tr' Descrierca CIP a Bibliotecii Nagomle a Romaniei CHIRBES, RAFAEL lrnpuscntur e vanatorului / Rafael Chirbes; Fad.: Mariacabdela Neche$. - Bucur€$ti: Edifir.a RAO, 2010 ISBN 978-60G8255-07-1 I. Neche$, Maria-Gabriela (trad.) 821 .134.2-31=135-l EdituB RAO crupul Editorial RAO Str. Turda nr. ll7-119, Bucue$ti. ROMANIA Rafaei Chitbes l,os disparos del cazador @ Editorial Anagrarna S.A., 1994 Spania Traducere din limba spaniola Maria4abdela Neche$ Editura RAO, 2008 pentsu versiuea in limba romenA ocrombrie 2010 ISBN 978-60G8255-07-l fl chem pe Ram6n, rrvitorul meu, gi ii cer sa ma ajute sa ies din baie, 9i mi prind cu bratele de el, iar el ma inveleste intr-un prosop $i imi vorbe$te incet, rcpetand de mai multe ori acelea$i cuvinte, ca si cum ar vrca si ml hipnotizeze. Picinrile de api cad pe mi mura de pe pardoseala, l6nga cada, ca ur- mele unei frumuseti distruse. Demult, cind fiul meu il aducea pe Roberto sa p€treaca laolala cu noi dupa-amiezile de duminica, descopeream in ochii lui de copil liciriri ale acestei frumuseti. Ml g6ndeam ca in interiorul lui cresc cu- lorile care mai tirziu aveau sa-l urmarcasca pentru totdeauna. Privirea mea descoperea care era sursa lor: soarele Fsand o panza de paianjen in gradina, cart€a cu animale, colectiile de litografii, cutia de metal tn care Eva plstra dulciurile pe care le scotea de acolo cu mana ei deformata de artroza, dar care lui Roberto i se pirea mdna unui magician, sertarul cu fotografiile de altidati- Uneori, c6nd il simleam extaziat in bratele mele, ii doream fericire4 moartea. Ram6n mtr ia de brat $i mi lnsotegte de-a lungul culoarului care duce din salon, unde am stat sa
Transcript
tr'Descrierca CIP a Bibliotecii Nagomle a RomanieiCHIRBES, RAFAEL
lrnpuscntur e vanatorului / Rafael Chirbes;Fad.: Mariacabdela Neche$. - Bucur€$ti: Edifir.a RAO, 2010
ISBN 978-60G8255-07-1I. Neche$, Maria-Gabriela (trad.)
821 .134.2-31=135-l
EdituB RAOcrupul Editorial RAO
Str. Turda nr. ll7-119, Bucue$ti. ROMANIA
Rafaei Chitbesl,os disparos del cazador
@ Editorial Anagrarna S.A., 1994Spania
Traducere din limba spaniolaMaria4abdela Neche$
Editura RAO, 2008pentsu versiuea in limba romenA
ocrombrie 2010
ISBN 978-60G8255-07-l
fl chem pe Ram6n, rrvitorul meu, gi ii cer sa ma
ajute sa ies din baie, 9i mi prind cu bratele de el, iarel ma inveleste intr-un prosop $i imi vorbe$te incet,
rcpetand de mai multe ori acelea$i cuvinte, ca sicum ar vrca si ml hipnotizeze. Picinrile de api cad
pe mi mura de pe pardoseala, l6nga cada, ca ur-
mele unei frumuseti distruse.
Demult, cind fiul meu il aducea pe Roberto sa
p€treaca laolala cu noi dupa-amiezile de duminica,
descopeream in ochii lui de copil liciriri ale acestei
frumuseti. Ml g6ndeam ca in interiorul lui cresc cu-
lorile care mai tirziu aveau sa-l urmarcasca pentru
totdeauna. Privirea mea descoperea care era sursa
lor: soarele Fsand o panza de paianjen in gradina,
cart€a cu animale, colectiile de litografii, cutia de
metal tn care Eva plstra dulciurile pe care le scotea
de acolo cu mana ei deformata de artroza, dar care
lui Roberto i se pirea mdna unui magician, sertarul
cu fotografiile de altidati- Uneori, c6nd il simleam
extaziat in bratele mele, ii doream fericire4 moartea.
Ram6n mtr ia de brat $i mi lnsotegte de-a lungulculoarului care duce din salon, unde am stat sa
6 a Rafael Chiftes
ascult radioul, pdna la mine in camera- Se asaza
la &eapta mea- Mereu se intdmpll la fet. inalntam
impreuna pe culoar, el la dreapta mea" sprijinin-
du-ma- FarA sa $de, mi impiedic{, cu corpul lui,sa pdvesc portxetul Evei cu colierul de platina pe
care i l-am adus de la Nisa gi tabloul unui ungur
numit Czobel care reprezinta un colt al strazii
Vavin si pe care l-am achizitionar la Paris cu
vreo doutrzeci, sau nu, chiar cu $i mai multi ani
in urma, pentru ca Manuel invl(a incl pe atunci
la Colegiul din Rouen. ii sunt recunosc4tor cor-
pului lui Ram6n pentru cf, imi ascunde cele doua
irnagini de care nu doresc sa-mi arnintesc. Fafa
mea cuftrndata intre umlrul gi gdtul Evei 9i gus-
nrl de metal al colierului.Dupl ce a murit Ev4 am concediat bucltireasa
gi n-a mai venit nici fata care ftrcea curilenie.N-am vrut sa mai treaca pragul casei nici o fe-meie, nu din susceptibilitate, 9i nici pentru ca mis-ar fi plrut ctr orice alti femeie ar fi uzurpat
locul Evei sau ar fi inlocuit-o, ci pentru cA eram
con$tient cA intru ln etapa batrinqii, iar un
barran are anumite atitudini, oferi imagini ale
corpului lui, care il umilesc in fala orictrrei femei
care nu incearci o anumita fascinalie pentru el,
care n-a fost sedustr de el. Mi s-a parut maipotrivit sA caut prczgnla unui servitor, compania
unui birbat $i chiar si forta lui fizica, necesara in
iI4PUtcArvRItE vANAroRwu . 7
momentele de care, desi de nedorit, nu crcd ca
voi fi scutit in viitor.Ram6n ma ajuta sa ma dezbrac, $i-a asumat
obligaliile neplacute ale unui infinnier care inde-
plineste instructiunile medicului; s-a ocupat de
corpul meu si a fost allturi de mine in lunile cAt
a durat fecuperarea de pe urma unei fracturi laqold care mi-a lAsat sechela unui cheag al ciruiparcurs mi-l supravegheazl periodic medicii gi
care, p€ntrg mine, este ca o semnituIa pe certifi-
canrl pe care toti il primim la na$tere 9i care se
nume$te moarte. Ram6n a devenit mdna mea
drcapti, sau mai bine spus cele doul mdini ale
mele. Aduce corespondenla, face cumpara$rile,
gat€$te cu mai multi indemanare decdt orice
femeie, tine casa cura$, schimba florile din vaza
care se afla pe masa de toaleti din dormitorul meu'
se ingrijegte de gradina - doar periodic ajutat de
vreun gradinar ocazional - Si o face pe goferul inputinele ocazii in care doresc sa na intorc la casa
din Misent.Suport cu greu casa din MisenL Am construit-o
in momentul in care relatia mea cu Eva llsa sA se
intrevada orizontul ei cel mai luminos' A fost
cutia care a pastrat copiliria bietei Julia' clipa ei
de fericire !i de bunitate: alergarile prin gradina,
fisetele pe phja, imaginile fericite pasnare in foto-
grafii de demult pe care le mai Sasesc incl atunci
lucrurile, sA schimb in mintea mea traiectoria pecare au urmat-o, sa le reconstruiesc clAdind altfelgramezile de moloz care au mai rimas din totceea ce a fost.
Nu mai este singura casi de ldnga mare. Numai are aura pe care i-o dadea singuratatea aceleicoaste stAncoase $i batuH de soart6, unde vuietulfurtunilor acopera totul cu zgomotul apei, al vdn-tului gi al bucililor de piatra tarate pe larm si carcpentru mine a fost simbolul propriei mele fo4e,al fo4ei propriei mele istorii, construiE cu sta-tomicia vointei, a grijiloa a obligaliilor asumategi indeplinite.
Aceasta casa s-a nascut ca sA pastreze o istorie.A fost proiectata perete cu perete, fereasha cu
fereastra, cu destinalia sa adaposteasca familia pecare principiile mele ml indemnaseri s-o inte-meiez. Azi sta inchisa $i, mai mult, a fost bagate-lizata de prezenta in apropierea ei a zeci de alteconstruclii, in majoritatea lor lipsite de orice voinlade maiefe: simple locuri de popas, unde in fie-care vara se refugiazi turigtii ocazionali.
Oglinda casei din Misent imi rcstituie imagineaEvei ingrijindu-9i mdinile. Este o imagine mai in-tima, care insote$te murmurul confidentrelor, alconyersatiei lini$tite. Dar restituie qi cealalti ima-gine a Evei somptuoas€, in timp ce igi pune bijute-riile inainte sa mergem la o petrecere sau si iegirnundeva noaptea. Privesc spectacolul frumuselii
iMPU€c4'ruRiLE vANAToRwUI . 9
ei desivnrsite. ii privesc gitul frumos care se
ivegte din decolteu, desenul complicat al coafurii,stralucirea irezistibili a umerilor, imi privesc capul
care se cufundi acolo, in unghiul pe care il for-meazi gdtul cu umarul, rapindu-i armonia, in timpce gura mea simte cf,ldura blindi a pielii ei gi, pe
limba, frigul colierului de pladna. Sunt clipe care
se afll in interiorul oglinzii 9i care se ivesc atuncicAnd privirea mi se opregte asupra ei.
Doar u4 constructor sau un arhitect care m-arcunoa$te perfect ar putea sa $tie istoria prirnilormei ani cu Eva (adici, doar Ort), ar putea si des-
copere nuantele, subtilitafle pe care le ascund
atat consruirea casei din Misent, cdt 9i mobilierulei. Cand am construit-o, arn incercat, fara sa tradez
insa caracterul mediteranean al locului, sa ajung
la un echilibru de lumini qi umbre, de spatii des-
chise $i intimitate, un acoperamant blAnd 9i per-
fect pentru familia mea.
Nu era o simpli vili de pe coasta Cine folosegte
mahon $i santal, marmura 9i pickman la o vila de
pe coasti? Era adevaratul camin al familiei mele,
care ar fi continuat sa fie un refugiu chiar gi duprce familia s-ar fi mirit $i poate s-ar fi risipit, era
punctul de referinli care ii permite cuiva si nu se
piarda niciodati in via$, era acul compasului.
Acum sta lnchisa, cu mobi.lele acoperite de huse gi
gradina abandonati. Iar noi ne-irm pierdut, poate
drept pedeapsa pentru ambitia mea orgolioasi de
lO ) Rafd Chtubes.
ordine. Dumnezeu hotiraste $i, printre hotffarilelui, se afla qi ace€a de a ne prme Ia incercare, dea intinde arcul vielilor noastre pentru a_i desco-peri rezistenta.
incerc in continuare s! fac ordine ln zilele mele'
Ran6n vine sl mtr rezeasctr devreme Si mI ajutisa mi spal li str mi lmbrac. Nu gtiu cum se des-
curci, dar pregale$te micul dejun Si, ln acelali
timp, il qi pune pe masi in salon, lingi fereastra
carc da spre gradin6- Este momenhrl cel mai bun
al zilei, soarele acesta fragil de iaml la Madrid
caxe cade pe masa gi strope$te ramurile uscate ale
copacilor parc sa me cheme $i ma face sa ies laplimbare Si si stau pe o bancf, in timp ce Ram6n
imi cit€$te ziarul. DacI in timpd lecturii inchid
ochii, ajung si am impresia cA m-am intors p€
coasti si ca ei sunt inca acolo: ca Julia 9i Manuel
s-au dus la $coal!, ce Eva a plecat la cumplrtrturigi Josefa" bucltircas4 a lncePut sA pregiJeasca
prdnzul. Peste putin timp se vor intoarce cu totiigi se vor a$eza in jurul mesei. Atunci li cer luiRam6n sa tace, sa-$i infierupa lectua $i raman intacerea aceasia ptina de amintiri.
Amintirile ar Eebui si fie ca nigte lecfii impuse,
carc str ne slujeasci doar pentru a face lucrurile
12 a Rafael Chitues
de fiecare zi: ceva tehnic, dar lipsit de orice den-
sitate, de orice emotie. Ce alta utilitate, daca nudoar cea a suferintei, are emotia amintirilor, dinmoment ce nimic din ceea ce ne transmit ele nuse va mai intoarce. incerc sa-mi imaginez cum ar
fi linistea noptilor in camera mea daca nu ar
exista amintirile, ci doar intunericul sau beculelectric lumindnd tacut obiectele, goale de oricesens, cu exceplia intrebuintarii care li se da.
Sunt zile in care ii cer lui Ram6n sa ma duca sa
iau prinzul in orag. Aleg intre cele trei sau patru
restaurante pe care le $tiu dintotdeauna sau caut
in ghid vreunul nou, recomandat in mod special,gi mi bucur de ritualul iegirii din casa; ma bucurde gesturile lui Ram6n care imi intinde fularul,paltonul, palaria $i de plimbarea printr-un oraq
care mi-a devenit strain, dar a carui agitalie maipasFeaza inca pentru mine fascinalia vielii qi a
schimbarii. Nu este neobiqnuit ca plimbarea sa
ne poarte paqii prin fata intrarii vreunuia dintrelocalurile pe care le-am frecventat cu multi ani inurmi si, uneori, ajung chiar sa-i cer lui Ram6n sise opreasca $i intru sa beau o cafea sau un ver-mut, in functie de momentul zilei qi, in ciudafaptului ci m-am lasat de fumat cu mulli ani inurma, imi aprind o tigara. Datorita acestor ges-
turi mi se pare ca recuperez licariri dintr-o rea-
