Tmk Curs Sidenco

5/13/2018 Tmk Curs Sidenco - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tmk-curs-sidenco 1/28

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

ELENA LUMINI A SIDENCO

KINETOLOGIE

FUNDA IA ROMÂNIA DE MÂINE



CUPRINS

I.

II.

III.

IV.

V.

VI.

VII.

VIII.

IX.

Obiectivele de bază în kinetoterapie - relaxarea

Corectarea posturii şi aliniamentului corpului

Creşterea mobilită ii articulare

Creşterea for ei musculare

Creşterea rezisten ei musculare

Creşterea coordonării, controlului şi echilibrul

Corectarea deficitului respirator

Antrenamentul la efort

Reeducarea sensibilită ii

Bibliografie



CAPITOLUL 1.OBIECTIVELE DE BAZĂ ÎN KINETOTERAPIE - RELAXAREA

După Sbenghe, acestea sunt :- Relaxarea- Corectarea posturii şi a aliniamentului corpului- Creşterea mobilită ii articulare- Creşterea for ei musculare- Creşterea rezisten ei musculare- Coordonarea, controlul şi echilibrul- Antrenarea la efort- Reeducarea respiratorie -

Reeducarea sensibilită ii

După Teleki, obiectivele sunt :- Refacerea for ei de contrac ie- Refacerea mobilită ii articula iei afectate- Refacerea rezisten ei musculare-

Refacerea coordonării musculareAre dublu sens, fiind reprezentată de inversul activită ii musculare şi inversul stării de

tensiune nervoasă. Este un proces prin care un sistem scos din starea ini ială revine la aceasta sau lao altă stare. Este un proces psihosomatic terapeutic foarte important. Se indică în tensiuneamusculară crescută dar şi în starea psihică tensionată. Este un proces autonom prin care se realizeazăo reglare tonico-emo ională optimală.

În kinetoterapie se poate face o relaxare generală sau par ială (pentru un segment/grupmuscular/muşchi ). Relaxarea par ială se face prin încercări de decontracturare, prin scuturare sau balansare, prin pozi ionare în pendul. Mişcările sunt ample, lente, ritmate de respira ie.

Relaxarea generală se face din exterior iar subiectul este pasiv. Uneori se face cu aparate(fotoliu, masă vibratorie ). Alteori se apelează la masajul miorelaxant înso it sau nu de medica iamiorelaxantă (sedative, miorelaxante, neuroleptice), sau la căldură sau

electroterapie.Relaxarea poate fi extrinsecă, când pacientul devine dependent de aceste mijloace, sauintrinsecă, când pacientul îşi induce singur, activ, relaxarea.

Există trei curente metodologice :o Curentul oriental utilizat în scop profilactico Curentul fiziologic

Curentul fiziologic a fost introdus de Jacobson. Constă în relaxarea progresivă prinidentificarea kinestezică a stării de tensiune ( contrac ie ) musculară în antiteză cu lipsa de contracie ( relaxarea ). Relaxarea se realizează din decubit dorsal.

Din acest curent s-au desprins mai multe variante :- Tehnica Jacobson inversată - faza de contrac ie este izometrică- Tehnica pentru membre - relaxare pendulară ( membrul superior din şezând,

membrul inferior din decubit dorsal )

- Metoda Jareau-Klotz, varianta separată de relaxare - mişcări pendulare alesegmentelor/corpului întreg. Este indicată în paratonia musculaturii striatevoluntare ( nu şi viscerale ). Din păcate, este o metodă periferică, deci impactulmuşchi-psihic este redus.

- Metoda Gindler-Stolze - se fac mişcări absolut libere, din diverse pozi ii("dezordine" de mişcări mai mult sau mai pu in bruşte). Scopul esteconştientizarea musculară şi a posturii.

- Metoda Parow - în decubit dorsal nemişcat complet timp de 20 de minute(concentrare pe ritmul respirator liber, nefor at, cu expir şuierător)



- Metoda Maccagno - în decubit dorsal, bolnavul se "întinde" la maxim, serelaxează, din nou se întinde.

- Metoda Winterbert ( pentru copii şi marii traumatiza i ) - se execută mişcări pasive, pentru câte un segment, rapid, apoi mai lent.

- Bio-feed-back - se pun electrozi pe musculatură, conecta i la unelectromiograf şi se vizualizează sau se ob ine un semnal acustic. Pacientulîşi induce treptat relaxarea. Încordarea psihică este controlată similar pe un ecranEEG. Primii care au indus această metodă au fost Marinacci şi Horande. Indicaiile sunt reprezentate de tonifierea musculaturii slăbite, subcontrol voli ional şi sub control EMG.

o Curentul psihologicDetermină o relaxare de tip central. Autocontrolul mental imaginativ determină relaxarea

periferică. Este influen ată şi paratonia viscerală. Cel mai util este autotraining-ul Schultz. Alteterapii apar in terapiei comportamentale.

CAPITOLUL IICORECTAREA POSTURII ŞI ALINIAMENTULUI CORPULUI

Defectele posturale ale copilăriei/adolescen ei la adult determină degradarea

degenerativă a aparatului locomotor.Afec iunile aparatului locomotor sau ale altor aparatedetermină deposturări, dezalinieri care în timp pot rămâne fixate func ional sau organic.Recuperarea oricărui deficit func ional se face doar în cadrul restabilirii raporturilor fixiologice ale corpului care să asigure desfăşurarea lan urilor kinetice corporale normale.

Deposturarea şi dezalinierea vor determina dezechilibre func ionale, mişcări viciate,încărcări neadecvate, scăderea randamentului, oboseală precoce.

Mecanismele dezechilibrului muscular :- Prin substitu ie (înlocuire func ioanlă) - stabilirea unui agonist, antrenarea

sinergiştilor, noi stereotipii defavorabile.- Prin "înstrăinare" (pareză func ională) - exemple: contractura puternică

prelungită/spasticitatea antagonistului şi nu po i utiliza agonistul deşi estefunc ional.

- Prin compensare ( deosebit de primul mecanism ) - când un întreg grup

muscular este slab, necesită contrac ia altor grupe musculare, rezultând ocaricatură a mişcării.- Prin incoordonare - cauzele sunt : dereglarea de for ă musculară sau

dereglare în derularea cronologică a activită ilor muşchilor; stereotipuriledinamice vor dispărea repede.

Problema deposturărilor se cere rezolvată concomitent, chiar înaintea celorlalteobiective. Tehnici pentru corectarea posturii şi a aliniamentului :

o Postură corectată/hipercorectată men inută pe diverse metode defixare

o Mişcări pasive, active, asistateo Contrac ii izometriceo Tehnici de facilitare proprioceptivă

Înainte de aceste exerci ii este necesară o prealabilă relaxare.

Corectarea posturii şi a aliniamentului structurată pe zone :Alinierea coloanei cervicaleDezalinierile constau în pozi ie avansată a capului şi cap pe spate şi în jos. Din şezând sau

decubit ventral se trage capul în jos.Alinierea coloanei toracice şi a centurii scapulare

Se face tonifierea muşchilor trapez superior şi mijlociu, romboizii, infraspinosul, miculrotund şi întinderea muşchilor mare rotund, mare dorsal, subscapular, mare şi mic pectoral.



Se face delordozare cervicală, lombară, adduc ia scapulei şi se trac ionează caudal.Exerci iile se fac din decubit dorsal, şezând în pozi ie mahomedană sau ortostatism. Se mai potface exerci ii cu bastonul la nivelul trenului superior posterior.

Alinierea coloanei lombare şi a pelvisuluiSe realizează tonifierea flexorilor trunchiului (musculatura abdominală, fesierul mare)

Şi a extensorilor şoldului (fesierul mare, ischiogambierii), precum şi întinderea extensorilor lombari (erectorii coloanei, pătratul lombar) şi a flexorilor şoldului ( psoas iliac). Pentru flexiatrunchiului exerci iile se fac din decubit dorsal +/- MI doar cu genunghii flecta i, altfel,antrenăm psoasiliacul. Se fac trac iuni pe CL şi jonc iunea lombosacrată, cu fixarea pelvisului. Se evită efectul Valsalva şi este necesar un expir zgomotos, şuierător.

Alinierea extremită ii inferioareSe realizează tonifierea rotatorilor laterali ai şoldului, abductorilor şi extensorilor

şoldului, precum şi a extensorilor genunchiului şi a tibialului posterior (inversorul piciorului). Serealizează întinderea muşchilor: adductori şold , ischiogambieri, rotatori interni şi externi, flexorigenunchi şi flexori plantă.

CAPITOLUL IIICREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE

Obiectivele sunt ob inerea unghiurilor func ionale şi redobândirea întregii amplitudini demişcare.



Exemple de calcul al deficitelor :o Caz I : flexie de şold între 0° - 50° iar coeficientul func ional este 50

⋅ 0,6 = 30o Caz II : flexie de şold de 35°, face flexie de 50°de la femur în sus iar

coeficientul func ional este 50 ⋅ 0,4 = 20. Deci, 20 reprezintă 66%din 30 deci există deficit func ional de 33% ( diferen ă de 10 ).

o Caz III : evaluarea globală procentualăUn şold prezintă 30°F, 20°Abd, 10°RI, 5°E, 0°Add, 15°RE.[ 30° ⋅ 0,6 ] + [( 15° ⋅ 0,6) + ( 5° ⋅ 0,4)] + [ 10°⋅ 0,2 ] + [ 5 ⋅ 0,2 ] +

[ 15° ⋅ 0,3 ] = 18 + 11 + 2 + 1 + 4,5 = 36,5 %

• ARTICULA IACauzele care generează deficit de mobilitate :

Redorile :- Leziuni tegumentare : infiltra ii edematoase, sângerări, inflama ii,

cicatrici, scleroză ( recuperare )- Leziuni aponevrotice : retracturi din boala Dupuytren ( chirurgie,

apoi recuperare )- Leziuni musculotendinoase : rupturi, hematom, calcifieri, scleroză,

inflama ie; generează contractură/retractură- Leziuni capsuloligamentare : traume directe, inflama ii. Apar cicatrici

retractile, calcifieri, osificări ( osteofite, sindesmofite ). Kinetoterapiava determina secre ie endocrină, fenomene vasculotrofice, reflexelocale.

- Leziuni sinoviale : inflama ie- Leziuni cartilaginoase/osoase - sunt cele mai severe şi sunt

ireversibile. Fragmentarea cartilajului determină cădereafragmentelor în articula ie. Atrofia şi fisurarea cartilajului determinădurere. Osul suferă şi apar fenomene ca exostoze şi osteoliză. Apar durerea şi deformările, redoarea, ankiloza.

- Retrac ie - adaptare. Apar după imobilizări prelungite. Se constatăscăderea elasticită ii ( retractură pe partea scurtată ), scădereanumărului de celule corespunzătoare noilor dimensiuni, fenomenevascultrofice ( organizarea edemului difuz ).

Ankilozele - reprezintă stadiul final al unor procese ini ial de redoare.Ankilozele pot fi fibroase sau osoase, iar kinetoterapia nu are rost.Mobilizări articulare exagerate - reprezintă inversul redorilor. Apar dupărelaxări/rupturi ligamentare, elonga ii tendinoase, hipotonii musculare.Chirurgia reface stabilitatea pasivă, iar kinetoterapia reface stabilitatea activădeoarece ac ionează pe elemntele musculare pe care le tonifiază.

• MUŞCHIULAtrofie musculară de imobilizare

Are inervarea păstrată spre deosebire de atrofia de denervare.



Muşchiul care nu este func ional pierde 3% din volum şi for ă pe zi. Muşchiul atrofic pierde 50 - 60% din greutate şi diamterul fibrelor scade. Din punct de vedere biochimic, seconstată scăderea ARN şi AND, precum şi scăderea consumului de oxigen. Cauzele atrofiei deimobilizare sunt : reflexele inhibitorii de la articula ia suferindă ( durere articulară ) şi dispari iareflexului miostatic ( nu se mai produce ).

Retractură muscularăTonusul muscular este reprezentat de rezisten a muşchiului la mişcarea pasivă/starea de

uşoară tensiune contractilă a oricărui muşchi striat în repaus. Retractura, contractura,spasticitatea sunt stările de tonus crescut muscular.

Contracturile pot fi :- Antalgică ( de apărare ) este secundară unei cauze patologice de

vecinătate. Apare blocarea articula iei dureroase şi prin căiexteroceptive se ob ine reflexul nociceptiv şi răspunsulmotoneuronilor alfa.

- Algică - apare tot un reflex nociceptiv dar este autoîntre inut prinfeed-back pozitiv. Punctul de plecare este muşchiul. FenomenulVulpian reprezintă apari ia unei contracturi lente şi dureroase dupăstimularea senzitivă intensă a unui muşchi izolat.

- Analgică - există trei tipuri de contractură :o Miostatică : un segment imobilizat în scurtare musculară

generează contractură reversibilă sau ireversibilă (câtevasăptămâni).

o Miotatică - suportul spasticită iio Congenitală - în artrogripoză (mecanism central şi

periferic)Retractura reprezintă contractura pe cale de organizare/ireversibilă prin scăderea

sarcomerelor şi dezvoltării de esut conjunctiv fără elasticitate. Retracturile vechi nu beneficiazăde kinetoterapie şi necesită chirurgie. Doar retracturile în curs de constituire pot fi ameliorate.

Distrofie muscularăDistrofia musculară are un aspect atrofic şi unul hipertrofic. Poate apare în : boli

degenerative ale musculaturii striate, boli condi ionate genetic, boli cu evolu ie lent progresivă, boli cu etiologie incomplet cunoscută. Kinetoterapia trebuie începută precoce, înaintea instalării

atrofiei. Se face dozarea efortului până la limita capacită ii metabolice musculare.Oboseală muscularăApare după contrac ii intense, prelungite şi este inversul rezisten ei musculare. Cauzele

sunt scăderea ATP de rezervă şi scăderea for ei.

• COMPLEXUL NERV - MUŞCHISpasticitatea

Spasticitatea este de tip piramidal şi membrul cedează " în lamă de briceag ". Condi iade bază este reprezentată de rezisten a excesivă a membrului datorită hiperactivării reflexului deîntindere ( descărcări excesive ale motoneuronilor de întindere). Cauza esteneurologică, centrală. În sindromul de neuron motor central există 5 fenomene :

Scade dexteritateaScade for a

Reflexele osteotendinoase sunt exagerateCreşte rezisten a la întinderea pasivă a muşchiuluiHiperactivarea reflexelor de flexie

Spasticitatea afectează calitatea mişcărilor voluntare, încetineşte ini ierea, scade performan a şi for a contrac iei. Afectează musculatura voluntară mai pu in musculatura posturalăa trunchiului. La nivelul sistemului piramidal sunt inhibate reflexele medulare miotatice prin bucla gama. Scăparea de sub control determină hiperactivitatea buclei gama,



creşte excitabilitatea motoneuronilor alfa tonici ( exagerarea reflexului miotatic ) şi apareexcitabilitatea.

RigiditateaEste de tip extrapiramidal. Reparti ia este mai uniformă, fiin afecta i musculatura

flexoare, extensoare, proximală şi posturală. Apare şi la întindere lentă. Ca mecanismrecunoaşte tot o exagerare a reflexului miotatic, cu exagerarea activită ii buclei gama ( facilitareamotoneuronilor alfa tonici ), dar prin SR activatoare.

Hipotonii musculareCa şi cauză este recunoscută deprimarea arcului reflex miotatic, care poate fi de două

feluri : local sau prin interesarea centrilor superiori ( în mod normal blochează descendent buclelegama/motoneuronii alfa tonici ).

Atrofii de denervareCauza atrofiei este lipsa influxului nervos trofic. Se va produce o degradare structurală

musculară din săptămânile 2 - 3 de la leziune, caracterizată prin scăderea volumului şi aelementelor contractile. Va apare fibroza şi infiltra ia grasă.

Aceste atrofii de denervare apar în leziunile de neuron motor periferic. Obiectivulkinetoterapiei precoce este men inerea func iei şi structurii muşchiului până la reinervare.

• NERVULSindroame hipokinetice - produse în leziunile de neuron motor central şi

periferic.Sindroame hiperkineticeKinetoterapia este mai pu in utilă. Aceste sindroame apar deoarece func ia sistemului

extrapiramidal este egală cu 0, se pierde inhibi ia motorie şi apar mişcări involuntare(hiperkinezii): convulsii, tremurături, fascicula ii musculare, mişcări coreice, atetozice, mioclonii,crampe, ticuri.

Sindroame diskineticeAceste sindroame au tot mişcări involuntare şi apar prin alterarea mecanismului reglării

motilită ii voluntare. Cauza este o contrac ie tonică tracătoare a unui grup muscular implicat într-un anumit act motor (crampa scriitorului). Aceste contrac ii apar prin reflexe condiionate patologice, prin implicarea activită ii nervoase superioare, ceea ce poate fi influen at dekinetoterapie.

Afectarea coordonării mişcărilor voluntare

- ApraxiaReprezintă o tulburare la nivelul organizării schemelor motorii :apraxii globale, localizate (mimică, bucolinguali), specifice (mers, îmbrăcat).Pacientul ştie şi ar putea face mişcarea. El nu o execută la comandă, dar spontan poate face mişcarea.

- AtaxiaReprezintă o tulburare motorie de controlare a direc iei, inten iei,

preciziei, vitezei, limitelor mişcării voluntare. Este o mişcare inadecvatăscopului propus şi apare în unele tipuri de leziuni ale sistemului nervoscentral.

- DiscoordonareaEste un sindrom polimorf produs de leziuni ale sistemului senzitiv,

motor, de reglare. Apare incoordonare în mişcări, dissinergii agonişti- sinergici-

antagonişti, tremurături, diverse forme de ataxie.Afectarea sensibilită ii pureApare prin afectarea propriocep iei (articula ii, ligamente, tendoane, musculatura) şi a

exterocep iei. Este afectat sim ul kinestezic.

CREŞTEREA MOBILITĂ II ARTICULARE

Redorile articulare de recuperat pot fi :- Redori care necesită "întinderea" esuturilor retracturate- Redori care necesită scăderea hipertoniei musculare



- Redori care necesită realizarea ambelor obiective- Trebuie avute în vedere şi hipotoniile musculare (atoniile)

Observa ii :- Redoarea strânsă post-imobilizare se poate produce prin scurtarea

adaptativă a flexorilor sau alungirea adaptativă a extensorilor şi se cer rezolvate prin kinetoterapie. Nelucrând o perioadă extensorii, reflexulmiotatic este scăzut la pozi ie normală şi apare doar la pozi ie patologică. Necesită recâştigarea răspunsului la întindere.

- Rezisten a izometrică determină stimularea motoneuronilor gama staticişi declanşează aferen e la nivelul fusului muscular. Cu cât rezisten a estemai prelungită ( nu contează intensitatea ei ) cu atât activează mai mul ineuroni gama.

- Exerci iul se va executa la cel mai amplu nivel posibil al muşchilor şi seva reface sensibilitatea buclei gama. Apoi, timpul ( durata ) scade paralelcu creşterea intensită ii rezisten ei opuse pentru creşterea for ei prinhipertofia fibrei musculare.

- Extensorii au punct optim de tonifiere în zona scurtată iar flexorii au punct optim de tonifiere în zona mijlocie.

Redori care necesită "întindere"Fiecare esut are propriul său grad de elasticitate /rezisten ă la întindere. Complian aeste uşurin a cu care un esut se lasă destins. Complian a muşchiului este mult mai mare decât atendonului ( complian a muşchiului retracturat este foarte scăzută ). Complian a pielii este maimare decât a capsulei, care este mai mare decât a ligamentului. Aplicarea prelungită de căldurădetermină creşterea complian ei; întinderea este paralelă cu căldura şi trebuie să se men ină şi dupăoprirea căldurii.

Tehnici :Întindere prin posturi corective ( libere, liber-asistate, fixate ). Cel mai bineeste să folosim pozi ii seriate fixe în orteze amovibile. Sunt indicate pentru noapte şi perioadele dintre exerci ii. Obiectivul este să nu permitărevenirea la pozi iile anterioare. Întinderea continuă este mai bună decât ceaintermitentă. Este indicată în profilaxia retrac iilor după traumatisme sau

interven ii ortopedice chirurgicale : două aparate gipsate bivalve în pozi ie maximă de flexie şi extensie articulară care se schimbă la 6 ore (metoda Judet).Întindere prin mobilizare pasivă. Cea mai valoroasă este mobilizareaasistată de kinetoterapeut. Când se poate, este preferată tehnica pasiv- activă: contrac ia voluntară a agoniştilor dă relaxarea reflexă aantagoniştilor ( care generează redoarea). Se face până la durere şi încăcâteva grade, până la punctul de maximă întindere unde se men ine cât se poate. Trebuie să se facă cel pu in o întindere pe şedin ă până la acest punct.Este bine să se facă sub antialgice dar să nu se facă infiltra ii locale înainteaexerci iilor.

Artificii de tehnică :- Pentru umăr - telescoparea ( compresiunea )

capului humeral în glenă cu întindereconcomitentă- Pentru pumn, degete, articula iile membrului

inferior - trac iunea în ax ( scade durerea ) şiîntinderi

- Se fac aplica ii de căldură înainte şi în itmpulexerci iilor.

Întinderea lentă nu este bună deoarece apare reac ia de apărare a esuturilor şi există risculde rupturi. Se fac mai multe şedin e pe zi iar pauzele nu trebuie să depăşească 24 de ore.



Alte tehnici folosite sunt : scripetoterapia, întinderea prin autoîncărcare/greută iataşate de extremită i.

Întinderea prin mobilizare activă şi activă asistată. Se ob ine contrac iamusculaturii antagoniste direc iei de retractură. Pacientul controleazăvoluntar for a, direc ia, viteza, intensitatea întinderii până la durere. Seface kinetoterapie, scripetoterapie şi terapie ocupa ională.

Observa ii :

- În cazul în care există esuturi inflamate, exerci iile se fac doar după scăderea inflama iei ( aten ie la inflama ia articulară ).Există risc de rupere ( inflamarea determină scăderea rezisten ei) şi dedurere (reflex creşte contractura ).

- Aten ie la cei după imobilizări care au risc de fracturi parcelaredatorită osteoporozei

- Edemul de imobilizare determină coalescen a fibrelor care numai alunecă, apare aderen a şi există risc de rupere

Redori care necesită scăderea hipertoniei musculareHipertonia musculară poate fi cauzată de contracturi sau spasticitate-rigiditate. Există

mai multe metode prin care se poate realiza scăderea hipertoniei musculare :- Metoda Bobath : scade activitatea neuronală care dă spasticitate-

Tehnice kinetice neuroproprioceptive cu rol de scădere a tonusului muscular şi creşterea amplitudinii de mişcare: ini iere ritmică, relaxare-opunere,relaxare-contrac ie, stabilizare ritmică, rota ie ritmică.

- Stimulări senzitive care scad tonusul muscular general: balansarea/rostogolirea ritmică, stimul termal, tapotarea uşoară paravertebrală, pozi ia capului sub nivelul trunchiului, semnal vizual, comandăverbală.

- Stimulări senzitive care scad tonusul muscular local: vibra ie antagonist,întindere prelungită, presiune pe tendoane, stimul termal, atingere uşoară,semnal vizual, comandă verbală.

Redori care necesită "întindere" şi scăderea hipertonieiRedoarea caracterizează un muşchi contractat-retracturat şi prezen a de

scurtări/aderen e ale capsulei, ligamentelor, esuturilor. Se vor face exerci iile sumate de la primele două categorii de situa ii, de cât mai multe ori.

CAPITOLUL IVCREŞTEREA FOR EI MUSCULARE

Din punct de vedere mecanic, for a este un parametru şi o condi ie a mişcării iar din punctde vedere biologic este o calitate fizică care permite deplasarea în spa iu , mobilizarea unuisegment în raport cu altul, învingerea unei rezisten e externe, stabilizarea pârghiilor corpului.

Parametrii de care depinde for a sunt :Diametrul de sec iune al muşchiului

Prin exerci ii adecvate se ob ine hipertrofia musculară. Tensiunea maximă a unuimuşchi este 3,6-4 kg/cm² suprafa ă de sec iune. În hipertrofie nu creşte numărul fibrelor ci

creşte numărul elementelor sarcoplasmatice, cresc proteinele contractile, cresc ADN şi ARNmuscular. Activitatea musculară de mare intensitate şi alimenta ia hiperproteică produchipertrofie musculară. Excitantul biologic este efortul aproape maximal cu frecvente repeti ii.Este stimulată sinteza proteică în perioada de "supracompensare" post-efort. Se fac exerci ii cuîncărcare, repetabile doar de 7-8 ori pe şedin ă. Excitantul biologic necesar creşterii for ei caretrebuie să determine oboseală musculară va produce stress metabolic.

Numărul de unită ii motorii activeÎn repaus sunt active 2-5% din unită ile motorii. Într-o contrac ie uşoară sunt active 10-

30% iar într-o contrac ie cu for ă maximă sunt active 75% din unită ile motorii ( în condi ii



speciale de pericol sau apărare acest procent poate creşte ). La nivelul sistemului nervoscentral impulsurile sunt mai frecvente şi mai bine concentrate. Exerci iul repetat creştecapacitatea de concentrare a centrilor corticali şi creşte recrutarea spa ială.

Frecven a impulsurilor nervoaseRecrutarea creşte paralel cu creşterea frecven ei impulsurilor; creşte descărcarea

unită ilor motorii active şi excitabilitatea centrilor. Suma ia temporală se referă la faptul că frecvena impulsurilor este de 5-50 impulsuri/sec şi creşte paralel cu for a contrac iei. La o frecven ă de40-50 impulsuri/sec se produce o contrac ie aproape de contrac ia tetanicăcompletă. Musculatura posturală în contrac ie tonică posturală primeşte 5-25 impulsuri/sec."Concentrarea nervoasă" determină creşterea excitabilită ii focarului cortical şi creşterea frecven eiimpulsurilor.

Sincronizarea activită ii unită ilor motorii activeLa început se fac recrutări difazate, la frecven e diferite. Activitatea asincronă

determină o contrac ie lină, lent crescândă, de for ă scăzută. Sincronizarea determină o contrac ietetanică puternică. Sincronizarea este progresivă, paralel cu creşterea frecven ei ( la circa 40-45impulsuri/sec ). Sincronizarea este paralelă cu antrenamentul ( la un antrenat este 80%, iar la unneantrenat 20% ).

Numărul unită ilor motorii active, frecven a impulsurilor nervoase şi sincronizareaactivită ii motorii active reprezintă factorii neuronali ( Moritani - Vries ). Aceşti factori reprezintăcomplexul cauzal al creşterii for ei în primele două săptămâni de la începereaantrenamentului ( nu se pune problema hipertrofiei ).

Mărimea unită ii motoriiParametrii unită ii motorii sunt :

o Dimensiunea somei (celulei) neuronaleo Diametrul axonuluio Raportul inerva ie/număr fibre musculare inervate oMărimea poten ialului de ac iune al unită ii motoriio For a generală

Observa ii :- Unită ile motorii mici au praguri de excitabilitate mici, sunt recrutate

primele şi generează tensiuni musculare slabe- În timp, recrutarea unită ilor motorii este tot mai mare, creşte paralel

cu stimulul şi for a este tot mai mare- În determinismul for ei musculare Henneman a introdus no iunea de

" principiul mărimii ".Raportul for ă/velocitate

Viteza de scurtare/alungire a muşchiului generează for a : scurtarea rapidă determinăscăderea for ei (tensiunii) dezvoltate iar alungirea rapidă determină creşterea for ei. Rapiditateade contrac ie a unui muşchi este de 1/20 sec. Aplicând o încărcare, velocitateascade paralel cu creşterea greută ii. For a maximală determină contrac ie izometrică.

Raportul for ă/lungimeOrice muşhci scheletic are o "lungime de repaus" şi în fibrele lui există o "tensiune de repaus".

Dacă muşchiul este alungit peste valorile de repaus apare "tensiunea de alungire" şiactivarea se face de la acest nivel generând contrac ia. Dacă este alungit peste lungimea tisularănormală, tensiunea activă ( for a ) scade şi se produce alungire de trei ori a lungimii de echilibru şi

muşchiul se rupe. Dacă muşchiul este scurtat, contrac ia de la acest nivel este scăzută. La scurtareaa 60-70% din lungimea maximă tensiunea de contrac ie este 0. For a de contrac ie creşte paralel cucreşterea lungimii ini iale.

Contrac ia musculară

Reprezintă modalitatea de exprimare a for ei şi singura modalitate a acesteia de a semen ine/a creşte. Este de două tipuri : izometrică şi izotonică.

1. Contrac ia izometrică



În acest tip de contrac ie tensiunea internă este crescută fără a se modifica lungimeafibrei musculare. ( Müller-Hettinger ) În acest timp circula ia musculară este suspendată, apare"datorie de oxigen" şi se acumulează cataboli i direct propor ional cu tensiunea dezvoltată.Propor ional cu creşterea for ei, creşte hipertrofia. Este necesar minim 35% din contrac iamaximală şi la 2/3 din for a maximală apare hipertrofia. În intervalul 20-35% semen ine for a care există iar sub 20% această for ă scade. Contrac ia izometrică de 2/3 din for amaximală determină deficit de oxigen şi acumulare de cataboli i. La oprirea ei se produce unfenomen de rebound şi creşte mai mult de 40% din concentra ia de repaus.Stimularea metabolică produce creşterea sintezei proteice şi de ARN şi AND; se producehipertrofia musculară.

Factorul intrinsec este reprezentat de lan ul de reac ii metabolice care duc la creşterea for ei şi a hipertrofiei musculare. Declanşarea lui se face peste pragul de 60-70% din for amaximală ( Liberson ).

"Timpul de utilizare a muşchiului" reprezintă durata men inerii unei tensiuni maxime posibile. La antrena i nu poate să fie mai mare de 12 secunde şi pentru bolnavi este de 3-6secunde/contrac ie.

Exerci iile unice izometrice zilnice (EUZIS dezvoltă peste 60-70% din for a maximă(prag pentru apari ia factorului intrinsec). Nu durează peste 6 secunde ( nu creşte for a şi riscăafectarea circula iei generale ).

Exerci iile repetitive izometrice zilnice ( ERSIZ ) repetă de 20 de ori contrac iileizometrice scurte cu pauze de 20 secunde între ele. Rezultatele sunt mult mai bune decât încazul EUZIS; repeti ia este un factor sigur de a atinge pragul.

În legătură cu lungimea muşchiului la care se execută izometria, la lungime maximămuşchiul dezvoltă tensiuni maxime. La o anumită pozi ie nu toate fibrele sunt activate laaceeaşi tensiune. De exemplu, în cazul muşchiului cvadriceps, la 60°dezvoltă 35-45% din for amaximă în timp ce la 25°dezvoltă circa 80% din for a maximă. Antrenând succesiv unmuşchi la lungime scurtă-mediu-lungă şi apoi invers for a la prima pozi ie este de 3-4 ori mai marefa ă de celelalte. Cauza este "factorul de coordonare" ( factorul neuronal ); are un grad mare deconcentrare voli ională ( coordonare, recrutare, sincronizare). Totuşi, antrenarea la pozi ia funcională este cea mai bună şi prezintă avantajul mecanic de contrac ie la acel unghial segmentului dat.

Avantajele contrac iei izometrice :

- Eficien ă bună pentru creşterea for ei şi hipertrofie (superioară altor tehnici)- Creşte rezisten a musculară- Tehnică simplă- Durată scurtă de tratament- Nu solicită articula ia - Mai pu in obositoare- 50% din for a maximă determină creşterea cu 3-5% a for ei

săptămânal- Este bine să se sumeze cu contrac ia dinamică pentru a se ob ine

coordonarea nervoasă- Să fie precedată de efort dinamic/doar încălzire prin mişcări libere.

Dezavantajele contrac iei izometrice:

- Creşte munca ventriculului stâng, creşte alura ventriculară şitensiunea arterială (diastolică); creşte perioada de preejec ie (riscurimari la bătrâni)

- Exerci ii cu respira ia blocată pentru 8-12 secunde cu pauze scurteîntre exerci ii determină creşterea presiunii intratoracice şiintracraniene.

- Nu influen ează suple ea articulară- Tonifică fibrele antrenate la unghiul dat- Antrenează pentru contrac ii lente ca răspuns întârziat



- Nu antrenează coordonarea pentru activită ii motorii complementare2. Contrac ia izotonicăEste o contrac ie dinamică, cu diferen ă între lungimile muşchiului, cu dezvoltarea

unei tensiuni musculare constante pe parcursul mişcării. Caracteristic, pe măsură ce muşchiul sescurtează, for a scade. Contrac ia izotonică simplă, fără încărcare, nu creşte for a. La for ă 2 contrac iase face fără gravita ie iar la for ă 2-3 se face sub influen a gravita iei. For a creşte prin contrarezisten a reprezentată de segmentul de membru mobilizat. Contrac ia izotonică nu se facela for ă 4-5 deoarece în acest caz este necesară o contrarezisten ă propor ională, să nu blochezemişcarea.

Modificarea lungimii muşchiului se poate face prin apropierea capetelor ( scurtare ),realizându-se o contrac ie dinamică concentrică, sau prin îndepărtarea capetelor ( alungire )cauzată de o for ă exterioară care învinge rezisten a muşchiului, realizându-se o contrac iedinamică excentrică. Ambele tipuri determină creşterea for ei dacă raportul capacitatemuşchi/valoarea rezisten ei este adecvată. Contrac ia izotonică cu rezisten ă este cea maiutilizată pentru creşterea for ei şi hipertrofie.

Compara ii :o Capacitatea de a genera for ă: contrac ia excentrică > izometrică >

concentricăo Randamentul ( efect/consum energie ): izometric > excentric > concentrico

Creşterea presiunilor intraarticulare: excentric > concentric > izometricAvantajele contrac iei izotonice :- Mai bună coordonare nervoasă- Antrenare egală la suma unghiurilor de mişcare- Păstrarea/recâştigarea imaginii motorii- După rezisten ă, antrenarea fixatorilor, sinergiştilor, alături

de agonişti- Cresc for a şi rezisten a musculară- Creşte for a utilă în viteza de mişcare- Să se lucreze mult cu multe contrac ii repetate

Rezisten a are mai multe variante :o Rezisten ă maximală ( se poate repeta doar de 2-3 ori deoarece apare

stare de oboseală sau concentrare scăzută ). Efortul se va face pe

toată amplitudinea mişcării. Se face la sportivi.o Rezisten ă moderată ( 30-40% din for a maximă care creşte treptat la

60-70% ) cu repetări până la oboseală. Ultimele ridicări se fac cuoboseală, stress metabolic care este excitantul biologic pentrucreşterea for ei şi hipertrofiei ( apar procese anabolice ). Se fac repetărimulte cu frecven ă mare şi sincronizare mare treptată.

o Rezisten ă moderată şi creşterea treptată a vitezei. Exerci iile auamplitudine completă. Sunt pu in utilizate în recuperare şi sunt utile îngimnastica aerobică. Sunt foarte indicate în profilaxie.

3. Contrac ia izokineticăEste o contrac ie dinamică în care viteza este reglată ca rezisten a să fie propor ională

cu for a permanent. Deci, rezisten a trebuie să fie adaptată. Este foarte valoroasă dar nu pentru uzcurent.

TEHNICI ŞI EXERCI II DE CREŞTERE A FOR EI:• Exerci ii izometrice :

- EUSIZ - 6 secunde/zi- ERSIZ - 20 ⋅ 6 secunde/zi cu pauze de 20 secunde între ele; o

şedin ă/zi.- 3 contrac ii ⋅ 6 secunde/zi cu pauze de 30-60 secunde între ele; 2-3

şedin e/zi.Primele două tipuri de exerci ii au condi ie de 60-70% for ă maximă.



• Exerci ii dinamice cu rezisten ă :- Exerci iul maximal scurt ( EMS )

1 RM - greutate maximă ridicată o dată şi sus inută 5 secunde ( Rose & co ). Se poateface o dată/zi sau de 3 ori/zi cu pauze de 1-2 minute între ele.

- Exerci iul maximal cu repeti ie ( EMR )Se cresc progresiv greută ile până se testează 10 RM ( 10 repeti ii maxime ); la 5-7

zile (o şedin ă/zi ) se face retestarea. McQueen propune 4 seturi de 10 RM/zi, de 3 ori pesăptămână.

- Tehnica frac ionată DeLorme-Watkins ( exerci iu cu rezisten ă progresivă )

Principiul metodologic este de creştere a for ei şi a rezisten ei musculare, fiind o metodă prea rigidă.Set I - 10 cu 50% 10 RMSet II - 10 cu 75% 10 RMSet III - 10 cu 100% 10 RM

Între seturi se face pauză de 2-4 minute. Exerci iile se fac o dată/zi, de 4 ori pesăptămână şi în a 5-a zi se face testare pentru 10 RM.

Principiul progresiei rezisten ei reprezintă adaptarea la fiecare pacient. Dacă sedepăşeşte în timp 10RM, se creşte numărul de ridicări

-

Exerci ii rezistive repetitive ( tehnica Oxford-Zinovieff )Set I - 10 cu 10RMSet II - 10 cu 90% 10 RMSet III - 10 cu 80% 10 RMSet IV - 10 cu 70% 10 RM

În general se fac 4 seturi, dar se pot face şi 10 seturi până la 10% 10 RM. Cauză :muşchiul oboseşte treptat, deci fiecare set reprezintă o performan ă aproape maximală. La 5-7zile se face retestarea 10 RM.

- Exerci iile cu 10 Rm ( repeti ii minime )Sunt indicate în cazul muşchilor slabi ( nu poate ridica de 10 ori nici chiar segmentul

propriu ). Testarea agonistului ( asistare minimă necesară ) se face pentru 10 Rm ( exerci ii cuscripete cu contragreutate ). Exxistă diverse variante, dar clasic se folosesc trei serii :Seria I - 10 cu 2 ⋅ Rm

Seria II - 10 cu 1,5 ⋅ 10 RmSeria III - 10 cu 10 Rm- Exerci ii culturiste ( body-building )

Sunt exerci ii analitice cu încărcare progresivă, cu număr de repetări şi viteză deexecu ie crescute, şi exerci ii izometrice şi exerci ii dinamice cu rezisten ă. Se face ridicare degreută i :

o Mici - 30-50% 1 RM, peste 15 repetărio Mijlocii - 50-70% 1 RM, peste 6-9 repetărio Mari - 70-100% 1 RM, 1-3 repetăriTreptat creşte numărul reprizelor/grup muscular. Se fac 3-7 antrenamente/săptămână,

a 50-120 minute, pentru toate grupele musculare. Se fac pauze de 1-3 minute între reprize.Exerci iile dinamice cu rezisten ă se fac cele mai utile în hipertrofie, creşterea mobilită ii

articulare şi creşterea rezisten ei musculare. Exerci iile izometrice singure cresc cel mai rapid for a

până la un prag şi pot produce hipertrofie dar mai scăzută.Exerci iile dinamice cu rezisten ă pot determina instalarea oboselii musculare şi dacă

aceasta este depăşită, scade for a ( risc la muşchii slabi ) şi se impune testarea for ei şi la grupulsimetric. Este importantă viteza de execu ie şi durata.

• Alte tipuri de exerci ii indicate în deficite mari de for ă, de cauză neurologică:

Posturi declanşatoare de reflexe tonice (reflexe tonicecervicale/labirintice )Tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii :



- Inversarea lentă cu opunere- Ini ierea ritmică- Contrac ii repetate- Izometrie alternantă- Stabilizare ritmică

Elemente facilitatore a răspunsului motor :- Întindere rapidă- Trac iune- Telescopare- Vibra ie- Periaj

Pentru o for ă sub 3se face suma mişcărilor active şi mişcare pasivă. Pentru o for ă 0-1 se face prezentarea amplitudinii de mişcare şi reeducarea mişcării prin reflexe tonice articulare(reflex de întindere). Pentru for ă -2 şi -3 se face mişcare activă asistată. Sus inere de cătrekinetoterapeut , suspendare cu contragreutate, orteză dinamică. Pentru for ă 2 şi 3 se face mişcareactivă iar pentru for ă 2+, 3+, -4, 4 se face mişcare activă cu rezisten ă.

CAPITOLUL VCREŞTEREA REZISTEN EI MUSCULARE

Rezisten a este capacitatea de a sus ine un efort, adică o activitate musculară pe o perioadă lungă de timp, dar şi capacitatea de a sus ine o contrac ie. Factorii care realizeazărezisten a musculară sunt :

- For a musculară- Rezisten ă musculară- Metabolismul muscular - Complexul factorilor neuronali : concentrare, excita ie/inhibi ie corticală- Starea generală ( boală/sănătate, dezechilibru neurovegetativ, endocrin)

Rezisten a musculară este o proprietate de bază în procesul muncii, mai importantă cafor a propriu zisă. Se fac testări :

o Capacitatea de a men ine o contrac ie : 15% din for a maximămen inută nelimitat, 50% din for a maximă men inută pentru 1 minut,

100% din for a maximă men inută pentru 6 secunde.o Testare cu 15-40% din for a maximă sau numărul repetărilor posibile

fără încărcare şi ritmul (viteza) duc la oboseală compensată(ranspira ii, mimică) şi apoi decompensată (scade ritmul, scadeamplitudinea).

Există mai multe tipuri de rezisten ă :- Rezisten a generală a organismului de a face un anumit lucru

mecanic (peste 2/3 din masa musculară în ac iune- Rezisten ă specială ( la sportivi )- Rezisten ă locală - un segment ( 1/3 din masa musculară a

corpului)- Rezisten a neuropsihică- Rezisten a emo ională

Creşterea rezisten ie se ob ine prin creşterea duratei exerci iului : intensită i de efortmic dar duartă mare. Se fac exerci ii dinamice cu rezisten ă 15-40% 10 RM/1 RM cu duratămai mare până la oboseală. Se utilizează orice exerci ii active cu rezisten ă.

Creşterea rezisten ei musculare se foloseşte în cadrul terapiei ocupa ionale şi a sportuluiterapeutic.

CAPITOLUL VICREŞTEREA COORDONĂRII, CONTROLULUI ŞI ECHILIBRULUI

Controlul motor are 4 etape de bază :



1. reeducarea mobilită ii2. reeducarea stabilită ii3. reeducarea mobilită ii controlate4. reeducarea abilită ii

Ultimele două etape constituie obiectivul VI al kinetoterapiei. Coordonarea presupunecombinarea activită ii unui număr de muşchi într-o schemă de mişcare continuă, lină, executată deîn condi ii normale. Coordonarea presupune şi control; este automată, nepercepută conştient deşi poate fi făcută şi conştient. Monitorizarea se face prin proprioceptori şi centrii subcorticali, par ial suplinit de control vizual şi centrii corticali ( nuva fi la fel de fină ). Coordonarea presupune foarte multe repetări ( paralel cu creşterea ). Necesită antrenament, creşte precizia cu economie maximă de efort muscular, ceea ce presupuneinhibi ia oricărei iradieri inutile a excita iei în cortex.

Stereotipurile (pattern-urile, modelele) motorii : mişcare voli ională ce presupuneselectarea, modificarea, combinarea schemelor fixate subcortical.

Legile antrenamentului pentru coordonare ( Kottke ) :- exerci ii de câteva ori pe zi fără întrerupere până la

coordonare- orice contrac ie inutilă trebuie evitată (să nu apară iradierea

excita iei care poate compromite coordonarea)-

întărirea percep iei senzoriale corecte (explica ii verbale,înregistrări cinematice, desene)- concentrarea pacientului (dacă apre oboseală sau plictiseală

se opreşte)- nu se foloseşte for ă maximă : cu cât rezisten a opusă

mişcării va fi mai mică, cu atât iradierea excita iei în SNC vafi mai mică şi creşte coordonarea (chiar sub 10% din for amaximă).

Mobilitatea controlată se realizează într-o postură cu încărcare corporală şi extremitateadistală fixată. De exemplu, se fac mobilizări ale genunchiului sau şoldului cu piciorul fixat pe sol("patrupedie", "stând în mâini"). Abilitatea sau dibăcia (skill) se realizează cu extremitatea distalăliberă, nefixată. Se fac mişcări ( inclusiv mers) în afara unei posturi; mobilizarea extremită ilor înmediu cu trunchiul men inut drept.

Şcoala franceză defineşte mişcarea coordonată ca un echilibru între lan ul articular şilan ul muscular kinetic. Există două tipuri de lan kinetic :o Lan kinetic închis (extremitatea fixată) ce realizează mişcarea în

articula iile proximale şi presupune mobilitate controlată şi mişcare în postură.

o Lan kinetic deschis (extremitatea liberă) ce presupune abilitatea şimişcarea în afara posturii.

Apar diferen e mari dacă lan ul implică mai multe unită i kinetice (articula ii). În lan uldeschis - flexorii genunchiului (ischiogambieri şi gemeni) iar în lan ul închis - extensoriigenunchiului ( agonişti cvadriceps ). Ischiogambierii trag posterior platourile tibialeşi gemenii trag posterior condilii femurali. Antrenarea mobilită ii în lan ul kinetic închisdetermină mobilitate controlată, iar în cel deschis abilitate.

Tehnici globale pentru lan urile kinetice ( închis/deschis):

- Mobilizări poliarticulareSunt tehnici analitice dar pe mai multe grupe de muşchi şi articula ii. Grupa 1 sau"muşchi-trăgaci" şi grupa 2 sau "muşchi- intă" se lucrează cu/fără rezisten ă manuală/scripetecu contragreută i. În exerci iul Frenkel se realizează coordonarea M. inferioară decubit-şezând-ortostatism şi creşte controlul proprioceptiv al MS inferioare în tulburări neurologice.

- Tehnici neuroproprioceptive de facilitareMetoda Kabat utilizează principiul gesticii umane şi permite antrenarea "muşchi-

trăgaci" şi "muşchi- intă".- Reflexe de echilibrare şi stabilizare



Reflex de echilibrare - depărtarea unui segment (linia gravita ională să cadă tot în poligonul de sus inere ).

Reflex de stabilizare - căutarea unui punct fix exterior.Metoda constă în coordonarea dezechilibrării. Posturile detremină reac ii de

reechilibrare şi restabilizare ( dezechilibrarea e treptată şi apar reflexele .- Gestualitate coordonată

Determină o activitate musculară optimală, armonioasă, individualizată. Elaborareagestului se poate realiza prin cumpănă pe un picior pentru a culege ceva de pe podea (programWilliams pentru lombosacralgii ) sau în cazul sportivilor de performan ă în diverse sporturi.

- Coordonări paleativeSe realizează prin adaptarea la mers cu ajutorul cârjelor sau a bastonului; alteori prin

adaptări la disfunc ii ireversibile ( pareze cu mişcări trucate, ankiloze articulare).Coordonările paleative se utilizează doar când o coordonare fiziologică este imposibilă.

- Terapia ocupa ională Necesită cea mai complexă coordonare. Avantajele terapiei ocupa ionale sunt:

dezvoltă coordonarea pe gesturi fixate anterior bolii şi antrenează direct gestica cotidiană.Tehnica dezvoltă abilită i în lan kinetic deschis, pentru membrele superioare şi prehensiune(toate tipurile) .

Recuperarea obiectuvului VI este cu atât mai grea cu cât imoblizarea este mai lungă şi se

face doar după ob inerea stabilită ii, a for ei şi mobilită ii suficiente. Orice exerci iu se va executa totmai repede ca dovadă de precizie.

CAPITOLUL VIICORECTAREA DEFICITULUI RESPIRATOR

Cuprinde :Posturarea în kinetoterapie respiratorie:

- Posturi relaxante şi facilitatorii ale respira iei- Posturi de drenaj bronşic

Reeducarea respiratorie :- Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare- Reeducarea respira iei costale

- Reeducarea respira iei diafragmatice -Controlul şi coordonarea respira iei :o Frecven ao Raportul între timpii respiratorio Viteza fluxului de aer o Controlul respira iei în mişcare şi efort

Gimnastica de corectare :- Corectarea curburilor patologice ale gâtului şi pozi ia capului- Corectarea pozi iei umerilor şi scapulei- Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale -

Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare- Corectarea pozi iei şi mobilită ii bazinului- Tonifierea diafragmului şi a musculaturii respiratorii toracice

pasive

CAPITOLUL VIIIANTRENAMENTUL LA EFORT

Toleran a la efort este principala măsură pentru aprecierea capacită ii de muncă a unui bolnav.Scăderea toleran ei la efort determină dependen ă. Lipsa efortului fizic determină deficite funcionale ale întregului organism şi dezadaptări cardiorespiratorii, metabolice, musculare.



Antrenamentul la efort este important în orice etapă şi este o adaptare specifică aîntregului organism la complexul excitant reprezentat de "efortul fizic".

Sechelele severe după un reumatism se pot clasifica în :o Sechele locale disfunc ionale - reprezentate de hipotonie şi hipotrofie

musculară, redoare articulară, paralizii. Se face kinetoterapie,urmărind obiectivele I - VI.

o Sechele generale - iner ie fizică şi psihică prelungită. Se facekinetoterapie şi se urmăreşte atingerea obiectivului VIII.

Antrenamentul la efort se indică următoarelor categorii :- Bolnavi cardiovasculari coronarieni după infarct miocardic- Bolnavi respiratori cu BPOC, sindrom post TBC, sechele

toraco-pleurale- Sechelari locomotori cu perimetru de mişcare net limitat- Sedentarii

Efortul fizic la care trebuie să antrenăm bolnavul este nivelul activită ii fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid şi corespunzător.

Efortul fizic reprezintă un stress complex pentru organismul care nu se poate adapta la el.Depinde de nivelul de la care pornim, unde se poate ajunge ( în func ie de starea bolnavului ) şice mijloace de antrenament are acel pacient. Tipurile de antrenament pot fi : ridicarea din pat şiaşezarea pe fotoliu, mersul pe jos, alergatul pe distan e tot mai mari.

Testarea capacită ii de efort se face la persoanele sănătoase ( mai rar ) în sala dekinetoterapie, dar cel mai frecvent se face în laboratorul de explorări func ionale. Testareacapacită ii de efort se exprimă astfel : puterea efortului în Watt-i, consum de oxigen,kgm/minut sau kgm/secundă.

Se face testul de efort la scări ă al lui Master ( util şi pentru antrenament ). Clasic, seutilizează 3 trepte cu o înăl ime de 23 cm.

Valoarea efortului performat se poate :o Exprima în Watt-i

W = 4/3 ⋅ ( greutate bolnav ⋅ 0,23 ⋅ f ⋅ 9,81 )/60o Exprima în kgm/min

Kgm/min = greutate bolnav ⋅ 0,23 ⋅ f 0,23 se referă la înăl imea scări ei şi este exprimată în metri. 9,81

este cifră de conversie a kgm în W : 1 kgm = 9,81 W. f reprezintănumărul de urcări pe minut.

Se vor stabili: nivelul ini ial de efort, obiectivele intermediare şi obiectivul final.Obiectivele pot fi exprimate în : nivel de efort ( W sau kgm/minut ) sau prin activită i ( număr metri parcurşi/număr minute, anumită muncă ).

Metode de antrenament :o Mersul

Se poate indica şi pulmonarilor cu administrare de oxigen ( treptat suspendată ).Avantajele mersului sunt : exerci iu fiziologic cu automatism prestabilit, este simplu şi pune în aciune grupe musculare mari. Dozarea este relativă, în func ie de ritm, distan ă, durată şi pantă. Ovariantă a mersului este "cura de teren" în sta iunile balneare.

o Autoîngrijire şi activită i casnice

Sunt indicate în deficien ele cardiopulmonare şi locomotorii severe. La început,autoîngrijirea şi activită ile casnice reprezintă scopul şi metoda reeducării la efort.

o Urcat scări şi panteProgresia se exprimă prin numărul de trepte şi durata urcării. Pentru pantă sunt

importante înclinarea, distan a şi ritmul de mers.o Bicicletă ergonomică /covor rulant

Avantajele sunt reprezentate de dozarea efortului şi urmărirea parametrilor cardiorespiratori la efort.

o Alergare



Este cea mai utilizată şi este indicată sedentarilor şi bolnavilor cardiopulmonari la unanumit nivel de antrenament. Dozarea ine cont de ritm şi nivelul de ridicare al genunchiului(distan ă, durată). Ca variante se desprind alergarea pe loc, în casă, săritul cu coarda, etc.

o ÎnotAvantajele înotului sunt efectele benefice ale apei calde şi ale presiunii hidrostatice pe

muşchi, articula ii şi circula ie periferică. Este greu de dozat.o Terapia ocupa ională

Trebuie să se aleagă bine formula. Este indicată pentru bolnavii cardiorespiratori şilocomotori.

o Sportul terapeuticEste indicat sedentarilor şi reprezintă obiectivul final pentru pacien ii cu afec iuni

cardiopulmonare şi locomotorii.o Munca

Trebuie să atingă capacitatea de efort cerută de munca sa fizică.

Cea mai modernă exprimare a intensită ii unui efort este "echivalentul metabolic"(EM ). 1 EM reprezintă energia necesară acoperirii nevoilor bazale, de repaus. 1 EM = 3,5-4ml O2/kg/minut = 1,2 kcal/minut. Efortul se exprimă prin multiplii de EM, exprimat în mlO2/kg/minut sau kcal/minut.

Suportabilitatea efortului se urmăreşte prin :o Semne clinice: tahicardie (aritmii), dureri precordiale, dispnee,

oboseală accentuată, paloare, transpira ii reci, ame eli, durericlaudicante sau simple dureri muscloarticulare.

o Semne paraclinice : modificări ale tensiunii articulare şi pe EKG.Se urmăreşte alura ventriculară ( nu arată rezerva cronotropă a cordului ). Se stabileşte

AV maxim admisă ( P max ): P max = 220 - vârsta ( în ani ) sau P max = 215 -[vârsta ( în ani ) ⋅ 0,66 ].

"Deficitul cronotrop" determinat de o boală cardiacă se calculează astfel :

P max teoretic - P max înregistrat ( e tot max )D cr % = ⋅ 100

P max teoretic

Pacien ii se împart în două categorii :- Pacien i care suportă "bine" efortul fizic de antrenament şi

vor ob ine beneficii- Pacien ii care suportă "rău" şi renun ă ( nu suportă eforturi

mai mari de 2 EM ); apar repede semne clinice.Eficien a efortului fizic de antrenament este dat de intensitate, durată, frecven ă şi cu cât

acestea sunt mai mari, cu atât eficien a antrenamentului este mai mare. Eforturile cuintensitate sub 50% din consumul de O2, durată sub 10 minute şi o frecven ă sub 2 şedine/săptămână nu cresc condi ia fizică la sănătoşii sedentari.

Intensitatea de efort la bolnavii cardiaci sau pulmonari este de 60-70% din capacitatea funcională testată. Se va începe cu 25-50% şi va creşte treptat. Se va ajunge treptat la 60-70% dinconsumul maxim de O2. Efortul mare este periculos. Durata efortului este de 10-20

minute ( la început eforturile sunt scurte, de 3 minute, cu pauze de 30-180 secunde şi ciclul serepetă 30-60 minute ). Frecven a şedin elor este de 2-3/săptămână pentru cei care performeazăeforturi de intensitate şi durată mari. Şedin ele pot fi zilnice sau mai multe pe zi pentru cei care performează eforturi mici ( mobilizare din pat, mers prin cameră ).

Metodica şedin elor de antrenament la efort (Haskell) :1. 6-15 minute de încălzire, adaptare, cu exerci ii lente fără efort mare2. Exerci iile propriu zise3. Trecerea la starea de repaus în 5-10 minute. Se fac mişcări uşoare de membre,

mers relaxat, mişcări respiratorii. Vasodilata ia mare produsă la efort nu



dispare la oprirea acestuia şi a contrac iei musculare, existând riscul dehipotensiune, lipotimie şi tulburări de ritm. Rolurile acestei etape sunt : scădereatahicardiei, stabilizarea tensiunii arteriale, disiparea căldurii acumulate prin efort,"spălarea" metaboli ilor acizi din muşchi.

Efectele antrenamentului la efort sunt :- Creşte condi ia psihică ( încrederea în sine )- Scade alura ventriculară, scade tensiunea arterială sistolică şi este

ameliorată func ia ventriculului stâng.- Creşte suprafa a alveolocapilară de schimb, este ameliorat raportul

V/Q şi difuziunea oxigenului- Scade rezisten a vasculară periferică- Creşte extrac ia de oxigen din sânge şi respira ia tisulară- Scade denivelarea ST la efort- Scad catecolaminele şi lipidele sanguine la efort iar HDL colesterol

creşte fa ă de colesterolul total- Scade esutul adipos şi creşte masa musculară- Creşte capacitatea sexuală- Efecte favorabile asupra proceselor de coagulare-fibrinoliză

Este încă controversat dacă antrenamentul la efort creşte circula ia coronariană şi dacă

are capacitatea de supleere efectivă ( se pare că da, dar încă există semne de întrebare ). Lacardiaci, cel pu in în primele faze, antrenamentul se face sub controlul cardiologului.Obiectivul VIII nu trebuie să lipsească din orice program de kinetoterapie.

CAPITOLUL IXREEDUCAREA SENSIBILITĂ II

Este indicată în afec iuni ale SNC/SNP produse de afectarea recep iei şi întrerupereatransmisiei. Întreruperea transmisiei se poate produce la orice nivel :

o leziuni ale pielii care afectează receptoriio leziuni ale nervului periferic care produce deficit senzitivo leziuni de măduvă care detremină tulburări senzitive dermatomialeo leziuni ale ariilor senzitive corticale ce produc afectarea discriminării

senzitive şi a analizei conştiente senzitivePu ini kinetoterapeu i se preocupă de obiectivul IX, iar recuperarea deficitului senzitiveste dependentă de cel motor. Evaluarea deficitului senzitiv cunoaşte mai multeetape:

- atingere uşoară cu vată (bolnavul stă cu ochii închişi şi este întrebat dacăsimte)

- presiune cu un obiect bont ce stimulează receptorii profunzi; se maiutilizează diapazonul care produce vibra ii de 256 Hz.

- Temperatură, senza ie cald-rece- Durere ( în epare cu un obiect ascu it ); azi înlocuită cu diapazonul (vibra ie

de 30 Hz ).- Sim ul pozi iei ( propriocep ie ) se apreciază prin modificări succesive de

pozi ie ale unor segmente.

- Sim ul mişcării ( kinezie ) se apreciază prin mişcarea unui segment într-unsens şi în celălalt şi se întreabă care este direc ia mişcărilor.- Stereognozia ( identificarea prin palpare a unui obiect ) suportă diverse

aprecieri : formă, dimensiuni, greutate, consisten ă, textură ( neted/rugos),tip de material ( lemn, metal, plastic ).

- Discriminarea tactilă a două puncte se realizează prin în epare simultană, lao anumită distan ă; treptat distan a scade, până simte doar un punct.

Evaluarea deficitului senzitiv este un proces greu şi suportă participarea totală a bolnavului, subiectivism şi efort de concentrare ( oboseşte repede ).



După Maynard se începe reeducarea senzorială doar dacă pacientul percepe vibra iadiapazonului la 30 Hz sau 256 Hz. Metodologia cunoaşte anumite reguli :

o Stimularea se face întâi sub privirea pacientului, apoi cu ochii închişioŞedin a durează maxim 5-10 minute dar se poate repeta în cursul

aceleiaşi zi; obiectul trebuie recunoscut în maxim 60 secunde, apoi seschimbă.

o Progresie de la stimul intens, grosolan, greu la unul fin, mic, uşor; pentru propriocep ie progresia se face de la articula iile mari la celemici.

o Deficit senzitiv unilateral - stimulare identică simultană simetrică;foarte utilă pentru refacerea stereognoziei

o Ordinea reeducării : presiune - durere, propriocep ie, kinestezie,sensibilitate termică ( întâi rece, apoi cald )

În timp, Mountcastle a încorporat func ia motorie în contextul antrenamentuluisenzitiv : apucarea unui obiect, scoaterea obiectelor dintr-un sertar sau cutie, învârtire robinete,răsfoire căr i.

Este importantă refacerea "hăr ii sensibilită ii" corpului, pentru teritoriul afectat, prinexerci ii repetate : excitare cu vizualizare, apoi fără şi repetat de 3-4 ori.

EXERCI IUL FIZIC TERAPEUTICTehnicile sunt elemente constitutive ale unui exerci iu fizic care au structură completă

şi sens terapeutic. Exerci iul fizic este baza metodelor de kinetoterapie. Deci, tehnici → exerciii →metode.

Structura exerci iului fizic terapeutic este următoarea :1. Pozi ie de start şi mişcările efectuate în cadrul acestei posturi2. Tipul de contrac ie : concentrică, excentrică, izometrică3. Elemente de facilitare/inhibare a răspunsului contractil (stimuli

senzoriali).După şcoala din Boston, 1 = "activitate"= A, 2 = "tehnică" = T, 3 = "elemente"= E.Exerci ii propuse :

• A : şezând, extensia genunchiului

T : contrac ie concentrică +/- excentricăE : rezisten a gravita iei şi presiunea mâinii kinetoterapeutului pentrutonifierea cvadricepsului

• A : ortostatism, abduc ie umăr T : contrac ie concentricăE : RE bra pentru mobilizarea umărului

• A : decubit lateral, flexie şold homolateralT : contrac ie concentricăE : placă talcată, fără gravita ie ( pentru tonifierea psoasiliacului for ă 2 )

Scopurile exerci iului fizic sunt :o Creşte for a muscularăo Mobilizare articularăo Coordonare neuromotori/abilitate

Principiile de bază ale exerci iului fizic sunt :- Execu ie lentă, ritmică- Pozi ii de start stabile, solide, care să faciliteze travaliul

muscular. Pozi ia de start trebuie să aibă bază de sus inere câtmai largă; baza este mică dacă urmărim antrenareacoordonării şi echilibrului.

- Progresivitate lentă - să nu se sară etapele



- Exerci ii de tonifiere pentru toată amplitudinea de mişcare posibilă

- Pauzele sunt propor ionale cu intensitatea contrac ieiefectuate;se stabileşte corect ritmul exerci iului.

- Exerci iile se fac în limitele maxime ale unghiurilor demişcare a segmentului; se antrenează toate fibrele musculareşi amplitudinea va redeveni normală.

Principiul progresivită ii :Progresivitate pentru tonifiere musculară :

- Creşterea progresivă a lungimii şi bra ului pârghiei.De exemplu, în cazul tonifierii abdominalilor există 3 trepte de progresivitate : cu

bra ele înainte, cu bra ele pe lângă corp, cu bra ele la ceafă.Exerci ii simple cu rezisten ă : rezisten a se aplică tot mai distal de articula ia în mişcare

(pentru extensia cotului rezisten a se aplică pe antebra ). Rezisten a este egală cu produsul dintregreutatea aplicată şi distan a de centrul de mişcare.

- Scoaterea treptată a ajutorului dat de musculatura accesorie- Creşterea amplitudinii unei mişcări executate contra

gravita iei/cu o greutate adăugată. De exemplu, pentru tonifiereaabdominalilor, din decubit dorsal se face forfecare pe verticală a

membrelor inferioare, iar amplitudinea de forfecare creşte treptat.- Asocierea unor mişcări la un exerci iu care antrenează grupul

muscular principal. De exemplu, pentru tonifierea regiuniidorsolombare, pacientul stă în decubit ventral, ridică trunchiul,ridică un membru inferior, apoi ambele - etape de solicitare totmai mari pentru musculatura paravertebrală.

- Modificarea ritmului : la contrac iile excentrice ritmul lent estesolicitat mai mult iar la contrac iile concentrice orice tip de ritmeste mai mult sau mai pu in solicitat fa ă de ritmul optim respirator.

- Succesiunea contrac iilor statice determină contrac ie dinamică.De exemplu, pentru cvadriceps - din semiculcat : izometrie, apoi( cu sul sub genunchi, unghi de 30°) extensia gambei.

- Succesiune mişcări fără gravita ie, cu gravita ie; indicat pentru

for ă 2-3.- Creşterea sarcinii care reprezintă rezisten a aplicată (exerci ii de

tip DeLorme).- Prelungirea duratei exerci iilor paralel cu adaptarea la effort

Progresivitate pentru amplitudine :- creşterea ritmului mişcărilor executate pe toată amplitudinea

posibilă- o serie de exerci ii mici şi ritmice la limita sectorului de

mobilitate posibilă- tensiuni prelungite pe direc ia de recuperat (for area nu trebuie să

fie dureroasă )Progresivitate pentru coordonare:

- Progresiv, de la exerci ii pentru articula ii mari spre mişcări

pentru articula ii mici (control coordonator mai mare).- Creşterea preciziei în execu ie (la hemiplegici flexia este

necoordonată şi face flexia cu mâna la gură )- Combinarea mişcărilor în diverse articula ii şi segmente (mişcări

asimetrice - genuflexiune cu ridicarea unui bra ); pentrucoordonarea membrelor inferioare şi trunchi.

- Scade treptat poligonul de sus inere- Creşterea dificultă ii de a men ine în echilibru o pozi ie

Progresivitatea în timp ( creşte durata )



Exerci iul fizic antrenează un segment/parte a corpului, pentru refacerea func ieimotorii la acel nivel (exerci iu local specific), sau poate antrena întreg corpul, antrenând astfel funciile generale ale organismului (cardiovasculare, metabolism, reechilibrare endocrină şi psihică,dezvoltare armonioasă). Exerci iile sunt individualizate pentru a servi unor scopuri anume.

Bazele procedurale ale exerci iului fizic :• Pozi ie şi mişcare

Pozi ii de pornireExistă 5 pozi ii fundamentale din care se pot desprinde pozi ii derivate :

1. Pozi ie ortostaticăDin pozi ia ortostatică fundamentală se pot desprinde pozi iile derivate :

- Schimbând pozi ia bra elor - Schimbând pozi ia trunchiului (înclinări

anterior, lateral)- Schimbând pozi ia picioarelor (depărtate, pe

linie, fandat, ghemuit)2. Pozi ie şezând

Din pozi ia şezând mai există variantele :- Schimbând pozi ia picioarelor -

Schimbând pozi ia bra elor 3. Pozi ia în genunchiPozi iile derivate sunt :

- Patrupedie- Schimbând pozi ia picioarelor

4. Pozi ia culcatCa variantă, se pot schimba pozi iile picioarelor.

5. Pozi ia "atârnat"Pozi iile derivate din această pozi ie fundamentală sunt :

- Schimbând pozi ia picioarelor - Schimbând pozi ia mâinilor : în prona ie, în

supina ie, apucând cu palmele fa ă în fa ăPentru deficien ele motorii determinate de SNC (dar nu numai atunci) există posturile

speciale : 1. decubit lateral şi rostogolire ( marii handicapa i )2. pozi ia şezând; antrenează func iile vitale (circulatorii, respiratorii) şi

ameliorează activită ile zilnice3. decubit ventral cu sprijin pe coate; solicită reflexele de postură cap, gât,

umeri (tonifierea musculaturii scapulare şi a umerilor) şi controlează for agenunchilor.

4. patrupedie; antrenează articula iile membrelor şi trunchiului, solicită reflexelede echilibru şi eliberează coloana care poate fi uşor mobilizată.

5. ortostatism; antrenează musculatura posturală şi reflexele posturale, creşteamplitudinea de mişcare a membrelor superioare prin mişcări izotonice, iar membrele inferioare execută mişcări izometrice

6. alte posturi de lucru :o semi-îngenunchereao decubit dorsal cu rota ia pelvisuluio "podul"o mersul

Promovarea mişcărilor sau controlul motor Se realizează pentru refacerea func iei motorii pierdute prin leziuni ale SNC. Suita

completă a etapelor controlului motor este :1. mobilitatea



Reprezintă abilitatea de a ini ia şi executa mişcarea pe toată amplitudinea fiziologică.Mobilitatea poate fi afectată prin: hipertonie, hipotenie, dezechilibru tonic, redoarearticulară/periarticulară. Reeducarea mobilită ii implică: creşterea amplitudinii, creşterea for eisau creşterea ambelor.

2. stabilitateaReprezintă capacitatea de a men ine posturile gravita ionale, antigravita ionale şi

mediane ale corpului. Stabilitatea dă posibilitatea de contrac ii normale simultane a muşchilor din jurul unei articula ii ( co-contrac ie ). În cadrul stabilită ii se delimitează 2 procese:

o integritatea reflexelor tonice posturaleo co-contrac ia - stabilitatea în posturile cu încărcare

3. mobilitatea controlatăReprezintă abilitatea de a face mişcări în posturi de încărcare ( prin greutatea

corpului/segmentului distal fixat ) sau de a rota capul şi trunchiul în timpul acestori posturi.Stadiul intermediar, de activitate " static-dinamică", presupune că por iunea proximală se roteazăşi por iunea distală este fixată prin greutatea corpului.

Mobilitatea controlată reclamă for ă musculară ( pentru mişcare ), reac ii de echilibruîn balans şi abilitate de utilizare a amplitudinilor func ionale ( proximal şi distal ).

4. abilitateaSe poate caracteriza ca posibilitate de a "manipula şi explora mediul înconjurător".

Reprezintă capacitatea de a mişca segmentele în afara posturii/locomo iei.

• Contrac iile musculare

Se folosesc tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă ( FNP ) - Knott şiVoss. Tehnicile FNP sunt :

• Tehnici FNP fundamentale

Tehnicile fundamentale se utilizează la orice pacient, cu sau fără cooperarea acestuia.Aceste tehnici sunt :

Priza mâinilor Contactul manual cu muşchii, tendoanele şi articula iile trebuie să îndeplinească

condi iile : să fie fermă dar nedureroasă, să fie pe elementele care fac mişcarea şi să nu jeneze

amplitudinea completă de mişcare.Comenzile şi comunicareaStabilesc o rela ie senzorială între pacient şi kinetoterapeut. Comenzile trebuie să fie

scurte, clare, ferme sau blânde ( după caz ). Pacientul trebuie să îşi urmărească dirijarea mişcării.Întinderea

Muşchiul răspunde mai bine după ce a fost întins (Kabat pozi ionează la întinderemaximă). Este implicată componenta de rota ie a segmentelor, ceea ce determină o întindere maimare a muşchilor din schemă. Din punct de vedere al tehnicii, kinetoterapeutul executătrac iunea (alungirea), apare "stretch-reflex"-ul, contrac ia reflexă şi exact în acest moment pacientul începe contrac ia ( mişcarea ).

Trac iunea şi compresiuneaTrac iunea se face la comanda "împinge !" şi stimulează mişcarea în timp ce

compresiunea se face la comanda "trage !" si stimulează stabilitatea.

Rezisten a maximalăPermite totuşi executarea mişcării şi creşterea for ei. Mişcarea este lentă, fără sacade.

"Maximul" se raportează la for a actuală. Iradierea se face de la grupele musculare puternicedin schemă la cele slabe.

Secven ialitatea normală a mişcăriiControlul muscular este ini ial proximal şi apoi distal. După dezvoltarea acestui control,

mişcarea se face dinspre distal spre proximal. Secven ialitatea normală esteurmătoarea : începutul mişcării îl face rota ia în cadrul schemei - mişcarea segmentului distal



- apoi mişcarea segmentului proximal. Dacă rota ia nu se poate face, nici restul mişcării nu se poate face. Refacerea controlului apare întâi proximal şi apoi distal.

Întărirea ( creşterea for ei musculare ) se face prin :- "Iradierea" influxului nervos de la muşchii puternici la cei

slabi (în general, musculatura proximală este mai puternicădecât cea distală)

Aplicând contrarezisten ă pe musculatura puternică, estegenerată mişcarea doar a musculaturii slabe, de antrenat.Contrarezisten a se aplică treptat, pentru a permite iradierea.- "Iradiere " de la membrul sănătos la cel bolnav (rezisten ă

pe grupele mai puternice, apoi pe cele slabe)- Reflexe tonice (ale gâtului şi labirintice), reflexe de

flexie/extensie, reflexe de postură şi echilibru- Vizualizarea mişcării- Reciprocitate între două scheme- Mişcările de decompensare : diminuează sau evită

oboseala. Prin trecerea de la o tehnică FNP laalta/combina ii între ele se poate prelungi antrenamentul.

• Tehnici FNP speciale cu caracter general

Tehnicile specifice depind de cooperarea şi efortul voluntar al pacientului. Acestetehnici sunt :

Inversarea lentă ( IL ) şi inversarea lentă cu opunere ( ILO )Acestea presupun contrac ii ritmice ale agoniştilor-antagoniştilor dintr-o schemă, fără

pauze. Treptat, creşte rezisten a aplicată mişcărilor, dar mişcarea trebuie să se facă pe toatăamplitudinea şi să fie suficient de intensă. În jurul unei articula ii, rezisten a se pune întâi pemuşchii puternici, apoi pe cei slabi.

ILO reprezintă o variantă de IL cu contrac ie izometrică la amplitudine maximă.Baza este "induc ia succesivă" ( Sherrington ). Contrac ia concentrică duce la

scăderea "stretch-reflex"-ului şi apoi scad aferen ele de la fusul neuromuscular. Rezisten a inhibăreflexul Golgi asupra motoneuronului agonistului şi agonistul se contractă. Celulele Renshaw au

ac iune inhibitorie pe motoneuronul alfa agonist. Întinderea muşchiului determină reflexmiotatic, stimularea antagoniştilor şi contrac ie. ILO, prin izometrie, determină şi recrutarea demotoneuroni gama.

În concluzie, IL inhibă agonistul spre sfârşitul mişcării , dar pregăteşte antagonistul, în timpce ILO creşte for a agonistului. Repetarea IL - ILO determină facilitare în ambeledirec ii.

Contrac ii repetate ( CR )Contrac iile repetate sunt indicate pe musculatura unei direc ii de mişcare slabă.

Înainte se făceau contrac ii izotonice pe antagonişti, induc ie succesivă pe agoniştii slabi şiapoi CR.

Contrac iile repetate se aplică în trei situa ii :- For ă 0, 1

Nu se ini iază mişcarea voluntară. CR se fac la lungime maximă (pasiv ) şi se

declanşează reflex miotatic extern. De asemeni se spun comenzi verbale ferme. Amplitudineaîntinderilor este cât mai mare. Dacă începe mişcarea, rezisten a este direct propor ională cucontrac ia, care, la sfârşit, este izometrică şi stimulează circuitul gama şi fusul neuromuscular.

- For ă 2,3 (slăbiciune pe tot parcursul) : în timpul mişcării, îndiverse puncte întinderi rapide

- Activi pe toată schema dar cu for ă inegalăSe fac CR în punctele cu for ă scăzută. Întâi izometrie, apoi întinderi manuale şi

contrac ie izotonică cu rezisten ă până la capătul cursei.Bazele sunt :



o Stretch-reflex ce stimulează sistemul gama (prin izometrie ac ionează pe gama statici )

o Comenzile verbale ferme : SR Secven ialitate pentru întărire ( SI ) - când doar un segment din schemăeste slab ( vezi anterior )Inversarea agonistă ( IA )

Reprezintă o secven ă de contrac ie concentrică, apoi excentrică pe o anumită schemă demişcare. De exemplu, pentru flexorii coapsei pacientul stă în decubit dorsal, ridică coapsacontra rezisten ă ( contrac ie concentrică ), la maxim se solicită să o ină acolo şikinetoterapeutul o împinge în jos ( contrac ie excentrică ). Se repetă cu creşterea amplitudinii contraciilor concentrice - excentrice.

• Tehnici FNP specifice :

Tehnici pentru promovarea mobilită ii (combaterea hipertoniei/hipotonieimusculare ):o Ini ierea ritmică ( IR )

Este indicată în hipertonii musculare, scopul fiind relaxarea şi după ce aceasta se ob ine,se ini iază mişcarea, întâi pasiv, pasiv-activ, activ şi la final cu uşoară rezisten ă se trece spre IL.

Comenzile sunt ferme, insistente iar mişcările lente şi ritmice. Se va evitadeclanşarea stretch-reflex-ului. Comenzile verbale au rol inhibitor cortical.o Mişcarea activă de relaxare - opunere ( MARO )

Este indicată în hipotonii. Contrac ia izotonică se face cât poate pacientul, apoi estecontrac ie izometrică, relaxare bruscă la comandă iar kinetoterapeutul face rapide întinderi pasive -comandă contrac ia cât poate cu uşoară rezisten ă. Baza este reprezentată de coactivareaneuronilor alfa şi gama.

o Relaxare - opunere ( RO )Este o tehnică izometrică indicată în limitarea mişcării prin contracturi musculare

dureroase ( exemplu : ischiogambieri ). Se mai numeşte şi tehnica " ine-relaxează". În punctul delimitare a mişcării se face izometrie - relaxare lentă ( este involuntară şi contrac ia izotonică este aantagonistului). Se merge din treaptă în treaptă pe toată amplitudinea. dacă for a este mică dupăizometrie, se face mişcare pasivă.

Acest tip de tehnică este de două tipuri :- RO antagonistă - izometrie muşchi retracturat. De exemplu, dacă

extensia cotului este limitată, se face flexie, " ine!" ( izometrie ) şirelaxează, deci face extensie activă.

- RO agonistă - izometrie agonist. De exemplu, în cazul tricepsului seface izometrie la extensie maxim posibilă = "împinge" - relaxare -extensie .

RO +/- ILOo Relaxare - contrac ie ( RC )

Este indicată dacă există mobilitate redusă pe una din păr ile articula iei şi estecontraindicată la durere. Relaxarea se face doar pe antagonistul ce limitează mişcarea.

RC se face la punctul de limitare. Pacientului îi sunt date comenzi să tragă şi să roteze sausă împingă şi să roteze, în timp ce kinetoterapeutul se opune împingerii/trac iunii.

Trac iunea/împingerea sunt izometrice în timp ce rota ia este izotonică.o Stabilizare ritmică ( SR )

Este indicată în reducerea antalgică a mobilită ii sau redori post-imobilizare gipsată. Se facesimultan ( apoi alternativ ) contrac ia izometrică agonişti-antagonişti ( co-contrac ie ).

De exemplu, pentru şold se face flexie - abduc ie - rota ie externă la amplitudinemaximă în etapele :

- Kinetoterapeutul comandă " ine" şi se ob ine izometria schemei- Se împiedică orice mişcare şi se ob ine izometria antagoniştilor

(extensie - adduc ie - rota ie internă )- În " ine"



- Repeti ie de 2 - 3 ori- La final se fac contrac ii izotonice repetateo Rota ia ritmică ( RR )

Este indicată în hipertonii. Se face mişcare pasivă până la ob inerea relaxării, apoi pasiv/activ face mişcarea limitată.

Tehnici pentru promovarea stabilită iiStabilitatea este dată de tonus postural bun şi de co-contrac ie eficientă. Acestea sunt

antrenate în descărcare ( ex. decubit ).o Contrac ia izometrică în zona scurtată ( CIS )o Izometria alternantă ( Iz A )

Sunt contrac ii izometrice alternative agonişti - antagonişti, din aceeaşi pozi ie.Pentru recâştigarea co-contrac iei, în pozi ii neîncărcate, ordinea dificultă ii este : IL - ILO -CIS - Iz A. După recâştigarea co-contrac iei în segmentul proximal (din postura neîncărcată) setrece la încărcare.

- Din "patrupedie" - SR (uneori este necesară ILO apoi SR):succesiunea din patrupedie ILO - Iz A - SR; pentru toatămusculatura flexie - extensie - abduc ie - adduc ie .

- Din genunchi - aşezat - ortostaticTehnici pentru promovarea mobilită ii controlate

Obiectivele sunt :o Tonifiere pe parcursul disponibilo Amplitudinea func ionalăo Antrenarea de posturi variate

Sunt folosite toate tehnicile cu toate pozi iile, în succesiune. Creşte stabilitatea proximală a corpului.

Tehnici pentru promovarea abilită iiSe fac în pozi ii cu eliberarea extremită ilor : şezând, în genunchi, ortostatism, decubit

dorsal.o Inversarea agonistă

Este cea mai utilizată şi determină controlul excentric.Următoarele două tehnici sunt specifice.

o Progresia cu rezisten ă ( PR )

Se caracterizează prin opozi ie făcută de kinetoterapeut locomo iei pacientului(controlează deplasarea înaintea bazinului) sau contrează mişcarea unui segment sau a unuimembru.

o Secven ialitatea normală ( SN )Se face de la distal la proximal. Se pot utiliza CR şi SI apoi SN care se repetă, ceea ce

determină creşterea coordonării şi a abilită ii. În timp apare automatismul.

BIBLIOGRAFIE

1. Sbenghe T. - "Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei", Ed. Medicală, Buc. 20002. Sbenghe T. - "Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare", Ed. Medicală, Buc.

1987, reeditată 20023. Sidenco E.L. - "Ghid practic de evaluare articulară şi func ională - aplica ii în

kinetoterapie şi medicina sportivă", Editura Funda iei România de Mâine, Buc. 20054. Sidenco E.L. - "Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior - aplica ii înkinetoterapie şi medicina sportivă", Editura Funda iei România de Mâine, Buc. 2003



Date post:	15-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	maria-ioana
View:	479 times
Download:	5 times

Tmk Curs Sidenco

Documents