+ All Categories
Home > Spiritual > Traian Dorz: Calea bunului urmas

Traian Dorz: Calea bunului urmas

Date post: 18-Dec-2014
Category:
Upload: comorinemuritoarero
View: 627 times
Download: 24 times
Share this document with a friend
Description:
 
224
Calea bunului urmaş Calea bunului urmaş Calea bunului urmaş Calea bunului urmaş 1 Traian Dorz Calea bunului urmaş
Transcript
Page 1: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 1

Traian Dorz

Calea bunului urmaş

Page 2: Traian Dorz: Calea bunului urmas

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 973-710-031-X

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Calea bunului urmaş / Traian Dorz. - Sibiu:Oastea Domnului, 2005

ISBN 973-710-031-X

821.135.1-4

Page 3: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 3

C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

5

TRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZ

����� ������

����

Scurte cugetări duhovniceşti

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2005

Page 4: Traian Dorz: Calea bunului urmas

4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Tot ce-ţi spun eu aici cu lacrimie adevăr, urmaşul meu,mărturisit pe conştiinţăşi-n Numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frânturădin tot ce-ţi spun acum şi-ţi scriu,că tot ce nu-nţelegi tu astăzivei înţelege mai târziu.

Page 5: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 5

Fiul meu, să ştii că-n viaţă orişicare om îşi areca, demult, Ierusalimul – vremea lui de cercetare;cine-şi înţelege vremea şi-ascultării se supuneia cărarea îndrumată de-adevăr şi-nţelepciune.Calea asta totdeauna s-o iubeşti, urmaşul meu,căci pe ea, cu roade sfinte, ai s-ajungi la Dumnezeu.

*

Drag urmaş al meu, oriunde, chiar departe dus de-acasă,fie-ţi pururi înainte Calea binelui frumoasă.Calea păcii şi-a iubirii, calea bunei-cuviinţe,calea cinstei şi-a dreptăţii, calea unicei credinţe,căci pe ea se văd frumoase şi curate înaintea’ părinţilor tăi urme, pilde şi îndemnuri sfinte.

*

Când părintele-ţi vorbeşte, fiul meu, tu ia povaţă,căci de sfaturile mele vei avea nevoie-n viaţă;eu am mers cu drag pe Calea Sfântă din copilărie,despre ea vreau pân’ la moarte să-ţi vorbesc, cu drag, şi ţie,ca şi tu pe-această cale să porneşti de dimineaţă,căci sfârşitul ei e slava pentru Veşnica viaţă.

*

Fericită-i Calea Sfântă a Credinţei luminoase,căci pe ea înaintaşii şi-au dus urmele frumoase;printre ei, al meu părinte mi-a fost pildă neuitată,el mi-a spus c-această Cale eu să n-o las niciodată

Page 6: Traian Dorz: Calea bunului urmas

6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

şi pe ea merg, pe-a’ lui urme, fericit călcând pe ele,iar tu, fiul meu, urmează-mi credincios călcând pe-a’ mele.

*

Dacă vei urma Cuvântul Domnului cu ascultare,precum tatăl tău te-nvaţă prin cuvânt şi prin purtare,fiul meu, atunci lumina sfântă şi dumnezeiascăse va revărsa spre tine, harul să-ţi împărtăşeascăşi vei fi-nzestrat de Duhul cu puteri şi strălucire,s-aduci pentru Domnul slavă, pentru oameni mântuire.

*

Drag urmaş al meu, îndemnul ce ţi-l las pentru viaţăe să ai întotdeauna Cartea Domnului în faţă;după ea, cu-nţelepciune, să-ţi trăieşti a’ tale zile,sfaturile împlinindu-i, căile urmându-i-le,căci şi eu, din tinereţe, le-am urmat cu bucurie;fericindu-mi ea viaţa, ţi-o va ferici şi ţie.

Page 7: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 7

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

I i s u s H r i s t o s ,

Marele nostru Dumnezeu şi Calea noastră Fericită,Slavă veşnică Ţie!

Pentru că Tu eşti Calea Fericită, Dreaptă şi dulcepe care părinţii noştri, noi şi fiii noştriputem merge apăraţi, călăuziţi şi îmbrăţişaţi fericit,printre primejdii ca printre flori,prin flăcări ca prin rouăşi printre oameni ca printre îngeri,până vom ajunge;

Pentru că Tu eşti Uşa Strălucită şi Unică,singura mântuitoare şi sigurăprin care putem intra şi ieşidincolo de durere şi de dor,unde ne aşteaptă acele minuni pe care încănu-s ochi să le fi putut vedea,nici urechi să le fi putut auzi,nici inimă care să le fi putut cuprinde;

Şi pentru că Tu eşti şi aici, şi Acoloşi de aici până Acolo,pentru părinţii noştri, pentru noi şi fiii noştri,Prietenul nostru, Domnul nostru, Împăratul nostru,Iubitul nostru, Mirele nostru şi Soţul nostrucel mai nedespărţit – Care ne vei primişi ne vei daîn casa noastră, Cetatea noastră, Patria noastră,Slava noastră, Cununa noastră şi Răsplata noastrăcea nemaimărginită, împreună cu sărutul binecuvântăriiTatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

Slavă veşnică Ţie,Fericita noastră Cale şi Marele nostru Dumnezeu,

I i s u s H r i s t o s !

Page 8: Traian Dorz: Calea bunului urmas

8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Înţelept e-acela careia aminte la oricare,învăţând de la oricine,ca să ştie şi mai bineCalea Sfântă cum s-o ţinăîn Credinţă şi-n lumină.

*

Mulţumit e-acela carese ajunge cu cât are;chibzuit umblând în toate,el nu vrea ce nu se poate;mulţumind lui Dumnezeu,nu-i pare nimic prea greu.

*

Fericit e-acela caremai mult crede decât are,mai mult tace decât spune,mai mult lasă decât pune,mai mult dă decât primeşteşi face decât vorbeşte.

Cel viteaz e-acela carerupe lanţul cel mai tare,lanţul vieţii păcătoase,şi o ia pe căi frumoase;biruinţa cea mai mareeste-asupra firii tale.

*

Cel bogat e-acela careare dragostea mai mare,are mila cea mai dulcecând spre cei loviþi se duceşi-are mâna cea mai largăşi spre cei lipsiţi aleargă.

*

Fiul meu, pe-acestea bunestrânge-le cu rugăciuneşi păstrează-le curate,căci sunt binecuvântateşi prin ele-n Dumnezeuvei fi fericit mereu.

Page 9: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 9

1. CALEA ŞI URMAŞUL

1. Dumnezeu merge cu un om atâta vreme cât şi elmerge cu Dumnezeu pe Calea Lui,

pe singura Cale, care este Iisus.Dumnezeu locuieşte undeva atâta vreme cât El este

în inimă şi în casă Singurul Stăpân ascultat şi iubit.Îndată ce omul, rupt de unitatea frăţească, începe să

umble pe căile alese de inima sa neascultătoare, străinede Domnul,

ţinând cu tărie la împlinirea dorinţelor sale fireşti,Hristos Domnul îl părăseşte şi Se retrage. Se duce

în inima şi în casa unde este ascultat şi iubitşi-l lasă pe om singur.

2. Omul pornit la început cu Dumnezeu, dar rămaspe drum singur, fără El, se înşală şi se laudă zadarnic cuceea ce el nu mai are de mult.

Ba se laudă cu atât mai tare cu cât are tot mai puţindin ceea ce predică.

O, ce stare jalnică este aceasta!

Page 10: Traian Dorz: Calea bunului urmas

10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Cu lăudăroşii şi cu îngâmfaţii, Domnul nu umblăniciodată; aceştia nu merg pe Calea Lui.

Cu cei plini de ei înşişi şi de neascultare, Domnulnu poate locui.

Cu cei care-i dispreţuiesc pe alţii şi râd de alţi cre-dincioşi, Domnul nu poate sta.

La cel care caută să tulbure şi să dezbine LucrareaSa, Domnul nu rămâne.

Pe aceştia Domnul îi lasă să umble singuri şi să fa-că ce vor, fără El.

Atunci satana îi ia sub stăpânirea lui şi îi ajută săfacă slujba lui cea rea.

4. Fiecare sărbătoare capătă, pentru sufletul credin-cios, un preţ totdeauna nou şi totdeauna frumos. Fiindcătrăirea puternică a înţelesului sărbătorii este bucurie şiînălţare, este cutremur şi mângâiere, este lumină şi întă-rire sufletească.

Toate acestea aducându-i şi păstrându-i vie şi rod-nică părtăşia cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa cea vie şieternă.

5. Să ne obişnuim adânc cu pregătirea sufleteascăpe care ne-o cere apropierea fiecărei sărbători.

Nimic nu trebuie să uităm din tot ce este nevoie săse lepede sau să se înnoiască pentru Ziua Praznicului.

Din tot ceea ce trebuiesă se aprindă sau să se ardă,să se uite sau să se aminteascăîntr-o astfel de zi mare.Căci acesta este şi rostul pentru care a fost rânduită

Page 11: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 11

de Dumnezeu şi de marii Lui oameni sfinţi Ziua Prazni-cului, ziua oricărui praznic sfânt.

6. Răbdaţi-i cu Domnul Iisus şi voi, cu înţelegere şităcere, pe cei din familia voastră care vă batjocoresc şivă socotesc că sunteţi o ocară pentru neamul lor, lepă-dând numele vostru ca pe ceva rău (Lc 6, 22).

Va veni vremea când mulţi dintre ei vor mulţumi luiDumnezeu că voi aţi rămas în credinţă tari şi statornici.

Fiindcă adevărata cinste a unui neam sunt numaifiii cei buni şi drepţi din mijlocul lui.

7. Va veni vremea când toţi oamenii vor vedea căvoi, cei credincioşi, aţi fost cinstea familiei voastre.Cinstea întregii ţări. Cinstea omenirii întregi. Şi cinstealui Hristos (Isaia 53, 11; II Tes 1, 1-10).

Numai să rămâneţi tari în credinţă şi sfinţi în um-blare.

8. Din respect şi din iubire pentru Mama Sa, Dom-nul Iisus i-a purtat ei şi grija trupească, aşezând-o, cânda trebuit să plece în propovăduire, la adăpostul unei fa-milii apropiate (a lui Cleopa) (In 19, 25).

Şi încredinţând-o ucenicului apropiat (lui Ioan)când a trebuit să plece la Tatăl.

Căci El plecând, ea rămânea fără nimeni pe pă-mânt.

Câtă sfântă grijă a avut Domnul de scumpa LuiMamă!

Şi El ne învaţă şi pe noi să avem o astfel de grijă depărinţii noştri.

Page 12: Traian Dorz: Calea bunului urmas

12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. A fost o vreme când nici chiar cei ce locuiau înCapernaum cu Iisus şi nici rudeniile Sale nu credeauîn El.

S-a mai spus că atunci când eşti prea aproape de unmare munte sau de o mare lumină nu le poţi vedea.

Uneori prea marea apropiere depărtează.

10. A crede nu este un lucru uşor, ci e un lucrufoarte greu.

Dacă ar fi uşoară credinţa, toţi ar fi credincioşi – şiatunci n-ar fi prea mare lucru ca cineva să trăiască cufapta o viaţă de slujitor devotat lui Hristos. Şi biruitor alpăcatului.

Dar prin numărul mic al celor care trăiesc cu putereşi statornicie până la capăt credinţa cea vie şi adevărată– se vede ce rară şi grea este aceasta.

De aceea şi răsplata ei este atât de mare.

11. Credinţa este rodul Cuvântului Sfânt primit îninima noastră (Rom 10, 17). Şi darul Harului lui Dum-nezeu pentru primirea cu ascultare a acestui Cuvânt (Ef1, 8).

Ferice de oricine crede cu adevărat şi statornic înHristos!

12. Marele merit al ucenicilor Domnului Iisus a fostcă ei au crezut în El atunci când încă nimeni nu crezuse.

Au ascultat de Cuvântul Său atunci când încă ni-meni nu ascultase

şi L-au urmat, părăsind totul pentru El, spre a-Isluji cu tot sufletul şi puterea lor, încă de pe atunci când

Page 13: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 13

chiar şi cei mai apropiaţi ai Lui Îl dispreţuiau şi se ruşi-nau de El.

De aceea şi slava lor va fi veşnică. Aşa ştie să răs-plătească dreptatea lui Dumnezeu.

13. Când un proroc ajunge desăvârşit, când lumeaîntreagă începe să-l admire şi să vină la el cu grămada –ca la Ioan – atunci nu-i mare lucru să fii printre slujito-rii şi învăţăceii lui.

Mare lucru este să vezi strălucirea lui înainte de ră-sărit,

să vezi geniul lui înainte de a se impune,să cunoşti dumnezeirea lui Iisus acum, înainte de a

veni El pe norii cerului cu slavă şi cu strălucire negrăi-tă. Şi chiar înainte de a-I vedea orice minune.

Căci după aceea, orice ochi Îl va vedea...Dar pentru unii atunci ar fi mai bine nici să nu se fi

născut (Mt 26, 24).

14. Câtă vreme numai predici, lumea nu te urăşte;dimpotrivă, te admiră, te laudă sau chiar te iubeşte.

Câtă vreme nu spui că faptele lumii sunt rele şi căstarea oamenilor este nenorocită – şi că, în felul în caretrăiesc şi fără Hristos, sunt pierduţi –

atâta vreme tu eşti un predicator plăcut, un păstoriubit, un povestitor ascultat... căci le delectezi urechilecu lucruri care le plac.

Dar va fi vai şi de tine, şi de ei în Ziua Judecăţii luiDumnezeu.

15. Când începi să mărturiseşti puternic şi hotărâtdespre lume că lucrurile ei sunt rele,

Page 14: Traian Dorz: Calea bunului urmas

14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

când începi să osândeşti cu necruţare păcatul şi săstrigi cu convingere şi curaj Cuvântul voii lui Dumnezeu,

cerând pocăinţă sinceră şi totală faţă de Hristos,cerând naşterea din nou şi ascultarea deplină de

Evanghelie,– îndată se face gol în jurul tău... se ridică murmure

şi poate pumni ameninţători.Dar abia atunci eşti slujitorul Adevărului.

16. Pe orice mărturisitor şi trăitor sincer al Adevăru-lui, lumea îl priveşte întâi cu nedumerire, ca pe un străin.

Apoi cu dispreţ, ca pe un lepădat.Apoi cu ură, ca pe un vrăjmaş al ei.Dar abia de atunci încolo cuvântul său şi conştiinţa

sa vor căpăta limpezimea Luminii şi prietenia lui Hristos.Căci numai a acestuia este mărturisire. Ale tuturor

celorlalţi sunt doar predici.Ce mare deosebire este între o mărturisire şi nişte

predici!

17. Fiecare lucru de pe lume îşi are vremea lui.Nici un măr Dumnezeu nu-l coace decât atunci când îisoseşte vremea sa.

Până nu-i vine timpul său – îl bat ploile, îl suflă vântu-rile, îl scutură omul – însă mărul nu cade de pe ramul lui.

Dar când i-a sosit vremea, în cea mai liniştită noap-te, îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun.

Aşa este cu tot ce ne pregăteşte şi ne dă Dumnezeu.

18. Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căde-rea îşi are vremea ei.

Page 15: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 15

Dar scara trufiei şi a slavei lumeşti n-are coborâre,ci numai cădere.

Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce ai pă-şit de pe el. De pe această scară este numai prăbuşire.

Iar prăbuşirea aceasta, dacă nu-i la picioarele luiHristos, este totdeauna mortală.

Ia bine seama şi tu!

19. Voi, fii ai lumii acesteia, dacă vreţi neapărat săvă suiţi – suiţi-vă!

Suiţi-vă prin linguşiri, prin înşelăciuni, prin vân-zări, prin crime,

suiţi-vă peste cadavre, peste semeni, peste dreptate...suiţi-vă, să vedeţi până unde veţi ajunge – şi cât

veţi sta acolo.Dar nu uitaţi că înălţimea îmbată, iar coborârea este

prăbuşire.Cugetaţi la aceasta înainte. Căci vârful este lângă

prăpastie.

20. O, fii ai Smereniei, nu căutaţi slava şi înălţareaîn lumea aceasta, nici foloasele în veacul de acum.

Cei ce le caută pe acestea – fie că le găsesc, fie cănu – vor fi osândiţi.

Ci voi smeriţi-vă acum sub mâna cea tare a luiDumnezeu, ca El, la vremea Lui, să vă înalţe (I Ptr 5, 6).

Dumnezeule drept, dă slava Ta celor smeriţi, avu-ţiile Tale celor darnici şi Împărăţia Ta celor iubitori.

Amin.

Page 16: Traian Dorz: Calea bunului urmas

16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

2. VORBIREA ŞI TĂCEREA

1. Uneori este nevoie să nu spui nici chiar celormai apropiaţi ce vrei să faci şi unde vrei să te duci.

Atunci când umblarea credinţei este pândită cu urăşi urmărită cu vrăjmăşie, este mai bine să mergi fără săştie nimeni în împlinirea datoriilor tale faţă de Domnulşi de slujba Lui,

ca să nu-i primejduieşti şi pe alţii. Şi ca să nu în-lesneşti vrăjmaşului să afle uşor ce caută. Şi să facăgrabnic răul pe care îl urmăreşte.

2. Nu trebuie să poţi nici rămâne liniştit şi nu tre-buie să poţi nici pleca liniştit decât după ce ai spus totce erai dator să spui tuturor şi fiecăruia.

Nu trebuie niciodată nici să te poţi uni deplin şinici să te poţi despărţi deplin de nimeni decât după ceai făcut tot ce erai dator să faci acestor două feluri defiinţe:

adică celor cu care trebuie să te uneşti pe totdeaunasau celor de care trebuie să te desparţi pe totdeauna.

Page 17: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 17

3. Dacă trebuie să locuieşti cu cineva o vremesau trebuie să mergi cu el un drum,sau trebuie să lucrezi cu el un timp, ia seama să nu

pierzi ocazia aceasta fără să-i spui tot ce eşti dator să-ispui despre Hristos, despre mântuirea lui şi despreMântuitorul tău.

Altfel orice câştiguri trecătoare aţi avea, pierdereaveşnică este mai mare

şi pentru tine, şi pentru el.

4. Nu are a face dacă cel căruia îi vorbeşti despreHristos te va crede sau nu şi dacă va primi de la tineCuvântul lui Dumnezeu sau nu-l va primi.

Tu mărturiseşte-i cu credinţă şi convingere, nădăj-duind că Dumnezeu poate aduce o vreme cândva, cândcuvintele tale semănate în inima lui vor aduce rodmântuitor pentru el.

Şi chiar dacă nu, tu ţi-ai făcut datoria ta în faţaDomnului tău.

5. Când ştii că deschizi sau că închizi pentru ultimadată o uşă, caută să-L duci şi să-L laşi acolo pe Hristos,Domnul tău.

Prin fiecare cuvânt şi prin fiecare tăcere a ta, prinfiecare gest sau faptă a ta, în tot timpul şederii taleacolo să se simtă puternic prezenţa lui Hristos.

Când vei pleca, să laşi acolo neuitată mireasma luiIisus.

Aceasta este ceea ce poţi face cel mai frumos pen-tru fiecare semen al tău.

Page 18: Traian Dorz: Calea bunului urmas

18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Iisus rămâne mereu acum în urma tuturor:şi în urma celor răi, şi în urma celor buni. El este

cel din urmă.El lasă acum pe fiecare să vorbească sau să tacă,să se suie sau să se coboare,să plece şi să vină – cum vor,să-L asculte pe Dumnezeu sau să nu-L asculte.Dar pe urmele fiecăruia Se suie El. După tăcerea

fiecăruia va vorbi El. Şi după lucrarea fiecăruia va răs-plăti El.

7. Hristos lasă să se suie cel rău şi să se înalţe ca unpom verde...

– dar într-o clipă îl face apoi să nu se mai vadă (Ps37, 35-36).

El lasă să se suie şi urâciunea pustiirii, ca să seaşeze acolo unde nu i se cuvine să stea (Mt 24, 15).

Dar când Dumnezeu Se va sui, atunci toată putereanelegiuirii va fi prăbuşită pe veşnicie în întunericulpierzării pe care îl merită (II Tes 2, 8).

8. Hristos Se va sui de pe lume la cer numai dupăce vor fi înălţaţi toţi ai Lui.

El va închide uşa cerului numai după ce va intra şicel din urmă dintre ai Lui.

După cum a închis cândva şi uşa corăbiei după ce aintrat şi cel din urmă dintre ai lui Noe.

9. Făgăduinţa şi primirea mântuirii ţin numai un timp.Dacă vii în timpul acesta, tu poţi să intri şi să afli

viaţa.

Page 19: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 19

Dacă nu te vei pomeni venit prea târziu (Evr 4, 1).Şi, vai, ce îngrozitor este cuvântul „prea târziu“!

10. Sunt uneori şi timpuri când Iisus este prigonitşi mai mult ca alte dăţi.

Există câte un loc unde împotriva Domnului este şimai multă vrăjmăşie decât în altele.

În astfel de locuri şi în astfel de vremuri, credincioşiiDomnului trebuie să înveţe să facă aşa cum a făcut El.

Adică să umble fără zgomotşi să înveţe în linişte,pregătindu-se de suferinţă.

11. Au fost vremuri când creştinii puteau să umblecântând pe străzi, cu fanfare şi steaguri, iar Cuvântul luiDumnezeu răsuna în pieţe şi de pe acoperişurile caselor.

Dar au fost şi vremuri când ucenicii Domnului nuse mai puteau nici măcar ruga împreună decât noaptea,în ascuns, prin catacombe şi pustiuri.

Să învăţăm cum trebuie umblarea potrivită de laDomnul Iisus!

12. Nu totdeauna este greu şi nu totdeauna esteuşor.

După cum nici tot nor, nici tot soare nu-i totdeau-na, nici tot cald sau tot frig,

toate avându-şi rostul lor şi vremea lor în creştereaşi în viaţa noastră.

Chiar şi în frumuseţea şi rodirea vieţii noastre du-hovniceşti sunt necesare fiecare din acestea: lumină şiîntuneric, greu şi uşor, cântări şi lacrimi.

Page 20: Traian Dorz: Calea bunului urmas

20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

13. Când sunt vremuri de slobozenie pentru Hris-tos, ucenicii Lui pot umbla oricum.

Dar când sunt vremuri de încercare, atunci ei suntdatori să umble cu mare chibzuinţă.

Atunci n-au voie să lucreze nesocotit, pentru că nufac rău numai celor ce sunt cu ei, ci fac rău întregii Bi-serici a lui Dumnezeu.

14. O mare nenorocire este totdeauna un„credincios“ nechibzuit. Dar în vremi de cumpănă greapentru Evanghelie, este o şi mai mare nenorocire;

şi mai ales când „credinciosul“ nechibzuit nu-i chiardintre fraţii de rând, ci dintre cei dintâi

– atunci nenorocirea de a avea un astfel de „frate“este mai mare ca oricare alta.

15. Dumnezeu nu ne-a dat, într-adevăr, un duh defrică, dar ne-a dat un duh de dragoste şi de chibzuinţă(II Tim 1, 7).

Iar duhul chibzuinţei ne călăuzeşte totdeauna bine,dacă noi vrem să-l ascultăm şi să umblăm călăuziţi de el.

Binecuvântată este familia şi Biserica ce are câtmai multe suflete chibzuite!

16. În vremurile aspre, când iudeii Îl căutau peIisus, El S-a ferit de praznicele mari.

Nu umbla cu mulţimea după El,ci Îşi desfăşura lucrarea Sa în tăcere şi în linişte,

mai în ascunziş şi mai retras.În astfel de vremuri, feriţi-vă şi voi de adunări mari

şi zgomotoase.

Page 21: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 21

17. Chibzuinţa nu înseamnă că în vremile grelepentru Evanghelie copiii Domnului trebuie să se ascun-dă cu frică şi să stea în lenevie.

Ci înseamnă că ei toţi trebuie să fie înţelepţi şi săumble în aşa fel, încât să nu li se audă paşii până înuliţe şi glasul până în pieţe (Mt 12, 19).

18. În vremi mai grele, faceţi adunări mici şi îm-prăştiate.

Urmăriţi mai ales în ele adâncirea CuvântuluiSfânt, adâncirea vieţii de sfinţenie şi trăirea în Hristos,lucrul sfânt de la om la om şi adânca pregătire a fiecă-ruia, printr-o puternică credinţă şi ascultare, pentru jert-fă şi suferinţă (I Tes 3, 3).

Aşa cum i-a pregătit Domnul pe apostoli.

19. Nu trebuie să spuneţi: Sunt vremuri grele. Celînţelept trebuie să tacă (cf. Amos 5, 13).

Căci în orice vremuri, omul înţelept nu tace de tot.Căci omul cu adevărat înţelept nu se socoteşte pe sineînsuşi înţelept (Rom 12, 16)

în felul de a nu lucra şi a nu vorbi.Dar ştie cum să vorbească şi să lucreze potrivit cu

vremea.Va vorbi totdeauna cu grijă şi cu chibzuinţă (Iac 3,

17-18),căci aşa vorbeşte şi aşa se poartă totdeauna adevă-

rata înţelepciune.

20. Atunci când nu se poate vorbi tare, când nu sepoate vorbi decât în şoaptă, atunci se spun foarte multelucruri rele.

Page 22: Traian Dorz: Calea bunului urmas

22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Cele mai multe lucruri rele şi zvonuri neadevăratese răspândesc în norod despre lucrurile pe care oameniin-au puterea,

sau cinstea,sau n-au libertatea să le vorbească cu glas tare,ci răspândesc atunci numai în ascuns şi pe furiş

zvonuri spuse numai în şoaptă, la ureche.Tot felul de lucruri amestecate se răspândesc atunci

în norod, când nu se poate vorbi decât în şoaptă.O Doamne, Te rugăm, fereşte-ne de astfel de vre-

muri!Amin.

Page 23: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 23

Doamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostru

Doamne Dumnezeul nostru,minunat eşti foarte,Tu eşti Cel fără de margini,Cel fără de moarte,Cel a Cărui voie sfântăeste bucurie– binecuvântat e-oricinese închină Ţie.

Doamne, fii cu noiîn orice nevoi,ca să nu slăbim,ci să biruim.

Tot ce-ai rânduit Tu, Doamne,pentru orişicineeste numai mântuire,este numai bine.Tot ce Tu ne-ai dat şi nouă-inumai bunătate– slavă, numai Ţie slavăpentru toate, toate!

Iartă-ne când stăm, şi plângem,şi strigăm, Părinte,prea cu grijă ori cu fricăpentru ce-i nainte.Iartă prea puţina noastrărâvnă şi răbdare,când ne tremură iubireaplină de-ntristare.

Page 24: Traian Dorz: Calea bunului urmas

24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. STRIGĂTUL ŞI ŞOAPTA

1. Totdeauna lucrurile spuse în şoaptă sunt primej-dioase.

Lucrurile pe care omul n-are curajul sau n-are li-bertatea să le spună cu glas tare ascund în ele multeprimejdii.

De aceea feriţi-vă totdeauna de şoapteşi de şoptitori.

2. Feriţi-vă să spuneţi sau să ascultaţi şoaptele,fiindcă rareori ceea ce se spune în şoaptă este un lucrubun. Sau care să aducă după el ceva bun.

În Evanghelie, şoptitorii sunt număraţi printre ceinelegiuiţi (Rom 1, 29).

Şi sunt înştiinţaţi că tot ce au vorbit la ureche, înodăiţa ascunsă, va fi strigat odată şi odată de pe acope-rişul caselor (Lc 12, 3).

3. Feriţi-vă să scrieţi lucruri ascunse, lucruri şopti-te, nepotrivite şi necuviincioase.

Page 25: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 25

Căci acestea, când vor fi date la iveală, vă vorumple de ruşine şi de vinovăţie, nimicind tot bunulnume pe care l-aţi câştigat după o viaţă de înfrânare şide cinste.

4. Feriţi-vă de lucruri şoptite, chiar dacă nu vi separ rele, căci de multe ori părerea noastră ne înşală şilucrurile şoptite se aud mai tare.

5. Nu răspândi mai departe şoapta.Tot ce vi se spune în şoaptă să înmormântaţi şi să

rămână în tăcere la voi.Nu semănaţi mai departe şoapta, căci cine seamănă

vânt va culege furtună.

6. Omul cinstit,omul cu cuget curat,sufletul cu adevărat credincios,acela nu şopteşte niciodată.

Ce are de spus cuiva el spune tare, clar şi pe faţă.Ceea ce nu se poate spune cu glas tare şi pe faţă,

aceea, un credincios adevărat şi o credincioasă adevă-rată nici nu va spune niciodată şi nimănui, despre ni-meni,

căci aceasta este un lucru, cel mai adeseori, rău.

7. Dacă ştiţi că ceea ce vreţi să spuneţi este adevăratşi folositor, aceea n-aveţi nevoie să spuneţi în şoaptă.

Iar dacă nu ştiţi sigur acestea, atunci n-aveţi voiesă le spuneţi nicicum.

Page 26: Traian Dorz: Calea bunului urmas

26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

8. Frica este întotdeauna un rău sfătuitor.Frica de viaţă i-a dus pe foarte mulţi la sinucidere

şi la pierzare.Frica de moarte i-a dus pe foarte mulţi la lepădări

de credinţă şi la tăgăduirea de Dumnezeu.

9. Frica de sărăcie duce la furturi.Frica de oameni duce la vânzări şi trădări.Frica duce la tot felul de păcate şi nelegiuiri, care

de care mai nefericite.Nu fi un fricos!

10. Când este robul lui Hristos, fricosul se teme deoameni,

iar când ajunge robul oamenilor, nu se mai teme deDumnezeu şi nu se mai teme de păcat.

Vai de sufletul care a ajuns astfel!

11. Când omul nu se teme de păcat,şi nu se teme de conştiinţa sa,şi nu se teme de Cuvântul lui Dumnezeu,şi nu se teme de Judecata şi osânda lui Hristos,şi nu se teme de nimeni şi de nimic,ştiindu-se mare sau sprijinit de cei mari ai lumii,– atunci omul care mai înainte era plin de laşitate,

când era fără garanţia celor puternici omeneşte, îndatăce ajunge în slujba şi sub protecţia oamenilor, devinecurajos şi îndrăzneţ ca un câine asmuţit de stăpânul său,care sare să-şi sfâşie proprii săi fraţi.

12. O, Dumnezeule Atotputernic, de ce grozăvie şide ce crimă este în stare omul fricos şi mândru, când în

Page 27: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 27

el este păcatul fricii necredincioase unit cu al curajuluiticălos!

13. Templul este Casa lui Dumnezeu (Lc 19, 46).Templul este Casa de rugăciune şi de învăţătură

dumnezeiască (Isaia 56, 7).De aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos,cu toată împotrivirea vrăjmaşilor Lui, acolo în

Templu dorea mai cu bucurie să meargă la rugăciune,să înveţe norodulşi să propovăduiască voia Tatălui Ceresc (Lc 19, 47).

14. Domnul Hristos propovăduia pe câmp sau princase numai atunci când Templul era închis.

Sau când era prea departe, sau când Îi era refuzatălucrarea în el.

15. Dacă totdeauna templele I-ar fi fost deschiseşi Hristos ar fi fost primit şi ascultat în ele cu bună-voinţă, El n-ar fi făcut adunări cu ai Săi niciodată de-cât în temple.

Peste tot, Domnul Iisus ar fi umblat să adune şi săînveţe noroadele numai în Casa Domnului, numai înCasa Tatălui Său cel Ceresc, în Casa care este cu ade-vărat o casă de rugăciune pentru toate popoarele (Lc19, 46).

Căci acolo se cuvine să fie descoperite lucrurilesfinte ale lui Dumnezeu.

16. Dacă miezul e sfânt, atunci şi coaja trebuie săfie sfântă.

Page 28: Traian Dorz: Calea bunului urmas

28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Dacă e conţinutul sfânt, apoi sfânt trebuie să fie şivasul

şi dacă slujba este sfântă, sfânt trebuie să fie şi lo-cul unde se face ea.

17. Oricât de curate ar fi celelalte caseşi oricât de curată ar fi viaţa celor care locuiesc

acolo,tot se mai petrec în aceste case şi atâtea lucruri ne-

potrivite cu sfinţenia prezenţei lui Dumnezeu.Dar casa destinată Domnului este sfântă. Şi în lo-

caşul acela nu se mai face nimic altceva decât rugăci-uni, mulţumiri şi slavă pentru Dumnezeu.

18. Dacă şi în templul Domnului se mai petrecuneori lucruri neîngăduite, este numai din vina unoracare n-au credinţă (II Tes 3, 2).

Dar aceasta nu trebuie să ne facă să părăsim şi săosândim însuşi Templul,

căci necredinţa unora nu poate ea nimici credin-cioşia lui Dumnezeu (Rom 3, 3).

19. Nimeni nu leapădă haina lui cea bună numaipentru că s-a suit pe ea o omidă scârboasă; ci aruncă odată omida şi-şi păstrează haina.

Nimeni nu-şi lasă casa lui numai pentru că, într-unmoment dat, a intrat acolo un porc murdar; ci alungăporcul şi îşi păstrează casa.

Nici Domnul nu l-a lepădat pe poporul Său, niciTemplul Său (Rom 11, 7; Isaia 60, 1-15; Ps 69, 9)din pricina unora care le necinstesc, ci îi va lepăda

Page 29: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 29

numai pe cei care necinstesc aceste sfinte lucruri şilocuri ale Lui.

20. Nu voi trebuie să ieşiţi din Biserică, – ci păca-tul trebuie să iasă din ea;

nu fiii adevăraţi trebuie să plece din casa Tatăluilor, ci vrăjmaşii Lui şi păcatele lor trebuie să plecedin ea.

Fiindcă ei, cei răi, stau pe nedrept în casa Tatăluinostru şi o necinstesc,

nu voi, cei iubiţi ai Lui.O Doamne, scoate Tu din ea tot ce este rău!Amin.

Page 30: Traian Dorz: Calea bunului urmas

30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

4. MUNCA ŞI LUPTA

1. Lucraţi şi luptaţi să-I faceţi tot mai mult locDomnului în Casa Lui. Şi să-L puteţi înălţa tot mai multpe El în ea.

Încet, încet, Iisus va scoate atunci afară din CasaLui tot ce e rău, iar voi Îl veţi putea preamări pe Dom-nul din tot sufletul, în mijlocul Templului Său curăţit depăcate, aşa cum vrea El.

2. Peste tot, pe unde se poate, să căutăm să facemadunările noastre numai în biserici.

Noi acolo trebuie să propovăduim, căci acolo estepoporul şi acolo este Domnul.

Domnul acolo ne-a trimis şi acolo trebuie să rămâ-nem totdeauna.

3. Nu peştii vin la pescar, ci pescarii se duc la peşti,acolo unde sunt ei.

Nu vânatul se duce după vânători, ci vânătorii seduc după vânat, acolo unde este el.

Page 31: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 31

Tot aşa este şi cu propovăduirea Evangheliei: nucetăţile vin la noi, ci noi trebuie să mergem la ele (Mt28,19).

Nu cei pierduţi merg să-L caute pe Dumnezeu, ciDumnezeu merge mereu să-i caute pe ei (Lc 19, 10).

Poporul este în Templu; acolo să mergem şi noi cuvestirea Evangheliei.

4. Hristos rămâne mereu în Templu, pentru a-i în-văţa pe cei neştiutori.

Dacă voi plecaţi de acolo, El nu pleacă.Voi puteţi pleca, dacă nu căutaţi foloasele Lui, ci

foloasele voastre (I Cor 10, 33).Dar Hristos, Care caută sufletele pierdute şi mân-

tuirea lor, nu poate pleca.

5. Dacă totuşi voi aţi plecat din Templu, măcar nu-imai împiedicaţi şi nu-i mai amăgiţi pe cei care nu vor săplece din el.

Nu-i împiedicaţi măcar pe cei care au mai rămas acoloca să-L ajute pe Hristos să facă curăţirea Templului Său.

6. Feriţi-vă să-i împiedicaţi pe cei care merg înTemplu, îndemnându-i să nu mai meargă.

Nu umblaţi să-i dezbinaţi şi să-i slăbiţi.Nu-i chemaţi ca să-i scoateţi din Templul Domnu-

lui, ca să-i atrageţi la voi, în templele voastre.Căci veţi fi pedepsiţi de Dumnezeu.

7. Dacă voi nu vreţi să intraţi, măcar lăsaţi-i pe alţiisă intre (Mt 23, 13).

Page 32: Traian Dorz: Calea bunului urmas

32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Dacă voi aţi ieşit, măcar nu-i mai amăgiţi şi pe alţiisă iasă.

Hristos Îşi tot caută ucenici cu care să intre înTemplu şi să-Şi facă lucrarea Lui acolo, în Casa Ta-tălui Său,

iar voi îi tot furaţi de la El, împiedicându-I Lucrarea.Şi credeţi voi oare că nu va veni odată vremea să

vă luaţi pedeapsa pe care o meritaţi pentru această ne-legiuire a voastră?

Va veni în clipa când nu vă gândiţi.Cine trebuie să aibă urechi de auzit, să le aibă!

8. Dumnezeu, pentru înzestrarea cu înţelepciunealor Săi, are căi care pentru noi oamenii rămân necu-noscute sau neînţelese.

Iar oamenii, pentru că nu cunosc aceste căi ale luiDumnezeu, tăgăduiesc sau dispreţuiesc înţelepciuneacare vine numai de la El.

9. Lipsa unor oameni cu şcoală şi cu pregătireomenească nu-L poate împiedica pe Dumnezeu în Lu-crarea Lui.

Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Dom-nului şi învăţătura necesară El le-a dăruit-o la ai Săi închip tainic,

fără ca ei să mai fi avut nevoie să urmeze, anilungi, o şcoală şi o pregătire omenească.

Ce limpede şi ce luminat este acest lucru!

10. Sufletelor alese de Hristos pentru o chemaredeosebită în slujba Sa, El Însuşi le-a dăruit, prin şcoala

Page 33: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 33

Duhului Sfânt, toată pregătirea şi orizonturile de careau avut nevoie pentru slujba încredinţată lor.

Şi le-a dăruit-o aceasta într-un fel cu totul necunos-cut şi neînţeles pentru lume.

Bineînţeles că aceasta nu este o regulă prea obiş-nuită, ci de fiecare dată este o minune. Dar la Dumne-zeu, minunile acestea nu sunt totuşi prea rare.

11. Când nu sunt izvoare obişnuite, Dumnezeuscoate apă pentru poporul Lui din stânci.

Desigur, acesta este un lucru şi o cale neobişnuită.Dar, când nu-i altă cale, Dumnezeu o poate folosi

şi pe aceasta. Şi nu rar.Ba încă uneori alege anume calea aceasta tocmai

pentru a I se vedea puterea Lui cea mare chiar prinaceste lucruri nemaipomenite.

12. Când cei înţelepţi şi pricepuţi nu vor să pri-mească adevărul şi lumina Domnului, pentru a o pro-povădui apoi şi a o desfăşura ei mai departe lumii careare nevoie de ea,

atunci Dumnezeu îi cheamă la slujba aceasta pe ceineînvăţaţi (Lc 10, 21).

13. Nu batjocoriţi niciodată, nici nu nesocotiţi ceeace nu puteţi explica şi nu puteţi înţelege din lucrarea luiDumnezeu.

Ci, dacă vedeţi o lucrare deosebită, cu vreun hardeosebit, să credeţi că Dumnezeu a făcut-o.

– Cum are omul acesta învăţătură, dacă El n-a în-văţat niciodată? întrebaseră iudeii despre Iisus.

– Nu ştim cum are! Dar iată că are!

Page 34: Traian Dorz: Calea bunului urmas

34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

14. – Cum are omul acesta aşa pricepere, aşa talent,aşa daruri alese, aşa cunoştinţă şi aşa putere? îi auzimadesea întrebând pe mulţi oameni despre câte un cre-dincios simplu, dar minunat.

– Nu ştim cum le are şi nici când le-a primit! Dariată că le are.

Nu şi le-a câştigat nici el în chip fiesc. Nici nu i le-auputut da alţii,

ci i le-a dăruit Dumnezeu într-un chip deosebit.Desigur, pentru un scop deosebit.

Căci Dumnezeu poate face din pietre fii ai luiAvraam (Mt 3, 9).

Şi din locuri seci, şuvoaie de ape (Isaia 41,18-20).Noi am văzut plini de uimire şi de admiraţie şi mi-

nuni de acestea.

15. Desigur, în mod deosebit, învăţătura şi educa-ţia, adică pregătirea şi cultura căpătată printr-un mijlocomenesc, sunt de un mare preţ spre o mai largă şi maiadâncă cunoaştere a lumii şi a lucrurilor din ea.

Spre o mai uşoară şi grabnică pătrundere a adevă-rului cu mintea şi a vieţii cu priceperea

sau spre mărturisirea acestora cu gura.Dar ceea ce poate fi, în mod obişnuit, o lege pentru

înaintarea omenească nu este neapărat necesar şi pentruDumnezeu.

16. Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunateîn chip tainic, oricui vrea El

şi poate da Înţelepciunea Sa pe căi care nu trec prinvămile omenirii, acelora care sunt aleşi ai Lui.

Page 35: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 35

Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea cuieste vrednic să i le facă!

17. Când vreun om este într-adevăr trimis de Dum-nezeu, el este neapărat însoţit de dovezile puterii şi aleînţelepciunii sfinte.

De faptele şi cuvintele pline de lumină şi de bine-cuvântare, care sunt cu atât mai cutremurătoare cu câtvasul prin care se fac este mai smerit

şi este mai lipsit de pregătire omenească.De aceea şi tocmai pentru aceea, întreg meritul

pentru toate se va vedea că este numai al lui Dumnezeu.

18. Nu uitaţi niciodată că voi n-aveţi voie să opriţipentru voi nici o părticică de câştig sau de slavă pentrutoată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl, înHristos, o desfăşoară în lume prin voi.

Nici în tainele şi ascunzişurile voastre nu vă esteîngăduit să lăsaţi nici un locuşor vreunui gând de mân-drie sau de merit personal pentru izbânzile sau roadelepe care le aveţi în Lucrarea lui Dumnezeu.

Mărturisiţi puternic că tot meritul este numai al Lui.

19. Totul… dar absolut totul se datorează numailui Dumnezeu şi este numai al Lui (I Cor 15, 10; IICor 3, 5).

Când El nu-Şi revarsă harul Său peste noi, numainoi ştim cât de goi şi de uscaţi suntem.

20. Iisus Hristos Şi-a arătat în voi toată îndelungaLui răbdare şi îndurare, ca o pildă celor ce ar crede în

Page 36: Traian Dorz: Calea bunului urmas

36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

El în urmă, pentru ca să capete viaţa veşnică (I Tim 1,12-16).

V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere şi v-apus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire,tocmai pentru ca aceia care le vor vedea să-L preamă-rească numai pe Dumnezeu.

Doamne, pentru toate, numai Tu fii slăvit!Amin.

Page 37: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 37

5. SLAVA ŞI RĂSPLATA

1. Dacă voi veţi dărui toată slava lui Hristos, El văva acoperi şi pe voi cu toată slava Sa.

Lumina lui Dumnezeu, trecând prin Hristos sprevoi, vă va face şi pe voi strălucitori.

Ca veşmintele Sale de pe Tabor (Mt 17, 2).

2. Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spusMântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învăţătura carei se dă este de la Dumnezeu sau nu.

Oamenii trăiesc în încurcătura unor învăţături rătă-cite numai din pricină că nu doresc din toată inima şi cutot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.

3. Cei mai mulţi oameni umblă numai după specu-laţii vrăjitoreşti sau după interese sectare când cercetea-ză Biblia,

şi după curiozităţi biblice sau misticism bolnăvicios,şi după lucruri senzaţionale sau distracţii religioase,

Page 38: Traian Dorz: Calea bunului urmas

38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

şi nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu.De aceea nici nu înţeleg adevărul Bibliei.

4. Mulţi oameni cercetează Biblia numai ca să afleîn ea noduri de discuţii şi de certuri cu alţii,

numai ca să afle pricini de combatere şi de învinui-re a unora împotriva altora,

şi nu ca să afle voia lui Dumnezeu, cu dorinţa de a

o împlini

şi de a o trăi în faptele şi vieţile lor.De aceea ei trăiesc în orbie sufletească.

5. Când omul voieşte şi stăruie cu tot dinadinsul săîmplinească ceea ce cunoaşte din voia lui Dumnezeu,

atunci Dumnezeu i-o descoperă mai departe, tot maimult, pe măsură ce sufletul are nevoie să o cunoască

şi în măsura în care sufletul omului o poate iubi şiprimi.

6. În omul care caută slava oamenilor nu poate lo-cui Adevărul, nici Lumina, nici Puterea,

fiindcă oamenii aceştia nu-L iubesc pe Acela Carele spune ce este adevărat despre ei.

De aceea, cine caută slava pe care o dau oameniinu le poate spune acestora decât ceea ce le place oame-nilor, adică minciuna.

7. Îngâmfatul va vorbi linguşitor, făţarnic şi amăgitorcu oricine i-ar putea face un plocon, un cadou, un hatâr.

Va fi neîngăduitor cu cei care au altă părere, cândaceştia sunt mai slabi ca el,

Page 39: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 39

dar îndată va fi de acord cu aceia care sunt mai taridecât el.

8. Cine caută slava oamenilor nu este om adevărat,ci târâtoare.

Cine caută slava unor principii şi a unor sistemeînguste şi fireşti ale oamenilor lumii

este un nedrept, pentru că va judeca necruţător peoricine are alte păreri decât ale lui.

9. Cine caută slava lui însuşi nu este om adevărat,fiindcă, iubindu-se numai pe sine, ajunge cel mai maremincinos şi înşelător.

Nici cine caută slava pentru partida sa îngustă şipentru părerea lui îngâmfată nu este om adevărat.

Căci, înfăţişând-o ca pe singura cale de mântuire şica pe singura autorizată de Dumnezeu,

el este părtinitor şi greşit.Fereşte-te totdeauna de el, urmaşul meu!

10. Oamenilor le place doar să-şi laude legea lor,dar nu s-o ţină.

Le place numai să-şi laude credinţa, dar nu s-o tră-iască.

Le place numai să-şi laude soţul lor, neamul lor,oraşul lor şi ţara lor, dar nu să le facă cinste prin purtă-rile lor.

Căci, de obicei, cei care se laudă mai tare, aceia faccel mai puţin pentru ceea ce laudă ei.

11. Nu cei care se laudă cu legea lor sunt ceva, ciaceia cu care legea lor se poate lăuda.

Page 40: Traian Dorz: Calea bunului urmas

40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Nu cei ce se laudă cu credinţa lor sunt vrednici delaudă, ci aceia pe care îi poate lăuda credinţa cea adevă-rată şi vie.

12. Nu cei ce se folosesc de Biserica lor sunt oa-meni de preţ, ci sunt oameni de preţ şi de cinste numaiaceia cu care se poate făli o Biserică, un sat, o adunaresau un neam.

Dar acel fel de oameni nu se laudă pe ei înşişi nici-odată.

13. Oamenii care ţin cu adevărat chiar şi legea datăde oameni sunt drepţi, cinstiţi, iubitori de bine, conşti-incioşi şi oameni de omenie.

Cu atât trebuie să fie mai mult aşa aceia care ţin şivor să ţină legea lui Dumnezeu.

14. Împotriva lui Hristos se ridică totdeauna, pestetot, numai oamenii care nu ţin nici o lege.

De aceea ei vor fi vinovaţi nu numai faţă de Har, cichiar şi faţă de legea lor pe care n-o ţin.

Şi vor fi osândiţi de amândouă.

15. Mânia este cel mai rău sfătuitor.Cine vorbeşte sub îndemnul ei scoate din gura sa

cuvinte de care s-ar îngrozi şi demonii şi vorbe pe carenici diavolul n-ar îndrăzni să le rostească.

Cine lucrează sub stăpânirea mâniei săvârşeşteadesea într-o clipă ceea ce nu mai poate îndrepta ni-meni niciodată,

nici cu veacuri de muncă, nici cu râuri de lacrimi.

Page 41: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 41

16. Roadele mâniei sunt cruzimile care au băgatgroază până şi în lucrurile de care se atinge cel mânios.

Roadele mâniei sunt cuvintele care ard ca fierul to-pit chiar şi piatra pe care se varsă.

17. În toate celelalte păcate, omului îi mai rămânemintea, oricât de stricată ar fi; mintea cu care să cum-pănească şi să judece, într-o oarecare măsură, nelegiui-rea pe care o face.

Dar în mânie, mintea omului este nimicită de tot,iar omul lucrează şi vorbeşte fără minte, căzut de totnumai sub stăpânirea miilor de demoni ai pasiunii dinel, răzvrătiţi şi înverşunaţi.

18. Diavolul strecoară în inima omului întâi bănu-iala, apoi îndoiala şi apoi împotrivirea faţă de Hristos.

După aceea uşor se ajunge la ceartă, apoi la mânieşi în urmă la crimă.

Când lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lu-crează nimic, ci doar stă şi se înfioară ce vorbeşte şi ceface unealta lui, întocmai aşa cum priveşte un nebunsau un criminal îngrozit la focul pus de el, când vedecum arde satul aprins şi casele mistuite de vâlvătăi.

19. E destul ca vrăjmaşul să arunce neghina! Maideparte creşte ea singură.

E destul ca nebunul să arunce chibritul aprins. Maideparte arde focul singur.

E destul ca diavolul să aţâţe mânia. Mai departenimiceşte mâniosul singur.

Page 42: Traian Dorz: Calea bunului urmas

42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

20. În inima lui, aţâţată de vrăjmaşii lui Hristos,norodul loveşte şi-şi îndepărtează pe Unicul său Bine-făcător, înfruntându-L,

iar mânia aceasta stârnită de diavolul va clocotiapoi mereu, înveninând sufletul norodului, până cândva ajunge să săvârşească cea mai fioroasă crimă de cares-a îngrozit vreodată pământul: crima de pe Golgota şicrimele contra Bisericii lui Hristos.

O, biet norod nefericit, dacă ai avea atâta mintecâtă putere ai!...

Doamne, ai milă şi dă-i-o!Amin.

Page 43: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 43

Noi cerem minuniNoi cerem minuniNoi cerem minuniNoi cerem minuni

Noi cerem minuni, Iisuse,căci Tu le poţi face:prin cele mai mari primejdii,să ne treci în pace,prin cele mai grele valuri,să ne dai scăpare,– căci puterea Ta, Iisuse,n-are-asemănare.

Binecuvântat nespussă fii Tu, Iisus,că ne-ai fost în orice starestânca de scăpare;fii-ne şi de-astă datăpază minunată.

Ţie Ţi-am cerut ce nimenin-a-ndrăznit să-Ţi spunăşi îngrijorarea noastrăs-a făcut cunună,şi zăvoarele cumplites-au sfărmat de-odată,apele-au secat şi caleane-am avut uscată...

Page 44: Traian Dorz: Calea bunului urmas

44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ţie-Ţi cerem şi-azi, Iisuse,cea mai grea minune,Ţie-Ţi cerem ce la nimeninu se poate spune,ce nici altul de pe lume,nici din cer nu poate,Ţie-Ţi cerem – Ţie, TatălŢi le-a dat pe toate.

Page 45: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 45

6. MINUNILE ŞI CREDINŢA

1. Nu a fost şi nu va fi niciodată vreun popor sauvreun rând de oameni

în faţa căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel puţin olucrare uimitoare

şi să nu fi făcut cel puţin o minune...Atunci, cât de vinovat este cel ce nu crede!...

2. Dar tu, care ai văzut şi ai putut vedea atât demulte lucrări ale lui Dumnezeu, nu numai în jurul tău,dar chiar cu tine petrecute,

şi totuşi până azi n-ai îngenuncheat să te predaiLui, ce mai aştepţi?

Nu te îngrozeşti de osânda împietririi inimii tale?Ar fi vremea!

3. Nu uita legământul pe care l-ai făcut şi al căruisemn îl porţi pe conştiinţa ta, pe amintirea ta, pe viaţa ta– pe toată fiinţa ta

de acum şi din veşnicie.

Page 46: Traian Dorz: Calea bunului urmas

46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Chiar dacă tu l-ai călcat şi l-ai uitat, nu l-a uitatDumnezeu.

Şi nu-l poţi înlătura de pe viaţa ta, căci zilele tale încare l-ai făcut l-au întipărit cu foc şi l-au scris în cărţiledin ceruri.

Toate acestea nu ţi se vor mai putea despărţi nicio-dată de el.

În Ziua Judecăţii, zilele tale şi cuvintele tale caresunt în veci semnele legământului tău

te vor osândi înaintea Aceluia cu Care l-ai încheiat,pentru că l-ai nesocotit, călcându-l.

4. Când cineva doreşte să facă neapărat un rău,uşor poate găsi motiv ca să-l facă.

Chiar şi pentru ucideri şi pentru furturi,pentru adultere şi pentru avorturi,fiinţele care le fac găsesc şi pot găsi destule motive

ca să le poată face „legal“ şi „justificat“.Căci mintea ticăloasă totdeauna ajută braţul ticălos.

5. Cei care trebuie să săvârşească răul au nevoie de unadăpost, ca să-l poată face cât mai crud sau mai liniştit,

aşa cum se pot săvârşi numai crimele împotrivaadevărului, crimele împotriva lui Hristos.

Dar cine îndreptăţeşte păcatul este tot atât de vino-vat ca şi cine îl face.

Omul rău îşi săvârşeşte răul la adăpostul legii relepe care şi-o face el anume pentru asta.

6. Norodul care s-a învăţat să judece limpede şidesluşit în toate celelalte lucruri şi probleme ale vieţii,

Page 47: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 47

în purtarea faţă de Hristos, în majoritatea lui, nu sedeosebeşte cu nimic, nici azi, faţă de norodul iudeu deacum două mii de ani.

Nedreptatea se repetă până vor fi oameni nedrepţi.

7. Fiindcă Hristos nu S-a schimbat, nu s-a schimbatnici Cuvântul Său, nici cerinţele Sale, nici Lucrarea Saşi nu s-au schimbat nici vrăjmaşii Lui.

Nu s-au schimbat nici mijloacele lor.Şi, biet norod, ce trist este că nu te-ai schimbat

nici tu!

8. Când judeci după înfăţişare, totdeauna eşti înprimejdie să-L osândeşti pe Hristos.

Când judeci după înfăţişare, adesea îi prigoneşti pecredincioşii Lui.

Găseşti totdeauna pricină de poticnire la alţii,afli mereu lucruri nepotrivite în Cuvântul lui Dum-

nezeu sau purtări nepotrivite la fraţi,sau scăderi la vorbitori,sau defecte la păstori...Nu judecaţi niciodată după înfăţişare, ci după

dreptate.

9. Când judeci după înfăţişare, uşor îl poţi osândipe un sfânt şi lăuda pe un prefăcut.

Uşor poţi vedea răul bine şi binele rău. Uşor veziduh ce este literă şi literă ce este duh.

Vezi drept ce este strâmb şi strâmb ce este drept.Iar în felul acesta Îl vei osândi totdeauna pe Hristosşi-l vei justifica pe satana.

Page 48: Traian Dorz: Calea bunului urmas

48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

10. Când vei începe să judeci cu privirea „părţii dinafară“, te vei mulţumi cu îmbrăcămintea „cuviincioasă“şi „modernă“, fără a te gândi că aceasta acopere deseorisuflete dezgolite.

Te vei mulţumi cu zâmbetele prefăcute şi cu vor-bele mieroase, fără să ştii că acestea acopăr cea maiprimejdioasă rătăcire duhovnicească.

Nu judecaţi niciodată după aparenţe...

11. Nu te mulţumi cu reguli frumoase,cu program şi cu muzică frumoasă,cu biserică şi cu adunare îngrijite în exterior,dar goale de iubire, goale de căldură, goale de

putere, goale de părtăşie, goale de sfinţenie, goale deHristos.

12. Toţi cei ce fac răul sunt vinovaţi, dar cei care,făcându-l, încearcă totuşi să-l acopere cu litera sfântă,cu îmbrăcămintea cuviincioasă, cu îndreptăţiri, cu for-ma îndeplinită şi cu evlavie prefăcută,

aceia sunt nespus de vinovaţi.Să fim cu foarte mare grijă când primejdia aceasta

va fi cu noi, sau între noi, sau în noi.

13. Nu vă înşelaţi privind prea mult numai la înfă-ţişare, vorbind prea mult despre ea. Şi oprindu-vă preamult numai asupra ei.

Mărturisiţi cu putere sufletelor pe Hristos şi nu în-cetaţi a face lucrul acesta oricând, mai ales, privindlăuntrul sufletelor.

Page 49: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 49

14. Când vă luptaţi voi cu înfăţişarea din afară,adesea veţi izbuti foarte puţin sau deloc. Firea pămân-tească se apără chiar şi cu versetele duhului.

Dar când veţi face ca Hristos să lupte cu aceste lu-cruri, biruinţa este asigurată prin transformarea lăuntri-că a oamenilor.

Când se vindecă boala din lăuntru, uşor se vindecăapoi şi cea din afară.

15. Voi să luptaţi mereu pentru a curăţi partea di-năuntru a sufletelor, prin primirea lui Hristos, prinsfinţirea Duhului, prin vindecarea inimii, prin naştereadin nou.

Căci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uşu-rinţă şi sigur şi curăţirea părţii din afară: îndreptareapurtărilor şi a cuvintelor, a hainelor şi a părului...

16. Cât de mişcător vorbesc despre DumnezeireaDomnului Iisus Hristos tocmai ura şi împotrivirea stâr-nite contra Lui! Ura care nu s-a stins nici azi, dar carenu L-a putut nici înfrânge, nici întuneca.

17. Hristos va sta în lume şi va vorbi lumii atâta vre-me cât El Însuşi va voi. Nici o putere din lume nu va puteaacoperi glasul Lui până nu şi-L va retrage El Însuşi.

18. Caiafa va pieri,Irod va muri mâncat de viermi,Iuda se va spânzura,Nero va înnebuni şi se va sinucide,Iulian va fi înfrânt...

Page 50: Traian Dorz: Calea bunului urmas

50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Toţi vrăjmaşii lui Hristos şi ai Evangheliei Salevor fi îngropaţi rând pe rând în înfrângere, în ruşine şiîn uitare.

Dar Hristos va vorbi mereu.

19. Hristos va vorbi împotriva păcatului din lumeşi din Biserică,

împotriva răutăţilor şi a fărădelegilor de orice fel,fie ale celor dinăuntru, fie ale celor din afară,

împotriva exploatării şi a urii de orice fel,împotriva oricărei crime, agresiuni şi discriminări

de rasă sau religie. Împotriva oricărei necinstiri a luiDumnezeu şi a oricărei prefăcătorii şi asupriri.

Şi nimeni nu-I va putea înăbuşi glasul niciodată.

20. O, câte nedreptăţi şi grozăvii s-au săvârşit, sprea fi înăbuşit glasul lui Iisus,

câţi vrăjmaşi din afară şi dinăuntru s-au ridicat îm-potriva Lui!

Câte uneltiri şi vânzări, câte trădări şi rătăciri,câte lepădări şi asupriri împotriva Lui!Şi totuşi, iată că El vorbeşte mereu.Slavă veşnică Lui!Amin.

Page 51: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 51

7. CHEMAREA ŞI VENIREA

1. Hristos va vorbi mereu şi tuturor oamenilor,fie de pe amvoane, fie de pe cruci,fie din închisori, fie din morminte,fie din cărţi, fie din conştiinţe,fie de pe pământ, fie de sub el,până le va vorbi din cer, pentru ultima dată.Şi va vorbi până se va împlini ultima Sa făgăduinţă

(Mt 5, 18),până ce va fi nimicit ultimul Lui vrăjmaş (I Cor

15, 25),fără să-L poată opri nimeni, până va împlini tot

Cuvântul Său.

2. Din pricină că n-au ţinut seamă de adevăr, foartemulţi au pierdut comori nepreţuite;

foarte mulţi L-au lepădat pe Hristos din pricină căs-au înşelat crezând că ştiu de unde este cel ce le vorbea,

când ei, sărmanii, nu ştiau.Aşa se înşală cei ce o iau înaintea Domnului.

Page 52: Traian Dorz: Calea bunului urmas

52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Tu cercetează duhul celui care vorbeşte şi cântă-reşte puterea lui.

Alege adevărul din cuvintele sale şi iubirea dininima lui.

Dacă în acestea găseşti aur curat, preţuieşte-l şipăstrează-l cu grijă,

căci acest aur nu are nici miros, nici devalorizare.Adevărul este singurul aur cu valoare veşnică.

4. Dacă Îl propovăduiţi pe Hristos şi vorbiţi despreHarul Său în Biserica şi Oastea Sa, atunci aveţi grijă săşi fiţi de acolo şi ai acestora.

Căci cei care vă ascultă văd.Ei au să afle şi au să vadă că voi într-adevăr sunteţi

din Hristos şi că aveţi Harul Lui sau nu.

5. Dacă trăiţi Evanghelia lui Iisus Hristos în Lucra-rea Sa, aşa cum vă numiţi,

atunci, vorbind, chipul vostru va străluci,glasul vostru va fi limpede şi cald,iar izbânda voastră va fi sigură.Căci Hristos va fi cu voi, mărturisind despre voi şi

pentru voi, cum şi voi faceţi asta pentru El.

6. În lume nu-i nevoie să strigi, dar în Templu estenevoie.

Între cei din afară nu-i atâta nevoie ca Domnul săstrige, dar între cei dinăuntrul Casei Sale, câtă nevoieeste de strigăte stăruitoare!

Căci, venind în Templu,hotărându-se pentru Domnul, împlinind începutul

voii lui Dumnezeu,

Page 53: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 53

oamenii cred că au făcut tot ce era nevoie să facă şică, de acum încolo, tot ce vorbeşte Hristos nu-i mai pri-veşte pe ei, ci pe alţii.

7. Când prorocul Natan i-a vorbit lui David dupăpăcătuirea sa, uşor a înţeles David totul.

Dar că era vorba chiar despre dânsul, asta a înţe-les-o foarte greu.

A trebuit să i se spună foarte tare lucrul acesta: „Tueşti acela!“ (II Sam 12, 1-14).

Cel mai greu de înţeles este adevărul care te pri-veşte chiar pe tine însuţi.

8. Ca să vină oamenii la Templu, nu e nevoie să lise spună prea tare.

Dar ca să vină la Dumnezeu, este nevoie să li sestrige mereu şi mereu – şi totuşi aşa de greu aud!

Şi mai greu, după ce aud, este să asculte.

9. Ca să se boteze şi să se reboteze oamenii, nu estenevoie să li se spună prea mult. Sunt gata s-o facă uniide nu ştiu câte ori. Oamenii se botează uşor, dar nu senasc din nou aproape niciodată.

Dar ca să-L sfinţească în inimile lor pe Hristos caDomn, aceasta trebuie să li se strige toată viaţa şi totuşin-o fac aproape nici unii.

10. Ca să se hotărască omul să vină la biserică saula adunare – şi chiar să se predea Domnului, să intre înOastea Sa – nu-i tocmai aşa de greu; unii o fac uşor.

Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în viaţa lorpe Hristos, cât de greu este lucrul acesta!

Page 54: Traian Dorz: Calea bunului urmas

54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Oamenii se „pocăiesc“ uşor, dar se schimbăfoarte greu.

11. Sunt unele adevăruri care trebuie strigate, nuspuse încet.

Acestea sunt acele adevăruri care se primesc numaianevoie şi de către cei mai puţini.

Dar acestea sunt cele mai însemnate şi de mai marepreţ pentru mântuirea sufletului fiecăruia.

12. Slujitori ai Domnului, faceţi şi voi ca Domnul:adevărurile mari şi importante, le strigaţi.

Adică le spuneţi cu curaj,le spuneţi clarşi le spuneţi stăruitor şi repetat, ca să le audă toţi,dar mai ales să le vadă.

13. Faceţi şi voi ca Domnul: celor de pe uliţe le vor-biţi încet, cu blândeţe, cu milă, cu răbdare şi cu înţelegere.

Dar celor din Templu le strigaţi cu stăruinţă, cuputere, cu mustrare, cu durere, ca să audă toţi.

Cei de pe uliţe aud mai uşor; cei din Templu,mai greu.

14. Faceţi şi voi ca Domnul: nu-i părăsiţi totuşi nici-odată pe oameni.

Când nu vă ascultă sau nu pot să vă asculte,când nu mai sunt atenţi la învăţătură,când sunt cu gândul în alt parte,când se depărtează şi nu vă mai pot auzi,atunci strigaţi!Strigaţi, ca să audă toţi, să înţeleagă toţi (Isaia 40, 6-11).

Page 55: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 55

Strigătul este ultima soluţie pentru eişi dezvinovăţirea voastră ultimă.

15. Deşertăciunea pretenţiilor omeneşti e totdeaunajalnică.

Toată lăudăroşia oamenilor cu cunoaşterea şi şti-inţa lor este ca un balon gol care se sparge foarte repe-de şi de care nu se alege nimic.

Cine oare poate cunoaşte toate lucrările nemărgi-nite ale lui Dumnezeu? Şi cine poate să ştie cum suntele? Cine le poate socoti câte sunt şi cum să poată pri-cepe cineva cum se cunosc?...

16. O, dacă nu cunoaşteţi pe unde vin şi unde seduc nici măcar unele din lucrările Domnului,

cum vreţi oare să cunoaşteţi de unde vine El şi cineeste Acela prin Care s-au făcut şi se ţin ele?

17. Dacă nu-L veţi putea cunoaşte pe Dumnezeusub forma iubirii şi a bunătăţii, aşa cum vi S-a înfăţişatEl în Hristos,

spre a-L putea pătrunde prin credinţă şi prin DuhulSfânt, cu fiinţa cea nouă şi duhovnicească născută de sus,

atunci nu-L veţi mai putea cunoaşte şi nici şti nici-odată pe Dumnezeu.

18. Încercările şi necazurile care vin în faţa fiilorlui Dumnezeu îşi au şi ele ceasul lor.

Până nu-ţi soseşte ceasul să fii dat în mâinile oa-menilor, poţi să te tot plimbi în fiecare zi printre ei.

Poţi să lucrezi şi să umbli în fiecare zi sub ochii lorfurioşi şi printre toate cursele aşezate de ei în calea ta.

Page 56: Traian Dorz: Calea bunului urmas

56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Poţi chiar fără nici o grijă şi fără nici o teamă să leieşi mereu în faţă,

căci nu ţi se va întâmpla nimic.Zilnic poţi să stai în Templu sau să umbli prin ce-

tate în văzul tuturor, nimeni nu va pune mâna pe tine...până încă n-a sosit ceasul tău

sau al lor.

19. Dar când vine ceasul...şi dacă trebuie să-ţi vină un astfel de ceas,atunci oriunde ai merge,atunci oriunde te-ai ascunde,chiar şi în cea mai tainică grădină depărtată, ca în

Ghetsimani,şi chiar dacă ai umbla şi te-ai ruga noaptea, cel mai

tainic ascuns,tot te vor găsi şi tot te vor lua acei care trebuie să

pună mâna pe tine.Fiindcă aşa trebuie să fie.

20. Până când Dumnezeu nu te dă în mâinile oa-menilor, oricât ar vrea ei, nu-ţi pot face nimic.

Iar când Dumnezeu te dă în mâinile lor, oricât aivrea tu, nu poţi face nimic.

Şi când ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici sănu încerci să faci ceva. Este bine atunci să împreunimâinile liniştit şi, întinzându-le, să spui: Eu sunt.

Căci Dumnezeu este Acela Care te-a dat în mâinilelor (Mc 9, 31).

Binecuvântată fie voia Domnului!Amin.

Page 57: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 57

Mai e poate o scânteieMai e poate o scânteieMai e poate o scânteieMai e poate o scânteie

Mai e poate o scânteie încă-n acest locunde-a ars aşa odată al credinţei foc;să-i suflăm cuvântul dulce prin cenuşa grea,poate încă vreo scânteie se aprinde-n ea.

Doamne, Te rugăm, milă ai de-aceice-au avut cândva foc ceresc în ei.Doamne să le-aprinziiarăşi focul sfânt,să-nnoiască iar primul legământ.

Poate tot este o rază în acest amarunde strălucea odată al nădejdii far;să-i mişcăm cu rugăciunea adormitul zel,poate înc-o rămăşiţă mai învie El.

Poate plânge-un dor şi-acestui singuratic pragunde se-nălţa odată al iubirii steag;să-i lumine amintirea ultimul apus,poate încă mai e-o urmă din cuvântul pus...

Page 58: Traian Dorz: Calea bunului urmas

58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

8. INTRAREA ŞI IEŞIREA

1. Împreună cu data intrării tale în cuptorul încer-cării – chiar mai dinainte de a intra tu în el

şi chiar în poruncile date mai dinainte celor ce vatrebui să facă lucrul acesta cu tine –

Dumnezeu a hotărât şi data scoaterii tale din flăcări.Domnul Însuşi, tot mai dinainte, a hotărât până la

ce grad să-ţi fie încălzit cuptorul în care vei suferi cu-răţirea ta.

El Însuşi a hotărât mai dinainte ce grea cruce tre-buie să-ţi fie pusă pe umeri

şi cât trebuie să stai sub ea.În toate acestea, Dumnezeu nu va fi nici nedrept

faţă de tine, nici nepăsător.Fii deplin încredinţat de asta.

2. În toate aceste cazuri şi necazuri, încredinţează-ţi soarta ta în mâinile Domnului, Marele Păstor Bun.

Şi taci înaintea Domnului, fiind liniştit şi răbdătorsub Mâna Lui cea tare, căci El Însuşi lucrează (Ps 39, 9).

Nu oamenii.

Page 59: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 59

3. Dacă în tine a fost zgură, focul o va scoate;dacă au fost pete, le va curăţi;dacă au fost crăpături, le va suda;dacă a fost gunoi, îl va arde.Iar dacă n-a fost nimic din toate acestea, focul încer-

cării acesteia te va face să fii atât de curat, de strălucitorşi de puternic cât este nevoie să fii, pentru lucrarea careurmează s-o faci şi pentru slava în care trebuie să intri.

Altfel ai fi nefolositor şi pentru una, şi pentru alta.

4. Mărturisirea hotărâtă şi limpede, mărturisireastrigată este răscrucea, este punctul cel mai înalt al ten-siunii dintre Cuvânt şi ascultătorii Săi (Fapte 26, 6-7).

Aici conştiinţele se aleg,cugetele se dau pe faţă,drumurile se desfacşi norodul se desparte în două: primitori şi respin-

gători.Prieteni şi vrăjmaşi. Fii ai lui Dumnezeu sau fii ai

diavolului.

5. Cei care au un cuget sincer şi o dorinţă curată ca-pătă, în clipa strigării adevărului, suprema dovadă a sin-cerităţii celui ce mărturiseşte Adevărul lui Dumnezeu.

Capătă cel mai înalt şi ultim argument pentru a seîncredinţa deplin şi a primi viaţa care li se aduce.

Ferice de sufletul sincer şi smerit, fiindcă el va fiîncredinţat atunci pe totdeauna şi deplin.

6. Cei care n-au nici cugetul curat, nici dorinţa sin-ceră după Dumnezeu şi după Adevăr, în momentul ho-

Page 60: Traian Dorz: Calea bunului urmas

60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

tărâtor îşi leapădă şi ultimul văl, rămânând în faţa Cu-vântului goi şi descoperiţi, vrăjmaşi şi criminali, aşacum sunt.

De la acest punct, calea unora merge în sus, sprerăbdare, spre luptă, spre cunună.

Iar a celorlalţi, în jos, spre împotrivire, spre crimăşi pierzare veşnică.

De aici se despart.Şi apoi veşnic vor fi despărţiţi.

7. Unii oameni dintre cei care mergeau după Iisuserau numai nişte iscoade.

Se duceau după Hristos numai ca să asculte şoap-tele altora,

numai să iscodească ce face Iisus şi ce fac ai Săi, caapoi să se ducă să-i pârască fariseilor – vrăjmaşii Lui.

Câte ocazii au avut ei să primească mântuirea su-fletelor lor!...

Dar şi-au ales osânda şi iadul pe veşnicie.

8. Iscoadele acestea aveau în fiecare zi ocazia să fieaproape de Hristos, pe urmele Lui, printre cei careaveau să-L asculte.

Aveau şi bani de cheltuială. Şi timp de mers.Şi totuşi n-au aflat mântuirea, ci pierzarea. Fiindcă

inima lor a fost rea şi gândul lor a fost nelegiuit.

9. Tuturor celor care au venit şi au rămas lângă El,Hristos le-a luat povara păcatelor, povara grijilor, pova-ra pedepsei veşnice.

Numai acestor iscoade Hristos nu le-a putut da nici

Page 61: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 61

o bucurie sau mângâiere, pentru că sufletul lor era în-chis în ură şi în vrăjmăşie.

10. Nu vă întristaţi dacă, cu toată stăruinţa voastră,nu-i puteţi îndrepta pe toţi oamenii.

Nici Dumnezeu Însuşi nu i-a putut.Dar oricum, dacă vă veţi purta totdeauna curat, ei

vor putea să vadă credinţa şi frumuseţea voastră în ne-vinovăţie.

11. Când vi s-ar cere vreodată să le faceţi rău celorcredincioşi, gândiţi-vă bine înainte de a-l face.

Aveţi şi voi un suflet...Aveţi şi voi să vă înfăţişaţi odată în faţa Scaunului

de Judecată al lui Hristos.Nu-i prigoniţi pe cei nevinovaţi!

12. De felul cum vă purtaţi acum faţă de Domnulşi de ai Lui depinde toată fericirea şi nefericirea întregiivoastre vieţi de pe pământ şi de după aceea.

Şi poate şi a copiilor voştri. Şi a tot neamului vostru.Aceasta este absolut aşa – puteţi s-o credeţi!Şi veţi vedea şi voi că aşa este.Numai să nu vedeţi prea târziu.

13. Hristos îi mai caută încă pe păcătoşi şi pier-duţi... dar nu-i va mai căuta multă vreme.

El îi mai rabdă încă pe cei nesupuşi Cuvântului Săuşi Voii Sale, dar nu-i va mai răbda încă mult.

Mai aşteaptă să se îndure de cei care trăiesc în pă-cat, dar nu va mai aştepta mult.

Page 62: Traian Dorz: Calea bunului urmas

62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Mai cheamă să se întoarcă la El cei care nu s-auîntors încă, dar nu va mai chema mult timp.

Mai îmbie mântuirea Sa şi darurile Sale celor carenu L-au primit încă, dar nu multă vreme le va mai îmbia.

14. Clipa plecării oricărui om vine şi nimeni n-opoate nici împiedica, nici grăbi.

Tot aşa vine şi clipa plecării tale din slujba pe careo ai: pe neaşteptate.

Şi clipa plecării tale vine şi din viaţa pe care o tră-ieşti acum!

Pregăteşte-te!

15. Hristos mai este puţină vreme cu voi ca să văasculte rugăciunile, iar voi puţină vreme mai sunteţi cuEl ca să vă puteţi ruga

să vă primească pocăinţa sau să I-o puteţi aduce,să vă ia povara păcatelor de pe conştiinţa voastră,ca să vă dăruiască mântuirea sufletelor voastresau să o puteţi voi primi.Grăbiţi-vă, căci vremea trece iute şi noi zburăm (Ps

90, 10).Grăbiţi-vă, căci numai o clipă dacă veţi veni prea

târziu va fi pe veşnicie zadarnic.

16. „Acum vă caut Eu pe voi – zice Domnul Iisus.Acum vă chem Eu pe voi,acum vă aştept Eu pe voi,şi vă rog Eu pe voi,şi alerg Eu după voi...Dar vine ziua când voi Mă veţi căuta pe Mine...

Page 63: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 63

Iar Eu vă voi răspunde vouă atunci după cum Îmirăspundeţi şi voi Mie acum.

17. Mă veţi căuta cu ochii topiţi de lacrimi, cu su-fletul secat de orice linişte,

cu inima uscată de orice bucurie şi pace...Mă veţi căuta în toate părţile, în toate templele, în

toate cărţile, în toate adevărurile, în toate regiunile, întoate predicile, în toate, în toate...

Dar nu Mă veţi mai găsi niciodată, pentru că Mănesocotiţi şi Mă respingeţi acum.

18. Vor veni mulţi care vă vor zice: Iată-L peHristos aici sau pe Hristos dincolo...

Voi veţi alerga după ei şi veţi fi chinuiţi de nădejdeşi de deznădejde

zile şi nopţi,ani şi ani.V-aţi da atunci totul, ca să Mă auziţi, voi, care nu

daţi acum nimic pe Mine şi pentru Mine.Dar nu Mă veţi mai afla niciodată şi nicăieri.

19. Hohotele voastre de râs de azi se vor schimbaîn curând în hohote de plâns veşnic, deznădăjduit şiamar.

Urletele voastre de veselie de acum se vor schimbaîn urlete înspăimântătoare de durere şi de groază atunci.

Căci vă veţi pomeni în faţa prăpăstiei veşnice cuultima punte înapoi ruptă pentru totdeauna.

Şi cu ultima nădejde pierdută.Fiindcă azi Îl dispreţuiţi pe Dumnezeu, nesocotiţi

Page 64: Traian Dorz: Calea bunului urmas

64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Cuvântul Lui şi lepădaţi dragostea Lui nepreţuit descumpă şi de mare.“

20. Dragostea lui Hristos caută mereu şi mereu să-istrângă iarăşi pe toţi cei risipiţi de către vrăjmaşul şi decătre slugile lui dinăuntru şi din afară.

Iar vicleşugul diavolului caută numai ca să împrăştie.Şi vai, cât de mulţi îl ajută pe diavolul să împrăştieşi cât de puţini pe Domnul să strângă!Iisuse Doamne, Te rugăm, îndură-Te de noi.Amin.

Page 65: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 65

9. UNITATEA ŞI DEZBINAREA

1. Oricine face dezbinări printre voi împotriva în-văţăturii pe care aţi primit-o, acela este satană sau dinsatana (Gal 1, 9), oricine ar fi el.

Iar cine îl primeşte pe dezbinătorul se face părtaşpierzării lui (Mt 15, 14; II In 11).

Nu-i primiţi şi nu-i urmaţi (Mt 24, 24-26).Nici nu-i primiţi în casă, nici nu le spuneţi „Bun

venit“, ci alungaţi-i şi rămâneţi crezând cum aţi primitde la început (I Cor 15, 1; I In 2, 24; II In 6; Col 2, 6).

2. Cine are poruncă din afară şi îndemn dinlăuntrusă-L caute pe Domnul, să-I împlinească voia şi Cuvân-tul Său,

când are şi timpul şi are şi prilejul potrivit pentruaceasta,

dar nu-L caută şi nu-L ascultă,acela se face vinovat de respingerea harului dum-

nezeiesc.Şi adesea rămâne pierdut pentru totdeauna, fiindcă

nu cunoaşte vremea când este cercetat (Lc 19, 44).

Page 66: Traian Dorz: Calea bunului urmas

66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Un astfel de om, de cele mai multe ori, nu-L va maigăsi niciodată pe Domnul.

3. Cine păcătuieşte cu voia, după ce a primit cu-noştinţa Adevărului prin Cuvântul lui Dumnezeu,

adică după ce a aflat învăţătura prin care dragosteaDuhului Sfânt l-a născut din nou,

şi după ce a gustat din bucuriile Harului răscumpă-rător,

şi după ce s-a împărtăşit din binecuvântările Sânge-lui Crucii, în legământul credinţei dintâi (I Tim 5, 12),

acela, alipindu-se de alte învăţături, pe care nu leprimise, şi de alt duh, pe care nu-l avea înainte (Gal 1,6-9; II Cor 11, 3-4),

este pierdut sigur

şi pe totdeauna (I Cor 15, 2; Evr 10, 26-27).

4. Călcarea Cuvântului lui Dumnezeu, care îţi po-runceşte să nu-ţi părăseşti fraţii (Evr 10, 25),

este un păcat aşa de mare, încât niciodată nu maiare iertare, fiindcă este un păcat contra Duhului Sfânt.

O, ce grozav se va ispăşi un astfel de păcat!Şi cât de uşor îl fac mulţi!

5. Prin mândrie şi prin neascultare, acela care îi pă-răseşte pe fraţi este părăsit şi el de Dumnezeu şi deAdevăr.

Şi oricât le-ar mai căuta, nu le va mai găsi nicio-dată, căci este un lepădat (I Tim 4, 1; II Tim 3, 13; ICor 9, 27; II Cor 13, 5).

Page 67: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 67

Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sineînsuşi, neavând Duhul Sfânt.

Iar fără lumina Duhului Sfânt, el nu-L va mai recu-noaşte nici pe Hristos.

6. În toate vorbirile Sale, Mântuitorul, când vorbeaucenicilor sau norodului obişnuit, stătea jos (Mt 5, 1;13, 2; 15, 29; Lc 4, 20; 5, 3; In 8, 2 etc.).

Stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi, spre a le da tutu-ror o pildă că starea în smerenie este cea mai potrivită sta-re pentru oricine vrea să fie un urmaş al Domnului.

Şi cea mai odihnitoare.

7. Iisus stătea jos şi spre a le da o pildă mai alesacelora care vor avea dorinţa să ajungă învăţătorii alto-ra, căci mai ales aceştia nu trebuie să uite niciodată asta jos, adică a fi smeriţi.

A nu se înălţa mai presus de alţii.

8. Iisus stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi, şipentru ca oamenii să nu privească la o persoană, ci săasculte un adevăr.

Iar adevărul cu atât se înalţă mai luminos şi maiputernic, cu cât cel care îl propovăduieşte se coboarămai jos.

Adevărul străluceşte cu atât mai tare, cu cât vesti-torul lui ştie să se umbrească pe sine mai mult.

9. Să umblaţi în smerenie şi uniţi în frăţietatea

voastră,să staţi cu blândeţe de vorbă cu toţi oamenii,

Page 68: Traian Dorz: Calea bunului urmas

68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

să rămâneţi mereu smeriţi şi uniţi în frăţietateavoastră, pentru ca adevărul propovăduit de voi să fietotdeauna frumos

şi pentru ca Domnul, la vremea Lui, să vă înalţe (IPtr 5, 6).

10. Când va fi nevoie ca oamenii să afle ultimulvostru cuvânt şi ultima voastră părere,

atunci staţi în picioare.Adică spuneţi-vă cu îndrăzneală şi cu tărie ultima

voastră solie către ei.Şi aşa să vă despărţiţi de oameni.Ultima lor părere despre voi trebuie să fie impresi-

onantă, zguduitoare, neuitată.

11. Învăţaţi lucrurile mari ale lui Dumnezeu stândjos, cu toată sinceritatea, bunătatea şi bunăvoinţa.

Astfel adevărul propovăduit de voi va rămâne me-reu sus, atât în faţa oamenilor, cât şi a lui Dumnezeu.

12. Hristos nu-i cheamă la Sine pe cei care nu în-setează, pe cei care nu au dorinţă arzătoare şi puternicădupă liniştirea conştiinţei lor, după odihna sufletuluilor, după iertarea vieţii lor.

Fiindcă Domnul ştie că atâta vreme cât omul nusimte arşiţa setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bunăapă – tot nu va bea.

13. Dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acelasă ştie de acum şi să se bucure: are unde să meargă sprea-şi potoli setea sufletului însetat (Ps 107, 9).

Page 69: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 69

Are pe Hristos la Care se poate duce, încredinţatdeplin că la El găseşte cu adevărat o desăvârşită îndes-tulare în Apa Sa cea vie.

Şi o deplină potolire a setei sufleteşti în ea.

14. Dar când cineva doreşte Apa vie a lui Hristos,atunci el trebuie să asculte Cuvântul Domnului şi să vi-nă îndată ce aude chemarea Sa (Fapte 13, 32-33).

Căci şi aşa e destul de târziu.Şi aşa a amânat prea destul de mult.Trebuie să vină personal (Iez 18, 20).Nimeni altcineva nu poate veni în locul său, decât

el singur.Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Iisus şi

după darurile Lui.Trebuie, dacă vine, să bea.Căci dacă vine şi nu bea, vine zadarnic...

15. Dacă vine cineva la biserică şi nu-i atent...dacă vine la adunare, dar nu ia seama la ascultarea

Cuvântului...dacă vine la Hristos şi nu primeşte în inima sa Ha-

rul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa,atunci vine zadarnic.Fiindcă râurile darurilor sfinte revărsate acoloşi apele limpezi ale Harului Ceresc,şi izvoarele, şi şuvoaiele binecuvântărilor Domnuluise vor scurge pe lângă el, spre alţii.

16. Părtăşia cu Hristos este ceva cu totul personal.Nimeni nu va putea avea niciodată o deplină îm-

părtăşire cu Hristos prin altă persoană, străină,

Page 70: Traian Dorz: Calea bunului urmas

70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

după cum nimeni nu va putea bea niciodată apădintr-un izvor cu gura altuia,

ci numai cu propria sa gură.

17. Fiecare personal trebuie să creadă în Hristos,dacă vrea să aibă parte de mântuire prin Harul Său Sfânt,

după cum fiecare personal trebuie să mănânce pâi-ne, ca să i se astâmpere foamea sa.

18. Nu orice credinţă mântuieşte şi dă viaţă, ci nu-mai credinţa care vine din învăţătura adevărată a luiIisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.

Numai credinţa în răscumpărarea adusă de JertfaLui mântuitoare,

numai credinţa în Moartea şi în Învierea Luipentru noi,

numai credinţa în Mijlocirea lui Iisus la TronulMăririi,

numai credinţa în Dumnezeirea şi în puterea Luiveşnică.

19. Dacă Cuvântul lui Hristos locuieşte din belşugîn inima celui credincios, el va avea o inimă plină deînţelepciune, de iubire, de bunătate, de curăţie şi desmerenie.

Tot ce se va revărsa de la el spre alţii se va revărsadin plinătatea acestui conţinut

şi va fi mereu cald, iubitor, frumos, folositor şi rodnic.

20. Inima care este cu adevărat bună şi credincioasănu va scoate din ea nimic din obligaţie, nici din interes,

Page 71: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 71

nici din duh de ceartă, nici din slavă deşartă şi din ambi-ţie firească,

ci va scoate din lacrimi, din jertfe, din iubire, dintăcere, din străfundurile ei curate totul.

De aceea, tot ce iese dintr-o astfel de inimă va pă-trunde şi în inimile altora, mişcându-le.

Fiindcă inimile omeneşti au între ele un alt grai de-cât buzele.

Doamne, dă-ne acest grai şi acest auz!Amin.

Page 72: Traian Dorz: Calea bunului urmas

72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Iisus a venitIisus a venitIisus a venitIisus a venit

Iisus a venit o datăcând în iesle S-a născutdin Fecioara Preacurată,pentru-acest pământ pierdut.– Atunci El ne-a dat CuvântulSfânt al Tatălui Cerescşi S-a dat răscumpărarepentru toţi cei ce-L primesc.

Iisus vine-a doua oarăcând, la uşa fiecui,stă, şi bate, şi aşteaptăsă-L primească-n viaţa lui.– Atunci El, cui Îl primeşte,îi dă naşterea de susşi părtaş îl face Slaveiveşnice de care-a spus.

Şi Iisus, a treia oară,o să vină în curând,punând capăt fărdelegiişi cununile-aducând.– Atunci El, la fiecare,răsplăti-va pe deplinori cu veşnicu-ntuneric,ori cu veşnicul senin...

Page 73: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 73

10. DRAGOSTEA ŞI URA

1. Dragostea şi ura, când sunt mari şi adevărate,sunt amândouă sincere şi nu pot fi ascunse inimilor.

Iar ele îşi răspund una alteia la fel.Ochii sunt atunci numai o fereastră prin care ini-

mile se privesc şi îşi răspund.De aceea ochii nu pot minţi ca buzele.

2. Arta adevărată nu este numai aceea ce se aratăochilor – deşi este şi asta.

Nu este numai adevărul, sau numai bunătatea,sau numai frumuseţea, sau numai iubirea,– ci este toate acestea, împletite prin fiecare mani-

festare a fiinţei şi a expresiilor lor.Căci tot ceea ce este viu şi învietor este plăcut, fru-

mos şi apropiat. Iar ceea ce este aşa este neapărat necesarfiecărei fiinţe, căci aceasta îi întreţine oricui viaţa.

Aceasta este adevărata Artă.

3. Izvorului îi este tot atât de necesar să curgă cumîi este necesar omului să bea din el.

Page 74: Traian Dorz: Calea bunului urmas

74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Sufletului însuşi îi este neapărat necesar să fie bun,după cum şi alţii au nevoie de bunătatea sa.

Răutatea omului rău este o crimă în primul rândîmpotriva lui însuşi.

4. Când într-un suflet credincios trăieşte puternicHristos,

atunci din adâncul lui va izvorî apa vie a bineface-rilor neîntrerupte şi puternice.

Harul lui Dumnezeu care îi umple viaţa este de oaşa trăire, încât nu mai poate fi reţinut, să nu se reverseîn orice lucru şi cuvânt bun spre alţii.

Trebuie să ţâşnească, fiindcă nu poate altfel, căciDuhul Sfânt este totdeauna viu şi lucrător.

5. Omul Duhului Sfânt vorbeşte nu pentru că nupoate să tacă şi nu doar pentru a spune orice,

ci pentru că are neapărat ceva sfânt de spus.Pentru că are de adus o solie sfântă,are de mărturisit un adevăr ceresc,are în el ceva ca un fulger sau ca un trăsnet.Aşa este plinătatea Duhului.

6. După ce a spus exact ce trebuia şi exact cât tre-buia, atunci el tace.

Tace, lăsând să lucreze mai departe adevărul grăit.Să vorbească solia spusăşi să lumineze fulgerul arătat.Căci numai cine ştie să vorbească ce trebuie şi cum

trebuie,acela ştie să şi tacă apoi la timp.

Page 75: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 75

7. Omul Duhului Sfânt nu scrie numai pentru cănu-i în stare să lucreze altceva, ci scrie numai atunci şinumai ceea ce simte că nu poate să nu scrie. Fiindcăeste mânat şi împins de puterea Duhului Sfânt din el.

Simte că i-ar plesni inima dacă n-ar spune ceea ce is-a dat să spună.

Că l-ar apăsa un munte dacă n-ar da afară ceea ceclocoteşte în adâncul ei, ceea ce arde şi se umflă acolo.

Aceasta este inspiraţia adevărată.Acela nu tace, pentru că nu poate să tacă, chiar da-

că ar trebui să îngheţe de frig. Şi să moară de foame.

8. Omul Duhului Sfânt nu va face binele pentru casă i se facă înapoi întocmai,

cum nici izvorul nu-şi revarsă apa pentru ca să i semai aducă iarăşi înapoi,

nici măcar ca cei ce-o beau să-i mulţumească învreun fel.

9. Omul bun va fi bun nu de ochii oamenilor,ci şi în mijlocul nopţii sau al pădurii singuratice el

va fi tot ca în mijlocul privirilor mulţimii.Şi în gândurile lui tainice, şi în odăiţa lui ascunsă,

el va fi tot ca în biserică sau în adunarea sa.Aşa este omul bun. Nu poate fi altfel.

10. Omul Duhului Sfânt va trăi în lumină, va umblaîn curăţie, va lucra în sfinţenie şi va împărţi cu dreptate,căci nu poate să lucreze decât astfel.

Când totul este curăţit în el, atunci totul la el va ficurat.

Page 76: Traian Dorz: Calea bunului urmas

76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Totul fiind luminat, totul va fi luminos.Totul fiind descoperit, el nu are nimic de ascuns.Râul care curge prin el din Hristos fiind viu, vie

este şi apa pe care el o dă altora.Şi viaţa se simte în tot ce se revarsă din inima lui.Astfel lucrurile lui nu sunt numai vorbe şi numai

artă, numai idei şi numai imagini sau sunete plăcuteochilor, urechilor sau minţii omeneşti,

ci sunt fior şi putere...hrană inimii şi înviorare duhului,adică viaţă!Viaţă care creşte şi înnoieşte viaţa şi în alţii, creând

mereu creatori.Aşa este şi aşa trebuie să fie un om al Duhului

Sfânt.

11. Trăirea omului duhovnicesc nu se uzează prinîntrebuinţarea ei continuă, nu-şi pierde valoarea ei întimp,

nici nu-şi scade puterea, dacă iau mereu din ea totmai mulţi şi tot mai mult.

cum nu scade un râu puternic care satură toate gro-pile, toate vasele şi toată setea şi trebuinţele cetăţilor peunde trece, fără să-i scadă niciodată nici albia, nici lim-pezimea, nici puterea din cauza aceasta.

Aşa râuri creează Hristos, Fluviul Unic şi Veşnic alVieţii.

Şi aşa sunt şi râurile create de acest Fluviu prinDuhul Sfânt.

Aşa sunt sufletele prin care curge şi se revarsă înlume Hristos.

Page 77: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 77

12. ...O, voi, râuri pe care se revarsă Hristos spreoameni, fiţi cu mare băgare de seamă şi grijă; puneţi obună stavilă totdeauna şi din timp apelor lumeşti, fireştişi drăceşti (Iac 3, 15).

Căci numai o mică şuviţă de fire veche şi de do-rinţă păcătoasă dacă se va strecura în apa curată a râv-nei voastre pentru Hristos, aceasta va putea strica şiotrăvi, până la urmă, totul.

13. Numai un singur ban furat vă poate nimici omulţime de bani câştigaţi pe dreptate.

Numai un singur defect primit în inimă vă poatenimici râuri de calităţi bune.

Numai un singur păcat al desfrânării poate nimici oviaţă întreagă de curăţie şi de înfrânare.

Numai o singură neascultare poate nimici o slujbăîndelungată, cu nenumărate jertfe şi osteneli.

Şi numai o învăţătură rătăcită vă poate pierde totadevărul drept.

Căci păcatul este un lucru îngrozitor de puternic,de spurcat şi de otrăvitor.

14. Aţi auzit că s-a spus: Fiecare lucru are un duh.Şi fiecare trimis are un duh.

Dincolo de scris sau de cuvânt,dincolo de lucrare sau de omexistă un duh,şi acesta este cel ce face tot ce se face.Omul e numai unealta.

15. Există oştiri de duhuri releşi oştiri de duhuri bune.

Page 78: Traian Dorz: Calea bunului urmas

78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Duhuri în slujba lui Dumnezeusau duhuri în slujba diavolului,lucrând ori pentru mântuirea oamenilor, ori pentru

pierderea lor,pentru adevăr sau pentru minciună,pentru bine sau pentru rău.Şi fiecare dintre noi ajunge rob al unui duh în sluj-

ba căruia se lasăşi în măsura în care se lasă, prin voinţa sa proprie,

stăpânit de el,se face părtaş lucrării acelui duh.

16. Nimeni nu poate spune „Hristos este Domnul“decât dacă este stăpânit de Duhul Sfânt (I Cor 12, 3).

Şi cu cât se predă mai deplin în stăpânirea SfântulDuh, cu atât omul spune mai mult şi mai frumos, maiconvins şi mai puternic că Iisus Hristos este Domnul.

17. Nimeni nu poate să spună: „Iisus este anatema“,sau: „Nu este rai şi nu este iad“,sau: „Nu este Dumnezeu“, sau: „Nu a fost Hristos“decât prin duhul cel rău.Şi cu cât cineva va fi robit mai mult de duhul rău,

cu atât mai mult sărmanul om va zice şi va face maimult răul acesta.

18. Voi, toţi cei care vreţi să aflaţi adevărul despre unduh, priviţi roadele care rămân acolo unde lucrează el.

Priviţi sub frunzele vorbelor frumoase spuse de om,priviţi sub poleiala înfăţişării din afară a omuluişi veţi vedea mereu roadele duhului său.

Page 79: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 79

Sub masca văzută priviţi, ca să vedeţi faţa adevă-rată a omului; şi atunci veţi recunoaşte desluşit dacătrebuie să primiţi sau să respingeţi duhul care vine prinacel om.

19. Semnul că îi este dat cuiva Duhul Sfânt esteacesta: dacă Iisus este proslăvit prin el.

Până când cineva nu Îl proslăveşte şi până nu-Lînalţă pe Hristos prin cuvântul şi prin faptele sale, el nupoate să aibă Duhul Sfânt.

20. Cine are Duhul Sfânt, acela nu face altceva de-cât Îl proslăveşte pe Iisus:

nu numai prin cuvintele lui sau prin scrisul său,nu numai prin cântările şi prin rugăciunile sale,– ci mai ales prin viaţa zilnică şi prin faptele sale

zilnice, smerite şi adânci, făcând ca lucrarea Domnuluisă crească şi în număr, şi în unitate, şi în binefaceriacolo unde lucrează el.

O, Duhule Sfinte, ajută-ne la aceasta!Amin.

Page 80: Traian Dorz: Calea bunului urmas

80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. CUVÂNTUL ŞI DUHUL

1. Vreţi să ştiţi dacă o adunare are Duhul Sfântsau nu?

Vreţi să cunoaşteţi dacă o familie, o lucrare, un omare Duhul Sfânt sau nu?

Aceasta este foarte uşor de aflat!Veţi cunoaşte asta după proslăvirea lui Hristos în

fapte,după mulţimea binefacerilor, a armoniei frăţeşti, a

roadelor bunătăţii ascultătoare în Duhul Sfânt prin easau prin el.

2. Vai de cei care nu cercetează, ci primesc tot cabun (I Tes 5, 21).

Aceştia vor primi multă minciună ca adevăr. Şimulte rele ca bune.

Cine aude bine, să înţeleagă bine şi să aleagă bine.

3. Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit.Nu-şi preţuiesc cuvântul, de aceea nu-şi preţuiesc

nici tăcerea. Şi încep din nou cu altceva.

Page 81: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 81

Ei înşişi ştiind cât de fără valoare le este cuvântul,nu şi-l respectă, nu şi-l ţin. Şi nu şi-l preţuiesc ei, înprimul rând. Îl spun prea mult, iar ceea ce este prea

mult se devalorizează.Aşa este cu cuvântul omenesc...

4. Cuvântul lui Dumnezeu are şi tăcerea lui.Căci Dumnezeu nu vorbeşte necontenit omului şi

nu-i spune prea mult.După ce îi spune fiecărui om ce are de spus, El tace.Şi-l lasă apoi pe om să vorbească el, prin faptele şi

prin viaţa sa.Să arate omul cât a înţeles din cât a auzit.

5. Dumnezeu tace şi aşteaptă liniştit până când fie-care om va spune tot ce are de spus şi va arăta tot cepoate să facă.

Îl lasă pe om să scrie ce poate scrie. Şi aşa cumvrea el să scrie.

Aşteaptă ca omul să arate tot ce este în stare să facăşi cum este în stare să lucreze.

6. Omul termină cu tot ce-a avut de spus după ceîşi strânge buzele şi îşi închide ochii.

După ce îşi aşază mâinile pe piept şi tace pentrutotdeauna.

Atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăşi, încă o da-tă, fiecărui om şi îi va da atunci întocmai răspunsul pecare-l merită

după cum i-a vorbit şi omul Lui.

Page 82: Traian Dorz: Calea bunului urmas

82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

7. Dumnezeu nu mai are de acum nimic, nici de adă-ugat, nici de scos din spusele Sale şi din Cuvântul Său.

Acum El ascultă şi tace, luând seama la tot ce arede spus fiecare om şi toată omenirea, ca răspuns la ceeace i-a spus El în Biblia Sa.

Pe urmă va răsuna Glasul Lui.Dar ce glas (Ps 29, 3-8; Dan 10, 6; Apoc 1, 15)!Şi fiecare îşi va auzi în el răspunsul veşnic la fap-

tele sale.Acel răspuns pe care va simţi că-l merită.

8. Hristos împarte şi desparte mereu, în timp şi înîntindere, pe toţi oamenii, în una sau alta din cele douăpărţi: unii care cred şi zic: „Este Hristos“,

iar alţii care tăgăduiesc şi nu cred, spunând: „Nueste Dumnezeu“.

9. Unii spun: „Hristos este Dumnezeu“ şi I se în-chină cu credinţă şi evlavie;

iar alţii spun: „Nu, Hristos n-a fost nici măcar opersoană istorică. N-a fost şi nu este decât un mit şi oamăgire“.

Aşa-i desparte Hristos pe oameni încă de pe acum,pentru veşnicie.

10. Locul tău veşnic, la dreapta sau la stânga Dom-nului, în lumină sau în întuneric, în slavă sau nefericire,ţi-l alegi tu singur,

poate chiar în clipa asta,dar singur,

prin credinţa sau prin necredinţa ta faţă de Hristos.

Page 83: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 83

Alege viaţa, alege credinţa, alege-L pe Hristos, dra-gul meu, chiar acum, până nu va fi prea târziu.

11. Atât cuvintele, în litera lor, cât şi înţelesul duhuluiScripturii sunt Adevăr şi ele se descoperă ca Adevăr.

Dar se descoperă numai acelora care au cugetulsincer şi duhul smerit.

12. Tot omul cu spiritul împotrivitor nu face altce-va decât să forţeze Scriptura şi litera ei, spre a-şi susţinefaptele sale de dezbinare, de tulburare, de mândrie şi dezăpăceală religioasă.

Aceasta este trista dovadă despre nebunia şi înşelă-ciunea în care îi duce duhul neascultării şi mândriei peoameni.

Neascultarea este: jumătate din interesul mândriei,iar jumătate din sărăcia necunoştinţei.

13. Nu numai într-un norod sau într-o familie,ci chiar într-unul şi acelaşi sufletse face dezbinare din pricina lui Hristos când pă-

trund în adânc Cuvintele Sale.E despărţirea dintre lumină şi întuneric,dintre bine şi rău,dintre minciună şi adevăr.Acestea nu pot sta niciodată împreună.

14. Lui satan totdeauna îi plac situaţiile încurcate.Îi place mintea tulbure, inima întunecată şi duhul

de amestecătură.

Page 84: Traian Dorz: Calea bunului urmas

84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Îi place să facă gândurile întunecate, stările nebu-loase, ideile îndoielnice, fiindcă în această vraişte pes-cuieşte satan cel mai bine.

Nu iubiţi aceste stări. Ieşiţi cât mai curând din ele.

15. Rare sunt sufletele care iubesc chiar întune-ricul gol.

Care se dau pe faţă şi cu totul de partea răului,cu conştiinţa trează că fac răul numai din pornireapentru rău.

Tuturor oamenilor le place să se scalde în apa stă-tută şi călduţă de la marginea cinstei, a adevărului şi acredinţei.

Le place să aibă o fantomă de credinţă,o formă a ei din afară, dar fără a fi ea adevărată

înăuntru.Le place să se gândească la ceea ce simt bine că ar

trebui să fie.Se complac în situaţii de amestecătură, întocmai

cum se complace şi satana.

16. Când se impune Adevărul,când răzbate şi biruie lumina,atunci se face dezbinarea, împărţirea, alegerea.Sigur şi fără întârziere.Cel rău şi cei răi trec atunci hotărât deoparte şi iau

categoric atitudine împotriva lui Hristos.Însă pentru că nu le convine nici să spună, nici să

recunoască Adevărul, căci îl urăsc,ei îi pun un alt nume şi-l osândesc aşa.

Page 85: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 85

17. Celor care trec de partea lui Hristos li se ia, înclipa trecerii acesteia, de peste conştiinţă întreaga pova-ră simţită atât de greu până atunci.

Iar puterea Binelui şi Lumina Adevărului de cares-au alipit – chiar şi dacă ar aduce urmări primejdioasepentru viaţa lor –

le dă toată tăria de care au nevoie pentru lupta şipentru biruinţa lui Hristos.

18. Trecerea hotărâtă de partea Adevărului, pe pă-mânt, cere uneori jertfe mult mai mari decât jertfa vieţii

şi mult mai grele decât jertfa morţii.

19. Pe pământ, mulţi oameni au voit să-L prindă peHristos.

Au crezut că Hristos este în cărţi.Au strâns cărţile şi le-au ars, încredinţaţi că-L vor

nimici pe Iisus,dar n-au putut să-L prindă.

20. Mulţi alţi oameni au crezut că Hristos stă înadunări şi în indivizi.

Au spulberat, au închis, au omorât fără cruţare,au ars pe ruguri,au tras pe roată,au tăiat munţi de capete cu sabia,dar n-au putut să-L prindă pe Hristos.După fiecare măcel, după fiecare prigonire, Hristos

Se ridica mai puternic şi mai impunător, în ciuda tutu-ror celor ce voiseră să-L prindă.

Slavă veşnică Lui!Amin.

Page 86: Traian Dorz: Calea bunului urmas

86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Sunt bunuri mai de preţSunt bunuri mai de preţSunt bunuri mai de preţSunt bunuri mai de preţ

Sunt bunuri mai de preţ ca viaţaşi trebuie privite-aşa;– acestea, fiul meu, să-ţi fiemai dragi ca tot ce vei avea.Nimic să nu le-ntreacă-n tine,căci pentru preţul lor cel greu,te va lovi şi conştiinţa,te va lovi şi Dumnezeu.

Sunt clipe mai de preţ ca veciişi tu să ştii să le-nţelegi;– pe-acestea, fiul meu, se cerecel mai dintâi să le alegi.Căci dacă una o vei pierde,ai să te-nvinui cel mai greu;te va mustra şi conştiinţa,te va mustra şi Dumnezeu.

Sunt oameni mai de preţ ca lumeaşi trebuie să-i ştii când sânt;– pe-aceştia, fiul meu, să-i cauţimai mult ca aurul cel sfânt.Căci de se duc şi tu nu-i aflisă le urmezi cuvântul greu,te va-nfrunta şi conştiinţa,te va-nfrunta şi Dumnezeu...

Page 87: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 87

12. UCENICUL ŞI PRIGONITORUL

1. Niciodată nu va putea nimeni să pună mâna peIisus, să-L prindă

– cum nu poate nimeni să pună mâna pe soare saupe vânt,

cum nu poate prinde energia universului,căci Hristos este mai mult decât toate acestea.

2. Ce absurditate, ce neghiobie, să-şi poată închipuiomul că este cu putinţă să-L prindă şi să-L nimiceascăel pe Dumnezeu!

Hristos nu-i Biblia Sa. El a fost şi înainte de ea. Şiva fi şi după ea.

Chiar dacă ar nimici oamenii Biblia, El tot va stră-luci veşnic, căci mai are alte o mie de căi prin care săSe facă iubit şi cunoscut de cei cu suflete curate.

3. Hristos nu-i nici Biserica Sa. Este în ea, darnu-i ea.

Page 88: Traian Dorz: Calea bunului urmas

88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Chiar dacă toate bisericile şi adunările Sale ar fi în-chise şi dărâmate, aceasta nu va restrânge cu nimic lu-crarea lui Hristos.

Pentru că El nu are un loc mărginit, ci este pretu-tindeni, ca soarele, dar şi mai mult.

4. Peştera sau pustiul,locul de muncă sau priciul de închisoare,gândul sau cuvântul,toate acestea pot fi, în cazuri de nevoie, tot atâtea

altare sfinte de pe care se poate aduce jertfa iubirii cu-rate pentru Cer, pentru Hristos.

Şi de pe toate acestea, Hristos poate primi aceastăjertfă deplin şi fericit.

Numai inima care o aduce să fie curată.

5. Nimeni nu va putea niciodată să pună mâna peDumnezeu, spre a-L nimici, spre a-L opri, spre a-L în-chide.

Dar Hristos va pune mâna, cu siguranţă, pe toţivrăjmaşii Săi văzuţi şi nevăzuţi.

Iată, toată istoria este martoră despre aceste lucruri.Ce s-a ales până azi de toţi vrăjmaşii lui Hristos?Însă puţini sunt înţelepţii care să înveţe înainte

de a păţi.

6. Cinste vouă, aprozilor, oameni cu suflet cinstit,care aţi fost în stare să judecaţi drept poruncile pe caretrebuia să le executaţi.

Şi, în măsura în care v-au angajat şi pe voi, nu v-au

Page 89: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 89

întunecat mintea şi nu v-au nimicit personalitatea şivoinţa sănătoasă,

– ci le-aţi refuzat.

7. Cinste vouă, aprozilor, oameni simpli şi curajoşi,care aţi fost gata să răspundeţi mai degrabă deneexecutarea unui ordin nesocotit şi nedrept, dat împo-triva Celui Nevinovat,

decât să faceţi, conştienţi, nelegiuirea de a-L arestape Hristos.

Cinste vouă, care aţi fost gata să suportaţi mai bineosânda legii omeneşti decât osânda conştiinţei voastreşi osânda lui Dumnezeu.

8. Voi să nu vă faceţi părtaşi păcatelor altora, careîşi apără cu voi situaţiile şi averile lor împotriva Drep-tăţii şi Milei cereşti care vine să vă ajute tocmai pe voi,în primul rând,

adică împotriva lui Hristos, împotriva Binefăcăto-rului vostru;

fiindcă numai cei blestemaţi au interesul ca Hristossă tacă.

Nu-i ajutaţi!

9. O, voi, toţi cei care Îl urâţi pe Hristos, de ce nuveniţi o dată măcar să-L auziţi şi voi, cu urechile voas-tre, vorbind!

De ce nu vreţi oare, înainte de a căuta să-L prin-deţi, să-L ascultaţi şi voi măcar o dată?

V-aţi încredinţa şi voi atunci că niciodată n-a maivorbit cineva astfel.

Page 90: Traian Dorz: Calea bunului urmas

90 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi v-aţi mântui şi voi, crezând în El. Nu v-aţiosândi, condamnându-L.

10. Glasul lui Hristos este cu totul altfel decât toatecelelalte pe care voi le-aţi auzit până acum;

nimeni n-a mai putut vorbi pe lume aşa ca El.Voi, care aţi ascultat predici, pastorale, mesaje, cu-

vântări,voi, care aţi ascultat extaziaţi glasul filosofiei, al

muzicii şi al poeziei,voi, cei care aţi ascultat vocea îngerilor, a stelelor

şi a oamenilor,veniţi să-L ascultaţi acum pe Hristos.Şi spuneţi apoi, dacă aţi mai auzit vreodată ceva

asemenea cuvintelor Lui.

11. Voi, care aţi auzit glasul dulce al copiilor voştrifericiţi,

voi, care v-aţi îmbătat simţurile şi mintea de che-mările plăcute ale prietenilor voştri doriţi şi neuitaţi,

voi, care v-aţi înfiorat de fericire, ascultând şoap-tele dorite şi negrăit de dulci ale fiinţei pe care o iubiţimai mult decât orice pe lume,

în stările voastre cele mai fericite,veniţi să-L ascultaţi, după toate acestea, pe Hristos,

vorbindu-vă în taina şi apropierea inimii voastre.Nici un alt glas nu este ca al Lui.

12. Facă harul lui Dumnezeu să vă apropiaţi şi voi,toţi cei care nu v-aţi apropiat încă de Hristos,

şi să aveţi şi voi fericirea să-L ascultaţi

Page 91: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 91

şi să-L cunoaşteţi, să-L iubiţi şi să-L urmaţi.Cred din toată inima mea că aceasta este unica fe-

ricire.Cred din toată inima mea că nu mai există alta

asemenea ei.

13. Când răutatea îşi face loc într-un om, toate ori-zonturile lui se îngustează,

toate gândurile lui se strângşi toată inima lui ajunge robită tiranic numai de un

singur sentiment fioros: ura.

14. Ura apoi îi otrăveşte omului toate sentimentele,fiindcă îi înveninează inima, izvorul simţămintelor.

Ura deformează caracterul,schimonoseşte chipul,întunecă gândirea, subjugând-o,înveninează limba şi cuvântul,robeşte întreaga fiinţă a omului şi-l duce sub stăpâ-

nirea celui mai fioros demon,care îl foloseşte apoi la cele mai cumplite grozăvii.Nu urâţi!

15. Omul care urăşte nu mai e om, – ci drac.Fiindcă nu există rău pe care acesta să nu fie în sta-

re să-l facă.Nu există crimă de care acesta să se îngrozească, să

n-o poată comite.Nu există nelegiuire de care să nu fie capabil.Nu există trădare, nu există nimicire, nu există

batjocură de care să se mai ferească omul care urăşte.

Page 92: Traian Dorz: Calea bunului urmas

92 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Nu există ceva atât de nevinovat, atât de sfânt, atâtde drept, de omenesc sau de dumnezeiesc

pe care omul care urăşte să nu fie în stare a-l ne-cinsti.

Nu urâţi!

16. Dacă mai este nevoie şi de vreun principiu, devreo justificare, de vreun motiv în numele căruia omul-de-mon să poată face toate grozăviile de care este în stare,

atunci tatăl său – diavolul – îi ţine totdeauna la în-demână un astfel de motiv, care să-l „mulţumească“ şisă-l „acopere“.

17. Omul-demon e în stare a se acoperi chiar şi cuCuvântul şi cauza lui Dumnezeu (In 16, 2).

Pentru că şi astfel de monştri au nevoie uneori să-şijustifice faţă de ei înşişi ceea ce fac – spre a se puteasuporta şi încuraja în ceea ce săvârşesc.

Altfel diavolul n-ar putea face din ei şi cu ei tot ce-ea ce are nevoie să facă.

18. Cei ce urăsc totdeauna se înşală pe ei înşişi.Întunecaţi de ură şi orbiţi, ei nu mai pot cunoaşte

niciodată realitatea.Şi neputând gândi la două lucruri deodată, se pierd

singuri în prăpastia în care merg conştienţi şi voit.

19. Poporul nu cunoaşte multe legi,nici multă ştiinţă,nici filosofie înaltă,nici interpretări încurcate,

Page 93: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 93

dar are de la Dumnezeu un mare dar: intuiţia, adicăacel al şaselea simţ, înnăscut în inima lui,

şi care îi arată totdeauna, la răscruci de istorie,drumul cel bun.

20. Atunci când poporul nu-i forţat să ia o altă cale,împotriva intuiţiei sale, el nu se înşală.

Dacă este lăsat să meargă liber pe calea pe care şi-oalege singur, poporul totdeauna Îl alege pe Hristos şi nurătăceşte.

De aici a rămas vorba: „Ţineţi ca poporul, ca să nurătăciţi“.

Doamne, luminează totdeauna popoarele!Amin.

Page 94: Traian Dorz: Calea bunului urmas

94 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

13. LIBERTATEA ŞI ROBIA

1. Înţeleaptă este vorba: Voinţa poporului este vo-inţa lui Dumnezeu.

Conducătorii de popoare, cât au ţinut seama deaceste lucruri, n-au avut a se căi niciodată.

Numai când voinţa poporului a fost călcată în pi-cioare, neţinută în seamă şi forţată,

atunci s-a ajuns la greşeli uriaşe, care s-au răzbunatapoi crâncen asupra tuturor.

2. Totdeauna se înşală amar acela ce nesocoteştenorodul, batjocorindu-l.

Dispreţul faţă de norod,şi faţă de credinţa lui,şi faţă de nevoile şi drepturile lui,şi faţă de dreptatea şi de libertatea luitotdeauna se răzbună cumplit pe cei care privesc

norodul ca pe ceva vrednic de dispreţ şi se poartă faţăde el nedrept şi necinstit.

Page 95: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 95

3. Fiii mei, fraţii mei, părinţii mei,iubiţi neamul din care v-aţi născut, cu tot sufletul

vostru şi în tot ce faceţi urmăriţi ridicarea lui,mângâierea lui,mântuirea lui şi fericirea lui. Nu vă rupeţi de noro-

dul vostru, nici de credinţa lui, nici de speranţele lui,ci vă rupeţi numai de păcatele lui.Ca, printr-o trăire înaltă şi sfântă, să-i puteţi fi de

folos poporului spre o tot mai înaltă rodire a lui în faţalumii şi în faţa lui Dumnezeu.

4. Conştiinţa unui popor sunt fiii lui cinstiţi şi cre-dincioşi.

Cu cât sunt mai mulţi şi mai hotărâţi credincioşiidin mijlocul unui popor

şi cu cât sunt mai ascultaţi,cu atât viaţa poporului lor întreg va fi mai curatăşi legile lui mai drepte,şi libertatea lui mai deplină,şi istoria lui mai frumoasă,şi traiul lui mai fericit.

5. Nici un popor, ca şi nici un om, nu-i lipsit deconştiinţă.

Dacă glasul acestei conştiinţe este ascultat, groză-via este ocolită şi pasul spre păcat rămâne nefăcut.

Dacă glasul conştiinţei este dispreţuit şi înăbuşit,prăpastia nu mai poate fi ocolită, iar ispăşirea va fi, si-gur, tot atât de grea ca şi nelegiuirea ce s-a înfăptuit.

6. Numai omul care a venit la Hristosşi cunoaşte naşterea din nou, – numai acela mai are

Page 96: Traian Dorz: Calea bunului urmas

96 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

lumina şi măsura să ştie unde este şi cum se pregăteşterăul, spre a-l opri.

Numai el are curajul de a osândi păcatul. Şi putereade a lupta împotriva răului.

O, ce mare nevoie este ca un astfel de om să fie as-cultat, iar nu ucis...

7. Singurii care mai strigă şi se mai ridică împotri-va nelegiuirilor şi a stricăciunii sunt doar cei care auvenit la Iisus, cei cu adevărat credincioşi,

cei care Îl cunosc pe Domnulşi care se silesc să facă voia Lui, umblând în drep-

tate, în cinste şi în neprihănire.Ei sunt cei mai necesari oameni pentru lumea asta.

8. Omenirea, ca un om robit cu totul păcatului,nu-şi mai ascultă propria sa conştiinţă.

Şi nu mai ascultă mustrările şi chemările de în-toarcere,

ci caută să-şi înăbuşe conştiinţa, zugrumându-şi-o,luând toate măsurile oprimării celor credincioşi.

De aceea, nimeni nu-i este mai nesuferit lumiiacesteia decât acei care mărturisesc despre ea că fapteleei sunt rele.

Dar nici mai necesari pentru omenirea întreagă caaceştia nu mai este nimeni.

9. Oamenii ar trebui să se bucure de cei credincioşişi să-i suporte, ţinând seama de cuvintele lor, căci atâttimp cât omenirea îi mai are pe cei credincioşi, nădej-dea mântuirii ei nu-i pierdută,

Page 97: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 97

cumpăna ei nu s-a aplecat chiar cu totul sprepierzare.

Dar când omul nu mai are nici o opoziţie, e ca şicând căruţa nu ar mai avea nici o piedică şi caii niciun frâu.

Atunci cine să mai ocolească din timp primejdia?Şi cine să mai împiedice la timp prăbuşirea?

10. Când într-un popor nu mai există oameni te-mători de Dumnezeu, cine să mai sfătuiască lumea? Şicine să mai protesteze, înştiinţând şi oprind la timp ne-dreptatea, spre a nu se făptui?

Spre a nu veni apoi pedeapsa lui Dumnezeu, careurmează totdeauna nedreptăţii?

11. Nu-i urâţi pe cei credincioşi dintre voi şi nu do-riţi ca ei să fie nimiciţi!

Ei sunt sarea pământului (Mt 5, 13).Doar ei mai împiedică putreziciunea şi nimicirea

voastră totală.Până când încă mai sunt ei, voi mai puteţi avea nă-

dejde de mântuire.

12. Când cei buni nu vor mai fi, cine să se mai roa-ge oare lui Dumnezeu pentru ceilalţi?

Şi cine să mai frâneze prăbuşirea?Şi cine să se opună răului, şi cine să îndemne la

bine,pentru a face ca viaţa să mai fie cu putinţă de trăit

pe pământ?Iubiţi-i şi ocrotiţi-i pe oamenii buni.

Page 98: Traian Dorz: Calea bunului urmas

98 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

13. Va veni în curând şi ziua când oamenii evlavi-oşi nu vor mai fi

şi numai după aceea veţi vedea ce au însemnat eipentru voi toţi.

14. În toate cazurile de abateri, nici o lege din lume nuosândeşte pe om înainte de a-i da posibilitatea să se apere

şi, dacă poate să-şi îndreptăţească fapta, apărân-du-şi-o şi motivând-o, se ţine seama de aceasta.

Numai unde judecătorii sunt nelegiuiţi şi alcătuirealegii este nedreaptă, doar acolo nu-i aşa.

15. Omenirea are, de fapt, două feluri de legi dupăcare se conduce: unele scrise, altele nescrise.

După cele scrise îşi judecă prietenii; după celenescrise îşi judecă duşmanii.

16. Legiuitorul criminal crede că şi-a putut acoperifaţa şi şi-a putut spăla mâinile – cum a crezut şi Pilat –când, osândeşte pe nevinovat, doar cu o spoială de ar-gumente.

Căci conştiinţa, şi aşa, crede el, nu se poate vedeade pe stradă şi nu se poate şti de către mulţime.

Dar fărădelegea pe care n-o spală Hristos n-o poateacoperi nici zidurile, nici casele de fier, nici cenuşa,nici istoria, nici mormintele.

Şi aşa este fărădelegea săvârşită împotriva luiHristos şi împotriva celor nevinovaţi ai Lui.

17. Cei săraci sunt totdeauna cei mai batjocoriţi decei îngâmfaţi.

Page 99: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 99

Săracii sunt socotiţi totdeauna cei mai proşti, cei maiînapoiaţi, cei mai vrednici de dispreţ şi cei mai incapabili.

Dintre ei se crede că nu poate ieşi nimic bun.Dintre ei se zice că nu se poate ridica nici un proroc.Dintre ei – după părerea fariseilor – nu pot ieşi decât

banalităţi, decât criminali, decât pleavă şi oameni de nimic.Numai Dumnezeu Şi-i alege pe ei.Şi ce aur divin a descoperit în ei!

18. Dumnezeu, Care totdeauna a biciuit cu asprimenebunia îngâmfării omeneşti, a lucrat, în înţelepciuneaşi puterea Lui, mereu împotriva ei, ţinând cu cel slabcontra celui tare.

Şi cu cel din urmă împotriva celor dintâi.

19. Dumnezeu, pentru că venise să-I mântuiască pe toţioamenii, trebuia să înceapă cu cei mai din urmă (Mt 20, 8).

Fiindcă voia să-i ridice pe toţi oamenii, trebuia săînceapă cu cei mai de jos (Mt 20, 28).

Şi fiindcă trebuia să împlinească tot ce era scris(Mt 13, 14; 4, 13-17), a început din Galileea.

20. Gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oa-menilor şi căile Lui nu sunt căile lor.

Căci El alege pe cele smerite pentru a le face de ru-şine pe cele tari

şi alege pe cele din urmă, spre a le întrece pecele dintâi,

pentru ca toată slava să fie în întregime numai aLui, Singurul Care este vrednic de ea.

Acum şi în vecii vecilor.Amin.

Page 100: Traian Dorz: Calea bunului urmas

100 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Numai în luminăNumai în luminăNumai în luminăNumai în lumină

Numai în lumină umbra ta ţi-o vezi,fără de lumină nu vrei să ţi-o crezi;– până n-ai puternic Duhul lui Hristos,nu vei recunoaşte că eşti păcătos.

Numa-n calea dreaptă vezi ce e cotit,fără ea nu ştie nimeni că-i greşit;– fără-o-nvăţătură sănătos dreptar,omu-i ca pe-o mare, noaptea, fără far...

Numa-n unitatea fraţilor mergi drept,fără ei mergi numai drumul ne-nţelept,între fraţi eşti pururi binecuvântat,fără ei poţi merge numai la păcat.

Numai cu acestea omul e-n Hristos,omul fără ele este-un mincinosşi-nşelat se duce către-un orb pustiuşi-o să vadă asta numai prea târziu...

Page 101: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 101

14. A CERCETA SAU NU

1. Nu-i este permis nimănui să facă afirmaţii necon-trolate. Nu-i este permis mai ales aceluia care îi învaţă pealţii, care-i judecă pe alţii, care-i combate pe alţii.

Nu-i este permis mai ales aceluia care spune altora:„Cercetează bine!...“

2. Cei care nu cercetează niciodată bine, tocmai ei,care nu văd deloc cu ochii credinţei, se pretind că ştiutotul cu privire la Hristos.

Pentru că nu sunt născuţi din nou, ca să-L cunoascăpe Iisus şi să ştie unde este El, ei cred că Hristos este„colo şi colo“ sau nu este nicăieri.

Pretind că El este „aşa şi aşa“. Sau că nu este deloc!Ce nebunie este în această îngâmfare neştiutoare!

3. O, ce nimic sunt oamenii care se cred singuri căsunt ceva...

O, ce înguşti şi proşti pot fi cei care se pretind căau în întregime numai ei toată ştiinţa lui Dumnezeu!

Page 102: Traian Dorz: Calea bunului urmas

102 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi cât de nebuni trebuie să fie acei care se cred ei

singuri înţelepţi!

4. Omul care cercetează bine vede cât de puţin cu-noaşte!

Dar numai acela care vede acest lucru este un omînţelept cu adevărat.

5. Cine ştie când să vorbească ştie şi când să tacă.Fiindcă este o înţelepciune rară să ştii să taci când

bagi de seamă că vorbeşti degeaba.

6. Iar când voi veţi spune ceva, căutaţi să fiţi tot-deauna siguri pe ceea ce spuneţi.

Fiindcă printre cei care vă aud sau vă citesc, sepoate să fie cineva care ştie că ceea ce spuneţi voi sauscrieţi voi este aşa sau nu.

Şi să nu vă faceţi de ruşine sau de păcat.

7. Dacă vreţi să-L cunoaşteţi pe Iisus, cercetaţi bine.Cercetaţi bine dacă cei care vă învaţă Îl cunosc sau nuşi dacă acolo unde vă duceţi voi este sau nu este

Hristos.Cercetaţi bine nu numai învăţătura, ci şi pe învăţă-

tori: purtările lor, viaţa lor şi roadele lor.

8. După ce se întâlneşte cu Hristos şi aude Cuvân-tul Lui, nu există nici un om care să se mai întoarcăacasă tot aşa cum a plecat spre această întâlnire cu El,

chiar dacă numai întâmplător s-ar fi întâlnit cu Iisus.

Page 103: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 103

9. Într-un fel sau altul, Dumnezeu îi rânduieşte fie-cărui om, măcar o dată în viaţă, prilejul să-L întâlneas-că pe Hristos,

să audă Cuvântul Său şi să-L cunoască,pentru ca să poată primi şi el Cuvântul lui Hristos şi,

ascultându-l, să fie mântuit prin împlinirea şi trăirea lui.Auzind Cuvântul lui Hristos, fiecare om gândeşte

asupra luişi-l judecă – dacă este un om cu judecată.Sau îl ascultă, dar nu-l audeşi pleacă mai departe fără să-i pese – dacă este un

om uşuratic.Sau ascultă, dar se împotriveşte cu ură, cu mânie şi

cu dispreţ – dacă este un om ticălos.

10. Necunoaşterea este una, dar nepăsarea este cutotul altceva.

Cea dintâi are iertare, dar cea de-a doua nu.Poate să nu fie cineva vrăjmaş pe faţă. Dacă este

nepăsător faţă de Dumnezeu, omul se arată tot necre-dincios şi este tot pierdut (Evr 2, 1-4).

11. Unii vor să creadă rău, şi nu bine!Adică vor să creadă; dar vor să creadă că Lucrarea

Domnului este rea şi dăunătoare poporului lor sau inte-reselor lor. Şi vor să creadă aşa fiindcă Lucrarea luiDumnezeu le ameninţă păcatul lor sau cultul lor

– şi atunci iau atitudine împotriva lui Dumnezeu,urând Lucrarea Lui şi luptând contra ei.

12. Dacă unii cercetează cu patimă şi cu ură, iaude-a gata părerile rele ale altora, însuşindu-şi-le,

Page 104: Traian Dorz: Calea bunului urmas

104 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

sau judecă sucit credinţa, numai după faptele unorcreştini răi.

Astfel ei devin vrăjmaşi ai lui Hristos cel Viu.Şi potrivnici voii Lui.Dacă ar fi sinceri şi dacă ar cerceta personal şi cu

de-amănuntul, e cu neputinţă să nu ajungă la credinţă(Mt 21, 29).

Dar aşa, ei sunt pierduţi. Uşurătatea este o mareprimejdie.

13. Cei puţini, care iau lucrurile în serios, când audCuvântul Domnului Iisus şi gândesc adânc, cinstit şicurat asupra lui,

fiind convinşi de adevăr, îl primesc îndată cu bucurie.Şi renăscându-se din nou, se înnobilează din nou,

după chipul Domnului, cel cu care se străduiesc săajungă asemenea.

14. Înapoi acasă, se întoarce fiecare, de la Hristos,schimbat total faţă de felul cum a venit.

Va fi ori mai bun, ori mai rău decât la venire,va fi ori izbăvit de toate păcatele sale, ori mai în-

cărcat cu încă unul din cele mai mari păcate,cu acela al urii sau al nepăsării faţă de Hristos,păcat care este apoi nespus mai mare şi mai greu

decât toate celelalte păcate de până atunci.Fiindcă pe acesta îl face după ce aude şi cunoaşte

pe Dumnezeu.

15. Lumea aceasta şi viaţa aceasta sunt un loc undetoate sufletele vin, după voia lui Dumnezeu, pentru a se

Page 105: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 105

întâlni cu Hristos şi cu Cuvântul Său. Pentru ca apoi săfie mântuite prin urmarea lui Hristos.

Şi pentru ca fiecare să aleagă calea care îi convines-o ia faţă de El,

alegându-şi astfel, de bunăvoia lui fiecare, loculunde doreşte să-şi petreacă veşnicia.

16. În curând, fiecare om se va întoarce iarăşi înlumea duhurilor din care a venit în lumea aceasta.

Dar nici unii dintre noi nu ne vom mai întoarceînapoi tot aşa cum am şi venit în lumea aceasta.

Ne vom întoarce în veşnicie pe drumul pe care fie-care ni l-am luat de la întâlnirea cu Hristos:

ori cu Hristos, pe drumul luminii şi al fericirii veşnice,ori de la Hristos, pe drumul cu satan, spre osândă şi

pierzare veşnică (Mt 25, 46).

17. Gândeşte-te foarte serios asupra poziţiei, asu-pra atitudinii pe care tu o iei acum faţă de Domnul IisusHristos – Fiul lui Dumnezeu, singurul tău Mântuitor –şi viaţa veşnică,

pentru că de atitudinea pe care tu o iei acum faţăde Iisus atârnă tot viitorul tău veşnic!

Dacă ai o minte curată şi o judecată cinstită, veiajunge sigur la credinţa lui Iisus Hristos, la dragosteafaţă de El şi la umblarea cu El pe totdeauna.

Şi vei fi pe totdeauna cu Hristos.

18. N-am auzit niciodată o făgăduinţă mai strălu-cită şi n-am scris niciodată un cuvânt mai cutremurătorca acesta:

Page 106: Traian Dorz: Calea bunului urmas

106 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

„Veţi cunoaşte Adevărul, iar Adevărul vă va faceliberi“!

Nu este nici o altă cunoaştere mai strălucită şi nueste nici o altă libertate mai nobilă decât aceasta.

19. Adevărul este puterea pătrunderii tainelor lu-crării lui Dumnezeu şi încredinţarea fericită a acestora.

Adevărul este lumina înţelegerii limpezi a tuturorcelor văzute şi nevăzute.

Adevărul este cea mai desăvârşită minune pe care oface Duhul Sfânt în viaţa unui om.

Adevărul îl identifică pe om cu Dumnezeu.

20. Adevărul este înalta şi desăvârşita limpezime şiodihnă a minţii, pătrunsă în realităţile cereşti şi în dez-legarea lor.

O, Dumnezeul Adevărului, dă-ne harul acesta, celmai înalt cu putinţă de atins pe pământ unui muritor.

Amin.

Page 107: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 107

15. ADEVĂRUL ŞI DATORIA

1. Îi este cumplit de greu unei fiinţe omeneşti carenu poate avea în lumea asta nici o casă.

Este de neînchipuit de greu fără chiar nici un loc pelume unde omul să-şi plece capul.

Toţi oamenii au undeva o casă. Oricum este casaasta, dar o au.

Mântuitorul nostru, El, Cel prin Care noi toţi le avempe toate, El însă nu avea nici chiar atât în lumea asta.

2. Până când Domnul Iisus nu le spusese oamenilortot adevărul şi atât de desluşit cum li-l spusese, maierau încă mulţi care Îl adăposteau prin casele lor.

Dar când El le-a înfăţişat deschis şi clar tot ceea cecerea Dumnezeu de la fiecare din ei,

nu s-a mai găsit nici unul care să-L mai cheme şisă-I mai dea un adăpost în casa lui.

Fii binecuvântat, trimisule al Adevărului care nu tetârguieşti cu cei care vor să-l cumpere mai ieftin, ci ră-mâi la preţul cerut.

Page 108: Traian Dorz: Calea bunului urmas

108 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Chiar dacă nimeni nu ţi-l cumpără niciodată – şi tutrebuie să trăieşti şi să mori sărac – nu te târgui.

Nu este om mai bogat decât tine când ai adevărul.

3. Până ce nu iubeşti încă pe nimeni, poţi să-i iu-beşti puternic şi egal pe toţi oamenii. Căci până nu eştial cuiva în totul, tu poţi fi al tuturor deopotrivă.

Până ce nu faci un gard şi nu sapi un şanţ de jurîmprejur,

până ce nu baţi în pământ patru stâlpi ca să-ţi puiun acoperiş

şi până ce nu ai o cheie pe care s-o ţii în buzuna-rul tău,

da, până atunci tu eşti un slobod de robia oricăreiproprietăţi;

până atunci nu te superi cu nici un vecin,nu te temi că-ţi mută nimeni semnul hotaruluişi nu tremuri de frica nici unui hoţ.Până atunci eşti cu adevărat fericit.

4. Până când nu eşti mărginit de orizontul strâmt alunui sat, al unor interese, al unei case,

ci te bucuri liber şi de soare, şi de ploaie şi nu tenelinişteşte niciodată lăcomia,

până atunci casa ta poate fi pretutindeni, iar mamaşi fraţii tăi pot fi toţi cei care ascultă Cuvântul lui Dum-nezeu şi-l împlinesc.

Miile de hectare de pământ pe care le poţi vedea cuochii sunt toate ale tale şi pe tot locul unde îţi străbatpicioarele ai livezi de pomi şi proprietăţi fericite – decare te bucuri fără să le atingi.

O, ce bogat poate fi cel ce n-are nimic!

Page 109: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 109

5. Oriunde vei merge în numele lui Iisus, bucata depâine de care ai nevoie, muncind cinstit, cineva o vapregăti pentru tine

şi adăpostul îl vei găsi de la Dumnezeu.Numai în Hristos eşti liber de toţi şi stăpân peste

toate.

6. Trăind în înfrânare şi în iubire, toate lucrurile luiDumnezeu îţi sunt prietene şi îţi dau cu bucurie tot-deauna puţinul de care tu ai adevărata nevoie, dacă tu tepoţi într-adevăr mulţumi cu aceasta.

Câteva fructe pe zi şi un adăpost peste noapte îţi dăfiecare câmp sau pădure, muncind.

Iar Dumnezeu şi pacea Lui, care întrece orice pri-cepere omenească, îţi dă aşternutul care te odihneştemai plăcut ca orice palat împărătesc.

7. Cu Hristos odihneşti pe iarba moale, lângă un tu-fiş, mai bine decât împăraţii pământului în cel maimoale pat al lor.

Munca, smerenia, înfrânarea şi mulţumirea cu câtai te vor face oricând şi oriunde şi sănătos, şi fericit.

8. Neputând fi împiedicat de nimic a da tuturor totulşi nefiind silit de nimic să ceri cuiva ceva,– poţi să te bucuri în libertatea deplină a adevărului

faţă de toţi.Nu eşti silit să spui ce nu trebuie să spui,nici să taci ceea ce ştii că ai datoria să vorbeşti;nu eşti silit nici să acoperi nelegiuirea cu ştiinţaşi nici să vinzi suflete şi trupuri pentru a trăi din

Page 110: Traian Dorz: Calea bunului urmas

110 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

acest preţ cea mai ticăloasă şi mai netrebnică viaţă tru-pească.

9. Nu poţi fi oprit de nimeni a-i căuta pe cei care aunevoie de Dumnezeu. Şi nici a-i părăsi pe cei care aunevoie de tine, atunci când tu eşti un suflet deplin slo-bod în Hristos.

Căci numai când ajungi slobod faţă de toţi te poţiface robul tuturor pentru Dumnezeu.

10. Domnul Iisus vine dis-de-dimineaţă în biserică,pentru a-i putea primi pe toţi, începând de la cel maidintâi.

Domnul Hristos vine cel dintâi la templu, pentru aputea asculta şi cele mai dintâi rugăciuni.

Vine, ca să-l vadă pe fiecare când vineşi ca să ne înveţe pe noi toţi că fiecare trebuie să fie

cel mai dintâi în toate (Tit 3, 8),chiar şi la biserică, în locaşul Domnului.

11. Sculaţi-vă, cei cărora vă place să leneviţi înpatul vostru, cu mâinile încrucişate, în starea dulceagăşi putredă a păcatului, când ar trebui să vă rugaţi, săprivegheaţi şi să vă grăbiţi la ascultarea Cuvântului luiDumnezeu, la sfintele rugăciuni ale Bisericii.

Sculaţi-vă acum la mântuire, căci când vă veţiscula din morminte,

va fi numai judecata.

12. Treziţi-vă, cei care vă duceţi la biserică sau laadunare când este aproape să se încheie totul cu „Amin“,

Page 111: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 111

în loc să vă duceţi dis-de-dimineaţă, de la început, aşacum a făcut şi Domnul.

Treziţi-vă acum, mai înainte, – ca să nu vă treziţinumai în iad.

13. Învăţaţi toţi de la Hristos Domnul cum trebuiesă vă purtaţi în biserică,

căci este o batjocură şi un păcat ceea ce se vede lafoarte mulţi care vin la ascultarea Evangheliei când to-tul e pe sfârşite. Sau vin numai ca să poată şi ei spunecă au fost.

Voi, care sunteţi gata de plecare cu mult înainte, nuplecaţi până la sfârşit.

Unde vreţi să mergeţi voi, toţi cei grăbiţi, când tre-buie să fiţi acolo? Şi ce faceţi voi în timpul cât Domnulvă aşteaptă, iar alţii se tot uită şi întreabă după voi?

14. O, fiţi cu toţii silitori spre biserică şi spre adunare.Căutaţi să fiţi cei dintâi acolo cu Iisus.Căci El vă aşteaptă pe toţi şi ţine seama de fiecare

când vine.

15. Căci în biserică nu mergi la om. Şi nici să numergi la om.

Casa sfântă nu-i casa vreunui om, ci este casa luiDumnezeu (Lc 19, 46).

Să nu ascultaţi acolo omul, ci să-L ascultaţi peDumnezeu.

Nu privi acolo pe nimeni, ci priveşte-L numai peHristos.

Şi nu te gândi acolo la nimic altceva decât la voia Lui.

Page 112: Traian Dorz: Calea bunului urmas

112 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

16. Hristos Domnul vine în Templu pentru tot no-rodul.

El îi ascultă acolo pe toţi.El ia seama cum se roagă, ce cere, ce face şi ce

gândeşte fiecare suflet din tot norodul venit acolo larugăciune şi ascultare.

Nu uitaţi nici o clipă şi nici una din acestea voi,toţi cei care mergeţi şi trebuie să mergeţi în CasaDomnului.

17. În noaptea în care nu dormise Iisus, nici dia-volul nu dormise, dacă nu dormise Domnul.

După cum Hristos umblă căutând cum să mântu-iască sufletele, şi diavolul umblă mereu, căutând cumsă le piardă.

Căci diavolul este un imitator neruşinat...

18. Există locuri stăpânite de Dumnezeu şi de Du-hul Său Sfânt.

Pe acolo, când mergi, sufletul simte puterea şi mi-reasma Cerului cuprinzându-l.

Atunci omul îşi vede stricăciunea în care a trăitşi-l cuprinde scârba de viaţa trăită în păcate.Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar su-

fletul care îl ascultă şi-l primeşte scapă de robie, deve-nind un liberat al lui Hristos Domnul.

19. Există şi locuri stăpânite numai de diavolul, lo-curi unde stă păcatul şi domneşte răutatea.

De acolo Dumnezeu Şi-a retras prezenţa Sa, iar dia-volul stăpâneşte deplin prin duhul rău.

Page 113: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 113

Când te apropii de astfel de locuri, simţi ori groa-za diavolului ameninţând, ori puterea patimii şi a do-rinţei după păcat cuprinzându-te molatec şi adormitorîn patul morţii.

Îl simţi pe satan trăgându-te spre prăpastie cu miide braţe moi, dar cumplit de puternice.

Atunci judecata ţi se adoarme,puterea te părăseşteşi voinţa ţi se frânge.Şi dacă nu întorci la timp,ori dacă după aceea nu te smulge Dumnezeu din

laţ, cazi pe totdeauna în focul cel nimicitor.

20. Există fiinţe pe care puterea lui Dumnezeu leînsoţeşte aproape văzut. Şi ori de câte ori eşti lângă ele,îţi pare că eşti lângă Hristos şi simţi numai îndemnurilesfinţeniei.

Dar există şi fiinţe care sunt stăpânite cu totul deputerea diavolului.

Simţi această putere cum se luptă să te învăluie şipe tine. Şi atâta timp cât eşti lângă ele, simţi numai în-demnuri pătimaşe spre păcat. Numai gânduri nechibzu-ite şi ademeniri viclene, care îţi întinează şi îţi chinuiescatât duhul, cât şi mintea ta.

O, Dumnezeule, scapă-ne de acestea!Amin.

Page 114: Traian Dorz: Calea bunului urmas

114 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Doamne, sunt din nouDoamne, sunt din nouDoamne, sunt din nouDoamne, sunt din nou

Doamne, sunt din nou un tânărla cei douăzeci de ani– parcă-n zbor înalt sunt vulturpeste munţii diafani,parcă-s vânt de primăvarăpeste-un câmp de trandafiri,parcă-s iezer ce sărutăcerul unei largi iubiri...

Toate zările trecutes-au făcut un tânăr visşi cu el în braţe-mi treceîngerul cu zbor deschis,legănând spre veşniciedouă crengi în drag salutşi-mpletind în roi de razeimnul sfânt abia-nceput.

Străluceşte-mi, Soare Veşnic,peste tânărul izvor,zboară-mi, îngerul iubirii,legănând finici de dorşi-mpletiţi-vă, miresme,peste munţii diafani.– Tinereţe, stai-mi veşnicla cei douăzeci de ani!

Page 115: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 115

16. BINELE ŞI RĂUL

1. Omul lui Dumnezeu trebuie să fie cu foartemultă grijă totdeauna şi să se ferească şi de locurile, şide fiinţele stăpânite de cel rău.

Iar când totuşi trebuie să se apropie de ele, mai în-tâi trebuie să se pregătească puternic prin rugăciune, lu-ând toate armele şi apărătorile lui Dumnezeu.

Altfel va fi biruit.

2. Lupta cu satan este adeseori crâncenă, dar Dum-nezeu ne vine în ajutor totdeauna când ne-am pregătitprin rugăciune şi când veghem cu grijă.

S-aveţi grijă atunci, mai ales să nu închideţi ochii şisă nu vă cruţaţi genunchii.

3. Mulţi oameni se înfăţişează înaintea lui Dumne-zeu numai atunci când vin să-l aducă pe un semen allor, ca să-l osândească.

Mulţi oameni nu se duc să se roage decât atuncicând Îi cer lui Dumnezeu să-l pedepsească sau să-l uci-

Page 116: Traian Dorz: Calea bunului urmas

116 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

dă pe vreun om sau pe vreo femeie pe care ei n-o maipot răbda şi n-o mai pot privi.

O, ce rugăciuni vinovate sunt astea!

4. Sunt oameni care Îi cer lui Dumnezeu să le iapărinţii, sau soţii, sau copiii, sau fraţii, sau vecinii, sauduşmanii pe care nu-i mai pot suferi din diferite cauze.

De multe ori femeia aceea, sau omul acela, sau co-pilul acela, sau bătrânul pe care ei nu-l mai pot suferieste câte un biet suflet care, lor personal, nu le-a făcutnici un rău şi nici nu le-ar face vreodată.

Ba, poate că le-a făcut cândva chiar un bine, poatecel mai mare bine.

O, ce vinovate sunt rugăciunile acestora!

5. Nici o cruzime nu-i mai înspăimântătoare ca ace-ea de care sunt în stare oamenii care se cred neprihăniţi,

oamenii care apără zidurile vreunei erezii în nu-mele lui Dumnezeu.

Nu există barbarie şi nelegiuire de care să se îngro-zească şi să n-o poată săvârşi oamenii aceştia care, înloc de inimă, au o bucată de fier sau de cremene.

Istoria barbariei şi a inchiziţiei, de mii şi sute deani, dovedeşte deplin aceasta.

6. De la viclenia vulpii şi până la profanările hienei,de la şuierătura şarpelui şi până la răcnetul leuluişi de la înţepătura viperei şi până la sfâşierea tigrului– toate mijloacele de schingiuire cu cuvântul şi cu

dinţii, cu mâinile şi cu picioareleau fost folosite din plin de om contra omului.Ce departe este omul încă de omenie!

Page 117: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 117

7. Diavolul a făcut din omul bigot şi eretic, prefă-cut şi tiran bestia cea mai cumplită şi mai fioroasă pen-tru semenul său.

8. Firea cea rea este înnăscută în om, după cumrădăcina buruienii este înnăscută în pământ.

De la cea mai mare adâncime dacă ai lua un pă-mânt, îndată ce ai să-l scoţi la soare şi la ploaie, ai săvezi încolţind şi răsărind din el buruiana, fără să i-o fisemănat nimeni.

Firea buruienii este în el, în pământul brut şi vechi.Şi aşteaptă doar condiţiile favorabile ca să se poatăarăta şi creşte.

9. Toţi oamenii au firea rea înnăscută în ei.Ori de câte ori li se oferă prilejul, ei şi-o arată

aceasta mereu.Omul tânjeşte mereu după prilejuri de păcat, iar

aceasta arată tocmai ceea ce-am spus mai sus, că păca-tul din om doreşte să iasă la iveală cum rădăcina de bu-ruiană caută lumina.

Numai Hristos poate schimba firea aceasta.

10. Aceluia care poate să ucidă păsări sau fluturicând este mic, nu-i trebuie mult să ucidă şi oameni cândeste mare.

Are în el pornirea necesară pentru aceasta, ca s-opoată face când i-ar veni prilejul.

Dumnezeu să nu-i îngăduie nici unui om prilejul săarate cât rău este în stare să facă.

Page 118: Traian Dorz: Calea bunului urmas

118 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

11. Orice ucigaş are nevoie să treacă drept un erousau un apărător când ucide. Nu un ticălos.

Ucigaşii ca şi hoţii sau tiranii şi ereticii au nevoiede aceasta şi mai mult.

De aceea ei răstălmăcesc legea şi strică Adevărul,ca să se arate nu călăi, ci eroi.

12. Legea v-a poruncit să ucideţi?Ce bine-i că aveţi o scuză „legală“!Dar ce rău este că aţi avut nevoie să vă folosiţi de ea!Ce rău că aţi înţeles aşa! Ce rău când omul înţelege

răul şi aplică legea rău, când legea nu e făcută ca săucidă, ci să salveze.

13. Cât de dulce şi cât de înţelegătoare este vorbi-rea Domnului când grăieşte în apărarea oamenilor!

Dar cât de îngrozitoare este vorbirea oamenilorcând ei fac ceva în „apărarea“ lui Dumnezeu...

14. Nici o fiară nu-i mai crudă ca omul fără legecând apără legea „nevinovată“, pentru ca la adăpostul eisă poată el fura şi înşela ca un lup, îngrăşându-se de peoile neştiutoare.

Iisus v-a zis destul pentru urechi; acum vă va vorbipentru ochi şi pentru conştiinţă vouă, tuturor fariseilorlumii şi ai vremurilor.

15. Sunt uneori împrejurări în care, pentru bineleEvangheliei şi al sufletelor care au nevoie de salvare, emai bine să taci.

Sunt uneori întrebări la care nu trebuie să răspunziîndată,

Page 119: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 119

pentru că orice răspuns ai da, ar fi înţeles tot rău.Sunt uneori vremuri când nu trebuie să vorbeşti

deloc.Şi sunt oameni la vorba cărora nu trebuie să răs-

punzi.

16. Sunt uneori vremuri când nu poţi altfel apărasufletele decât tăcând, şi nu vorbind, când eşti întrebat.

Şi uneori nu poţi apăra Evanghelia mai bine decâtocolind anumite răspunsuri la anumite întrebări.

Atunci trebuie să ştii cum să taci.

17. Scrisul şi tăcerea limpezesc gândurile şi rân-duiesc cuvântul la locul potrivit mai fără grabă.

Cu mult mai multă greutate şi adevăr decât vorbi-rea – şi cu mai puţine primejdii ca ea.

Vorba ta scapă uşor de sub controlul tău, dar scrisul nu.Vorba se duce uşor, pe când scrisul rămâne greu.

18. Iisus scriind, S-a aplecat în jos.Voi, toţi cei care veţi începe să scrieţi cândva, ur-

maţi pilda Domnului: aplecaţi-vă smeriţi şi atenţi.Aşa să scrieţi!Aplecaţi-vă în jos, ca să vedeţi bine ce scrieţi, căci

veţi da seama în ziua judecăţii.Aplecaţi-vă în jos, în faţa lui Dumnezeu, şi nu vă

aplecaţi spre dreapta sau spre stânga,spre ceea ce v-ar şopti oamenii sau v-ar şuiera şi

scrâşni ei, unii sau alţii.Căci de orice cuvânt pe care l-aţi scris şi răspândit

şi de toate urmările lui asupra cititorilor voştri, prin

Page 120: Traian Dorz: Calea bunului urmas

120 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

toate generaţiile până în veci, veţi da seama sigur şi încurând înaintea Viului Dumnezeu.

19. Când scrieţi, aplecaţi-vă, ca să nu vă mândriţicu scrisul vostru, oricât de talentat ar fi el,

căci darul pe care îl aveţi nu-i al vostru, ci esteprimit de la Dumnezeu, spre slava Lui şi folosul altora.

Aplecaţi-vă în jos, ca să cunoaşteţi şi mai bine lu-crul despre care scrieţi, fiindcă sunteţi obligaţi să spu-neţi numai adevărul sfânt.

Aplecaţi-vă în jos, ca să nu vă uitaţi la faţa oame-nilor despre care scrieţi sau pentru care scrieţi.

Ca nu cumva, din frică de omsau din dragoste pentru cineva,din teamă sau din interes,să vi se întunece ochii şi astfel să ştirbiţi din adevă-

rul pe care trebuie să-l mărturisiţi curat şi întreg desprefiecare şi fiecăruia.

20. Vorbitorul trebuie să şadă jos, adică să se sme-rească îndeajuns.

Primejdia pentru el este numai în slava pe care i-arputea-o aduce puţinii care îl aud şi care îl văd.

Dar scriitorul trebuie şi mai mult să se aplece înjos, nu numai să şadă jos.

Fiindcă pentru el primejdia este nespus mai mare,după cum sunt nespus mai mulţi cei care îl citesc decâtcei care îl văd.

Dă-ne, Doamne, scriitori credincioşi şi smeriţi.Amin.

Page 121: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 121

17. NEPRIHĂNIREA ŞI VINOVĂŢIA

1. Cel neprihănit este şi milostiv.Cel fără de vină nu loveşte.Numai cel ce s-a spurcat cu păcatul, acela este gata

să lovească şi să-i ucidă pe alţi păcătoşi.Numai acela este grăbit să arunce în altul. Acela

care este el însuşi vinovat de fapta pe care o osândeştela semenul său.

Căci păcatul nimiceşte în orice suflet, în primulrând, bunul simţ

şi apoi mila.

2. O, voi, toţi aceişi toate aceleacare-i pârâţi pe alţii,care-i vorbiţi de rău şi-i clevetiţi pe alţii,voi, toţi acei şi toate acelea care-i pândiţi pe alţii şi

care sunteţi gata întotdeauna să-i osândiţi şi să-i nimi-ciţi, spuneţi voi: care din voi este fără de păcat?

Atunci de ce loviţi?

Page 122: Traian Dorz: Calea bunului urmas

122 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Spuneţi voi, toţi cei care treceţi drept neprihăniţinumai pentru că pe voi nimeni n-a stat încă să vă pân-dească, spre a vă prinde păcătuind...

Voi, care sunteţi curajoşi şi vorbiţi aşa numai pen-tru că pe voi încă nu v-a prins nimeni până în clipaaceasta,

voi de ce osândiţi pe alţii?Temeţi-vă şi tăceţi!

4. Uneori e penibil să priveşti prăbuşirea oamenilormândri şi îngâmfaţi.

Îţi pleci ochii sau îţi întorci faţa de la o astfel deprivelişte, spre a nu le mai mări şi prin aceasta chinul.Şi aşa, destul de amar.

Dar ce drept este Dumnezeu, plătindu-le astfel!

5. Orice om simţit, când vede o cădere pe care n-opoate împiedeca, îşi fereşte privirea, ca să nu se bage deseamă că a văzut.

Când cade cineva, îl ustură uneori mai mult privi-rea celor care s-au uitat la el şi râd decât mâna carepoate şi-a rupt-o căzând.

Să nu râdem de nimeni, ci mai degrabă să-i dăm unajutor frăţesc.

6. Oamenii adesea sufăr să le spui orice mustrare înascuns, dar resping orice sfat dat în public. Fiecare că-utând să pară mult mai înţelept decât este şi mult mainepăcătos de cât se ştie.

Domnul Iisus a ştiut aceasta, de aceea a lucrat cuînţelepciune.

Page 123: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 123

Şi iată ce bine a făcut El.Să facem aşa şi noi.

7. Spuneţi numai personal vinovatului şi numai lui

ceea ce ştiţi despre el.Spuneţi cu grijă şi cu înţelepciune, alegând mo-

mentul potrivit, locul potrivit şi cuvintele potrivite.Spuneţi cu blândeţe, cu iubire şi cu durere, adică:

simţit şi stăruind cu dragoste, cu milă şi răbdare de fie-care om (Fapte 20, 31).

În altfel, nu numai că nu va primi nimic, dar prefă-cătoria şi trufia lui rănite se vor ridica mânioase şi ni-micitoare împotriva voastră, spre a se răzbuna.

8. În ascuns, orice om, oricât de rău ar fi el, uneoriprimeşte cu răbdare să-i spui mustrarea, oricât ar fi deaspră ea,

dar pe faţă, nu primeşte cu bucurie mustrarea, ade-sea, nici omul cel mai bun.

Aşa este inima omenească...Să-i ferim locurile dureroase cu grijă.

9. Cel mai greu lucru este să trezeşti cugetul unuipăcătos.

Încărcându-se mereu cu păcate, omul îşi nesoco-teşte mustrările cugetului său, pentru că iubirea păca-tului nu-l lasă să-şi asculte cugetul lui. Dar numai uncuget trezit îl poate salva pe om.

10. Greutatea nelegiuirilor omului, care se tot în-mulţeşte, îi înăbuşă tot mai mult glasul cugetului şi în

Page 124: Traian Dorz: Calea bunului urmas

124 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

curând omul ajunge să nu mai simtă nici o mustrare deconştiinţă.

După aceea, omul poate săvârşi orice nelegiuire,căci nu mai este cine să-l mustre.

Şi nu mai este cine să-l împiedice. Sub mormanulpăcatului, cugetul înăbuşit tace.

Şi numai puterea lui Dumnezeu mai poate pătrundepână la el, ca să-l trezească şi să-l dezgroape iarăşi.

11. Când s-a trezit cugetul cuiva, cu cât este maiîmpovărat, cu atât va striga mai tare.

Şi cu cât a fost mai chinuit, cu atât se va ridica maiputernic împotriva păcatului care l-a ţinut în robie şiapăsare.

Greu este numai până se trezeşte cugetul. Căci deaici până la pocăinţă nu mai este apoi decât un pas.

12. Dar şi pasul acesta al pocăinţei este foarte greu.Mulţi nu l-au făcut niciodată.Căci, deşi cugetul lor s-a trezit şi în inima lor s-a

născut părerea de rău pentru păcate şi groaza de pe-deapsa ce-i aşteaptă, totuşi ei nu s-au întors la Dumne-zeu, spre a-şi mărturisi vina şi a-şi părăsi păcatul, ca săfie iertaţi.

Ci au plecat de la Hristos.Ajunseseră până în faţa Lui, dar s-au întors înapoi,

despărţindu-se de El.Curând pofta după vechile păcate îi doboară iarăşi,

acoperindu-le din nou cugetul care adesea nu se maitrezeşte apoi până în iad.

Dar acolo nu le va mai tăcea în veci!

Page 125: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 125

13. Nimeni nu vrea cu bucurie să rămână lângă ceicare au păcătuit.

Nimeni nu vrea să ia asupra-şi nici măcar bănuialavreunui păcat al altuia, oricât de mic.

Ci fiecare caută să fugă cât mai în grabă şi cât maideparte de cel vinovat.

Numai Mântuitorul Hristos rămâne lângă cei pier-duţi, acoperindu-i, ca să sufere El loviturile şi osândacuvenită lor.

Ce nefericiţi vor fi cei ce nu-L au pe Iisus caMântuitor!

Veşnic vor suferi ei înşişi pentru păcatele lor, decare ar fi putut fi scăpaţi dacă ar fi venit la Domnulacum.

14. Hristos rămâne lângă cei pierduţi nu ca să aco-pere păcatul, ci ca să-i acopere pe păcătoşi.

Să-i acopere nu pentru că au păcătuit, ci pentru căle pare rău.

Şi pentru că vor să scape de osânda păcatului lor.Să-i acopere chiar când lor nici nu le-a venit încă

părerea de rău pentru păcatul făcut.Şi rămâne pentru marea Lui iubire şi milă faţă de

omul nenorocit şi căzut.

15. Vor pleca odată osândiţi din faţa lui Hristos toţicei care nu se gândiseră la propriile lor păcate pânăatunci, din pricină că tot timpul s-au gândit numai lapăcatele altora.

I-au judecat pe alţii şi i-au osândit pe alţii, dar nici-odată pe ei înşişi.

Page 126: Traian Dorz: Calea bunului urmas

126 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Vor pleca rând pe rând spre ocara şi spre osândaveşnică (Dan 12, 2).

Până când nu va mai rămâne nici unul.Şi ei înşişi vor simţi că Dumnezeu nu le-a făcut

nici o nedreptate osândindu-i.Că singuri ei s-au osândit, prin răutatea şi împotri-

virea inimii lor.

16. Cât de felurite sunt drumurile pe care oameniiajung cu sufletul dezgolit în faţa lui Iisus!

Pe unul îl aduce la Hristos o boală, o nenorocire,un necaz.

Pe altul, o predică, o carte sau o cântare,pe unul o rudă, un prieten, un binevoitor,pe altul un duşman sau mai mulţi.Pentru fiecare om, Dumnezeu a rânduit un prilej şi

o cale, spre a-l întâlni cu El, spre a ajunge în faţa Lui.Pentru a-şi mărturisi păcatul.Şi pentru a primi iertarea Sângelui Său.

17. Tot ce s-a petrecut în viaţa noastră până cândam ajuns în faţa lui Hristos a fost lucrarea Sa.

Chemarea Lui şi grija Lui ne-au însoţit pe toate că-ile pe unde am umblat,

până ce am fost aduşi să-L întâlnim pe Iisus.O, cât de mare este harul Său faţă de noi!

18. Îndată ce L-am întâlnit pe Hristos Domnul, ur-mează lucrarea pe care trebuie s-o facem noi.

Urmează lucrarea credinţei noastre în dumnezeias-ca împărtăşire a Jertfei Lui pentru noi,

Page 127: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 127

urmează lucrarea căinţei şi a despărţirii noastre depăcat.

Şi urmează apoi lucrarea dragostei şi a ascultăriinoastre depline şi până la sfârşit de Duhul Domnului.

Aceasta este mântuirea.

19. Când Se scoală Dumnezeu, toţi vrăjmaşii Luise risipesc.

Când Dumnezeu apără pe cineva, sufletul acelapoate fi sigur de izbăvire.

Nimeni nu te poate apăra ca El. Nici nu te poateosândi când ai apărarea Lui.

20. Voi, toţi cei care vedeţi în jurul vostru acum omulţime de pârâşi şi o gloată furioasă care umblă mereusă vă prindă, ca să vă ducă la osândă şi să vă chinuiască,

– nu vă temeţi când staţi şi voi lângă Hristos.Nu tremuraţi de frica nimănui, cât rămâne El cu voi.El nu vă lasă. Nu veţi cădea în mâinile vrăjmaşilor

voştri.Nu vă temeţi de ei (Ier 1, 8)!Dar şi dacă aţi cădea în mâinile vrăjmaşilor voştri,

voi tot să nu vă temeţi, căci ei nu vă vor putea ucide,fiindcă Domnul Iisus Hristos este cu voi şi El a spus:„Nicidecum n-am să vă las.“

Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Iisus Biruitorul!Amin.

Page 128: Traian Dorz: Calea bunului urmas

128 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Noi Îl dorim pe DumnezeuNoi Îl dorim pe DumnezeuNoi Îl dorim pe DumnezeuNoi Îl dorim pe Dumnezeu

Noi Îl dorim pe Dumnezeumai mult ca pâinea bunăşi doar atunci ne liniştim,când suntem împreună.

O Doamne, când Te-avemcei mai bogaţi suntem,dar fără Tine suntem goi,– rămâi mereu cu noi!...

Noi însetăm după Hristosmai mult ca de izvoare,iubirea Lui cea dulce-n noie-n veci răcoritoare.

Noi flămânzim de Duhul Sfântmai mult ca de lumină,când El e-n noi, viaţa-n toţide rod ceresc e plină!

O, Dumnezeule doritmai mult ca orice bine,de orice ne-am putea lipsi,dar nu putem de Tine.

Page 129: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 129

18. CURAJUL ŞI FRICA

1. Chiar şi dacă i-aţi vedea pe vrăjmaşii voştripregătindu-se să vă ucidă, voi tot să nu vă temeţi, căciDumnezeu le va opri mâna lor la timp. Îndrăzniţi şin-aveţi nici o frică de ei.

Dar chiar şi dacă Dumnezeu nu le-ar opri mâna ca-re se pregăteşte să vă ucidă, voi nici atunci, tot să nu vătemeţi.

Căci nu-i moartea aceea care vine către voi, ci esolul slavei, care vă aduce o cunună veşnică şi strălu-citoare în clipa când biruiţi şi moartea.

2. Voi, care n-aveţi nici milă, nici bunătate, niciteamă, nici ruşine...

care necinstiţi prin fapt ceea ce apăraţi prin vorbă –oricine aţi fi voi – nu vă veţi putea dezvinovăţi nicio-dată (Rom 2, 2).

Pentru că vă osândiţi singuri prin faptele voastre.Nu vă îngroziţi oare de ceea ce vă aşteaptă?Fiţi siguri că vine curând şi ziua când vă veţi duce

Page 130: Traian Dorz: Calea bunului urmas

130 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

cu toţii din faţa lui Hristos, sigur, în osânda veşnică pecare v-o alegeţi acum.

3. Bucuria izbăvirii dintr-o luptă grea s-au dintr-omare primejdie te face să uiţi toate luptele şi toate neca-zurile îndurate până în clipa ultimă;

şi dacă ai scăpat cu bine, ţi se pare că nici n-ai su-ferit nimic, – uiţi repede totul şi pe totdeauna.

4. Când Mântuitorul îi întreba, la sfârşit, pe uceni-cii Săi: „Când v-am trimis Eu fără toiag, fără traistă şifără pungă, aţi dus voi lipsă de ceva?“,

„De nimic, Doamne“, i-au zis ei (Lc 22, 35).Într-adevăr, bucuria fericită din clipa izbăvirii i-a

făcut să uite totul şi să spună: „De nimic, Doamne“.O bucurie mare răscumpără o sută de întristări.

5. Iubindu-i totdeauna pe toţi oameni, fără săosândească vreodată pe cineva, Domnul nostru IisusHristos rămâne Unic, Mijlocitor la Dumnezeu pentrutoţi păcătoşii,

fiindcă El nu-i judecă pe nici unii, dar îi iubeştepe toţi.

Îndată ce ar osândi pe cineva, n-ar mai putea fiMijlocitor pentru toţi.

6. Poţi să vii cu încredere deplină la El tu, acela pecare te osândesc toţi. Numai să fii sincer şi smerit, ve-nind la Domnul.

Poţi să vii cu încredere chiar şi tu, acela care chiartu însuţi te osândeşti. Numai să vii smerit şi sincer.

Page 131: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 131

Căci Hristos Mântuitorul te va scăpa sigur de suborice osândă.

Vă va scăpa pe toţi, numai să veniţi acum la El.

7. Feriţi-vă să-l osândiţi pe acela pe care Dumne-zeu nu-l mai osândeşte fiindcă vine la El sincer şi sme-rit, fără prefăcătorie şi fără vicleşug,

ci numai cu sufletul temător de Dumnezeu şidornic de mântuire. Cu lacrimi amare pentru trecutulsău vinovat şi cu dorinţă fierbinte să nu mai păcătu-iască.

Căci pe un astfel de suflet care se osândeşte sin-gur mai amar decât l-ar osândi orice judecător, Dom-nul Iisus nu-l va osândi niciodată, dar îl va ierta tot-deauna.

8. Aceasta este condiţia păstrării mântuirii făgădu-ite: să nu mai păcătuieşti.

Haina sufletului curăţită cu preţul nespus de mareal Sângelui lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuieneapărat să fie păstrată în curăţie.

Cine ştie ce preţ mare a fost plătit pentru aceastăcurăţie, acela nici nu va mai putea păcătui cu voia şi cuplăcerea sa niciodată.

9. O, suflete izbăvit, prin îndurarea şi dragostea luiDumnezeu, din gura aprinsă a balaurului, cutremură-teşi nu mai păcătui.

Fugi de orice păcat, dar mai ales fugi de păcatulcare te-a stăpânit mai mult înainte de a veni la Dom-

Page 132: Traian Dorz: Calea bunului urmas

132 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

nul: căci acesta este cel mai primejdios vrăjmaş pen-tru tine.

10. Fereşte-te, să nu mai apuci iarăşi pe povârnişulprimejdios al păcatului sau al păcatelor avute înainte.

Căci ce altă jertfă de mântuire ar mai putea existavreodată pentru un suflet care din nou păcătuieşte cuvoia, după ce o dată a primit cunoştinţa adevărului

şi după ce a fost spălat cu Singurul Sânge care S-avărsat numai o dată (Evr 10, 26)?

Nu mai este şi nu va mai fi în veci alta.

11. Înainte ca Duhul Sfânt să-Şi înceapă lucrareaSa Vie şi mântuitoare într-o inimă omenească, omul să-vârşeşte toate hulele şi păcatele împotriva Domnului înnecunoştinţă de adevăr.

Dar după ce Duhul Sfânt a trezit în om conştiinţapăcatului,

iar omul a venit, prin credinţa în Iisus Hristos, laTatăl şi a primit iertarea păcatelor sale, sufletul se aflămai departe sub stăpânirea Duhului Sfânt (Ef 1, 13-14;4, 30; Rom 8, 9-15; II Cor 1, 22; 3, 6 etc.).

O, nu-L mai întristaţi niciodată pe acest Dulce şiSfânt Mângâietor al nostru.

12. 1. Dragostea Tatălui a hotărât şi a pregătitmântuirea;

2. Dragostea Fiului a înfăptuit-o;3. Iar dragostea Duhului ne-o dăruieşte şi păstrea-

ză.Ultima lucrare este a Duhului Sfânt,

Page 133: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 133

după aceasta nu mai este o alta;cu aceasta, omul trece în viaţa veşnică.

13. Dacă Duhul Sfânt l-a părăsit din cauza păcatu-lui contra Sa, în care omul cade din nou, – atunci numai există nici o altă putere să-l mai întoarcă spre ierta-re pe om.

Atunci numai puterile rele îl stăpânesc, mai cum-plit, şi-l duc la osândă mai grabnic.

De aceea, cei care ajung astfel, părăsiţi de DuhulSfânt, sunt în stare să săvârşească orice fel de păcatede moarte şi orice hule, fără să se mai îngrozească denimic.

14. Duce la moarte orice păcat, dacă nu-i mărturisit, şirecunoscut, şi părăsit îndată ce omul îşi dă seama de el.

Orice păcat poate să ducă la moarte, dacă este tăi-nuit şi continuat, căci ajunge să-l alunge din inimaomului pe Duhul Sfânt.

15. Când însă cineva – dacă a căzut într-un păcat –simte mustrări de conştiinţă şi chinuri sufleteşti, chiaraceasta este dovada că Duhul Sfânt încă se luptă în elsă-l aducă iarăşi la Mijlocitorul şi Mântuitorul IisusHristos,

pentru ca, plângându-şi păcatul şi mărturisindu-l,să-I ceară Domnului, din inimă, iertarea pentru el.

Dacă sufletul ascultă aceste mustrări şi chemări aleDuhului Sfânt, Domnul Iisus va avea iarăşi milă de el, –căci Dumnezeul nostru nu oboseşte iertând (Isaia 55, 7).

Şi îl va spăla din nou. Numai să vină aşa cum cereiertarea Lui.

Page 134: Traian Dorz: Calea bunului urmas

134 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

16. Orice suflet care ştie cât de mult Îl întristeazăpe Duhul Sfânt păcatele şi neascultarea celor care artrebui să nu mai poată păcătui (I In 3, 9)

se fereşte cu toată grija de păcat. Îi este groază deorice rău (Rom 12, 9).

O, ce fericită este groaza de orice rău şi ferirea deorice păcat!

17. Cine nu-i ascultă pe fraţi, cum să nu cadă?Şi cine nu primeşte mustrarea şi îndemnul, cum să

se ridice?Ferice de orice suflet care rămâne cu smerenie în

dragostea frăţească şi cu sinceritate în ascultarea învă-ţăturii dintâi.

18. Trăind în smerenie şi sinceritate, sufletul credin-cios umblă ca un fiu al luminii în mijlocul fraţilor săi.

El Îl bucură pe Domnul său cu roadele DuhuluiSfânt din ce în ce mai coapte, mai curate, mai gustoase,mai dulci şi mai multe în viaţa sa. Astfel el nu numai căse fereşte să nu mai păcătuiască, ci, croind cărări dreptecu picioarele lui, va fi o pildă pentru alţii (Tit 2, 7),

va fi un slujitor curat al lui Dumnezeuşi un fiu al luminii şi vieţii (Ef 5, 8).Aşa trebuie să fie urmat Iisus.

19. Pe lângă celelalte daruri ale Luminii, în ea segăseşte şi Adevărul.

Nu poţi cunoaşte adevărul nici despre lucruri, nicidespre oameni, nici despre tine, nici despre nimic decâtla lumina lui Hristos.

Page 135: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 135

20. Nu poţi vedea soarele decât venind la soare.Şi tot aşa, nu-L poţi cunoaşte nici pe Hristos decât

venind la El.Nu poţi cunoaşte culorile, nici forma adevărată a

lucrurilor şi a fiinţelor decât venind la lumină.Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina Soare-

lui, la lumina lui Dumnezeu.O, Dumnezeule bun, Îţi mulţumim din tot sufletul

nostru pentru că ne-ai adus la această Lumină fericită.Amin.

Page 136: Traian Dorz: Calea bunului urmas

136 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

19. LUMINA ŞI VEDEREA

1. Nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la niciun lucru dacă nu vii la Hristos.

Numai în Lumina Lui vezi luminos.Şi vezi totul.Şi vezi limpede.Vezi nu numai forma din afară, ci şi inima lucruri-

lor, adică sensul adânc al vieţii. Duhul şi intenţia dinoameni şi din lucrări.

2. Nici o altă lumină nu este sigură, numai Luminalui Dumnezeu. Toate celelalte se sting. Sau se sfârşesc.Sau se întrerup. Sau se strică.

Nici o altă lumină nu este plăcută ca Lumina Lui;toate celelalte îţi supără vederea. Sau mirosul, sau nervii.

Toate celelalte lumini sunt mărginite la o vrememai scurtă sau mai lungă. La un loc mai mic sau maimare. Şi toate se sting curând.

Sau luminează numai pe unii. Sau luminează nu-mai o parte...

Page 137: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 137

Numai Mântuitorul Hristos rămâne veşnic. Şi pen-tru toţi.

3. Toate celelalte lumini sunt vătămătoare sănătăţii.Toate celelalte lumini sunt lipsite de viaţă şi de

putere. Nimic nu poate nici creşte, nici rodi prin călduraşi puterea lor înşelătoare sau moartă.

Toate celelalte lumini sunt schimbătoare. Nu potrămâne mereu cu aceeaşi strălucire, sau putere, sau mă-rime.

Toate celelalte lumini nu pot trăi prin ele însele, ciprin mijloace din afară.

Toate celelalte lumini îşi au o vreme... Şi apoi îm-bătrânesc şi trec fără întoarcere.

Şi lumina de seu. Şi cea de petrol. Şi cea de electri-citate, pe măsură ce se înlocuiesc una pe alta în viaţaomenească.

Numai lumina soarelui nu.Numai lumina lui Hristos nu.

4. Pe lângă celelalte daruri ale Luminii, în ea se gă-seşte şi Adevărul.

Nu poţi cunoaşte adevărul nici despre lucruri, nicidespre oameni, nici despre tine, nici despre viaţa şi lu-mea asta decât la Lumina lui Hristos.

Atunci cum să-l cunoşti [pe cel] despre viaţa şidespre lumea cealaltă fără El?

5. Nu poţi vedea lumina decât venind la lumină.Şi tot aşa, nu poţi cunoaşte nici Adevărul decât ve-

nind la Adevăr. Şi Adevărul este Mântuitorul Hristos.

Page 138: Traian Dorz: Calea bunului urmas

138 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Nu poţi cunoaşte calea vieţii sau calea morţii,nici fondul adevărat al lucrurilor şi al fiinţelor de-

cât venind la lumina aceasta Unică, în care este cu-noaşterea realităţilor duhovniceşti. Numai la luminaSoarelui Hristos se descopăr tainele tuturor lucrurilor.

6. Nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la niciun lucru dacă nu vii la Hristos.

Numai în lumina Lui vezi luminos.Şi vezi totul.Şi vezi limpede.Vezi nu numai forma din afară, ci, mai ales, inima

tainelor ascunse în lucruri şi în oameni. Duhul şi inten-ţia sunt părţile pe care le cunoaşte numai Dumnezeu.

7. Nici o altă lumină nu este sigură, numai Luminalui Dumnezeu. Toate celelalte te pot părăsi şi te pot în-şela în orice loc şi chiar atunci când aveai cea mai marenevoie de ele.

Nici o altă lumină nu este fericită şi odihnitoare ca ea.Toate celelalte îţi pot întrista inima sau îţi pot în-

gheţa judecata. Dar Lumina Domnului Iisus îţi va fitotdeauna dulce, sigură şi statornică.

Ferice de cine o are şi o ascultă.

8. Lumina soarelui, lumina lui Hristos este unică şiare mereu aceeaşi viaţă şi putere neschimbată.

Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfârşeşte...Umblă peste faţa lumii întregi, pentru a-i lumina, şi

încălzi, şi bucura pe toţi.Ea poartă sănătatea, şi veselia, şi viaţa în ea însăşi.

Page 139: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 139

9. Binecuvântează Lumina şi primeşte-O, căci prinea vei deveni luminat.

Primeşte Lumina şi slujeşte-O, căci prin ea vei de-veni luminos.

Slăveşte Lumina şi-O înalţă, căci prin ea vei stră-luci, rămânând un luminător pe veşnicie.

10. Lumina Soarelui, Lumina care vine de la Dum-nezeu îşi are în ea însăşi izvorul ei.

Ea arde mereu şi nu mai scade.Ea de mii de ani se consumă mereu şi nu se mai

sfârşeşte.Ea nici nu arată că i s-ar micşora puterea.Este mereu tânără şi veselă.Fiecare răsărit este frumos ca şi fiecare apus. Dacă

l-ai văzut şi ieri, nu te plictiseşte astăzi, ci îl doreşti şimâine, fiindcă fiecare este unic.

11. Iisus Hristos este Lumina.Toată Lumina. Şi Unica Lumină adevărată, vie,

nesfârşită, curată şi pentru toţi.Alta, în afară de El, nu mai este!De aceea, cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri

în întunericul şi gheaţa veşnică.Fiindcă dincolo de Hristos, totul este şi totul rămâ-

ne veşnic în întuneric şi în moarte.

12. Tot ce este în afară de Lumină este întuneric.Tot ce este în afară de bine este rău.Tot ce este în afară de Adevăr este minciună,căci tot ce este în afară de Hristos este satan.

Page 140: Traian Dorz: Calea bunului urmas

140 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

13. Raiul este Prezenţa lui Dumnezeu, adică pre-zenţa Luminii, Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înţelepciunii,Armoniei, Vieţii şi Fericirii veşnice.

Iadul este lipsa lui Dumnezeu. Adică absenţa Lu-minii (întunericul).

Lipsa Bucuriei (chinul).Lipsa Dragostei (ura).Lipsa Păcii (vrăjmăşia).Lipsa Înţelepciunii (prostia).Lipsa Armoniei (zavistia).Lipsa Vieţii (veştejirea).Lipsa Fericirii (nefericirea veşnică).

14. Cine Îl urmează pe Hristos va trăi totdeauna înceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace...

Va avea roadele Duhului Sfântşi va umbla în acestea... Aceasta înseamnă a-L ur-

ma pe Hristos.Şi toată fericirea stă tocmai în asta.

15. Credinciosul care a venit la Hristos trebuie săfie şi el un „satelit“ al lui Iisus, care să-L urmeze neo-bosit şi neabătut pe Domnul – în locul unde a fost aşe-zat de la început în Hristos.

Cine este un „satelit“ care merge pe unde singurel vrea şi cum lui singur îi place, acela, neascultândde rânduiala familiei în care s-a născut, rămâne înîntuneric

şi curând se va prăbuşi,nimicindu-se.Orice mărime ar fi avut el.

Page 141: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 141

16. Ascultarea este prima condiţie a rămânerii înlumină,

iar a doua condiţie este mişcarea.Adică lucrarea, alergarea, osteneala în lumină şi

prin ea.Prin acestea trăieşti, luminezi şi rodeşti.

17. Cine vrea să rămână în Hristos, acela trebuiesă-L urmeze pe Hristos pe unde merge Hristos, nu peunde ar vrea el, omul, să meargă.

Trebuie să umble după Iisus, căci El nu stă pe loc.Cum nu stă pe loc soarele.

Cum nu stă pe loc nimic din toată lumea văzută,nici din cea nevăzută, aşa nu stă pe loc nici DomnulIisus – ci El lucrează şi este viu.

Şi la fel trebuie să fie viu şi lucrător şi sufletul careeste cu adevărat al Lui.

18. Rămânerea în Hristos este în acelaşi timp şicinstea, dar şi viaţa noastră.

Este şi mântuirea noastră, dar şi răsplata ei.Este şi osteneala noastră, dar şi slava ei.Este condiţia prin care putem şi să primim lumina,

dar şi s-o putem dărui altora.

19. Dacă totuşi mai umbli în păcate după ce L-aiaflat pe Iisus – deşi tu ai în mână Cuvântul lui Dumne-zeu – atunci te asemeni unui orb care are în mână unfelinar, dar nu-i foloseşte la nimic.

În cea dintâi groapă te vei nenoroci pe totdeauna.Împreună cu cei care te mai urmează, crezând că-i

luminezi.

Page 142: Traian Dorz: Calea bunului urmas

142 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Sau împreună cu cei care te amăgesc, crezând că teluminează.

20. Doar aceasta este dovada că noi trăim în luminalui Hristos: dacă umblăm pe urmele Lui

şi dacă luminăm prin viaţa şi prin trăirea noastră.Căci dacă eşti în soare, chiar dacă ai fi numai un

ciob de sticlă, tu până departe te vei vedea strălucind.Lumina Lui te va face luminos.O, Doamne Iisuse, fă-ne pe toţi aşa.Amin.

Page 143: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 143

Om cu om pe lumea astaOm cu om pe lumea astaOm cu om pe lumea astaOm cu om pe lumea asta

Om cu om pe lumea astafoarte rar pot fi la fel,fiecare este unicşi nu-i altul cum e el;– numai Domnu-i poate facepe cei care sunt ai Săisă trăiască-aceeaşi paceşi să aibă-aceleaşi căi.

Zi cu zi nu sunt asemeni,fiecare zi-i altfel,nimeni nu ştie ce-aduceziua de-astăzi pentru el;– numai Domnul Singur ştiecâte zile mai trăim,fericiţi suntem când toatepentru El le folosim...

Dar cu dar, adus de Duhul,nu-i la fel lăsat la toţi,fiecare-l are altfelpentru fraţi şi pentru soţi;– numai Domnu-i poate facepe acei ce le primescsă lucreze împreună,pentru-acelaşi scop ceresc!...

Page 144: Traian Dorz: Calea bunului urmas

144 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

20. MĂRTURIA ŞI CREZAREA

1. Încă o dată: abia orbia urii este şi prostie.Vrăjmaşii şi proştii spun uneori adevăruri pe care

cei dintâi nu le pot primi, iar ceilalţi nu le pot înţelege.Fariseii I-au zis lui Iisus: Tu mărturiseşti despre

Tine Însuţi!Ce mare adevăr au spus ei în aceste cuvinte! Dar

ei, neprimindu-l, s-au nenorocit pe totdeauna. În zadarl-au spus.

2. Soarele mărturiseşte singur despre el însuşi. Ni-meni n-ar mai putea mărturisi astfel despre soare cumel însuşi mărturiseşte despre sine.

Căci mărturisirea aceasta a lui este strălucitoare caşi puterea şi viaţa pe care le arată el. Nici o mărturisirenu-i mai puternică decât aceasta.

Toate celelalte mărturisiri despre soare se înteme-iază pe ea.

Aşa este şi mărturisirea Mântuitorului Hristos des-pre Sine Însuşi.

Page 145: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 145

3. Mărturia despre Hristos era şi este El Însuşi.El Însuşi mărturiseşte despre El.Lucrarea Lui, Viaţa Lui, Lumina şi Puterea Lui,simţite şi văzute de mii de ani, de milioane de oa-

meni,sunt, despre Hristos, o mărturie mai strălucitoare ca

a soarelui, care pentru noi este o slabă închipuire a luiHristos.

4. Orice mărturii am ascultat, am citit sau am văzutdespre Iisus, nu au putut să ne facă să-L cunoaştem şisă-L vedem aşa cum este El până ce L-am cunoscut peEl Însuşi.

Până nu veţi veni voi înşivă la Hristos, nimeni nuvă va putea încredinţa atât de convingător cât se ceredespre existenţa şi despre viaţa Lui. Numai El Însuşi.

5. Dacă ar sta cineva în faţa soarelui şi totuşi arspune: „Nu este adevărat! Tu, soare, nu eşti soare! Nueşti soarele, ci te prefaci numai“,

nu ar fi acela oare şi nebun, şi orb?Ba da, aşa ar fi!De aceea, bine le-a zis Mântuitorul când le-a spus

„Nebuni şi orbi“ (Mt 23, 17-19).Căci ura faţă de Hristos îl face pe om nu numai ne-

norocit, ci şi ridicol.Nu numai nebun, ci şi orb.Vrednic nu numai de dispreţ, ci şi de milă.

6. Până nu face cineva parte din Hristos, din luminaşi din viaţa Lui, până atunci nu cunoaşte nici Adevărul.

Page 146: Traian Dorz: Calea bunului urmas

146 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Iar dacă nu cunoaşte Adevărul, nu ştie nimic.Nu ştie nici de unde vine, nici unde se află, nici un-

de merge.Nu ştie nici ce este, nici ce va ajunge, nici ce ar

trebui să fie.Nu ştie nici ce este sub el, nici ce este în el, nici ce

este deasupra lui.

7. Nici un astronom din lume nu ştie sigur de undevine soarele cu toţi sateliţii lui… şi nici unde merge el.

Soarele însă, el însuşi ştie.Şi planetele care merg după el ştiu.Fiindcă ele cunosc calea şi au lumină asupra căii

lor, iar în lumină există şi direcţie, şi înţelepciune, şiorientare precisă.

Mântuitorul Iisus a spus la fel despre Sine şi despreai Săi.

8. Cunoştinţa lui Hristos este şi Cunoaşterea. Şti-inţa Lui este Înţelepciunea.

Cine este al lui Hristos şi rămâne în Hristos ştie şide unde vine şi unde merge. Şi cunoaşte toate lucrurile(I Cor 1, 5).

Ascultarea de Hristos îl păstrează în Hristos, în lu-mina Lui, în controlul Lui, în paza Lui,

iar rămânerea în Hristos îi face parte din toate da-rurile şi din tot darul Lui, în toată măsura în care sufle-tul are nevoie şi poate să le primească pe toate acestea.

După cum darurile soarelui sunt în el şi le revarsăfiecărui satelit al său, după cât acesta, fiecare, este înstare să le primească.

Page 147: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 147

9. Pentru un suflet care stă în Hristos şi e luminatde El, nu mai este nimic dezorientat şi nimic necunos-cut, căci Hristos S-a făcut pentru el înţelepciune şi des-coperire… totul (Col 2, 3; Apoc 1, 1).

Pentru un astfel de suflet nu-i încurcată nici caleamântuirii (I Cor 1, 18-24),

ci este limpede şi luminoasă chiar de la început.El n-o ia întâi pe una, iar apoi pe alta. Nu este

acum aşa, apoi altfel. Nu merge azi aşa, mâine altcum.Dumnezeu fiind Acelaşi Ieri, Azi şi în Veci, tot aşa

este şi adevăratul Lui slujitor.Cei nestatornici în învăţătură nu sunt ai Lui.

10. Pentru un suflet luminat nu pot exista maimulte botezuri,

când e aşa de limpede spus că e numai unul,

nici mai multe adevăruri decât unul,nici mai multe credinţe decât una,nici mai multe familii duhovniceşti,nici mai multe Biserici decât una pe totdeauna,după cum nu există decât Un Singur Domn (Ef 4,

4-6).Toate acestea îi sunt singure sigure şi neschimbate

pe veci.Nu sunt în veacul acesta unele, iar în veacul viitor

altele.Ci aceleaşi (I Cor 15, 23).

11. Cel luminat de Hristos ştie să deosebească du-hurile tot atât de uşor după cum ştie să deosebească unpom după roadele sale.

Page 148: Traian Dorz: Calea bunului urmas

148 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ştie să cântărească drept, fără grabă şi fără greş,atât un om, cât şi o acţiune.

Fiindcă în Hristos el are măsura exactă, criteriulnegreşit, dreptarul adevărat pentru fiecare valoare.

Ştie ce îi este îngăduit şi ce nu îi este permis dintoate,

fără să fie nevoie să-i tot arate cineva.

12. Cel care nu este în Hristos, acela nu cunoaştenimic.

De aceea el umblă prin întuneric şi nu ştie încotromerge, crede şi nu ştie ce crede,

ascultă şi nu ştie de cine ascultă,face şi nu ştie ce face…Este osândit şi nu ştie că este osândit.Merge singur la pierzare şi nu ştie că merge sigur

la pierzare.

13. Cei care au o minte sănătoasă ştiu că înfăţişareapoate înşela totdeauna sau aproape totdeauna.

Înfăţişarea poate să deformeze adevărul…Ţi se pare că este lup, dar e o tufă…ţi se pare că este învăţătură bună, dar este înşelătoare;ţi se pare un frate bun, dar este un viclean şi un

prefăcut;ţi se pare că este un măr bun, dar este viermănos;ţi se pare un lucru curat, dar este o nelegiuire, de

cele mai multe ori.Asta este judecata după înfăţişare.

14. De aceea, când judeci după înfăţişare, te poţimereu înşela, căci coaja nu este miezul.

Page 149: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 149

Şi cine totuşi judecă este în primejdie totdeaunasă păcătuiască, fiindcă nu poate să ştie tot lăuntrulnimănui.

Nu poate să vadă toată inima oamenilor, a lucruri-lor sau a vremurilor.

Nu poate să cunoască toate cauzele adevărate carel-au adus pe cel judecat acolo.

Până să ajungă la convingere, trebuie să adânceas-că mult şi multe.

15. Nu judecaţi deci niciodată după auzite.Nici după vederea doar de departe.Nu judecaţi până ce veţi vedea bine, de aproape şi

dinlăuntru, ca să vă încredinţaţi deplin că aţi pătrunsadevărul.

16. Până la urmă, credinciosul adevărat şi înţeleptajunge la încredinţarea că tot mai bine este să nu judecepe nimeni (Mt 7, 1).

Căci după ce se cercetează şi se cunoaşte bine pe elînsuşi, îşi dă şi mai mult seama că mai drept este să nu-ljudece pe altul. Ci singurul pe care are drept să-l judeceeste el însuşi.

17. Omul căzut, chiar prin căderea lui, este un ne-fericit vrednic numai de milă, iar nu de judecată.

Şi cu cât omul căzut este mai vrednic de milă, cuatât duhul şi păcatul care îl nenoroceşte este mai vred-nic de osândă.

Atunci chiar cel vinovat se va osândi el însuşi celmai întâi. Şi cel mai greu se va judeca el însuşi!

Page 150: Traian Dorz: Calea bunului urmas

150 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi pe cine se judecă aşa pe sine însuşi, nimeni n-arenici voie şi nici nevoie să-l mai judece.

18. În soare există lumină şi căldură.Acestea dau viaţă şi putere fiinţelor sănătoase, dar

tot acestea şi pierd fiinţele şi plantele bolnave.Soarele dă creşterea şi rodul pomilor sănătoşi, dar

tot el îi şi usucă pe cei cu inima roasă de viermi.Lumina şi căldura care sunt în soare dau înverzirea

şi frumuseţea verdeţurilor sănătoase, dar tot ele fac şi săpiară cele dezrădăcinate.

19. Judecata lui Hristos este dogoarea care îi ardeşi-i usucă numai pe cei care au lăsat în inima lor să roa-dă viermele păcatului.

20. Despre fiecare om mărturisesc doi: el şi Dum-nezeu.

Omul prin faptele sale,iar Dumnezeu prin Cuvântul Său.Şi fiecare om este cu adevărat ceea ce mărturisesc

faptele sale şi ceea ce adevereşte Cuvântul lui Dumne-zeu despre el.

Doamne, mărturiseşte bine despre noi.Amin.

Page 151: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 151

21. CĂUTAREA ŞI AFLAREA

1. Nici unii din noi nu avem cunoştinţa lui Dumne-zeu înnăscută în noi.

Fiecare trebuie să o dorim, să o căutăm şi să luptămca să o dobândim, căci chiar în această dorinţă şi căuta-re a ei este meritul nostru.

Unii o doresc, o caută şi o ajung,fiecare într-o măsurăşi fiecare după râvna, după puterea lui şi după par-

tea pe care i-a rânduit-o Dumnezeu. Aceştia vor primirăsplata căutării.

Iar alţii nici n-o doresc, nici n-o caută. Prin urmare,nici n-o află niciodată.

Aceştia vor primi osânda leneviei.

2. Din puţinul sigur pe care ni l-ar putea spunetoată ştiinţa lumii, am putea vedea că noi oamenii nucunoaştem nimic sau aproape nimic. Nici din lucrurilecare se văd… Dar din cele ce nu se văd?

Atunci unde este temeiul lăudăroşiei oamenilor?Nu este ea oare numai ceva vrednic de plâns?

Page 152: Traian Dorz: Calea bunului urmas

152 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Iată pe cartea asta pe care o citim acum o insectămică, numai cât punctul acesta. Şi totuşi ea are inimă,plămâni, ochi, stomac şi creier,

fiindcă, iată, trăieşte, respiră şi umblă.Are şi un fel de voinţă, fiindcă merge când vrea şi

stă când vrea.Are şi simţuri, căci fuge de foc. Şi nu intră în apă.Cât de puţin putem noi cunoaşte despre toate aces-

tea cum sunt şi cum lucrează ele!Nu ştim nimic, într-adevăr nimic.Atunci de ce ne mai şi deschidem gura?

4. Dacă nu putem cunoaşte ceea ce putem vedea,cum să putem cunoaşte ceea ce nu putem vedea?

Şi dacă nu putem cunoaşte şi cuprinde lucrurile fă-cute, cum vom putea cunoaşte şi cuprinde pe Făcătorultuturor acestora?

5. Dacă venim în lumina lui Hristos, putem să cu-noaştem din El cam cât ajunge să cunoască un fir deiarbă, sau un trandafir, sau un stejar din soarele careeste de-ajuns pentru fiecare dintre ei.

Şi nu numai pentru ei, ci şi pentru toată lumea încare trăiesc toate aceste plante şi care le înconjoară,

dar din care îşi ia fiecare cât poate.Şi îi este de ajuns, căci mai mult nu poate lua.

6. Mijlocul adânc al cunoaşterii este împreunarea,întrepătrunderea, unirea desăvârşită dintre cunoscător şicunoscut.

Cunoaşterea aceasta se face atunci când două fiinţeajung una.

Page 153: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 153

Aşa este şi aşa trebuie să fie cunoaşterea noastră cuHristos.

Şi a Lui cu noi.

7. Cunoaşterea lui Dumnezeu se dobândeşte atuncicând sufletul se împreună în chip desăvârşit cu Dumnezeu,

adică cu tot ce este El şi din El,cu neputinţă de despărţit. Când devenim unul şi

una cu lumina, cu adevărul, cu iubirea, cu El,cu bucuria, cu pacea, cu sfinţirea Sa,ca un picur de apă cu şuvoiul, cu fluviul, cu marea.Ca o mlădiţă cu trunchiul pe care s-a altoitşi ca lumina cu căldura într-o flacără de foc.

8. Atunci noi ne simţim întreaga fiinţă trăind şimişcându-se în El.

Din Hristos ne tragem atunci toată puterea, viaţa şirodirea, aşa cum vâscul îşi trage seva vieţii sale dinstejarul pe care trăieşte…

Ce dulce trăire şi îmbrăţişare este aceasta…Ce plin de Hristos se simte un astfel de suflet unit

aşa cu El!

9. Pe Tatăl Îl putem cunoaşte prin Fiul Său.Cu Dumnezeul Unic putem ajunge să fim uniţi

numai prin Hristos. După cum becul poate fi unit cuuzina numai prin transformator. Nu mai există o altăposibilitate de apropiere, căci becul pus direct la Izvo-rul energiei ar fi ars în mai puţin de o clipită.

10. De aceea Hristos S-a făcut om şi de aceea în Hristoss-au întâlnit cele două firi: şi de Dumnezeu, şi de om.

Page 154: Traian Dorz: Calea bunului urmas

154 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi de aceea este cu neputinţă ca noi să-L cunoaş-tem pe Tatăl Ceresc şi să ne unim cu Tatăl Ceresc[altfel] decât prin Hristos.

Cine are legătură cu Transformatorul are şi cu Uzina.Cine nu caută această unică legătură nu mai are altaşi rămâne lipsit de orice cunoaştere, pe vecie.

11. Neuitat îţi rămâne şi locul unde ai auzit niştecuvinte neuitate. Scump îţi este întotdeauna şi locul un-de ai cunoscut fiinţe scumpe. Cu plăcere şi cu dragostemergi totdeauna prin locurile unde ai amintiri plăcute şifrumoase.

Şi cu cât trece vremea, iar acestea devin tot mai înde-părtate. Cu atât valoarea lor creşte pentru tine tot mai mult.

12. Când totul a trecut şi când cei iubiţi nu maisunt printre noi, o, cât de puternic ne vorbesc încă lo-curile care au fost martore celor ce s-au petrecut în elecândva!

Şi cât de puternic ni-i aduc pe cei iubiţi lângă noisau ne duc pe noi lângă ei acele locuri şi lucruri întrecare ne-am petrecut clipele neuitate!

13. Cum ne vorbesc de sfâşietor leagănul sau că-măşuţa, sau jucăria rămasă de la copilaşul nostru multiubit, pe care Domnul ni l-a luat la El în cer!

Cum ne grăiesc de adânc lucrurile rămase în urmafiinţelor iubite de care suntem pe totdeauna despărţiţi –când acele fiinţe nu mai sunt!

Cât de puternic auzim – şi după ani îndelungaţi –unele cuvinte ale celor care azi nu mai sunt printre

Page 155: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 155

noi, dar pe care sufletul nostru nu-i va mai putea uitaniciodată…

Pentru că dragostea ni i-a făcut nemuritori în fiinţanoastră.

14. Cât vom trăi pe faţa pământului, locurile şi lu-crurile sfinte nouă, bucuriile şi cuvintele sfinte vor fimartore pentru noi sau împotriva noastră:

dacă am ţinut seama de ceea ce ne-au amintit elesau dacă n-am ţinut,dacă am fost credincioşi legământului făcut atuncisau dacă n-am fost,dacă am ţinut cu sfinţenie ceea ce am simţit şi cu-

noscut acolosau dacă le-am trădat şi uitat…

15. Adevărul este Soarele Revelaţiei pentru Înţe-lepciune şi pentru Sfinţire, adică pentru toată fiinţanoastră de sus şi de mijloc.

El, prin Cunoaştere şi prin credinţă, fericeşte şisatură întreagă fiinţa noastră, odihnind-o conştient înDumnezeu.

16. O, Adevăr, Lumină Dumnezeiască, Tu poţi fi atâtde cuprins şi de necuprins! Atât de aproape şi atât de de-parte! Atât de cu putinţă şi atât de cu neputinţă de privit!

Cu cât îmi străluceşti mai aproape, cu atât îmi parecă trebuie să-Ţi spun: Nu Te mai pot privi!

17. O, Adevăr, ce nalt îmi pari… Cu cât te strâng maifericit în ochii minţii mele şi în inima iubirii mele, îmi parecă trebuie tot mai tare să strig: Nu Te pot ajunge!

Page 156: Traian Dorz: Calea bunului urmas

156 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

18. O, Adevăr, Strălucire Dumnezeiască, ce uşor şice greu poţi fi Tu cuprins! Cât Te iubesc de mult şi cummă tem de Tine!

Cât de slobod şi cât de rob mă faci Tu…

19. După cum faţa Soarelui nemărginit se poaterăsfrânge întreagă într-o picătură de ploaie sau de rouă,pe un fir de frunză sau de iarbă,

tot aşa tu, nemărginit şi Veşnic Adevăr, ai puteresă-Ţi răsfrângi nemărginirea şi eternitatea Ta

în orice inimă şi minte omenească,numai dacă acestea sunt smerite şi curate.

20. O, Adevăr Fericit şi Drag, ce minunate şi nu-mai Ţie cunoscute sunt tainicele căi şi dumnezeieştilemijloace prin care Te faci înţeles şi te laşi cuprins demintea curată şi de inima smerită!

Fii binecuvântat de toţi cei care Te cred fără întrebărişi Te iubesc fără condiţii.Amin.

Page 157: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 157

Omul cel născut de SusOmul cel născut de SusOmul cel născut de SusOmul cel născut de Sus

Omul cel născut de Susare ochi cum alţii nu-sşi-are-un fel ce-n lume nu-i,căci din Cer e felul lui.Naşterea din Duhul Sfântnu-i ceva de pe pământ,e ceva din Dumnezeu,de aceea-i scump şi greu...

Dă-ne, Scump Iisus,naşterea de Sus,căci numai prin eacerul vom avea...

Scumpă-i, căci e dar cerescşi nu-s mulţi cei ce-o primesc,ci numai acei ce potpărăsi păcatul totşi numai acei ce vincu căinţă şi suspinla Hristos, cu legământ,şi şi-l ţin pân’ la mormânt...

Grea e – căci se cere preţjertfa înfrânatei vieţi,şi-osteneli, şi suferinţicum au dus părinţii sfinţi,post, şi plâns, şi rugăciunicum au dus cei sfinţi şi buni– dar nimic nu-i scump şi greucând iubeşti pe Dumnezeu...

Page 158: Traian Dorz: Calea bunului urmas

158 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

22. LOCURILE ŞI CLIPELE

1. Şi tu ai pe lumea asta locuri care îţi amintescdespre cuvintele pe care ţi le-a spus Dumnezeu ţie

sau I le-ai spus tu Lui;de făgăduinţele pe care ţi le-a făcut Dumnezeu ţie

sau I le-ai făcut tu Lui.Nu uita aceste locuri şi nu uita aceste clipe.Treci cât mai des pe acolo, ca să-ţi aduci aminte cât

mai des de ceea ce nu trebuie să uiţi câte zile vei trăi, deceea ce trebuie să-ţi aminteşti neîncetat, până la moarteşi până în veşnicie.

2. Dacă ai călcat peste legământul făcut cândva înlocul neuitat şi în clipele neuitate,

dacă ai părăsit şi uitat ceea ce nu trebuia să maipoţi uita şi părăsi niciodată,

atunci mergi la locurile şi spre clipele acelea cucele mai amare lacrimi de căinţă şi cu inima zdrobită decele mai grele păreri de rău,

Page 159: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 159

întorcându-te pe totdeauna acolo de unde nu tre-buia să poţi să pleci – ca la zidul plângerilor tale…

3. Dacă locurile sfinte te mustră, nu fugi de ele.Ascultă-le mustrarea.

Dacă te vor osândi, nu le urî. Primeşte-le osânda.Dacă te recheamă, nu le nesocoti. Înţelege-le, as-

cultă-le şi du-te. Căci numai aşa îţi vei putea redobândiceea ce ai pierdut plecând.

4. Când vei ajunge singur, vino la locurile talesfinte – şi ele te vor însoţi, mângâindu-te.

Când vei fi lovit şi părăsit, te vor ajuta să te ridiciiarăşi.

Când vei fi întristat, îţi vor însenina sufletul din nou.Şi totdeauna îţi vor întări credinţa, nădejdea şi

dragostea ta dintâi, singurele tale comori adevărate şifericite.

Fiindcă în ele îţi este păstrată cea mai frumoasăparte din tine. Şi numai când te duci pe acolo ţi-o regă-seşti totdeauna, aşa cum era atunci când ai fost fericit.

5. O, ce încărcată este inima noastră de amintirifrumoase sau triste din viaţa plină de lupte şi de bucurii,

de biruinţe şi de înfrângeri,de cântări şi de lacrimi,de fraţi şi de vrăjmaşi,de iubiri şi de lepădăriprin care am trecut…O, ce încărcată ne este inima noastră de amintiri…

Page 160: Traian Dorz: Calea bunului urmas

160 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

6. Binecuvântăm pe Dumnezeu cu bucurie şi recu-noştinţă pentru amintirile noastre frumoase şi fericite,

ne smerim înaintea Lui pentru cele dureroase şiamare,

Îl rugăm să ne păstreze pe cele bune, să le mul-ţească pe cele frumoase, spre veşnica noastră mângâiere

şi să ni le şteargă pe cele dureroase atât din inimanoastră, cât şi din Cartea Lui.

7. Nimic trist să nu ne mai umbrească niciodată,căci destulă a fost tristeţea pe care am purtat-o în urmadurerilor de pe pământ.

Răsplăteşte-i cu bucurie, Dumnezeule Bun, pe toţicei prin care ai înfrumuseţat amintirile noastre şi ne-aifericit viaţa noastră.

8. După ce s-a făcut noapte, în zadar mai căutaţisoarele.

După ce a trecut primăvara, în zadar mai căutaţighiocei.

După ce s-au dus rândunelele, zadarnic mai căutaţisub streaşină

şi după ce s-a închis la pâine, zadarnic mai mergisă ţi se dea.

Există o vreme când trebuie să cauţi, dacă vrei săgăseşti, să baţi, dacă vrei să ţi se deschidă şi să ceri, da-că vrei să ţi se dea.

Dacă faci aceste lucruri în vremea asta, găseşti, ţise deschide, ţi se dă… Dacă laşi nepăsător ca vremealor să treacă, poţi să tot plângi apoi veşnic în zadar…

Page 161: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 161

9. Doamne, fă să nu treacă zadarnic vremea mân-tuirii pentru nimeni, căci dacă nu vor veni să primeascădarul mântuirii acum, când li se îmbie,

toate lacrimile veşnice nu le vor mai folosi la nimic.Când Tu, Iisuse, pleci definitiv de la cineva, la

acela nu mai vin decât moartea şi diavolul.Nu pleca Doamne, de la nimeni, niciodată, ca să nu

fie pierdut nimeni, niciodată. Amin.

10. Când un om începe să nu mai aibă un sfânt res-pect şi o temătoare evlavie faţă de Cuvântul lui Dum-nezeu, atunci el începe să răstălmăcească şi să strice închip îngrozitor acest Cuvânt, în tot ce spune El.

11. Când un om începe să nu mai aibă temere deDumnezeu şi când mintea lui trufaşă şi neascultătoareîncepe să se îngâmfe cu încăpăţânare, – atunci toate cu-vintele pe care el le spune cu gura sa ori le scrie cucondeiul său sunt numai hule şi stricări faţă de Cuvân-tul şi de Duhul Sfânt, uneori mai îndrăzneţe chiar şi de-cât ale lui satana.

Atunci sluga celui rău îl întrece şi pe însuşi stăpâ-nul lui.

12. Fii plin de respect şi de smerenie totdeauna înfaţa Domnului şi a Cuvântului Său,

căci numai o singură dată dacă nu veghezi, vei în-cepe să te obişnuieşti a nu asculta.

Apoi vei începe să te şi îndoieşti de adevărul Cu-vântului Sfânt;

Page 162: Traian Dorz: Calea bunului urmas

162 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

după aceea vei începe să-L tăgăduieşti pe ÎnsuşiCel ce l-a spus

şi să batjocoreşti, răstălmăcind şi căutând să nimi-ceşti, tot ce-i sfânt,

până vei ajunge la vorbe şi la fapte satanice.Atunci vei fi satană şi nu om. Şi vei avea plata lui

satana.

13. Lipsa de respect faţă de Cuvântul cel Sfânt allui Dumnezeu este unul din păcatele cele mai mari, esteun păcat de moarte.

Oricine îl face va ajunge la viermele care nu moareşi la focul care nu se stinge.

14. Oamenii care nu au credinţa sunt de jos, adicădin întuneric, din păcat, din neştiinţă.

Ca să ajungă omul la ştiinţă, cât timp, câte eforturi,câtă jertfă a trebuit!

Ce distanţă uriaşă este de la peşteră până la navelecosmice

şi de la opaiţ până la lumina atomică!Dar şi mai multă este de la [starea de] rob al păca-

tului până la [cea de] fiu al lui Dumnezeu.

15. Ridicarea înspre Hristos are în ea însăşi o răs-plătire deplină pentru jertfa pe care o cere.

După cum un savant descoperitor sare şi aleargă caun nebun de bucuria descoperirii sale pe care o trăieştedin ce în ce mai puternic pe măsura apropierii de ea,

tot aşa, un năzuitor spre Dumnezeu are, după fieca-re izbândă, după fiecare nouă experienţă cu Hristos, onouă şi negrăită bucurie.

Page 163: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 163

16. Toată taina puterii şi a vieţii de bucurie a unuicredincios stă în faptul că el crede neclintit în existenţaşi în puterea lui Dumnezeu.

„Ştiu că Răscumpărătorul meu este Viu“, zicea Iov.Şi această ştiinţă îi dădea puterea să rabde totul (Iov 19,25-26).

17. „Ştim că Hristos a înviat şi că El este viu înveci vecilor“, spuneau apostolii şi martirii lui Iisus.

Această încredinţare, această ştiinţă fericită i-aputut face în stare să biruiască rănile, schingiuirile şimartiriul,

să sufere focul, şi fierul, şi apa,să-şi învingă frica, dragostea şi viaţa din trup,pentru ca să primească viaţa veşnică şi cununa ce-

rească.

18. Dacă nu crezi în Hristos, că este, în zadar veişti că a fost.

Dacă nu crezi că Hristos este aici, în zadar vei ştică El este în cer.

Şi dacă nu crezi că Hristos este Atotputernic,Atotştiutor, Atotprezent, zadarnic vei crede că El esteorice altceva.

19. Dacă nu recunoşti că Hristos este Mântuito-rul tău, zadarnic vei recunoaşte că El este Mântuito-rul lumii.

Dacă nu-L poţi recunoaşte pe Hristos în tine, tu eştiun lepădat (II Cor. 13, 5), chiar dacă ai recunoaşte că Eleste în alţii.

Page 164: Traian Dorz: Calea bunului urmas

164 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

20. Când ştii că Hristos este, atunci nu mori în pă-catele tale,

ci le părăseşti, te predai Lui şi crezi în răscumpăra-rea Lui.

Când ştii că Hristos este Viu şi prezent, te cutre-muri şi nu mai păcătuieşti.

Când ştii că Hristos este Mântuitorul tău, Îl bine-cuvântezi pe Dumnezeu cu viaţa ta şi cu moartea ta.

Acesta este marele Har de care au parte cei aleşi.O Doamne, dăruieşte-ni-l tuturor oamenilor pe care

i-ai creat Tu.Amin.

Page 165: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 165

23. MĂREŢIA ŞI CUPRINDEREA

1. Când eşti foarte aproape de un munte nu maipoţi vedea muntele de el însuşi. Trebuie să-ţi ridici pri-virea în sus, în foarte sus…

Nici măreţia lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorulnostru, nu o poţi vedea decât când stai în smerenie jos,foarte jos

…şi te ridici doar prin rugăciune, prin cea mainaltă rugăciune. Abia atunci poţi să-L vezi cel maiînalt, în Dumnezeu-Tatăl, una cu El.

2. Există într-o biserică din Danemarca o statuie alui Iisus cel Răstignit vestită în lume pentru frumuseţeaei unică, însă care nu se poate vedea în toată măreţia eidecât admirată din genunchi.

Pentru că meşterul credincios a lucrat-o în întregi-me stând în genunchi.

Iată felul din care trebuie să privim, să lucrăm, să-L vestim şi noi pe Hristos.

Sufletului care face astfel nu-i rămâne nimicnedescoperit, neînţeles şi neîmplinit din Hristos.

Page 166: Traian Dorz: Calea bunului urmas

166 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

3. Fericit sufletul smerit. El Îl cunoaşte pe Hristosnu în felul înşelător al Legii, ci în felul adevărat alDuhului;

nu în felul ereziilor felurite, ci în felul credinţei unice;şi nu în felul întunecat al superstiţiilor, ci în felul

cel luminos al Evangheliei.

4. De la început, Hristos S-a prezentat lumii cineeste El. El a spus oamenilor: Eu sunt Pâinea, Eu suntApa, Eu sunt Calea, Eu sunt Adevărul, Eu sunt Viaţa.

Cum se putea spune oare mai limpede – şi cineputea spune oare mai autorizat cine este El decât ElÎnsuşi?

De aceea este vinovat oricine poate să creadă cu-vintele altora despre El – dar nu-L poate crede peHristos Însuşi şi Cuvântul Lui vestind despre Sine.

5. Oamenii L-au întrebat pe Iisus: „Tu cine eşti?“,aşteptând ca El să le arate un act de naştere, un buletinde identitate în care să poată vedea un nume omenesc,un chip omenesc.

Aşa au vrut ei să-L cunoască pe Hristos. Aşa vor să-Lcunoască şi azi. Dar aşa poate să Se arate numai un om.

Dar Dumnezeul nevăzut nu poate fi asemănat decâtcu ceea ce are şi nu are chip văzut, cum este Lumina,Vântul, Apa, Căldura, Mişcarea, Viaţa…

De aceea, cunoaşterea Lui cere credinţă, nu numaivedere.

6. Dumnezeu are o mie de chipuri, dar nici unul nueste cel deplin şi cel unic.

Page 167: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 167

Dumnezeu, El Însuşi n-are nici nume. Are mii denumiri, dar nici unul din câte putem noi spune Acum nueste nici cel deplin şi nici cel unic.

Chipul Lui unic şi Numele Său deplin, oamenii nule pot nici cunoaşte şi nici spune acum (I In 3, 2; Apoc2, 17; 19, 12).

Ele pot fi bănuite şi asemănate doar… Dar aşa cumsunt în adevăr le vor vedea numai cei ce le-au crezut fă-ră să le vadă (I Ptr 1, 8).

7. Acum singurul fel în care Hristos poate să nespună cine este El este numai cel în care ne-a spus.

Dacă oamenii inspiraţi ni-L zugrăvesc pe Dumne-zeu într-un fel sau altul acum, cu condeiul sau cu dalta,cu penelul sau cu cuvântul lor,

este numai pentru a ni-L putea apropia de înţelege-rea noastră atât de mărginită şi de simţirile noastre atâtde neputincioase. Cum îi zugrăveşti unui copilaş un cer-culeţ cu câteva linii şi-i spui: Iată, acesta este Soarele.

Altfel, cum să ni-L putem înfăţişa noi, la vârsta şistarea noastră, pe El, Care nu are nici vârstă, nici chip,nici margini?

8. Tot ce are Lumina de osândit în inima şi-n viaţata este rău.

Tot ce are Adevărul de zis despre tine este drept.Să asculţi deci totdeauna de Lumină şi de Adevăr,

care îţi grăiesc prin conştiinţa ta şi prin fraţii tăi. PrinCuvântul sau prin Duhul Sfânt, fie în timpul citirii, fieîn al rugăciunii, fie în al ascultării.

Page 168: Traian Dorz: Calea bunului urmas

168 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

9. Ceea ce are Adevărul de zis despre tine îţi zicedrept. Şi pe faţă. Şi limpede.

Ceea ce are Hristos de osândit în tine îţi spune clarşi hotărât.

Iar tu simţi aceasta, auzi aceasta şi cunoşti aceasta.Dacă eşti smerit şi sincer, primeşti şi te îndrepţi;dacă eşti trufaş şi necinstit, te superi şi respingi;dacă eşti nelegiuit, te mânii şi ameninţi;şi dacă eşti demon, loveşti şi te răzbuni.

10. Faţă de omul şi de Cuvântul lui Dumnezeu, fie-care ascultător îşi alege o cale şi ia o atitudine. Omulcinstit şi drept se osândeşte pe sine şi-I dă dreptate luiDumnezeu.

Omul prefăcut şi viclean îi osândeşte pe toţi şi seîndreptăţeşte numai pe sine.

Omul ticălos şi blestemat laudă pe faţă şi merge săvândă în ascuns.

Omul ambiţios şi trufaş răstălmăceşte, tulbură şidezbină.

Fiecare căutând partizani şi argumente potrivit stă-rii lui.

Numai sufletul smerit şi sincer va avea un folosmântuitor din întâlnirea sa cu Hristos. Toate celelaltevor avea osândă.

11. Dumnezeul tău şi inima ta ştiu totdeauna celmai bine care este adevărul despre tine.

Dacă te osândeşte Dumnezeu, atunci să te osân-dească şi inima ta.

Dar dacă nu te osândeşte Dumnezeu, nici inima tasă nu se îndoiască de iertarea Lui.

Page 169: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 169

12. Dacă eşti osândit pe nedrept, nu trebuie să tesuperi, ci, dimpotrivă, să te bucuri că acei care te osân-desc nu au dreptate.

Căci dacă acei care te judecă într-adevăr n-audreptate, nu va trece mult timp şi adevărul tău va stră-luci, iar hulitorii tăi vor fi daţi de ruşine.

Şi ce frumos vei fi tu atunci faţă de ei!

13. Dacă au dreptate cei ce te judecă, atunci şi maimult nu trebuie să te superi. Atunci şi mai mult trebuiesă-ţi pleci capul şi să primeşti cu răbdare şi căinţă îndu-rerată mustrarea şi pedeapsa. Pentru ca dreapta cumpă-nă a lui Dumnezeu să fie din nou restabilită.

Aşa, oricum vei fi câştigat.Altfel, oricum vei pierde.

14. Câtă vreme le merge oamenilor „bine“, câttimp ei sunt tineri şi sănătoşi, iar pământul nu se despi-că sub ei şi cerul nu se prăbuşeşte deasupra lor,

oamenii vorbesc cu trufie şi răspund cu batjocuri,se poartă cu înfumurare şi lucrează cu nedreptateîmpotriva lui Dumnezeu şi a semenului lor.Atunci, dacă nu-i salvează nuiaua lui Dumnezeu cu

o zi înainte, sigur îi va zdrobi toiagul Lui cu o zi în urmă.

15. Când ochii omului păcătos se trezesc în faţaprăpăstiei înspăimântătoare, fără putinţă de ocolit,

atunci mintea lui întârziată se izbeşte de zidulrealităţii osânditoare, fiind silită să recunoască îngro-zită ceea ce putea recunoaşte bucuroasă, la timp – darn-a vrut:

Page 170: Traian Dorz: Calea bunului urmas

170 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

n-a vrut să vrea,n-a înţeles să înţeleagăşi n-a ascultat să asculte.E un bine totuşi că înţelege măcar şi atunci. Şi dacă

mai are timp să se poată prăbuşi la picioarele lui Dum-nezeu, atunci scapă din mâinile judecăţii Lui.

16. Numai după ce oamenii Îl înalţă pe Hristos,atunci recunosc că El este Fiul lui Dumnezeu.

Şi vrăjmaşii Lui numai după ce L-au înălţat pe cru-ce au recunoscut aceasta.

După ce L-au înălţat pe Golgota au recunoscut iu-deii că El era Trimisul lui Dumnezeu şi că adevărateerau toate cuvintele Lui.

Şi răstignitorii Lui au recunoscut atunci.Şi Pilat, şi nevasta lui. Şi sutaşul, şi străjerii, şi toţi

cei ce L-au străpuns.Dar recunoaşterea aceasta nu le-a mai folosit la

nimic. Ei au fost pierduţi, fiindcă n-au făcut aceasta latimpul ei.

Înalţă-L pe Hristos înainte de a-L răstigni, dacăvrei să fii mântuit.

17. Meritul şi slava sufletului credincios este că elÎl recunoaşte pe Iisus ca Singurul Mântuitor acum,

când lumea Îl tăgăduieşte şi-L judecă.Şi caută să-L slujească şi să-L înalţe acum, când

pentru aceasta trebuie să sufere ocara şi osânda lumiiacesteia.

Dar meritul acesta înseamnă slava şi mântuireaveşnică.

Page 171: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 171

18. Începutul cunoaşterii lui Hristos se datorează,desigur, marelui Har al lui Dumnezeu, Care se îndurăde cine vrea El.

Dar continuarea şi adâncirea cunoaşterii cu Hristosse datorează tot atât de sigur curăţiei, dragostei noastreascultătoare de toată voia Lui,

pentru că El vrea să se îndure totdeauna de cel cevrea să-L asculte totdeauna.

19. Fiecare fiu va vorbi după cum a fost învăţat depărinţii săi.

Fiecare elev va face după cum i-a spus profeso-rul lui.

Fiecare ucenic va lucra după cum i-a arătat ma-istrul său.

De aceea este lucrul cel mai însemnat ca, de la în-ceput, fiul să aibă părinţi buni; elevul, un învăţător bun;ucenicul, un maistru bun.

Dar un şi mai mare lucru este ca, atunci când îi are,copilul să-i asculte şi să-i urmeze.

Fiindcă mulţi i-au avut, dar dacă nu i-au urmat, pe-deapsa lor va fi cu atât mai mare. Şi regretul lor odată,cu atât mai amar.

20. Ce mare nenorocire este o boală molipsitoare,mai ales atunci când cei bolnavi sunt sufleteşte…

Părinţii bolnavi vor transmite boala fiilor lor.Învăţătorul nepregătit va transmite prostia sa ele-

vilor săi.Maistrul slab va transmite ucenicilor săi

nepregătirea sa.

Page 172: Traian Dorz: Calea bunului urmas

172 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi aceste mari greşeli se pot răzbuna cumplit nunumai asupra celor nefericiţi, ci încă a multor altora.

Dacă se iau măsuri împotriva transmiterii bolilortrupeşti şi cei dovediţi bolnavi sunt izolaţi, spre a nu-iîmbolnăvi şi pe alţii, de ce oare nu se iau tot aşa măsuriîmpotriva bolnavilor sufleteşti?

Căci nefericirile provocate de aceştia sunt infinitmai mari şi mai adânci.

O, Dumnezeul nostru, înştiinţează-ne şi fereşte-nepe toţi, la timp.

Amin.

Page 173: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 173

Hristosul BucurieiHristosul BucurieiHristosul BucurieiHristosul Bucuriei

Hristosul Bucuriei,noi Te chemăm la masă,noi Te chemăm la nuntăcu dragoste şi dor,noi Te chemăm, Iisuse,cu-mbrăţişare-aleasă,căci Tu ne eşti comoaracea scumpă tuturor...

Iisusul Fericirii,Tu, Miezul Predicării,şi Focul rugăciunii,şi-al lacrimii senin,la Tine vin copiii,la Tine vin părinţiişi toţi venim la Tineşi ne-adăpăm din plin...

Iisus Hristos, – în Tinee tot ce-avem pe lumemai dulce, mai cu lacrimişi mai cu drag privit,din fiecare cântec,din fiecare nume,din fiecare nuntăne eşti mai mult iubit...

Page 174: Traian Dorz: Calea bunului urmas

174 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

24. BOLILE ŞI VINDECAREA

1. O, cât de multe biserici şi adunări sunt bolnavede felurite boli sufleteşti, fiindcă sunt născute, hrănite şicrescute de nişte bolnavi sufleteşte.

Sufletele din aceste familii sunt mioape, fără vederisănătoase,

sunt surde la orice îndemn de trezire şi lucrare adragostei frăţeşti;

sunt şchioape de picioarele râvnei, ale ostenelii şiale alergării pentru Dumnezeu;

sunt ciunge de mâinile dărniciei, ale binefacerilor,ale milosteniei;

sunt mute în ce priveşte vestirea şi mărturisireaEvangheliei;

sunt împilate ca nişte copii nedezvoltaţi, schilozidistrofici.

Vai, câtă nevoie este de Hristosul cel Viu şi adevă-rat acolo, spre a-i vindeca mai întâi pe nefericiţii părinţiai unei astfel de nefericite familii!

Page 175: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 175

2. Foarte multe suflete sunt bolnave chiar de la naş-terea lor, de felurite metehne şi cusururi duhovniceşti,

fiindcă au primit chiar de la începutul vieţii lorduhovniceşti un microb de învăţătură stricată, o hranăinfectată de la acela care le-a fost părintele lor duhov-nicesc.

Şi dacă nici ele nu-şi dau seama, ca să caute vinde-carea, şi nici alţii nu au grija controlului lor,

nenorocirea se poate întinde până nu ştii unde. Şipână nu ştii cât.

3. Sunt adunări şi biserici întregi pline de tot felulde învăţături eretice şi dezbinătoare, fiindcă tot aşa esteşi în capul tulburat de trufie şi în inima înveninată deambiţii ale acelora de la care au avut nenorocul să-şiprimească învăţătura…

şi de care au orbia să asculte.Dacă nu vor avea curajul s-o rupă cu ei şi cu duhul

lor, boala lor nu are alt sfârşit decât moartea şi pierza-rea veşnică.

4. Fiecare mădular al Bisericii şi al adunării vor-beşte şi lucrează după cum îl îndeamnă acela pe careşi-l are ca părinte şi învăţător sufletesc.

Luaţi bine seama ce părinte şi învăţător vă luaţi, casă nu pieriţi în vreo prăpastie cu orbul vostru care văconduce, cu tot.

5. Voi nu sunteţi numai păstorii şi învăţătorii câ-torva suflete, ci sunteţi părinţii unui întreg viitor neamde oameni.

Page 176: Traian Dorz: Calea bunului urmas

176 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Cei pe care îi învăţaţi voi acum în felul acesta, larândul lor, îi vor învăţa şi ei tot la fel pe alţii, întipărindşi în sufletul acelora felul rău sau bun de învăţătură pecare voi le-aţi dat-o.

Şi voi veţi răspunde pentru toţi.Iată ce răspuns veţi avea de dat.

6. Voi, toţi cei care îi învăţaţi pe alţii, aveţi o sfântăgrijă să fiţi curaţi în totul, nu numai în ce priveşte par-tea din afară, ci, mai ales, în ce priveşte lăuntrul vostru.

Fiţi smeriţi în duhul şi în sufletul vostru în tot cefaceţi şi spuneţi, nu numai în cele văzute, ci, mai ales,în cele nevăzute,

ca să nu rătăciţi în ce priveşte credinţa – şi să nu văfaceţi astfel cauza rătăcirii şi pierzării şi altora.

7. Fie-vă groază de răspunderea cea mare pe careo aveţi înaintea lui Dumnezeu şi a celor pe care îi în-văţaţi.

Fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, ca să nu pună pe voistăpânire duhul mândriei şi al răutăţii, pierzându-vă şipe voi, şi pe alţii.

Umblaţi în dragoste şi trăiţi în adevăr.În ascultarea fraţilor şi a învăţăturii,ca să nu ajungeţi robiţi de duhurile rătăcirii şi ale

minciunii.

8. Dacă sufletelor li se dă o hrană amestecată cu totfelul de învăţături împrumutate de la străini şi cu totfelul de încredinţări primite din altă parte şi nu din în-ţelegerea limpede şi dreaptă a Evangheliei,

Page 177: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 177

dacă este acolo stăpân un Diotref care umblă numaidupă întâietate şi după laude, care nu vrea să ştie denimeni altcineva şi nu vrea să facă decât ce ştie el,

atunci este neapărat nevoie ca acolo să se ridice cutoţii, spre a se dezrobi de acest duh. Altfel vor pieri cutoţii în robia şi orbia lui.

9. Feriţi-vă de tulburători şi dezbinători, pentru ca săputeţi fi feriţi şi de pedeapsa lor, aşa cum ne înştiinţeazăşi Cuvântul lui Dumnezeu (Rom 16, 17; II In 10-11).

Ferice de cine ascultă de aceste înştiinţări, căci emai bine o mână de grâu decât un car de pleavă.

Şi mai bine să pui bariera cu un ceas mai devremedecât cu o clipă mai târziu.

10. Nu poţi fi un mărturisitor adevărat al lui HristosDomnul dacă nu simţi, dacă nu ştii sigur că este cu tineşi în tine Duhul Lui. În orice loc unde eşti trimis şi înorice stare te afli.

Nu vei avea nici îndrăzneala şi nici puterea care secer pentru lucrul sfânt dacă nu vei simţi şi nu vei şti si-gur că ai cu tine şi în tine pe Duhul Sfânt.

Sufletele care te văd şi te aud vor simţi îndată dacăAcela despre Care tu spui că El te-a trimis este cu tinesau nu este.

Şi dacă Hristos va fi cu tine, tu vei fi biruitor pestetoate luptele;

iar dacă nu-i, atunci tu eşti biruit de la început.

11. Când mergi în numele vreunui om puternic,sau în numele unei instituţii omeneşti puternice,

Page 178: Traian Dorz: Calea bunului urmas

178 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

sau al naţiunii lumeşti, în plină putere omenească,o, cu cât de multă îndrăzneală vorbeşti,fiindcă simţi că ai cu tine întreg asentimentul şi în-

treg sprijinul puternicului sau al puterii care te-a trimis.Simţi că cel ce te-a trimis este cu tine.

Câtă mândrie şi cât curaj dădeau omului cândvaaceste două cuvinte: „Romanus sum!“ (Sunt roman!).Cel ce le rostea simţea că marele Cezar şi puterniculimperiu sunt cu el şi-i garantează izbânda, spulberândpe oricine l-ar fi atins.

Hristos oare nu este şi mai mult pentru trimisul Său?

12. Când sigur Hristos te trimite în slujba Sa,atunci şi tu poţi să te bizui pe El mai mult decât pe pu-terea oricărui cezar ori imperiu de pe pământ.

Poţi să te bizui pe Cuvântul Său, căci El nicicândn-a fost lipsit de putere;

poţi să te bizui pe făgăduinţele Sale, căci ele nicio-dată n-au fost înşelătoare.

Dar tu poţi să te bizui pe Hristos numai atâta vremeşi numai în atâta măsură cât şi El Se poate bizui pe tine.

13. Câtă vreme tu eşti sincer în totul pentru Dum-nezeu, atâta şi El este cu tine.

Câtă vreme tu umbli sincer să faci voia Lui şi înlumina Sa, să fii sigur că şi El umblă cu tine şi face şiEl voia ta.

Iar când Cel care te-a trimis este cu tine, poţi fi si-gur că nimeni din lumea aceasta nu te va putea nici bi-rui, nici nimici.

Page 179: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 179

După cum şi Tatăl a fost cu Fiul Său – şi nimenin-a putut să-L înfrângă sau să-L nimicească.

Fii sigur de aceasta şi tu, ca El.

14. Credinţa care se naşte, care învie, care creşte îninima omului din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi întot timpul acestei auziri, aceea este adevărata credinţă.

Chemarea pentru predare de la sfârşitul vorbiriitrebuie să fie numai momentul şi prilejul dovediriiacestei credinţe născute mai înainte

– şi nu forţarea naşterii ei atunci.

15. În aşa fel trebuie să fie vorbirea noastră, încât întot timpul desfăşurării ei, Duhul şi Cuvântul să lucrezeprin ea la trezirea credinţei în inimile celor ce o aud.

Predarea în slujba Domnului, legământul celor ceau auzit-o trebuie să fie o urmare normală a auzirii, iarnu o urmare forţată a unor prea obositoare şi repetatestăruinţe pentru predare.

Fiindcă tot ce este forţat, obositor şi insistent nueste nici sănătos şi nici durabil.

Tot ce este convingător şi statornic vine liniştit.

16. Chemările, oricât de multe şi de strigate ar fi,nu pot niciodată şi nu vor putea înlocui vorbirea – vor-birile pline de miez şi de putere duhovnicească.

Când acest miez şi această putere lipsesc, atuncitotul este greoi şi silit, iar stăruitoarele chemări, ori-cât de multe ar fi, nu vor putea naşte o credinţă ade-vărată în acei în care vorbirile de mai naintea lorn-au născut-o.

Page 180: Traian Dorz: Calea bunului urmas

180 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Ci uneori o alungă cu totul, dacă a şi început să seformeze.

Ce mare lucru este înţelepciunea mai ales atunci!

17. Încă de pe când vorbiţi, aveţi grijă să nu um-pleţi vremea cu vorbe goale. Ci umpleţi vremea cu vor-bele şi puterea Cuvântului Sfânt.

Nu repetaţi în vorbirea voastră aceleaşi lucrurisimple şi cunoscute,

ci spuneţi totdeauna ceva nou, ceva mai frumos şimai folositor, ca să dea har şi hrană celor ce vă ascultă.

Dacă nu aveţi aceasta, rugaţi-vă să vi se dea. Citiţi,învăţaţi, munciţi şi veţi câştiga.

Faceţi asta înainte de a veni în adunare, pentru casă aveţi ce să daţi adunării după ce aţi venit.

18. Nu vorbiţi pentru marea deşertăciune a ambiţieinumai de a vorbi.

Prea mulţi vorbitori sunt numai nişte vorbăreţi –având boala vorbirii fără rost – şi nu-şi dau seama câtrău fac tuturor răpindu-le timpul scump cu niştepredicuţe slabe şi obositoare.

Cine spune ce i-a făcut lui Domnul şi cum a avutmilă de el, acela îi va face totdeauna pe ascultătorii luisă se aleagă cu ceva bun.

19. Sunt unii care ţin vorbiri lungi, spunând mereuce s-a tot spus;

şi, deşi văd că unii tot cască obosiţi, iar alţii semişcă nerăbdători, ei tot vorbesc şi vorbesc, pierzândtimpul cel scump şi întristând pe Duhul Sfânt.

Page 181: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 181

Aceştia nu arată nimic altceva decât că, din lene,nu se pot pregăti şi, din mândrie, nu pot tăcea.

20. Nu căutaţi cu orice preţ să vorbiţi totdeauna laadunări, fie că aveţi ceva de spus, fie că nu,

fie că doreşte cineva să vă audă, fie că nu.Unora li se pare că dacă n-ar vorbi ei totul ar fi za-

darnic şi că nimeni n-ar spune nimic.Ce îngâmfare vinovată şi păgubitoare este asta!

Fiindcă mulţi care au avut ceva mai folositor de spus n-au mai avut loc din pricina lor, iar paguba a fost nunumai a Domnului, ci a tuturor celor de acolo.

O, Dumnezeul nostru, dăruieşte-le tuturor vorbito-rilor Tăi nu numai înţelepciunea de a vorbi când au ce-va de spus, dar şi înţelepciunea de a tăcea când nu aunimic.

Amin.

Page 182: Traian Dorz: Calea bunului urmas

182 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

25. VORBIREA ŞI HARUL

1. Totdeauna când vorbiţi, căutaţi să aveţi mereuceva nou de spus.

Când nu aveţi ceva nou şi ziditor care să dea harcelor ce ascultă, renunţaţi la vorbire şi adânciţi-vă înrugăciune pentru cei ce vorbesc şi pentru cei ce ascultă.

Din rugăciunea ta vei avea de o sută de ori maimult folos şi tu, şi ceilalţi.

2. După ce aţi vorbit tot ce vă inspira Duhul Sfântîn înalta stare de har şi putere din timpul lacrimilor şicăldurii sufleteşti, spuneţi: „Slăvit să fie Domnul“ şi tă-ceţi, aşezându-vă jos.

Lăsaţi mai departe să vorbească cuvântul ce l-aţispus.

3. Uneori, cu cât un vorbitor va zice mai multe cu-vinte de ale lui, cu atâta va spune mai puţin Cuvântullui Dumnezeu.

Page 183: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 183

Pe când cel cu har va spune cu cât mai scurt, cuatât mai mult.

Vorbele care au rămas în istorie n-au fost dintrecele mai lungi, ci tocmai dintre cele mai scurte.

4. Vorbiţi atâta timp cât vedeţi pe feţele celor ce văascultă atenţie, plăcere, bucurie

şi nu mai vorbiţi din momentul când băgaţi deseamă că cei care sunt de faţă nu mai pot fi atenţi;

este semnul că ceea ce spuneţi este ori fără nici oînsemnătate, ori este prea cunoscut.

Spuneţi atunci „Amin“ – şi tăceţi.

5. Nu te duce la adunarea Domnului numai pentruca să vorbeşti. Ci du-te să mai şi asculţi.

Nu crede că numai tu ai de învăţat pe alţii, ci maidegrabă că mai ai tu încă mult să înveţi de la mulţi.

Niciodată nu va şti nimic acela care îşi închipuie căel ştie totul şi că nu mai are nevoie să înveţe mereu.

Şi totdeauna va fi gol şi plictisitor acela care nu cautămereu să găsească de ascultat şi de meditat ceva nou şifrumos din Cuvântul Domnului şi din cuvintele fraţilor.

6. Vorbeşte numai ce ştii bine că este aşa. Întâi cer-cetează bine dacă un lucru nu ştii sigur că este aşa saualtfel şi apoi îl rosteşte cu gura ta. Nu cumva cineva săte prindă cu un cuvânt pe dos, căci din pricina acestuiava lepăda toată vorbirea ta.

7. Nu folosi cuvinte îngâmfate şi neînţelese şi nicinu avea despre tine închipuiri mari, fiindcă vei ajunge

Page 184: Traian Dorz: Calea bunului urmas

184 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

îndată nesuferit şi nu te va asculta [nimeni], nici dacă aiscoate din gură mărgăritare de înţelepciune.

Vorbeşte cumpătat ceea ce cunoşti şi ceea ce ţi sepotriveşte, cu cuvinte înţelese de toţi şi cu simţiri cuvi-incioase şi chibzuite.

Printre cei ce te ascută, poate sunt unii care ştiu şicred că tu spui lăudăroşii şi cuvinte încrucişate – şi tevor dispreţui

şi pe tine, şi pe cel ce te-a trimis.

8. Vorbeşte altora ceea ce tu însuţi trăieşti. Şi nucăuta să mături în faţa porţii vecinului tău câtă vreme latine este nemăturat.

Întâi fii tu, apoi cere altora să fie. Întâi fă tu, apoicere altora să facă.

Altfel nimeni nu te va crede serios – ci toţi te vorvedea că eşti doar un flecar.

9. Dacă duci o solie sfântă, atunci caută să fii laînălţimea ei.

Dacă vorbeşti în numele unui steag, caută să facicinste steagului aceluia.

Şi dacă te-ai angajat în slujba Evangheliei, vei fivrednic de ea numai dacă crezi cu tărie ceea ce spui

şi dacă trăieşti cu convingere credinţa în numelecăreia vorbeşti.

10. O, voi, care vorbiţi, oricând vorbiţi – şi tot tim-pul cât durează vorbirea voastră –, amintiţi-vă neîncetatcă voi vestiţi voia şi Cuvântul lui Dumnezeu, că sunteţi

Page 185: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 185

trimişii lui Dumnezeu şi că înainte de a fi auziţi de cătreascultătorii voştri vă aud urechile lui Dumnezeu.

Vorbiţi aşa cum I-aţi vorbi Lui. Cum doreşte El.Cum Îi place Lui.

Atunci şi numai atunci vorbirea voastră va fi sprefolosul şi bucuria tuturor celor ce vă ascultă.

Atunci vorbirea vă va fi totdeauna plină de harşi va da lumină, putere, căldură şi binecuvântare

tuturor celor ce o vor asculta,fiindcă va fi în ea graiul lui Dumnezeu.

11. Noi am venit la pocăinţă, dar aceasta ne va fo-losi numai dacă rămânem în ea pe totdeauna.

Am venit la dragostea, la iertarea, la mântuireaDomnului,

dar dacă nu rămânem în ele aşa cum am venit, pânăla sfârşit, toate aceste daruri ale Harului lui Dumnezeunu ne vor folosi la nimic.

Toate le avem şi le putem păstra numai în învăţătu-ra şi în credinţa în care le-am primit când am pus legă-mântul nostru cu Dumnezeu.

Dacă nu le păstrăm aşa, în zadar am crezut (I Cor15, 1).

12. Dacă am îmbrăcat o haină nouă şi am intratîntr-o casă curată, avem o mare bucurie. Dar bucuriaaceasta ţine numai atâta vreme cât păstrăm haina nouăşi casa curată. Îndată ce acestea s-au rupt ori s-au înti-nat, s-a dus şi bucuria lor.

Cu iertarea şi mântuirea pe care ni le dăruieşteDomnul Iisus în clipa venirii la El este la fel.

Page 186: Traian Dorz: Calea bunului urmas

186 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Le avem numai până rămânem în ele şi ele în noi,aşa cum le-am primit.

13. În clipa când noi am venit la Cuvântul luiDumnezeu, am devenit ascultători şi ucenici ai Lui.

Dar calitatea şi dreptul acesta noi le avem numaicâtă vreme ascultăm de El şi rămânem cu El.

Când ne-am despărţit de Hristos, am pierdut oricedrept, orice răsplată şi orice viitor, pe vecii vecilor.

14. Ostaş eşti numai câtă vreme porţi o uniformă şiurmezi o disciplină în cadrul unei unităţi şi în ascultareaunui comandant.

Aşa poţi fi o viaţă întreagăsau poţi fi numai o singură zi.În ostăşia lui Hristos este întocmai aşa. Se înşală

toţi cei care cred că acolo nu este nevoie, tot aşa destrictă, de ascultare, de disciplină, de statornicie. Ba,este încă cu atât mai mult..

15. În orice fază a unei lupte, condiţia biruinţei fie-căruia şi a tuturor este ca fiecare să ţină legătura strânsăcu ceilalţi şi toţi cu comandantul lor.

Ascultarea noastră de Hristos poate fi deplinănumai când noi păstrăm şi legătura desăvârşită cufraţii noştri. Şi cât urmăm cu hotărâre îndrumareadată de El – încadraţi ascultători între fraţii unde ne-apus El.

Oricine îşi părăseşte locul şi unitatea este un dezer-tor, chiar dacă a fost cândva unul dintre cei mai viteji.

Page 187: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 187

16. Rămâi în Cuvântul lui Dumnezeu şi în părtăşiacu Hristos numai atâta vreme cât umbli în Adevăr, înIubire, în sinceritate şi în smerenie,

adică în Învăţătura şi în Credinţa dintâi.Îndată ce cazi în Minciună şi în Dezbinare, în pre-

făcătorie şi în îngâmfare, nu mai eşti nici în Cuvântullui Dumnezeu şi nici în părtăşia lui Hristos. Ai căzutdin ele.

Vai de cel ce se înşelă singur că mai este ceea ce nu-i.

17. Nu pot cunoaşte Adevărul acei care nu trăiescîn sfinţenia deplină cerută de Cuvântul Ceresc.

De aceea pierd cunoaşterea Adevărului şi ies dincălăuzirea Lui acei care cad din ascultarea Cuvântuluişi a voii lui Dumnezeu.

18. Cauza căderii din Adevăr, adică a rătăcirii dinînvăţătura dreaptă, este păcătuirea împotriva CuvântuluiSfânt.

Păcatul întâi este ascuns, după aceea apare la vedere.Întâi este în gând şi în inimă, apoi ajunge la mădu-

larele văzute.Căderea se produce întâi în suflet, apoi ajunge în trup.Vegheaţi mereu, vegheaţi întruna asupra gândului

şi a inimii voastre.

19. Noi vedem că pomul este uscat numai atuncicând frunza lui cade arsă la pământ…

dar atunci este doar arătarea în afară a ceea ce cumultă vreme înainte un vierme lucrase în ascuns înăun-tru, în inima lui.

Page 188: Traian Dorz: Calea bunului urmas

188 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Căci uscăciunea nu vine din afară spre înlăuntru, cidin lăuntru spre în afară…

20. Căderea din Adevăr sau rătăcirea de la Credinţănu se fac decât prin vreo învăţătură străină, venită dinafară,

dar mai întâi şi sigur se face intrată înlăuntru, în su-flet, prin vreun păcat sau prin mai multe, pe care sufle-tul căzut le-a primit şi le-a păstrat în ascuns.

Şi le-a făptuit în adâncul lui, dar pe care uneori şile-a ştiut acoperi aşa de bine, încât nimeni nu i le-avăzut.

O Doamne, Te rugăm, ajută-ne să ne ferim de pă-catul ascuns, ca să putem fi feriţi şi de rătăcirea de lacredinţă.

Amin.

Page 189: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 189

Sfârşească-se frumosSfârşească-se frumosSfârşească-se frumosSfârşească-se frumos

Sfârşească-se frumos această calepe care-o-ncepem astăzi fericiţişi-orcâte-ar fi primejdiile sale,noi s-o străbatem nemaidespărţiţi.

Sfârşească-se frumos această luptăpurtată pentru Cauza lui Hristosşi-naintarea noastră ne-ntreruptăsă fie-ncununată luminos.

Sfârşească-se frumos această viaţăcu care-am străbătut acest pustiu,în fericit-cereasca Dimineaţătrecând prin porţi de aur străveziu.

Sfârşească-se frumos călătoriaspre Canaanul nostru strălucitşi-ajunşi în el, să-ncepem bucuriacea fără margini şi fără sfârşit.

...Şi va sfârşi-n curând, – aveţi credinţă,sus inima, – curând vom fi la Ţel,Hristos ne-aşteaptă-n Cer cu biruinţă,priviţi cununa voastră-n Mâini la El...

Page 190: Traian Dorz: Calea bunului urmas

190 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

26. SMERENIA ŞI CURĂŢIA

1. Singura cauză a rătăcirii unui suflet de la adevărşi a căderii din credinţa lui dintâi este păcatul primit îninimă şi stricarea cugetului de la curăţia dragostei şi as-cultării de Domnul şi de fraţi.

Pe sufletele nevinovate şi smerite, Duhul lui Dum-nezeu nu le lasă să cadă în păcatul prefăcătoriei, ca sărătăcească de la învăţătura sănătoasă, nici în ispita în-gâmfării, ca să cadă din credinţa dreaptă.

Numai sufletelor care părăsesc Adevărul şi Dra-gostea le îngăduie Dumnezeu să le fie trimise încredin-ţări străine şi credinţe false, drept pedeapsă şi osândăveşnică pentru acest mare păcat.

2. Cel ce are ochii duhului curaţişi cel ce are priceperea de Sus,oricând se uită bine şi cu băgare de seamă,îl poate vedea şi cunoaşte cu uşurinţă, încă de mai

nainte, pe acel suflet care are în el un vierme de păcatascuns şi o sămânţă de boală duhovnicească.

După rătăcire, toţi pot vedea începutul ei.

Page 191: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 191

3. Păcatul ascuns este singura cauză a rătăcirii.Dumnezeu nu îngăduie ca sufletele curate să rătă-

cească. Pe aceste suflete, Adevărul le-a făcut slobode,adică biruitoare, prin statornicia şi credincioşia lor.

Slobozenia biruitoare îi face robii dragostei frăţeştiîn smerenie şi în lucrare. Iar acestea nu-i lasă niciodatăsă se rătăcească.

4. Nimeni nu se poate face un rob al lui Hristos da-că n-a ajuns mai întâi un slobod faţă de toţi oamenii,aşa ca Domnul Iisus.

Dar mai întâi un slobod faţă de eul său firesc şi faţăde dorinţele sale fireşti.

5. Slobod faţă de orice păreri şi idei rătăcite poatefi numai acela care este robul Dragostei şi slujitorulAdevărului între fraţii şi surorile sale.

Numai această dulce robie îl ţine pe om cu adevăratliber.

Şi numai această slujire frumoasă îl odihneşte cuadevărat.

6. Slobod faţă de orice slăbiciune şi minciună pot finumai cei ce sunt robii curăţiei.

Slobozi faţă de orice abateri şi dezbinări sunt nu-mai cei ce pot fi robi ai statorniciei şi ai luminii.

Slobozi faţă de orice frică şi mustrare sunt numai ro-bii datoriei liber-consimţite şi ai sfintei rânduieli frăţeşti.

Cine cade din aceste sfinte cetăţui duhovniceştiajunge iarăşi prizonierul diavolului – şi el îl duce lamoarte.

Page 192: Traian Dorz: Calea bunului urmas

192 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

7. Numai Dumnezeu singur cunoaşte ce căi şi cemijloace alege de fiecare dată Adevărul şi Dragostea Sapentru a învia şi mântui o fiinţă omenească prin înnoi-rea minţii şi a inimii sale, adică prin naşterea din nou asufletului aceluia.

Căci faţă de fiecare suflet, ori ceasul, ori felul, orilocul a fost altul decât la celelalte. Aceasta arată că fie-care suflet are un preţ unic în faţa lui Dumnezeu.

8. Mintea şi inima omenească au fost create de laînceput de către Dumnezeu în aşa fel, încât fiecare săpoată cuprinde Adevărul şi dragostea Lui.

Şi fiecărei minţi şi inimi omeneşti, Dumnezeu îivorbeşte în aşa fel, încât ea Îl poate înţelege şi cuprindenumai dacă vrea.

9. Adevărul cuprins de noi în chip mântuitor este şiMiezul, şi Forma învăţăturii şi a Credinţei prin careDuhul şi Cuvântul Sfânt fac în noi naşterea din nou

şi prin care face în fiinţa noastră cea nouă, mărgini-tă, desăvârşirea firii dumnezeieşti tot aşa de minunată şide cuprinzătoare ca şi în marea Sa Biserică nemărginită,

cu o singură condiţie: să-L ascultăm pe Dumnezeu.

10. Partea Adevărului care nu poate fi pătrunsă cumintea trebuie să fie crezută cu inima, fiindcă nu poatefi explicat omeneşte. Credinţa aceasta a inimii trebuiesă fie întemeiată pe Credincioşia Autorităţii Dumneze-ieşti, Eternă şi Necuprinsă, care ne garantează temeini-cia întregului său Adevăr.

Page 193: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 193

Iar partea Adevărului care poate fi pătrunsă cumintea, fiind explicată în Biserica vie şi limpezită decătre slujitorii lui Dumnezeu, trebuie primită şi urmatăfără abatere, cu credinţă, de către fiecare dintre noi.

Ceea ce putem cunoaşte şi înţelege trebuie să neconducă liniştit spre ceea ce nu putem cunoaşte şi înţe-lege decât prin credinţă (Evr 11, 1-3).

11. Adevărul din afară se poate vedea şi cunoaştecu mintea.

Adevărul dinlăuntru se poate vedea şi cunoaştenumai cu inima.

Pentru că Adevărul din afară este Forma – şi seadresează Judecăţii,

pe când Adevărul dinlăuntru este Miezul – şi-lpoate pătrunde numai credinţa.

12. Duhul Adevărului este Duhul Sfânt – şi El arânduit în Biserica Sa cea vie feluritele Sale daruri,spre desăvârşirea celor ce vor crede (I Cor 12, 4; Ef4, 11-16).

Iar prin aceşti dăruiţi ai Săi, în măsura trebuinţei şila vremea Sa, Duhul Sfânt dă tuturor celorlalţi toatecele ce le sunt de folos (Lc 10, 16),

după cum Hristos a dat pâinea ucenicilor, iar aceş-tia norodului şi minunea s-a făcut prin chiar aceastăîmpărtăşire.

13. Dreptarul învăţăturii sănătoase este acela carete îndrumă spre locul sfânt de unde apoi credinţa te că-lăuzeşte mai departe drept şi fericit,

Page 194: Traian Dorz: Calea bunului urmas

194 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

spre felul cel nespus mai înalt de cunoaştere aacelor taine şi adevăruri care depăşesc puterea minţii

şi pe care numai prin credinţă le poţi trăi cu inima.

14. Mântuirea sufletelor noastre este legată chiar deascultarea întocmai şi până la sfârşit a învăţăturii pri-mite, prin care am ajuns la credinţa care ne-a născut dinnou în Hristos.

Cine o ţine întocmai şi până la moarte va fi mântuitprin ea (I Ptr 1, 9).

Cine nu o ţine întocmai şi până la sfârşit degeabaar crede oricum altfel – este pierdut (I Cor 15, 1-2; Mt7, 22-23).

15. Adevărul are căile sale de ascultare şi condiţiilesale de mântuire de care este legată viaţa noastră deacum şi viaţa noastră cea veşnică.

Cunoaşterea şi păzirea lor ne garantează mântuireasufletului nostru şi fericirea veşniciei noastre.

Neascultarea şi lepădarea acestora ne aruncă sigurîn întunericul şi nefericirea veşnică.

Cine nu le crede pe acestea va vedea cu groazărealitatea lor;

iar cine le crede va afla fericit răsplătirea Celui ca-re le-a aşezat şi rânduit.

16. Slobozenia Adevărului te face:liber pe voinţa ta,sigur pe învăţătura ta,sănătos în cunoaşterea ta,puternic în credinţa ta,statornic în legământul tău,

Page 195: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 195

cinstit în conştiinţa ta,orientat deplin în gândurile tale,ordonat şi stăpân în dorinţele tale,iubit şi iubitor în frăţietatea ta,mulţumit şi mulţumitor în toate împrejurările tale,curat şi drept faţă de toţi semenii tăiadică un om după inima lui Dumnezeu…

17. Cine cunoaşte şi trăieşte Adevărul, acela aajuns o fiinţă desăvârşită, aşa cum a ieşit omul dinMâinile Făcătorului Ceresc

şi aşa cum trebuie să ajungă în Braţele Lui.

18. Oricine nu se poartă în orice loc şi în oricevreme curat şi drept faţă de toţi semenii săi,

respectând munca lor, demnitatea şi conştiinţa lorsau dreptatea, sau avutul, sau credinţa fiecăruia,acela nu cunoaşte Adevărul, nici nu-l va cunoaşte

niciodată, dacă va rămâne mereu aşa.Şi n-a ajuns slobod, nici nu va ajunge niciodată da-

că va rămâne mereu aşa.Acestea sunt condiţiile slobozeniei sau ale robiei

faţă de Adevăr.

19. Cunoaşterea Adevărului nu cuprinde numai sta-rea de fericire cerească a inimii, ci şi harul înţelegeriiacestei stări, care este suprema fericire a minţii.

Cunoscând-o în amândouă aceste feluri, trăieştifericirea slobozeniei Adevărului nespus mai puternic şimai înalt decât oricare dintre cei care o trăiesc rece,numai cu mintea, sau dezordonat, numai cu inima.

Page 196: Traian Dorz: Calea bunului urmas

196 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

20. Nu cunosc nici vreun altul din Sfintele Nume şiCuvinte ale lui Dumnezeu care să fi fost mai rău înţelesşi mai răstălmăcit decât Adevărul.

Toţi înşelătorii, toţi capii dezbinărilor, toţi făţar-nicii şi mincinoşii din trecut, din prezent şi poate şidin viitor s-au folosit şi se folosesc cel mai mult, maineruşinat şi mai îndrăzneţ de acest Nume şi CuvântSfânt şi Scump.

În Numele Adevărului se răspândesc atâtea min-ciuni, se fac atâtea dezbinări şi se săvârşesc atâtea fă-rădelegi.

Dumnezeule Slăvit în veci, zdrobeşte o dată Min-ciuna, pune capăt Dezbinării şi opreşte Fărădelegea ca-re înăbuşe Adevărul Tău.

Ca să rămână pentru totdeauna biruitor şi liber nu-mai El.

Amin.

Page 197: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 197

27. RUGĂCIUNEA ŞI TRĂIREA

1. Trebuie să ne rugăm mereu ca Dumnezeu să neapere de falsele încredinţări care ne nimicesc Adevăruldin inimă

şi de falsele crezuri care ne nimicesc Dragostea dinafară.

Acestea strică învăţătura şi rup unitatea – fără decare nu poate fi nici mântuire, pentru nimeni.

2. Cine caută Adevărul va ajunge la Dragoste –şi cine caută Dragostea va ajunge la Adevăr.Cine se rupe de el se va despărţi şi de eaşi cine rămâne fără amândouă rămâne fără Dum-

nezeu.

3. Trebuie să ne rugăm mereu să fim vrednici denumele şi meritele înaintaşilor noştri, prin meritelenoastre înşine.

Ce jalnică este starea acelor copii care au ajuns săpoată vorbi numai de meritele părinţilor lor! Aceasta e

Page 198: Traian Dorz: Calea bunului urmas

198 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

dovada că ei n-au spre laudă nimic al lor. Că, în ce-ipriveşte pe ei înşişi, nu se pot lăuda cu nimic altcevadecât că s-au născut din părinţii lor.

4. A fost tatăl tău un om mare? Slăvit să fie Dom-nul pentru asta.

Au fost strămoşii noştri oameni aleşi? O, ce bine!Domnul să fie lăudat!

Dar aceasta te obligă pe tine, ne obligă pe noi mult,foarte mult.

Ne obligă să fim şi noi la fel cu marii noştri părinţi.Numai în felul acesta vom fi vrednici de ei şi de Dum-nezeul nostru.

5. Dacă eşti o sămânţă de stejar, fii stejar.Dar dacă eşti o trestie care te clatini şi te îndoi la

bătaia oricărui vântişorsau eşti volbură care te târâi prin orice gunoaie,

atunci nu te mai şi osândi lăudându-te cu meritelemari ale părinţilor şi ale înaintaşilor tăi înalţi, drepţi şiputernici.

6. Fiii care nu se pot lăuda cu nimic altceva al lordecât doar cu faptele mari şi frumoase ale unor părinţiai lor ar fi mai bine să tacă. Şi, dacă sunt cinstiţi, aşavor şi face.

Dacă sunt necinstiţi, ar fi mai bine să-şi schimbemăcar numele, dacă nu-şi schimbă viaţa.

Pentru ca lumea care le-a cunoscut părinţii lorvrednici să nu aibă măcar prilejul să-i înjosească şi maimult batjocorindu-le această jalnică şi josnică laudă.

Page 199: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 199

7. Orice lucru îşi are valoarea lui însuşi.Leul, dacă a fost leu în viaţă, rămâne leu şi în moarte.Dar dacă puiul lui nu poate fi decât o mâţă, mai bi-

ne ar face să tacă, să nu se mai laude şi să nu mai spunănimănui că este un leu. Căci nu se va înălţa pe sine, ci îlva înjosi pe acela cu care se laudă.

Dacă ne pretindem fii ai lui Dumnezeu, atunci să şiarătăm că suntem din El.

8. Dacă ziceţi: „Suntem sămânţa martirilor, a muce-nicilor, a sfinţilor“, iar voi sunteţi nişte beţivi, nişte min-cinoşi, nişte rătăciţi lăudăroşi şi nişte comedianţi religi-oşi, credeţi oare că aţi convins pe cineva să vă creadă cenu sunteţi? Credeţi că prin laudele voastre vă veţi puteacâştiga un preţ pe care faptele voastre nu vi-l dau?

Să nu vă înşelaţi: numai roadele bune îl arată pepomul bun.

9. Marile fapte ale unui tată bun nu-l pot împodobipe un fiu rău.

Un copil poate îmbrăca haina uriaşă a tatălui săuori încălţămintea lui. Dar, dacă încearcă să umble cuele, nu numai că nu poate, dar se face şi de râs, căzândşi murdărindu-le.

Dacă sunteţi fiii unui părinte credincios, faceţi-văvrednici de numele lui printr-o viaţă la fel ca a sa.

10. Rob este orice om care ar vrea să facă ceva, darnu poate. Care ar vrea să meargă undeva, dar nu are voie.

Care ar dori să lepede ceva, dar n-are puterea s-ofacă; şi care doreşte ceva, dar nu poate avea.

Page 200: Traian Dorz: Calea bunului urmas

200 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Rob al păcatului este oricine vrea să nu păcătuias-că, dar nu poate.

Rob al neprihănirii este oricine vrea să nu păcătu-iască şi poate.

11. Orice rob este stăpânit de acela care îl leagă.Orice rob poate fi vândut şi poate fi dus unde nu

ştie şi unde nu este întrebat dacă vrea sau nu.Aceasta se întâmplă zilnic cu robii lumii şi ai pă-

catului. Cu oricine nu-L cunoaşte pe Hristos şi nu esteun răscumpărat al Lui.

Sau cu cel căzut din ascultarea lui Dumnezeu.

12. Dacă cineva este un rob al păcatului – şi nu un fiu alDuhului Sfânt – chiar dacă ar umbla ani de zile după Hristosşi după turma Lui, vine o zi când se arată pe faţă ce este.

Vine o zi când se lasă de Biserică, de învăţătură, defraţi, de credinţă şi de Hristos.

Aceasta arată că el n-a fost îngemănat acolo, ci afost lipit, ca un timbru pe o scrisoare. Îndată ce dă depuţină umezeală este gata să se dezlipească.

Îndată ce vine o ispită, o încercare mai grea, cade şise desparte pentru totdeauna de tot ce părea că iubeşteatât de fierbinte înainte.

Robul nu rămâne pururea în casă…

13. Fiul rămâne pururea! Orice s-ar întâmpla cu ocasă, fiul casei n-o poate părăsi. Robul o poate.

Orice s-ar întâmpla cu adunarea Domnului, fiulDomnului rămâne statornic în ea. Orice s-ar întâmplacu el, inima lui nu o poate părăsi, fiindcă Hristos îl ţineprin ea şi ea îl ţine prin El.

Page 201: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 201

14. Adunarea frăţească poate să fie sau să nu fie liberă,poate să ţină sau poate să nu se poată ţinea,dar Hristos este liber, e puternic şi este totdeauna

prezent.Orice s-ar întâmpla cu fraţii, orice ar face unul sau

altul dintre ei, cel care este un fiu adevărat al Domnuluişi un mădular sănătos al adunării nu-şi părăseşte învă-ţătura şi credinţa sa dintâi niciodată.

Acolo a aflat el calea mântuirii sale şi ea acolo ră-mâne pentru el pe totdeauna.

Părăsind-o acolo, nu şi-o mai află nicăieri şi nici-odată.

15. Dacă ai putut părăsi Lucrarea Domnului în carete-ai născut din nou, învăţătura şi ascultarea ei,

dacă i-ai putut părăsi pe fraţii şi surorile cu care aiumblat şi ai simţit la fel, care te-au iubit şi te-au ajutatcând erai necunoscut şi nevoiaş, e dovadă că erai rob,iar nu fiu.

16. Hristos este Singurul Eliberator Adevărat.Nimeni altcineva nu poate elibera nici un singur

om cu adevărat, decât Hristos. Dar El poate să-i elibe-reze pe toţi oamenii şi toate popoarele din tot ce-i poaterobi, pentru că El îi eliberează din păcat.

Şi păcatul este cauza tuturor robiilor de orice fel.

17. Numai slobozenia pe care o dăruieşte Hristoseste adevărata slobozenie. Toate celelalte sunt numaipăreri şi amăgiri. Numai Hristos îţi poate da starea dincare poţi privi la fostele păcate ca la ceva biruit, nepu-

Page 202: Traian Dorz: Calea bunului urmas

202 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

tincios, depăşit. Ca la un lanţ rupt, ca la o închisoaredărâmată, ca la o noapte trecută, ca la un şarpe zdrobit.

18. Nici o altă lumină nu te poate scăpa de întune-ricul nopţii, ci numai soarele.

Dar când soarele te scapă de noapte, atunci eşti si-gur scăpat.

Când Hristos te scapă din păcat, atunci eşti scăpatpe totdeauna.

19. Virtuţile cu care omul se laudă fără a le avea,ele însele îl osândesc.

Numele cu care omul se făleşte fără a-l cinsti, elînsuşi îl va judeca.

Cuvântul pe care omul îl predică, dar nu-l ţine, elînsuşi o să-l condamne.

20. Avraam a fost cel mai credincios om din lume.Moise a fost omul cel mai blând.Isaia a fost cel mai ascultător.Ieremia a fost cel mai răbdător.Ilie, cel mai hotărât.Petru, cel mai curajos.Ioan, cel mai iubitor.Pavel, cel mai harnic.Iacov, cel mai smerit.Şi voi, care spuneţi că sunteţi urmaşii lor, cu ce le

semănaţi?Unde sunt aceste virtuţi din viaţa voastră?Dumnezeul nostru, Te rugăm, dăruieşte-ni-le tuturor.Amin.

Page 203: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 203

Să semănăm mereu...Să semănăm mereu...Să semănăm mereu...Să semănăm mereu...

Să semănăm mereu Cuvântul,în lung şi-n lat să-l semănăm,şi până va fi plin pământul,vestirea lui să n-o-ncetăm!

Cuvântul să-l vestimoriunde-o să trăim,dar mai întâi să-l împlinimnoi, cei care-l vestim.

Să spunem despre mântuireoricărui suflet întâlnit,dar numai când de-a Lui iubiree glasul nostru-nsufleţit.

Să cerem viaţa cea curatăoricui urmează pe Iisus,dar numai dacă prima datătrăim chiar noi cum lor le-am spus.

Să propovăduim iertarea,şi mila, şi curatul zel,dar numai dacă noi purtareane-o ducem în acelaşi fel.

Căci dacă noi vestim Cuvântul,dar nu-l trăim în primul rând,pe noi ne-nvinuim spunându-l,iar pe-alţii-i depărtăm, urând...

Page 204: Traian Dorz: Calea bunului urmas

204 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

28. LAUDA ŞI MERITUL

1. Ce frumoase sunt laudele gurii noastre cu înainta-şii noştri cei credincioşi, viteji şi mari! Dar oare laudelelor cu noi cum ar fi, dacă le-am putea auzi din gura lor?

Desigur, este o mare cinste pentru noi că avem ast-fel de părinţi şi de înaintaşi. Dar oare pentru ei poate ficu adevărat o cinste că au astfel de fii şi de urmaşi?

O, dacă s-ar putea lăuda şi ei cu noi cum ne putemnoi lăuda cu ei!

2. Multe sfaturi şi îndrumări aude omul în viaţa lui– şi bune, şi rele. Mulţi învăţători şi prieteni are omul înviaţa lui – şi buni, şi răi. Dar Binele este numai UnulSingur, după cum tot unul singur este şi răul.

Iar omul are de la Dumnezeu atât priceperea, cât şivoinţa liberă ca să poată alege pe care le vrea dintreacestea două.

Şi dintre aceştia doi.

3. Faptele şi nu numai vorbele sunt dovada originiicuiva. Ele dovedesc din cine şi din ce se trage el.

Page 205: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 205

Faptele şi nu numai actele îl arată pe fiecare om alcui este el şi din cine este născut.

Acestea spun adevărul, cum despre un pom nu nu-mai frunza, ci roadele sunt dovada adevărată a valorii lui.

4. Cine este din Dumnezeu este fiul lui Dumnezeu,iar dovada să este sunt mărturiile faptelor sale, roade alDuhului Sfânt.

Aducerea acestor roade este voia lui Dumnezeu.Iar cine nu face voia lui Dumnezeu, adică roadele

Duhului Sfânt, acela este un făţarnic care zice, dar nuface (Mt 23, 3).

5. Nu există om care să facă un mai mare rău Nu-melui şi Lucrării lui Dumnezeu ca omul făţarnic, carezice, care tot zice… dar nu face.

Care tot predică altora, dar nu face niciodată el în-suşi ce spune.

Viaţa lui rămâne tot mai departe şi mereu tot maistrăină de ceea ce predică el cu gura.

Aceşti oameni, tot ce pare că zidesc cu o mână, dă-râmă cu zece.

6. Adesea nu ştii ce este mai bine să faci când îlîntâlneşti pe un om prefăcut: să-l alungi pe el din casăori să pleci tu.

Ei nu au nici frică de Dumnezeu, ca să facă ce ziccu gura lor,

şi n-au nici ruşinea, ca să nu zică cu gura lor ceeace nu fac.

Nici respectul faţă de adevăr, ca să tacă ce nu cred,nici bunul-simţ faţă de Dreptate, ca să facă ce nu tac.

Page 206: Traian Dorz: Calea bunului urmas

206 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

7. Oricât de repede ar umbla cei mincinoşi, ei nupot ajunge prea departe până ce sunt ajunşi şi prinşi dinurmă de ruşine.

Cu cât mai repede se petrece acest lucru, cu atâtmai bine pentru cei care îi cred şi îi urmează.

Şi cu cât se petrece mai târziu, cu atât mai rău chiarde ei înşişi.

8. Pe un rob al lui Dumnezeu, adevărul totdeauna îlbucură, căci el este un fiu al Adevărului.

Un credincios adevărat nu urăşte adevărul şi nuluptă contra lui nici chiar atunci când îl mustră şi-l pe-depseşte fiindcă a greşit împotriva sa. După cum un fiubun nu-şi urăşte părintele său care îl pedepseşte pentrupăcat, ci, dimpotrivă, îl respectă şi mai mult.

9. Un rob al păcatului nu poate suferi niciodatăadevărul, fiindcă el este un fiu al minciunii. Şi cu atâtmai puţin nu poate iubi adevărul un astfel de om, fiind-că adevărul nu laudă nici un păcat.

Un rob al păcatului fuge după laude.Un rob al adevărului fuge de ele.

10. Un rob al neprihănirii se întristează când tre-buie să primească ceva de la alţii pentru sine. Şi se bu-cură când are şi poate să dea el altora.

Un rob al lăcomiei şi al poftei se întristează cândalţii nu-i dă lui. Şi se bucură când poate să nu dea elaltora.

Din aceasta ne putem verifica fiecare pe noi înşineai cui robi suntem.

Page 207: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 207

11. Un rob al Luminii se bucură când i se arată ogreşeală ca să şi-o îndrepte, fiindcă iubeşte curăţia luiHristos şi doreşte frumuseţea conştiinţei sale.

Un rob al întunericului se supără când i se arată pă-catul şi nu doreşte să se îndrepte, fiindcă se iubeşte pesine însuşi şi se complace în păcat ca într-un culcuşcald şi leneş.

12. Cei care trăiesc în păcat urăsc adevărul şi otră-vesc dragostea, fiindcă adevărul este totdeauna împotrivamurdăriei lor, iar dragostea le osândeşte lenevia lor.

Iar cine lucrează astfel Îl omoară totdeauna peHristos în ei înşişi. Şi după aceea umblă mereu să-Lomoare şi în alţii.

13. Oamenii cei lesne-crezători sunt înşelaţi tot-deauna, fiindcă ei stau să asculte fermecaţi la toatevorbele mincinoase ale înşelătorului – şi nu ştiu săprivească niciodată la faptele lui şi la urmările lor.

Priviţi totdeauna ce rod este sub frunză,ce conţinut, sub etichetăşi, mai ales, ce fapte sunt sub vorbe.

14. Înşelătorul este gata să-şi ucidă chiar şi pe bi-nefăcătorul lui cel mai apropiat, numai să-şi ajungăscopul ambiţiei lui, urmărit de trufia şi răutatea sa.

Nu are diavolul o unealtă mai ticăloasă pentru sco-purile sale decât pe omul ambiţios şi trufaş.

Iuda avea tocmai un astfel de caracter blestemat.

15. Omul cu caracter blestemat şi-a pierdut tot ceera uman în el şi a devenit un demon, o creatură a dia-

Page 208: Traian Dorz: Calea bunului urmas

208 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

volului, fiind în stare de aceleaşi crime şi nelegiuiri caşi tatăl său, diavolul, care l-a schimonosit astfel, fă-cându-l după chipul său.

Unor astfel de oameni, Mântuitorul le-a spus: „Voiaveţi de tată pe diavolul“ (In 8, 44).

Şi numai unor astfel de creaturi ale diavolului afost pregătit focul cel veşnic (Mt 25, 41).

16. Cuvântul Domnului este atât de limpede şi deslu-şit cum este pâinea şi apa cea curată. Cum este aerul, cumeste lumina, pe care toţi le cunosc şi se hrănesc din ele.

Oricine se amestecă în acestea le tulbură şi le stri-că. Ele vin curate de la Dumnezeu. Şi aşa sunt şi Cu-vintele Lui.

O, lumea aceasta şi veacul acesta care poluează totul!

17. Cuvintele Domnului sunt plăcute şi dulci cumeste bucuria, cum este cântul, cum este harul, pe caretoţi le simt, le doresc şi le gustă cu nesaţ.

Sunt aşa cum este Adevărul, sau Iubirea, sau Du-hul, pe care toţi le înţeleg, chiar dacă nu toţi le ascultă.Şi toţi le respectă, chiar dacă nu le au.

18. Mântuitorul spune: De aceea nu puteţi înţelegeCuvântul Meu, pentru că nu-l puteţi asculta, pentru cănu doriţi să-l împliniţi.

Pentru că nu poţi nici să înţelegi cu mintea ceea cenu poţi asculta cu inima.

19. Dacă numai citeşti Biblia, sau numai o auzi,sau numai o predici altora – dar fără să te cutremuri şis-o trăieşti cu faptele tale,

Page 209: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 209

atunci nici n-ai s-o poţi înţelege niciodată în adân-cimea ei neschimbată, ci ai s-o vezi mereu numai la su-prafaţă, în interpretările ei schimbătoare.

Şi asta este tocmai ceea ce nu este ea.

20. Dacă mergi la biserică şi la adunare, dar nu eştiatent,

dacă, în timp ce se propovăduieşte Cuvântul, nuasculţi cu grijă, ci vorbeşti cu alţii, sau dormi, sauumbli pe-afară, sau te mişti nepăsător,

sau te gândeşti la mâncare sau la apă,atunci nici nu vei auzi, nici nu vei înţelege nimic.Cuvântul va trece pe lângă tine şi se va ascunde de

tine străin şi vrăjmaş.Aşa cum eşti şi tu faţă de el.Dumnezeu să nu te lase aşa!Amin.

Page 210: Traian Dorz: Calea bunului urmas

210 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

29. AUZIREA ŞI ASCULTAREA

1. Poţi să mergi ani de zile la auzirea Evangheliei –şi totuşi să nu asculţi.

Poţi să-ţi rupi nu numai încălţămintea, ci şi picioa-rele umblând;

sau poţi să-ţi toceşti nu numai cartea, ci şi limbapredicând altora Evanghelia, căci tot nu vei putea înţe-lege cu adevărat niciodată şi nimic din Cuvântul luiDumnezeu

nici tu şi nici cei ce te vor auzi,dacă nu vrei să-i primeşti mai întâi lucrarea lui în

toată inima şi viaţa ta, cu sinceritate, cu ascultare şismerenie.

2. Sunt şi fiinţe omeneşti de care Dumnezeu Seleapădă ca de nişte monştri, până într-atât încât să nuŞi-i mai recunoască nici de creaturi ale Lui, spunân-du-le: Voi aveţi de tată pe diavolul (In 8, 44).

Aceştia sunt cei care, conştient şi calculat, la înce-put au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu, apoi l-au le-

Page 211: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 211

pădat, iar apoi i s-au împotrivit cu duşmănie, întocmaidiavolului.

Prin unirea cu diavolul, ei au devenit copii ai lui,părtaşi cu el la opera lui; vor fi părtaşi şi la osânda ei.

Ce cutremurător lucru! Şi ce grozavă stare!

3. Evanghelia ne arată cu toată grozăvia că, oricâtn-am vrea noi, focul iadului există şi că totul acolo va fiîntocmai aşa cum este scris.

Nimic nu este a se înţelege numai simbolic, ci totuleste o înspăimântătoare realitate. Iadul există mai în-grozitor de cum pot cuprinde orice cuvinte omeneşti,fiindcă el este răsplata pentru păcatele pe care nu lepoate face decât diavolul şi ai lui.

4. Sunt unele păcate atât de mari şi suflete atât derele, că numai o pedeapsă veşnică şi un loc îngrozitor lepoate primi şi le poate echivala.

Cei ce le-au putut inspira şi săvârşi n-ar putea aveaun loc nicăieri altundeva în Univers dacă nu s-ar fi pututgăsi un loc şi o plată ca asta, pe măsura lor, pentru ei.

5. Oamenii care trăiesc în vrăjmăşie cu Dumnezeuşi-au pierdut calitatea de fii ai Luminii, de fii ai luiDumnezeu (Iac 4, 4; In 12, 36; I Tes 5, 5).

Prin neascultare şi trufie, ei s-au ridicat împotrivaFăcătorului lor precum a făcut şi Satana-Lucifer.

Păcatul mândriei a nimicit din ei tot ce era partebună şi făptură din Dumnezeu, ei devenind apoi, printrăirea cu voia a păcatului şi prin împotrivirea pe faţă,cu voinţa, contra lui Dumnezeu, nişte creaturi ale dia-

Page 212: Traian Dorz: Calea bunului urmas

212 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

volului. Au ajuns nişte făpturi cu aceeaşi fire şi cu ace-leaşi trăsături ca ale lui satana, devenind fii ai lui.

6. Oricine a ajuns să lupte pe faţă contra lui Dum-nezeu dovedeşte că a devenit satană. Un astfel de omşi-a pierdut şi ultimul drept, acela de creatură a luiDumnezeu, şi a ajuns o creatură şi apoi un asociat al luisatan, căpetenia luptei contra lui Hristos.

Astfel aceştia sunt în stăpânirea totală a lui Lucifer,pe care şi ei şi l-au luat ca tată, fiindcă îl iubesc, îl as-cultă şi fac voia lui. Iar el şi i-a schimonosit după chi-pul lui, înfiindu-şi-i.

Atunci, desigur, partea lor nu poate fi alta decât ceaa tatălui lor adoptiv (Apoc 21, 8).

7. Diavolul n-are în el dorinţe curate (în el nu poatefi nimic curat). El are numai pofte urâte şi numai păcat.

Deci tot ce este poftă urâtă şi păcat este de la diavolul.

8. Fiind de la diavolul, pofta urâtă chinuieşte, înti-nează şi robeşte întreagă fiinţa omului şi înainte de pă-cat, şi după el.

Toată această lucrare a păcatului în om se face cubunăvoia omului. Omul colaborează cu diavolul în lu-crarea de pierzare a lui, în devenirea sa ca progeniturăsatanică. Astfel omul are plăcere de păcat şi săvârşeştecu lăcomie şi cu bucurie păcatul, fiind de aceeaşi fire cudiavolul care şi el are această plăcere.

9. Orice plăcere din păcat vine din duhul satanei şiorice om care are plăcere de păcat este din acest duh aldiavolului.

Page 213: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 213

Căci dacă n-ar avea această plăcere, omul ar suferişi s-ar feri să nu facă păcatul. Dar omul îl face cu plăce-re, fiindcă are în el firea diavolului.

10. Unii fug după păcat, alţii fug de păcat.Unii se bucură după săvârşirea unui păcat, alţii se

întristează şi se chinuiesc.Unii caută căi şi mijloace ca să păcătuiască, alţii

sufăr, postesc şi se roagă să nu păcătuiască.Asta este deosebirea dintre fiii satanei şi fiii lui

Dumnezeu.

11. Orice păcat este aducător de moarte aceluia ca-re îl face.

Deci orice om care îl face pe alt om să păcătuiascăeste un ucigaş, după cum un ucigaş este şi diavolul careeste tatăl păcatului şi izvorul răului absolut. El îl face şipe om ca să-l facă pe alt om să păcătuiască.

Prin aceasta, omul este diavol şi nu mai este om.

12. Să nu uite cele de mai sus nici un om care-l în-vaţă pe alt om la rău. Nu le uita nici tu, care-l înveţi pecopilul tău sau pe al altuia să înjure, sau să bea, sau săfure, să mintă, să se bată, să pârască, să fumeze, săurască, să desfrâneze… şi altele de felul acestora.

Teme-te de osânda satanei, dacă faci faptele lui.

13. Oricine păcătuieşte voit ucide şi sufletul celuicu care păcătuieşte; ucide cu ştiinţă, cu voinţă, cu con-ştiinţă, ucide ca diavolul, pentru bucuria de a-i atragepe cât mai mulţi în acelaşi păcat ca el.

Page 214: Traian Dorz: Calea bunului urmas

214 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Şi bucuria aceasta satanică e cu atât mai mare şimai vinovată, cu cât cel pe care îl atrage în noroi estemai curat şi mai sfânt.

14. Diavolul nu stă în Adevăr şi pentru că Adevărulcere, în primul rând, supunere şi ascultare, iar diavoluln-a vrut niciodată nici să se supună şi nici să asculte denimeni.

Adevărul cere înfrânare, iar diavolul este stăpânitnumai de pofte şi desfrâu.

Adevărul cere dragoste, iar diavolul are numai urăşi pofte urâte.

Adevărul cere să spui totdeauna drept, iar diavolultotdeauna numai se preface şi minte.

15. Cine iubeşte Adevărul este din Dumnezeu. Ci-ne iubeşte minciuna este din diavolul. Pentru că Adevă-rul te face să fii blând şi bun, iar minciuna te face să fiicrud, nemilos şi împotrivitor.

Adevărul îţi cere curăţie şi sinceritate, dar minciu-na iubeşte necurăţia, întunericul şi prefăcătoria.

16. Ori de câte ori diavolul spune o minciună vor-beşte din ale lui şi ori de câte ori vorbeşte din ale luispune o minciună. El nu poate spune adevărul, pentrucă în el nu este adevăr.

De aceea toţi cei care îl ascultă pe diavolul sunt în-şelaţi şi minţiţi totdeauna, pentru că el nu le spune nici-odată despre nimic aşa cum este, ci le spune totdeaunaaşa cum nu-i.

Page 215: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 215

17. Pe cel pe care diavolul îl îndeamnă să păcătu-iască, îl minte că va fi fericit păcătuind.

Omul îl crede pe diavolul şi fură, iar în loc de feri-cire, ajunge la închisoare, apoi în iad, la chinuri pe careunii oameni nici nu le pot bănui.

Iată „fericirea“ diavolului şi a păcatului.

18. Omul îl crede pe diavolul şi desfrânează, iar înloc de fericire ajunge la casa de nebuni. Iată „fericirea“diavolului.

Omul îl crede pe diavolul şi bea. Dar ajunge la rui-nă şi pierzare trupească şi sufletească.

Fiindcă totdeauna la capătul ascultării de diavolulaşteaptă moartea.

19. Omul îl crede pe diavolul şi amână pocăinţa şiprimirea iertării şi mântuirii.

Iar când ajunge să nu se mai poată salva, atuncinici diavolul nu-i mai ascunde prăpastia şi focul.

Atunci i se arată râzând, mulţumit că l-a putut înşela.

20. Când e prea târziu, pe veşnicie, atunci şi sufle-tul care l-a crezut pe diavolul vede…

Dar vai ce vedere înspăimântătoare i se arată lasfârşit celui care l-a crezut pe diavolul, celui care nu L-a crezut pe Hristos!

De aceea este totdeauna îngrozitoare moartea celorcare au trăit fără Dumnezeu.

O, Dumnezeule Bun, să nu moară nimeni fără Tine.Amin.

Page 216: Traian Dorz: Calea bunului urmas

216 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

30. ÎNTREBAREA ŞI RĂSPUNSUL

1. O, oameni, fraţii mei, să nu-l credeţi pe diavolulniciodată. Nu credeţi nici una din spusele lui sau aleslugilor lui. Nu-l credeţi pe cel ce vine să vă clatine în-văţătura dreaptă şi credinţa dintâi, fiindcă acela este saudiavolul, sau una din slugile lui.

Aşa s-a dus el şi la primii fii ai lui Dumnezeu dinEden.

Oricine îl ascultă va păţi la fel.

2. Pe nici un diavol să nu-l credeţi. Nici pe cel aldesfrânării, nici pe cel al mâniei, beţiei, ambiţiei, răs-tălmăcirii… pe nici un diavol să nu-l credeţi. El promiteadevăr, fericire şi slobozenie, dar duce la minciună, lanimicire şi robie veşnică.

Acesta este totdeauna sfârşitul celor ce-l ascultă pediavolul.

3. Diavolul este duşmanul oricărui adevăr şi izvo-rul oricărei minciuni.

Page 217: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 217

Nimic bun, nimic frumos, nimic curat şi cinstitnu-i în el.

În el totul este urât, rău, scârbos şi nelegiuit.Aşa sunt toate faptele lui şi aşa sunt toate urmările lor.De aceea el nu poate sta în lumină cu ale lui. Dacă

ar veni în lumină, nimeni nu l-ar urma; toţi ar fugi de el.

4. Diavolul nu are niciodată ceea ce promite.Nimic din ceea ce promite diavolul nu-i adevărat.

Totul este numai minciună şi înşelăciune.Din toate ale diavolului, numai el nu-i minciună şi

numai iadul său este adevărat.

5. A rămâne în păcat după ce auzi chemareamântuirii este un lucru drăcesc. De aceea, cine rămâneîn păcat rămâne în diavolul. Şi de aceea cei ce rămânîn diavolul au starea lui şi firea lui.

Şi apoi au soarta lui.

6. O, voi, care tot nu vreţi să-L ascultaţi pe Dum-nezeu,

şi-L alungaţi pe Hristos,şi vă împotriviţi îndemnurilor Duhului Sfânt,să ştiţi că acestea sunt faptele diavolului, iar voi

l-aţi ales de tată pe el, prin făptuirea lucrărilor lui.Dacă veţi continua şi veţi sfârşi în felul acesta, să

ştiţi că vă aşteaptă soarta lui.O, cât este de îngrozitor şi numai a gândi la asta!

7. Nu-i adevărat că oamenii nu pot crede. Toţi oame-nii pot să creadă, fiindcă credinţa este în sufletul oricăruiom ca un dar al lui Dumnezeu pus în el, înnăscut în el.

Page 218: Traian Dorz: Calea bunului urmas

218 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

De aceea orice om poate să creadă ceea ce vrea elsă creadă.

Dacă n-ar avea credinţă, nimeni n-ar face nimic.Nimeni n-ar semăna, dacă n-ar avea credinţă că va cu-lege. Căci a semăna fără credinţă este a lepăda sămânţa.Şi nimeni nu-i aşa nebun.

8. Omul plantează vie fiindcă are credinţă. Omuldă cu împrumut fiindcă are credinţă. Omul pleacă ladrum fiindcă are credinţă.

Cine n-are credinţă că va culege, că va primi îna-poi, că va ajunge cu bine, nu face nimic din acestea.

Omul crede, omul poate să creadă.De aceea este vinovat că nu vrea să creadă în

Dumnezeu.

9. A umbla fără credinţă înseamnă a nu mai mergenicăieri unde n-ai mai fost, fiindcă mai întâi trebuie săcrezi că locul acela este, că drumul acela duce acolo şică cel ce-ţi spune acest lucru nu te înşeală.

Asta înseamnă a crede în Ierusalimul Ceresc ca unloc de veşnică odihnă a celui credincios.

Asta înseamnă a crede în Jertfa Domnului Iisus casingurul drum prin care ajungi acolo.

Şi asta înseamnă a crede Cuvântul lui Dumnezeu,Biblia, care ne adevereşte acest lucru.

10. Toţi cred că istoria este adevărată, chiar dacănu i-au văzut niciodată pe voievozii care au făcut-o saupe cronicarii ce au scris-o.

Toţi cred, pe mărturia existenţei neamului, a rui-nelor, a documentelor…

Page 219: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 219

Despre adevărul dumnezeiesc al lui Hristos existămărturii şi mai temeinice decât despre istoria oricăruineam.

Şi totuşi istoria neamului o cred toţi. Dar adevărullui Hristos, doar cei puţini. Deci vinovăţia celor ce nucred este veşnică şi întreagă.

11. Fără credinţă ar fi cu neputinţă să trăiască omulpe pământ. De aceea nici nu există om care să nu crea-dă în ceva.

Dar vinovăţia omului stă în aceea că, având voinţasa liberă, şi puând crede ceea ce vrea, şi putând respin-ge ceea ce vrea, el vrea să creadă minciuna şi vrea sărespingă adevărul.

12. Omul este vinovat pentru că vrea să-l primeas-că pe diavolul, pe care trebuia să-l respingă şi să nu-lcreadă. Şi vrea să-L respingă pe Dumnezeu, pe Care aredatoria să-L creadă şi să-L primească.

De aceea, meritul celor credincioşi este mare,fiindcă în lupta asta ei îl resping pe diavolul chiar dacăel se răzbună asupra lor. Şi Îl primesc pe Hristos chiardacă au de suferit pentru El.

13. Tocmai de aceea oamenii sunt vinovaţi,fiindcă au ales liberi să treacă de partea diavolului,primind făgăduinţele lui date prin păcat. Şi L-au res-pins pe Dumnezeu, lepădând promisiunile Lui dateprin neprihănire.

Fiindcă s-au împotrivit adevărului lui Dumnezeuşi nu s-au împotrivit minciunii lui satan.

Page 220: Traian Dorz: Calea bunului urmas

220 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

14. Oamenii iubesc totdeauna mai mult minciunadecât adevărul.

Iată, încercaţi şi veţi vedea: spuneţi oamenilor oriceminciună – şi aproape toţi o vor crede îndată.

Dar spuneţi un adevăr şi veţi vedea ce puţini vor figata să-l primească.

Uitaţi-vă cât de mulţi se strâng acolo unde vorbeşteun mincinos şi cât de puţini vin şi rămân acolo unde sespune un adevăr.

15. Oamenilor le place totdeauna mai mult să mintădecât să spună adevărul şi să fie minţiţi, căci iubesc maidegrabă minciuna.

Omul care crede minciuna trăieşte în minciună(Apoc 22, 15),

pentru că îi convine acest fel dubios de viaţă. Deaceea sunt vinovaţi pe veci faţă de adevăr.

16. Deşi au minte şi voinţă liberă, cunoştinţă depli-nă şi îndrumare clară, cei mai mulţi oameni nu folosescbine aceste daruri, ci le folosesc rău.

Deşi au lumina şi adevărul în ei sau lângă ei, în locsă le urmeze, le dispreţuiesc.

Deşi sunt la fiecare pas înştiinţaţi şi de cuvinte, şide întâmplări, şi de boli, şi de moarte, totuşi oameniialeg minciuna şi leapădă adevărul.

Mai este oare vreo altă fiinţă pe lumea asta mai deplâns ca un astfel de om?

17. Hristos este Unicul Om-Dumnezeu. Nici un altom din lumea asta n-a mai putut sta atât de drept şi cu

Page 221: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 221

fruntea atât de înaltă în faţa tuturor vrăjmaşilor săi şi,privindu-i în ochi, să le spună atât de liniştit, de sublim şidemn: „Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat?“

18. Hristos este Unicul Mântuitor al omenirii în-tregi. Nici un alt întemeietor de vreo religie n-a maiputut garanta ca El adevărul învăţăturii sale cu propriasa viaţă sfântă şi cu propria sa moarte biruitoare, amân-două unice şi fără păcat.

19. Hristos este Unicul Învăţător Desăvârşit, Înţe-lept şi Sfânt de pe acest pământ.

O, voi, vrăjmaşi ai Lui înţelepţi şi nebuni, după do-uă mii de ani, El stă azi şi în faţa voastră şi vă pune şivouă aceeaşi întrebare, tot ca unor vrăjmaşi, nu ca unorjudecători cinstiţi, zicându-vă: Spuneţi, care dintre voiMă poate învinui pe Mine sau învăţătura Mea că amvreun păcat?

Iar noi aşteptăm să auzim ce-I veţi putea răspunde.

20. O, voi, vrăjmaşi ai Dumnezeului nostru IisusHristos, spuneţi un singur păcat pe care l-aţi găsit în Via-ţa Lui, în Biblia Lui, în Învăţătura Lui.

Şi dacă nu-L puteţi dovedi cu nici un păcat, atuncispuneţi, de ce luptaţi împotriva Lui? De ce-L urâţi? Dece-L prigoniţi?

Şi dacă nu puteţi răspunde asta astăzi, în faţa oa-menilor, cum veţi putea răspunde mâine, în faţa Lui?

Preabunule Doamne, nu lăsa pe nimeni să vină înfaţa Ta nemântuit.

Amin.

Page 222: Traian Dorz: Calea bunului urmas

222 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Dragoste şi lacrimiDragoste şi lacrimiDragoste şi lacrimiDragoste şi lacrimi

Dragoste şi lacrimi ne-a fost calea noastrăde la zarea neagră pân’ la cea albastră,dragostea cu lacrimi ne-a fost pîinea bunăde când ducem drumul crucii împreună.

Dragoste şi lacrimi am avut în viaţăcâtă rouă are sfânta dimineaţă,dragoste şi lacrimi câte nu ştim numene-a fost avuţia noastră de pe lume.

Dragoste şi lacrimi ne-am avut trecutul,dragostea cu lacrimi ne-a sfinţit sărutul,dragostea cu lacrimi ni-e şi azi trăirea,ele ne sunt jertfa – ele răsplătirea!

Drag Iisus, din lacrimi, dragostea ne-o-ncântă,fă-ne scumpă-n ele fericirea sfântă,fă-ni-le-amândouă zestre şi cunună,să-mpletim din ele vecii împreună...

Page 223: Traian Dorz: Calea bunului urmas

Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 223

CUPRINS

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ........... 71. Calea şi urmaşul .................................................. 92. Vorbirea şi tăcerea ............................................ 16

Doamne Dumnezeul nostru ............................. 233. Strigătul şi şoapta .............................................. 244. Munca şi lupta ................................................... 305. Slava şi răsplata ................................................. 37

Noi cerem minuni ............................................ 436. Minunile şi credinţa .......................................... 457. Chemarea şi venirea .......................................... 51

Mai e poate o scânteie ..................................... 578. Intrarea şi ieşirea .............................................. 589. Unitatea şi dezbinarea ...................................... 65

Iisus a venit ..................................................... 7210. Dragostea şi ura ............................................... 7311. Cuvântul şi Duhul ........................................... 80

Sunt bunuri mai de preţ ................................... 8612. Ucenicul şi prigonitorul .................................. 8713. Libertatea şi robia ........................................... 94

Numai în lumină ............................................ 10014. A cerceta sau nu ............................................ 10115. Adevărul şi datoria ........................................ 107

Doamne, sunt din nou .................................... 11416. Binele şi răul .................................................. 11517. Neprihănirea şi vinovăţia ............................. 121

Page 224: Traian Dorz: Calea bunului urmas

224 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Noi Îl dorim pe Dumnezeu ............................. 12818. Curajul şi frica .............................................. 12919. Lumina şi vederea ......................................... 136

Om cu om pe lumea asta ............................... 14320. Mărturia şi crezarea ..................................... 14421. Căutarea şi aflarea ........................................ 151

Omul cel născut de Sus .................................. 15722. Locurile şi clipele ........................................... 15823. Măreţia şi cuprinderea ................................. 165

Hristosul Bucuriei ......................................... 17324. Bolile şi vindecarea ........................................ 17425. Vorbirea şi harul ........................................... 182

Sfârşească-se frumos ..................................... 18926. Smerenia şi curăţia ........................................ 19027. Rugăciunea şi trăirea .................................... 197

Să semănăm mereu... ..................................... 20328. Lauda şi meritul ............................................ 20429. Auzirea şi ascultarea ..................................... 21030. Întrebarea şi răspunsul ................................. 216

Dragoste şi lacrimi ....................................... 222Cuprins .......................................................... 223

Tehnoredactare computerizată,machetare şi copertă:

Editura «Oastea Domnului»

Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu


Recommended