“Violenţa se învaţă!”

Îndrumător : prof. Nicoară Felicia

Elev : Covaciu Adrian

Clasa a XII-a C

iniţiat de

COLEGIUL TEHNIC AGRICOL “ALEXANDRU BORZA”

GEOAGIU, JUD. HUNEDOARA

Violenţa şcolară este de cele mai multe ori nefatală, dar poate cauza serioase prejudicii dezvoltării persoanei.

Jacques Pain identifica două tipuri de violenţă în mediul şcolar: 1) violenţele obiective - care sunt de ordinul penalului

(crime şi delicte) şi asupra cărora se poate interveni frontal

2) violenţele subiective - care sunt violenţe mai subtile, de atitudine, şi care afectează climatul şcolar. Sunt incluse aici dispreţul, umilirea, sfidarea, lipsa de politeţe, absenţele de la ore.

În primul semestru al acestui an şcolar “Comisia de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar” din liceul nostru, comisie din care şi eu fac parte, a aplicat un chestionar elevilor, cadrelor didactice şi părinţilor, pentru identificarea celor mai frecvente manifestări violente din şcoală. În urma centralizării şi prelucrării rezultatelor, membrii comisiei au încercat să găsească nişte răspunsuri la gesturile violente manifestate de adolescenţi. Printre unele explicaţii date manifestărilor violente remarcate în urma chestionării , una a fost influenţa jocurilor de

strategie de pe INTERNET.

De când INTERNETUL a devenit un instrument accesibil tuturor, indiferent de mediul social, vârstă,etc., copiii au devenit cei mai expuşi acestui mod de comunicare şi informare. Astfel, observăm că unii au devenit introvertiţi, prezintă oboseală cronică sau au tulburări de comportament, uneori chiar violenţi. Au fost semnalate nenumărate cazuri în care copiii au încercat să imite un anume comportament descoperit pe INTERNET şi care au produs reale drame: incendieri voluntare, sinucideri, omoruri.

INTERNETUL poate fi un mijloc de divertisment, oferind printre altele, spaţiu virtual de joacă, multe jocuri fiind de strategie în condiţii de război. Acest tip de jocuri este accesat în special de băieţi încă de la vârste fragede, fiind atraşi de găsirea unor soluţii în situaţii limită, ceea ce nu este un lucru tocmai rău, dar contextul în care aceste abilităţi sunt puse la încercare (victime umane, violenţă extremă, etc.), poate dezvolta o rupere de viaţa reală. Din acest motiv profesorii, părinţii, fraţii mai mari sau colegii sunt puşi în situaţia de a discerne: îi lăsăm pe aceşti copii să facă ce vor ei în faţa calculatorului sau îi ajutăm să găsească partea frumoasă şi utilă a prietenului virtual INTERNETUL.

Jocurile de strategie au fost dezvoltate de-a lungul anilor, personaje umane au devenit nepământene, diafane, peisajele de război inspirate din realitate au devenit peisaje de vis, foarte frumos colorate şi animate, iar efectele violenţei rămân în plan îndepărtat, devenind nevizibile. Stă în puterea celor mari să compare jocurile care expun evenimente reale de luptă şi care pot avea un impact emoţional major ( Counter Strike), cu jocurile mai „blânde” (WOW).

Vom fi uimiţi să constatăm ce uşor vor fi adoptate cele din urmă, interesul pentru strategie fiind acelaşi. Chiar şi aşa, noi cei mari, trebuie să intervenim în administrarea timpului pe care copiii îl afectează jocurilor virtuale, încercând să îi ajutăm să evite transferul de personalitate către ei de la personajele dragi lor şi să limităm manifestările violente din viaţa reală împrumutate de pe monitorul calculatorului. Poate astfel violenţa din rândul elevilor va înregistra o rată de scădere, iar copiii vor deveni nişte adulţi responsabili.

jocuri cu imagini inspirate din situaţii reale de război

Jocuri cu teme fanteziste

Un proverb spune:

Dacă nu poţi face bine,

încearcă măcar să nu faci rău!

SPER CĂ AM REUŞIT SĂ VĂ CAPTĂM ATEN IA ŞI CĂ TEMA NOASTRĂ V-A

STÂRNIT INTERESUL!

VĂ MUL UMIM!

ViţleŢ a este ultimul refugiu al iŢcţmpeteŢ ei. ( Isac Asimov)