să-L ducă pe Iisus în

mijlocul viei Sale, să-I arate roadele ei frumoase, pre-gătite pentru Bunul ei Stăpân Care a sădit-o, Care a îm-prejmuit-o, Care are singurul drept asupra ei, pentru căvia este numai a Lui (Isaia 5, 2),

tocmai ei Îl leagă.Tocmai ei Îl scot.

Tocmai ei Îl ucid.

16. Pricepuseră vrăjmaşii lui Iisus foarte bine, şialtă dată, că ei sunt cei despre care Iisus spusese că staupe scaunul lui Moise, dar cu purtarea lui Faraon, că lea-gă nevinovăţia şi dezleagă desfrâul,

că leagă pe cei credincioşi şi-i dezleagă pe cei ne-legiuiţi,

că îi leagă adevărul şi dezleagă prefăcătoria.Aveau într-adevăr puterea de a lega şi a dezlega.Dar dezlegau păcatul şi-L legau pe Iisus,pentru folosul cărnesc, lumesc şi drăcesc.Şi împotriva voii Lui, a Dumnezeului Cel adevărat.

17. Fiindcă Hristos vrea să-i izbăvească pe cei asu-priţi de cei ce sunt asupritori, Îl vor urmări mereu şi Îlvor lega. Pentru ca El să nu-i mai poată scăpa din robialor pe cei exploataţi de către ei.

Page 91: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 91

Hristos este lumină. De aceea cei care au folos dinîntuneric vor căuta mereu să-L lege şi să-L ascundă subobrocul intereselor şi tiraniei lor.

18. Alţi vrăjmaşi ai lui Iisus L-au legat cu funiileîmpletite ale unor reguli şi obiceiuri înguste,

cu rânduielile şi metodele lor sectariste,cu legi şi regulamente formaliste interesate,toate acestea atât de bine puse la punct şi atât de

meşteşugit lucrate, încât Iisus să nu mai poată fi slobodacolo niciodată la suflete.

Şi sufletele să nu mai poată ajunge niciodată pânăla Hristos.

Ce urzeli ucigaşe sunt acestea… Ultimele vor finimicite de arătarea venirii Sale.

19. Ce „minunate” închisori au ştiut unii oamenisă-I facă lui Iisus!

Şi ce „frumoase” sunt funiile cu care unii oameniştiu foarte bine să-L lege pe Domnul!

Slăvit să fie Domnul, că în toate satele şi oraşelelumii, în vreo formă sau alta,

se găsesc biserici, temple, sinagogi, case de aduna-re şi de rugăciune;

– dar ce au devenit acestea oare, în cea mai mareparte, pentru Dumnezeu?

20. În vreun fel sau altul, oamenii se duc,mai des sau mai rar, la biserici, la temple, la sina-

gogi…să-L vadă şi să-L audă pe Dumnezeu.

Page 92: Traian Dorz: Lupta cea bună

92 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Dar, într-un anumit fel, toate aceste lăcaşuri nusunt ele oare nişte frumoase închisori în care Dumnezeueste un Scump Prizonier legat, la Care oamenii mergdoar din când în când pentru o scurtă vizită, dar Îl lasăacolo, fără a-L lua cu ei în viaţa lor obişnuită?

O, Doamne Iisuse, noi vrem să fii cu noi pe tot-deauna.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Dacă nu-ţi aduci copiii tu la Dumnezeu acum,te vor duce ei pe tine, în curând, la iad şi scrum.

*

Mulţi părinţi nu ştiu să-şi crească fiii pentru Dumnezeuşi, crescându-i pentru lume, merg în iadul cel mai greu;şi părinţii, şi copiii vor avea acelaşi loc,întinându-se-mpreună, vor scrâşni-n acelaşi foc.

Page 93: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 93

13. SLOBOZENIA ŞI ROBIA LUI IISUS

1. Cei mai mulţi oameni vin la biserici, la lăcaşurilede închinare, doar din când în când; vin la Dumnezeuca la un deţinut cu care au un scurt vorbitor. Apoi sedespart de El şi pleacă, lăsându-L acolo.

Ce legături mai are apoi Iisus cu viaţa lor de afară,a celor mai mulţi dintre oameni?

2. Ce legătură mai are Hristos cu viaţa de pe stradăsau de la muncă, sau de acasă – a celor mai mulţi dintrecei care merg doar două ceasuri sau două minute, dincând în când, la biserică sau la adunare,

ca la o scurtă vizită, la Iisus?El este închis în biserică, în templu, în sinagogă –

şi rămas acolo fără a mai fi scos în viaţa noastră ca unTovarăş Scump.

Ce tristă viaţă de Sfânt Deţinut duce Dumnezeu înbisericile noastre!

3. În Cetatea Cerească nu va mai fi nici un templu– spune Sfânta Scriptură (Apoc 21, 22),

Page 94: Traian Dorz: Lupta cea bună

94 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

pentru că acolo Hristos va fi pretutindeni.Nu va mai fi legat şi ţinut ca acum în anumite lo-

curi, fără nici o părtăşie cu mulţimile, ci doar în pazaunora, ca a unor gardieni, neîndurători cu Dumnezeu.

4. Mulţi dintre slujitorii lui Dumnezeu L-au făcutastăzi pe Hristos ca pe un sclav.

Cei bătrâni Îl lasă celor tineri legat.

Cei care se duc Îl predau celor care-i înlocuiesc, peIisus legat.

Îndată ce undeva, cineva ar vrea să-L dezlege peIisus, mulţi paznici ai „închisorilor” Lui sar înspăi-mântaţi şi uniţi, să nu-L lase.

Iar prietenii lui Iisus ajung în curând să aibă şi eisoarta Lui.

Până în Ziua Învierii însă, când El Se va elibera petotdeauna şi când El va dărâma toate „frumoasele” Lui„închisori”.

5. Un ucenic adevărat este ca un izvor care trebuiesă curgă întruna.

Ca un plug care trebuie să are neîncetat.Ca un foc ce trebuie să fie pururi aprins.

6. Un izvor care stă şi nu mai curge ajunge îndată obăltoacă murdară.

Un plug care stă şi nu mai ară ajunge îndată urâţitde rugină.

Un foc care stă şi nu mai arde ajunge îndată unmorman de cenuşă.

Un ucenic care stă şi nu mai mărturiseşte pe Iisusajunge în curând un lepădat şi un lepădător de Hristos.

Page 95: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 95

7. O, voi, cei liberi, nu vă grăbiţi să-i judecaţi pecei prinşi.

Voi, cei ce staţi între cei dragi şi buni, nu vă grăbiţisă-i judecaţi prea aspru pe cei care au ajuns să stea întrevrăjmaşi şi între blestemaţi.

Voi, cei care aveţi parte de stări înalte, vesele şi fe-ricite, nu-i judecaţi cu grabă pe cei ajunşi în stări deprăbuşire, de amărăciune şi de zbucium nimicitor.

8. Voi, cei care staţi în căldura casei sfinte,în părtăşia ocrotitoare a dragostei frăţeşti,în lumina liniştitoare a îndestulărilor duhovniceşti,– temeţi-vă să-l judecaţi pe acela care ajunge în ca-

sa răului, în ghearele singurătăţii, în puterea diavolului.Acolo unde este tronul lui Dumnezeu, este uşor să

fii credincios.Dar acolo unde este tronul satanei, este foarte greu.

9. Câtă vreme n-ai ajuns în ispită, e uşor să te ţii deHristos. Dar când te duci singur în mâna ispititoruluisau când, prin voia lui Dumnezeu, eşti dus de Duhul înpustie, ca să fii ispitit de diavolul (Mt 4, 1),

– o, nu, – atunci nu-i uşor.

10. Până când nu ajungi tu însuţi într-o stare de is-pitire şi încercare – ai mereu o inimă de judecător as-pru, care nu poate sta şi nu-i poate înţelege pe cei ajunşila greu.

Şi până când nu te-ai ars tu la focul îndoielilor şi alpocăinţei, adesea nu ştii să fii cu băgare de seamă asu-pra focului sfânt din altarul inimii tale, ca să ardă şi sănu se stingă (Lev 6, 10).

Page 96: Traian Dorz: Lupta cea bună

96 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. Dar celui care a trecut prin cuptorul suferinţei,care a trebuit să stea, să trăiască, să vadă şi să simtătoată grozăvia cernerii cumplite – focul acela i-a ars su-fletul în aşa fel, că nu-l va mai putea uita niciodată.

Dar îl va şi face să fie mai înţelegător faţă de ceiajunşi în el.

O, câte râuri de lacrimi amare va trebui să se rever-se şi peste arsura noastră, ca s-o liniştească, ori de câteori va zvâcni în sufletul nostru, de peste care urma ei nuse va mai şterge deplin decât când va veni alinarea îm-părăţiei lui Dumnezeu!

12. Despărţirea ta de fraţii tăi dintâi este la un pasde despărţirea ta de Iisus.

De la despărţirea ta de adunarea ta, de biserica ta,de fraţii tăi şi de învăţătura şi credinţa ta dintâi – în careL-ai cunoscut de la început pe Domnul Iisus –

şi până la despărţirea ta de Hristos nu-i decât unpas. Un pas scurt şi uşor.

Cine a făcut prima despărţire, nu-i mult până o vaface şi pe a doua.

Cine poate face lepădare de adunarea sa frăţeascăface chiar în acelaşi timp – şi tot acolo – lepădare şi deIisus, pe Care L-a aflat acolo şi Îl lasă acolo.

Se leapădă şi de Duhul pe Care L-a primit acolo şipe Care Îl părăseşte acolo.

Se leapădă şi de Evanghelia pe care a cunoscut-oacolo şi pe care o lasă acolo (II Cor 11, 4; Evr 10, 25).

Cele la care se duce sunt acum altele.Cei la care se duce sunt acum alţii.Cel la care se duce este acum altul (In 5, 43).

Page 97: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 97

13. Vreunul din robii celui rău se va afla mereu săte facă şi pe tine să te lepezi de Domnul tău.

Vreunul dintre cei care robesc la vreo lege vrăşma-şă lui Hristos,

la un interes vrăjmaş lui Hristossau la o casă vrăjmaşă lui Hristosse va afla mereu să se apropie de tine cu gândul să

te facă a te lepăda!Astfel de robi mişună pretutindeni şi au fost în

toate vremile; dar, ucenicule şi frate, fii treaz şi fii tare.

14. Nu te lăsa înduplecat de vreunul care este robulvreunui alt Iisus, de un alt duh şi de o altă evanghelie(II Cor 11, 4).

Şi care vine acum la tine să te facă robul Stăpânu-lui la care robeşte el.

O, cât de mulţi şi-au vândut libertatea lor dulcepentru o slujbă

sau pentru o autorizaţie,sau pentru o soţie!O, ce lepădare netrebnică şi nefericită este oricare

dintre acestea! Să nu le faci niciodată!

15. Când o iei pe calea cea bună, orice nou pas îţicere o nouă jertfă, un nou efort, o nouă putere ca să-lîmplineşti. Pentru că la orice lucrare bună trebuie să ieiparte cu toată fiinţa ta ca la o bătălie frumoasă, dargrea, cu tot felul de piedici şi de puteri potrivnice. Din-lăuntru tău mai întâi. Apoi şi din afară.

Mintea trebuie să facă planul,inima trebuie să depună voinţa.

Page 98: Traian Dorz: Lupta cea bună

98 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Celelalte mădulare trebuie să-şi dea fiecare oste-neala sa.

Sunt foarte multe de învins când vrei să faci un bine.

16. Când o iei pe calea cea rea, nu mai ai de făcutnici un efort. Nu ţi se mai cere nici o jertfă. Nu mai aide luptat cu nimic.

E puţin mai greu până faci primul pas, căci dupăaceea nu te mai poţi opri nicăieri.

17. Pe scara îngâmfării nu sunt trepte decât pen-tru suiş.

Când ai luat piciorul de pe treapta de jos, aceastas-a şi rupt.

De aceea cei ce nu mai urcă se prăbuşesc.Şi după Hristos trebuie mereu să urci!Altfel, dând înapoi, te pomeneşti în prăpastie.Nici scara lui Hristos n-are trepte pentru coborâş.

18. Lumina înţelepciunii omeneşti este ca luminade lună. Cu scăderi şi cu creşteri. Cu multe amăgiri şicu multe umbre. Lumină slabă, neputincioasă şi moartă.

Pe când lumina lui Hristos este ca lumina soarelui.Totdeauna puternică. Totdeauna limpede. Totdeaunacaldă şi vie.

În vremea când se întâmplă întunecimi ale acesteilumini, lumea rămasă fără luminător se scufundă înnoapte, în frig şi în groază.

19. Desigur, este foarte dureroasă orice pierdere aluminii.

Page 99: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 99

Chiar când luminătorul cel mai slab se întunecă, depeste întinderile lui se pierde şi puţina lumină pe care odădea şi totul devine un pustiu.

Vai de lumea sufletească a celui ce şi-a pierdut şipuţina lumină a unei credinţe slabe.

Vai de omul care a ajuns fără nici o credinţă. Şi desocietatea fără nici un luminător credincios.

Lumea sufletească a unui astfel de om, a unei astfelde societăţi se scufundă pe totdeauna într-un întunerictotal, veşnic şi îngheţat.

20. Cel care a avut un luminător mare, un învăţătorsau un părinte mare…

cel care a avut cunoaşterea strălucită, o credinţădreaptă…

cel care a avut cunoaşterea lui Hristos şi înţelepciu-nea nespus de felurită, vie, frumoasă şi limpede a luiDumnezeu,

– şi care totuşi a ajuns să şi-o piardă, vai, cu câtmai înspăimântătoare este bezna în care se scufundăacesta!

Dumnezeule al Luminii, nu lăsa pe nimeni fără Lu-mina Ta.

Amin.

Page 100: Traian Dorz: Lupta cea bună

100 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

14. LUMINA ŞI ÎNTUNERICUL

1. Orice ispită este o întunecime care vine pestelumina noastră.

Ispitele trupeşti ne întunecă lumina omenească şine aruncă în căderi care pot fi trecătoare.

Dar ispitele sufleteşti ne întunecă lumina lui Dum-nezeu şi ne prăbuşesc în căderi care pot fi veşnice.

2. Au fost vremi când întunecimile de soare şi delună nu se puteau prevedea.

Dar a venit şi timpul când ele sunt cunoscute. A-cum suntem înştiinţaţi mai dinainte asupra lor.

Tot aşa a fost o vreme când nu cunoşteam înştiinţă-rile lui Dumnezeu asupra cauzelor pierzării sufletuluinostru, a luminii lui Hristos din noi.

Atunci nu ştiam să ne ferim de ispite.Atunci nu puteam să ne păzim de păcat.Atunci nu puteam să nu cădem în întuneric.Dar acum avem Cuvântul lui Dumnezeu. Avem

acum cunoaşterea lui Hristos. Avem înştiinţările Du-hului Sfânt.

Page 101: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 101

Prin ele putem vedea şi prevedea aceste primejdii,ca să ne ferim şi să nu cădem în ele.

3. Lumii acesteia trupeşti nu i s-a dat, pe lângă cu-noaşterea eclipselor de soare şi de lună, puterea de aocoli eclipsele acestea.

Dar lumii noastre sufleteşti i s-a dat şi această putere.Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru

toţi oamenii nu numai că ne descoperă ispitele şi păca-tul, dar ne şi dă puterea să le biruim. Să ne ştim feri deele, să ne putem ridica deasupra lor.

Dar aceasta cere neîncetat veghere şi priveghere,cere să vezi şi să prevezi,cere să voieşti şi să te nevoieşti…

4. Ucenicule şi frate, adu-ţi aminte de femeia luiLot (Lc 17, 32).

Adu-ţi aminte de lepădarea lui Petru.Adu-ţi aminte de nefericirea şi întunericul în care

te poate prăbuşi o clipă de neveghere şi pe tine, ca peei, căci diavolul este acelaşi.

Nu te uita înapoi. Şi nu rămâne înapoi de fraţii tăişi de Domnul tău.

5. Iisus este în mijlocul veacurilor, în mijlocul isto-riei, în mijlocul vieţii tuturor oamenilor.

Hristos Se lasă acum legat. Hristos Se lasă acumjudecat. Hristos Se lasă acum în voia fiecărui om.

Hristos stă acum în faţa acuzatorilor Săi. În faţavrăjmaşilor Săi. Şi în faţa prietenilor Săi – şi le dă tutu-ror ocazia să-şi arate ce sunt fiecare în ei înşişi.

Page 102: Traian Dorz: Lupta cea bună

102 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Toată desfăşurarea procesului lui Hristos a fostcunoscută şi profeţită de El.

Toată purtarea prietenilor sau a vrăjmaşilor Săi afost cunoscută şi spusă de mai înainte.

Toată însemnătatea de acum şi din veşnicie a aces-tor întâmplări este cunoscută şi prezisă.

Aşa că fiecare acuzator, fiecare martor şi fiecareapărător al lui Hristos îşi alege acum, cu toată libertateasa şi cu toată silinţa sa, tot ceea ce face sau va face faţăde Hristos;

fiecare îşi alege astfel şi ceea ce îşi va primi de laEl, – potrivit cu ceea ce a făcut.

7. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, sufleteiubite şi iubitoare, statornice şi hotărâte, care cu oricepreţ aţi înfruntat toate împotrivirile şi aţi pătruns în salade judecată unde este dus Hristos şi ai Lui – îmbărbă-tându-i.

Voi aţi încurajat şi aţi mângâiat atât de mult sufle-tele greu încercate ale celor care sufereau alături deHristos şi de Tatăl, în unul dintre cele mai grele ceasuriale lor…

Ochii voştri înălţaţi în sus le-au încurajat inima.Mâinile voastre strânse le-au încălzit fiinţa.Prezenţa voastră acolo i-a încredinţat că nu sunt şi

că nu vor fi niciodată singuri.

8. Ca să fii un judecător adevărat, trebuie mai pre-sus de toate să fii liber.

Când eşti legat de cineva sau de ceva, tu nu poţi fa-ce dreptate, ci părtinire.

Page 103: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 103

Dreptatea îţi leagă ochii, ca să nu te uiţi la faţa ce-lor judecaţi. Dar lăcomia îţi leagă mâinile, ca să nu poţiîmpărţi drept.

9. Când eşti om slab – să nu te faci judecător.Cel nedrept se ştie apăra de o sută de ori mai cura-

jos decât cel nevinovat.Minciuna strigă nespus mai tare decât adevărul.

10. Când stai să judeci, fii tare de la început.Dacă începi să şovăi, se va vedea îndată – şi eşti

pierdut.Pilat, judecătorul lui Iisus, a fost un om legat. Le-

gat mai dinainte prin lăcomie, prin mită luată, prin cu-getul întinat.

În loc să aibă ochii legaţi şi mâinile dezlegate, el aavut ochii dezlegaţi şi mâinile legate.

11. În loc ca Pilat judecătorul să fie tare şi hotărât,el primeşte să fie unealta nelegiuită a unor ucigaşi şinelegiuiţi.

Toată judecata lui Pilat va fi o clătinare ca de ombeat, care dă dintr-un şanţ în celălalt.

Îl întreabă pe Iisus, dar îi ascultă pe vrăjmaşii Lui.Vorbeşte ca un om al legii, dar lucrează ca un om

al mitei.Caută să pară ca un om tare, dar se arată a fi om

slăbănog.Vrea să fie conducător, dar este condus.

12. Dacă sunt atât de mulţi oameni răi care se folo-sesc spre rău de metoda de a da în loc de răspuns o în-

Page 104: Traian Dorz: Lupta cea bună

104 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

trebare prin care să ocolească a spune ceea ce nu vor eisă fie spus –,

înseamnă că şi cei buni, spre a face binele, este ne-voie uneori să înveţe această metodă.

13. În faţa împărtăşirii cu Trupul şi cu SângeleMântuitorului nostru Hristos, noi ne legăm faţă deDomnul nostru Iisus Hristos cu un legământ mare cândspunem: „Şi nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nicisărutare Îţi voi da ca Iuda.”

Să nu uităm această mare juruinţă niciunul şi nici-odată.

14. Ca să nu spui vrăjmaşilor Domnului taina Luicum a făcut Iuda

şi ca să nu-I dai o sărutare ucigaşă şi vicleană cavânzătorul Domnului şi al fraţilor,

– uneori în faţa celor care caută să-L prindă peIisus trebuie să ai înţelepciunea de a găsi să zici altcevaîn loc de răspuns!

15. Când mergi cu Iisus printre potrivnicii Lui,când mergi cu fraţii printre potrivnicii lor,când mergi cu Adevărul printre potrivnicii Săi,– ai grijă totdeauna să ai pregătit ceva în loc de

răspuns, ca să nu spui taina Lui.Aşa a făcut şi Domnul când a fost întrebat despre

ucenicii Săi şi despre învăţătura Sa.Cel drept nu trebuie să fie mai prost decât cel ne-

drept.Ca să poţi face binele, trebuie să ai cel puţin tot

Page 105: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 105

atâta minte câtă şiretenie are cel care se slujeşte demintea lui ca să facă răul.

Altfel, spui ce nu trebuie spus. Şi vinzi ceea ce tre-buie să păstrezi nevândut chiar cu preţul vieţii tale.

16. O înţelepciune din vechime spune: Nu te temede lege, teme-te de judecători.

Căci legea mai totdeauna este dreaptă, dar judecă-torii mai totdeauna sunt nedrepţi.

17. S-au schimbat mereu lupii, s-au schimbat me-reu mieii – dar legea lor a rămas mereu neschimbată. Şiobiceiul celor mai mulţi judecători, de a azvârli cu mâi-nile legii pe miei în gurile lupilor pârâtori, vai, – a ră-mas şi el tot neschimbat.

Când e lup cel ce pârăşteşi când e vulpe cel ce judecă,sentinţa şi soarta mielului judecat se cunoaşte uşor

mai dinainte.

18. Este un adevăr învăţat cu multe jertfe şi cu unmare preţ acela care spune: Micile ucideri se fac fărălege, dar marile ucideri se fac cu legea…

Micile nelegiuiri se fac în ascuns de lege. Dar ma-rile nelegiuiri se fac în faţa legii şi în numele ei.

Micul ucigaş n-are nevoie să pară cinstit şi drept.Dar marii ucigaşi, care fac crime de dimensiuni

numerice, istorice şi geografice, au neapărat nevoiede o lege, – pentru că în felul acesta le poate face celmai sigur.

Page 106: Traian Dorz: Lupta cea bună

106 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

19. Crimele „legale” au fost înfăţişate totdeauna cafiind neapărat necesare, pentru că „Legea Onoarei” sau„Legea Dreptăţii” sau „Legea lui Dumnezeu” le „cereaneapărat acestea” (In 16, 2).

De aceea ei fac întâi legi ucigaşe, scornesc întâi lo-zinci ucigaşe şi îşi pregătesc întâi uneltele ucigaşe, apoisăvârşesc uciderile în masă.

Toată înfricoşătoarea istorie a mieilor lui Dumne-zeu şi a turmei omenirii este o dovadă a acestei eterneşi de neiertat vinovăţii a lupilor care i-au judecat.

20. Dragul meu, dacă tu ai o lege – orice lege aiavea –, să ştii că ţie multe nu-ţi sunt îngăduite…

Nu-ţi este îngăduit să omori pe nimeni, în nici unfel şi pentru nimic.

Nu-ţi este îngăduit să omori fericirea nimănui, pen-tru a salva fericirea ta.

Nu-ţi este îngăduit să omori căsnicia nimănui, spreaţi căuta poftele tale.

Nu-ţi este îngăduit să omori nevinovăţia nimănui,cinstea nimănui, curăţia nimănui, credinţa nimănui –spre a avea tu vreun folos, vreo bucurie sau vreo răzbu-nare din uciderea acestora.

Dumnezeul nostru, fereşte-ne şi de uciderile aces-tea, şi de ucigaşii aceştia!

Amin.

Page 107: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 107

Nu-mi pot ierta!Nu-mi pot ierta!Nu-mi pot ierta!Nu-mi pot ierta!

Nu-mi pot ierta, Iisuse,o, cum să-mi pot iertapăcatul necredinţeifăcut în faţa Ta?Uitarea promisiunii,călcatul jurământ,iubirea mea zdrobită,nu pot – pân’ la mormânt.

Caut ceasul rugăciuniişi-al lacrimilor scut,caut Ochii Tăi, – dar toatenu-mi iartă ce-am făcut;privesc la cer, dar cerulmi-e-nstrăinat la fel,oriunde-mi văd păcatul,păcatul, – numai el!

O, de-ai putea, Iisuse,s-acoperi Tu măcarpăcatul ce mă mustrăatât de greu şi-amar,aş mai putea spre cerurio lacrimă să-ntind,cerşindu-mi îndurarea,să mor nădăjduind…

Page 108: Traian Dorz: Lupta cea bună

108 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

15. ÎNGĂDUINŢE ŞI JUDECĂŢI

1. Nu-ţi este îngăduit să-ţi plăteşti veselia ta cu pre-ţul plânsului nimănuia.

Nici pâinea ta, cu sudoarea altuia.Nici lenea ta, cu munca altuia.Nici libertatea ta, cu gemetele altuia.Nici viaţa ta, cu moartea altuia.

2. Dacă ai o lege, orice fel de lege ai avea, afară delegea lupilor, de legea junglei, de legea diavolului, –trebuie să te temi de orice fărădelege.

Căci fiecare sentinţă nedreaptă îl osândeşte în pri-mul rând pe acela care a dat-o.

Şi fiecare nedreptate se va răzbuna mai cumplit o-dată asupra aceluia care o face altuia.

Dar acestea, cu cât vin mai târziu, cu atâta sunt maicumplite şi mai de neînlăturat.

3. Toate întâmplările pe care le vedem sau le auzimsunt numai adeveriri ale înştiinţărilor spuse mai dina-inte de Dumnezeu.

Page 109: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 109

Tot ce scrie Istoria din Trecut este adeverirea a ce-ea ce spusese Profeţia din Viitor.

Toate împlinirile adeveresc Cuvântul care le spuse-se mai dinainte că aşa vor fi.

4. Dar cine cunoaşte Viitorul?Cine poate să spună ce va fi înainte, cu multă sau

cu puţină vreme?Nici unui om nu i s-a dat lumină asupra viitorului.

Nici o fiinţă pământească nu cunoaşte ceea ce urmeazăsă se întâmple, nici cu o clipă mai târziu.

Numai singură Lumina lui Dumnezeu poate trecedincolo de zidul nepătruns care acopere pentru noi toţitot ce este înaintea noastră.

5. Nu există nici o întâmplare neprevăzută pentruDumnezeu.

Cuvântul lui Hristos le-a prevăzut pe toate.Ochii lui Hristos le-au văzut mai dinainte,– de aceea gura Lui le-a spus.A povesti, adică a vesti mai ’nainte, înseamnă a

prevesti. Adică a vedea de mai ’nainte.Iar aceste două însuşiri nu le are cu adevărat decât

Dumnezeu, în Hristos.

6. Dar Dumnezeu, Căruia îi sunt cunoscute, pentrucă prin El s-au orânduit, nu Se înşală niciodată.

De aceea cuvintele Lui sunt întru totul adevărate,iar cei ce cred nu se amăgesc niciodată.

Cuvintele prin care Iisus arată limpede tot ce are săse întâmple în viitor se vor împlini negreşit.

Page 110: Traian Dorz: Lupta cea bună

110 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Întru totulşi întocmai.După cum s-au împlinit întocmai şi în trecut.

7. Prietene şi frate, nici un cuvânt pe care l-a spusHristos nu este fără acoperire de faptă.

Hristos n-a spus nimic din ceea ce nu era. Şi nimicdin ceea ce nu va fi întocmai aşa.

Trecutul tot este o dovadă cât de adevărat fusesetot ce a vestit Iisus.

Viitorul tot va fi de asemenea o dovadă cât de ade-vărat este tot ce a prevestit El.

8. Dacă n-ai grijă să te păzeşti curat de orice lăco-mie de bani şi de orice plăcere păcătoasă, – chiar dacăai fi avut la început cele mai bune gânduri, curând sfâr-şeşti în pierzare.

Singura putere care te face biruitor în orice încerca-re, în orice ispită, în orice judecată, în orice primejdie şiîn faţa oricărui vrăjmaş este nevinovăţia.

Nevinovăţia care umblă în cinste şi lucrează înadevăr.

9. Cinstea nu te va lăsa niciodată de pagubă, iaradevărul nu te va lăsa niciodată de ruşine.

Cât de târziu uneori, dar totdeauna pân’ la urmă, –fiecare suflet care a crezut şi a trăit în cinste şi în ade-văr va vedea că aşa este.

10. Cine nu este hotărât pe un singur fel de aumbla,

Page 111: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 111

cine umblă şi cu Dumnezeu, şi cu mamona,cine laudă şi pe Hrist, şi pe Antihrist,cine este când cu Iisus, când cu vrăjmaşii Lui,cine este cu o faţă înăuntru şi cu alta în afară,acela se înşală singur şi se osândeşte singur.Dumnezeu îl va privi cu judecată, oamenii îl vor

privi cu dispreţ.

11. Dacă eşti necredincios acum în faţa oamenilor,gândeşte-te dacă vei putea fi necredincios şi în faţamorţii.

Şi în faţa Judecăţii. Şi în faţa lui Dumnezeu. Şi înfaţa Infernului fără ieşire…

Dacă crezi că vei putea fi şi atunci, fii şi acum ne-credincios.

Dar dacă nu te crezi în stare să fii atunci, nu fi niciacum!

12. O, sălile de judecată lumească!…Câţi nevinovaţi au văzut ele osândiţi! Şi câţi tâlhari

au văzut ele achitaţi!…De câte ori a fost condamnat Hristos în ele! Şi de

câte ori a fost dezvinovăţit păcatul!…

13. Aşa a fost totdeauna şi aşa va fi cât încă maijudecă un Pilat.

Dar va veni odată Ziua când, în ultima sală a Jude-căţii, în faţa Ultimului Judecător, va avea loc ultima Ju-decată, Judecata Veşnică.

Atunci se vor mai judeca o dată toate judecăţile şitoţi judecătorii.

Page 112: Traian Dorz: Lupta cea bună

112 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

În Prezenţa Marelui Tron Alb pe Care va sta AcelaCare poartă pe trupul Său, şi în Ceruri, semnele cum-plite ale tuturor judecăţilor nedrepte pronunţate împo-triva Lui şi alor Lui pe pământ.

Atunci se va face prima judecată cu adevăratdreaptă.

14. Toţi cei care L-au lovit pe Hristos vor vedeavânătăile lăsate de chiar ciomegele lor, de pumnii şi decizmele lor.

Toţi cei care L-au muncit vor vedea urmele chinu-lui pricinuit chiar de ei înşişi.

Toţi cei ce L-au pălmuit vor cunoaşte vânătăile lă-sate pe Faţa Lui de palmele lor.

Toţi cei care L-au scuipat îşi vor recunoaşte pro-priile lor pete scârboase.

Şi toţi aceştia şi toate acestea se vor osândi ei înşişişi ele însele.

Mai necruţător de cum ar fi osândiţi de oricare alt-cineva.

15. Atunci vor şti în Cine au lovit, pe Cine au con-damnat şi Cui I-au dat palme.

Şi ce au făcut când îi nedreptăţeau şi-i ucideau pecredincioşii lui Iisus.

El Însuşi le va spune: Când aţi făcut acestea la aiMei, Mie Mi le-aţi făcut (Mt 25, 40; Lc 10, 16).

Uitaţi-vă şi vedeţi!Unde se vor mai ascunde toţi aceştia atunci – la

această privelişte – de propriile lor fapte, de propria lorconştiinţă condamnată şi condamnatoare?

Page 113: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 113

16. Mielul lui Dumnezeu a lăsat aceste înştiinţărica un testament al Său însângerat şi strălucit, pecetluitcu Însăşi Jertfa şi urmele Sale – drept soartă tuturormieilor Săi.

Toată nesfârşita Sa turmă de miei va avea să fie –în vremea harului care se deschidea, dintre Cruce şi Ju-decată – părtaşă soartei Lui.

Dar Hristos nu Şi-a trimis mieii Săi înaintea Sa înmijlocul lupilor.

Ci mai întâi S-a adus El pe Sine Însuşi între ei.Pentru ca după aceea să poată spune: Veniţi după

Mine – nu vă temeţi de ei (Lc 12, 4).

17. Mielul este fiinţa cea mai slabă şi mai fărămijloace de apărare.

Tuturor celorlalte fiinţe din lume Dumnezeu le-apregătit vreun mijloc de apărare faţă de vrăşmaşi şi nă-vălitori.

Unora le-a dat gheare, altora colţi, altora coarne,altora copite, altora ţipătul…

Numai mielului nu i-a dat decât nevinovăţia, răbda-rea, blândeţea, rugăciunea şi privirea dureroasă în tăce-re către Păstor.

Fiindcă mielul trebuie să trăiască numai între oi şinumai între flori, numai între locuri şi fiinţe paşnice, nuîntre fiare şi între lupte.

18. Şi dacă trebuie să mergi pe urmele Căpetenieimieilor daţi la lupi, mergi curajos, dar mergi şi înţelept.

Dacă îţi lipseşte înţelepciunea, cea care singurăeste permisă şi singură este necesară, cere-o lui Dum-

Page 114: Traian Dorz: Lupta cea bună

114 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

nezeu, Care o dă tuturor mieilor Săi, cu mână largă. Şiea îţi va fi dată (Iac 1, 5-6),

– prin inspiraţia Duhului Sfânt (Mt 10, 19-20).

19. Dacă va fi spre slava lui Dumnezeu şi mântui-rea ta ca să fii sfâşiat, nu te teme! Mori fericit cum amurit Domnul tău, căci de la o clipă după moartea ta vaîncepe pentru tine o slavă nebănuită şi veşnică.

Dar mori înţelept şi blând. Curajos şi răbdător! Ne-vinovat şi frumos – ca un miel,

ca să învii tot aşa.În toate acestea se va vedea toată dreptatea şi ade-

vărul tău.Şi toată nelegiuirea şi minciuna ucigaşilor tăi.Dacă şi aşa trebuie să mori pentru Iisus, atunci

mori ca El. Ce moarte strălucită este aceasta!Doamne Iisuse, fă-ne vrednici de ea.

20. Când se săvârşeşte nelegiuirea, vinovaţi de să-vârşirea acesteia nu sunt numai cei care o pun la cale

sau numai cei care o execută,– ci se fac vinovaţi împreună cu ei şi acei care văd

nelegiuirea ce se face. Care ar putea s-o împiedice, darcare nu fac nimic ca s-o oprească.

Dumnezeule al Nevinovăţiei, apără-ne de toţi ceicare îi osândesc pe nevinovaţii Tăi.

Amin.

Page 115: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 115

16. NELEGIUIREA ŞI ISPĂŞIREA EI

1. Acei care, cunoscând bine nevinovăţia şi bună-tatea lui Iisus, din care se împărtăşiseră atât de fericit,

nu numai că n-au făcut nimic să împiedice osân-direa lui Hristos, dar s-au unit şi ei întru totul cu uci-gaşii Lui,

au devenit apoi ei înşişi şi mai vinovaţi decât călăiiLui, prin violenţa şi ura cu care s-au purtat faţă de Iisus,impunând această crimă prin strigătele lor.

2. Încă o dată: când se săvârşeşte o nelegiuire de oproporţie epocală şi de o mărime istorică împotriva luiDumnezeu,

împotriva Adevăruluişi împotriva nevinovăţiei –prima vinovăţie pentru aceasta este a celor în nu-

mele cărora se face această nelegiuire,pentru că fie tăcând, fie vociferând, neamul acelora

îşi dă învoirea. Şi autorizează fărădelegea.Fără această învoire – ucigaşii n-ar putea ucide.

Page 116: Traian Dorz: Lupta cea bună

116 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Cei care săvârşesc nelegiuirea n-ar avea niciputerea, nici îndrăzneala să o facă fără această învoireşi autorizare dată de poporul celor mulţi, prin aclamaţi-ile şi uralele lor.

De aceea, şi când va trebui să fie ispăşită nelegiu-irea – căci nu există nelegiuire care să nu trebuiascăsă fie ispăşită de către cel vinovat de ea –, această is-păşire trebuie să fie plătită atunci tot aşa, cu preţulcel mai greu

– şi în primul rând tot de cel mai mare dintre ceivinovaţi, adică de către poporul care a păcătuit autori-zând-o.

4. Poporul are întotdeauna o mare putere şi o mareînţelepciune.

Când puterea poporului este condusă de înţelepciu-nea sa,

atunci el săvârşeşte cele mai frumoase minuni dinviaţa lui.

Şi scrie cele mai minunate pagini ale istoriei sale.Când însă puterea poporului nu este condusă de

înţelepciunea sa, ci de viclenia altora, poporul săvârşeş-te cele mai costisitoare greşeli şi cele mai îndelung is-păşite.

5. Poporul are putere totdeauna, dar curaj şi înţe-lepciune nu totdeauna are.

Înţelepciunea este în primul rând prevedere. Şi cineo are pe aceasta nu se va lăsa târât în păcate care, prinurmările lor, sigur că se vor răzbuna peste vremuri,peste întinderi şi peste mulţimi nebănuite.

Page 117: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 117

6. Dragi suflete nevinovate, să nu ne dăm învoireala nici un păcat şi la nici o fărădelege. Oricine ar fi aceicare au interesul să piardă lumina din mijlocul nostru,

oricine ar fi acei care caută să-l ucidă pe nevinovat,să-l închidă pe cel bun,să-l osândească pe cel curat,să-l înlăture pe cel binefăcător,să-l înăbuşe pe cel adevărat,– noi să nu lăsăm să o facă aceasta în numele nos-

tru. Căci noi vom fi cel mai din greu loviţi pentruaceasta.

Noi şi copiii noştri.

7. Oricât ar fi de mare puterea ucigaşului, să nu netemem de el.

Oricât ar fi de cumplită ameninţarea răzbunării lui,oricât ar fi de greu preţul cu care ar trebui să plătim

împotrivirea noastră faţă de o nelegiuire,– să nu tăcem. Să nu o primim. Să nu ne învoim la

săvârşirea ei.

8. Mai cumplite vor fi urmările păcatului că amparticipat la crimă, că ne-am dat şi noi învoirea la ea –decât oricare alte urmări.

Chiar dacă n-am fi vinovaţi că am zis „da”, vom fivinovaţi că n-am zis „nu”!

Fiindcă aceasta înseamnă acelaşi lucru.Pentru adevăr, trebuie oricum să suferi într-un fel.

Ori înainte, fericit că l-ai spus sau l-ai apărat,ori în urmă, osândit că l-ai tăcut!

Page 118: Traian Dorz: Lupta cea bună

118 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. Una dintre cele mai nedrepte şi răuvoitoare învi-nuiri care s-au adus totdeauna împotriva lui Iisus a fostînvinuirea politică.

Ca să-L facă pe Hristos să fie osândit cu toată sigu-ranţa, învinuitorii Domnului au căutat să-L încadreze cape un infractor politic.

Ca pe un vrăjmaş al orânduirii de stat.Ca pe unul care se ridică împotriva ordinii sociale

şi politice.Ca şi cum Hristos ar avea scopuri lumeşti, ambiţii

politice, dorinţe de dominaţie şi de slavă pământească.Ce crimă nelegiuită şi josnică este invenţia şi scor-

nirea asta satanică!

10. Nimic nu era mai neadevărat şi mai criminaldecât această cauză şi decât această încadrare.

De nimic nu este mai departe caracterul lui Hristosdecât de politică şi de dominaţia lumească.

Împotriva nici unui păcat şi nici unei nebunii nu s-aridicat toată Evanghelia lui Hristos mai cu multă hotă-râre ca împotriva mândriei şi a setei de a domina lumea,care sunt trăsăturile oricărui împărat lumesc, ale orică-rui conducător tiran, ale oricărui şef politic…

11. Învinuitorii lui Iisus, pentru a fi siguri de ucide-rea Lui, Îl înfăţişează pe El înaintea oricărui împăratlumesc ca şi cum Hristos ar fi rival al acestuia.

Ca şi cum scopul lui Hristos ar fi să-i ia locul ace-lui împărat.

Ca şi cum lucrarea lui Hristos i-ar primejdui tronulsău şi împărăţia sa, legile şi interesele sale, autoritateaşi stăpânirea sa.

Page 119: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 119

O, cât de departe erau şi sunt acestea de gândul şiscopul lui Hristos şi de al alor Lui!

O, cât de uşor I-ar fi fost să le aibă, dacă le-ar fivrut!

Şi, o, cât de departe erau acestea pentru Hristos!

12. Ce erau toate împărăţiile lumeşti faţă de Împă-răţia Nemărginită la care renunţase Iisus pentru a venisă Se dea pe Sine ca Jertfă spre mântuirea lumii, ca unrob fără nici o proprietate aici!

Ce slavă pământească s-ar fi putut asemăna cu Sla-va Sa Cerească pe care o avea la Tatăl mai înainte de afi lumea (In 17, 24)?

Ce bogăţii s-ar mai fi putut asemăna cu ale Lui(Col 1, 13-19)?

Cum să vrea El aceste netrebnice bogăţii şi împă-răţii omeneşti?

13. Ostaşii Mei nu vor avea niciodată arme, dar voivă veţi teme totdeauna de ei – zice Iisus.

Supuşii Mei vor fi nenumăraţi şi voi nu-i veţi puteaşti niciodată pe toţi câţi sunt.

Cuvântul Meu va răsuna pretutindeni şi voi nu-lveţi putea niciodată opri de peste tot.

Prezenţa Mea va străluci veşnic – şi voi nu veţiputea să scăpaţi de Ea nicăieri.

Ce înţelepţi sunt cei ce se înrolează în Oastea Lui!

14. Voi ştiţi că Eu dispreţuiesc împărăţia voastră –zice Iisus,

că urăsc slava voastră

Page 120: Traian Dorz: Lupta cea bună

120 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

şi că lepăd bunurile voastre; şi totuşi,pentru nebunia voastră ambiţioasă,veţi fi osândiţi să vi le temeţi de Mine zi şi noapte,pentru ca să nu aveţi nici o clipă deplina satisfacţie

că vă aparţin.Şi nici bucuria că ele vă sunt în siguranţă.Acesta va fi blestemul din partea lui Dumnezeu

pentru temerea voastră nebunească şi zadarnică.

15. Hristos, Mântuitorul şi Împăratul nostru, a spus:Împărăţia Mea nu este de aici, din lumea aceasta…Credincioşii Săi, supuşii Săi, ostaşii Săi au spus şi

vor spune şi ei la fel: Nici împărăţia noastră nu este deaici, ci din ceruri.

Dar pentru că Tu, Iisuse, Domnul nostru, ne-ai în-văţat să fim supuşi şi acestor împărăţii în care trăim canişte străini – noi, pentru Tine, le iubim. Şi pentru Tinele suntem sinceri supuşi.

16. Cetăţenia noastră este în ceruri – spune Cu-vântul Sfânt (Flp 3, 20),

– dar tocmai pentru aceasta noi ne vom supune tu-turor mai-marilor noştri – pentru Tine –, fiindcă Tune-ai poruncit aceasta (I Ptr 2, 13-14).

Vom căuta să fim totdeauna cei dintâi în fapte bu-ne, din pricina Ta, căci aşa ne înveţi Tu prin CuvântulTău (Tit 3, 14).

17. Ştim însă: cu toate acestea – noi tot vom fimereu urâţi, mereu prigoniţi, mereu închişi, mereurăstigniţi.

Page 121: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 121

Fiindcă mereu satana va face pe împăraţii pămân-tului să se teamă de noi că le luăm împărăţiile lor.Deşartele, netrebnicele, zadarnicele lor împărăţii.

Faţă de acestea, Împărăţia Ta – Iisuse, Domnulnostru Preaiubit, pe care noi neîncetat o dorim şi pentrucare neîncetat ne rugăm şi o aşteptăm să vină – este ne-bănuit mai mult pentru noi.

18. Acela care stă să-l judece pe un om, oricine arfi omul acela pe care îl judecă el, trebuie să aibă o sin-gură grijă: grija pentru Adevăr.

Toate simţurile celui care judecă trebuie să-l ajutelucrând numai pentru adevăr.

Tot ce vede, tot ce aude, tot ce simte şi ce presimtetrebuie să-l ducă numai la adevăr.

19. Pentru adevăr, orice judecător trebuie să nuprecupeţească nimic.

Faţă de adevăr, să nu renunţe la nimic.Din calea adevărului să nu-l abată nimic.Mai de preţ ca adevărul să nu-i fie nimic.Şi până nu ştie sigur că a aflat adevărul, să nu hotă-

rască nimic.

20. Când mintea unui judecător îl înştiinţează că agăsit Adevărul,

când auzul lui îl înştiinţează că acesta este Ade-vărul,

când în toată fiinţa lui se face lumina şi bucuriadescoperirii adevărului,

– aceasta să-i fie ca întâlnirea cu Dumnezeu.

Page 122: Traian Dorz: Lupta cea bună

122 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Nici toată avuţia lumii, nici toată slava pământului,nici tot aurul lumesc să nu-l mai clintească de lângăadevăr.

Nici familia, nici libertatea, nici viaţa să nu-i fiemai scumpe.

Pentru Adevăr trebuie să fie în stare să jertfeascătotul.

Pentru că nici o împărăţie nu este atât de veşnică şide strălucită ca aceea pe care o dă Adevărul.

Fericit cel ce o va moşteni.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu-i da fiului plăcintă când îi trebuie nuia,căci nu peste mult, la tine, ai să vezi că el o ia;ci fă fiul tău din vreme să se-nveţe-ascultător,atunci nu-ţi va fi-o povară, ci-ţi va fi un slujitor.

*

De ţi-ar cade-n apă fiica, ai sări s-o scoţi să iasă,dar când merge-n lume, mamă, cade-n foc şi nici nu-ţi pasă.

Page 123: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 123

17. UN SINGUR ADEVĂR

1. Tot ce este şi tot ce a spus Hristos este Adevărul.Nu un adevăr oarecare, ci însuşi Adevărul.Nu există un alt adevăr etern decât El, Iisus, şi Cu-

vântul Său.Nu există un alt adevăr mântuitor decât El şi Jertfa Sa.Nu există un alt adevăr fericit decât El şi slava Sa.Cine nu-L primeşte pe Hristos acum, cât timp stă în

faţa Lui,şi nu se lipeşte de El acum când poate– acela este un înşelat şi un înşelător. Un pierdut şi

un pierzător. Un nefericit şi un nefericitor al altora.

2. Hristos este Împăratul. Singurul Împărat. El În-suşi a spus: „Da, Eu sunt Împăratul”.

Tot aşa de clar a spus Iisus „Eu sunt Împăratul”cum a spus: „Eu sunt Adevărul”; „Eu sunt Lumina”;„Eu sunt Pâinea”; „Eu sunt Apa”; „Eu sunt Viaţa”…

El fiind toate acestea, El este Stăpânitorul tuturoracestora. Împărţitorul şi Dăruitorul Suveran şi Milostiv,Puternic şi Iubitor al tuturora – tuturor celor ce le au.

Page 124: Traian Dorz: Lupta cea bună

124 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Ferice de toţi ai căror ochi au prilejul să-L vadăacum.

A căror minte are lumina de a-L cunoaşte acum.Şi a căror inimă înţelege şi foloseşte prilejul slăvit

de a-L primi pe Hristos acum.O, ce nebănuită strălucire îi aşteaptă pe aceştia!Ce fericit ai fi dacă ai fi şi tu între ei!

4. Pilat i-a pus lui Iisus întrebarea aceasta: Ce esteAdevărul?

Care om nu-şi pune măcar o dată în viaţă, cu toatărăscolirea fiinţei sale, această întrebare: Ce este Adevă-rul? Şi Cine este Adevărul?

Dar în limba latină – limba lui Pilat –, întrebarea„Ce este Adevărul?”, citită invers, era chiar răspunsul ei.

Citit invers, ca şi cum ar fi răspunsul lui Iisus, cu-vintele întrebării în limba latină înseamnă „Adevăruleste Bărbatul din faţa ta”.

Acesta era răspunsul la întrebarea lui Pilat.Dar el nu l-a înţeles.

5. Şi tu ai acum poate unicul prilej de a-L avea peÎmpăratul Iisus în faţa ta.

Şi tu poate ţi-ai pus de multe ori în viaţă, dar nicio-dată mai arzător ca acum, întrebarea: Ce aste Adevărul?Cine este El?

Şi ţie, Prezenţa Uriaşă a lui Iisus din faţa ta îţi dăacum acel înfricoşat şi dumnezeiesc răspuns ca lui Pilatatunci;

măreţ prin simplitatea şi demnitatea lui,monumental prin frumuseţea şi măreţia lui,

Page 125: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 125

etern prin valoarea şi sensul lui.Adevărul sunt Eu, Cel din faţa ta.

6. Adevărul este ceea ce este cel mai Durabil,cel mai Frumos,cel mai Clar,cel mai Bun,cel mai Înalt,cel mai Simplu,cel mai Sfânt,cel mai Puternic.Cu un cuvânt, Adevărul este Hristos.Pentru că numai El a putut fi şi a putut rămâne

toate acestea.

7. În afară de Hristos nimic nu este Durabil, nimicFrumos, nimic Bun, nimic de Înălţimea şi Sfinţenia Lui.

Tot ce s-a realizat până astăzi pe pământul acesta şitot ce conţine în vreo măsură ceva din aceste însuşirieste numai din Hristos şi în El.

Această parte din Hristos le-a dat tuturora şi le vada această valoare.

De câte ori te găseşti în faţa vreuneia dintre acestevalori, te găseşti în faţa lui Hristos. Sau în a ceea ceeste din El în ea.

Întrebării tale, Hristos îi răspunde puternic şi lumi-nos: Eu sunt Adevărul (In 14, 6).

9. Toţi oamenii nu vor putea găsi niciodată vreogreşeală în Hristos, dar prea puţini găsesc în El tot ade-vărul vieţii lor.

Page 126: Traian Dorz: Lupta cea bună

126 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Toţi oamenii ajung în vreun fel cândva în faţa luiHristos.

Toţi Îi cer în vreun fel un răspuns la vreo problemă.Toţi au de-a face în vreo clipă direct cu El,– dar mulţi din ei ies afară cum a ieşit Pilat.Ei merg din faţa Luişi se depărtează de Elfără să fi aşteptatsau să fi înţeles,sau să fi urmatrăspunsul Lui.

10. Orice întrebare ai avea – vino în faţa lui Hristoscu ea.

Spune-o Lui din adâncul inimii tale,apoi nu pleca grăbit, lăsând-o sau uitând răspunsul Său.Dar ce întrebare mai însemnată poate fi alta decât

cea a adevărului şi a mântuirii tale?Răspunsul unic şi fericit la aceste întrebări este

numai Hristos.

11. Nu umbla când cu Iisus, când cu fariseii.Nu fi când cu Dumnezeu, când cu lumea.Când cu sfinţenia, când cu păcatul.Dacă vei umbla aşa, nu vei auzi niciodată Adevă-

rul. Şi nu-L vei afla niciodată pe Hristos.Vei aluneca în minciună şi în întuneric.Şi vei pieri în osândă şi haos.Cum a pierit Pilat.

12. Cu simţământul unei fapte bune, omul se îm-bracă mai frumos decât cu orice veşmânt.

Page 127: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 127

Printr-o binefacere, sufletul omenesc se primeneştemai fericit decât printr-o baie curată.

În preajma Sfintelor Sărbători, sufletul omenesc sim-te şi mai mult nevoia de a uşura marile dureri ale seme-nului său.

Numai după o astfel de uşurare se simte şi el maiom. Mai pregătit să intre în sărbătoarea sa. Mai demnde Dumnezeul său.

13. Multe începuturi bune au decăzut şi au avut unsfârşit rău.

Multe obiceiuri privite cândva dintr-un gând dum-nezeiesc au ajuns, cu vremea, nişte mijloace prin careoamenii răi sau lacomi, sau vicleni şi-au urmărit numaiscopurile lor ucigaşe şi rele.

Diavolul chiar acest lucru îl şi urmăreşte totdeauna,să facă din toate bunele porniri ale inimii omului nişteobiceiuri puse în slujba lui de înşelare şi de pierdere asufletelor.

14. Oricât de bună ar fi legea, dacă cel ce o aplicăeste un rău, nevinovatul va suferi totdeauna, iar vino-vatul va scăpa.

15. Din ce frumos gând de binefacere creştinească,după porunca Domnului, a pornit obiceiul de a se dahrană şi îmbrăcăminte de pomană, în amintirea unuicredincios trecut la Domnul, la înmormântarea sau lapomenirea lui!

Chiar şi numai un pahar de apă dat în numele unuiom neprihănit – adevărat vă spun că nu-şi va pierderăsplata – a zis Domnul (Mt 10, 42).

Page 128: Traian Dorz: Lupta cea bună

128 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

În primele veacuri creştine, la mesele date în a-cest scop de pomeniri erau chemaţi numai săracii

(Lc 14, 13).Şi ce frumos era atunci un astfel de dar dat săraci-

lor în numele neprihănitului trecut la Domnul!Acesta este înţelesul parastaselor creştineşti.

16. Dar astăzi ce au devenit aceste mese?Prilejuri de îmbuibare cu mâncare şi băutură, la ca-

re se satură cei sătui şi la care se umplu cei plini. Pomenile de azi se dau nu celor care nu-ţi mai pot

da înapoi, cum spune Domnul (Lc 14, 12-14),– ci celor care ţi-au dat sau îţi vor da.Ca să nu fie pomană – ci împrumut.De aceea îşi şi primesc răsplata aici şi imediat. Ca

să nu-şi mai aibă nimic de primit de la Dumnezeu (Mt6, 1) – şi în viaţa veşnică.

17. Suflete dragă, oare noi nu cumva mergem la bi-serică numai fiindcă aşa este obiceiul?

Nu cumva ne rugăm numai pentru obicei?Nu cumva chiar din obicei mergem şi la adunările

frăţeşti? La Cina Domnului, la împărtăşirea cu El?La citirea sau vestirea Cuvântului Sfânt?La ascultarea şi cântarea duhovnicească?Oare salutul şi răspunsul la salutul frăţesc de „Slă-

vit să fie Domnul!” nu le facem cumva şi noi numai dinobicei?

Să nu fie aşa!Ci de fiecare dată şi în fiecare act din acestea, noi

să punem o nouă, vie şi caldă participare sufletească.

Page 129: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 129

Izvorâtă din cea mai curată credinţă faţă de Domnulşi dragoste faţă de fraţi.

18. Când mulţimea strigă, – atunci asta înseamnă:că lucrurile au ajuns departe,că hotărârea a fost luată,că alegerea a fost făcută,că sentinţa a fost dată!Atunci toată fiinţa mulţimii devine numai pumni

şi gură. Numai vuiet şi ameninţare. Numai furtună şiîntuneric.

19. Atunci orice judecată şi orice judecător s-aupierdut.

Vorbirea devine strigăt şi urlet.Forţa devine Drept.Omul devine fiară.Crima devine Lege.Nebunia devine Stăpân.Iar urmările sunt vărsarea Sângelui Nevinovat, dez-

lănţuirea marilor nenorociri, nefericirea multor şi mul-tor suflete.

Şi cu cât fărădelegea este săvârşită mai nebu-neşte, cu atâta răsplata ei este mai cumplită, când vi-ne vremea ei.

20. Toate straturile sociale aveau reprezentanţi în-tre acei care stăteau atunci în faţa legii, când Îl osân-deau pe Iisus şi îl achitau pe Baraba.

La crima împotriva Dreptăţii şi a Dragostei deDumnezeu şi-au dat învoirea toţi oamenii.

Page 130: Traian Dorz: Lupta cea bună

130 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Preoţi şi laici,iudei şi neamuri,bogaţi şi săraci,stăpâni şi robi,muncitori şi ţărani,soldaţi şi civili,culţi şi analfabeţi,bătrâni şi tineri,femei şi bărbaţi. Toţi, toţi, toţi…toţi erau acolo, reprezentând lumea întreagă. Şi,

strigând, îşi alegeau un răufăcător în locul Binefăcăto-rului lor.

De aceea păcatul a fost al tuturora. Şi aşa trebuie săfie şi pocăinţa.

O, Iisuse Doamne, dăruieşte-ne-o tuturor.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Drag copilul meu, ascultă – tu eşti fiul lui Hristos,El te-a dat ca să te creştem pentru El cel mai frumos;creşti, copilul meu, şi-nvaţă de la sfinţii-naintaşi,mai frumoasă moştenirea la urmaşii tăi s-o laşi.

Page 131: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 131

Cum am putut?Cum am putut?Cum am putut?Cum am putut?

Cum am putut eu oaresă uit ce m-am legatcu cele mai de flăcărişi mai cereşti suspine?Mi-erai atât de-aproape,şi cât Te-am aşteptat,şi m-a învins ispitaalăturea de Tine!

O, iartă-mi, Domnul meu,păcatul greu, păcatul greu,să pot din nou gustaiubirea Ta, iubirea Ta…

Cum m-a-ncălzit ispitaşi m-a cuprins dormindşi mi-a orbit lumina,şi mi-a-ntinat sfinţirea,cum n-am murit mai bineluptând şi biruind,să nu-Ţi străpung credinţa,să nu-mi zdrobesc iubirea!

O, de-aş putea vreodatăsă şterg din glasul Tăuamara-ndurerarecu care îmi răspunzi,să uiţi nemărginireapărerilor de răuşi să-mi săruţi iar ochiide care-acum Te-ascunzi!…

Page 132: Traian Dorz: Lupta cea bună

132 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

18. DUHUL ŞI CUVÂNTUL SFÂNT

1. Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu se adreseazănu tuturor oamenilor în general – ci fiecărui om înparte.

Pentru că fie îndemnul, fie mustrarea care se adre-sează tuturora nu şi le ia nimeni pentru sine.

Când nu numeşti pe nimeni este ca şi cum ai vorbinimănui.

Şi când arăţi peste tot este ca şi cum ai arăta nică-ieri.

2. Puţine sunt sufletele cinstite care, când Cuvântullui Hristos spune: „Toţi au păcătuit” – să înţeleagă:„Da, eu sunt acela care am păcătuit, Doamne”. Şi cândEl spune: „Fiecare să se nască din nou”, să zică: „Da,eu trebuie să mă nasc din nou, Doamne”.

3. Dacă noi vrem numai să-i învăţăm cu vorbelenoastre pe alţii – dar nu dovedim cu toată evlavia, prinfaptele noastre, adevărul şi curăţia ascultării de voia

Page 133: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 133

Tatălui, noi putem fi iubiţi de Dumnezeu, dar nu sun-tem şi iubitori de El.

El ne iubeşte, dar noi nu-L iubim.El ne-a socotit vrednici de încredere şi ne-a pus în

slujba Lui (I Tim 1, 12),dar noi nu dovedim vrednicia aceasta cu faptele

noastre.

4. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a făcut şi a în-văţat voia lui Dumnezeu de la început şi până în ziuacând S-a înălţat la Cer, – pentru ca şi noi să înţelegemcă nici pentru noi slujba Evangheliei nu are un alt ter-men decât moartea, decât înălţarea la cer.

Oricâţi ani am fi lucrat, nu-s de-ajuns dacă nu-stoţi.

Oricâte dureri am suferit, nu-s de-ajuns dacă nu-stoate.

Oricâte lupte am dus, nu-s de-ajuns dacă n-amajuns la sfârşit.

5. Numai în ziua morţii, în ceasul trecerii la Dom-nul, în clipa înălţării sufletului nostru la Cer, – atunciam sfârşit lucrul. Atunci am terminat lupta, atunci amisprăvit ce aveam de făcut şi de învăţat.

Până atunci nu. Până atunci nu trebuie să zicemniciunii şi niciodată: „De-ajuns! Am făcut tot ce eramdator să fac”.

Fiindcă, dacă nu ne-am sfârşit viaţa, încă n-am fă-cut tot.

6. Vai de noi dacă vom zice că am făcut binele deajuns, – până n-a sosit clipa înălţării noastre la cer.

Page 134: Traian Dorz: Lupta cea bună

134 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Căci, dacă socotim că avem dreptul să ne odihnim îna-inte de a suna ceasul odihnei, nu vom fi vrednici de eacând într-adevăr va veni.

7. O, ce mare lucru este ca sufletul iubit lui Dum-nezeu să rămână viu după toate patimile îndurate de lalume!

Să fie tot aşa de viu şi după patimi ca înainte de ele.Să fie tot aşa de curat, de sfânt şi de adevărat şi du-

pă ieşirea din mormântul întunecos ca înainte de aajunge la el.

Asupra lui să nu aibă nici o putere nici judecataoamenilor, nici bătăile lor, nici chiar patimile şi moar-tea. Nimic să nu-l schimbe, ci iubitul de Dumnezeu săse dovedească a fi tot aşa, un adevărat iubitor de Dum-nezeu.

8. Mântuitorul a vorbit tot timpul cu apostolii Săinumai despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre lucru-rile privitoare la ea.

El n-a vorbit cu ai Lui niciodată despre împărăţiilelumeşti, – arătând prin aceasta că, deşi trăia în una dintrecele mai tiranice stăpâniri, El nu are nimic de a face cu ea.

Nu vorbea nici pentru ea, nici împotriva ei.Nici nu-l lăuda, nici nu-l hulea pe împăratul lu-

mesc.Nu-L interesa nici laudele, nici ameninţările stăpâ-

nirii…Împărăţia Mea nu-i din lumea aceasta – a spus El.

Prin urmare, împărăţiile cele din lumea aceasta nu Măinteresează! Ele sunt pentru Mine ca şi cum n-ar fi.

Page 135: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 135

9. Fericit învăţătorul credincios care poate să vor-bească cu ucenicii săi numai lucrurile privitoare la Îm-părăţia lui Dumnezeu – şi nu despre nimic din ceea cepriveşte lumea aceasta.

Atunci, dacă va trebui să pătimească din partea lu-mii, el va suferi numai pentru Dumnezeu – şi nu pentrunimic altceva.

10. Cei care va trebui să lucreze pentru mântuireaaltora trebuie mai întâi ca ei înşişi să cunoască şi să ai-bă această mântuire.

Şi cei ce vor să-i ducă pe alţii spre cer trebuie maiîntâi ei înşişi să dovedească prin toată viaţa lor că, într-adevăr, ei merg într-acolo.

11. Nu poate nimeni să devină un trimis al luiHristos până ce mai întâi nu este îmbrăcat cu putere deSus…

El nu trebuie să fie un „peticit” cu câte un dar saucu câte un talent de vorbitor, de cântăreţ, de botezător,

– ci un îmbrăcat şi un înnoit în Duhul Sfânt.

12. Un adevărat trimis al lui Hristos nu numai cănu se va depărta niciodată de Ierusalim

şi nu va cădea din har,şi nu va da înapoi în cele duhovniceşti– ci se va apropia tot mai mult, până ce va locui pe

totdeauna, înalt şi strălucit, în Ierusalimul nou, pe Stân-ca Sionului, în Sfânta Sfintelor, – adică în starea undeeste deplina părtăşie de duh şi de gând cu Hristos şi cutoţi ai Lui.

Page 136: Traian Dorz: Lupta cea bună

136 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Numai într-o astfel de stare el poate fi botezat cuDuhul Sfânt,

umplut de putere de Susşi pecetluit cu Semnul Său Dumnezeiesc şi nemuritor.

13. Sunt două botezuri şi astăzi în lume:cel cu apăşi cel cu Duh,– iar oamenii au de obicei, cei mai mulţi, numai pe cel

cu apă – şi tot mai rari sunt cei botezaţi cu Duhul Sfânt.Botezul cel cu apă îl fac oamenii;cel cu Duhul Sfânt îl face numai Dumnezeu.Botezul cu apă le dă oamenilor o religie, un cult,

un act omenesc;– cel cu Duhul Sfânt le dă o putere, o lumină, un

foc ceresc.

14. Botezul cu apă nu-l schimbă pe om întru nimic,– botezul cel cu Duhul Sfânt îl face un om nou, un

om duhovnicesc, un născut de Sus (Gal 5, 22).Botezul cu apă nu-i cere omului nici o dovadă;– cel cu Duhul Sfânt îi cere omului o mie de dovezi.

15. Botezul cu apă nu te angajează întru nimic;Botezul cu Duhul Sfânt îţi angajează toată fiinţa ta.Botezul cu apă te face rece;– botezul cu Duhul Sfânt te aprinde, te înflăcărea-

ză, te umple cu foc.Botezul cu apă îl poţi primi oriunde;botezul cu Duh Sfânt nu-l primeşti decât în Ierusa-

lim. Adică în starea cea mai înalt duhovnicească,în prezenţa strălucită a lui Dumnezeu.

Page 137: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 137

16. Botezul cu apă este pe dinafară;– botezul cel cu Duhul Sfânt este pe dinăuntru.Botezul cu apă este peste trup;– cel cu Duhul Sfânt este peste suflet.Botezul cu apă este o înmormântare;– cel cu Duhul Sfânt este o înviere (Col 2, 12).Aceasta este deosebirea în toate religiile lumii din-

tre cei mulţi botezaţi numai cu apăşi cei puţini, botezaţi cu Duhul Sfânt.

17. Acum, suflete dragă, cercetează-te tu însuţi şivezi dacă într-adevăr ai şi botezul Duhului Sfânt

sau numai botezul în vreo apă. Dacă te-a botezat cuadevărat şi Duhul Sfânt, – sau te-a botezat numai unbotezător lumesc.

Cercetează-te dacă ai roadele botezului cu DuhulSfânt – sau numai faptele botezaţilor cu o apă confesio-nală sau cu mai multe astfel de ape.

18. Să se înţeleagă bine că în Cuvântul Sfânt nueste vorba de aceia care se laudă cu toate gurile lor căau botezul cu Duhul Sfânt, ci de aceia pe care faptelelor îi arată că îl au în adevăr.

Fiindcă cine îl are nu se laudă singur, iar cine selaudă singur nu-l are.

19. Toate darurile şi binecuvântările lui Dumnezeuse revarsă prin Duhul Sfânt asupra ucenicilor lui Hris-tos numai când ei sunt strânşi laolaltă.

Nu numai laolaltă, ci strânşi întreolaltă. Adică nunumai când cu trupurile sunt unii lângă alţii, ci cândsunt strânşi uniţi şi sufleteşte între ei toţi.

Page 138: Traian Dorz: Lupta cea bună

138 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

20. O mie de limbi de foc dacă aş avea şi un cuvântca răsunetul vântului celui mai puternic, – nu v-aş spu-ne altceva acum, fraţii mei, în faţa cumplitului prăpădcare vine, decât: fraţilor, strângeţi-vă, uniţi-vă, conto-piţi-vă întreolaltă!

Lăsaţi încredinţările străine şi dezbinările, lăsaţiambiţiile fireşti, lăsaţi tot ce v-a împrăştiat – şi strân-geţi-vă laolaltă cu fraţii voştri, cu învăţătura voastră, îndragostea dintâi.

Aceasta este adevărata poruncă a lui Dumnezeu.Aceasta este voia lui Hristos. Aceasta este dovada

Duhului Sfânt.O, Marele nostru Dumnezeu, Te rugăm, ajută-ne să

fim aşa.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Nu-i credinţă-adevărată ceea care nu te schimbă,care nu-ţi dă altă fire, altă inimă şi limbă,ceea care nu te face dintr-un om lumesc un fratecare duce-o viaţă sfântă în lumină şi-n dreptate.

Page 139: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 139

19. UNITATEA ŞI ÎNŢELEPCIUNEA DUHULUI

1. Dacă veţi avea între voi o adevărată unitate şiînţelepciune în Duhul Sfânt, nimic nu vă va puteanimici.

Dacă nu veţi avea aceasta, nimic nu vă va puteasalva.

Vrăşmaşul nu vă poate niciodată nimici prin pute-rea lui, ci numai prin slăbiciunile care vin din dezbină-rile voastre.

2. Oriunde sunt fraţii strânşi întreolaltă, acolo Du-hul Sfânt Se revarsă totdeauna şi rămâne permanent.

Acolo toate hotărârile frăţeşti se iau împreună cuDuhul Sfânt (Fapte 15, 28).

Acolo rugăciunile sunt cutremurătoare.Acolo sunt totdeauna puteri şi rodiri (Gal 5, 22).Acolo este dragoste, belşug, creştere, înmulţire,

sfinţire şi pace.Acolo este Hristos (Mt 28, 20).Acolo nu se greşeşte niciodată.

Page 140: Traian Dorz: Lupta cea bună

140 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Luat în parte, fiecare dintre noi suntem slabi,– dar împreună cu toţi fraţii, fiecare este un biruitor.Singur, fiecare putem greşi, dar împreună cu fraţii,

fiecare suntem feriţi de greşeli.Despărţiţi de fraţi, totdeauna ne rătăcim, dar mer-

gând cu frăţietatea, nu ne pierdem niciodată.Orice ostaş adevărat şi bun va ţine totdeauna ca-

denţa şi alinierea cu coloana sa, mergând după Coman-dantul său şi după înaintaşii săi.

Dar îndată ce iese din coloană şi rupe alinierea – eldevine un neascultător, un nesupus şi un dezertor,

– sfârşind prin a fi osândit.

4. Ce minunat exemplu de unitate dintre ei ne-audat Sfinţii Apostoli, smeriţii şi uriaşii trimişi ai luiHristos,

– şi ce tristă pildă ne dau astăzi mărunţii şi îngâm-faţii vorbitori confesionalişti şi sectarişti!

Ce mare este oricine se smereşte cu fraţii…Şi ce mărunt este oricine se îngâmfă împotriva fra-

ţilor!Toate dezbinările şi sectele n-au ieşit din versetele

Bibliei, ci au ieşit din trufia unor flecari zgomotoşi, de-păşiţi de importanţa care li s-a dat.

Din ambiţiile unor răstălmăcitori interesaţi,din căutătorii foloaselor lumeşti.

5. Domnul Iisus le vorbea ucenicilor Săi despreÎmpărăţia lui Dumnezeu, iar ei Îl întrebau despre împă-răţia lui Israel.

Page 141: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 141

O, ce mare durere este pentru Domnul când El ca-ută să le îndrepte ochii ucenicilor Săi şi astăzi spre lu-crurile de Sus, iar ei se uită mereu tot la cele de jos!

Când una le vorbeşte El – şi alta înţeleg ei;Când una este Calea şi Ţinta Lui – şi altele sunt

căile şi ţintele lor.

6. Împărăţia lui Dumnezeu cuprindea şi împărăţialui Israel,

– dar interesele împărăţiei lui Israel erau atât dedeparte de Împărăţia lui Dumnezeu!

Cauza lui Hristos cuprinde totdeauna şi foloaselenoastre, dar foloasele noastre sunt mereu străine de ca-uza lui Hristos.

Lucrarea Duhului Sfânt asigură deplin şi izbândalucrărilor noastre, dar lucrările noastre sunt adesea sprepaguba Lucrării Duhului Sfânt.

De aceea este în folosul nostru al tuturor ca să ur-mărim noi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, – căciatunci va câştiga şi împărăţia noastră.

Dar când căutăm mai întâi foloasele noastre, levom pierde şi pe cele de acum

– dar şi pe cele viitoare.

7. O, ce minunată este înţelepciunea Duhului Sfântşi atât de cumpătat se poartă ea în tot ce lucrează, atâtfaţă de Dumnezeu, cât şi faţă de oameni!

Înţelepciunea aceasta nu întreabă ce nu se întreabăşi nu spune ce nu se spune.

Nu ispiteşte ceea ce nu trebuie aflat şi nu ascundeceea ce trebuie ştiut.

Page 142: Traian Dorz: Lupta cea bună

142 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

8. Înţelepciunea Duhului nu citeşte cum nu estescris şi nu strâmbă ce este drept.

Ea nu pune adevărul în slujba ei, ci se pune pe sineîn slujba adevărului.

Nu se ridică mai presus de fraţi, ci se coboară tot-deauna mai prejos.

9. Înţelepciunea Duhului Sfânt spune totdeauna:Nu vreau să vorbesc. Ci vreau să ascult!

Înţelepciunea va iubi tăcerea, fiindcă în tăcere estecel mai mult har şi cea mai puţină ispită.

Şi va iubi rugăciunea, pentru că în rugăciune estecea mai multă odihnă şi cea mai puţină zbuciumare.

Le va iubi pe acestea trei: tăcerea, rugăciunea şi as-cultarea, fiindcă în ele a trăit Hristosul său, Soarele său,Domnul său, – iar ele nu cunosc alt loc mai fericit decâtla picioarele Domnului Iisus.

10. Sunt puţine lucrurile pe care noi nu trebuie săle ştim.

Acele lucruri sunt cele pe care Dumnezeu le-a păs-trat numai sub cheia Lui.

Unul dintre acelea este şi viitorul.Trecutul îl ştim, prezentul îl vedem, dar viitorul ne

este ascuns dincolo de zidul în care este numai o poartăzăvorâtă, a cărei singură cheie o ţine Însuşi Tatăl.

El dă drumul de Acolo Timpului, ca să picure în-cet, clipă cu clipă,

– aducându-ne pas cu pas, fiecăruia, cele ce ne suntrânduite acolo – şi ştiute numai de El.

Page 143: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 143

Şi nimănui nu i-a fost îngăduit niciodată să ştie maimult decât a găsit Tatăl potrivit să ne facă El de cunos-cut şi nouă.

11. Curiozitatea omenească este ca o vulpe care totumblă toată viaţa ei pe lângă un gard, ca să găsească ospărtură prin care să intre în locul oprit. În locul oprit alcunoaşterii viitorului.

Curiosul este ca o femeie iscoditoare care se totuită prin gaura cheii ca să vadă ce este în ascuns.

Şi ca un hoţ care se tot foloseşte de chei false, pen-tru a deschide ceea ce este rânduit să rămână închis.

Faptul acesta nu numai că este necinstit – dar esteşi păgubitor.

12. Totdeauna ceea ce afli prin ispitirea lui Dum-nezeu sau prin mijloace vrăjitoreşti ori asemănătoare cuacestea

nu face decât să-ţi mărească nefericirea ta însuţi.Vrăjitoria şi toate mijloacele oculte prin care omul

caută să ştie ce nu este treaba lui a fost şi va fi totdeau-na aspru pedepsită şi de legea lui Dumnezeu,

şi de legile omeneşti.Şi de urmările acestui păcat peste conştiinţa aceluia

care-l face.

13. Sunt în Sfintele Scripturi multe profeţii, ca olumină aruncată de Soarele Bunătăţii Dumnezeieştipeste prăpăstiile care sunt în calea noastră, – spre a ştinoi pe unde mergem şi a şti pe unde suntem.

Această lumină profetică pe unele părţi ale viito-rului ni le luminează, iar pe altele ni le umbreşte.

Page 144: Traian Dorz: Lupta cea bună

144 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Pe cele pe care ni le luminează trebuie să le cu-noaştem; pe cele pe care ni le umbreşte, nu trebuie.

Ei bine, – iată şi aici cum de nepotrivit ne purtămnoi adesea. În loc să rămânem smeriţi la cele ce ni leface cunoscut Cuvântul şi Duhul Sfânt, noi mereu ispi-tim pe cele pe care ni le ascunde El.

14. Că vom muri, asta o ştim toţi! Dar unde şicând, şi cum,

– aceasta n-o ştim nici unii dintre noi.De ce ne-a ascuns Dumnezeu locul şi data, şi felul

morţii noastre? Pentru că ştiinţa mai dinainte a acestorane-ar face nespus de nefericiţi.

Atâta cât ştim, ne este îndeajuns pentru a crede şi ane pregăti în aşa fel ca, atunci când va veni clipa morţii,locul morţii şi felul morţii noastre,

– aceasta să ne fie un zbor, şi nu o prăbuşire,o înălţare, şi nu o cădere,o încununare, şi nu o osândă.

15. De lucrurile pe care Tatăl Ceresc le-a păstratsub a Sa stăpânire, e bine ca nimeni să nu se atingă.

Nu-i treaba noastră să ştim în ce zi, în ce lună şi înce an va fi Venirea Domnului şi Sfârşitul lumii.

Treaba noastră este să credem că va veni, ca să nepregătim în aşa fel, încât să fim gata oricând va fi să vină.

16. Nu-i treaba noastră să ştim când va fi Întâia În-viere (Apoc 20, 6),

ci să credem că va fi şi să ne pregătim pentru aavea parte de ea.

Page 145: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 145

Nu-i treaba noastră să ştim cine este 666,– ci treaba noastră este să credem tot ce ni s-a spus,

ca să ne pregătim, pentru ca să nu cădem atunci din lu-mină în întuneric, din har în păcat şi din Hristos în An-tihrist (Apoc 13, 16-18).

Cine citeşte să înţeleagă. Şi cine înţelege – să as-culte.

17. Martorul credincios şi Adevărat, Iisus Hristos,a venit în lume trimis de Tatăl nu ca să predice lumiidespre Tatăl, ci ca să-L arate prin viaţa Sa, spunând:Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl…

cine Mă aude pe Mine Îl aude pe El…cine vine la Mine vine la Tatăl, pentru că Eu sunt

din El (Evr 1, 3; In 1, 14).Martorii lui Hristos, cei credincioşi şi adevăraţi, au

făcut şi vor face şi ei tot aşa.

18. O, ce mare deosebire este între un predicatorsau vorbitor al lui Hristos – şi un mărturisitor al Lui!

Predicatorul spune cu gura lui ce-a făcut Hristos,– dar mărturisitorul credincios arată cu faptele sale

cum a făcut Iisus.Vorbitorul zice cu buzele sale,mărturisitorul împlineşte cu trăirea sa.

19. Predicatorul numai a auzit sau a învăţat de la

alţii despre Hristos,– dar mărturisitorul L-a cunoscut personal pe Iisus;

şi tot ce spune şi arată el a auzit şi a învăţat de la IisusÎnsuşi.

Page 146: Traian Dorz: Lupta cea bună

146 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

De aceea nu te opri la un predicator, ci mergi până laacela ce îl vei afla că este un mărturisitor al lui Hristos.

Numai acesta te va putea ajuta să ajungi şi tu cuadevărat la părtăşia cu Hristos.

20. Numai acela care ajunge la starea de a fi cuvrednicie un mărturisitor al lui Hristos dintre cei maismeriţi, mai evlavioşi şi mai răbdători,

mai veghetori şi mai rugători,– da, numai acela poate duce cu adevărat mărturia

mântuitoare şi altora, mai departe.Numai când începi de la Ierusalim ajungi până la

marginile pământului.Doamne Duhule Sfinte, umple-ne de puterea Ta –

şi aşa ne trimite să mărturisim Cuvântul Sfânt.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

E credinţă-adevărată numai cea ce-aduce roadăbunătatea şi iubirea care toţi pot să le vadă.Cine n-are-aceste roade, cu cât mai mult vorbăreşte,nu că are o credinţă – ci că n-are dovedeşte.

Page 147: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 147

20. DOVADA PRIMIRII DUHULUI

1. Dovada primirii Duhului Sfânt nu este nici rosti-rea în timpul rugăciunii a câtorva cuvinte în nişte limbineînţelese de nimeni,

nici vindecările care se fac destule şi în alte părţişi nici chiar minunile pe care le fac şi duhurile rele– ci sunt roadele (Gal 5, 22)şi este puterea Duhului.Învăţătura şi propovăduirea mea, spune Sf. Apostol

Pavel, nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelep-ciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, –pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţe-lepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (ICor 2, 4-5).

Această putere a lui Dumnezeu convinge sufletul şiîl încredinţează despre adevăr

mai puternic decât orice dovezi ale înţelepciuniiomeneşti

– când Duhul Sfânt lucrează împreună cu CuvântulSfânt printr-un slujitor sfânt.

Page 148: Traian Dorz: Lupta cea bună

148 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

2. Un mărturisitor al Evangheliei lui Hristos estedator până la moarte să meargă…

– şi niciodată să nu creadă că a mers de-ajuns…El nu trebuie să se oprească nicăieri până ce va

ajunge la capătul pământului… Cum a zis Domnul Iisus.Numai când va ajunge acolo va fi făcut de-ajuns,– dar până atunci nu.

3. Împărăţia lui Hristos se întinde până la capătullumii şi mărturia despre slava Sa trebuie să fie dusă pâ-nă acolo.

Toţi cei trimişi de El trebuie să fie umpluţi de Du-hul Sfânt

şi transformaţi prin El în flăcări, în căldură şi înputere.

Fiindcă ei sunt şi semănătorii şi ei sunt şi sămânţacerului nou şi a pământului nou,

în care singurul Soare va fi Adevărul,singura Umbră, Dragosteaşi Singurul Templu, Hristos.

4. Domnul nostru Iisus Hristos n-a venit în lumepentru a face în ea semne şi minuni,

– ci pentru a aduce vestea mântuirii şi preţul răs-cumpărării pentru orice suflet care va primi prin cre-dinţă vestea aceasta

şi se va face prin naşterea din nou părtaş la curăţi-rea şi răscumpărarea preţului Jertfei Sale.

5. Bieţii oameni au atât de puţină pricepere în a în-ţelege adevărul

şi au atât de multe sarcini imediate, – încât, dacă

Page 149: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 149

Mântuitorul le-ar fi promis numai o uşurare sufleteascăde sub o povară pe care ei n-o simţeau încă, nu L-ar fiputut înţelege şi urma.

Dar când au văzut ei, prin uşurarea poverilor lortrupeşti, că Hristos are nu numai bunătatea, ci şi putereasă le ia sarcinile, – cu toţi au venit să fie izbăviţi.

6. Prin vindecarea oamenilor de bolile lor trupeşti –ei au priceput ce boală este păcatul care era cauza tutu-ror acestor boli.

Şi astfel le-a fost cu putinţă să înţeleagă Evangheliaşi să primească mântuirea Lui.

7. În marea întrebare şi în marea grijă de a şti şi dea alege care sarcină să i se ia omului mai întâi: cea tru-pească sau cea sufletească,

– a fost mereu şi un bine, dar şi un rău.A fost şi un har, dar şi o mare primejdie.Pentru unii a fost un bine că Dumnezeu i-a vinde-

cat de bolile lor, dar pentru alţii a fost un rău…Mulţi dintre cei vindecaţi, care, pe când erau bol-

navi erau foarte credincioşi, – după ce s-au făcut sănă-toşi, au început iarăşi viaţa de păcate.

Şi au murit pierduţi.

8. Au fost mulţi oameni care, pe când erau săraci şilipsiţi, erau credincioşi, smeriţi şi ascultători de Dum-nezeu, în mijlocul familiei lor trupeşti şi sufleteşti,

– dar îndată ce au scăpat de sărăcie şi de umilinţă,ajungând înstăriţi lumeşte, au căzut în ghearele diavo-lului mândriei şi desfrânării

– şi au murit aşa.

Page 150: Traian Dorz: Lupta cea bună

150 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. Astăzi este tot la fel ca în zilele Mântuitorului. Înalergarea după semne şi după minuni nu este numai omare primejdie ca, vindecându-i-se omului trupul, să ise înlesnească pierderea sufletului său,

– ci şi, prin prea lăudata şi marea însemnătate datăalergării după vindecări, să se piardă şi să se uite de totadevărata comoară care este mântuirea sufletului. Şialergarea după neprihănirea lui Dumnezeu.

Adevăratul vestitor al lui Hristos va fi cu toată tea-ma şi cu toată grija în acest punct. Fiindcă răspunderealui pentru adevăr şi pentru suflete este veşnică şi înmiitmai grea înaintea Viului Dumnezeu

– decât cea pentru trupuri.

10. În casa lui Dumnezeu, nu au nici azi prea multloc adevăraţii fii ai lui Dumnezeu, cum nu avusese locnici Adevăratul Său Fiu, Iisus.

Dar, cu toate acestea, ucenicii nu s-au depărtat detemplu.

Dacă au fost daţi afară din el, s-au adunat lângă el,templul fiind Casa Tatălui lor, de care ei erau legaţi prinsuferinţă şi prin jertfă, prin nădejde şi prin sfinţenie

– ca Domnul lor Iisus.

11. Şi noi suntem adesea daţi afară din Casa ceasfântă a Tatălui nostru, pentru că iubim şi mărturisimNumele Scump al Domnului şi Mântuitorului nostruIisus.

Dar şi noi să facem tot aşa cum ne-a spus El şi cumau făcut scumpii noştri fraţi din Ierusalim: să nu ne de-părtăm de Casa Tatălui nostru, ci să rămânem lângă ea.

Page 151: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 151

Ori de câte ori nu vom putea face adunările noastreîn biserică, să ne strângem toţi împreună în pridvorul ei,cât mai aproape de ea,

– până când iarăşi va veni vremea să putem intraînlăuntrul ei sfânt şi iubit.

Dar să nu ne depărtăm niciodată de Biserica Dom-nului nostru.

12. Prigonirile sunt, pentru credinţă, ceea ce estefurtuna pentru foc. Când focul este slab, furtuna îl îm-prăştie, dar când focul e puternic, ea îl aprinde nespusde mult şi îl răspândeşte nespus mai repede.

Aşa a fost totdeauna, – şi aşa a şi rămas până astăzi.

13. Dumnezeu a îngăduit diavolului să-şi împli-nească în mare parte planurile lui, – dar numai în măsu-ra în care acestea foloseau chiar Bisericii Sale şi fiecă-rui credincios care ajunsese în această cernere a satanei,cum spusese Mântuitorul (Lc 22, 31).

Această cernere era îngăduită de Dumnezeu tocmaiîn vederea curăţirii grâului Său din Hambarul Bisericii.

Şi în vederea împrăştierii focului Său prin aceastăfurtună.

14. Diavolul nu ştie niciodată că, până la urmă,toate uneltirile lui contra lui Hristos şi a Lucrării Salevii n-au făcut decât să se aleagă mai curat ceea ce voiael să întineze…

Şi să răspândească mai puternic ceea ce voia el sănimicească.

Page 152: Traian Dorz: Lupta cea bună

152 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Furtuna n-a stins niciodată un foc viu, ci numai peacela care începea şi aşa să fie mort.

Cernerea n-a pierdut niciodată grâul care era sănă-tos, ci numai pe acela care şi aşa era sec.

15. Nu vine încercarea decât atunci când este nevoie– şi numai acolo unde este lipsă de ea.Vântul nu scutură decât florile seci– şi nu face să cadă decât fructele viermănoase.După ce şi-a făcut această lucrare binefăcătoare,

încercarea treceşi vântul încetează.

16. Unde este mai puţin de înlăturat, încercarea tre-ce mai repede;

unde este mai puţin de scuturat, – vântul se opreştemai curând;

– dar unde răul este mai adânc şi stricăciunea maimare, acolo focul trebuie să ardă mai mult şi vântul tre-buie să bată mai tare.

Frământările trebuie să ţină până când toate acestemijloace de curăţire pe care le foloseşte Dumnezeu înLucrarea Sa îşi vor împlini deplin misiunea lor acolounde au fost trimise de El.

17. Când sunt unii care Îl vestesc pe Hristos dinduh de ceartă ori din slavă deşartă, ori din dorinţă decâştiguri mârşave,

când sunt printre noi atâţia care-şi zic fraţi şi surori,– dar ei sunt mincinoşi, vânzători, preacurvari, lacomi şihrăpăreţi – şi, cu o şiretenie bine ascunsă sub versetele şicântările Domnului, se dau drept învăţătorii altora,

Page 153: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 153

– de ce să ne mai mirăm că a venit focul, vântul,cernerea?

Să ne mirăm că plouă numai cu apă – şi nu cu foc!Să ne mirăm că se cutremură numai pământul – şi

nu şi cerul!

18. Trei lucruri spune Evanghelia că au însoţit me-reu Adevărul Mântuitorului: semnele, minunile şi pute-rile pe care le făcea Duhul lui Dumnezeu prin acestAdevăr şi pentru El.

Iar cea mai mare parte a oamenilor a venit la as-cultarea Evangheliei mai ales pentru aceste trei lucruripe care le vedea la Hristos şi la ucenicii Lui.

19. Semnele erau dovezile mai mult personale des-pre însuşirile neobişnuite şi mari pe care le avea Iisus şiapostolii, şi trimişii Domnului, semne care se vedeau petoată fiinţa şi umblarea lor.

20. Minunile erau actele neobişnuite, faptele su-pranaturale care se făceau prin ei: vindecările bolnavi-lor, învierile morţilor, scoaterea duhurilor rele…

Puterile erau acele iradieri de fior şi de cutremur su-fletesc, de teamă şi de evlavie, de tărie şi de frică sfântăpe care le ai întotdeauna în prezenţa puternică şi reală,

nevăzută, dar simţităa lui Dumnezeu, într-un omsau în mai mulţi.O, Doamne Duhule Sfinte, dăruieşte-ne cât mai

mulţi astfel de oameni înzestraţi cu aceste semne, mi-nuni şi puteri.

Amin.

Page 154: Traian Dorz: Lupta cea bună

154 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Iubirea meaIubirea meaIubirea meaIubirea mea

Iubirea mea, Iisuse, era atât de sus,că soarele ei dulce părea că n-are-apus,că cerul ei cel tânăr pe veci va fi aşa– de ce-a putut o clipă să-i fie-atât de grea?

Ce scump e vasul unic cât este-ntreg şi sfânt,dar ce preţ să mai aibă când zace spart şi frânt?Priveşti amar la cioburi cu sufletul zdrobit– de ce-a putut o clipă să-i pună-aşa sfârşit?

Ce plin mi-era seninul de aur străveziucând dulce Porumbelul venea în zbor zglobiu,purtând frunzuţa verde spre unde-L aşteptam– de ce-a putut pe-o clipă să piardă sfântul ram?

O, zbor frumos, cum oare te-ai frânt deodat-aşa,o, tânără Lumină, ce-i noaptea asta grea,o, unică Iubire, de ce te-am prăbuşit?– mai vindecă-le-o dată, Cuvântule dorit!

Page 155: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 155

21. CERCETAŢI DUHURILE

1. Semnele, minunile şi puterile erau dovezile datede Duhul Sfânt – şi care însoţeau, la începutul Bisericii,mărturisirea Evangheliei Sale – şi pe mărturisitorii eiadevăraţi.

Şi, după cum Evanghelia a rămas de atunci aceeaşi,fiindcă Hristos este Acelaşi Ieri, Azi şi în Veac, – totaşa au rămas şi acestea, dovezile Duhului, acolo undese mărturiseşte curat Adevărul

şi unde sunt curaţi mărturisitorii Lui.Cercetaţi duhurile! Şi pe orice duh care nu are aceste

dovezi să-l cunoaşteţi că nu este de la Dumnezeu.

2. Cu tot talentul său, satana n-a creat nimic origi-nal decât metodele sale de a-i înşela pe cei lesne-crezători.

El doar a spionat şi spionează mereu tot ce faceHristos,

– apoi Îl imită, strecurându-se frumuşel, pentru a se

Page 156: Traian Dorz: Lupta cea bună

156 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

aşeza pe sine acolo unde este locul lui Dumnezeu dinsufletele alor Lui.

3. Satan este un neruşinat şi viclean imitator al luiHristos.

Are Hristos un Adevăr, – are şi satana mai multe,are Hristos un Duh, – are şi satana mai multe,are Hristos o Evanghelie, – are şi satana mai multe,are Hristos o Carte, – are şi satana mai multe,are Hristos o Biserică, – are şi satana mai multe,are Hristos o Oaste, – are şi satana mai multe,are Hristos o Cale, – are şi satana mai multe,are Hristos semne, minuni şi puteri, – are şi satana

(II Tes 2, 9);– şi orice imitator ambiţios şi uzurpator este un fiu

al satanei.

4. Satana toate şi le preface, şi le îmbracă, şi le in-sinuează, pentru a şi le înfăţişa mai plăcute, mai îmbie-toare, mai avantajoase tuturor acelora care doresc mân-tuirea – dar fără naşterea din nou.

Îl doresc pe Hristos, dar fără Cruce,doresc slava lui Hristos, dar fără ocara Lui.Vai de oricine primeşte un astfel de duh.

5. Oamenii care nu au cugetul curat şi nici inimasmerită sunt necinstiţi în umblarea lor cu Dumnezeu, ein-au călăuzirea Duhului Sfânt.

Nefiind călăuziţi de Duhul Sfânt, ei cad în călăuzi-rea duhurilor înşelătoare – şi ajung să creadă semnele,minunile şi puterile mincinoase ale diavolului

Page 157: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 157

şi evangheliile lui false, şi credinţele lui pierzătoare.Diavolul este tatăl tuturor imitatorilor şireţi – şi

partea lor va fi cu el.Iată unde duce umblarea numai după vindecări, nu-

mai după semne şi minuni,– iar nu după schimbarea vieţii şi după părtăşia sin-

ceră şi smerită cu Hristos la crucea şi la jugul Lui.

6. Suferinţa este o stare la care Dumnezeu priveştetotdeauna cu milă şi cu înţelegere.

Oricine suferă are dreptul la milă, atât de la Dum-nezeu, cât şi de la oameni,

– şi nimeni nu trebuie să judece pe acela care, cândnu-şi mai poate răbda suferinţa lui, îşi caută pe oricecale mijlocul prin care crede el că şi-ar putea-o uşura.

Ferice de acela pe care nu-l osândeşte inima luiînaintea lui Dumnezeu când caută uşurarea suferinţeisale

– şi nici calea pe care şi-a ales-o pentru această că-utare.

7. Nu toţi îşi pot îndura suferinţele fără murmur…Cine şi-o poate să nu-l judece pe cel care nu şi-o poate.

Puţini oameni pot merge cu suferinţele lor la lumi-na lui Hristos… Cei mai mulţi vin cu ele la umbra vre-unui Petru,

la mijlocirea rugăciunii vreunui om pe care îl credemai bun ca el.

8. Ferice de acela care caută mai întâi vindecareasufletului său de boala păcatului – şi apoi vindecarea

Page 158: Traian Dorz: Lupta cea bună

158 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

trupului său de suferinţa care este urmarea acestuipăcat.

Binecuvântaţi să fie mărturisitorii lui Hristos care îiaduc pe bolnavii lor la doctorul cel Mare şi Minunat,Iisus Hristos, – ca să le vindece întâi sufletul de păcat

şi apoi trupul de boală.

9. Binecuvântate sunt vremile când Dumnezeu ri-dică în mijlocul popoarelor oameni binecuvântaţi a că-ror fiinţă este plină de Duhul Sfânt,

al căror cuvânt este plin de focşi a căror umbră străluceşte şi vindecă.Atunci tot locul unde trăiesc şi mărturisesc aceştia

se preface într-un Ierusalim duhovnicesc,într-o înălţime sfântă din care se răspândeşte lumi-

nă şi căldură cerească, din care ţâşnesc izvoare vii şicurate

şi spre care toţi, mergând, se înalţă, se vindecă, securăţă, se sfinţesc…

10. Fericit este oricine aleargă spre Ierusalim, adicădoreşte puternic după o viaţă în Hristos tot mai înaltă, maicurată, mai smerită şi mai ascultătoare de El şi de fraţi,

acel suflet care aleargă mereu spre Ierusalimul adu-nărilor binecuvântate unde este mărturisit cu putereHristos şi naşterea din nou, şi părtăşia cu Domnul, princare oricine ajunge la acestea scapă de robia duhurilornecurate, de orbia, de paralizia şi de lepra păcatului.

11. Cei mai vrednici de osândă oameni nu cautăaltceva decât să-i osândească pe alţii

Page 159: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 159

– şi cele mai vinovate suflete nu umblă decât să în-vinuiască.

Fiindcă aceşti oameni îi bănuiesc pe toţi ceilalţi şise tem de toţi că ar putea să le ia locul şi foloasele lor

pe care ei le au fără merit şi le ţin fără drept.

12. Ce nenorocire este când într-un scaun sfântajunge un om ticălos,

când la o masă înţeleaptă ajunge un om prostşi când o cheie dreaptă ajunge pe mâinile unui tem-

nicer criminal!Vai de sfinţii care vor ajunge în faţa ticăloşilor!Vai de înţelepţii care vor ajunge la judecata proş-

tilor!Şi vai de nevinovaţii care vor ajunge pe mâinile

ucigaşilor!Dacă nu va interveni atunci Însuşi Dumnezeu, pen-

tru a schimba ori împrejurările, ori oamenii, – nimenidintre aceştia n-ar mai scăpa.

13. Dar slăvit să fie Numele Domnului Dumne-zeu, căci El ştie că Şi-a trimis pe mieii Lui în mijlocullupilor.

Şi are Dumnezeu cea mai mare grijă de ei tocmaiatunci când lupilor le este îngăduit să se apropie cel maimult

– şi când colţii lor se ascut cel mai cu ură,ca să rupă în felul cel mai necruţător.

14. În vremile nedrepte propăşesc numai oameniicei mai nedrepţi

Page 160: Traian Dorz: Lupta cea bună

160 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

– şi sub stăpânirea străină sunt înălţaţi numai ceimai nevrednici.

Aceştia, ajunşi la putere, vor întrebuinţa toată as-primea legii numai în folosul lor,

împiedicând adevărul să ajungă la cheie,dreptatea la masăşi sfinţenia la altar.

15. În vremile nedrepte, înţeleptul va trebui să îm-pletească la corturi, artistul să cioplească la scaune şisfântul să zacă în temniţe,

– fiindcă atunci mare preot este Ana, mare judecă-tor este Caiafa şi mare împărat, Irod.

Iar aceştia n-au lege, nici conştiinţă, nici Dumnezeu.Aceştia au numai pântece şi numai pofte.Ca fiarele şi ca iadul.

16. Slăvit să fie Domnul, Care nu uită pe nimeni, cifiecărui om, oricât de căzut, El îi rânduieşte un loc şi ozi în care să audă chemarea Lui spre mântuire, pentruca oricine o va asculta să fie mântuit…

Şi nimeni să nu moară înainte de a avea un prilej demântuire.

Astfel unii aud chemarea Domnului în închisori,alţii în spitale, alţii în biserici, alţii în alte locuri şi îm-prejurări.

17. La unii oameni, dacă nu merg ei unde se aflăEvanghelia, se duce Evanghelia acolo unde se află ei.

Dacă nu-L caută ei pe Domnul, îi caută Domnulpe ei.

Page 161: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 161

Şi dacă nu ştiu ei unde este El, ştie El unde sunt ei.Fericit sufletul care, într-o astfel de răscruce a vie-

ţii sale, alege calea şi voia lui Dumnezeu, care estemântuirea sa.

18. Poate şi tu te găseşti acum ca într-o închisoare,poate te găseşti ca într-un spital, poate te găseşti la

o răscruce grea a vieţii tale.Deschide-ţi bine şi tu inima, deschide bine mintea

şi ascultă solia pe care ţi-o aduc aceste cuvinte: Pri-meşte-L pe Domnul Iisus în inima ta şi-n viaţa ta

– şi-ncepe chiar acum o viaţă nouă, prin naştereadin nou şi prin predarea ta pe totdeauna în slujba Dom-nului Iisus.

Aceasta va fi salvarea ta, mântuirea ta, vindecareata şi libertatea ta

– cea veşnică şi strălucită.

19. Dacă satana are slujitorii lui care să-i bage pecei credincioşi în temniţă, are şi Hristos slujitorii Săicare să-i scoată.

Şi dacă este o vreme în care mărturisitorii lui Iisustrebuie să fie duşi, pentru sufletele pierdute de acolo,

– tot aşa, după ce ei şi-au făcut slujba Evanghelieiîntre zidurile închisorii, vine o vreme în care ei vor fiscoşi.

Pentru că ei n-au fost închişi să putrezească acolo,ci să lucreze.

20. Când lucrul rânduit pentru ucenicii Domnuluiundeva s-a sfârşit,

Page 162: Traian Dorz: Lupta cea bună

162 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

– ei nu vor mai putea fi ţinuţi acolo nici un ceasmai mult, de către nici o putere de pe pământ sau de subpământ.

În chiar clipa sfârşirii lucrului lor, ei vor fi scoşiafară.

Dumnezeul lor Însuşi are grija aceasta clipă de clipă.Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Ocrotitor Care

aduci tuturor alor Tăi izbăvirea totdeauna la timp!Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

O credinţă ce se schimbă, una ieri şi alta mâne,e-o minciună şi acuma, şi minciună-n veci rămâne,e-o batjocură şi astăzi, şi-o batjocură-n vecie;tot ce poate să se schimbe n-are nici o temelie.

Page 163: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 163

22. ÎNGER ŞI DEMON

1. Totdeauna cel care-i face vreunui om nevinovatun rău este un demon, iar cel care-i face un bine este unînger.

Cel care îl apasă pe un neprihănit este un demon,cel care îi ajută este un înger.

Cel care condamnă pe un om al lui Dumnezeu esteun diavol, cel care-l izbăveşte este un înger al Domnului.

2. Omule, oricine ai fi tu şi ori în ce loc puternicte-ai afla, ai de grijă şi nu folosi puterea ta spre a facerău unui om nevinovat,

nici spre a apăsa pe un neprihănit,nici pentru a osândi pe un om al lui Dumnezeu, ca-

re nu ţi-a făcut nici ţie şi nici la alt om nici un rău… cipoate a făcut şi mai face mult bine multora. Căci atunciai fi un demon.

Ci caută cu toată puterea şi cu toată ştiinţa să facinumai bine acestui fel de oameni, când aceasta va de-pinde de tine, – ca să fii un înger.

Page 164: Traian Dorz: Lupta cea bună

164 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Dacă le vei face răul, tu vei fi un demon, – şi parteata va fi odată cu diavolul şi cu ai lui, în focul veşnic.

Dacă le vei face bine, tu vei fi un înger al luiDumnezeu şi răsplata ta va fi lumina şi bucuria luiDumnezeu,

– după cum este şi drept să fie.

3. O, cât de mulţi astfel de îngeri ai lui Dumnezeune-au eliberat şi pe noi din câte închisori am fost

şi sub câte zăvoare eram închişi!Noi am văzut un om, dar cel ce ne deschidea uşa,cel ce ne citea numele, cel ce ne dădea drumulera un trimis ceresc, un înger al Domnului care ve-

nea să ne scoatădupă ce vremea noastră – sau vremea altora – se

sfârşise.

4. După ce se încheie tot ce are de făcut Domnul cunoi în suferinţă, pentru limpezirea altora,

– sau tot ce are de făcut prin alţii pentru limpezireanoastră,

uşa se deschide şi noi ieşim afară.Ferice de cine iese atunci bine.Vai de cei în care nici acolo adevărul nu s-a lim-

pezit, [cărora] îndărătnicia nu li s-a frânt şi ascultareanu li s-a întors.

[Unul ca] acela poate să fie un achitat al oamenilor,dar este un veşnic condamnat al lui Dumnezeu.

5. Iată, fraţii mei şi surorile mele, porunca lui Dum-nezeu pentru noi şi pentru toată frăţietatea noastră, de

Page 165: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 165

azi şi până la venirea Domnului nostru Hristos pe noriicerului Său:

Lucrarea Oastei Domnului a venit în lumea aceastaca o solie şi ca o însărcinare cerească, pentru ca ea săstea în templul acesta,

în Biserica aceasta,în credinţa asta– şi să vestească norodului acestuia, prin naşterea

din nou şi vieţuirea în Hristos Iisus, mântuirea.Pentru noi, aceasta şi numai aceasta este voia lui

Dumnezeu,şi nu alta. Aici – şi nu în altă parte! Aşa – şi nu

altfel.

6. – Doamne, dar nu este un alt loc mai uşor pentrunoi, o altă cale, un alt ogor?

– Nu! Cum am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi.Unde v-am aşezat Eu, acolo să staţi.Unde v-am pus Eu, acolo să vă aflu când voi veni,

făcând ceea ce v-am poruncit Eu.Altfel voi nu sunteţi ucenicii Mei.

7. Când eşti plin de încredere în Dumnezeuşi plin de îndrăzneală în hotărârea de a-L sluji cre-

dincios pe Domnul Iisus în Templul Lui Sfânt, în Bise-rica şi credinţa părinţilor tăi,

– nimeni nu te mai poate opri. Atunci nimeni nutrebuie să te poată opri.

Te poate opri cineva din Templu, însă, numai cândnu eşti cinstit:

când cu gura spui că eşti – dar nu eşti cu toată ini-

Page 166: Traian Dorz: Lupta cea bună

166 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

ma pentru El. Atunci da, te poate opri. Atunci da, – tre-buie să te oprească!

8. Te poate învinui cineva numai când nu-ţi facidatoria faţă de templu

şi nu-ţi îndeplineşti cinstit tot ce se cuvine faţă deCasa lui Dumnezeu. Atunci da, trebuie să fii învinuit.

Dar când eşti cu un cuget curat faţă de Dumnezeuşi îţi împlineşti cinstit şi din inimă ceea ce eşti da-

tor faţă de Casa Lui,– atunci nu ai nevoie şi nu ai voie să te mai temi de

nimeni.Atunci nu are voie – şi nici nu are nevoie – să te

mai învinuiască!

9. Intraţi cu îndrăzneală, cu credinţă şi cu evlavieîn Templul Domnului.

Staţi cinstit acoloşi mărturisiţi cu hotărâre cuvintele vieţii noi, ale

vieţii sfinte, ale vieţii în Hristos,– fiindcă aceasta este porunca lui Dumnezeu.Îndrăzniţi, Hristos v-a trimis acolo!El este cu voi – şi veţi birui.

10. Orice cârtire şi orice murmurare la orice om vi-ne dintr-o nemulţumire sau din mai multe.

Orice nemulţumire vine dintr-o nedreptate sau dinmai multe.

Şi orice nedreptate vine dintr-un păcat sau din maimulte.

Page 167: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 167

Între credincioşii adevăraţi, acestea nu trebuie să seîntâmple niciodată,

– fiindcă ei, având dragostea care niciodată nu-şicaută folosul său, nu numai că nimeni nu va nedreptăţipe nimeni, dar fiecare va căuta folosul fiecăruia.

Astfel toţi sunt fericiţi şi nimeni n-are motiv sămurmure, să cârtească, să se plângă.

11. Nu întotdeauna este bine, fiindcă nu toţi câţivin într-o adunare duhovnicească au Duhul Sfânt.

Şi nu toţi cei ce vin în staulul lui Hristos sunt oile Lui.Mai sunt acolo şi câini, săriţi peste gard.Mai sunt şi şerpi, băgaţi pe sub gardul Lucrării

Domnului;– iar toţi aceştia, vorbind o limbă străină de a popo-

rului sfânt,având o fire străină şi o ţintă străină,– vor face totdeauna lucruri care dau naştere la

murmurare, la cârtiri, la rele, la tulburări şi la rătăciri.

12. Despre primele tulburări făcute în Bisericacreştină, Sfânta Scriptură spune că le-au provocat cei cevorbeau greceşte… Aceştia erau evrei veniţi din altepărţi şi strămutaţi în Ierusalim de prin Asia Mică, Egiptşi din coloniile greceşti din Răsărit…

Aceştia au venit în Ierusalim, dar nu vorbeau nicilimba lui,

nici n-aveau obiceiurile lui,nici nu se uniseră cu duhul lui. Mai păstrau încă în

ale lor tot ceea ce avuseseră de la străinii de pe undeerau împrăştiaţi şi dintre care veniseră în Ierusalim.

Page 168: Traian Dorz: Lupta cea bună

168 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ce mult rău fac şi în poporul lui Hristos cei carevorbesc limbi străine de duhul Lucrării Domnului! Ceiveniţi cu obiceiuri şi cu vorbe de la alţii!

13. O, ce mare lucru este ca orice suflet care vineîn Ierusalim, adică intră în adunarea Domnului, să lasetot ce avea când era în lume,

tot ce învăţase acolo, în limba aceea, în obiceiurileacelea, în felul acela

– şi, odată venit în poporul Domnului, să devinăun om nou, cu limba lui, cu firea lui, cu tot felul lui dea fi, devenind una atât în gânduri, cât şi în simţuri cufraţii lui în Hristos, între care a venit şi între care tre-buie să stea.

14. Grija şi supravegherea asupra unităţii frăţeştitrebuie să o aibă în primul rând fiecare de sine însuşi.

Fiecare credincios sau credincioasă care se stră-mută din firea cea veche în firea cea nouă,

din păcat în har,din felul deşert de vieţuire al lumii acesteia în felul

cel duhovnicesc de vieţuire al lui Hristostrebuie să se cerceteze mereu pe sine însuşi, pentru

a se vedea dacă este în credinţă sau nu este.Dacă este Hristos în sine sau nu este.Dacă umblă prin Duhul Sfânt sau nu umblă.

15. Dacă unora nu le place să se cerceteze pe ei în-

şişi, atunci trebuie să aibă grija aceasta fraţii care îi văd,care îi aud, care îi ştiu.

Page 169: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 169

Să caute aceştia să-i ajute să ajungă a se cerceta şia se îndrepta,

– mai înainte de a fi prea târziu…

16. Mântuitorul ne-a poruncit acest lucru când azis: Dacă vezi pe fratele tău că păcătuieşte, mustră-l în-tre tine şi el.

Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine doi martori…Dacă nu te ascultă nici aşa, – spune-l Bisericii…Iar dacă nu ascultă nici de Biserică, desparte-te

imediat şi pe totdeauna de el (Mt 18, 17).

17. Ce bine ar fi fost dacă şi noi am fi ascultat decuvântul poruncitor al Domnului nostru

şi ne-am fi despărţit de la început de cei ce nu as-cultă nici de fraţi şi nici de Biserică!

De toţi care au venit şi în Ierusalimul Oastei, darn-au vrut niciodată să-şi schimbe nici limba străină, niciobiceiurile altora, nici simţămintele,

ci îşi schimbă numai puţin părul sectarist de pe dinafară, ca să semene cu lâna frăţească a adunării noastre.

18. Să vă fie această lecţie amară de învăţătură mă-car vouă, celor ce veniţi după noi,

– pentru ca să nu păţiţi şi voi la fel şi pentru ca mă-car voi să fiţi scutiţi de durerile şi de pagubele pe carele-am îndurat noi

din pricină că nu am fost destul de treji şi veghetoriasupra Ierusalimului Sfânt, la curăţia căruia avem dato-ria să veghem cu toţi ochii noştri mai deschişi.

Page 170: Traian Dorz: Lupta cea bună

170 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

19. Dacă undeva este o nedreptate din partea unuia– şi nu este tot atâta răbdare şi renunţare din partea ce-luilalt, acolo totdeauna se va lăsa tulburare şi cârtire.

Se poate că la început a fost asta, o vreme.Dar când o sfoară se întinde prea mult, ea se rupe

la acela care trage mai tare.

20. Scumpii mei fraţi şi surori, nu vă nedreptăţiţiniciodată, nici unul pe nici unul…

Nu vă nedreptăţiţi întru nimic, nici pe faţă şi nici înascuns,

nici trupeşte şi nici sufleteşte, – fiindcă nedreptatea împotriva fratelui este un pă-

cat strigător la cer.Lasă mai bine ceva de la tine, decât să iei ceva

de la el.Dacă trebuie să împarţi, dă-i lui partea cea mai mare.Dacă trebuie să alegi, ia tu partea cea mai slabă.Dacă trebuie să începi, ia tu partea cea mai mică.Dacă trebuie să iei, rămâi tu cel mai din urmă.Pâinea pe care o dăruieşti altuia, aia te va sătura cel

mai bine. Şi haina pe care o laşi altuia te încălzeşte celmai plăcut.

Cu o fărâmă nu te saturi, dar poţi să-ţi câştigi unprieten şi să-ţi obligi un vrăjmaş.

Doamne Iisuse, ajută-ne să facem cum ai făcut Tu.Amin.

Page 171: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 171

23. DUHUL ADEVĂRULUIŞI CELELALTE DUHURI

1. Voi, care sunteţi oamenii gurilor flămânde şi aimâinilor împărţitoare, – fiţi treji, să vedeţi şi să preve-deţi totul.

Împiedicaţi necinstea între fraţi, până ce ea nu ajun-ge nedreptate. Căci o dată ajunsă, va fi mai greu să îm-piedicaţi cearta dintre fraţi,

apoi dezbinarea, apoi ura – care se vor aprinde dinmicile scântei pe care, dacă aţi fi fost treji să le stingeţila timp, aţi fi împiedicat o sumedenie de rele –

şi aţi fi salvat o mulţime de suflete.

2. Conducerea Bisericii Domnului, îndrumarea Lu-crării Lui, supravegherea Familiei Sale, Domnul Iisusn-a încredinţat-o numai unuia dintre apostolii Săi, – cituturor la un loc.

Domnul Iisus n-a zis Apostolilor Săi: Iată, acesta –unul dintre voi – va fi conducătorul vostru,

iar voi toţi trebuie să vă supuneţi lui şi să ascultaţide el!

Page 172: Traian Dorz: Lupta cea bună

172 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ci a zis: Eu sunt Domnul vostru, – iar voi între voitoţi sunteţi fraţi… (Mt 23, 8).

3. Felul de conducere pe care l-a lăsat Domnul Lu-crării Sale este: cei doisprezece, nu cel unul, oricareunul ar fi omul acela.

Fiindcă, luat în parte, fiecare apostol putea greşi(după cum au şi greşit). Dar toţi împreună nu puteau,

fiindcă Domnul Iisus era cu ei,fiindcă Duhul Sfânt era cu ei,fiindcă Lumina lui Dumnezeu îi îndruma!Şi nici n-au greşit!

4. Acesta şi trebuia să rămână pe totdeauna felul deconducere al Lucrării lui Dumnezeu: nu unul – ci maimulţi fraţi!

Toţi cei care sunt mai cu experienţă, mai cu vază,mai deosebiţi dintre fraţii Lucrării,

peste care se văd mai luminos semnele DomnuluiIisus,

prin care se fac mai frumos minunile lui Dumnezeuşi pe care-i însoţeşte mai puternic puterea Duhului

Sfânt– aceştia, dintre toţi fraţii, să fie acei cărora, în dra-

goste, să se supună toţi.

5. Aceşti fraţi care vor fi aşa să fie cei întrebaţi şicei ascultaţi.

Aceştia să fie cei care trebuie să fie priviţi ca stâlpi.Fiecare dintre fraţi să-i privească şi să-i preţuiască

nespus de mult din pricina lucrării lor (I Tes 5, 13).

Page 173: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 173

Nimeni să nu treacă peste cuvântul lor şi orice ho-tărâre luată de ei să fie ascultată de către toţi,

căci Domnul vorbeşte prin ei.

6. Dumnezeu n-a trimis şi nu trimite niciodată penici un înger din cer ca să-l lămurească pe acela care nuvrea să asculte de fraţi.

Cu atât mai mult Dumnezeu Însuşi nu vorbeşte Eldirect şi personal niciodată, nici unuia care, dispreţu-ieşte pe fraţii săi aleşi

şi care nesocoteşte cuvântul şi îndrumările Frăţie-tăţii lui duhovniceşti.

7. Unor neascultători îngâmfaţi, care pretind că lorle vorbeşte direct Dumnezeu, – acelora le vorbeşte dia-volul prefăcut în înger de lumină,

fiindcă numai diavolul a îndemnat totdeauna laneascultare şi la mândrie.

Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru ne-a în-demnat totdeauna numai la smerenie şi la ascultare uniide alţii.

8. Fraţii mei scumpi şi aleşi şi surorile mele, fiţi cucea mai mare băgare de seamă la orice şoaptă a satanei:nu vă socotiţi, cu trufie, mai înţelepţi decât fraţii voştri.

Nu vă consideraţi cu ambiţie mai buni ca înaintaşiivoştri,

nu vă priviţi mai presus ca toţişi nu vă arătaţi mai vrednici prin vorbe.Aceasta este o ispită diavolească şi oricine a căzut

în ea a fost pierdut.

Page 174: Traian Dorz: Lupta cea bună

174 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. Frate ales – şi deosebit,te rog cu lacrimi, nu te socoti mai presus ca fraţii

tăi cei ostenitori în Lucrarea lui Hristos.Chiar dacă eşti cel mai bătrân între ei.Chiar dacă eşti cel mai talentat dintre ei.Chiar dacă eşti cel mai vrednic dintre eişi chiar dacă ai suferit sau ai lucrat, sau ai luptat cel

mai mult dintre ei…Nu te socoti tu însuţi pe tine niciodată mai presus

nici faţă de cel mai din urmă dintre fraţii tăi.Ci socoteşte-te totdeauna mai prejos, pentru ca să

poţi primi – dacă îţi va veni – un sfat şi chiar o mustrarede la oricare dintre ei,

– chiar dacă, după părerea ta, n-ai meritat-o.Aceasta te va înălţa în ochii Domnului tău, iar El

va face să fii înălţat nespus şi în faţa fraţilor tăi.

10. Toate răstălmăcirile biblice, toate cârtirile din-tre fraţi,

toate relele lăuntrice şi mari ale Bisericii adevăratea lui Hristos

au luat naştere şi întindere de la lucrătorii mândrişi răi,

de la fraţii care n-au ştiut să se păzească, să se fe-rească şi să se depărteze la timp (Rom 16, 17; Fapte 20,29-31; Tit 3, 10-11).

O, dacă ar fi aceasta o învăţătură ţinută în seamămăcar pentru viitor!

11. Nici unul dintre cei dezbinaţi nu s-au mai întorsînapoi.

Page 175: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 175

Nici unul dintre ei nu şi-au mai recunoscut gre-şeala.

Nici unul nu s-au mai îndreptat din rătăcirea lui,fiindcă demonul mândriei care a pus stăpânire pe oricedezbinător în chiar clipa când s-a ridicat peste fraţii luişi în contra lor nu l-a mai lăsat din ghearele sale.

Ştiţi oare pe vreunul care să se fi căit şi să se fi în-tors din rătăcirea lui?

Noi nu ştim pe nici unul!

12. Fii cu grijă, fratele meu, alesul şi trimisul Dom-nului. Orice gând ai, adu-l nu numai la cunoaştereaDomnului – ci şi la a fraţilor.

Orice încredinţări primeşti, vino cu ele să întrebinu numai pe Domnul – ci şi pe fraţi,

– pentru ca nu cumva să alergi sau să fi alergat înzadar (Gal 2, 2).

13. Orice descoperiri ce ţi s-ar face de către vreun duh,orice profeţii ce ţi-ar fi inspirate,orice adevăruri ce ţi s-ar luminaşi orice glas ţi-ar vorbi,– vino cu ele neapărat şi adu-le grabnic la cunoş-

tinţa fraţilor tăi.Cere-le părerea lor,primeşte-le sfatul şi ascultă-le îndrumarea.Fiindcă numai atunci nu greşeşti sau nu vei fi în-

şelat.Numai atunci poţi fi şi tu liniştit şi bine încredinţat

că nu eşti într-o cursă a diavolului– sau nu eşti atras într-o primejdie a lui.

Page 176: Traian Dorz: Lupta cea bună

176 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

14. Voi, fraţi aleşi şi trimişi ai Domnului, învăţaţidin experienţa Sfinţilor Apostoli!

Feriţi-vă de împărţeala de ajutoare…Nu primiţi voi ajutoarele şi nu le împărţiţi voi.

Treaba aceasta totdeauna va crea multe bănuieli, suspi-ciuni, murmurări, cârtiri şi nemulţumire.

Ochii firii pământeşti sunt foarte mari şi limba eieste foarte lungă.

Feriţi Cinstea Evangheliei de ocările care vin tot-deauna din astfel de treburi

şi feriţi cinstea voastră de bănuieli necinstite.Tot ce aţi câştigat într-o viaţă puteţi pierde într-o

clipă.Pe toţi câţi vi i-aţi apropiat prin mii de griji, – vi-i

puteţi îndepărta printr-o singură neglijenţă.Nu vă ocupaţi voi cu lucrurile trupeşti.Nu împărţiţi voi bunurile materiale.Nu vă risipiţi voi timpul cel scump pentru cele ce pier.

15. Voi consacraţi-vă total Domnului şi fraţilor; tottimpul vostru şi toată puterea voastră, numai pentru ce-le duhovniceşti,

numai pentru cele veşnice,numai pentru cele de Sus.Lăsaţi toate celelalte în grija altora.Aceasta va înălţa mereu mai frumos atât Numele

Domnului vostru, cât şi cinstea Evangheliei pe care opropovăduiţi voi.

16. În felul acesta se vor înălţa mereu mai frumoa-se şi sufletele fraţilor voştri, şi nivelul duhovnicesc aladunării Domnului în care lucraţi.

Page 177: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 177

Iar aceste binecuvântări se vor întoarce peste voimereu mai frumoase, mai mari şi mai fericite.

În adunarea lui Dumnezeu trebuie să fie totdeaunao bună rânduială,

iar unde este o bună rânduială, fiecare lucru este lalocul lui, fiecare treabă se face la vremea ei, fiecareslujitor este la postul său.

Cel mai bun lucru pe care l-a făcut Domnul Dum-nezeu la Începutul Creaţiunii a fost Ordinea, buna rân-duială pe care a statornicit-o prin legi veşnice când aaşezat vremile, locurile şi mişcările tuturor lucrurilor şilucrărilor Lui.

Şi pentru că această ordine este desăvârşită şi ne-schimbată, – toate lucrurile Lui merg bine

şi toate lucrările Sale se fac frumos.

17. Aşa este oriunde este ordine, rânduială şi as-cultare din Dumnezeu.

Şi, după cum aceasta se vede atât de minunat întoate lucrările lui Dumnezeu din afara noastră, tot aşatrebuie să fie şi în cele dinlăuntru nostru.

Şi, dacă în lumea firească şi văzută este atâta rân-duială, cu cât mai multă trebuie să fie în lumea cea du-hovnicească şi nevăzută!

18. Dacă în familia ta nu poţi trăi dezordonat şi ne-supus – cum să poţi trăi în Familia lui Hristos în felulacesta?

Ci oricine nesocoteşte buna rânduială şi ascultarefrăţească va fi osândit şi de Cuvântul lui Dumnezeu – şide cuvântul fraţilor.

Page 178: Traian Dorz: Lupta cea bună

178 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

19. Orice însărcinare primită de la Dumnezeu, esteneapărat nevoie să fie recunoscută şi de către fraţi

– fiindcă Dumnezeu nu lucrează fără ai Lui.Duhul Sfânt încredinţează totdeauna Biserica Sa

vie de harul pe care îl dă El unuia pe care Şi-l alege pen-tru o slujbă a Lui în ea.

Şi încă de la început, duhul fraţilor adevăraţi este înacelaşi gând cu Duhul Sfânt în recunoaşterea acesteialegeri.

20. Oricine merge în vestirea Cuvântului Sfânt fărăun deplin asentiment frăţesc, – acela este un om dubiosşi străin.

Oricine îşi ia singur o însărcinare, fără învoirea fra-ţilor şi împotriva lor, este un om primejdios pentru Lu-crarea lui Dumnezeu.

Porunca Domnului, prin Apostolii Săi, este ca, ori-cine are să îndeplinească o însărcinare în Lucrarea Dom-nului trebuie să fie mai întâi

vorbit de bine de toţi fraţii,apoi să fie plin de Duhul Sfântşi apoi să fie plin de înţelepciune – după cum cere

Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 6, 3).Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, dă Bisericii Tale

numai astfel de oameni.Amin.

Page 179: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 179

Ţine-mi ochii, DoamneŢine-mi ochii, DoamneŢine-mi ochii, DoamneŢine-mi ochii, Doamne

Ţine-mi ochii, Doamne,la nădejdea ceacare străluceşteînaintea mea,nu-i lăsa să-i fure lumea pe-unde trec,să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec;Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec.

Doamne, lângă mineeste-o cursă rea,nu lăsa să-mi piară sufletul în ea,trupu-mi poate arde dacă mi l-am prins,dar să nu-mi laşi, Doamne, sufletul învins;Scump Iisus, Bun Iisus, dar să nu, dar să nu,dar să nu-mi laşi, Doamne, sufletul învins.

Doamne, Tu-mi ştii tainasufletului meu,ştii ce legăminteveşnice-am pus eu,ţine-mi-le-aprinse înaintea Taşi mă ia în clipa când mi le-aş călca;Scump Iisus, Bun Iisus, şi mă ia, şi mă ia,şi mă ia în clipa când mi le-aş călca…

Page 180: Traian Dorz: Lupta cea bună

180 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

24. RUGĂCIUNEA ŞI FIII EI

1. Cât de însemnată este înaintea Domnului părereafraţilor… ea este pusă chiar înaintea plinătăţii duhuluişi a înţelepciunii, când este vorba de alegerea slujitori-lor care angajează numele Domnului, cinstea Evanghe-liei şi curăţia Lucrării lui Dumnezeu.

Unitatea frăţească în orice hotărâre bună este de celmai mare preţ în faţa Domnului – şi El nu face nimicîmpotriva ei.

2. Fraţilor, alegeţi dintre voi numai oameni plini deblândeţe, de smerenie şi de înţelepciune pentru însărci-nările Lucrării Domnului.

Fraţilor, încredeţi-vă numai în astfel de aleşi şi pri-miţi-i numai pe acei care au o astfel de alegere.

Fraţilor şi surorilor, rugaţi-vă neîncetat Domnuluica să ridice în Lucrarea Lui şi să păstreze în ea numaipe astfel de oameni vorbiţi de bine de către fraţi, plinide Duhul Sfânt şi de înţelepciune, fiindcă numai astfelde aleşi doreşte şi Dumnezeu.

Page 181: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 181

Ei sunt nu numai cinstea lui Dumnezeu, ci şi cin-stea voastră.

3. Despre rugăciune s-a vorbit mult şi s-a scris multîn Biserica lui Dumnezeu.

Dar despre marele ei rost în viaţa fiecărui credin-cios, în viaţa întregii frăţietăţi, în orice vreme, în oricestare, în orice loc, – încă trebuie mereu să se tot spunăşi să se tot vorbească mult şi mai mult.

Fiindcă foarte puţini credincioşi au aflat tainaaceasta.

4. Din ce trece timpul către sfârşit cu înmulţirea fă-rădelegilor, cu răcirea dragostei şi cu pierderea credin-ţei, – se va face tot mai rară şi tot mai necesară rugă-ciunea adevărată şi puternică, fierbinte şi curată în viaţaBisericii şi a credincioşilor. Cea mai mare nevoie a lu-mii sunt oamenii de rugăciune. Pentru ei sunt date toatebinecuvântările şi peste ceilalţi oameni.

5. Rugăciunea este mai necesară chiar şi decât pro-povăduirea Cuvântului, căci Sfinţii Apostoli aşa auspus-o.

În viaţa Mântuitorului Însuşi, rugăciunea a avut unastfel de loc. El mergea la propovăduirea Cuvântului dela rugăciune (Mt 14, 23).

Apostolii Săi, iată că tot aşa au făcut.De aceea propovăduirea lor era plină de putere,

fiindcă rugăciunea lor era plină de foc.De aceea sufletele care ascultau Cuvântul propovă-

duirii lor erau cutremurate, fiindcă rugăciunea de la ca-re plecase propovăduitorul fusese plină de cutremur.

Page 182: Traian Dorz: Lupta cea bună

182 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Ştii tu oare ce mare însemnătate are rugăciunea?Te-ai atins tu oare des de firul ei care curentează,

care cutremură, care aprinde?Trăieşti tu oare la cea mai înaltă tensiune momen-

tele şi ceasurile, nopţile şi zilele tale de rugăciune?Despre Apostolii Domnului spune Cuvântul că a-

tunci când s-au rugat ei s-a cutremurat şi locul undeerau (Fapte 4, 31).

Noi oare cum ne rugăm? Ne cutremură rugăciuneanoastră măcar pe noi – sau ea n-are nici puterea săscuture măcar somnolenţa de peste adunarea noastră şidormitarea de peste ochii noştri?

7. Fiecare rugăciune pe care o facem este ca unrăspuns mai vrednic sau mai nevrednic pe care noi îldăm lui Dumnezeu.

Este ca un vas pe care noi îl trimitem în cer maiplin sau mai gol.

Este ca o lucrare de un preţ mai mare, mai micsau mai de nimic pe care i-o prezentăm Dumnezeuluinostru.

8. Nimeni nu ştie mai bine decât noi înşine cât deplină sau de goală este rugăciunea noastră. Cât de fier-binte sau de rece este ea. Cât preţuieşte ea sau nu îna-intea Celui Sfânt.

Când noi înşine nu-i punem nici un preţ rugăciuniinoastre, – ce preţ să-i mai dea ei Dumnezeu?

9. Când noi înşine nu ne putem asculta rugăciuneanoastră – cum să ne-o poată Dumnezeu?

Page 183: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 183

Şi când noi înşine simţim că lucrarea rugăciuniinoastre nu merită nici nota trei, – ce răspuns să mai aş-teptăm noi de la Dumnezeu la ea?

Iată de ce atât de puţine rugăciuni ajung până laCer – şi atât de multe nu răzbat nici până la tavanul subcare ne rugăm.

Propovăduitorul Cuvântului trebuie să se scoale nude pe scaun sau de la masă la amvon, – ci să se ridicede pe genunchi, de la rugăciune.

Vestitorul Evangheliei nu trebuie să aibă bătăturinici la şolduri de dormit, nici la limbă de vorbire, nici ladegete de lingură, – ci la genunchi de rugăciune şi lapicioare de mers.

11. Mărturisitorul lui Hristos nu trebuie să aibă pefaţă urme de îmbuibare, ci urme de lacrimi, de post, deosteneli şi de pătimiri pentru Domnul său.

Urme de veghere, de înfrânare, de extaz sfânt pe-trecut cu Domnul său în împărtăşirile tainice şi strălu-cite ale rugăciunii.

Numai atunci acesta va fi un propovăduitor sfânt,de al cărui cuvânt mulţimile vor rămâne străpunse lainimă şi fiecare va striga: Fraţilor, ce să facem ca să fimmântuiţi?

12. Fratele meu ales şi iubit, vino să ne cercetăm penoi înşine cum este rugăciunea noastră – şi atunci vomvedea bine cum este şi propovăduirea noastră.

Vino să fim mai întâi oameni ai rugăciunii – şi apoisă ne înghesuim la Cuvânt înaintea fraţilor.

Vino să ne rugăm până vom ajunge să dorim fier-binte să fim nişte oameni ai rugăciunii fierbinţi.

Page 184: Traian Dorz: Lupta cea bună

184 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Vino să stăm pe genunchi până când vom simţi cu-rentul luminându-ne fiinţa, scăldându-ne ochii…

Şi numai atunci să mergem la propovăduirea Cu-vântului.

13. Tot ce-I place lui Dumnezeu este plăcut şi îna-intea celor ce sunt ai Lui.

Şi când o hotărâre este luată de către fraţi, potrivităcu voia Domnului, Duhul Sfânt o binecuvântează curoadele sfinte şi cu urmările frumoase.

14. Când gândurile noastre sunt curate înaintea luiDumnezeu,

când intenţiile noastre sunt bune,când umblarea noastră este în lumină, ascultarea

noastră în adevăr şi părtăşia noastră în dragoste,– atunci orice vorbire a noastră va fi ascultată cu

plăcere de întreaga adunare şi orice vorbă a noastră va ficu har, dreasă cu sare, ca să dea har celor ce o ascultă.

15. Când un vorbitor este plin de Duhul Sfânt, eloricând va vorbi, va avea un cuvânt de zidire pentru fi-ecare ascultător.

Atunci oricât va vorbi, nu va obosi pe nimeni dincei ce-l ascultă.

Atunci orice va vorbi el va fi de la Duhul Sfântpentru toţi şi atunci oricine va asculta va fi aprins deFocul Ceresc.

16. O, cât de puţine sunt vorbirile despre care în-treaga adunare să spună că au fost plăcute şi hrănitoare

Page 185: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 185

pentru toţi! Şi cât de puţini sunt vorbitorii la care tot-deauna cei adunaţi ascultă cu plăcere şi se întorc zidiţide vorbirea lor?

O, cât de puţini sunt în adevăr acei vorbitori bine-cuvântaţi la care ai alerga şi bolnav, să-i auzi! Şi la careai sta şi flămând, să-i asculţi!

17. Şi aceasta, numai pentru că marea mulţime acelor care se grăbesc să vorbească nu se grăbesc să seroage. Şi pentru că ei n-au ce să-i mai spună Domnuluiîn rugăciune, de aceea nu mai au nici ce să le spunăfraţilor în vorbire.

Pentru că ei doresc aşa de puţin să stea în faţaDomnului în genunchi, de aceea şi oamenii doresc aşade puţin să-i vadă stând în faţa lor în picioare.

18. Frate bătrân de ani şi grăbit la vorbă, – cumpoţi tu oare să te întrebi de ce nu te doreşte nimeni săvorbeşti în adunare,

de ce te opresc fraţii la cuvânt,de ce te trag de mânecă să încetezişi de ce se mişcă nerăbdători pe scaune ori se ridică să

iasă când tu nu încetezi, cu toate acestea, să vorbeşti?

19. Sunt ani de zile, poate zeci de ani, de când tun-ai de spus fraţilor decât aceleaşi predicuţe slabe pecare ascultătorii tăi le-au tot auzit de sute de ori, mereuaceleaşi, fără nici o căldură, fără nici o putere, fără nicio hrană…

Cum poţi fi atât de orb ca numai tu să nu vezi ceeace văd şi copiii?

Page 186: Traian Dorz: Lupta cea bună

186 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Cum poţi să fii atât de nesimţit ca numai ţie să nu-ţipese nici de ceea ce s-ar ruşina şi locul pe care stai?

Când oare vei înţelege că tu trebuie să te schimbi,şi nu alţii?

20. Frate tânăr de ani şi sfios la cuvânt, învaţă dinaceste adevăruri dumnezeieşti cât de mare lucru este laun propovăduitor al Cuvântului lui Hristos trebuinţa dea fi un om al rugăciunii adânci, însoţită de post, de sme-renie, de curăţie, de evlavie.

Pătrunde-te, scump frate tânăr, de aceste haruri ce-reşti, veghează în practicarea lor până le vei deprindegustul, până le vei descoperi puterea şi până le vei do-bândi harul.

Domnul să ţi le dea.Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

O credinţă-adevărată e-avuţia cea mai mare,dar un suflet doar prin fapte dovedeşte că o are.

Page 187: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 187

25. VORBIREA CU HAR

1. Harul lui Dumnezeu dobândit prin rugăciune îţiva îmbrăca fiinţa ta în semnul sfânt care îi însoţeşte petoţi aleşii adevăraţi ai lui Dumnezeu, îţi va încununamunca ta cu minunile Sale şi îţi va înconjura umblareata cu puterea Duhului Sfânt.

Atunci vorbirea ta nu va izvorî din gura ta, ci nu-mai va trece prin ea, venind din gura lui Hristos.

2. Când tu vei fi plin de harul lui Dumnezeu, atunciscrisul tău nu va izvorî din condeiul tău, ci numai vatrece prin el, venind din inspiraţia Duhului Sfânt.

Atunci fraţii te vor ruga cu lacrimi să le vorbeşti, şinu să taci.

Vor aştepta cu nerăbdare să vii, şi nu să pleci.Şi se vor grăbi să te caute, şi nu să te părăsească.De aşa vorbitori are nevoie mulţimea.Pentru aşa ucenici să ne rugăm Domnului să ne

trimită şi Duhului Sfânt să ne păstreze.

Page 188: Traian Dorz: Lupta cea bună

188 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Tot ce se face cu cunoştinţa şi cu binecuvântareafraţilor este binecuvântat şi de Dumnezeu. Dar tot ce seface în ascuns de fraţi şi împotriva cuvântului lor nu vaputea fi niciodată nici binecuvântat de Dumnezeu şinici pecetluit de Duhul Sfânt.

4. Totdeauna a fost ordine în Biserica lui Dumne-zeu. Numai în sinagoga satanei a fost totdeauna dezbi-nare, fiindcă dezordinea este elementul diavolului şisistemul prin care guvernează el.

Hristos, Domnul şi Împăratul nostru, a vrut şi aporuncit totdeauna supuşilor Lui unirea şi părtăşiaîntre toţi.

Voi toţi să fiţi una – a zis şi S-a rugat El (In 17,20-23).

Dragostea lui Hristos ne strânge, spune CuvântulSău (II Cor 5, 4).

5. Diavolul, vrăjmaşul lui Hristos, a vrut şi a lucrattotdeauna dezbinarea. „Dezbină şi stăpâneşte!” este lo-zinca lui împotriva Bisericii şi a Evangheliei lui Hristos.

Unitatea şi părtăşia stă în ordinea şi în ascultareafrăţească, iar dezbinarea şi nimicirea stă în dezordineaşi neascultarea dintre fraţi.

6. Creşterea şi propăşirea Lucrării lui Dumnezeu stăîn unitatea şi rânduiala frăţească, iar nimicirea şi moarteaei stă în dezbinarea şi în neorânduiala dintre fraţi.

Oricine lucrează în unitate cu fraţii, în rânduială şiîn părtăşie ajută creşterea şi zidirea Bisericii. Şi este unslujitor al lui Hristos.

Page 189: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 189

Dar oricine lucrează în neorânduială, în împotrivirecu fraţii, grăbeşte nimicirea Lucrării Domnului – şi esteun slujitor al diavolului.

Oricine ar fi el sau ar fi fost.

7. Când fraţii din fruntea adunării sunt la locul lorîn rugăciune şi în propovăduire, – exemplul lor esteurmat cu bucurie şi cu grabă de toţi fraţii şi surorile dinadunare.

Atunci surorile sunt mâinile care lucrează, caremângâie şi ajută, iar tineretul sunt picioarele care alear-gă, ostenesc şi cercetează.

8. Când este unitate între fraţi, atunci cei bogaţi nurisipesc şi cei săraci nu duc lipsă.

Atunci cei ce au mult dau prisosul lor Domnului,iar cei ce au puţin îşi acoperă lipsurile de la Domnul.

Atunci nimeni nu merge gemând, sub două poveri,– şi nimeni nu vine cântând, fără nici una.

9. Când este dragoste şi părtăşie între fraţi, atuncitoţi cei care privesc din afară doresc să vină înăuntru. Şitoţi cei ce aud chemarea lui Hristos se grăbesc să vinăîndată la El. Iar toţi cei ce sunt departe de Ierusalim îşidau toate silinţele să ajungă şi ei acolo.

O, ce binecuvântate sunt astfel de vremuri!Dumnezeule, fă-ne să le trăim mai îndelung…

10. Când îndrumătorii adunărilor Domnului suntoameni ai rugăciunii şi ai propovăduirii puternice,când surorile sunt suflete de jertfă şi de binefacere, şi

Page 190: Traian Dorz: Lupta cea bună

190 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

când tineretul este ascultător şi harnic, – urmarea ceabinecuvântată nu este numai că adunarea creşte şi căBiserica se umple, – ci şi că preoţii care văd astfel decredincioşi în bisericile lor se transformă şi ei în chipfericit, după cum se spune şi despre creştinii cei dintâi(Fapte 6, 7).

11. O, câţi preoţi au devenit ei înşişi nişte oameninoi datorită stării înalt duhovniceşti a fraţilor şi surori-lor din adunările frăţeşti!

O, câte biserici s-au umplut şi câte biserici s-au li-pit de Domnul acolo unde sunt şi au fost astfel de adu-nări şi de oameni ai rugăciunii şi ai mărturisirii pline deputerea şi de roadele Duhului Sfânt!

12. Dacă sunt locuri în care preotul este un vrăjmaşal Lucrării Domnului şi al adunării frăţeşti, aceasta esteşi din vina fraţilor şi a surorilor care n-au ştiut cum săse poarte sau să-i vorbească.

Din pricină că nu s-a văzut acolo între ei aşa cumar fi trebuit să se vadă dovada Duhului Sfânt, semnul şiputerea Lui peste faţa şi peste viaţa slujitorilor Cuvân-tului Sfânt şi a tuturor fraţilor şi surorilor din biserica şidin adunarea de acolo.

13. Desigur că oameni ca marii preoţi Ana şi Caia-fa vor fi totdeauna şi vor fi cam peste tot în bisericileDomnului.

Când inima acestora este plină de duhul diavolului,poţi să te porţi cu ei ca Hristos – că tot în zadar va fi.

Ei vor urî şi vor căuta să ucidă totdeauna, chiar de

Page 191: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 191

le-ai face cel mai mare bine şi chiar dacă le-ai vorbi înlimba cea mai îngerească.

Dar nu despre aceştia este vorba acum.

14. Este vorba despre preoţii cei care au bună cre-dinţă în ei şi au un cuget curat.

Faţă de aceştia noi trebuie să avem totdeauna ogrijă deosebită, fiindcă şi ei doresc o viaţă nouă şi oevlavioasă slujire faţă de Dumnezeu. Şi se bucură cândle văd la noi.

Aceşti preoţi adevăraţi să vadă şi să se bucure căsunt şi suflete care Îl iubesc pe Dumnezeu, care iubescBiserica Sa şi iubesc viaţa sfântă şi trăirea cu fapta aEvangheliei.

Aceştia uşor se vor adăuga la numărul fraţilor şicredincioşilor adevăraţi.

15. Preoţii adevăraţi se vor alătura totdeauna Lu-crării vii a Domnului cu toată încrederea şi dragostealor. Şi vor deveni nişte preoţi şi fraţi adevăraţi, isprav-nici vrednici ai tainelor dumnezeieşti, fiind împreună cuturma lor nişte fericiţi păstoriţi ai lui Hristos, BunulPăstor… O, ce fericire e acolo unde este aşa!

16. Bisericile unor astfel de preoţi şi adunările unorastfel de fraţi vor deveni una, – iar Hristos va fi totul întoţi acolo. Duhul Sfânt va lucra cu putere şi va odihnicu bucurie peste ei.

Fraţii mei iubiţi, doriţi voi o astfel de stare cereascăpe pământul acesta, în biserica voastră şi în adunareavoastră?

Dacă doriţi, rugaţi-vă şi lucraţi. Şi o veţi avea.

Page 192: Traian Dorz: Lupta cea bună

192 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

17. Când ucenicii Domnului trec biruitori prin în-cercare şi nu se lasă înfricaţi de potrivnici, aceştia, pâ-nă la urmă, n-au ce să le mai facă şi îi lasă în pace ovreme.

După o perioadă de închisori şi prigoniri urmeazătotdeauna o perioadă de pace… După ce potrivniculameninţă, bate şi amendează un timp, se linişteşte iarăşiun timp.

În acest timp, dacă ar şti fraţii să folosească bine li-bertatea şi pacea de care se bucură Lucrarea Domnului,spre a lucra cât mai harnici şi mai cu spor, – ce bine ar fi!

18. „Acum ne vor lăsa în pace o vreme – spuneaunişte fraţi amendaţi a treia oară pentru adunare. În tim-pul acesta – ziceau ei – haideţi să lucrăm neobosiţipentru Domnul.

Cei ce ne-au amendat socotesc acum că noi ne-amînfricat şi ne-am liniştit. Până când se vor ridica din nouîmpotriva noastră, – noi să fim departe. Să folosim binetimpul de pace dintre cele două prigoniri. Ce-i făcut efăcut. Ce-i câştigat e câştigat. Ce-i semănat nimeni numai poate strânge înapoi”.

Aşa făceau mărturisitorii Domnului la început.Aşa să facem şi noi.

19. Timpul de pace nu ţine mult. Prigonitorul nupoate odihni multă vreme, ştiind că Domnul lucrează.Dar, cât ţine pacea, – noi să o ştim folosi bine.

O, ce minunată e vremea de pace, dar ce scurtă esteaceastă vreme şi ce puţin o ştiu folosi bine credincioşiiDomnului!

Page 193: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 193

20. Ce mult s-ar fi putut lucra în anii de pace – darce puţin am ştiut noi folosi acest timp fericit!

Cei ce aveau condiţii nu dădeau din ele nimic pen-tru Domnul…

Câte cărţi, Biblii, reviste şi cântări s-ar fi putut răs-pândi atunci cu avuţiile pe care le-a mâncat îndată dupăaceea focul, împreună cu stăpânii lor cei zgârciţi cu tot.

Doamne şi Dumnezeul nostru, învaţă-ne prin Du-hul Tău cum să ştim folosi totdeauna în cel mai bunfel vremile şi condiţiile bune pe care le avem pentrulucrul Tău.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Cine n-are rod sfinţirea în smerenie şi-n faptă,cât s-ar lăuda pe sine, n-are o credinţă dreaptă,ci, cu cât mai mult vorbeşte, dar n-arată fapta bună,cu atât a lui credinţă dovedeşte că-i minciună.

Page 194: Traian Dorz: Lupta cea bună

194 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

26. AJUTORAREA LUCRĂRII DOMNULUI

1. Câte drumuri sfinte s-ar fi putut face în răspândi-rea Cuvântului lui Dumnezeu!

La câte suflete s-ar fi putut duce lumina Lui!Câte suflete unice s-ar fi putut salva numai cu o

parte din banii celor nepăsători,numai cu un strop din bunăvoinţa celor mari,numai cu o fărâmă din cunoştinţa celor care erau

datori să facă şi puteau face,dar n-au vrut să facă nimic.Iar când a trecut vremea păcii, cum a venit furtuna

şi i-a luat pe toţi aceştia potopul şi i-a prăpădit! Focultrecător le-a ars avuţiile şi vremea lor, – iar focul veşnicîi arde pe ei, fiindcă n-au vrut să asculte şi să facă,atunci când puteau, voia lui Dumnezeu, cu nimic dinavuţiile care nu erau ale lor, dar cu care puteau facemult bine în clipa când le aveau…

2. Să nu aşteptăm, fraţilor şi surorilor, vremi maibune pentru lucru. Să lucrăm acum, cu toată graba şi cutoată puterea, ceea ce încă mai putem,

Page 195: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 195

fiindcă va veni în curând vremea când nu se va maiputea face nimic.

Şi atunci vor plânge veşnic toţi acei ce nu au înţe-les acest mare adevăr.

3. Când este vremea de pace şi avem picioareledezlegate, haideţi, fraţilor, să mergem mereu, cutreie-rând toate cetăţile frăţeşti. După cum făceau Sfinţii A-postoli, Sfântul Petru.

Să nu stăm atunci numai în Ierusalim, numai undesunt mulţi şi unde este bine, unde nu ni se cere nici oosteneală şi nici o jertfă.

Să mergem atunci nu numai prin Iudeea sau Ga-lileea, unde avem cunoscuţi, rudenii, prieteni, sufletescumpe şi locuri dragi.

Ci până la marginile ţării şi ale puterilor noastre.

4. Să mergem şi în Samaria, adică în locurile po-trivnice, ca apostolii, căci Domnul are şi acolo sufletealese care Îl aşteaptă şi Îl doresc pe Iisus Mântuitorul.

Să mergem şi la Lida, – adică unde zac bolnavi, slă-bănogi sufleteşte de ani îndelungaţi, aşteptând pe Dom-nul nostru Iisus Hristos să vină să-i vindece şi pe ei.

Noi, în Hristos, suntem datori tuturor acestora.

5. Când sunt vremi de pace şi de libertate pentruvestirea Evangheliei şi pentru cercetarea fraţilor, – o,fraţii mei iubiţi, lucrători buni, nu staţi într-un loc şi nuvă duceţi numai în două…

Mergeţi pretutindeni şi cercetaţi cât mai mult, se-mănând Cuvântul şi plivind buruienile.

Page 196: Traian Dorz: Lupta cea bună

196 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Mergeţi întărindu-i pe slăbănogi, înviindu-i pemorţi şi mângâindu-i pe cei zdrobiţi.

Aşa să vă găsească Hristosul şi Împăratul răsplătiriiveşnice…

şi atunci picioarele voastre se vor face îndată delumină şi urmele voastre vor fi strălucitoare în veci şiveci.

6. Cine caută totdeauna găseşte; dar cine zice: „Numai este”, – acela nici nu află nimic.

Cine caută săraci cu dorinţa de a le face bine dintoată inima, acela totdeauna află. Dar cine zice: „Numai sunt săraci”, – acela nici nu va afla nici unul.

7. Cine zice: „O, ce mulţi fraţi erau odată prinlocurile astea...”, şi se duce şi-i caută, – acela tot-deauna îi află pe cei care au fost ieri sau pe cei carepot fi mâine.

Dar cine zice: „În zadar, nu mai este acolo nimeni,toţi cei care erau cândva s-au lăsat ori s-au pierdut”,

– acela nici nu va afla decât pustiu. Şi acum, înveacul acesta – şi în veacul viitor.

8. Cine nu-i caută pe fraţi cu dragoste şi cu dor,acela nici nu merită să-i afle, nici să-i aibă.

Dar cine udă pe altul, acela va fi udat şi el – şi cinecaută pe alţii va fi căutat şi el.

9. Du-te totdeauna cu nădejde, cu credinţă şi cudragoste în orice loc, în orice sat, în orice casă… Nu valăsa Dumnezeu să mergi în zadar, dacă vei merge aşa.

Page 197: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 197

Cel care ţi-a pus pe inimă gândul să mergi, Acelaştie unde să-ţi îndrepte paşii şi El te va trimite chiaracolo unde te aşteaptă de ani de zile vreun slăbănog su-ferind, vreo durere nevindecată, vreun suflet doritordupă Dumnezeu.

10. Spune oricui, opreşte-te cu oricine, vorbeştedespre Hristos cu toţi. Nu ştii care, dintre toţi, este omulla care anume ai fost trimis de Duhul Sfânt.

Chiar dacă unii te vor ocărî sau alţii te vor da pemâna chinuitorilor, ori alţii te vor da afară, – tu nu tedescuraja, nici nu te opri. Îl vei afla sigur şi pe sufletulacela care zace şi te aşteaptă tocmai pe tine.

11. Ce fericit vei auzi din gura sufletului care te-aaşteptat pe tine să-l conduci la Hristos cuvântul înlă-crimat: „Chiar dacă numai pentru mine a trebuit să su-feri, să te osteneşti şi să vii până aici, nu-ţi pară rău.Mântuirea mea face mai mult decât toate chinurile în-durate pentru ea. Dumnezeu îţi va răsplăti…”

12. Purtarea cuvântului mântuitor este o sarcină ce-rească, cu folos fericit atât pentru cel care-l propovă-duieşte, cât şi pentru cel care-l ascultă.

Cuvântul lui Dumnezeu dă totdeauna putere celuice-l duce şi mişcă inimile celor ce-l primesc.

13. În Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna pute-re de vindecare, putere de viaţă, putere de rod.

Oricine îl are în sine şi îl păstrează într-o inimă bu-nă, acela va aduce din ce în ce mai multă roadă: trei-zeci, şaizeci, o sută…

Page 198: Traian Dorz: Lupta cea bună

198 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

14. Rodul Cuvântului Dumnezeiesc depinde deprimirea şi ascultarea inimii unde este semănat, căciCuvântul lui Dumnezeu este Însuşi Hristos, iar în Eleste totdeauna putere, lumină, viaţă…

Slăbănogiei îi dă putere,orbiei, lumină,morţii, viaţă…

15. Suflete slăbănog, crede! Iisus Hristos te va vin-deca şi pe tine.

Puterea Lui tocmai în slăbiciuni se arată desăvâr-şită (II Cor 12, 9).

Suflet orb, crede! Iisus Hristos te vindecă. El a ve-nit în lume tocmai pentru ca cei orbi să capete lumină(In 9, 39).

Suflete mort în păcatele tale, crede! Iisus Hristos teînvie. El tocmai de aceea a murit şi a înviat, ca să-iaducă la viaţă pe toţi cei ce vor crede în El (In 10, 10).

Dar crede acum! Primeşte-L pe Hristos acum! Ho-tărăşte-te chiar acum – aşa cum a făcut Enea din Fap-tele Apostolilor.

16. Credinţa vine în urma auzirii – şi chiar prin ea.Iertarea vine în urma credinţei – şi chiar prin ea.Vindecarea vine în urma acestora două – şi chiar

prin ele.Dacă le ai, Hristos Iisus te vindecă, crede!Primeşte, ridică-te şi slăveşte-L pe Cel ce te-a ridi-

cat, cu toată gura ta, cu toată puterea ta, cu toată viaţa taşi cu toate cele ce le-ai mai avea pe lângă acestea.

Page 199: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 199

17. Din două mari cauze este nevoie să se perindeprintr-o adunare a Domnului mai mulţi lucrători.

Întâi, pentru a nu ajunge nimeni să-şi închipuie căadunarea aceea este numai moştenirea lui, avuţia sa,proprietatea sa personală… Ci este Biserica Domnului,moştenirea Lui pe care El a câştigat-o cu Sângele Său şio apără cu dragostea Sa.

Pentru că un astfel de slujitor făcut stăpân pestemoştenirea Domnului său va deveni totdeauna un Dio-tref care-i va nesocoti pe fraţii mai mari şi îi va cleveti,şi se va purta în adunarea Domnului ca în ograda sa (IIIIn 9, 10).

El va ocupa tot timpul adunării cu vorbirea sa, elva dicta cine să se ridice şi cine să se aşeze, el va primişi el va da afară, el va fi totul, împiedicând chiar şi pealeşii Domnului – pe oricine i-ar putea primejdui faimaşi locul lui.

18. Un astfel de Diotref va spune tinerilor: „Staţijos!” Iar celor care ar îndrăzni să-l îndrepte le va ziceobraznic: „Voi să tăceţi! Eu am suferit pentru Domnul,eu am lucrat de atâţia ani aici, eu sunt mai vechi catoţi”… Eu şi eu, şi numai eul lui peste tot…

Ce să mai facă oare şi Dumnezeu cu o astfel defăptură? Va face ceea ce se face cu sarea după ce şi-apierdut gustul ei de sare: o aruncă afară (Mt 5, 13).

19. A doua cauză pentru rotaţia fraţilor lucrătoriprin adunări este că Lucrarea Domnului fiind mare, iartrebuinţele ei felurite, – ea are nevoie de hrană mai cu-

Page 200: Traian Dorz: Lupta cea bună

200 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

prinzătoare cum are un organism nevoie de mâncărifelurite.

Mai mulţi ochi mai bine văd.Mai multe guri mai bine vorbesc.Mai multe mâini mai bine lucrează, – astfel, mai

mulţi lucrători mai cuprinzător zidesc, mai felurit în-frumuseţează şi mai desăvârşit împodobesc Biserica şiadunarea lui Hristos, fiecare aducând în adunare ceeace are el mai frumos personal şi mai bun în inima şimintea sa. Astfel se hrănesc mult mai potrivit şi crescmult mai bine oile Domnului, spre bucuria BunuluiPăstor.

20. Ce bine se poate vedea acest lucru în adunărileDomnului unde fiecare aduce pe masa tuturor bucatelecele mai gustoase pe care le are el în vistieria cea maibună a inimii lui,

pentru a se împărtăşi toţi din ele, după cum, la rân-dul lui, se împărtăşeşte şi el din ale tuturor.

Atunci toţi cresc la fel de frumoşi, la fel de tari, lafel de bogaţi.

Dumnezeul nostru, binecuvântează-i pe cei ce lu-crează aşa – şi ai milă de noi toţi, ca să urmăm acestînţelept şi bun fel de a lucra pentru Tine.

Amin.

Page 201: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 201

Cine-şi pierde…Cine-şi pierde…Cine-şi pierde…Cine-şi pierde…

Cine-şi pierde mâna dreaptăcum mai face-o cruce,cine-şi pierde soţul vieţiijugul cum şi-l duce,cine-şi pierde ochiul oarelumea cum s-o vadă,cine-şi pierde legământul– cine-o să-l mai creadă?

Doamne, nu-mi lăsapierderea cea grea,ci să-mi ţin cuvântul meupus lui Dumnezeu…

Cine un genunchi şi-l pierdecum să se mai roage,cine-şi pierde calea dreaptăspre ce drum se trage,cine-şi pierde părtăşiadulce-a rugăciuniicine-l va scăpa din groapacăilor minciunii?

Cine-şi pierde limpezimeainimii din sinecu ce, Doamne, să mai vinăfericit spre Tine,cine-şi pierde-aripa sfântăcum o să mai zboare?Cine şi le pierde toate,Doamne, greu mai moare!

Page 202: Traian Dorz: Lupta cea bună

202 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

27. ÎNTOARCEREA ŞI VINDECAREA

1. Întoarcerea la Dumnezeu a unui om cunoscuteste totdeauna un prilej de mântuire pentru mulţi. Cucât omul este mai cunoscut, cu atât este mai folositorpentru mai mulţi.

Când se face o vindecare mică – puţini se miră deea; dar când se face o vindecare mare, a unui Enea cu-noscut de toţi, atunci se miră toată cetatea lui, atunci seuimesc toţi cetăţenii săi, atunci nimeni nu poate rămânenepăsător.

2. Când se întoarce la Dumnezeu un om neînsem-nat – mai nimeni nu se interesează de asta, fiindcă bie-tul om a fost privit ca fără prea mare preţ.

Dar când se întoarce la Dumnezeu o samariteancă,un Saul, un nume cunoscut, – atunci toată Samaria, totIerusalimul, toată cetatea se pune în mişcare, se miră, sefrământă, se întreabă.

Şi cu toţii iau atitudine ori pentru, ori contra luiDumnezeu, Care face această minune cu acest suflet.

Page 203: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 203

3. Cauza tuturor bolilor trupeşti sunt bolile cele su-fleteşti.

Bolile de stomac vin de obicei din lăcomie de mân-cări…

Cele de ficat, din îmbuibări, din descurajări, dinamărăciuni.

Cele de inimă, din alergări, din eforturi, din negli-jenţe.

Cele de plămâni, din zgârcenie, din nepăsare, dinmurdărie – şi aşa mai departe.

Toate vin din desfrânare, adică din neascultare, dinnecurăţie; şi, ca să nu cazi în ele cu trupul, trebuie să aigrijă să nu cazi în ele cu sufletul mai întâi.

4. Când unul din aceste păcate – sau mai multe –s-au încuibat însă în sufletul omului întocmai ca un vi-erme sau ca mai mulţi viermi în inima unui copac, –păcatul roade, viermele roade…

Şi frunzele pălesc, şi crengile se usucă – şi trunchiulse prăbuşeşte.

Singura salvare este atunci de a ucide viermele, dea ucide păcatul înainte de a ajunge să te ucidă el.

5. Fraţi iubiţi, cercetaţi cu grijă şi găsiţi locul peunde a intrat vreun vierme în viaţa fratelui sau a suro-rii noastre. Apoi intraţi pe acolo cu Cuvântul luiDumnezeu în inima lui, – pătrundeţi cu el până acoloadânc, cu rugăciune şi stăruinţă, până la locul underoade acest păcat.

Şi nu vă lăsaţi până când veţi simţi că viermele afost ucis, că păcatul a fost scos…

Page 204: Traian Dorz: Lupta cea bună

204 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Ungeţi apoi cu mângâiere rana sufletului bolnav,spălaţi-o cu lacrimi şi legaţi-o cu tăcere şi dragoste – şiveţi vedea cu bucurie cum se va reface totul iarăşi.

O, cât de mulţi pomi frumoşi s-au uscat fiindcă n-afost nici o mână iubitoare care să se ocupe de ei la timp!

7. Surorile noastre, femeile, au avut de la Dumne-zeu un rost atât de însemnat în toată lucrarea Evanghe-liei Lui mântuitoare!

În Vechiul Testament strălucesc numele atât defrumoase şi slujbele atât de sfinte ale unor suflete defemei prin care Dumnezeu a făcut lucrări atât de mari înslujba mântuirii lumii!

Ce însemnată învăţătură şi pildă trebuie să se ia dela acestea din trecut pentru prezent şi pentru viitor!

8. Despre minunatele soţii ale lui Avraam, Isaac şiIacov, despre mamele profeţilor Moise, Samuel, Sam-son şi alţii, – ce frumos scriu Sfintele Scripturi!…

Dar în afară de acestea, cât de multe trebuie să fifost sfintele femei care şi-au crescut copiii în frica şi îndragostea lui Dumnezeu,

care şi-au petrecut cu rugăciuni soţii plecaţi lamunca şi la lupta lui Dumnezeu,

care şi-au închinat Domnului toată viaţa lor în sin-gurătate, în jertfe, în binefaceri!

O, de am cugeta mai mult şi astăzi la aceste pildesfinte!…

9. Ce să mai zicem apoi de Noul Testament, pe ce-rul căruia străluceşte cu o frumuseţe fără seamăn Sfânta

Page 205: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 205

Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,vasul cel ales şi sfânt prin care ne-a fost trimis nouăMântuitorul nostru şi Lumina lumii!

Ce minunate apar apoi celelalte femei în jurul ei,sfintele femei care, fiecare şi toate, au rămas pe

totdeauna în cinstirea Bisericii lui Hristos cu o străluci-re aparte – până azi şi până în veci.

10. Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul,Ana, fiica lui Fanuel,Marta şi Maria… samariteanca, Magdalena, Fivi,

Eunice şi Lois – şi altele…Şi altele de atunci şi până astăzi, – câte şi mai câ-

te, ca acea uceniţă Tabita, au împodobit Biserica luiHristos! Slavă lui Dumnezeu pentru ele şi pentru totce au putut face şi aceste sfinte suflete pentru El şipentru noi…

11. Sfintele femei au şters lacrimile şi sudorileDomnului,

au legat răni,au mângâiat dureri,au sărutat şi au şters lacrimi sfinte şi sânge sfânt,au încurajat luptători,au ascuns primejduiţi,au hrănit flămânzi,au îmbrăcat goi,au ospătat îngeri…Dumnezeul răsplătirilor să le dăruiască o veşnică

răsplată pentru tot binele mare şi mult pe care l-au făcutele astfel.

Page 206: Traian Dorz: Lupta cea bună

206 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

12. Ce binecuvântate sunt cetăţile care au astfel deuceniţe, adunările care au astfel de surori, de soţii, demame şi de fiice, – care iau şi ele parte cu toată puterealor la înaintarea Evangheliei (Flp 4, 3)!

Pentru astfel de femei trebuie să avem totdeaunacea mai înaltă şi aleasă preţuire în Domnul – şi săfim gata să le venim în ajutor cu grabă şi cu grijă, oride câte ori vor fi în vreo strâmtorare, pentru că şi eleau fost şi poate mai sunt de mult ajutor multora (Rom16, 1-2).

13. Pe morţii noştri iubiţi nu trebuie să-i aşezămnumai în locurile cele mai frumoase, ci şi în amintirilenoastre cele mai scumpe şi în preţuirea noastră cea maialeasă.

14. Numele morţilor noştri iubiţi, ale binefăcători-lor noştri şi ai altora să ne fie neuitate, vieţile lor să nefie pilde strălucite, memoria lor să o înconjurăm tot-deauna cu respect; iar mormintele lor trebuie să la udămmereu cu lacrimile recunoştinţei noastre cum udăm flo-rile totdeauna proaspete.

Ce fericit este acela care poate să spună şi să cânteDomnului: „De pe-ale sfinţilor morminte, a’ mele florinu s-au uscat… / şi-a lor aducere aminte, mereu cu la-crimi am udat…”

15. Este suflet netrebnic acela care nu are respectulmorţilor sfinţi şi al binefăcătorilor săi, al părinţilor şifraţilor aleşi înaintea lui Dumnezeu şi cinstiţi în slujbalui Hristos.

Page 207: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 207

Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, respectulpentru morţii sfinţi are un cult ţinut cu toată grija şievlavia de către toţi cei care ţineau adevărurile sfinte şiaveau credinţa cea bună şi dreaptă.

Şi aşa trebuie să fie şi astăzi, şi în vecii vecilor!

16. Însuşi Cuvântul ne porunceşte respectul pentruînaintaşii sfinţi când zice: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumne-zeu, uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lorde vieţuire şi urmaţi-le credinţa.”

Până şi fariseii împodobeau mormintele sfinţilor,chiar dacă ei înşişi erau nişte ticăloşi (Mt 23, 29-30).

Atunci cât de ticăloşi trebuie să fie cei care se nu-mesc credincioşi, dar care nu fac nici măcar cât făceaufariseii pentru memoria celor binefăcători!…

17. Cât de mult suntem datori noi, cei care ne-amîmpărtăşit de atâtea binefaceri prin înaintaşii noştrisfinţi… Cum să nu avem respectul pentru ei, pentruamintirea şi mormintele lor cu atât mai mult cu cât prinei Dumnezeu ne-a făcut binele cel mai mare, cel almântuirii!

Un suflet netrebnic şi rău este acela care n-are res-pect şi nu face tot ce poate pentru memoria şi mormin-tele oamenilor sfinţi.

18. Ce taină este într-adevăr între asemănareaomului cu numele care i s-a dat la naşterea sa!…

Dacă numai puţin ai cunoaşterea tainei acesteia,uşor îţi poţi da seama despre caracterul unor fiinţe care

Page 208: Traian Dorz: Lupta cea bună

208 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

îl poartă. Ce frumos trebuie să fi semănat Tabita cu în-suşirile numelui ei de Căprioară…

19. Dar, pe când toţi oamenii au nume frumoase, –vai ce puţini sunt cei care mai au în viaţa lor caracterelenobile, însuşirile frumoase şi calităţile sfinte pe care artrebui toţi să le aibă, potrivit tălmăcirii numelui lor.

Printre unicele şi sfintele valori pe care oameniiveacului din urmă le-au pierdut este şi frumoasa iden-titate pe care le-o conferea numele lor curat de la în-ceput,

– dar trădat apoi pe totdeauna prin păcatele cu careşi-au pătat numele şi viaţa mai târziu…

20. După ce au rămas fără ascultare de Dumnezeu,după ce s-au rupt şi de credinţa înaintaşilor,– ce să-i mai lege pe oamenii aceştia de caracterul

numelui lor izvorât din aceste două valori?Toţi cei rămaşi fără ele au devenit o masă informă,

o gloată fără identitate, un număr fără nume, – ca totceea ce merge la gunoi sau la foc pe veci!

O, Dumnezeule al Frumuseţii, refă iarăşi viaţa ce-lor cu nume atât de frumoase, – potrivit cu însemnăta-tea acelor nume pe care le-au primit când erau şi eifrumoşi în faţa Ta.

Amin.

Page 209: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 209

28. SUFLETELE BINEFĂCĂTOARE

1. O, ce mare har de la Dumnezeu este să poţi aveaîn vremile de grea cumpănă pe cine să chemi în ajutor!

Şi în vremile de grea încurcătură, cui să-i ceriun sfat.

Şi în vremile de grea singurătate, să ai un soţ şi unfrate adevărat.

Nu vom fi în stare niciodată să-I mulţumim luiDumnezeu noi, care i-am avut.

2. Nu vom fi în stare niciodată să le arătăm binefă-cătorilor noştri toată recunoştinţa pe care le-o datorămlor, celor la care, în vremile de grea cumpănă pentrunoi, – am găsit un aşa de mare ajutor.

Celor care, în vremea când nu mai ştiam pe carecale s-o apucăm spre a ieşi din încurcături, ne-au arătato cale limpede, o ieşire cinstită, un adevăr clar.

Şi celor care, în cea mai grea singurătate şi nenoro-cire, ne-au devenit un soţ adevărat, un prieten sincer, unfrate nedespărţit.

Page 210: Traian Dorz: Lupta cea bună

210 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Vai de acela care, în astfel de stări fiind, n-a aflatpe nimeni!

Acela ori s-a pierdut atunci pe totdeauna,ori – aflând în loc de unul bun pe unul rău – a

ajuns şi mai nenorocit de cum ar fi fost dacă nu afla penimeni.

4. Suflete greu încercat, care ai nevoie de un ajutorîn încercare, de o mângâiere în durerea ta, de o călăuzi-re în încurcăturile în care ai ajuns, – nu dispera.

Roagă-te puternic şi cu credinţă lui Dumnezeu,umblă în temere de El şi varsă-ţi inima în lacrimi şi înrugăciuni înaintea Lui, cerându-I să te îndrume acolounde este un om al Lui, un ales al Lui prin care să-ţirăspundă strigătelor şi nevoilor tale.

Iar când Dumnezeu ţi-l arată, nu pregeta să mergipână la el, să-l rogi să-ţi spună ce-i spune lui Domnulpentru tine, aşa cum a făcut Corneliu (Fapte 10, 33).

5. Dar – pentru ca Domnul să-ţi răspundă rugăciu-nilor tale ca lui Corneliu sau ca rugăciunilor pentruTabita – nu uita că mai întâi se cere neapărat ca şi tu săai sau să te străduieşti a avea o viaţă de rugăciune, defapte bune şi de milostenii cum au avut aceştia.

6. Pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunilenoastre, se cere neapărat ca noi mai întâi să avem o inimăplină de dorinţa ascultării noastre de poruncile Lui.

Este scris: Ştim că Dumnezeu nu ascultă pe cei ca-re trăiesc în păcat, ci dacă este cineva care face voiaLui, pe acela îl ascultă (In 9, 31).

Page 211: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 211

7. Când Dumnezeu te cheamă să primeşti CuvântulLui, să te naşti din nou şi să-ţi predai Lui inima ta, toateale tale,

– o, eu te rog, te sfătuiesc, te îndemn, suflet scump,nu pregeta să asculţi chemarea Lui şi să vii.

Chiar atunci când o auzi prima dată.

8. Când fraţii te cheamă la ascultare de învăţătu-ra cea dintâi, de dragostea cea dintâi, de fraţii tăidintâi,

suflet scump de frate sau soră, nu pregeta să-i as-culţi şi să vii. Să te smereşti, să te îndrepţi, să-i asculţi.

Această grabă a ascultării tale va fi binecuvântatăşi răsplătită cu un har veşnic.

9. Când un suflet te va căuta şi-ţi va cere un leac,când o familie nenorocită va avea nevoie de vreun

ajutor al tău,când o adunare dezorientată va avea nevoie de o

îndrumare a ta,când Lucrarea Domnului va avea nevoie de o jertfă,când Biserica lui Hristos va avea nevoie de un slu-

jitor,– nu pregeta, frate, nu pregeta, soră, nu pregetaţi

voi, care cunoaşteţi Cuvântul şi Dragostea lui Dum-nezeu.

Nu pregetaţi să mergeţi până oriunde.Nu pregetaţi să faceţi orice.Nu pregetaţi să mergeţi oricum, numai să puteţi fi

de folos acolo unde este nevoie de voi.

Page 212: Traian Dorz: Lupta cea bună

212 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

10. În felul acesta, oricând Îl veţi chema şi voi peDomnul, nici El nu va pregeta să vină grabnic şi fericitîn ajutorul vostru.

Ferice de oricine face aşa, fiindcă aceluia i se vaface la fel.

11. Sunt uneori stări în care nici un cuvânt de pelume nu-ţi poate descărca sufletul de durerea care s-aprăbuşit peste el, decât lacrimile.

Când Dumnezeu i-a dat omului lacrimile, i-a făcutcel mai mare şi mai fericit bine.

Nimic pe lume nu este atât de dulce în ziua fericiriica plânsul binecuvântat lângă sânul dragostei unice,mai odihnitor ca orice pernă, mai scump ca orice aur,mai drag ca orice soare.

12. Dar şi nimic pe lume nu poate fi mai liniştitorîn ziua nenorocirii ca plânsul dureros pe umărul loculuirămas gol, lăsat de plecarea acelui sân al dragostei uni-ce, pe care nu mai avem nimic cu ce să-l înlocuim pepământ.

Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că ne-adat marele har al lacrimilor.

13. Să ne revărsăm liniştiţi lacrimile noastre cândavem lângă noi inima iubită a mamei noastre, a soţuluinostru, a fratelui sau a binefăcătorului nostru iubit.

O singură lacrimă de dragoste, când eşti lângă iubi-rea ta, e mai de preţ ca o mie de lacrimi de durere dupăce iubirea ta a plecat.

Page 213: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 213

14. O singură floare dată în viaţă sufletului căruia îieşti dator e mai de preţ decât un car de flori aduse lamormântul lui.

Un singur cuvânt fericit spus iubirii tale când eştilângă ea este mai de preţ decât o mie de cereri de iertaredupă ce ea s-a dus.

15. O, câtă vreme Domnul este lângă tine,câtă vreme părinţii tăi mai sunt lângă tine,câtă vreme fraţii tăi, surorile tale, încrederea şi dra-

gostea lor mai pot aştepta lângă tine,– dragul meu, draga mea, ascultă-mă, ascultă-mă:

dă-le ce eşti dator, dă-le ce eşti datoare. O clipă după ces-au dus, – va fi poate pe veşnicie prea târziu.

16. Dă-le celor iubiţi ai tăi plânsul iubirii tale, la-crima dragostei, floarea recunoştinţei, cuvântul părtă-şiei, dovada dragostei tale.

Dă-le-o acum, astăzi, şi dă-le-o curată şi întreagă.Căci mâine, când ocazia s-a dus, când dragostea ta

sau a lui s-a dus… o poţi tot plânge, o poţi tot regreta, opoţi tot chema înapoi,

– adesea nu va mai reveni niciodată.Şi ştii tu ce-i rămâne pe veci apoi sufletului tău în

locul ei?

17. Ce preţios este sufletul acela de care toţi se bu-cură când vine şi după care toţi plâng când pleacă!

O astfel de preţuire nu i se poate da decât sufletuluibinefăcător şi milostiv, aceluia care a putut înţelege du-rerea altora,

Page 214: Traian Dorz: Lupta cea bună

214 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

a putut şterge lacrimile altora,a putut purta sarcinile altora,a putut păstra tainele altora.Ce mult seamănă o astfel de viaţă cu viaţa Dom-

nului Iisus!Şi trebuie să preţuim foarte mult aceste suflete

foarte rare…

18. Astfel de suflete sunt atât de puţine pe lumeaasta şi sunt atât de necesare multelor şi neînţeleselordureri omeneşti – încât, când este unul, vin mii de se-meni la el pentru a-şi descărca pe inima lui poverile pecare inimile lor nu le mai pot purta.

Sau pentru a stoarce din inima lui tăria de a su-pravieţui, pe care inimile lor n-o mai pot avea.

19. Atunci e uşor de înţeles de ce unele suflete suntcăutate atât de mult în viaţă – şi plânse atât de amar lamoarte.

O, dacă ar fi mai multe acestea – şi dacă ar rămânemai mult cu noi şi între noi!

O, dacă ne-am ruga lui Dumnezeu mai mulţi şimai mult să nu lase niciodată lumea durerilor noastrefără ei!…

20. În cele mai grele clipe ale vieţii – şi în cele maiadânci,

– ai cea mai mare nevoie să rămâi numai singur,numai cu Dumnezeu Singur.

Clipele marilor rugăciuni care Îl angajează pe

Page 215: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 215

Dumnezeu şi Adevărul Său sunt nişte clipe cât nişte anişi cât nişte munţi.

Fericiţi sunt cei ce le au – şi le ştiu folosi spre slavalui Dumnezeu şi spre binecuvântarea noastră.

Doamne, Te rugăm, fă-ne parte să avem mereuprintre noi suflete de mari binefăcători.

Amin.

* * *

Cuvinte înţelepte

Sufletul ce sincer credeştie că Hristos îl vedeşi când spune, şi când tace,– şi când poate şi nu faceşi se teme ca să spunăceea ce ar fi minciună;– dacă crezi, urmaşul meu,umblă cum vrea Dumnezeu.

Page 216: Traian Dorz: Lupta cea bună

216 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

29. ÎNTÂLNIRILE CU DUMNEZEU

1. Răscrucile istorice care pot mântui lumea sau opot prăbuşi nu le pot preţui decât Dumnezeu şi profetulLui cu El pe Sinai

sau cu Iisus pe Tabor.Atunci atât Dumnezeu, cât şi Omul Său sunt la fel

de cutremuraţi şi la fel de pătrunşi de însemnătatea cli-pei în care se întâlnesc sau se despart.

2. Într-o astfel de stare, Moise trebuie să fie singur(Exod 3, 1-10).

Şi Ilie trebuie să fie singur (I Împ 17, 20).Şi Elisei trebuie să fie singur (II Împ 4, 34).Şi Iisus, singur (Mc 5, 40).Şi Petru, singur (Fapte 9, 40).Cine poate să ştie ce se petrece atunci acolo între

Dumnezeu şi alesul Său?…Pentru că nici Unul, nici celălalt nu spun altora

despre acest moment unic şi tainic!

Page 217: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 217

3. Cum I Se arată Tatăl Fiului, – ori Fiul, fiului Său?...Cum îi transmite El puterea?Cum îi dă învestitura?Cum Se uneşte Dumnezeu cu el prin acest act di-

vin în care omul devine Dumnezeu şi Dumnezeu devi-ne om?…

Ce taină nepătrunsă este aceasta!

4. Dar trebuie să fie ceva nespus de înalt, cevanespus de cutremurător, ceva nespus de profund, caretrece dintr-o dată şi pentru o clipă peste toate legilesub care sunt închise toate fiinţele, toate puterile, toatemarginile existente în univers, – afară de cele ale luiDumnezeu Însuşi.

Poate că de aceea niciodată aceste acte nu se potpetrece jos – ci numai sus.

5. Şi nu se petrec niciodată în altă prezenţă, ci nu-mai în a Lui şi a lui.

Şi niciodată [altfel] decât în genunchi.Pentru că de nicăieri nu se poate cuprinde mai

mult, vedea mai departe sau birui mai sigur ca din ge-nunchi.

O, Dumnezeule, ce sus e aici pe acest munteşi ce înfricoşător de sfânt este locul acesta!Cine poate sta fără să se clatine, fără să se cutremu-

re, fără să se prăbuşească!…

6. Când Focul Duhului Sfânt este mare şi puternic,Vântul ceresc, care vine la timp, cât de bine îi face acestuifoc că îl împrăştie cât mai grabnic şi cât mai departe!

Page 218: Traian Dorz: Lupta cea bună

218 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Iată ce mare vâlvătaie se aprinde oriunde ajungaceste sfinte scântei şi cum iau foc atâtea suflete, atâteacase, atâtea cetăţi, ducând lumina, căldura şi puterea luiHristos pretutindeni,

arzând putregaiurile, alungând întunericul şi adu-când primăvara cea nouă şi cerească a unei vieţi de di-mensiuni cereşti şi veşnice.

7. Viaţa plină de Duhul Sfânt este o viaţă puterni-că, lucrătoare şi vrednică.

Sufletul în care se pogoară şi rămâne lumina şiputerea Duhului Sfânt, – acela nu poate sta nici în tăce-re şi nici în nelucrare.

El trebuie să meargă, el trebuie să spună, el trebuiesă lucreze neîncetat, oriunde este şi oriunde ajunge, ce-va bun pentru Dumnezeu şi pentru semenii săi.

8. Pentru Biserica cea vie a lui Hristos, vremile depace sunt nişte vremi de largă răspândire a Cuvântuluilui Dumnezeu, vremi în care numărul ucenicilor creşte,sămânţa Cuvântului se răspândeşte cu prisosinţă, iar via-ţa duhovnicească se organizează, îşi face făgaş maiadânc şi mai frumos. Se face pescuirea în larg.

Dar aceste vremuri cuprind în ele şi o primejdie:primejdia lenevirii duhovniceşti şi a pătrunderii duhuluilumesc în Biserica lui Dumnezeu.

9. Dacă voi sunteţi nişte flăcări ale DuhuluiSfânt, vină furtuna cât de mare peste voi, împrăştie-vă cât de departe printre cei străini, printre cunoscuţisau printre necunoscuţi, – aceasta nu va face decât ca

Page 219: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 219

voi să fiţi folosiţi de Duhul Sfânt pentru cea mai ma-re slavă a lui Dumnezeu, a Domnului nostru IisusHristos, şi pentru cea mai mare binecuvântare a celorla care vă trimite El

pentru a le duce şi lor lumina mântuirii lui Dum-nezeu.

10. Furtuna va trece, – dar focul aprins va rămâne.Vrăjmaşii care v-au împrăştiat se vor risipi, – dar

rodul pe care l-aţi strâns pentru Dumnezeu va rămâne.Rănile voastre se vor vindeca, lacrimile voastre au

să se usuce, averile pe care voi le-aţi pierdut vă vor fiînlocuite, – dar ceea ce v-aţi câştigat la Dumnezeu văva rămâne o bogăţie veşnică.

11. Unele seminţe le seamănă omul cu mâna lui,unde vrea şi unde ştie el – şi ele răsar acolo.

Alte seminţe le duc păsările şi le seamănă undecad, iar ele poate răsar acolo, poate nu.

Dar sunt unele seminţe pe care le seamănă vântul şile duce acolo unde nici omul, nici pasărea nu le pot du-ce sau nu le pot semăna, sau nu le ştiu semăna. Şi elerăsar acolo unde nici n-ai fi crezut că pot răsări, dar un-de era cel mai necesar.

Ce taină este semănarea şi răspândirea Cuvântuluilui Dumnezeu adeseori în locuri unde nimeni nu ştiecum a ajuns!…

12. Binecuvântată să fie în veci adunarea lui Dum-nezeu care seamănă cel mai mult cu Hristos. Adunareadin care ies luceferi strălucitori pentru cerul Evangheliei.

Page 220: Traian Dorz: Lupta cea bună

220 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi binecuvântat să fie Marele nostru Soare Hristos,Cel care le-a dat acestora lumina Sa într-o atât de unicăşi de nemuritoare frumuseţe şi măsură.

13. Să nu uităm niciodată că ramurile mari apar înmod obişnuit din rădăcini mari – şi oamenii aleşi senasc din caracterele alese ale unor înaintaşi sfinţi.

Sfântul Pavel spune că el slujea lui Dumnezeu dinstrămoşii săi (II Tim 1, 3).

O vână de apă sănătoasă venea din adâncimileînaintaşilor săi – şi el a fost izvorul de la suprafaţă; du-pă ce l-a desfundat Duhul Sfânt şi l-a curăţit de vechiulnoroi şi mâl – iată acum ce râuri de binecuvântări s-aurevărsat din Hristos prin el până astăzi, peste lumea în-treagă.

14. Oriunde apare un om mare, această apariţie nueste întâmplătoare. O rădăcină adâncă l-a născut. Un şirde strămoşi cinstiţi, credincioşi şi vrednici l-au adus lalumină

– şi în el se arată numai virtuţile lor rămase ne-cunoscute până la el, cum ramul arată puterea rădăci-nii sale.

Toţi aceşti oameni au spus aceasta ei înşişi.Ce frumos vorbeşte istoria şi gura lor despre părin-

ţii, moşii şi strămoşii din care au apărut ei!

15. Ce credincioşi trebuie să fi fost înaintaşii Sfân-tului Pavel, dacă el spune despre ei aşa de frumos cândzice: Mulţumesc lui Dumnezeu Căruia-I slujesc cu uncuget curat din moşii şi strămoşii mei... (II Tim 1, 3).

Page 221: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 221

Ce frumoasă trebuie să fi fost viaţa lui Lois, bunicalui Timotei, şi viaţa lui Eunice, mama lui, – că ele aucrescut un aşa copil bun…

Ce frumoasă trebuie să fi fost inima mamei Sfân-tului Ioan Gură de Aur şi a multor mame ale ei pânăla ea!

Sau a mamei fericitului Augustin,sau a mamei neuitatului nostru Părinte Iosif!Dumnezeu să binecuvânteze aceste sfinte rădăcini

care au născut aceste sfinte şi rodnice ramuri pentruHristos şi pentru noi.

16. Binecuvântat să fie Ierusalimul, binecuvântatăsă fie Antiohia, binecuvântate să fie toate adunărileDomnului, mamele care au dat naştere şi au adus luiHristos fii aşa de sfinţi, alergători aşa de mari, apostoliatât de minunaţi!

17. Lucrarea Domnului în care ne-am născut şi noieste mama noastră duhovnicească.

Ea este familia noastră din care ne tragem rădăcinanoastră binecuvântată,

din care iese seva ce ne alimentează fiinţa noastră,darurile noastre, florile şi roadele noastre duhovni-ceşti.

Cât de mult trebuie să-I mulţumim!

18. Fericit este acela care recunoaşte acest adevărşi nu se rupe niciodată de el, ci simte în tot ce realizea-ză el marea parte a înaintaşilor familiei din care s-anăscut.

Page 222: Traian Dorz: Lupta cea bună

222 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Recunoaşterea aceasta nu numai că îl va face recu-noscător tuturor acelora care au murit pentru ca el sătrăiască şi s-au ascuns pentru ca el să se arate, şi s-ausmerit pentru ca el să se înalţe

– ci îl va face şi statornic şi îndatorat până la moar-te faţă de aceste valori fără de care el n-ar fi fost nimicniciodată.

19. Dar osândit va fi veşnic îngâmfatul nerecunos-cător care, urcându-se pe scara înaintaşilor săi până învârf, odată ajuns acolo, dispreţuieşte treptele pe care s-asuit, îi sfidează pe înaintaşii prin care a ajuns şi îi uităpe binefăcătorii care l-au hrănit şi l-au ajutat să ajungăunde i se pare că stă.

20. Vântul nimicirii îl va zbura pe cel îngâmfat şinerecunoscător – şi să-l şi zboare!

Focul ruşinii îl va arde pe cel ce uită datoria sa – şisă-l şi ardă!

Întunericul uitării îl va înghiţi – şi să-l şi înghită!Să nu mai fie şi să nu se mai nască fii nerecunos-

cători în veci, nicăieri. Că au fost şi sunt încă preamulţi.

Dumnezeul nostru, Te rugăm, ascultă-ne aceastăamară şi dureroasă rugăciune!

Amin şi amin.

Page 223: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 223

30. PROPOVĂDUIREA EVANGHELIEI

1. Propovăduirea Evangheliei printre oameni aretotdeauna acest unic şi dublu scop: să-i facă pe oamenisă crească în Hristos şi să-i facă să se întoarcă la El.

Întoarcerea la Hristos iarăşi cuprinde două părţi:rămânerea şi rodirea în El.

Numai credinţa singură nu-i de-ajuns.A crede Cuvântul Domnului este numai începutul

mântuirii sufleteşti… Continuarea ei este întoarcerea laHristos. Apoi numai sfârşitul bun al ei este răsplata ce-rească.

2. Numai semănatul frumos încă nu înseamnă ni-mic. Dacă totul nu se continuă prin îngrijire şi nu seajunge la cules – semănatul este în zadar.

3. Plantarea unui altoi, desigur, este un mare lucru,fiindcă orice altoi plantat este începutul unui rod, nă-dejdea unei bucurii, promisiunea unui cules.

Dar dacă acest altoi nu este îngrijit cu stăruinţă,ocrotit cu dragoste, apoi adăpat şi hrănit la vreme, – ce

Page 224: Traian Dorz: Lupta cea bună

224 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

folos? Lăstarii vechi îl vor năpădi, vânturile sau ani-malele îl vor rupe, seceta îl va usca.

Numai sfârşitul bun al oricărui lucru adevereştevaloarea şi folosul lui.

4. Când Mâna Domnului este cu propovăduitoriiEvangheliei Sale, atunci mulţimea sufletelor care audcuvântul lor nu numai că cred vestirea lor, dar se şi în-torc la Dumnezeu.

Se întorc până la Dumnezeu şi nu numai până lamasa vorbitorului. Sau numai până la scara legământu-lui, sau numai până la ieşirea din adunare. Ci se întorcla Dumnezeu până la moarte.

5. Când Duhul Sfânt aduce sufletele, ele bine vin.Şi bine rămân. Şi bine sfârşesc.

Dar când Mâna Domnului nu este cu cel ce predi-că, atunci nici Cuvântul nu dă credinţă, nici Duhul nudă întoarcere sufletelor care uscate au intrat şi tot uscateies. Vechi au venit şi tot vechi se întorc… Morţi au fostşi tot morţi rămân.

6. Mădularele din capul Lucrării Domnului suntcele care conduc Lucrarea şi o hrănesc. Dacă acestemădulare sunt sănătoase şi îşi fac datoria în adunărileDomnului, atunci tot trupul Său, toată Biserică Sa va fivie, sănătoasă, lucrătoare şi rodnică.

7. Dar dacă ochii Bisericii vor fi plini de bârne şide gunoaie…

dacă urechile ei vor fi astupate de murdăria păca-tului sau asurzite de ţipetele lumii…

Page 225: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 225

dacă limba va fi otrăvită şi hrana gurii stricată…dacă mirosul i se va pierde şi gustul i se va strica…– atunci ce va deveni această Biserică decât o ruşi-

ne; şi această adunare, decât un cadavru urât mirositor?

8. Ce minunaţi sunt ochii Bisericii, fraţii lucrătoricuraţi, sfinţi, limpezi şi luminoşi!

Cum văd ei totul, cum înţeleg totul, cum cunosctotul!… Ei îi feresc astfel pe toţi ceilalţi fraţi şi suroride tot ce-ar fi cădere, vătămare sau ruşine pentru Bise-rica şi adunarea Domnului. Şi îi călăuzesc spre tot ce efrumos, curat şi fericit.

9. Ce minunate sunt urechile Bisericii, care aud în-dată orice chemare după ajutor, orice suspin după mân-gâiere, orice îndemn spre cercetare şi călăuzire!

Ce minunate sunt buzele Bisericii şi limba ei, carevestesc laudele Duhului, înştiinţările Cuvântului şi dra-gostea Tatălui Ceresc!

Când aceste mădulare din fruntea adunării sunt să-nătoase, cât de plin de lumină, de limpezime şi de pute-re este tot trupul frăţietăţii duhovniceşti!…

10. Dumnezeu să-i binecuvânteze, iar Biserica şiadunarea Domnului să-i preţuiască mult pe lucrătoriicei buni.

Căci după cum pe o soţie bună nu ştie soţul ei s-opreţuiască, decât soţul cel care are una rea,

– tot aşa, nici pe lucrătorii şi păstorii cei buni nu-iştie preţui decât adunarea şi Biserica cea care are niştelucrători răi.

Page 226: Traian Dorz: Lupta cea bună

226 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. Orice alipire de Domnul care nu este făcută cuo inimă hotărâtă poate fi o alipire numai pe un sfert saudoar pe jumătate, sau pe trei sferturi – dar nu este o to-tală predare lui Dumnezeu.

12. O inimă nepredată total lui Dumnezeu poate săstea cu Domnul o zi sau poate o lună, sau poate un an,sau poate zece ani chiar… Dar nu va sta niciodată pânăla moarte, până la capăt, până pe totdeauna.

O astfel de alipire o poate rupe orice vântişor, opoate arde orice dogoare şi o pot îneca orice spini.

13. Când inima se alipeşte total de Domnul şi ră-mâne alipită hotărât de El, atunci totul e altfel. Atuncifurtunile o adâncesc, flăcările o curăţă, timpul o înno-bilează, experienţele o înţelepţesc şi Hristos Şi-o însu-şeşte ca pe o comoară aleasă a Lui.

14. În orice alipire din viaţă se cere neapărat să ai oinimă hotărâtă. Fără o inimă hotărâtă, nimeni nu ar trebuisă se alipească de nici o fiinţă cu care vrea să se unească.

Până n-ai o inimă hotărâtă, nu-ţi alege soţia ta sausoţul tău cu care va trebui să trăieşti până la moartea tasau până la a ei.

Dar când ţi-ai ales-o, când ţi l-ai ales, rămâi lângăea, rămâi lângă el până la moarte

– aşa cum ţi-a dăruit-o sau cum ţi l-a dăruit Dumnezeu.

15. Când îţi alegi un prieten, când îţi alegi o mese-rie, când îţi alegi o casă, alege cu o inimă hotărâtă cedoreşti. Şi păstrează apoi cu o inimă hotărâtă ce ai ales.

Page 227: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 227

Un om nehotărât niciodată nu va alege ceva care să-lmulţumească. Şi niciodată nu va păstra ceea ce a ales.

Un astfel de om va fi şi el nenorocit şi-i va face ne-norociţi şi pe cei care vor fi cu el.

16. Dar când îţi alegi o credinţă, o adunare, o caleduhovnicească, să ai inima cea mai hotărâtă în aceastăalegere. Este de cea mai mare nevoie aceasta, mai multdecât în orice alte alegeri unice în viaţa ta.

Pentru că aceasta este mai sfântă ca o căsătorie,mai de preţ ca o meserie, mai mult ca o prietenie sau cao locuinţă trupească.

Este un legământ veşnic cu Adevărul, cu Dragos-tea, cu Dumnezeu.

17. Înainte de alegerea oricărui lucru de care îţi ali-peşti inima şi de care trebuie apoi să rămâi alipit pe tot-deauna, se cere să stăruieşti mult după lumina şi dupăcălăuzirea Duhului Sfânt, pentru ca să fii ajutat şi în-drumat de El, ca să alegi bine, şi nu rău.

Fiindcă de alegerea pe care o faci atunci poate de-pinde atât fericirea, cât şi nefericirea ta veşnică.

18. Pe acela care I se roagă fierbinte, Dumnezeu îlcălăuzeşte bine totdeauna. Şi cel călăuzit de El nu se înşalăniciodată, nici nu se răzgândeşte, nici nu se desparte.

Acela cercetează bine înainte de a se preda Dom-nului şi înainte de a se alipi de o adunare, de o învăţătu-ră, de o cale, – dacă este într-adevăr cea bună sau nu.

19. Acela care are nevoie să aleagă bine trebuie să

Page 228: Traian Dorz: Lupta cea bună

228 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

se roage cu credinţă şi cu teamă lui Dumnezeu, să-l că-lăuzească luminos în această alegere.

Acela trebuie să cerceteze nu numai vorbele, ade-sea lăudăroase, ale celor care împărtăşesc învăţătura ceade care el vrea să se alipească. Ci caută a vedea în viaţalor dacă sunt sau nu roadele Duhului Sfânt.

Dacă ei au sau nu faptele milosteniei, curăţia vieţii,trăirea Cuvântului Sfânt.

Căci dacă aceste dovezi ale vieţii ei nu le au niciunii, atunci ce folos de predicile lăudăroase şi mari?

Atunci viaţa lor şi învăţătura lor este numai o min-ciună.

20. Dacă ai găsit adunarea dragostei, învăţătura A-devărului şi lucrarea Duhului Sfânt, – atunci, suflete drag,alipeşte-te cu toată încrederea ta de acestea şi rămâi ali-pit pe totdeauna, cu o inimă hotărâtă în Hristos.

Nu-ţi mai dezlipi inima de Domnul niciodată.Nu-ţi mai dezlipi umblarea ta de fraţii tăi niciodatăşi nu-ţi mai dezlipi dragostea ta de Lucrarea aceas-

ta niciodată.O, Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, aju-

tă-ne să rămânem şi noi cu toţii şi pe totdeauna alipiţide adunarea şi Biserica Ta cea vie în care ne-ai chematşi ne-ai ales şi pe noi când ne-ai scris în Cartea Ta întrecei înrolaţi în Oastea Ta cea vie şi sfântă.

Binecuvântează-i pe lucrătorii Tăi din ea, surorile,mamele, soţiile şi fiicele ei. Binecuvântează-i tineretul,adunările şi toate uneltele Tale alese şi scumpe din ea,spre a-Ţi fi Ţie de cel mai mare folos şi slavă.

Amin.

Page 229: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 229

Dacă mi-am călcatDacă mi-am călcatDacă mi-am călcatDacă mi-am călcat

Dacă mi-am călcat odatălegământul meu,ce mai poate să mă ţinăsă nu-l calc mereu,dacă m-am lăsat odatăpoftei ispitit,ce să-mi mai oprească oaremersul prăbuşit?

Doamne, nu-mi lăsa,nu-mi lăsa, nu-mi lăsapradă viaţa meala ispita grea,ci ridică-mă mereu,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu…

Dacă-am dat odată drumulstavilei napoi,ce mai poate să-mi opreascăvalul de noroi,dacă i-am zis DA odatăpasului oprit,prăbuşirea vinovatăunde ia sfârşit?

Dacă nu mă scapi, Iisuse,Tu, prin har sau foc,cine-o să-mi mai scape viaţadin al morţii loc?Căci păcatul când te leagăvina-i fără leac– de nu scapi printr-o minune,nu mai scapi în veac!

Page 230: Traian Dorz: Lupta cea bună

230 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

CUPRINS

Lupta cea bună ....................................................... 4În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........... 5

Fără lacrimi nu-i cântare ....................................... 61. Lupta cea bună ...................................................... 72. Ce alegem noi? ..................................................... 13

Mai poţi să crezi? ................................................. 193. Adevăratul ucenic al Domnului ......................... 204. Adevărata adoraţie a lui Dumnezeu .................. 265. Cuvântul şi paza Domnului ................................ 32

Ai uitat! ................................................................. 386. Puterea voinţei noastre ....................................... 397. Arătările Domnului ............................................. 458. A paşte turma Domnului .................................... 52

Doamne, iartă-mi .................................................. 609. Ucenicul lui Hristos ............................................. 6110. Tineretul şi grija lui ........................................... 6911. Zvonurile dezbinătoare ..................................... 76

Mi s-a părut uşor .................................................. 8312. Vrăjmaşii şi prietenii Domnului ....................... 8413. Slobozenia şi robia lui Iisus .............................. 9314. Lumina şi întunericul ...................................... 100

Nu-mi pot ierta .................................................... 107

Page 231: Traian Dorz: Lupta cea bună

Lupta cea bună 231

15. Îngăduinţe şi judecăţi ...................................... 10816. Nelegiuirea şi ispăşirea ei ................................ 11517. Un singur Adevăr ............................................ 123

Cum am putut? .................................................... 13118. Duhul şi Cuvântul Sfânt ................................. 13219. Unitatea şi înţelepciunea Duhului .................. 13920. Dovada primirii Duhului ................................ 147

Iubirea mea ......................................................... 15421. Cercetaţi duhurile ........................................... 15522. Înger şi demon ................................................. 16323. Duhul Adevărului şi celelalte duhuri ............. 171Ţine-mi ochii, Doamne ....................................... 179

24. Rugăciunea şi fiii ei ......................................... 18025. Vorbirea cu har ............................................... 18726. Ajutorarea Lucrării Domnului ...................... 194

Cine-şi pierde ..................................................... 20127. Întoarcerea şi vindecarea ................................ 20228. Sufletele binefăcătoare .................................... 20929. Întâlnirile cu Dumnezeu ................................. 21630. Propovăduirea Evangheliei ............................ 223

Dacă mi-am călcat .............................................. 229Cuprins .................................................................... 230

Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu


Recommended