14 Oana Ilie

Propaganda polltlcă. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) lS

Considerăm utilă în acest moment şi definirea termenului opinie publică, de care, cei care cercetează propaganda, se ţot lovesc. De multe ori opinia publică este confundată cu masele, cu mulţimea. Termenul a fost preluat din limba engleză, dar, etimologic, provine din latină (opinion derivat de la opÎnari - a exprima o părere, echivalent al cuvântului doxa din limba greacă) • ..rn duda etimologiei fără dubii, în limbajul de zi cu zi termenul de «opinie publică» este înconjurat de Imprecizie, din care cauză s-a pus sub semnul întrebării chiar oportunitatea utilizării lui în conttnuare">, Mulţi au scris despre opinia publică ("în 1965 Harwood L. Childs identificase circa 50 de deflniţii"!"] şi încă nu există o definiţie unanim acceptată. Cei mai cunoscuţi cercetători ai fenomenului rămân Walter Lippman (Public Opinton, 1922) şi Alfed Sauvy (L 'opinion publique, 1964). Lippman este cel care susţine că oamenii nu acţionează în funcţie de realitate, d în funcţie de cum îşi reprezintă mental acea realitate, pentru că ..în cele mai multe dintre situaţii, noi nu vedem mai întâi şi apoi definim, d mai întâi definim şi apoi vedem"18, în timp ce Sauvy, mult mai plastic, nota: "Opinia publică este un arbitru. o conştiinţă, un tribunal Este focul interior al unei naţiuni"19. "Părintele propagandei" avea să se nască tot Franţa. Iaques ElIuJ20 este autorul a două lucrări de referinţă în istoriografia propagandei: Propagandes, 1962, (tradusă în limba engleză trei ani mai târziu, cu titlul Propaganda: The Formation of Men's Attitudes. 1965) şi Histoire de la propagande, 1967. Chiar dacă tratează propaganda .nu în sens politic, nu ataşată unor obiective ideologice", ci ca pe o condiţie de existenţă şi funcţionare a sodetăţilor tehnologtzaren, ElIul a rămas şi astăzi o bornă în studierea fenomenului propagandistic, completându-se redproc şi purtând un veritabil dialog cu J.M. Domenach, prin "dtări mutuale şi ideile dezvoltate cu prilejul fiecărei noi ediţii"22. La fel ca Domenach, şi ElIul vorbeşte despre Interdependenta dintre propagandă şi opinia publică. atâta timp cât propaganda se bazează pe o percepţie asupra opiniei publice şi posibilităţile sale de Influentare, Este totodată primul autor care face distincţie între propaganda agitatorică şi cea integrativă (al cărei scop este convingerea Individului să se adapteze la un anumit model de comportament) şi primul care susţine că e important pentru propagandă ca ea să se bazeze pe psihologie şi sociologie. Potrivit lui Ellul, există două tipuri de caracteristid ale actului de propagandă: externe23 şi interne. Individul nu reprezintă interes pentru propagandă, el opunând prea mare rezistenţă activităţii

externe, în plus a câştiga oamenii unul câte unul cere timp şi este şi costisitor. A modela Combinând ideile lui Gustave le Bon6 şi Wilfred Trotter despre psihologia mulţimii cu teoriile psihanalitice ale unchiului său (Sigmund Freud), Bernays a fost .un pionier fu dezvoltarea tehnicilor şi strategiilor de manipulare a opiniei publice prin intermediul subconştientului", Totodată, este primul care spune că dacă poţi influenţa liderii. cu sau fără voia lor, atunci Influenţezi şi grupul pe care ei îl conduc. Spre deosebire de alţi teoreticieni ai propagandei, Bernays recunoaşte că propaganda poate fi benefică sau dăunătoareS pentru public. Trei sunt principiile pe care şi-a construit Bernays discursul: ,,1. ateism, 2. Freudianism din convingere, 3. credinţa cămanipulatorii opiniei publice, caracterizaţi prin conştiinţa responsabilităţii sociale, trebuie să acţioneze pe ascuns şi pot şi trebuie să desfăşoare campanii PR abil concepute cu scopul de a mdna turmele umane fn staulele potrivite''9. Un pas important în studierea fenomenului propagandistic l-a constituit creareaw, de către un grup de sociologi, istorici şi jurnalişti, a Institutului de Analiza a Propagaadet», în anul 1937. Doi ani mai târziu a apărut şi cea mai cunoscută dintre cărţile editate sub auspidul institutului, The Fine Art of Propaganda. Chiar dacă au trecut 70 de ani de când a ieşit de sub tipar, lucrarea reprezintă încă un punct de plecare pentru cercetătorii fenomenului. Este prima carte dedicată propagandei care, dincolo de definiţii şi încercări de ierarhizări, identifică tehnicile de propagandă cele mai cunoscute» şi mai folosite de-a lungul Istorie. IPA s-a dovedita fi popular (5900 de abonamente la buletinul său în primul an), mulându-se pe obsesia epocii cu privire la propagandă. A creat programe educaţionale înfloritoare (pentru tineri, dar şi pentru adulţi), a angajat discuţii despre propagandă în interiorul societăţii amertcaneu, Cu toate acestea, Institutul n-a avut o existenţă îndelungată, desfiinţându-se în 1942, când mulţi dintre cei care I-au sprijinit s-au retras, nemulţumiţi de modul în care a fost abordat cel de-al Doilea Război Mondial.

După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. studierea propagandei cunoaşte un declin, societatea americanău nemaifiind fascinată de acest subiect Dacă in S.U.A interesul pentru propagandă a fost prezent încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, în Europa el apare mult mai târziu. Prima lucrare serioasă, La propagande politique, a fost publicată în anul 1950 şi ii aparţine inteleetualului15 francez Jean-Marie Domeoacb. Miezul lucrării sale îl reprezintă stabilirea regulilor şi tehnicilor pe care trebuie să le respecte propaganda. Marchează însă în interiorul demersului său şi contextul apariţiei propagandei moderne, sursele propagandei, diferenţele dintre propaganda de tip

leninist şi cea de tip hitlerist Are chiar un capitol dedicat opiniei şi propagandei, sesizând întrepătrunderea celor doi termeni. 16 Septlmiu Cheleea, Sociologia opiniei publice, Bucureşti, 2000. Curs la Şcoala Naţlonalll de Studii Politice şi Administrative, p. 9. 17 Ibidem. p. 20. 18 Walter Lippman, Public Opinion, 1922, p.13 19 Alfed Sauvy, L 'opinlon publique. Paris. P.U.F. 1964, p. 5. 2. Până la ora actuali au fost publicate (Inclusiv pe Internet) interesante studii pJivindopera lui ,. Ellul. Prinlre acestea amintim: Paul Dobrescu, Alina Bârglloanu, Mass media şi societatea. Curs 5.N.5.P.A, ClltăIin Hentea, Propl1Jlanda, Istoria fnceputurilor, tn .,ziua'. 2 februarie 2008, wwwwUdpedla.orahtţp;!leu.wikjbgo!ss.org/wikjlCowwlIo!l;atfon lbeoOllPrgpjll!llnda arni the Public U ,Propaganda este cu mult mai putin arma politică a unul regim decât consednţa societitll tehnologice, care tinde si fie o societate complet integrată şi are tn vedere omul tn toate dimensiunile sale'. J. Ellul. Propl1Jlanda. 1962, p, XVII. 22 Dan Lungu, Prefata la '.M. Domenach, Propl1Jlanda Politicii, p. 8. 23 a) individul fnsingurat fn masil (Un exemplu - ascultătorul de radio. E singur când ascultă, dar tn acelaşi timp face parte dintr-o maslI mare care ascultă aceeaşi emisiune în acelaşi timp), b) modelul simfonic al persuasiunii (..Nu putem vorbi de propagandll atâta timp cât cineva foloseşte, fnlr-o formă sporadică şi fntâmplitoare. un articol dintr¬un ziar fnlr-un loc. un afiş sau un program de radio fn altul, orgaoizeazll câteva mitinguri şi conferinţe, serie câteva sloganuri pe ziduri. Acesta nu e propagandă' O. ElIul, op.dt. p. 9). Pentru a fi propagandă e nevoie de folosirea lor concomitentă şi continuă, propaganda nefiind ocazionalll, ci permanentă], c)forţa cuvinteioractive (limbajul). 6 Creatorul psihologiei sociale ca disciplină. 7 Edward Bernays - pionerul comunicăn], in sunshinemedia.blogspot.eom/ 8 .Noi suntem guvernaţt, minţile noastre sunt modelate, gusturile noastre fonnate.ldeile noastre sugerate mai ales de oameni de care noi n-am auzit". Edward Bernays. Propaganda. 1928, p.3. 9 Cătălin Hentea, Propaganda. istoria fnceputurl/or, fn ,Ziua", 2 februarie 2008. ,. Părinţii institutului sunt: Kirtley Mather, Edward A. Filene, Clyde R. Miller 111.P.A. axat pe probleme de propagandă Internă, care ar putea deveni posibile ameninţări la adresa modului de viaţă democratic. Pentru mai multe informatii vezi şi J. Michael Sproule, Propagando and Democracy: the American Experlence and Mass Persuasion.1997. 12 1. name-calling (etichetarea). 2. gllttering generalltfes (generalităţi sclipitoare), 3. transfer [transferul], 4. testimonJal (mărturiile), 5. plain folks (oameniJ obişnulţl), 6. card staeking (selectarea pllrtinitoare). 7. band wagoon (trenul victoriei).

13 htţp:/Ien wiklpedja,oqrlwjki/JnStitlltg fur Propaganda Analysjs 14 Şi la ora actuală omul de rând crede că propagandă defineşte ceva rău şi că propaganda nu există decât in statele comuniste. 15 In funcţie de sursa consultată. J.M. Domenach este trecut ca ,.scriito r", ,eseist", .gânditori catolic', ,militant", ,profeso'" etc., ceea ce De-a tndemnat să apelăm la un termen care să le înglobeze pe toate celelalte •

} INTRODUCERE acă secolul XIX a fost secolul ideologiei. secolul XX a fost numit de mulţi ca .,secol al propagandei", deşi propaganda, ca fenomen de masă, a inceput să fie cunoscută de la Primul Război Mondial. Creşterea propagandei şi a organismelor propagandistice a fost însă exponenţială in secolul al XX-leal. Propaganda este interdisciplinaIă Ea poate fi studiată din punct de vedere istoric, jurnalistic, al ştiinţelor politice (analiza ideologiilor, a diseminării lor şi a impactului asupra opiniei publice). sociologic (efectele ei asupra colectivităţii), psihologic (efectele ei asupra individului)2. Chiar dacă propaganda a fost folosită încă din antichitate. studierea ei sistematică a debutat la inceputul secolului al XX-lea, perioada de glorie inregistrându-se in interbelic. Multă vreme. În Occident, propaganda a fost privită ca un concept irelevant şi marginal Abia in ultimele decenii, cercetătorii occidentali au redevenit interesaţi de propagandă, dar n-au reuşit Încă să conceapă o lucrare în care să fie tratată, În mod egal, propaganda in democraţie, cu cea din timp de război şi mai ales cu cea din comunism în anul 1920 era publicată o primă carte În al cărei titlu regăsim termenul propagandă, şi anume LYOD Gardyner TyIor, Propaganda in Hlstory. Chiar dacă titlul este ofertant, lucrarea nu reprezintă altceva decât o trecere În revistă a istoriei S.U.A. cu accentul pus pe mitul lui Lincon. Concepţia autorului despre propagandă este cel puţin naivă, el susţinând că propaganda este o formă de publicitate, pe care însă germanii au folosit-o impropriu (se referă la Primul Război Mondial şi la articolele propagandistice despre Germania). Unul dintre primII teoreticieni care au întrezărit adevărata forţă a propagandei a fost politologul Harold Laswell3• în afara studierii propagandei. Laswell a fost interesat de modul În care propaganda influenţează opinia publică. In teza sa de doctorat, Propaganda Technique In the World War, publicată in 1927, Laswell nota "propaganda este cel mai puternic instrument în lumea modemă's, Principalul argument in susţinerea acestei teorii fi reprezintă efectele propagandei, şi mai ales cel de modelator al opiniei publice.

Un an mai târziu, Edward L Bemays, cel numit astăzi .guru" al relaţiilor publice, publica Propagandez5. Lucrarea este structurată în 11 capitole: 1. Organizând haosul; 2. Noua propagandă; 3. Noii propagandişti; 4. Psihologia relaţiilor publice; 5. Afacerile şi publicul; 6. Propaganda şi conducerea politică; 7. Activităţile financiare şi propaganda; 8. Propaganda in domeniul educaţiei: 9. Propaganda în serviciul social; 10 Arta şi ştiinţa; 11. Mecanismele propagandei. În care vorbeşte despre manipulare. despre controlul unei minorităţi asupra majorităţii, despre definiţiile existente până în acel moment, dar şi despre conotaţiile negative ale conceptului "propagandă", despre cei aflaţi la conducere etc. 1 Leonard Doob, Public Opinion and Propaganda, p. 375, apud Stanley B. Cunningham, The ldea of Propaganda: a Reconstruction, Praeger Publlshers, 2002. 1 Vezi Garth Jowett & Victoria O"Donnel1. Propaganda and Persuaslon. 4th ed •• 2006, p. 1. • Părintele comunicării, ca disciplină a sociologiei. 4 Harold Laswell, Propaganda Technique in the World War, 1927 apud Paul Dobrescu, Alina Bârglloanu. Mass media 11 societatea. Curs S.N.s.P.A. p.123-124. . ... de 5 Pentru mai multe informaţii vezi şi Gheorghe Onlşoru, PropagandiJ li Imagine tn relaţiIle internaţionale (Curs Relaţlllntemaţlona!e,Unlversitatea .Spiru Haret" l, p.120-121. • D

r t Oana ilie Propaganda politicii. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 16 convingerile unui individ izolat este mult mai difidL De aceea, propaganda modernă se adresează indivizilor, dar indivizilor integraţi în masă. Se pune accent nu pe ceea ce-i particulaIizează de ceilalţi, d pe ceea ce au in comun. Totodată, propaganda nu poate funcţiona dacă nu sunt respectate unele reguli de bază. Printre acestea amintim: .Nu poţi practica orice tip de propagandă, în orice loc şi pentru oridne. Metodele şi argumentele se cer adaptate la tipul de om căruia i se adresează. În fond, propaganda nu este un arsenal de documente şi tehnici gata pregătite, potrivite pentru a fi folosite oriunde"; "Opinia existentă nu trebuie contrazisă d utilizată"; .ea [propaganda] trebuie să construiască pe o fundaţie deja existentă"24.

Trei sunt concluzii pe care însuşi autorul le extrage: - folosind mai multe tehnici, propaganda s¬a transformat ea însăşi într-o tehnică. -

propaganda nu urmăreşte să influenţeze elitele, d opinia publică în ansamblu, - propaganda e permanentă, nu poate exista dacă e practicată doar ocazional Ele sunt valabile şi astăzi. Există totuşi un mic reproş ce i s-ar putea aduce. Ellul nu a folosit fapte şi evenimente de după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a-şi exemplifica teoriile. Într-o încer¬carea de disculpare, autorul menţiona că nu a trecut dincolo de 1945 pentru a nu se suprapune peste conaţionalul său, [ean-Marie Domenach. Multe dintre studiile şi articole apărute ulterior fac trimitere la Ellul, teoriile lui fiind comentate, completate şi uneori combătute. In Literature anâ Propaganda (1983), Peter Foulkes are un capitol dedicat propagandei, în care reia o parte din afirmaţiile teoretice ale lui [aques Ellul, dar şi din cele ale lui Mlchael Balfour (autorul unei impresionante lucrări consacrate propagandei pe timp de război, Propaganda in the War: 1939-1945). Doi ani mai târziu, un nou autor, Randall Martin, îşi construia demersul ştiinţific pornind de la Ellul şi de la George OrwelL Un Important capitol al lucrării Propaganda and the Ethics of Persuasion îl este dedicat lui Iaques ElluL considerat un extraordinar teoretidan mai ales datorită formaţiei Intelectuale extrem de variate (foarte bun specialist în istorie, sociologie, legislaţie, ştiinţe politice, studiul Bibliei, dar şi a scrierilor marxlste). Urmează apoi o Incursiune în Istoria propagandei, pornind cu Greda antică, ajungând până in epoca contemporană, la propaganda leninistă şi cea nazistă. Despre propaganda bolşevică, autorul spune că a avut succes pentru că a propovăduit crearea unei noi umanităţi (.omul nou"). Ca tehnici de propagandă, autorul identifică mai multe binoame: propaganda agitativă/ Integratlvă, propaganda verbală/nonverbală, care se adresează ethosului (raţiunii) sau pathosului (sentimentelor). Tot în 1985, Peter Kenez, publica The Birth of Propaganda State. Soviet Methods of Mass Mobilization. 1917-1925. Dacă până atunci, studii despre propagandă scriseseră filozofii, eseiştii, jurnaliştii, sodologii, psihologii etc, propaganda fiind tratată mai ales din punct de vedere sodologic, de această dată este vorba de o lucrare a unui istoric (specialist în Istoria U.R.S.S.-ulul şi spaţiului est-european) care abordează propaganda politică. Este o carte despre educarea cadrelor de partid, despre dezvoltarea unui limbaj politic, despre politizarea unui mare segment al existenţei umane, despre substltulrea unor organizaţii publice independente cu .pseudosocietăţi", despre manipulare, despre distorsionarea informaţiei, despre minciună şi despre cenzură în Rusia lul Stalin. . Peter Kenez încearcă să extragă din multitudinea de definiţii şi Ierarhizări pe acelea care pot fi folosite in propaganda statelor comuniste. Este primul care vorbeşte despre agitaţia vizuală, despre rolul presei şi despre folosirea cărţilor, filmelor şi afişelor

propagandistice. Mai mult decât atât, dă o replică dură lui Ellul, susţlnând că acesta nu poate fi luat in serios in totalitate pentru că 25 Peter Kenez, The Blrth o/Propaganda State. Sovlet Methods o/Mass Mobllization 1917•1925, Cambridge University Press, 1985, p, 1. 26 Chiar dacă este tot o lucrare despre propagandă in democraţie. capitolul teoretic este foarte bine structurat, oferind o serie de Informaţii valoroase, atât despre propagandă. cât şi despre cel care s-au aplecat asupra el 27 Altheide & )ohnson, Bureocrautic Propaganda (1980), Jowett & O'Donnell, Propaganda and Persuasion (1986), Herman & Chomsky, Manu/acturlng Consent (1988), Ted Smlth, colecţie de eseuri, Propaganda. A Pluralist/c Perspective (1989), Combs & Minima. The New Propaganda (1983) vorbeşte despre propagandă la un nivel prea teoretic, fără a înţelege ce a însemnat propaganda în spaţiul sovietic. Totodată, Kenez îi combate pe acei teoretideni al propagandei care susţin că propaganda este ceva ascuns, dar şi pe cel care cred că ea se adresează emoţiilor şi nu intelectului. "După un moment de reflecţie, oricum, e evident că aceste definiţii nu au nimic de a face cu lumea reală, unde propaganda e acoperită, alteori e pe faţă; uneori propaganda se adresează emoţiilor, alteori minţii"25. Pentru a inţelege cu adevărat propaganda, continuă Kenez, este necesară cunoaşterea instituţiilor care s-au ocupat cu modificarea opiniei şi atitudinilor maselor. În anul 1986 a fost tipărită Propaganda anâ Persuasion a lui Garth Jowett & Victoria O'Doooell (în 2004 fiind deja la a patra reeditare). Lucrarea cuprinde, la rândul ei, un capitol teoretic, unde sunt menţionate studiile anterioare având acelaşi subiect, cât şi o serie de definiţii date celor două concepte. Este printre primele studii care menţionează caracterullnterdisdpllnar al propagandei, Subiectul cărţii este relevat încă din titlu, autorii încercând să facă o delimitare intre cei doi termeni, de multe ori confundaţi, propagandă şi persuasiune. Concluzia autorilor este că cei doi termeni se juxtapun adeseori, ceea ce-I diferenţiază fiind insă scopul în care sunt folosiţi. Dacă la început propaganda era considerată pozitivă, cu trecerea vremii a căpătat conotaţii negative, devenind sinonimă cu minciuna, distorsionarea adevărului, manipularea, controlul minţii, spălarea creierului sau cu războiul psihologic. De cele mai multe ori propaganda este asociată cu controlul, fiind privită ca o incercare deliberată de a inclina balanţă in favoarea propagandistulul. Totodată, propaganda presupune manipularea maselor de către elite, crearea de curente de opinie favorabile acestora, în timp ce persuasiunea se axează pe dezbateri şi discuţii. Chiar dacă presupune dialog. persuaslunea, ca formă de comunicare, îşi atinge scopul doar atund când este în Interesul celui care comunică, nu a celor care recepţionează mesajul

În 1990 apare şi prima Istorie a propagandei, Munition of the Mind: a History of Propaganda from the Ancient World to the Present Day, sub semnătura lui Philip M. Taylor. Volumul lui Taylor . este structurat intr-o parte teoretică, de definire a noţiunii de propagandă (văzută de autor ca triumful emoţiilor asupra raţiunii şi precum control al structurilor birocratice asupra individului) şi în studii de caz ce acoperă întreaga Istorie a omenirii, de la antichitate la contemporaneitate (ex. cruciadele, războiul de 100 de ani, revoluţia franceză etc.), dar fără a se opri asupra propagandei în comunism. Urmează o perioadă de secetă, ocddentalii nemaifiind interesaţi de propagandă. Dar, evoluţia politică a S.U.A a Impus o reconsiderare a subiectului. In 2001, Anthony Pratkanis şi ElIiot Aronson publică Age of Propaganda: the Everyday Use and Abuse of Persuasion, lucrare ce se opreşte mai ales asupra modului cum tehnicile propagandistice sunt folosite în campaniile electorale sau de către agenţii de vânzări şi de către publidtari. Exemplele oferite de autori sunt din sodetatea americană contemporană: scandalul Clinton/ Lewlnsky, talk-show-urile, O.ZN.¬urile, suiddul în rândul tineretului etc. Poate cel mai Interesant26 studiu despre propagandă îi aparţine lui Stanley B. Cunningham şi este intitulat The [dea of Propaganda: a Reconstruction (2002). În capitolul teoretic, dedicat istoriografiei problemei, Cunnlngham menţionează că. deşi au fost publicate numeroase cărţi27 2. 'aques EUul, op.clt p. 34-36. 17 • • • • • • • • • • • • • •

, 18 Oana Ilie care, într-un fel sau altul, fac referire la propagandă, Ellul poate fi considerat primul care a studiat serios fenomenul, în timp ce restul cărţilor şi articolelor sunt empirice. Dacă la început propaganda a fost analizată din punct de vedere filozofic, cu timpul a fost cercetată şi din perspectivă sociologică, psihologică şi a ştiinţelor politice.

Tot el dă şi o explicaţie extrem de corectă cu privire la acest fenomen, menţlonând că propaganda este greu de definit pentru că înglobează prea multe noţiuni în ea, precum "spălarea creierului", controlul minţii, controlul Informaţiilor, aglt-propul, ideologie, retorică, îndoctrinare, publicitate politică, relaţii cu publicul etc. în 2003 iese de sub tipar şi un prim studiu consacrat tehnicilor propagandistice. In Propaganda Techniques, Henry T. Conserva identifică 89 de tehnici grupate în 8 categorii: 1. erori de logică, 2. diversiune şi evaziune, 3. apel la emoţii, 4. utilizarea falsului şi a "şmecheriilor", 5. jocul cu comportamentul uman, 6. capacităţi mentale şi de procesare, 7. stiluri de vorbit dau scris, 8. raţiune şi bun simţ Multe dintre aceste tehnici au fost folosite şi de propagandiştii români, chiar dacă n-au fost capabili să le conceptualizeze. Spre exemplu. tehnica simplificării, se regăseşte şi în propaganda din România, unde discursurile. liderilor comunişti conţineau idei simple, clare şi concise. Ideea complexă era simplificată pentru a fi şi mai uşor de digerat, deoarece ideea complexă era greu de înţeles de oamenii simpli, al căror gest firesc era atunci să o ignore. Există şi un revers al acestei tehnici, care se potriveşte mult mai bine propagandei occidentale: nu se vorbeşte ca la copii în faţa unul auditoriu sofisticat, deoarece oamenii simt că propagandistul este condescendent cu ei28• "Condamnarea originii" este acea tehnică pe care o regăsim exploatată la maxim şi de către propagandiştii români, care discreditau tot ceea ce-şi avea originea în perioada "burgheziei". La fel de uzitate de către propagandiştii din ambele "lagăre" au fost şi: apelul la autoritate, atacul la persoană, emiterea de truisme etc. O nouă enciclopedie a propagandei, Propaganda and Mass Persuasicn, este editată în anul 2003, sub semnăturile lui Nicholas J. CuU, David Culbert şi David Welch. Scrisă sub forma unui dicţionar (definiţii succinte privind oameni, Instituţii şi locuri), nici acesta nu se opreşte asupra Europei de Est sau asupra unor forme concrete de propagandă (tehnici, metode, clasificări etc], Chiar dacă şi aceasta este tot o analiză a propagandei în societăţile democrate, Politics and Propaganda: Weapans of Mass Seduction (2004) scrisă de Nicholas J. O:Shaughnessy aduce noi completări studiilor existente până în acel moment Autorul consideră că in ultimele decenii, în Occident, persuasiunea a înlocuit propaganda, Iar termenii au ajuns să se suprapună. Totodată susţine că o caracteristică definitorie, dar nu suficientă, a propagandei o reprezintă caracterul ei manipulativ şi că propaganda, pentru a supravieţui, are mereu nevoie de Inamici (trebuie să existe cineva pe care să fie aruncată vina atunci când se "greşeşte"). Crede că, deşi s-au scris numeroase studii despre propagandă, termenul este încă greu de definit29, pentru că nu există criterii clare care să separe propaganda de Informaţie. In motivarea teoriei sale, cum că nu există încă o definiţie exhaustivă, O'Shaughnessyapelează la o serie de autori care îi susţin teoria. Spre

exemplu, Schumpeter consideră că propaganda este o declaraţie care emană de la o sursă pe care ei nu o agreează, în timp ce ţones Singh susţine că "ce in marketing este vânzare, în şcoală este predare3o, în biserică este prozelitism, în politică e propagandă, iar în armată îndoctrinare'î".

Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 19

în literatura de specialitate din România, există două categorii de Lucrări care tratează propaganda. Cele scrise în timpul perioadei comuniste: lecţii şi instrucţiuni pentru propagandişti, lucrări de metodică a propagandei politice, studii despre aplicarea propagandei în diferite domenii ale vieţii politice, economice, sociaLe şi culturale. Dar şi o serie de studii şi articoLe apărute după 1989 care tratează propaganda politică. Dintre acestea amintim: Eugen Denize şi Cezar Mâţă, Statul şi propaganda (1948-1953), Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Cătălin Hentea cu Propaganda fără frontiere, Arme care nu ucid şi Noile haine ale propagandei şi Tiberiu Troncotă, Romdnia comunistă Propagandă şi cenzură, precum şi studiile lui Cătălin Strat, Alina Tudor şi Cristina Diac privitoare la rolul presei şi la cenzura în comunism. Din păcate, în lucrările dedicate istoriei contemporane a României, propaganda este tratată expeditiv, deşi se conştientizează rolul el în preluarea şi menţinerea puterii de către comunişti De altfel, lucrarea de faţă este structurată într-o proporţie covârşitoare pe documentele de arhivă. În ceea ce priveşte informaţiile de arhivă şi in acest caz se poate vorbi de mal muLte tipuri. Există documente teoretice: instrucţiuni şi directive privind desfăşurarea propagandei unui anume eveniment, documente ale şedinţelor de instructaj cu propagandiştii din teritoriu, procese verbale ale instructorilor însărcinaţi cu evaluarea propagandei, dar şi sinteze şi note informative privind starea de spirit a populaţiei. Dacă din primele documente putem extrage coordonatele teoretice ale propagandei, cu ajutorul ultimelor (sintezele şi notele Informative) putem evalua Impactul propagandei asupra populaţiei. Mai ales dacă punem faţă în faţă relatările din presă pri~nd desfăşurarea unui eveniment şi rapoartele jandarmeriei referitoare la aceeaşi acţiune. Insă, la ora actuală documentele aflate la arhivele statului nu sunt suficiente pentru creionarea fenomenului propagandistic, existând adevărate goluri informaţionale. S-a încercat surmontarea acestor lipsuri prin folosirea "Monitorului Oficial" unde, cu mici excepţii, sunt menţionate toate modificările la nivelul propagandei (ca minister, secţie sau direcţie, in funcţie de perioada analizată). Pentru că multă vreme chiar şi comuniştii au bâjbâit în căutarea propriului drum, există o discontinuitate a Informaţiei, funcţionând in permanent mai multe organisme cu funcţie de propagandist, dar şi nenumărate reorganizări şi schimbări de titulaturi ale unor instituţii.

Singura constantă a întregii perioade studiate o reprezintă cei însărcinaţi cu organizarea şi coordonarea propagandei: Iosif Chişlnevschl, Leonte Răutu, Miron Constantinescu. *** Ce este propaganda? Cum au înţeles comuniştii s-o folosească pentru a acapara societatea românească? Care a fost Impactul el asupra populaţiei? Acestea suntintrebările la care lucrarea de faţă încearcă să găsească răspuns. Veniţi la putere fără a avea un suport de masă, comuniştii s-au folosit de două pârghii pentru a controla România: metodele coercitive şi propaganda. Cum in primii ani după intrarea la guvernare mai trebuiau păstrate încă aparenţele unei democraţii, propaganda avea să joace un rol important Multă vreme propaganda a reprezentat o necunoscută. Se vorbea despre propagandă, erau ţinute şedinţe, inclusiv la nivelul conducerii României, dar prea puţini înţelegeau ce înseamnă şi care era adevărata el forţă. Era privită mai mult ca o Cenuşăreasă. Din această cauză, multă vreme, în teritoriu, au fost însărcinaţi cu propaganda cei mai slab pregătiţi dintre comunişti 28 Propaganda P.C.R. era interesată de cei mulţi (de mundtori, ţărănime) şi prea puţin de elite. •• Toa~ aceste "căutări" ale cercetătorilor ocddentali nu sunt valabile şi pentru cei care studiază propaganda comuntstă, unde de multe ori nid nu mai există informaţie, ci doar propagandă. •• Este o definiţie forţată, exlstând o mare diferenţă Intre predare şi propagandă. Dacă propaganda te învaţă ~ să gândeşti, şcoala te Invaţă.I:WIl să gândeştl, 31 Jones Singh, Personality and Individual Differenees. 1989 apud Nicolas J.O• Sbaughnessy, Pol/des and Propaganda: Weapons of Mass şeâucuon, Manchester University Press, 2004, p. 14.

20 Oana Ilie Primul examen dat de firava propagandă comunistă s-a desfăşurat in anul 1946, pe perioada campaniei electorale. Şi cu siguranţă nu I-ar fi trecut, dacă, prevăzători, comuniştii nu ar fi falsificat alegerile. Dacă din punct de vedere al teoriei, comuniştii s-au descurcat bine: şedinţe, discuţii despre folosirea propagandei În campania electorală, practica a lăsat de dorit Dincolo de precaritatea fenomenului propagandistic şi de slaba pregătire a celor implicaţi in el, au exista şi o serie de cauze obiective care ar fi fost greu de surmontat şi de cei mai buni propagandişti. Printre acestea se numără consecinţele războiului: distrugerile provocate de cea de-a doua conflagraţie mondială şi abuzurile ,,armatei eliberatoare", Mesajele date de propaganda comunistă pe perioada campaniei electorale s-au adresat mai mult susţinătorilor opoziţiei, decât celor

lndedşi, Marile mase aduse de cele mai multe ori cu forţa la mitinguri şi demonstraţii nu erau altceva decât o modalitate de a-şi dovedi suportul popular, o incercare de a-i determina pe cei care le sunt împotrivă să se simtă izolaţi. Cu fiecare an, propaganda comunistă se perfecţionează, iar odată cu abdicarea regelui, ultimul bastion al democraţiei din România, devine singurul canal de informare a maselor. Manipularea era realizată pe de o parte prin prezentarea propriei versiuni32 asupra evoluţie politice, economice, sociale şi culturale a României, cât şi a celor două lagăre, dar mai ales prin cenzură. In primii ani de după preluarea puterii se poate vorbi de o evoluţie a fenomenului propagandistic, existând mereu noi şi noi provocări pentru comunişti: opoziţia, regele, imperialismul, deviaţionismul, sabotorii, chiaburii etc. Începând cu anii '50 insă propaganda devine liniară33• Se stabilise deja făgaşul pe care să se manifeste, iar singurele variaţii ţineau de formă nu de fond (câte steaguri tricolore şi câte ale partidului să se folosească la demonstraţii, care portrete să fie in prim plan etc], Odată cu politizarea instituţiilor statului, situaţiile informative alcătuite de jandarmerie şi poliţie devin irelevante. Noul limbaj se instalează la putere şi dincolo de el nu mai e nimic. Toţi devin atenţi Ia formă, pierzând din vedere fondul, iar notele şi sintezele informative se transformă in pretext pentru noi şi noi angajamente. Capitolul I PROPAGANDA POLITICĂ Moto: "Propaganda, cu alte cuvinte, este unut şi poate cel mai important dintre Instrumentele totalitarismului"!. ,,Naşterea propagandei este comemporană cu naşterea puterii organizate, dar ea aparţine de fapt secolului}(}('2. Originea propagandei se pierde În negura timpului, Conceptul de propagandă Însă îşi are rădăcinile În Congregatio de Propaganda Fide (Congregaţia pentru Răspăndirea Credinţei), organism creat de Biserica Catolică in anul 1622, cu scopul bine definit de a atrage noi enoriaşi şi de a restaura catolidsmul in ţările protestante şi ortodoxe. Laidzarea conceptului are loc abia in timpul revoluţiei franceze. Cu toate acestea, "noile propagande politice îşi au şi ele rădăcinile intr-o mitologie a eliberării şi mântuiril'", Propaganda politică modernă a fost inaugurată de Lenin şi Troţki şi perfecţionată de Hitler şi Găebbels. Din secolul al XVII-lea şi până în prezent, atât conceptul de propagandă, cât şi ariile de manifestare ale acesteia s-au lărgit şi au devenit din ce in ce mai complexe. Dacă ia început, noţiunea de propagandă avea o conotaţie pozitivă (făcea cunoscută o realizare a unei persoane sau a unui stat), cu cât ne apropiem de secolul xx, propaganda se transformă într-un instrument de manipulare a maselor. La ora actuală pot fi Identificate trei tipuri de propagandă: propaganda aIbă (receptorul ştie care este sursa de la care emană ideologia, teoria, ideea, conceptul etc.), propagandă gri (sursa nu este identificată) şi

propaganda neagră (se doreşte ca receptorul să creadă că informaţia vine de la o altă sursă decât cea reală) •• Dacă la începutul secolului xx, când omenirea încă nu se confruntase cu cele două mari cataclisme: nazismul şi comunismul, propaganda era definită ca .tot ceea ce se face spre a răspândi o opiniune, o doctrină oarecare", acum, şi datorită caracterului interdisdplinarS al acesteia, există numeroase definiţii6.lndiferent dacă este vorba de propaganda din democraţie sau cea din comunism, ea este asociată cu controlul, pentru că presupune încercări deliberate de a inclina balanţa in favoarea propagandistului.

Edward Bernay considera propaganda ca o manipularea conştientă şi inteligentă a obiceiurilor şi opiniilor maselor", transformându-l pe manipuiator într-un element important al societăţii democratice şi susţinea că într-o sodetate democratică controlul nu se poate obţine prin forţă decât pentru o perioadă limitată, controlul minţii fiind mult mai eficient8. Ea există şi este 1 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Editura Humanitas, 1994, p, 452- Z Michaei-Louis Rouquette, Despre cunoaşterea maselor. Eseu despre psihologia politicd. Editura Polirom, laşi, p, 92. 3 Jean Marie Domenach, Propaganda politiclJ, Editura Institutul European. Iaşi. 2004, p. 34. • Cele trei tipuri de propagandă sunt identiflcablle mai ales in conflictele militare; vezi Doctrina pentru operaţii psihologice aforţetor annate a le S.U.A., 2003. 5 Indiferent de disciplina care studiază propaganda. sunt atinse ceie două coordonate: cum se desfăşoară propaganda şi efectele ei. 6 In funcţie de disciplina care studiazA propaganda, pot fl identiflcate: deflniţii descriptive, deflniţii stipulative, deflnlţii persuasive. definiţii negative şi definiţii neutre. Vezi Randa! Martin, Propaganda tmd the Ethics of perusasion• Broadvlew Press Ltd .• 1985. 7 Propaganda este Insinuant!, neclnstidl. subverslvă. amăgitoare. • Vezi Edward Bernays. Propaganda. 1928 • 32 .Opţlunea anuleazll unanimitatea• in Bogdan Teodorescu, Cinci milenii de manipulare, Editura Tritonic, 2008, p. 245. •• Ne referim la epoca Gh. Gheorghiu-Dej, nu la intreaga perioadă comunistă r • • • • •

~ •• • • •

• • • • • • • • • 22 Dana Ilie Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 23 răspândită pentru că serveşte interesele celor de la putere. Din această cauză. atât media, cât şi sistemele de guvernare sunt dependente de propagandă. In anii '60, George Henein, În Petit Enciclopedie Polltique, Iărgea sensul definiţiei la "acţiunea de convingere plin instigare ce tinde să înlocuiască raţiunea cu impresionabilitatea, ştergând linia de demarcaţie între adevăr şi fals''9. [acques ElIul defineşte propaganda ca un set de metode folosite de către un grup organizat care vrea să obţină participarea activă sau pasivă În acţiunile sale a unei mase de indivizi, psihologic unificaţi plin manipulări psihologice şi încorporaţi Într-un sistem10. Peter Kenez, primul care a cercetat propaganda În comunism, propune o altă definiţie: "Propaganda nu e nimic mai mult decât o încercare de a transmite valori sociale şi politice În speranţa că vor afecta gândurile, emoţiile şi, În final. comportamentul oamemlor'u, La răndul său, Danny Saunders defineşte propaganda drept control, manipulare şi comunicare intenţlonată de informaţii sau imagini, cu scopul de a atinge anumite obiective politicev, Tot propagandă este şi acea formă de persuasiune plin producerea şi transmiterea unor mesaje specifice desemnate să producă sau să încurajeze anumite reacţii ale receptorului. Există o legătură strânsă Între ideologie şi propagandă, de aceea "nu este deci de mirare că propaganda tinde să fie privită În mod negativ şi să fie asociată cu statele totalitare. Aceasta nu ar trebui să distragă atenţia de la exemple de propagandă care au existat şi care continuă să existe În contexte democratlce'P, în România comunistă, una dintre primele definiţii date propagandei datează din 1945 şi îi aparţine lui Iosif Chişinevschi: "propaganda Înseamnă a propovădui o idee, o concepţie, o teolie. La noi aceasta Înseamnă propovăduirea istoriei Partidului Bolşevic, care sintetizează această teorie (n.). Propaganda este orală şi scrtsă, deci atât presa, cât şi conferinţele noastre, şcolile se Întrunesc în propagandă">, (sunt omise din definiţie, ca forme de manifestare, propaganda vizuală şi cea mixtă, tipuri mult utilizate, de altfel, de viitoarea conducere a

Romântei), "Propaganda este un ajutor pentru Partid, În lupta noastră pentru întărirea Partidului, pentru pătrunderea teortel în mase"15, iar "resortul propagandei, propaganda Partidului are menirea să facă ca programul şi sardnile Partidului să devină bunul poporulurw, Încă de la început se face o delimitare strictă Între propagandă şi agitaţie, chiar dacă, odată cu evoluţia fenomenului propagandistic, cel de-al doilea termen va fi înglobat În primul . ..Agitaţia se referă la problemele imediate. Ea face ca, aplicată concret la problemele zilnice, teoria noastră să devină bunul Întregului popor. Prin ea apropiem poporul de învăţătura noastră, de concepţia noastră. Prin agitaţie comunistă aducem la cunoştinţa maselor largi, lozincile şi problemele noastre actuale"17. Propaganda acţionează asupra minţii, iar agitaţia asupra emoţiilor; Dacă în 1945 se spunea că "Propaganda nu e numai o muncă de intelectuali, e o muncă a întregului nostru Partid, e o muncă care trebuie să fie dirijată de un colectiv de partid"18, patru ani mai târziu, într-o broşură intitulată Instrucţiuni pentru organizarea agitaţiei politice de masă, numărul mare de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi un. bun agitator ne conduce spre concluzia că propaganda devenise între timp un scop În sine care presupunea nu numai talent, d şi foarte mult studiu. Totodată, broşura din 1949 menţiona că ,,Agitaţia politică de masă (îndrumarea) este unul din cele mai importante şi mai eficace mijloace de educaţie politică a maselor mundtoare'w şi se poate transforma Într-o armă puternică în mâna partidului dacă Îndeplineşte simultan o serie de condiţii: prindpialitate, claritate, dacă respectă adevărul (adevărul comuniştilor!), dacă este legată de sarcinile concrete ce revin organizaţiei de partid sau colectivităţii din care face parte agitatorul, dacă este combativă şi ofensivă. Una dintre cele mai interesante definiţii date propagandei îi aparţine lui Petru Groza: "O propagandă este În definitiv o armă de deşteptare a conştiinţei, o muncă de instruire a oamenilor neinstruiţi asupra unor lucruIi noi, cu care omenirea nu s-a întâlnit"20. "Cugetarea" surprinde însă, Într-un mod uşor poetic, accepţiunea pe care noua conducerea a Românie o dădea fenomenului ¬modalitate de control al maselor. Ulterior definiţia este lărgită, scopul propagandei fiind de a contribui la Înţelegerea principalelor căi de creştere a productivităţii mundi, de a atrage cât mai mulţi oameni În Întrecerile socialiste, de a trezi În oameni dorinţa de a munci mai bine, de a forma populaţia În spiritul dragostei faţă de partid şi guvern. de a combate influenţele capitaliste, de a lupta împotriva mistidsmului şi prejudecăţilor, de a-i educa pe oameni să lupte împotriva celor care fură şi delapidează, de a-i educa pe oameni În spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar, de a le cultiva dragostea pentru patrie şi voinţa de a munci

pentru Înflorirea ei, de a instrui masele În spiritul recunoştinţei faţă de U.R.5.5.21. În concluzie, propaganda reprezintă o "activitate desfăşurată sistematic pentru a răspândi o doctrină, o opinie in mase, pentru a le face cunoscute şi acceptate, apelând nu numai la fapte d şi la aspecte emoţionale. Sistemele totalitare se caracteIizează printr-un monopol al guvernului în domeniul propagander'e. Cei cărora li se adresează propaganda în comunism sunt întotdeauna oamenii muncii. Propaganda este o curea de transmisie între elite şi mase. Voinţa unei minorităţt, care însă deţine puterea, este impusa, prin intermediul propagandei, masei largi a populaţiei. Chiar dacă definiţiile date conceptului de propagandă sunt diverse, toate ating aceleaşi puncte nodale: 1. repetarea sistematică a unei teorii se transformă în propagandă, 2. sunt promovate Interesele particulare ale emiţătorului, 3. denigrarea valorile opoziţiei, 4, manipularea receptorului. O propagandă funcţională presupune: structuri instituţionalizate specializate care să o emită, ideologie şi valori În concordanţă cu interesele şi obiectivele grupării sociale pe care o reprezintă, mijloace şi metode de transmitere a mesajului. La rândul ei, metoda propagandistică poate fi: afectivă (mesajul provoacă trăiri şi adeziuni de tip emoţional), a faptelor (transmiterea de fapte concrete, saturate de amănunte), persuasivă (stă la baza discursului). În lucrarea PropagandiJ filră frontiere, Cătălin Hentea identifică patru pIincipii care stau la baza propagandei: prindpul universalităţii (utilizarea tuturor metodelor şi mijloacelor de propagandă În scopul transmiterii mesajului propagandistic), prlncipul simplificării la maximum a mesajului propagandistic transmis (sloganuri care să exempliflce fără putere de tăgadă doctrina), prindplul , Apud C/ităIin Hentea, Propagandii fiJrii front/ere. Editura Nemira, Bucureşti, 2002. p. 19 . • 0 Iaques Ellul, Propaganda: The Format/an of Men's Attltudes, p. 61. IIPeter Kenez, op.cit.,p. 4. uTim O•SulJivan. John Hartley, Danny Saunders, Martln Montgomery. [ohn Fiske, Concepte fundamentale din ştiinţele comuniciiril şi studiile culturale, Editura Pohrom.Ias], 2001, p, 264. 13 Ibidem, p, 265. 14 s.A.NJ.C •• fond c.c. - Cancelarie, dosar 4/1945, f.l09. 15 5.A.N.I.C •• fond c.c. - Cancelarie, dosar 61/ 1945, f. 113. t•lbidem. '7 Ibidem, f.110. t. s.A.N.LC .• fond c.c. - Cancelarie, dosar 4/1945. f. 40. •• ''',Instrucţiunl pentru organizarea agitaţlel politice de masă, Atelierele Grafice Bucureştl.1949. p. 3. tO 5.A.N.J.C., fond C.C. - Cancelarie, dosar 139/ 1948, f. 7.

U •• •• Instrucţiuni pentru organizarea agitaţiei politice de masă, pp. 8-12. passirn. tt Sergiu Tllmaş, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei Fi cultura civică, Editura Academiei Române, Bucureşti. 1993. p. 219.

r ! 24 Oana Ilie Propaganda politiccl. npologii şi arii de manifestare. (1945-1958) repetiţiei neîncetate şi principiul Intervertirîl (prejudecăţile, fobiiIe şi instinctele primare ale maselor sunt direcţionate conform intereselor regimului)23. Efidenţa propagandei comuniste este dată de conţinutul politico-ideologic şi de actualitatea mesajului, de forţa de convingere a acestuia, şi mai ales de aspectul mobilizator. Rolul propagandei comuniste a fost încă de la început de a construi imagini Hidilice" (prin intermediul unui limbaj bogat în figuri de stil, intersectat cu expresii depredative la adresa duşmanului) pe care să le suprapună realităţii. Anii de început ai propagandei sunt caracterizaţi de eforturile comuniştilor de a produce o schimbare în valorile. ordinea şi chiar tipologia umană. Comuniştii reprezentau o minoritate care încerca să se legitimeze prin negarea legitimităţii celorlalţi şi prin impunerea de noi valori şi teze importate de la răsărit: Înfrăţirea dintre popoare, înfrăţirea dintre muncitori şi ţărani, voinţa populată, democraţia populară etc. Propaganda se foloseşte de mesajul expus pentru a influenţa şi modifica opinil, În regimurile totalitare. propaganda transmite (indirect sau lmplidt, direct sau aparent) idei care susţin convingerile celor de la putere. Mesajul propagandei nu este altceva decât universalizarea valorilor grupului deţinător al puteriL Totodată, propaganda este un mijloc de abatere a atenţiei receptorului de la adevăratele probleme ale soctetăţii24. Retorica este unilaterală, dar cu toate acestea iasă impresia unei dezbateri, iar soluţia dorită de emitentul propagandei este prezentată ca rezultat al efortului colectiv. Oamenii trăiesc cu senzaţia că sunt părtaşi la luarea dedztilor, când de fapt ceea ce se dezbate întotdeauna este forma nu fondul ideii2S. Sunt folosite generalităţi şi doar acele argumente26 pe care auditoriul nu mai consideră că este necesar să le disece şi analizeze. Informaţiile prezentate sunt deliberat fragmentate, selectându-se din mesaj doar părţile pozitive, care nu afectează susţinerea maselors", Folosirea generalltăţilor, oferirea de răspunsuri simple la probleme complexe, de orice natură. sunt alte caracteristici ale propagandei. Propaganda politică presupune două etape distincte: elaborarea ideologiei28 şi propagarea eL în prima fază se alege o Imagine

generală a contextului intern sau extern. se definesc Interesele spedfice ale colectivităţii căreia se adresează propaganda şi se identifică strategiile optimale de realizare, pentru ca în cea de-a doua fază să fie difuzat produsul obţinut "Odată creată, o ideologie nu devine cu adevărat activă decât În măsura În care este difuzată. Termenul de propagandă este, de regulă, utilizat în mod special pentru a desemna acest tip de relaţii de comunicare ideologică"29. Conceptele de bază ale propagandei sunt: repetarea unor idei simple şi adaptarea lor la nivelul intelectual şi de educaţie al receptorului. Alături de popularizarea propriei ideologii. propaganda denigrează valorile opozanţilor, subminează autoritatea adversarilor şi contribuie la dezorganizarea vieţii sociale. politice şi economice. .,Difuzarea are ca rezultat nu numai însuşirea ideologiei elaborate. d şi dezvoltarea capadtăţii de înţelegere a membrilor grupului sau colectivităţii, În aşa fel Încât ei să poată participa mai eficient la dezvoltarea ideologiei"30. Clasificările propagandei sunt numeroase, în funcţie de conţinutul comunicării ideologice, de direcţiile comunicării. de tehnicile de propagandă. de tipurile de propagandă, de modalităţile de transmitere a ideologiei. Propaganda poate fi unidirecţională dacă mesajul propagandistic este transmis prin difuziune, de la o persoană sau instituţie spre alte persoane, fără a exista o direcţie inversă de la receptor la transmiţător, sau bidirecţională (tip dialog) când relaţia dintre cele două componente (transmiţător şi receptor) este de interacţiune (sunt şi receptor şi transmiţător În acelaşi timp). Astfel. elaborarea ideologiei este un proces unidirecţional, în timp ce difuzarea ei este bidirecţională. Ca tipologie, propaganda poate fi o comunicare ideologică "democratic participativă'P! atund când elaborarea şi difuzia ideologiei sunt simultane şi Întrepătrunse, sau manipulativă, când există o diviziune clară Între producătorul de ideologie şi receptorii ei. Acest de-al doilea tip se foloseşte mai ales În cazul în care interesele celor care elaborează ideologia sunt diferite de cele ale grupului care o recepţionează. Comuniştii definesc cele două tipuri, susţinând că propaganda manipulativă este un apanaj al ocddentaIilor, nerecunoscând că, cel puţin în perioada de început, scopurile comuniştilor difereau fundamental de interesele marii mase a populaţiei, Propaganda comunică informaţii, teorii, modele sau valori "Orice ideologie este centrată în ultimă instanţă pe formularea unor obiective de realizat, a unor interese. exigenţe, într-un cuvânt pe un sistem de valori care exprimă modul de evaluare a universului social prin prisma intereselor grupului sodal sau colectivităţii în cauză ( ... )"32. Există două modalităţi de transmitere a ideologiei, un model colaborativ-constructiv, unde "procesul de elaborarea a Ideologiei este

colectiy"33 şi un model persuasiv, când emiţătorul încearcă să-I convingă pe receptor să accepte integral mesajul transmis. Pentru ca receptorul să accepte În totalitate Ideologia este necesar ca aceasta să fie indiscutabilă, mai presus de orice îndoială, iar mesajul să fie bine susţinut (selectate acele argumente care susţin teoria). Modelul persuasiv se bazează pe manipularea afectivă, între emiţător şi receptor stabilindu-se o relaţie fără echivoc, transmiţătorul sugerând inegalitatea cognitivă între cei doi poli ai propagandei (doar cel care transmite poate elabora ideologia. receptorul trebuie s-o accepte). Poate exista şi .0 a treia cale", modelul conştîentfzăril, când receptorului i se oferă oportunitatea de a alege. În conştiinţă de cauză. Acest al treilea model nu a fost utilizat de comunişti în perioada analizată, ei neIăsând receptorului nid o portiţă de scăpare, Intoxlcându-I doar cu acel mesaj care convenea partiduluL Pentru ca propaganda să obţină efectul dorit trebuie respectată una din cele trei reguli de bază ale difuzării cunoştinţelor istorice şi socIo-umane: concordanţa (noile informaţii să nu le contrazică pe cele anterior susţinute de cel care a elaborat ideologia), constituirea (noile informaţii n-au nici o legătură cu cele vechi), restructurarea (dacă noul contrazice vechiul, să se găsească acele argumente prin care receptorul să fie convins de verididtatea noilor informaţll)34. Propaganda transmite simboluri a căror finalitate este manipularea atitudinii colective. oamenii fiind influenţaţl de către propagandişti să creadă că el sunt responsabili de propriile 23 Cătăltn Hentea, op. cit, pp. 57-58- 2. In vara anului 1946. când seceta măcina Moldova, .Sdlntela" publica cu litere ingroşate articole despre depăşiri de plan. 15 Tehnică propagandisticA folo~ită mai ales in şedinţele de partid sau de sindicat. dar şi in şedinţele Biroului Politic sau ale Secretariatului C.C. 26 Retorica comunistă este pllnll de indemnuri la acţiune tn numele libertăţii, democraţiei etc. 27 De exemplu, propaganda reformei agrare nu atinge şi problema colectivizării. 2. Prin ideologie tnţelegând "construete culturale care exprimă şi valtdeasă interesele unul grup". ApArută in timpul revoluţiei franceze, noţiune de Ideologie a fost folosită pentru a denumi o ştiinţJI consacrată studlululldeUor, prima oară de către Antoine Destutt de Tracey. (vezi Tim O•SuIlivan. John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery. [ohn Flske. op. cit. p.ll). 29 Coordonator Gh. Arădăvoaie, Metodica propagandei politice, StudII. Sinteze. Experienţe, Editura Militarll, Bucureşti, 1987,p.72. .0 Ibidem, p. 83. "Ibidem. p. 75. •• Ibidem. p, 77. •• Ibidem, p, 78. •• Ibidem, p, 190. 25 • • •

• •

26 Oana Ilie

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 27

presus de oamenl-s şi delimitarea soctală47, prin care cei aflaţi la conducere pot obţine acel supus perfect pe care şl-l doresc4ll. Toate aceste căi şi metode de manipulare nu ar fi fost însă posibile dacă nu ar fi fost dublate de un sistem de represiune bine pus la punct Controlul sistemului asupra supuşilor săi se realizează pe trei căi: asupra gândirii, asupra comportamentului şi asupra sentimentelor. "În consecinţă esenţa controlului total asupra individului este reprezentată de anihilarea sentimentului de independenţă a acestuia, sentiment ce I-ar putea determina să gândească, să-şi creeze propriul său sistem de valori şi să ia decizii de unul singur. Pentru a pune sub control total mintea oamenilor, trebuie ca ei să fie cufundaţi în anonimatul maselor de manevră, să fie permanent dependenţi de sistemul de gândire al grupului din care fac parte şi să se supună necondiţionat, instinctiv, autorităţilor"49. Teoria preeminenţei colectivuluf'? în faţa individualităţii o regăsim şi la Gustave Le Bon care spunea că "mulţimile nu cumulează inteligenţa, d mediocritatea"51 şi că "este mult mai uşor să sugestionezi o colectivitate decât un individ Credinţa în puterea sa şi lipsa de răspundere, il dau gloatei o intoleranţă şi un orgoliu excesive"52. dectziL Scopul ei este de a te face să crezi in ceva sau în cineva în care în mod normal n-ai încredere. Benefictarul propagandei nu este niciodată receptorul. Se poate vorbi de manipulare în condiţiile când ,,0 anume situaţie socială este creată premeditat pentru a influenţa reacţiile şi comportamentul manipulaţilor în sensul dorit de manîpulator'T', Existenţa unei singure surse de informare poate amplifica la maximum efectele manipulăriL Manipularea cunoaşte la rândul ei mai multe forme de manifestare, de la automanipulare, la manipularea lntergrupală, sau chiar a intregii societăţi. Amcrsareats, "pictorul în Uşă"37 şi "trântitul uşii in faţă"38 sunt cele trei tehnici de manipulare identificate de R V. [oule şi J.L. Beauvois. Regimul comunist a uzat de toate aceste forme şi tehnici, pornind de la premisa că oamenii trebuie ajutaţi pentru a lua decizia potrivită. Pentru ca manipularea să fie eficientă trebuie respectate unele condiţii. Prima dintre ele este aceea că oamenii trebuie priviţi ca obiecte. nu ca fiinţe vii, pentru a excludeincă din start orice tip de

empatie. Cea de a doua implică lipsa oricărei consideraţii faţă de morală (gen "Ce-mi pasă mie că am pus in circulaţie un neadevăr atâta timp cât imi ating scopul'). În plus. uniformizarea societăţii (toţi mănâncă acelaşi lucru, se imbracă la fel, citesc aceleaşi ziare etc.) duce la pierderea identităţii individului, făcându-l şi mai fragil in faţa manipulatorului. "Uniformitatea, lipsa motivaţiilor, nivelarea sistemelor umane generează vulnerabllltate'v", Totodată importante sunt şi tehnictle de manipulare: nespecificarea sau trunchierea scopului, informarea incorectă sau parţială, selectarea unor informaţii, omiterea altora etc. De departe, sistemul de Învăţământ s-a dovedit În perioada comunistă cel mai important mijloc de manipulare. Psihologul Iean Piaget remarca chiar că şcoala îi obişnuieşte pe copii de mici cu spiritul de subordonare faţă de autorităţi, făcând astfel mult mai uşoară conformarea ulterioară la reglementările sociale impuse de autorităţi. Programa şcolară, politizată incă de la clasa I-a şi organizaţia de pioneri nu au avut alt rol decât inocularea doctrinei comuniste Încă de la vârste fragede, când simţul de discernământ nu este dezvoltat Scopul propagandei comuniste a fost crearea omului nou, acel supus perfect, depersonalizat, care acceptă tot ce I se spune şi care se sacrifică in numele unor idealuri care i-au fost Impuse de către autorităţi. În lucrarea Reforma gdndirii şi psihologia totalitarismului, RJ. Lipton identifică 8 căi de acţiune pentru remodelareagândmk controlul comumcaţlllorw, manipularea "mistică"41, cerinţa de puritate42, cultul confesiunii43, ştiinţa sacră44, remodelarea limbajului45, doctrina mai 1. 1. Forme şi tipuri de propagandă Cercetătorii fenomenului propagandistic au identificat mai multe forme ale propagandei. Există o propagandă agitativă, folosită pentru a obţine o reacţie de moment, şi o propaganda integrativă, de durată. utilizată pentru a crea în receptor sentimentul apartenenţei la un grup53. Propaganda agitativă poate fi folosită cu acelaşi succes şi în Occident, pentru a convinge cetăţenii să facă anumite sacrificii (să meargă la război. să accepte scăderi salariale etc.). Are însă şi un mare defect - nu este de durată. Există o propagandă invizibilă (filmul. arta in general54) sau o propagandă indirectă5S (un text sau o fotografle neutră pot fi uzurpate de către propagandişti prin contextul în care sunt folosite). Totodată, putem vorbi despre o propagandă verticală, care porneşte de la lider, folosind toate tehnicile şi metodele comunicării de masă, şi despre o propagandă orizontală care vine de la maseS6. Despre o propagandă iraţională, care face apel la emoţii, mituri şi simboluri, dar şi despre o propagandă raţională care face apel la o serie de teorii in aparenţă ştiinţifice, dar care în realitate sunt şi ele mistificate. Cu cât oamenii sunt mai educaţi, cu atât propaganda devine mai raţionalăS7.

Iaques Ellul introduce chiar noţiunea de pre-propagandă care constă în utilizarea unor imagini, ambiguităţi, stereotipuri folosite aparent fără un scop precis, care insă pregătesc receptorul pentru "a da ochii" cu propagandistul. 35 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira. Bucureşti, 2004, p. 30. 36 Perseverarea intr-o decizie luată În lipsa informaţiilor complete. chiar dacă intre timp au fost făcute publice toate informaţiile. .., Cerinţele manipulatorului sunt introduse gradual, de la mic la mare . •• Prezentarea unei cereri exagerate in prealabil pentru a obişnui opinia publică, pentru a veni apoi cu o cerere ce pare moderată in raport cu prima (de exemplu: se zvoneşte că produsul X se va scumpi de patru ori. Preţul se dublează, iar oamenII sunt fericiţi că n-a crescut de patru ori.) •• Bogdan Flceac.op. cit, p. 62. •• Se realizează prin rescrierea trecutului pentru a justifica prezentul. prin inventarea permanentă de inamici sau conflicte, totul ducând În flnalla crearea unei realităţi a oficialilor pentru a fi suprapusă adevăratei realităţi. 41 Crearea unei aure În jurul conducătorului, care, În statele comuniste, a dus la apariţia cultului personalităţii. ~ Delimitare strictă intre bine şi rău, ceea ce duce la sentimentul de vtnovăţie al omului, din cauză că simte că nu este pe măsura standardelor impuse de autorităţi . •• Simţindu-se mereu urmărit, omul tinde să se dedubleze, să nu spună nimic din ceea ce crede şi ce simte de fapt, pentru a nu fi pedepsit. •• Omului ti este inoculată teoria conform căreia ideologia comunistă este mai presus de orice îndoială. •• Apariţia limbii de lemn. •• Intreaga experienţă umană este supusă principiilor doctrinare. ., Există două categorii de cetăţeni: cel care merg cu partidul şi cei care se dezic. taxaţi ca .oi negre' şi numiţi reacţionarl. •• Vezi pe larg in Bogdan Ficeac, op. cit. pp. 66-84 . • 9 Bogdan Ficeac, op. cit. p. 125. sa Masele sunt amorfe, incapabile de tactică sau strategie. şi de aceea au nevoie de lider. Pentru ele emoţiile primează in faţa raţfunil, S1 Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor. Editura Anima, 1990. p, 15. U Gustave Le Bon, Aphorismedu temps present:, 1913, apud. bttp:/frg.wikilledja Q'1/wikj/Prollapnd%Ci%B3 '3 Gartb Jowett & Victoria O'Oonnell, op.cit, p, 16. S4 Ne referim la cele occidentale, neangajate, care fac propagandă modului de viaţă occidental etc. ss Nicolas ).0' Shaughnessy. opxit; p. 21. 56 Randal Marttn, op. cit, p, 38 . s'lbidem.

r 28 O~al~ în România, începând cu primăvara anului 1945, conceptul de propagandă devine din ce în ce mai prezent în discuţiile din Guvern, Birou Politic şi Secretariat, dar şi obiectul a numeroase articole, studii şi broşuri publicate in epocă. Trăsăturile propagandei rămân în mare parte aceleaşi de-a lungul perioadei analizate: principialitate, conţinut ideologic, caracter de masă, insă calităţile de care trebuie să dea dovadă un bun agitator sunt din ce în ce mai numeroase: cinste, cunoaşterea doctrinei marxist-leniniste, combativitate, eficienţă, cunoaşterea metodelor de Influentare a opiniei publice. Dacă in 1945 era suficient să fii membru de partid pentru a fi incadrat în aparatul propagandistic. 15 ani mai târziu trebuie îndeplinite numeroase condiţii pentru ca o persoană să fie capabilă să ocupe funcţia de propagandist Agitatorul trebuie să fie membru de partid (sau candidat) sau utemist, şi să dovedească preocupare, simţ de răspundere, să fie cinstit, ,.ridicat din punct de vedere politic, Ideologic şi profesional"58, să aibă o comportare şi ţinută morală demnă, să cunoască şi să inţeleagă politica partidului şi să lupte pentru aplicarea ei, să fie pregătit profesional şi, nu în ultimul rând, să cunoască sarcinile de producţie din unitatea ( colectivitatea) in care activează. O evoluţie este vizibilă şi la nivelul tipurilor de propagandă. Dacă in 1945 erau cunoscute şi utilizate trei mari categorii de propagandă: orală (.prin viu grai"], scrisă şi vizuală, În timp se dezvoltă o a patra categorie, cu un mai mare impact. propaganda mixtă (audio-video) iar celelalte trei evoluează şi se perfecţronează,

Propaganda politidl. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 29

Lozinca61 poate fi întâlnită atât în propaganda orală (cele strigate la diverse mitinguri sau Inserate in discursuri), cât şi in cea scrisă. în funcţie de conţinutul lor, lozincile pot fi generale (merg În orice context) sau specifice (se potrivesc la un anume eveniment sau doar unei categorii de public). Indiferent de categoria din care fac parte, lozincile trebuie să îndeplinească două condiţii: ,,să pătrundă în sufletul oamenilor" şi "să fie uşor însuşite de mase"62. Sloganul63 este o expresie combativă a unei tactici revoluţionare ("Vrem guvern de largă concentrare democratică!), dar În acelaşi timp poate avea şi un rol mobilizator (.Să Îndeplinim planul cincinal!"]. Unul dintre primii teoreticieni ai sloganului a fost Însuşi Lenin care spunea "Orice slogan trebuie extras din suma particularităţilor unei situaţii politice determlnate's-, Sloganurile sunt uşor de reţinut şi reprodus şi au un efect mult mai mare decât celelalte mijloace de propagandă. Apelul la pasiune politică, entuziasm, sentimente face diferenţa dintre slogan şi lozincă.

Mitingurile scurte reprezintă o altă formă de propagandă orală. Erau convocare la sfârşitul programului şi constau în discuţii asupra problemelor curente (mai ales hotărârile Partidului şi Guvernului). "Cel mal preţios ajutor În munca de zi cu zi a agitatorului este «Scânteia». Agitatorul trebuie să lămurească zilnic muncitorilor problemele tratate în articolul de fond al «Scânteii» şi să provoace discuţii in jurul a diferite informaţii, privind succesele obţinute de către muncitorii de la alte întreprinderi (_)"65. Pentru ca discursul lui să aibă efect. propagandistul trebuia să pună accent nu atât pe informaţiile furnizate, cât pe intonaţie, ritm, timbru, volum, gestică, mimică, cunoscută fiind totala lipsă de forţă a raţionamentelor în lupta lor Împotriva sentimentelor. Citirea In colectiva ,,sdlntell" reprezintă un alt mijloc de propagandă. "Un bun agitator nu va lăsa să treacă niciodată nici un material din presă din care el poate învăţa şi ajuta colectivul în care munceşte"66. Alte tipuri de propagandă orală folosite de comunişti au constat în: conferinţe, seri de Întrebări şi răspunsuri, expuneri pe diferite teme ale fruntaşilor în muncă, brlgăzi ştiinţifice, cercuri de citit, sfatul bătrânllor, staţiile de radioficare. Organizarea de adunări Însoţea fiecare eveniment de o amploare mai mare. Scopul lor era, pe de o parte, de a-I face pe cel prezenţi să se perceapă pe sine ca un întreg, iar de cealaltă parte "să îşi sesizeze amploarea şi densitatea pentru a se consoltda'w, Cu cât discursurile sau sloganele erau mai fruste (simple, uşor de digerat), cu atât spectacolul era mai elaborat (parade, congrese, demonstraţii), realizându-se astfel echilibrul dintre sărăcia conţinutului şi grandoarea manifestaţiei68. 1.1.30 Propaganda orală Cel mai prezent tip de agitaţie În faza de debut a propagandei politice comuniste l-a reprezentat propaganda ~prin viu grai", Temele aduse În discuţie in cazul propagandei orale diferă în funcţie de locul unde se desfăşoară agitaţia. în Întreprinderi agitatorul punea accentul pe îndeplinirea planului, importanţa Întrecerilor socialiste, realizarea de economii. La sate subiectele gravitau În jurul pământului: însămânţări, reeoltări, reformă agrară, colectivizare, chiaburi, mijlocaşi etc. lnsă în nici unul din cazuri nu lipsea Partidul şi rolul jucat de el după 23 august 1944. AgItaţia de la om la om presupunea un contact nemijlocit intre propagandist şi receptor. Din această cauză propagandistul trebuia să fie nu numai bine informats9, ci şi o persoană credibilă, care să facă faţă tirului de întrebări şi mai ales criticilor şi remarcilor negative la adresa partidului. Agitaţia prin discuţii În care erau antrenate 3-4 persoane, avea loc în timpul pauzelor În fabrici şi instituţii, dar adevărata ei eficacitate putea fi obţinută dacă discuţiile erau declanşate În locuri aglomerate: trenuri, pieţe, târgurl, gări, săli de judecată. "Se recomandă ca un agitator să

nu vorbească despre un ansamblu întreg de probleme, generale, deoarece acestea s-ar transforma În discuţii interminabile, fără orizont şi scop precis"60. Pornind de la exemplul agitatorilor sovietici, în România anului 1945 a apărut ca tip de propagandă: convorbirea agitatorului cu grupuri de mundtorl. Aceasta consta În intâlniri periodice în care se discutau atât probleme practice ce ţineau de activitatea lor curentă, cât şi probleme de politică internă sau externă. Temele acestor convorbiri erau stabilite de organizaţia (le partid. 61 .Fraz.li care exprimă lapidar o idee călăuzitoare de actualitate sau o chemare pentru îndeplinirea Imediată a unei sarcini". (Mic Dicţionar Enciclopledic, ediţia a iii-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedic4, Bucureşti, 1986. p, 1001). 62 SAN.I.C., fond CC. - Cancelarie, dosar 29/1952, î. 35. 63 .Formulă pregnantă. concludentă care exprimă telurile (politice, economice) unui grup de oamenl, ale unei organizaţi! etc. sau o problemă de actualitate". (Mic Dictionar Enciclopledic, ediţia a III-a, Editura ŞtiinJific4 şi Enciclopedici, Bucureşti, 1986, p, 1624). •• Lenin, Despre slogan, apud !.M. Domenach, op.clt, p, 40. 6 ••••• , Instrucţiuni pentru organizarea agltaţiel politice de masif, p. 20 . 66 ••• , Lecţii pentru agltatorl. p. 63. 67 Michael-Louis Rouquette, op. clt; p. 96¬"Ibidem, p. 97. Radioul ca propagandist După constituirea guvernului Dr, Petru Groza au fost abrogate o serie de articole din legea pentru organizarea şi funcţionarea Radîodifuziuni! din 15 august 1940, iar altele au fost 5 ••••• Lecţii pentru agitatori, Editura P.M.R., Comitetul Regional OUj, Sectia de Propagandă şi Agitaţie, 1960. p. 33. •• SI cunoasd situaţia concretlla care se referi (sli nu vorbeasd In abstract), slI consulte In prealabil gazeta de perete. tablele de onoare şi slI citească materiale propagandistlce: .Carnetul Agltatorulul', ari:tcolele de profil din "Scânteia" etc. 6 ••••• , Lecţii pentru agitatori, p. S3

, II I • • • • • • • • •

30 Oana Ilie

Propaganda politică. npologli şi arii de manifestare. (1945-1958) 31

pe baza "experienţei sovietice?", programul încă nu căpătase varietate, neexistând nicio legătură cu masele. La şedinţa cu Comitetul de Radiodifuziune şi Radioficare din 17 februarie 1950, Leonte Răutu remarca: "emisiunile noastre nu sunt iubite în momentul de faţă, nu sunt apreciate aşa cum trebuie să fie", "impresia de ansamblu e un nivel scăzut"78. Emisiunile aveau un conţinut sărac şi o prezentare neatrăgătoare. Realizările partidului erau evidenţiate doar prin lozinci. "Emisiuni întregi nu vorbesc despre partid•79.la radio-jurnale fiind mult mai multe ştiri despre imperialişti decât despre partid. Nid personalul nu reuşiseră în cei dnd ani de la preluarea radioului să şi-I apropie, motiv pentru care greşelile politice erau frecvente, şi uneori destul de grave (în loc de socialism se spunea pe post naţional-sodalism, la comemorarea Liebknecht - Luxemburg s-a folosit sintagma .,monstruoasa aniversare" etc.)8D . Lipsa de combativitate faţă de propaganda duşmană era încă vizibilă. iar ştirile erau unilaterale, neatingând toate aspectele vieţii, Muncitorii introduşi în redacţii. ca o contrapondere a unei intelectualităţi ostile regimulul, erau slab pregătiţi şi nu reuşeau să interacţioneze cu ceilalţi angajap ai radioului. De aceea. multe materiale erau pline de greşeli gramaticale, iar programele slabe (emisiunile umoristice erau vulgare, teatrul radiofonic nu avea o interpretare realistă, totul era prea declamatoriu, inclusiv critica şi autocritica). Pentru întărirea conducerii şi îmbunătăţirea propagandei prin radio, în 1950 au fost numiţi doi noi vicepreşedinţi: Dr. C. Dimitriu (fost secretar general al ARI..U.S.) şi Ludovic Raţlu (fost responsabil al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Judeţean P.M.R C1Uj)81. Cum nici aceste numiri n-au dus la creşterea calităţii emisiunilor. Ia 31 martie 1950, Comitetul pentru Radioficare şi Radiodifuziune propunea schimbări organizatorice: un nume nou (Comitetul de Radio de pe lângă Consiliul de Miniştri), trecerea radioficării la Misterul Comunicaţiilor, o nouă conducere (un Comitet Radio compus din nouă persoane, un preşedinte, trei vicepreşedlnţi's, doi adjuncţi ai vicepreşedintelui cu redacţia politică, un responsabil al emisiunilor muzicale, un director tehnic şi un director de cadre) şi reorganizarea redacţiilor (1. Redacţia principală a Informaţiilor poiiticeU3j 2. Redacţia pentru străinătate: 3. Redacţia literară şi dramatică; 4. Redacţia pentru copii şi tineret; 5. Redacţia muzicală). Chiar dacă prin natura sa radioul era un instrument propagandistic de mare anvergură, nepresupunând niciun mare efort din partea receptorului (nu trebuia să ştie să citească, să comenteze, să răspundă

la întrebări), în primii ani ai comunismului nu a fost întrebuinţat la adevărata lui valoare, pentru că muncitorii nu ascultau radioul atâta vreme cât probleme prezentate în emisiuni nu-l interesau. modificate. Pentru a putea controla mult mai uşor radioul, după 1945. în noul Consiliu de administraţie, Ministerul Propagandei numea şapte membrr" dln cei 11, în timp ce Comitetul de direcţie se alegea dintre membri acestui consiliu'". Cu toate acestea, rezultatele s-au lăsat o lungă perioadă aşteptate. La 23 iunie 1945 a avut loc o şedinţă a serviciilor de propagandă, în care discuţiile au avut ca principal subiect - radioul ca propagandist. "Cred că se poate spune că de când conducerea e în mâinile noastre, Radiodifuziunea a introdus în programul lui (sic!) linia noastră. Cred că noi am contribuit la lupta generală pentru instalarea guvernului de concentrare democratică şi la toate campaniile pe care le-am dus. Poate că în unele am făcut chiar mai mult decât am dispus de mijloace de propagandă"71 spunea Matei Socor, fără a omite însă slăbiciunile: insuficienţă tehnică, mărimea şi varietatea programelor ( obiective), schimbarea programului pentru diverse chestiuni de importanţă măruntă, lipsa materialului programat ( subiective). Jndesarea programului face să dezguste pe ascultător cu atât mai mult acei cari nu sunt apropiaţi sau chiar duşmănoşi''". Nici crainicii pe care-i aveau .,nu sunt tocmai la înălţlme"73 (incapabili să improvizeze, lipsiţi de iniţiativă, nu observă greşelile din text). Pentru remedierea acestor neajunsuri au fost create "cursuri de orientare politică, de cultură generală, de dlcţiune la radio şi un curs tehnic", pentru că "este necesar ca crainicii să aibă şi unele noţiuni tehnice"74. Responsabili cu buna desfăşurare a acestor cursuri au fost numiţi Al. Graur, pentru cel de orientare politică şi Buda pentru partea tehnică'", Nevoie de cursuri au şi cei din spatele pupitrelor de emisie, pentru că toţi cei vechi, cu experienţă şi studii în domeniu, au fost înlăturaţi de către comunlştl, odată cu preluarea Radiodifuziunii. Din cauza acestor lipsuri: umane şi materiale, activitatea Radiodifuziunii se desfăşura anevoios, diletantismul noilor veniţi, coroborat cu uzura morală a aparaturii, ducând la pierderea unui segment important de ascultători. Chiar dacă în entuziasmul lor de după preluarea puterii, comuniştii au marginalizat pe cei care nu erau cu ei, considerând că se pot descurca cu ceea ce au. odată cu trecerea timpului încep să resimtă acut lipsa specialiştilor, cauză pentru care sunt dispuşi să facă ,.concesii", apelând la oameni de arte şi tehnicieni care nu sunt înregimentaţi în partid, şi chiar la cei despre care ştiu cert că simpatizează cu alte partide politice. în decembrie 1948, la conducerea Radiodifuziunii il regăsim pe Matei Socor (director general) ajutat de un Secretariat General compus din: Mircea Lăzărescu (secretar general), Ion Constantinescu (subdirector), Ecaterina Popescu (registratura generală) şi de subdirectorii însărcinaţi

cu conducerea celor trei mari departamente ale radioului: programe (Paul Luchian), tehnic (Emil Petraşcu), comercial (Milu Vieru)76. Cu toate măsurile luate de noua conducere. în 1950 Radiodifuziunea încă mai reprezenta o problemă pentru comunişti. Chiar dacă după vizita de la Moscova fuseseră introduse noi emisiuni, rt Printre aceste noi emisiuni se regăseau: citirea articolului de fond din .Scântela•, emisiuni speciale pentru muncitorii dintr-o anumită fabrică. concerte sovietice, muzlcll de stradă, slmfonlcă şi populară, dar şi emisiuni cu muzică la cerere pentru fruntaşii În productie, emisiuni pentru copii şi tineret, .oamenll muncii despre literatura scrisă" etc. 78 SAN.l.C., fond Ce. - Secţia de Propagandii §i Agitaţie, dosar 3/1950. f. 180. 19 Ibidem. dosar 36/1950, f.ll. 80 Ibidem. dosar 12/1950. f. 2 . 8t Ibidem. dosar 80/1950. f. 2. 82 Un vicepreşedinte conducea redacţia polltlcll şi cea a emisiunilor pentru străinătate, cel de-al doilea răspundea de emisiunile muzicale. literare, dramatice. pentru copii şi tineret, Iar cel de-al treilea se ocupa cu problemele admlnistrativ-economice. (vezi SAN.l.C .• fond e.C. - Secţia Propagandil §i Agitaţie. dosar 80/1950, f. 3). 83 [mpărţnă la rândul ei in: Redacţia ultimele ştiri, Redacţta probleme Interne. Redacţla viata internaţională şi politica externă, Redacţia Infonnaţli politice pentru tineretul muncitor. Redacţia pentru probleme industriale, Redacţia pentru probleme agricole, Redacţia pentru ştiinţă şi tehmcă, Redacţia pentru naţionalităţile conlocuitoare, Redacţla sportivă. •• George Macovescu, Chlvu Stoica, Ion Pas. Gh. Mk1e. Ion Raicu. dr, Mircea Duma, SCarlat Call1machL , •• Monitorul Oficial" nr, 74 din 30 martie 1945. 71 SAN.I.C.. fond C.c. - Cancelarie. dosar 52/1945. f.3. "Ibidem 73 Ibidem. f. 4. "Ibldem 75 Ibidem. 76 Vezi schema de organizare a Radioului in s.A.N.I.C •• fond Ministerul Artelor §i Informaţiilor. dosare 834/1947 şi 807/1949.

r 32 Oana ilie L1.b. Propaganda scrisă Propaganda scrisă se regăseşte în documente, broşuri, presă, evoluţia ei realizându-se atât la nivel calitativ, cât şi cantitativ. Impactul propagandei' scrise era dat de respectarea a doi factori: acurateţea ideologică şi modul de difuzare. Mai ales în cazul presei şi al broşurilor despre o problemă punctuală, difuzarea a reprezentat principala preocupare a propagandei comuniste. ° lucrare scrisă dacă ajunge la

destinatarul ei după ce nu mai este de actualitate nu mai are nici o valoare. Dacă broşurile şi în general cartea, presupuneau anumite coordonate intelectuale din partea receptorului. presa era mai uşor de răspândit şi vorbea pe înţelesul mulţimii. Gazeta de perete era obligatorie pentru toate întreprinderile, instituţiile, şcolile. Excepţie făceau doar şcolile de la sate cu număr mic de elevi şi cadre didactice. În plus "Organizaţiile de masă. AR.L.U.S., Crucea Roşie, comitetele de femei. comitetele de stradă şi de blocuri nu au dreptul să scoată gazete de perete"ll4. Cum gazetele de perete din cartiere n-au dat randamentul scontat s¬a renunţat şi la ele. ° gazetă bună era cea expusă în locuri frecventate şi ale cărei articole erau reactualizate periodic (minimum de două ori pe lună, cu schimbarea formatului pentru a nu interveni monotonia). Făceau obiectul gazetei de perete articolele scurte, scrise dteţ şi cu titluri concrete care să ateste "preocupările zilnice ale oamenilor muncii". dar şi portrete de fruntaşi, grafice, lozinci şi nu În ultimul rând texte satirice şi caricaturi; "critica şi satira folosite să fie vioaie. necruţătoare, usturătoare, Însă justă. fără să Jignească oamenii dnstiţi"SS, Puteau fi tipărite şi suplimente ale gazetei de perete În care să fie incluse: telegrame, oglinda zilei, calendarul păcii: calendarul fruntaşilor, sau texte umoristice. Presa a Jucat un rol enorm În istoria mişcării muncitoreşti. pentru că a fost privită de propagandă ca .arma cea mai ascuţită a clasei muncitoare, a poporului În lupta sa pentru o viaţă mai bună, pentru progres"S6. Pe aceeaşi linie, Vasile Luca declara În 1947, la închiderea cursurilor pentru corespondenţi că: "E sarcina ziariştilor comunişti de a pune toată energia, tot talentul şi puterea lor de muncă În slujba luptei Partidului Comunist"s7, Actul de la 23 august şi repunerea în drepturi a Constituţiei din 1923 au creat in sânul opiniei publice impresia că viaţa a revenit la normal Libertatea mult sperată Însă nu se aplica la fel pentru toţi în timp ce ziarele partidelor istorice erau boicotate prin toate mijloacele (cotă la hârtie. greve ale tipografilor, cenzurare, arestarea redactorilor sub diverse pretexte), presa comunistă era din ce În ce mai Înfloritoare. Anul 1945 Înregistrează o inflaţie de ziare centrale şi locale, ale organizaţiilor de masă, dar şi de foi volante şi gazete de stradă, toate puse in slujba minusculului partid comunist Nu se poate vorbi însă de diversitate, şi de surse alternative de informare, atâta timp cât toate preluau modelul .,5cânteii" şi directivele Secţiei de Propagandă şi Agitaţie. Imposibilitatea controlării informaţiilor care apăreau mal ales în presa locală, a dus însă la dispariţia graduală a acestora. Situaţia presei centrale. dar şi a celei locale, s-a aflat pe ordinea de zi în numeroase şedinţe ale Biroului Politic sau Secretariatului c.c. Chiar dacă erau strict controlate, ziarele mai aveau şi mid Scăpări, atât de

ordin ideologic, cât şi ca manieră de prezentare a unor subiecte arzătoare din •••••• Lecţii pentru agitatori. p.l07. "Ibidem, p.l08. •• 5 mai- ziua presei sovietice, in "Scânteia", 5 mal 1945. 87 Inchiderea cursurilor Şcolii Centrale de gazetari comuni,o, in "Scânteia". 11 august 1947.

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 33

punctul de vedere al noii conduceri. În primii ani după preluarea puterii de către comunişti, presa a fost .mer~u criticată pentru lipsa spiritului critic şi pentru maniera declamativă, burghezâ sau ~rea SIntetică de p~ezentare al subiectelor. Problema n-a fost pe deplin rezolvată, atâta vreme cât, In 1955. Leonte Răutu reproşa ziarelor centrale că s-a trecut dintr-o extremă în alta materialele critice depăşindu-le numeric pe celelalte. devenind astfel "arme ale duşmanilor" comunlsmuluiee, I I "Scânteia" propagandist colectiv ~păru~ pentru prima dată la Odessa in data de 15 august 1931, "Scânteia" - "Organul Comitetului Central al Partidului Comunist din România" -, cunoaşte până În 1940 o perioadă de cla~de.sti~tate. ~OtiV pentru care formatul, condiţiile grafice, apariţia, titulatura (supratitlul) sunt variabile, m funcţie de locul unde au fost tipărite şi de fondurile de care s-a dispus. Numai în 1932 ziarul este h~~rimat sub supratitlurile de: "Organ Central săptămânal al c.c. al P,C.dR.", "Organul C.c. al P,C.dR. , pentru ca în perioada premergătoare izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial să fi~ t1p~t ca "Organ Central bilunar al Partidului Comunist din Românla"S9. Din cauza ilegalităţii Partidului Comunist şi a conspirativităţii ziarului, în perioada 1931-1940 s-a aplicat tactica rotirii cadrelor, pentru ca cei implicaţi să nu se cunoască între ei şi să nu-l poată da în vileag pe ceilalţi în cazul în care ar fi fost prinşi de Siguranţă, Informaţiile referitoare la această perioadă sunt puţine şi de multe ori irelevante, regăsindu-se mai ales in. mem?rialistica celo~ implicaţi În procesul tipăririi şi distribuţiei -Scânteii" ilegale, sau în cadrul simpozioanelor orgaruzate ulterior, cu prilejul aniversării ziarului. Chiar dacă articolele nu e~u semnate, sau apăreau sub pseudonim. s-a putut stabili o componenţă aproximativă a colectivelor de redacţie din care au făcut parte Între 1931 şi 1935: N.D Cocea, Matei Socor, AI. S:UUa• G. ~a~vescu, George lvaşcu, Mihai Beniuc, Ion Vinea, toţi jurnalişti cu vederi de stânga, dar ŞI ~embn dm conducerea P.C.dR. - Lucreţiu Pătrăşcanu, Miron Constantinescu. Leonte Răutu, Gngore Preoteasa, Ştefan Fortş, Constanţa Crădun90. Impactul "Scânteii" ilegale a fost însă minim deoarece, alătnri de o difuzare defectuoasă, se adresa doar simpatizanţilor Ideilor comuniste (puţini ca număr în epocă) şi susţinea o serie de teze nepopulare.

în"ziU~ de ~o~ ~1 ~eptembrle 1944, apare primul număr al.,5cânteii" legale, ca "Organ al C.C. al P.c.R. , fimd tipant m formatul clasic pentru presă, 60 x 43 cm, la Imprimeriile "Curlerul" din sn:da .!.el~edere nr, 6. Până în 1951, când redacţia se mută în sediul creat special pentru ea, "Casa Scanteu , ziarul a fost machetat şi imprimat la Imprimeriile "CUrierul", cu o scurtă întrerupere, 23 septembrie-3 octombrie 1944, când a apărut la Institutul de Arte Grafice Eminescu s.A91. • Perioada de ~nce~ut a legalităţii poate fi privită ca perioada romantică a "Scânteii" , cei implicaţi m conceperea ŞI scnerea ziarului transformând redacţia în .03 doua lor casă", "Eu (Silviu Brucan, n.n.) şi cu Miron (Constantinescu, n.n.) dormeam pe podea şi ne acopereamcu pături, exact cum făceam în casele conspirative, după terminarea şedinţei de celulă ( ... ), Mâncare ni se aducea de la cantina partidului de trei ori pe zi, aveam ţigări şi reşouri să ne facem cafelele turceşti aşa că nu ne lipsea nimlc"92. • Redacţia ,,~cânteii". la 19 o~ombrie 1944, era alcătuită din: Miron Constantinescu (redactor şef), Pavel Chlrtoacă, Adler Dome, Heinrich Miintzer, Silviu Bruckner (Brucan), Simion Kohn, I I I I , , •• S.A.N.I.C .• fond ee - Cancelarie, dosar 24/ 1955, f.2 . •• AlIna Tudor, CltlIln Strat, Zial1ll.sc4nteia~ 1931-1946, in .,Arltivele Totalitarismului" nr 4/1997 p 207 •• Ibidem, p. 208. . .,.. ., Ibidem, p. 210 . '2 Silviu Brucan, Generaţia irositit Memorii. Editura Universul & Calistrat Hogaş, Bucureşti, 1992. p. 48.

r I I I I I • • • • • 34 Dana Ilie

Ruxandra Palade (reporter), Corbea (reporter), Victor Iliu (reporter fotografic), lulieta (corector), Sahighian (paginator), Mirescu şi lliescu (corectori)93. Din redacţia "scinteii" au mai tăcut parte în perioada de după 1944: Iosif Ardeleanu "care ştia mai bine ungureşte decât româneşte", Stela Moghioroş "care ştia mai bine ruseşte decât româneşte", Matei Socor "care ştia mai bine muzică decât gazetărie", Nestor Ignat, Ion Călugăru, Traian ŞelmaruCJ.4, proaspeţii absolvenţi: Nicolae Corbu, Tudor Olaru, .zamfir Brurnaru, Sergiu Fărcăşan, "corifeU": Sorin Toma, Gheorghe Zahariaş, Aurel Cleja, Gheorghe Gheorghiţă, Dumitru Leonte, Nicolae Enută, scriitorii: Ion Caraion, Miron Radu Paraschivescu, Mihnea Gheorghiu, Dumitru Corbu, Petre Dragoş, Dan Deşliu, Constantin Chiriţă9S, dar şi o serie de muncitori fruntaşi aduşi de Iosif Chişinevschi pentru a contrabalansa "compoziţia culturală". Cei din urmă când scriau "parcă loveau cu barosul", iar colegii erau obligaţi să le reformuleze articolele pentru a le face inteUgibile96. Aducerea în redacţiile ziarelor a unor oameni care n-aveau nici o legătură cu profesia de ziarist şi nici har pentru această meserie, a fost o practică frecventă în epocă şi nu a lovit numai în "Scânteia". "Când lucram la «Contemporanul» - îşi aminteşte Dumitru Popescu - s-a hotărât să se împrospăteze personalul, şi în acest scop ne-am pomenit cu un grup de ufediste, de profesie ... casnice. Deci, direct de la mătură?", Un rol important aveau să-I joace corespondenţii, instruiţi prin intermediul unor cursuri intensive. Erau selecţionaţi in funcţie de apartenenţa "de clasă" (accentul căzând pe muncitori), şi învăţaţi ce au spus Lenin şi Stalin despre rolul presei, despre presa sovietică, despre modul cum se scrie o notiţă, o informare, un articol, un foileton, despre felul in care trebuie să-şi organizeze materialul şi să ducă o campanie de presă98 . Ziarele erau antedatate (pentru a apărea la zi şi în provincie), puteau fi scoase şi trei ediţii pentru acelaşi număr, iar articolele erau în majoritatea lor comandate. Important era ca ele să nu aibă iz personal, ci să cuprindă pasaje, idei din literatura sovietică şi din cuvântările conducătorilor. După redactare, articolul era citit şi trecut prin furcile caudine ale cenzurii ziarului şi ulterior ale secţiilor abilitate ale Comitetului Central. Numărul de pagini al "Scânteia" a fost încă de la început de patru, inregistrându-se mici variaţiuni de 6, 8, 16 pagini pentru ediţiile apărute în zi de "sărbătoare" - congrese, conferinţe, 1 mal, 23 august, 7 noiembrie etc. Patru numere lunar aveau câte două pagini în plus, spaţiu folosit pentru a include articolele despre viaţa şi realizările oamenilor din U.R.S.s., grupate sub titlul generic de: "Prin ţara unde se clădeşte socialismul", rubrică transformată ulterior în "Din ţara socialismului".

Preţul a fost şi el fluctuant din cauza inflaţiei, de la 10 lei în 1944 la 5 000 lei în aprilie 1947, pentru ca după stablUzarea monetară să fie fixat la Slei. Tirajul era de 120 000 exemplare În 1944, 170000 în iunie 1945 (din care 70 000 numai în Bucureşti), 300000 în 1946 şi 420000 în 194799. Creşterea evidentă nu este un efect al calităţii ziarului (nici ca informaţie, nici ca mod de prezentare) sau al popularităţii acestuia, ci a fost generată de o serie de factori: sistemul de abonamente făcute prin intermediul organizaţiilor de partid, sindicatelor, sau voluntariat

Propaganda politid. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 35

(,,Asociaţla «Prietenii Scânteii»"), cenzurarea, suspendarea temporară şi interzicerea treptată a ziarelor opoziţiei, controlul cotelor la hârtie, instigarea sindicatelor tipografilor la boicotarea presei opoziţtet Redacţia era Împărţită în şase secţii, importanţa lor şi numărul de membri fiind date de valoarea propagandistică a subiectelor abordate: politică internă, politică externă, economie, viaţă de partid, propagandă, cultură. Secţia de politică internă se ocupa de evenimente şi forme ale activităţii politice în masă, cea de politică externă de dezvăluirea ,.racilelor" lumii capitaliste (după desfiinţarea ziarelor opoziţiei, ştirile externe devin pură propagandă pentru că nu mai pot fi în nici un fel controlate de cei ce le citesc), iar cea de economie de ,.măreţele realizări" din agricultură şi industrie. Viaţa de partid, rubrică introdusă în 1951, după modelul .Pravda" aborda subiecte privind activitatea organizaţiilor de partid din teritoriu, secţia de propagandă oferea o serie de sugestii şi indicaţii despre felul cum agitatorii şi propagandiştii trebuie să-şi facă meseria, în timp ce secţia de cultură promova scriitorii ce susţineau regimul, dar şi clasicii din ţările de democraţie populară, făcea recenzii la ultimele apariţii editoriale (doar cele care corespundeau noilor cerinţe ale realismului socialist) şi polemiza cu ,.scriitorii burghezi". Pentru că regimul, încă din 1945, spunea că "Scânteia" nu este un organ oarecare, ci .purtătorul de cuvânt al C.C."100, presei, în general, şi "scânteii", în mod special, i se va acorda o atenţie sporită pentru că, prin intermediul ei, Partidul îşi făcea cunoscută linia politică şi o introducea în conştiinţa maselor. Rolul de propagandist colectiv a fost conştientizat şi el de comunişti, încă de la preluarea puterii, motiv pentru care au existat numeroase discuţii pe marginea redactării ziarului. Cei cu experienţă, şcoliţi în u.R.S.s., doreau să transforme "Scânteia" in .Pravda României", calchiind un model sovietic pe care il considerau viabil şi repetau cu fiecare ocazie (conferinţă, congres, miting, adunare de partid) celebra definiţie a presei pe care o dăduse Lenin101 În lucrarea Ce-i de făcut?: "un ziar nu e numai un agltator şi propagandist, d un organizator colectiv, deci el are trei roluri: de agitator, de propagandist, de organizator"102.

Ca agitator, ziarul avea rolul de a mobiliza masele, de a le antrena în viaţa politică şi socială, ca propagandist trebuia să lămurească linia politică a partidului, să popularizeze U.R.S.S.-ul, iar ca organizator să arate Cum se fac diferite acţiuni în sindicate, întreprinderi, organizaţii de partid. ,.Ziarul nostru nu trebuie să fie numai un ziar de Partid, care să lămurească numai cadrele noastre, ci unul de masă, care să se adreseze tuturor categoriilor sociale. ( ... ) În afară de problemele politice, de viaţă sindicală, de viaţă ţărănească, să cuprindă toate ştirile care interesează pe omul de rând, pe omul de pe stradă - acesta este un ziar complet"103. Ca mod de redactare era propusă discutarea numărului precedent, În fiecare dimineaţă, pentru a-i corecta eventualele greşeli şi omisiuni, după care urma a fi redactat planul ziarului, a fi ales subiectul articolului de fond şi a altor două articole cu impact asupra cititorului. "Trebuie să căutăm ca ziarul să apară cât mai plăcut şi cât mai artistic. Dacă nu facem asta, cetitorii nu vor veni •• UN.I.C. fond C.C. - Secţia PrapagandiJ şi A,gitaţie, dosar 41/1944 . .•• Silviu Brucan, op. cit, pp, 49-50. os Alina Tudor, Cătălin Stat. art cit, p. 213 •• Silviu Brucan, op. cit, p. 50. 97 Dumitru Popescu. Am fost şi cioplitor de himere. Editura Expres, 1993, p, 52. •• Gheorghe 8uzatu, Rllzboiul mondial din 1939-1945, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Buropeană, laşi, 1995, p, 115. •• Alina Tudor, Cătălin Stat, arte/t. p. 211. Intr-un raport de activitate privitor la evoluţia tirajululziarului "Scânteia", din 1948, sunt vehiculate alte cifre privind tirajul z1aro1ul: 1945 - 36 000 exemplare, Ianuarie 1946 - 183 000 exemplare, ianuarie 1947 - 226000 exemplare, ianuarie 1948 - 400 000 exemplare, iunie 1948 - 498 000 exemplare (S.A.N.LC., fond C.C. - Secţia PrapagandiJ ş1 A,gitaţie, dosar 9/1948, r. 126). lOD S.A.N.I.C., fond C.c. - Cancelarie, dosar 61/ 1945, f.23. 101 Tot Lenin susţinea că rolul unui jurnalist era de-ai ajuta pe "participanţii direcţi al mIşdlrli şi pe eroii proletari • acolo pe terenul de acţiune, să scrie In aşa fel Incât să contribuie la lărgirea mişcării, la lărgirea conştientă a mijloacelor şi metodelor de luptă", In timp ce Stalin II completa. spunând că presa este "singura armă cu ajutorul căreia Partidul vorbeşte In fiecare zi şi In fiecare ceas cu clasa muncitoare in limba sa proprie, In limba necesară muncltorlmll". (vezi "Scânteia" din 22 septembrie 1947). 102 S.A.N.I.C.. fond CC. - Cancelarie, dosar 61/1945. f.128. 103 S.A.N.I.C. fond Ce. - Cancelarie, dosar 4/1945, f. 91.

r 36 Oana ilie

la noi, chiar dacă ziarul nostru ar fi cel mai just din punct de vedere politic, deci secretarul de redacţie trebuie să dea o literă cât mai variată, să găsească clişeele pe care să le pună în ziar"I04. Editorialul reprezintă articolul cel mai important dintr-un ziar, motiv pentru care "după ce era aprobat de conducerea ziarului mergea în mod obligatoriu la secţie, la C.C., pentru a fi sfinţit cu aghiazmă. De aceea, de regulă, era scris cu o zi înainte"10S . ..în redacţie, numai cinci sau şase ziarişti se bucurau de onoarea de a scrie articolele de fond, deşi nu atât potrivit talentelor profesionale, cât spiJitului lor de partid combativ şi necruţător, implicit al originii lor sociale muncitoreşti"I06. "După fiecare congres de partid întocmeam o listă cu 30 de teme alese din Raportul C.C al P.c.R., ţinut de Gheorghiu-Dej, apoi de N. Ceauşescu, pe care o trimiteam la Secţia de Propagandă pentru aprobare şi în felul acesta scăpam de grija tematicii articolelor de fond pe o lună. Numai evenimentele extraordinare, interne sau internaţionale, întrerupeau pentru o zi sau două acest ritual cazon"107. Celelalte articole pot fi grupate în notiţe, cronici, reportaje, informaţii, articole pur propagan¬distice. Cele în care sunt făcute descrieri pitoreşti (mai ales pentru prezentarea realizărilor regimului sau măreţiei U.R.5.S.-ului) introduc, alături de autor, o serie de personaje cu care acesta intră Într-un dialog familiar, încercând să manipuleze cititorul prin omisiune, diversiune sau exagerare. "Oamenii s-au aşezat pe iarbă în grădina sediului gospodăriei, iar un agitator a citit Hotărârea, la lumina unui felinar ( ... ). «- Asta trebuie să fie prima noastră grijă, să ne achităm datoria faţă de stat, spune Petre T. Neaga» ( ... ). - Noi am obţinut o recoltă bogată, intră în vorbă Ion N. Ivan, Şi asta cui se datoreşte? ( ... )>>"108. Pe principiul .repetitia est mater studiorum" anumite sintagme şi idei sunt reluate mereu pentru a inocula cititorului "claritatea invincibilă a ideii, autoritatea ei suverană"109. (ex: "Partidul m-a învăţat ( ... ). Tovarăşi mă simt dator să mulţumesc Partidului pentru Învăţătura pe care mi-a dat-o ( ... )"110.) Un articol nu descrie, nu comunică ceva, d doar transformă mesajul în imbolduri şi ordine: "Folosiţi din plin timpul prielnic şi toate mijloacele pentru a asigura la timp lucrările de întreţinere a culturilor de floarea soarelut] ... ). Predând cotele către stat, asiguraţi hrana poporului muncitor ( ... ). Vegheaţi cu străşnicie şi demascaţi fără cruţare orice uneltire a duşmanului de clasă ( ... )"111. Chiar şi articolele propagandistice nu descriu efectiv cum are loc o şedinţă Într-o organizaţie de partid sau cum îşi desfăşoară activitatea un bun agitator, ci sugerează cum ar trebui să se facă aceste lucruri, În scopul îndoctrlnărll cititorilor. Aceste tehnici propagandistice şi modul efectiv de a scrie ziarul se păstrează până la Începutul deceniului şapte, Dumitru Popescu notând în memoriile sale că "în vremea aceea

se implantase din afară, de la sovietici, mania articolelor de propagandă. Demonstraţie pedagogică greoaie, lndlgestă, lipsită de persuasiune, rece, fără trimiteri la om, la viaţă, la fapte ( ... ) la literatură, la arte"ll2. 104 Ibidem, f. 93. 105 Silviu Brucan, op. cit: p, 52 106 Ibidem, p. 51 107 Ibidem, p. 52. IDO .Scânteia•, 17 septembrie 1950. 109 Francoise Thom, op. cit: p, 102. 110 .Scânteia•, 24 iulie 1952. 111 .Scânteia", 21 septembrie 1950. 112 Dumitru Popescu, op. cit, p, 68.

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 37

Modul de redactare a "Scânteii" în ianuarie 1945, la prima Conferinţă naţională de propagandă a P.C.R., s-a oferit celor din teritoriu un model de redactare a presei comuniste. Multe din Ideile vehiculate de "tovarăşul Ilie Zaharia" se vor regăsi, Într-o formă îmbunătăţită, în "Scânteia" perioadei analizate, şi chiar mai târziu. Titlurile articolelor se cer a fi alese cu grijă, nid prea generale pentru că nu-l atrag pe cititor, nici prea exacte. "Titlul trebuie să fie în jurul articolului, să nu dea tot, dar nici să nu fie străin de cuprinsul articolului"113. Stilul trebuie să fie clar, fără fraze Încurcate, intelectualizate, limpede, fraza scurtă, concisă şi personalău-, Punerea în practică a teoriei a adus Însă unele modificări pornlndu-se de la evaluarea (contra)productivităţii manierei de abordare a subiectului . .k trebuie să învăţăm de la Lenin, după cum scria el. Pentru ca să fad un articol bun trebuie să ştii ce vrei. Trebuie să-ţi faci o teză, să-ţi fixezi un plan, să-ţi faci punctele principale"lls. Apoi se trecea Într-o nouă fază: citirea În comun, comentarea lui şi confirmarea. Demn de remarcat este că sfaturile (când nu se exagerează. oferindu-se Lenin ca unic model) sunt extrem de pertinente şi la ora actuală (ex: ,.Yntr-un articol nu trebuie să băgăm tot ce ştim"116 etc.). Reportajele au un alt tipar: fraze scurte care să surprindă exact caracteristica de bază a faptului ales pentru a face subiectul reportaj ului, fără descrieri, fără generalităţi, cât mai concret posibil. Apoi trebuie să fie uşor de citit, prin stil, fragmentare cu subtitluri "potrivite, atrăgătoare"117, iar titlul trebuie să fie "o propoziţiune cu subiect şi predicat"118. Pentru articolele polemice se sugerează să se evite constructele tip "jos cu el" şi să se caute argumente care le susţin ipotezele. Tot legată de modul de redactare a unui ziar este şi intervenţia lui lvaşcu. Cei prezenţi la Conferinţă sunt învăţaţi cu această ocazie cum trebuie paginat ziarul, pentru a capta atenţia potenţialului dtitor. Informaţia nu trebuie expusă sec, d puţin romanţat, pentru a-l prinde pe cititor (mai ales când subiectul articolului este o biografie). Dacă

există ilustraţii şi acestea trebuie aşezate în pagină după anumite reguli. "Clişeele să nu se taie, adică să nu fie alăturate pe două coloane, să nu se atingă la colţuri şi nld articolele să nu se atingă, adică să nu fie două titluri unul lângă altul, în acelaşi rând"119. Presa nu infonnează, ci formează, educă Trebuie pornit de la premisa că nimic nu este întâmplător, că orice mică notiţă este bine gândită şi discutată, iar spaţiul alocat ei în ziar cel mai bun posibil. Pe durata unui an calendaristic, ziarele cuprind mai multe ddurl de articole, reportaje şi note informative. Este uşor de observat că agricultura este capul de afiş, dar încet-Încet şi industria îşi capătă locul ei, beneficiind de cicluri de note precum: Din Republica Populară Roml1nl1 sau De pe şantierele patriei noastre. Chiar dacă ziarul este scris pentru a fi citit de fiecare om in parte, redactorul articolelor se adresează unei mulţimi nu individului. Citirea În colectiva .Scânteil" a dus la apariţia fenomenului psihologic de contagiune mentală, individul jertfindu-şi interesele în favoarea interesului colectiv, fiind mai uşor de sugestionat, mai mobil în gândire şi în mare măsură condus de inconştient Din 113 S.A.N.J.c., fond CC. - Cancelarie, dosar 4/1945. f.93. 114 Ibidem, î. 94. 115 Ibidem. 116 Ibidem, f. 95. It, Ibidem. 1t8 lbtdem, f.96. It. Ibidem, f. 97. • • • • • • •

I I I I I I I I I I I I I

38 Oana Ilie

Propaganda politică. Tipologf şi arii de manifestare. (1945-1958) 39

În chestiunea Basarabiei se cerea propagandiştilor să spună ci problema este soluţionată atâta timp cât În 1940 a fost organizat acolo un plebiscit prin care populaţia a votat pentru realipirea ei la Uniunea Sovietică, şi să nu se avânte În discuţii istorice pe seama Basarabiei. Un an mai târziu, la Împlinirea a trei de ani de apariţie în legalitate a ziarului, Iosif Chişinevschi semna articolul de fond În care era făcut pe de o parte un bilanţ al activităţii .,scânteii" ("crainic al efortului războiului eliberator", .armă necruţătoare Împotriva sabotorilor războiului şi a trădătorilor Maniu - Brătianu - Rădescu şi compania. cocoţaţi la cârma ţării", ,.luminează drumul redresării economice" .,rol de prim rang în lupta pentru victoria B.P.D. ", "combate ideologia burghezo-reacţlonară", "combate tot ce e putred şi dăunător ţării şi poporului în cultură, artă şi ştiinţă" etc.), iar de cealaltă parte se reitera ideea ci • .Seânteta" a devenit "un adevărat organizator, propagandist şi Îndrumător al maselor populare"123. În aceeaşi lună cu apariţia numărului 1 000, s-a desfăşurat şi Conferinţa pe ţară a Asociaţiei prietenii "Scânteii", fiind alese Comitetul Central [alcătuit din: Chivu Stoica - preşedinte. Miron Constantinescu, Mihail sadoveanu, prof. Traian Săvulescu, Constantin Daicoviciu, ing. Nicolae Porfîri, prof. Carnil Ressu, Hortensia Papadat-Bengeseu, prof. Alexandru Rosetti. zaharia Stancu, Sorin Toma, Maria Radnev, Ing. J. Berman, arh, Horia Maicu, comandor Tudor Nicolae, Eugen Frunză ş.a.) şi Comitetul Operativ al ziarului (compus din Constantin Daicoviciu, zaharia Stancu, M. Hâncu, J. Berman, Eugen Frunză, Balint, Cerbu Marcu, Maria Radnev)124. Cu toate acestea, în 1948 tot mai erau identificate o serie de lipsuri ideologice la "Scânteia": propagarea teorie marxist-leniniste era înci slabă. nu mobiliza suficient poporul împotriva clasei exploatatoare, nu dădea suficientă atenţie tineretului, populariza prea puţin constituirea statului sovietic şi a partidului bolşevic, dar şi de formă (corectură slabă, articole compromise din această cauză - spre exemplu. în .,scânteia" din 8 martie 1948 apărea sintagma "România a refuzat relaţii telegrafice cu Albania". Corect era a realizat)12S. În concluzie, ..5cântela" nu avea Înci un caracter pronunţat al unui ziar de partid, dar se dorea de la ea să devină126 "nu numai mobihzatorul, conducătorul maselor, şi in mare măsură organizatorul maselor, în infinit mai mare măsură propagandistul învăţăturii marxist-leniniste, şi Într-o măsură Infinit mai mare să arate faţa partidului nostru, să cheme masele la vigilenţă impotriva duşmanilor de clasă, să demaşte fără cruţare manifestările duşmănoase, să ducă o luptă energică impotriva

Influenţei ideologiei duşmănoase, împotriva oportuniştilor în ideologie şi cultură"127. Critici la adresa "Scânteii" n-au formulat doar liderii comunişti din România, ci şi sovieticil. În 1948, Kojevnicov. unul dintre invitaţii la Congresul A.R.L.U.s., remarca lipsa de orientare a ziarului (din cauza slabei legături cu Biroul Organizatoric al C.c.). lipsa unei reţele de colaboratori, numărul scăzut de articole de propagandă ideologică, dar şi de articole în care să fie prezentată transmiterea experienţei practice in munci, calitatea îndolelnlcă a paginii de politici externă128. Pentru remedierea problemelor, Kojevnicov cerea întocmirea de planuri editoriale pentru trei luni, aprobate de e.e., mai multe articole despre cât de rău o duc capitaliştii, cooptarea scriitorilor cunoscuţi În redacţie şi, mai mult decât orice, să nu se mai copieze "Pravda", ci doar să-i fie urmat modelul. "Ziarul trebuie să fie un asemenea propagandist al celor mai bune experienţe în această cauză articolele care abuzează de exagerări. repetiţii, fără a demonstra raţional teoria expusă. au o mai mare putere de manipulare a cititorului. Psihologic s-a determinat ci forţa unui cuvânt este dată de imaginile pe care el le evocă, fiind total Independentă de semnificaţia lui reală120, că afirmaţia pură şi simplă, lipsită de orice raţionament are mai multă autoritate şi ci influenţa ei creşte cu cât este mai mult repetată, formându-se in final curente de opinie. "Scânteia" debuta pe prima pagină cu articolul de fond, în stânga sus, semnat ocazional, articol cu titlu mobilizator (Cdt mai multe bunuri de larg consum, invăţăm din experienţa sovietică) şi încheiat de fiecare dată cu o lozincă, sau o sintagmă ce îndeamnă la acţiune. În partea dreaptă erau inserate subiectele relevante pentru acea zi, Iar central erau paginate articolele cu temă economică, socială, politică, subsumabile unui ciclu: Strdngerea recoltei la timp şi fără pierderi, cauza întregului popor, in fntdmpinarea primului nostru plan cincinal etc. Pagina a doua era consacrată vieţii sociale. culturii şi sportului, cea de-a treia vieţii de partid, iar ultima politicii externe. Alături de evenimentele clasice, care se aniversau in fiecare an, sau de cele ciclice (legate mai ales de agricultură). "Scânteia" abordează şi o serie de probleme şi evenimente de importanţă capitală pentru noul regim. Anii electorali erau marcaţi prin inde¬lungate campanii de presă privind votarea, modul efectiv de desfăşurare a acesteia, prezentarea candidaţilor (fotografii, scurte biografii. interviuri). scrisori de încurajare şi de susţinere a acestora, demonstraţii de simpatie a populaţiei. Noile constituţii erau Însoţite la rândullor de o puternici propagandă mergând de la publicarea proiectului. până la ,.discutarea" lui in fiecare organizaţie de partid, opiniile oamenilor politici faţă de text, dar şi ale omului simplu (toate pozitive, e o condiţie sine qua non), adezlunl, manifestări de simpatie.

Procesele politice, cu excepţia celor În care sunt implicaţi lideri ai partidului comunist, au fost intens mediatizate şi însoţite de campanii agresive de blamare a acuzatilor, dar şi de stabilire a conexiunilor (chiar dacă nu erau reale) cu "duşmanul" - partidele istorice, statele occidentale, Vaticanul etc. Un loc aparte îl ocupau aniversările. Mal puţin 1 mai. care nu era o sărbătoare numai a regimului comunist, însă 23 august şi 7 noiembrie beneficiau de puternice acţiuni propagandistice ce debutau cu cel puţin o lună inainte de eveniment În acea perioadă, totul (depăşiri de normă, economii, invenţii, descoperiri) se făcea în cinstea lui 23 august sau 7 noiembrie. Sărbătoarea sovietică era încadrată chiar intr-o acţiune mai complexă: "Luna prieteniei româno-sovietice" când se organlzau expoziţii, vizite documentare, concerte şi erau editate cărţi cu şi despre U.R.s.s. "Scânteia" găsea ceva de sărbătorit sau de comemorat în fiecare zi: ziua aviaţiei. ziua metalurglstului, ziua tineretului. aniversările democraţiilor prietene etc. Pe de altă parte, sărbătorile tradiţionale ale poporului (Crăciunu1, Sfinţii Creştini) erau trecute în anonimat Pentru a abate atenţia populaţiei de la marile sărbători religioase, propaganda a creat noi sărbători laice, bine mediatizate care se suprapun, Luna cadourilor cu Crădunul, Ziua de Anul Nou cu Sfântul Vasile121. În vara anului 1946 a avut loc prima conferinţă pe ţară cu privire la activitatea presei122, cu scopul declarat de a stabili sarcinile presei În campania electorală. De fapt toate discuţiile purtate nu au făcut altceva decât să indice temele care să apară in ziare (Platforma Program, forţele care alcătuiesc B.P.D.-ul, demascarea opoziţiei etc.) şi cum să fie tratate anumite subiecte. De exemplu. 1» "Scânteia", 22 septembrie 1947. 12< .Scânteia",14 decembrie 1947. U5 s.A.NJ.c.. fond CC. - Secţia Propaganda şi Agitaţie, dosar 9/ 1948. f. 129. 126 Care este adev.1rul7 Cu un an inainte se menţiona că .Scântela" a devenit organizator, propagandist, indnunător al maselor, Iar acum toate aceste caracteristid se transformaseră fn deziderat IZ? S.A.N.I.C.. fond Ce. - Secţia Propaganda şi Agitaţie, dosar 9/ 1948, f. 130-131. 128 S.A.NJ.C., fond Ce. - Cancelarie, dosar 54/ 1948, f. 14. "a Goustave Le Bon, op. cit, pp. 57•70. passlm, 121 Cătălin Strat, Tehnici de propaganda comunistIJ fn România. 1945-1960. în • .Arhivele Totalitarismului", nr, 1¬2/1999, p. 227. 122 Vezi SA.N.te.. food CC. - Cancelarie, dosar 43/1946.

N.40 Oana Ilie

Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 41

din S.U.A. şi Marea Britanie, planurile lor de război, contradicţiile interne în lagărul imperialist. modul de viaţă american, cu accentul pus pe exploatarea omului, mizeria în care trăiesc oamenii muncit, represiunile din colonii), "Lupta împotriva lui Tito"13S, "Creşterea frontului organizaţillor de partizani ai păcii şi lupta maselor populare din ţările capitaliste pentru pace", "Lupta pentru construirea soctalismulul" (prin popularizarea industrializărtt, întrecerilor socialiste, planului dndnal etc], "Lupta pentru o recoltă îmbelşugată" şi "Transformarea socialistă a agriculturii". Fiecare dintre aceste teme era ilustrată prin editoriale, articole, reportaje, note, foiletoane, notiţe, ştiri, portrete, caricaturi. De exemplu, in ciclul "Lupta pentru construirea socialismului" au fost publicate 85 de articole de fond, 100 de articole scrise de miniştri şi membri al guvernului, directori de întreprinderi sau muncitori, la care s-au adăugat numeroase corespondenţe.

Pe parcursul anului 1950 la "Scânteia" au fost organizate 69 de consfătuiri cu corespondenţii, la care au participat 7 652 persoane. Lunar la redacţie soseau peste 4 500 de scrisori de la corespondenţii voluntari (în tot anul au primit 54 756 scrisori) 136. O mare parte dintre problemele sesizate de cei din teritoriu au fost anchetate, iar rezultatul publicat în ziar.

Conform obiceiului epocii, raportul de activitate al "Scânteii" avea două părţi bine definite: realizări şi lipsuri. În cea de-a doua parte, raportorul, în numele ziarului, işi făcea autocritica menţionând că "Scânteia" se făcea vinovată de lipsa unor planuri sistematice, de o popularizare mai slabă a democraţiilor estice şi a Chinei, de Insuficienţă în demascarea duşmanilor [lmperialismul, ideologia social democraţiei, Tito etc.), de lipsă de vigilenţă, de calitatea îndoielnică a unor materiale etc. Articolele despre lupta de clasă nu au fost suflctente. la fel şi cele cu subiect economic (Canalul, hidrocentralele) sau cultural. "În general trebuie subliniat că «Scânteia» încă nu cultivă destul in oamenii muncii ura impotriva exploatatorilor" şi nici nu şi-a indeplinit rolul de agitator şi propagandist pentru folosirea criticii şi autocritidl137.

Nid la capitolul estetic "Scânteia" nu stătea mai bine: "Ziarul apare în condiţii grafice proaste, cu textul palid şi clişee îmbâcsite, adesea de nerecunoscut'Pe. Problemele ziarului erau generate şi de numărul mic de ziarişti şi corespondenţi. De aceea, Biroul Politic a cerut ca Secretariatul e.e. să aprobe un regulament de funcţionare pentru corespondenţi (se dorea a se evita imixtiunea judeţenelor Între

corespondent şi ziar) şi să se completeze redacţia cu ziarişti din rândul clasei muncitoare.

Soarta "scânteii" a făcut şi obiectul unei hotărâri a Biroului Politic prin care i se cerea expres să propage în fiecare zi ideologia Internaţionalismulul proletar, dragostea pentru U.R.S.s., prietenia cu democraţiile populare, solidaritatea cu luptătorii pentru pace, să combată manifestările naţionaliste sau şovine şi să lupte pentru ridicarea vigilenţei maselor139. În anul 1949 tirajul "scânteia" a ajuns la 650 000 exemplare/ zilnic, iar duminica şi de sărbători la 700 000 exemplare140. Cu toate acestea, în 3 500 de comune şi sate din cele 134000 existente in România, ziarul ajungea foarte greu, Iar in unele judeţe nid măcar câte un exemplar În zona rurală

Creşterea forţată a tirajului, hârtia şi cerneala de slabă calitate, dar mai ales lipsa unui spaţiu adecvat tipăririi (din cauza formatului, "Scânteia" putea fi lmprimată doar la "Scrisul Liber" şi pe una din rotativele de la "Universul" - ambele vechi de 13-14 ani) au dus la creşterea vitezei de rotaţie (cu 60% peste cea normală) şi la scăderea calităţii formale a ziarului. producţie din România"129, spunea .spedaltstul" sovietic. nemulţumit că tocmai articolele despre eroii muncii care-şi împărtăşesc experienţele lipsesc cu desăvârşire.

În anul 1949, Comitetul Central a emis o serie de instrucţiuni pentru aniversarea a cinci ani de la apariţia legală a .Scânteli", Se cerea ca Întreaga manifestaţie să se desfăşoare pe linia trasată de hotărârea Biroului Politic al C.e. privind construirea "Casei Scânteil", accentuându-se grija guvernului sovietic şi personal a lui Stalin faţă de nevoile culturale ale poporului. De fapt întreaga manifestaţie nu era altceva decât un nou prilej pentru "întărirea dragostei" masei muncitorilor faţă de Comitetul Central şi faţă de Partid130. În vederea aniversării urmau a fi constituite comisii care să organizeze, pe 21 septembrie. serbări populare cu echipe artistice, să pavoazeze oraşele cu portrete ale clasicilor marxismului, ale secretarilor Comitetului Central şi cu drapele.

Chiar dacă in Bucureşti comuniştii susţin că au participat aproape 500 000 de oameni şi au fost construite 19 scene pe care au urcat cca 25 000 artişti grupaţi în 140 de echipe culturale din întreprinderi, dar şi artişti profesionişti, fiind vândute 400 000 de bilete şi strânsă în urma chetei suma de 1 500 000 lei, lipsurile au fost numeroase. Din cauza existenţei a două comisii de organizare a manifestaţiilor, una la "Scânteia", cealaltă la partid, s-a Înregistrat o uşoară dezorganizare. Unele instituţii au folosit "metode nejuste" (un eufemism pentru impunere) de difuzare a biletelor. La Sfatul Popular, oamenii veniţi

pentru diverse acte erau .convinşi" să cumpere şi bilete pentru aniversarea "Scânteii". Aceeaşi situaţie s-a inregistrat şi la unele magazine, C.F.R., P.T.T., la Sodetatea de electricitate Electrica131. Alte probleme au apărut din funcţionarea defectuoasă a megafoanelor, precaritatea unor programe artistice, lipsa pachetelor cu hrană pentru toţi cei implicaţi în organizare, dar şi din cauza rigidităţii Miliţiei şi Securităţii care au îngreunat circulaţia autovehiculelor cu artişti.

Lipsa de organizare s-a făcut reslmţftă şi în ţară. La Hunedoara, din cauză că au existat două comisii însărcinate cu pregătirea sărbătorii (P.N.P. şi U.P.M.) au fost organizate două serbărt, una în limba română şi una iri limba maghiară132, iar la laşi au fost prezenţi mai mulţi partidpanţi din cadrul Securităţii şi Miliţie decât civili, ducând la "oarecare teamă". La Braşov, sărbătoarea a fost organizată la 9 km de oraş, dar n-au existat suficiente mijloace de transport, În alte judeţe n-au fost vândute toate biletele, drept pentru care organizatorii le-au impus muncitorilor, băgându-le direct in plicurile cu salarii. "Reacţiunea s-a manifestat sub diverse forme, insă mai puţin intens decât la 23 august"133 (ex: "chiaburil" dintr-o comună din Sălaj I-au îmbătat pe artişti şi astfel programul n-a mai avut loc, in Dolj au fost desenate zvastici pe garduri, sectanţii dintr-un sat din Hunedoara au ţinut întrunire religioasă în acelaşi timp cu aniversarea "scânteii", iar la Vinerea de Jos, jud Făgăraş, unul dintre artişti a recitat o poezie anti regim).

Raportul de activitate al"scânteii", prezentat de Sorin Toma la şedinţa Biroului Politic din 26 ianuarie 1951, este una dintre cele mal complete surse despre activitatea concretă a ziarului, cu plusurile şi minusurile inerente. Aflăm astfel că În 1950134, materialele publicate În "Scânteia" au fost grupate în mai multe cicluri: "Educaţia internaţionalistă, patriotică, antiimperialistă a maselor" (baza o constituiau subiectele despre U.R.S.S. şi prietenia dintre sovietid şi români), "Acţiuni de demascare a agresorilor imperialişti americano-englezi" (articole despre înarmarea 129 Ibidem, f. 18. 130 SAN.I.C .• fond ce - Se{;ţfa PropagandlJ şi Agitaţie, dosar 43/1949, f.l. 131 Ibidem, f.2. 132 Ibidem, f. 3. 133 Ibidem. f. 6. 134 In 1950 a fost numit ca redactor şef Neslllr Ignat, în timp ce Traian Şelmaru, fost redactor responsabil adiunct, a fost promovat ca secretar al Uniunii Scrtiterilor, (SAN.I.C., fond C.C - Secţia PropagandlJ şi Agitaţie, dosar 95/1950. f.23). 135 A fost creat chiar un resort special care să se ocupe de acest segment.

13' Cifrele sunt cele raportate de Sorin Toma. Vezi SAN.I.C .• fond ce - Cancelarie, dosar 7/1951, î, 52-53. 137 SAN.I.C .• fond Ce. - Cancelarie. dosar 7/1951. f. 60. 138 Ibidem, f. 67. 139 Ibidem. f.72- 140 SAN.I.C., fond Ce. -: Secţia PropagandlJ şi Agitaţie, dosar 71/1949, f. 3.

I 42 Oana Ilie În plus, Biroul Politic a obligat redacţia «Scânteii» să Întărească activitatea ziarului in domeniul propagandei marxism-leninismulai, să publice regulat articole teoretice, răspunsuri la întrebările cititorilor, consultaţii pentru cei ce studiază operele clasicilor marxism-lenmlsmulul, acordând o atenţie deosebită recenziilor lucrărilor lui Lenin şi Stalin ce apar în traducere română. În acest scop redacţia va grupa În jurul său un activ larg de .propagandtşn calificaţi"Hl. La aceste cerinţe se adăuga necesitatea ca "fiecare material ce apare in gazetă, de la articolul de fond până la ultima informaţie, să fie pătruns de o înaltă principialitate, de spirit de partid, de intransigenţă faţă de duşman"14Z. în ceea ce priveşte modul de organizare al ziarului s-a hotărât: creşterea numărului corespondenţilor (câte unul pentru fiecare regiune), incadrarea lor În nomenclatura C.c. şi completarea redacţiei cu personal calificat Liderii comunişti nu s-au sfiit să arate cu degetul toate lipsurile "Scânteii" şi implicit să recunoască unele probleme ale sistemului comunist. mai ales că ştiau că discuţiile lor nu vor fi făcute publice. Al. Moghioroş considera că principala cauză a scăderilor ziarului o reprezintă compoziţia socială şi şcoala puţină a ziariştilor şi corespondenţi lor. Toate acestea au dus de nenumărate ori la apariţia unor articole în contratimp: "apare (sic!) În "Scânteia" articole de laudă a minerilor din Valea Jiului care răstoarnă lumea, tocmai atunci când munca administrativă şi de partid mergea cel mai greu", sau articole despre realizarea planului inainte de termen la Hunedoara când se ştia că acolo "domneşte alcoollsrnul", şi "e o descompunere morală"143. Din cauza neverificării sesizărUor din teritoriu au apărut articole pline de minciuni. "Un tov. a fost demascat, ca apoi să se descopere că nu-l vinovat Omul era la marginea sinuciderii"144. Şt Voitec era nemulţumit de faptul că articolele ideologice erau rare, iar conţinutul ziarului amintea uneori de presa interbelică: "Duminica se face o frumoasă pagină literară. scoate din praf pe Caragiale, publică un roman al unui tânăr scriitor şi cu asta gata. În loc de acesta, n-ar fi mai bine o pagină de ideologie şi de probleme teoretice sau practice privind comerţul, cooperaţia, agricultura?"145. Se ajunge până într-acolo încât Leonte Răutu îi reproşează "Scânteii" tonul optimist in

prezentarea unor subiecte: "în 1946 a apărut un articol «Un Crăciun fericit» •. O astfel de atitudine mai persistă şi acum, această tendinţă de optimism cazon. Crede că în acest fel convinge masele"l46. Ca de fiecare dată, ultima replică, şi implicit concluzia şedinţei, îi aparţine lui Gheorghiu-Dej care conchidea: rolul "scânteii" este de ..a vedea realitatea, a descoperi cauza greutăţllor şi lipsurilor", şi mai ales de ..a face aceasta combativ, mobilizator, fără a da apă la moara duşmanulur'w, Problemele ziarului nu au fost Însă remediate în sensul dorit de autorităţi, aşa că, prezenţi în 1955 la o şedinţă de Secretariat unde era discutat raportul de activitate al.Scânteil" pe perioada 1 decembrie 1954 - 15 martie 1955, Silviu Brucan, Nestor lgnat, M. Corbea, Ion Cumpănaşu, Ion Gălătescu, Aurel Cleja, Gh. Călinescu, N. Bivolu, Ada Gregorian Petrescu, Ion Fântânaru, N. Eunuţăl48 au fost din nou aspru criticaţi pentru neajunsurile înregistrate de ziar: analiza I I I I I I I I I I - '41 Ibidem, f. 75. ,., Ibidem, f. 76. •"3 Ibidem, f. 27. '''Ibidem. 145 Ibidem, f. 29. '46 Ibidem, f.30. "7 Ibidem, f. 36- '48 Din redacţia "Scânteii" mai făceau parte şi: Gh. Cristea (subşef la Secţia de schiţă şi foiletoane), Aurel Cernea (subşef la Secţia internaţională), Al. Câmpeanu (corespondent la Moscova). Sidy Toma (colaborator literar), Ioan Herţig (subşef la Secţia agrară), Petre Ştefan (colaborator literar la Secţia reţeaua locală). Luţa Suzi (secretar tehnic şef), in SAN.I.C" Fond c.e - Cancelarie. dosar 35/1955, f. 29.

Propaganda politica. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 43

insuficientă a lipsurilor şi a cauzelor care le generează, netratarea unor subiecte de maximă importanţă (creşterea productivităţii muncii, reducerea preţurilor de cost) şi slaba preocupare în atragerea ţărănimii pe .făgaşul sodaltsmulur'ie, Nu doar fondul articolelor îi nemulţumea pe guvernanţii României, ci şi forma. Considerau că "Scânteia" se foloseşte prea mult de articole de fond lipsite de conţinut, care nici nu aduc nimic nou, nici nu mobilizează şi că e o prea mare abundenţă de cifre şi date care nu servesc la nimic. Supărarea lor era alimentată şi de faptul că "scânteia" nu e "suficient de combativă", mai ales că reprezintă ziarul prin care "conducerea partidului poate să îndrumeze şi să orienteze activitatea altor organe de presă, să ajute organizaţiile

de masă şi conducerile lor ca la timp să vadă anumite deficienţe şi lipsuri în muncă"150. Presa locală avea ca exemplu "Scânteia" fiind constituită după aceleaşi principii şi atacând aceleaşi subiecte. Multă vreme presa din teritoriu a fost criticată (în cadrul şedinţelor cu aparatul propagandistic) de lipsă de vigilenţă pentru că se strecurau în ea articole şi teme neconforme cu ideologia. Uneori, cel puţin pentru perioada de început (1945-1950) şi în ,,5cânteia" au apărut unele articole mult criticate de propagandişti şi de liderii partidului (ca, de exemplu, celebrul discurs al lui Pătrăşcanu de la CuD, dar o dată cu perfecţionarea propagandei, acestea dispar, fiind abordate doar temele dorite de regim: agricultura, industria, ştahanoviştii, anlversări şi comemorări ale unor personalităţi şi evenimente comuniste, sau ale unor personalităţi universale recunoscute de aceştia. Presa centrală comunistă (Inclusiv ,.România Liberă". ..scânteia Tineretului", chiar şi "Universul") a jucat un rol important în formarea unor curente de opinie în rândul oamenilor care nu aveau alte surse de informare, prin intermediul acelor susţinute campanii de presă. Fiecare eveniment era planificat, uneori chiar şi cu şase luni Înainte, stabilindu-se În detaliu desfăşurarea lui. Se ajungea până la a se hotărî câte salve de tun se vor trage în cinstea unui eveniment, cine va ţine discursurile, cine le va scrie, câţi oameni vor fi În fiecare coloană la parada de 23 august sau 1 mai. Dar mai presus de orice, presa comunistă a contribuit la crearea limbii de lemn şi la demonizarea unor cuvinte valoroase pentru spiritualitatea unui popor: dragostea de ţară, patriotismul, lupta pentru libertate. Agerpress-ul La 8 iunie 1921, pomlndu-se de la ideile diplomatului Noti Constantinide şi ale avocatului Sebastian Şerbănescu, au fost puse bazele Agenţiei Orient Radio (Rador). Începând ca o afacere particulară, agenţia a devenit un bun al statului român În 1925 când Ministerul de Externe a cumpărat acţiunile Rador şi a devenit unic proprietar. în anul 1936, Consiliul de administraţie era compus din şapte membri (trei de drept - L Dragu, directorul Presei din Ministerul Afacerilor Străine, L Pitulescu, directorul general al P.T.T. şi Gr.Oghină, directorul contabilităţli din Ministerul de Finanţe şi patru aleşi: N. Tabacovld, N. Ioaniţiu, prof. Gheron Netta şi H. Stahl). Preşedinte al Consiliului de Administraţie a fost numit N. Tabacovici, in timp ce cu funcţia de administrator delegat au fost însărcinaţi: 1. Dragu şi Gheron Netta). După 1945, comuniştii au Încercat să preia agenţia de presă şi să o folosească în scopuri propagandistice. Controlul comunist asupra Rador a devenit din ce În ce mai vizibil după numirea lui Ion Popescu Puţuri În Consiliul de Administraţie, în 1947. O nouă încercare de acaparare a

agenţiei a avut loc la sfârşitul anului 1947, când Agenţia Rador a fost contopită cu Serviciul extern al Agerpress. , •• SAN.tC •• fond C.c. - Cancelarie, dosar 28/ 1955, passim. 15. Ibidem, f.87.

r 44 Dana Ilie

Propaganda politicii. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 45

simţ de răspundere: ~un fruntaş în producţie e arătat cu pantalonii rupţi; la inaugurarea unei gospodării colective se văd feţele speriate; doi oameni care mănâncă din aceeaşi farfurie~161. Vinovaţii pentru toate problemele au fost găsiţi imediat: personalul slab pregătit şi profesional şi ideologic, corespondenţii din teritoriu (după ce că le trimit târziu materiale, sunt şi pline de greşeli), numărul prea mic de traducători pentru ţările de democraţie populară. Concluziile trase de Leonte Răutu sunt chiar şi mai drastice. Dintre redactori doar unul avea origine mundtorească, iar majoritatea angajaţilor nu erau membri de partid. ceea ce era foarte riscant, mai ales că operau cu infonnaţii confidenţiale. Soluţia propusă a fost reorganizarea serviciilor şi un control mai eficient Începând cu anul 1950. materialele trimise de Agerpres ziarelor s-au transfonnat in literă de lege, mai ales că era singura agenţie de presă, şi în consecinţă beneficia de monopol asupra infonnaţiei. Deşi controlată de comunişti şi agenţia de presă era supusă cenzurii, nici o pagină neputând merge spre ziare fără a fi avizată de cenzori. I I În paralel cu imixtiunea comunistă în Rador, ministrul propagandei, Petre Constantinescu-Iaşi, a propus şi crearea propriei agenţii de presă ..Ager-Press~. Printre cei propuşi, [a 19 octombrie 1944, să facă parte din viitoarea Agenţie de Presă se aflau: P. Samoilă ( conducere), Marghita (redactor buletine), 1. Drăcşăneanu şi 1. Petrescu (pentru Informaţii de presă), B. Lăzăreanu (traduceri)lSl. Noua instituţie urma să beneficieze de un buget de 1 375 000 lei (600 000 [ei ¬închiriere local. 200 000 [ei - mobilier, 100000 - maşină de scris, 200 000 lei - gestetner, 200 000 lei - imprimante de birou. 25 000 - închiriere firmă, 50 000 - diverse )IS2. Agerpres-ul a fost înfiinţat însă abia la 26 martie 1946, ca societate anonimă. funcţionând in paralel cu Radorul, socotit a se afla încă în mâna duşmanilor. În 1947 Agrepres-U[lS3 era structurat în trei servicii: intern. extern şi tehnica-administrativ, deservite de 600 salariaţi. mulţi dintre ei ..nepregătiţi pentru munca de presă~IS4. Regimul de [a Bucureşti era nemulţumit de eficienţa lor (majoritatea nu erau membri

de partid. făceau parte din mica burghezie1SS), reproşându-le că îşi execută meseria funcţionăreşte, că nu sunt animaţi de spiritul de partid şi mai ales că nu sunt capabili să selecteze ştirile ~cu tăişul cel mai ascuţit" îndreptat împotriva lagărului imperialistl56. În 1949 a fost publicat decretul legew de înfiinţare a Agerpres, ca agenţie de presă pe lângă Consiliul de MiniştrilS8. Agenţia de presă dispunea de trei servicii: intern. pentru străinătate şi tehnico-administrativ. Serviciul intern era alcătuit din şase secţii: 1. ştiri externe (redacta buletine de ştiri pe baza infonnaţilor primite de la agenţiile de presă străine şi radio, pentru presa şi radioul din România); 2. informaţii economice (redacta buletine de infonnaţii pentru autorităţi, instituţii şi întreprinderi de stat); 3. ştiri interne (culegea ştiri şi Informaţii prin Intermediul corespondenţiIor şi făcea un buletin pentru presă şi radio); 4. buletine Interne (redacta materiale de specialitate); 5. reportaj extern (redacta materiale de informare despre U.RS.S., ţările de democraţie populară şi mişcarea mundtorească din întreaga lume); 6. emisiuni pentru provincie (transmitea ziarelor din provincie ştirile cu caracter oficial şi alte ştiri interne şi exteme)1S9. Serviciul pentru străinătate avea cinci secţii: ştiri pentru străinătate. reportaj pentru străinătate, corespondenţi în străinătate. reportaj fotografic şi documentare, în timp ce in Serviciul tehnlco¬administrativ era inclusă Secţia cadre. După un an de activitate, Ion Popescu Puţuri, directorul Agerpres. raporta o serie de lipsuri. Unele materiale treceau nevenflcate, ştirile despre U.RS.S. erau insuficiente, infonnarea străinătăţii era defldtară. Din cauza lipsei de comunicare cu Partidul fuseseră pierdute din vedere unele evenimente. Alături de problemele de fond. Agrepresul se lovise şi de probleme de fonnă: buletinele de ştiri erau ~emice. lipsite de dinamism şi nu oglindesc cum se construieşte socialismul la noi •.•• iar stilul "şablon, de proces verbal".I60 Nici cu fotografiile nu stăteau mai bine. De foarte multe ori textul nu se potrivea cu imaginea. iar ceea ce era şi mai grav nu erau alese cu II II II U.e. Propaganda vizuală Propaganda vizuală a fost la rândul ei într-o permanentă perfecţionare. evoluând de la lozinci şi afişe. Ia grafice. expoziţii, table şi panouri de onoare etc. Numită multă vreme agitaţie vizuală, propaganda subsumabilă acestei categorii era considerată în epocă "un mijloc de mobilizare şi educare comunistă a maselor" şi •.• parte Integrantă a agitaţie politice de masă, [care] educă pe oamenii mundi în spiritul dragostei faţă de RP.R, faţă de Partid, faţă de Uniunea Sovietică, mobili¬zează masele muncitoare la luptă pentru construirea socialismului. pentru pace. împotriva Impe¬rialiştilor americani şi

englezi. aţâţătortlor unui nou război"162. Mesajul nu diferea de cel difuzat de agitaţia orală sau de propaganda scrisă. deosebirea fiind făcută modul de prezentare. Erau considerate atractive materialele scrise cu litere simple. mari, într-un limbaj clar şi cu culori vii. I I I I II II Figura 1. Lozincă, Lozinca era definită de propagandişti ca o "frază scurtă care conţine un îndemn la luptă sau la muncă"163. Putea fi realizată din carton, hârtie colorată (dacă se expunea în Interior) sau tablă, lemn, pânză (pentru exterior). în perioada studiată au existat două tipuri de lozinci: cu caracter general (se potriveau în orice context) şi cu caracter local (valabile într-un loc, o anumită durată). O lozincă bună trebuia să respecte două condiţii: să fie scurtă •.• pentru ca ochiul s-o poată cuprinde dintr-o privire" şi să aibă un conţinut simplu: .,să poată fi pricepută repede şi fără efort"I64. Locul 151 S.A.N.I.C., fond CC. - Secţia Propagandil şi Agitaţie, dosar 41/1944. f. 6. 1"Ibidem, E 7. 15. Conducerea agenţiei era asigurată de patru coordonatori: Constantin Rusu, N. Minei, Leopold Micznik şi Horia Moldoveanu. 1" S.A.N.I.C., fond CC. - Secţia Propagandif II Agitaţie, dosar 25/1947. î. 8 1 ss Din cei 34 de angajaţi de la Secţia de ştiri externe doar doi aveau origine muncltorească, Iar din cel 27 de la secţia economtcă, doar trei proveneau din CamUU de muncitori. 1" S.A.N.I.C., fond ce. - Secţia Propagandif II Agitaţie, dosar 25/1947, f. 8 157 Decretul nr. 217 pubJicattn ,Buletinul Oficial' nr. 32/23 marile 1949. 158 De fapt nu era vorba de crearea unei noi agenţii ci de preluarea celei existente (care la rândul ei tnglobase Radorul). Pentru mai multe tnformaţft vezi Florica Vrllnceanu. Un secol de agenţii de presif româneşti (1889-1989), Editura Paralela '45. Bucureşti, 2000. 1" S.A.N.I.C., fond ec. - Cancelarie. dosar 158/1949. f.1. 160 S.A.N.I.C., fond ce. - Cancelarie. dosar 14/1950. f. 3. 161 Ibidem. f. 5. 162 S.A.N.I.C., fond ce - Cancelarie. dosar 22/1952, E 23. 163 •••• Despre agitaţia vizualil. Editura P.M.R., Bucureşti, 1950. p, 17. 1 •• Ibidem. p. 18

Capitolul II. PROPAGANDlŞTII ropaganda politică nu a reprezentat un apanaj doar al organismelor special create în acest scop. Putem vorbi de propagandă încă din

octombrie 1944, chiar dacă noţiunile cu care operau propagandiştii de conjunctură nu erau pe deplin stăpânite şi nici înţelese în totalitate. Perioada 1944-'48 (până la crearea partidului unic) reprezintă o etapă de pionierat în care toată lumea făcea propagandă. Neexistând o delimitare clară a atribuţiilor propagandistice ale fiecărui organism cu rol de propagandist, nu de puţine ori asistăm la o suprapunere a activităţii acestora şi la dezorganizare. ILl Partidul- Primele grupuri comuniste au apărut în cadrul partidului socialist în anul 1920, militând încă de la început pentru transformarea lui în partid comunist Acţiunea a fost accelerată de vizita la Moscova (pentru a se discuta afilierea la Internaţionala comunistă) a unei delegaţii compuse din: Gh. Cristeseu. C-tin Popovici, Al. Dobrogeanu Gherea, Eugen Rozvan, David Fabian, Ioan Flueraş şi de întrunirea avută de Cristescu şi Popovici cu Lenin, în decembrie 1920. Momentul ales pentru transformare a fost Congresul general al P.S. din 8-21 mai 1921. Finalitatea demersului comu¬niştilor n-a fost însă cea aşteptată, liderii noului partid fiind arestaţf încă din timpul congresului. în 1922 a avut loc la Ploieşti Congresul II al P.C.R. unde a fost ales Comitetul Central, secretarul general (Gheorghe Cristescu) şi s-a votat Statutul partidului care afirma răspicat că .Partidul Comunist din România este o secţiune a Internaţionalei Comuniste" şi că toate tezele şi hotărârile Internaţionalei sunt obligatorii pentru membri P.C.R.3. intreaga perioadă interbelică a însemnat pentru puţinii comunişti din România o continuă încercare de reorganizare a partidului pentru a primi recunoaşterea autorităţilor. De aceea, ideea de front unic al muncitorimii apare încă din 1922, iar diverse organizaţii sunt folosite ca paravan¬pentru a propovădui ideile comunismului. Susţinerea politicii U.R.S.S. (care nu a recunoscut niciodată Unirea Basarabiei cu România) de către comuniştii autohtoni I-a făcut pe guvernanţii României să ia o serie de măsuri împotriva lor. Pe baza unei Ordonanţe a Corpului II Armată, în aprilie 1924 s-a trecut la percheziţionarea sediilor Partidului Comunist, a domiciliilor unor militanţi şi a redacţiilor ziarelor. Presa comunistă a fost suspendată, sediile partidului şi ale organizaţiilor sigilate, iar partidul şi organizaţiile de masă patronate de el dlzolvate (conform Ordonanţelor Corpului II Armată din 23 iulie 1924). O ultimă măsură luată de guvern împotriva comuniştilor a fost .Legea Mârzescu", din decembrie 1924, prin care activitatea partidului comunist era interzisă. 1 Pentru o inle1egere cât mai exactă a epocii şi a acţiunilor comunlştllor, considerăm necesară o scurtă incursiune în istorie şi o prezentare a evolupei partidului până la momentul 23 august 1944. , Cei care au votat pentru afilierea !Mă rezerve la IntemaPonaia a III-a (51 din cei 77 de delegaţl1•

3 Ioan Scurtu, Istoria Romdnfei in anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictoturil. Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. • Bucureşti. 1996, p. 66. • Comitetul Central de ajutorare al Partidului Comunist a fost creat in 1922 cu scopul identificărU de fonduri pentro ajutorarea celor ajunşi In temniţe şi pentro o evidenta cât mai completă a acestora. Activitatea lui a awt şi o componentA propapndlsticll, deplşlnd frontierele României in ajutorarea sinistraţllor din U.R.S.s. (comitet condus de LuCfePu PlItrlşcanu. C-tin Nitulescu, Ion Ţiri, Paul Scbor etc], sau a celor din Bulgaria: vezi Organizaţii de masil legale şi ilegale create, conduse sau Influenţate de P.c.R.. 1921-1944, voi. 1. Editura Politică, Bueureştl.1970, pp.25-50.

Propaganda politică. Tlpologll şi arii de manifestare. (1945-1958) 6S

Din acest moment comuniştii încep să creeze diverse organizaţtlt şi asociaţii6 prin intermediul cărora să poată participa la viaţa politică. Fiind constituite cu scopul de a suplini partidul, şi cu un ţel imediat: alegeri parlamentare, ajutorarea celor din lagăre, crearea de fronturi şi uniuni etc. aceste organizaţii nu au avut o bază de masă, sau o existenţă de lungă durată. ' • S~ţin~ţi put~rnic de Uniunea Sovietică, comuniştii revin in forţă în viaţa politică în timpul războiului mondial Chiar dacă numeric comuniştii nu depăşeau 1 000 de membri, sprijinul U.R.S.S. s-a dovedit în final mai important decât adeziunea maselor. Imediat după 23 august 1944, comuniştii duc o politică de acaparare a instituţiilor statului, ~rin imp~erea simpatiza.nţilor În posturile cheie, în scopul aservirii acestora propriilor scopuri. Şi In domemul propagandei a fost urmat acest tipar. Preluarea Ministerului Propagandei nu i-a mulţumit pe comunişti, care au decis desfiinţarea acestuia şi înlocuirea cu un Minister al Artelor şi Informaţiilor. Şi această soluţie a fost provizorie, Secţia de Propagandă şi Agitaţie a Comitetul Central ~ P.M.R. fiind organismul însărcinat (după o altă serie de încercări de găsire a propriului drum) sa se ocupe de propaganda Partidului Comunist Român. ILl.a Ministerul PropagandeF în septembrie 1944, Ministerul Propagandei a fost desfiinţat sub pretextul că era "un instrument tipic al unui regim totalitar'v, Şase luni mai târziu a fost reînflinţat, prin Legea 201 publicată În Monitorul Oficial nr, 69 din 24 martie 1945. Conform noii legi, ministerul avea următoarele atribuţiuni: dirija şi coordona toate acţiunile de propagandă şi informaţii din ţară şi străinătate (împreună cu Ministerul Afacerilor Străine); centraliza orice acţiuni similare venite de la alte Departamente şi menite să fie difuzate; organiza expoziţii şi orice fel de manifestaţii culturale în vederea strângerii relaţiilor cu celelalte popoare. Totodată era înfiinţat un Oficiu menit să răspândească prin

scris toate informaţiile culturale (artistice, ştiinţifice etc.)9. Noul minister I I I I I I I I 5 ~I.OCUI Mundtoresc Ţlirlinesc apare în anul 1925, fiind in esenţă un paravan pentru proaspăt dizolvatul partid comunist Mihtând ~tro ~ularea legil~r a~ti~uncitoreştl şi antiţlirlineştl şi pentru drepturi şi lfbertăti pentru mase, vor reuşi ca după ~~erile d~ 1931 să-ŞI trimită in Parlament trei deputap (Lucrepu Pătrăşeanu, Imre Aladăr şi Dan Ştefan). Orgamzaţia a fost II1să dizolvată de autorităţi in 1933. A mai activat o perioadă in ilegalitate, locul ei fiind luat de nou creata .,Ligă a muncii": in Organizaţii de masd legale şi ileoale_ vol, 1, pp. 258-310. BI~ Dem~t a .fos~ infii~ţat in 1935. cu scopul declarat de a lupta Impotriva fascismului şi pentru o dreptul la organlz~e poli~că. SIndicală ŞI culturală. Printre membrii conducerii li regăsim pe Ilie Pintilie, Luereţlu Pătrăşcanu, Constantln David. Petre Constantinescu-Iaşi. Modul de organizare copia structurile comuniste: Comitet Central şi comitete Judeţene. Pentro a avea un cuvânt de spus in epocă, Blocul avea insă nevoie de susţinere şi de allanţe cu forţe politice recunoscute şi cu impact in rindul electoratului. De aceea. ind din 1935 a fost incheiat un acord de front comun cu ~artldul SocIalist condus de C. Popovid.la care vor adera Frontul Plugarilor şi MAD.O.s.z.-ul (19 decembrie). Un an mat târziu a fost realizată altanţa cu Uga drepturilor omului din România (preşedinte Costa-Forul. Pentru că propaganda Blocului a fost încă de la inceput .coordonatA• de partidul comunist, la 29 aprilie 1936 s-a hotărât desfiinţarea organizapei, sediile fiind perehezlţionate, iar liderii arestati şi Implicap în procese. (Vezi Organizaţii de masă legole şi ilegale create, conduse sau influenţate de P.C.R..1921-1944, voL II. Edltura Poltdcă, Bucureşti,1981, pp.13-35). • Cer~1 fe~el\or mundt~re a fost fondat ~ anul 1919, desfăşurându-şl activitatea prin intermediul conferinţelor, şezătDrilor literare, impărjirh de manifeste. Prmtre reprezentantele de marcă le amintim pe: Elena Filipovici, Ecaterina Arbore, Ana Paulcer. Interzisă, ca urmare a Legii pentru reprimarea unor Infracţiuni contra liniştii publice (19 decembrie 1924), crgamzaţia activează în ilegalitate până in februarie 1936 când a fost creat .Frontul feminin", (Vezi Organizaţii de masil legale şi Ilegale. voI. 1. pp. 51-74). Grupul ~vocaţllor Democraţi a fost fondat in 1935, avându-t ca membri pe Petre Grozdea (viitor acuzator public), Constantln Paraschivescu-

BăIliceanu, 1. Gheorghe Maurer, Petre Pandrea. (Vezi Organizaţii de masă legale şi Ilegale. voL II. pp.114-129). 7 Sediul ministerului se alia fn .Palatul Cantacuztnc", Calea Victoriei nr, 141. Clădirea a fost inchiriată de la Maria Gh . Ene.scu-Cantacuzino, pentru trei ani, cu suma de 8 000 000 lei (Ia care se adăuga plata impozitelor). incepând cu 23 apnlle 1945. [.Monltorul Ollcial" nr.132 din 13 Iunie 1945). • Vezi .Universul•, 9 septembrie 1945. • Legea nr. 201 pentru infilnţarea Ministerului Propagandei, in .Monitorul Ofldal• nr. 69 din 24 martie 1945. I I I I I I ------~------------------ lP

, Oana Ilie 66 dispunea de organe de conducere (ministru, secretar general, cabinetul ministrului şi serviciul de cabinet condus de un director general), organe consultative (Consiliul Consultativw) şi organe de execuţie (Direcţia Presei, Direcţia Propagandei, Direcţia Cinematografiei, Oficiul de Studii şi Documentare, Direcţia Contabilităţii, Direcţia Personalului, secretariatului şi administraţiei, Direcţia Contenciosului, Centrul de Radio - Ascultare, Direcţia Publicităţii). I I Direcţia Abibuţii Presei Conduce şi coordonează lucrările în legătură cu presa internă şi externă (Grigore Preoteasau) Propagandei Organ administrativ prin care se exercită supraveiherea (s.n.) şi coordonarea (director Gh.lvaşCU12) acţiunii de propagandă în ţară şi străinătate. În cadrul Direcţiei, la 11 iunie

1945 a fost creat Servldul de radio - amplificare, cu scopul de a conduce şi

supraveghea tehnic executarea lucrărilor de Instalare a staţiilor de radioamplificare şi difuzare in pieţele publice, cazărmt, spitale.

cămine

culturale, fabrici, şcoli şi locuinţe muncitoreşti

Cinematografiei Se ocupă de producţia, controlul şi difuzarea în ţară şi străinătate a filmelor

străine şi de producţie internă. Oficiul de Studii şi Coordonează activitatea infonnativă propriu-zisă şi urmăreşte aplicarea Documentare hotărârilor guvernului şi instrucţiunile ministerului, raportând eficienţa lor. (Gh.lvaşcu13) I I I I Prin Legea 201/1945 erau stabilite şi instituţiile tutelate sau controlate de Ministerul Propa¬gandei: Oficiul Naţional de Turism, Oficiul Naţional Cinematografic, Societatea Română de Radio ¬Difuziune, Imprimeriile Tipografice _Dada Traiană"14. In aceeaşi zi, prin Legea 188 privitoare la modificarea unor dispoziţiuni din legea pentru orga¬nizarea ministerelor, s-a decis ca Direcţiunea Presei şi Informaţiilor (infiinţată la Ministerul Afacerilor Străine prin decretul nr, 2462, publicat in _Monitorul Oficial" din 21 septembrie 1944), împreună cu cenzura presei şi a publicaţiilor să treacă la Ministerul Propagandei, împreună cu tot personalul direcţiei (cu excepţia ataşaţilor de presă pentru străinătate )15. La 18 aprilie 1945 au fost numiţi în Consiliul Consultativ susţinători cunoscuţi ai regimului: preşedinte - George Macovescu (secretar general al Ministerului Propagandei), Elena Pătrăşcanu, Elia Canclcov, Theodor Rudenco, Şerban Voinea, Scarlat Callimacbi, Mihai Beniuc, Pompiliu Macovei (înlocuit la 12 iunie 1945 de S. Bemai], Emilian Angheliu, Eugen Ionescu, gen. c.I. Georgescu (inlocuit la 28 iunie 1945 cu gen. Mihail Maltopol), Nicolae Sibiceanu, ing. Paul Leibovlci, Nicolae Nicolaescu, N.N. Petraşcu's, I I I I 10 Funcţiona sub preşedinţia secretariatului general al ministerului şi era compus din 14 membri, numiţi prin decizie minl.sterlalll,dintre elementele reprezentative ale principalelor curente de opinie publică", 11 Numit la 17 martie 1945 consilier tehnic onorific la Ministerul Propagandei şi însărcinat cu conducerea Direcţiei Presei. La 29 martie, George Splna a fost numit consilier tehnic onorific la minister şi director adjunct al Direcţiei presei. 12 Numit la 17 martie 1945 consilier tehnic onorific la Ministerul Propagandei şi insllrcinat cu conducerea Direcţiei Propagandei.

13 Incepând cu 15 mai 1945 inslircinat şi cu conducerea Oficiului de Studii şi Documentare. (.Monitorul Oficial" nr, 115 din 24 mal 1945). 14 Prin decretul DT. 1331/ 1945, Mihnea Stroe (Ia 15 mal a preluat şi funcţia de preşedinte al ConsiliulUi de administraţiei), 1. Felea şi Gh. Hălmăgean numiţi membri In Consiliul de administraţie al socletilţii, iar la 11 iunie 1945 VasUe Coteanu şi ing. Aurel Sălăgeanu numiţi cenzori, iar Ştefan Niculescu cenzor supleant. In aprilie 1946 Mihnea Stroe a fost Inlocuit din funcţia de preşedinte cu N.N. Vasiliu, iar Gb. Hălmăgeanu de Ion Ionescu. 15 ,Monitorul Oficial' nr, 69 din 24 martie 1945. 16 ..Monltorol Ollcia\' nr, 90 din 18 aprilie 1945. nr.135 din 18 iunie 1945, Of. 143 din 28 Iunie 1945. I I

Propaganda politicii. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 67

O no~ă reorgan~zare a m~i~rului a avut loc in august 1945, când au fost create reglonalele, sub m~~vul că. pâ~a atunci ml~~rul funcţionase ca un cap (Centrala de Bucureşti) fără trup (nu av~a m.CI o legatura cu restul ţăril)17. Cele opt regionale18 nou infiinţate erau organe de execuţie a atribuţiunilor ministerului, privind acţiunea de propagandă şi informare din regiunea respectivă. !otodată, erau organe de legătură şi coordonare a Hoperei de propagandă, culturalizare şi m~o~are a maselor populare pe care o desfăşoară guvernul, păstrând contact permanent cu MlIlist~rele d~re starea de spirit şi problemele de resort şi competenţa fiecăruia, constatate in cu~ul. mspeCţiilor .p~ care le fac consilierii regionali de propagandă, cu ocazia diferitelor manifes¬taţlunl p~pagandistice ce le,desfăşo~~.pe teren-19 şi conlucrau cu toate organizaţiile politice incadrate In F.N.D., cu U.P.M. ŞI cu asociaţiile cu caracter cultural şi politico-social (ARL.U S. U FA ..Astra"etc.). . ,. , În anu! 1945, în funcţia de secretar general al regionalelor de propagandă au fost numiţi: la 15 septembne - Eva Iaray pentru Regionala de propagandă Cluj; la 15 octombrie - Ioan State pentru Regionala de propagandă Iaşi2o, Viorel Alecu pentru subcentrul regional Bacău, Ilie Grămadă pentru.subcen~1 regi~nal Suceava, Iosif Olteanu21 pentru Regionala de propagandă Timişoara (inl?cult la 10 noîembrie 1945 cu Ion Turcu], Nicolae Dugăitescu pentru Regionala de propagandă Cral,ova22 (înlocuit la 10 noiembrie 1945 cu Ion Hodoş, care va fi detaşat la 13 februarie 1946 la Regionala ~e, ~ropagandă. Bucureşti); la 1 noiembrie - Aurel Petrişor pentru Regionala de Propagandă. SibIU; la 10 noiembrie - Matilda Govna pentru Regionala de propagandă Braşov23, iar la ~ februane 1946, cu conducerea Regionalei de propagandă Galaţi, au fost investiţi: Constantin Galidescu, Ion Radu, Lazăr Pitaru, Adolf SchWartz24,

Despre Ministerul Prop.a~ndei informaţiile d~ arhivă sunt extrem de puţine. Dintr-un raport de ~ctivltate semnat de ministrul Petre Constantinescu-laşi, aflăm că realizările ministerului, in ~enoada 1945-1946, au fost: Serviciul de Radio-Amplificare (megafoane şi amplificatoare instalate în Bucureşti pentru a se difuza manifestaţiile importante organizate de partidul C?munist), Serviciul regionalelor şi Cinematograful popular (proiecţii în pieţe publice, caravane cmematografice )2S. Apoi se solicita un buget de 20 265 000 000 lei necesar pentru: 1. Presă (crearea Ager Press, stringerea legăturilor cu corespondenţii străini din România şi cu ziariştii români); '7 'Scânteia', 22 august 1945. 18 In baza dispozilillor an. 19 din legea nr, 201/ 1945 pentru înfiinţarea Ministerului Propagandei publicatii In ,Monitorul Ofici~I' din 24 martie 1945, la 15 august 1947 au fost organizate cele opt servicii 'regionale de propagandă: RegIOnala laşi (laşi, Botoşani, Bala, Vaslui, Roman. Dorohoi) având un subcentru regional la Suceava (Suceava, Rădăuţl, Câmpulung) şi unui la Bacău (Bacllu şi Piatra Neamţ), Regionala Galaţi (Cowrlui Tutova, Făl . Putna, Tecu~i, Brăila, Tulcea), Regionala Bucureşti (Buzllu. Râmnlcu Sărat, Prahova) cu un sub~entru regiO~~ coordonând Judeţele Ilfov, Dâmboviţa, Ialomiţa, Vlaşca, Constanta, şi un alt subcentru coordonând judeţele Arg Muscel şi Teleo~an, Regionala Braşov (Braşov, Odorhei, Trei Scaune. Cluc), Regionala Sibiu (Sibiu. Alba, Târna:~ Mare, Târnava M.că, Fă~llraş, Hunedoara), Regionala Timişoara (Caraş, Severin, Timlş, Arad), Regionala Cluj (Cluj, Satu Mare. Someş, SlllaJ, Turda, Mureş, Bihor, Maramureş), Regionala Craiova (Doij Gol'j Romanaţl, Mehedinri Vâlcea, Olt). • • >"' l' SAN.I.C .. fond Ce. - Secţia Propagandă şi Agitaţie. dosar 15/1947. f. 2 20 Din 6 februarie 1946 au fost numiţi ca secretari regionali de propagandă Utman Vigder Lucia Botez Otto Schechter. (.Monltorul Oficial' nr. 35 din 11 februarie 1946). " :: Mutat la Regionala de propagandă Sibiu, de unde va demisiona la lmartie 1946. O perioadă detaşat ca secretar regional şi Maurlciu Novac. 23 ,Monitorul Oficial" nr. 2S3 din 5 noiembrie 1945: DT. 275 din 30 noiembrie 1945; nr, 285 din 12 decembrie 1945' nr.64/ 16 martie 1946. ' 24 "Monitorul Oficial' nr, 35 din 11 februarie 1946. 25 UN.I.C.. fond CC. - Cancelarie, dosar 121/1946, f. 1.

68 Oana Ilie 2. Propagandă În străinătate (noi posturi de ataşaţi culturali şi de presă, buletine Informative pentru legaţii şi ziariştii străini, delegaţii În străInătate, susţinerea organizaţiilor române din străinătate);

3. Propaganda internă (Atenee populare, susţinerea asodaţiilor culturale, expoziţii în ţară şi străinătate); 4. Cheltuieli pentru radio amplificare (realizarea instalaţiilor din teritoriu, instalarea de difuzoare pe maşini pentru campania electorală, cumpărarea unui post de emisie pentru a transmite dispoziţiile ministerului la propagandiştii din ţară şi străinătate); 5. Cheltuieli pentru cinematografie (achiziţionarea de aparate portative care vor circula la sate, achiziţionarea de pellculăj>, Chiar dacă În 1946 numărul funcţionarilor Ministerului Propagandei ajunsese la 711 (bugetari şi diurnişti) la care se adăugau cei 46 angajaţi cu contract la staţiile de radloampliflcare'", situaţia ministerului nu se modificase cu mult faţă de anul anterior. Un memoriu din 1946 semnat de Petre Constantinescu-laşi, reia atât realizările, cât şi lipsurile şi soluţiile din raportul anterior. Ca elemente de noutate sunt menţionarea creării Editurii de Stat şi a Serviciului de Aero-Transport, cu două avioane, obţinerea unui mai bun control al presei din Bucureşti, schimbarea spiritului de propagandă prin radio, organizarea de excursii cu muncitorii şi funcţionarii28• în plus, pentru remedierea lipsurilor erau oferite o serie de soluţii. Schimbarea numelui ministerului în Ministe¬rul Informaţiilor şi adăugarea de noi direcţii: Informaţii Externe şi Radio (prin contopirea Radio ¬Amplificării cu Radio Ascultarea). II.t.b. Ministerullriformaţiilor La 5 martie 1946 a fost publicată in .MonltoruI Ofidal" Legea nr. 130 privitoare la transforma¬rea Ministerului Propagandei în Ministerul Informaţiilor. Scopurile pentru care fuseseră create cele două instituţii nu difereau, însă existau şi elemente de noutate: dispărea Ofidul pentru răspândirea informaţiilor culturale şi organele consultative, Editura de Stat29 era inclusă În cadrul instituţiilor tutelate, iar direcţiile erau reorganizate'", în scopul eficientizării activităţii ministerului. Totodată, numărul servidilor regionale era crescut la 14: Serviciul Regional laşi (laşi, Vaslui, Fălciu, Botoşani, Dorohoi), Serviciul Regional Suceava (Suceava, Baia, Câmpulung Rădăuţi), Servidul Regional Bacău (Bacău, Neamţ, Roman, Puma), Servidul Regional Galaţi (Covurlul, Tecuci, Tutova, Tulcea, Brăila], Servidul Regional Bucureşti (Vlaşca, Ialomiţa, Constanţa, Ilfov), Servidul Regional Ploieşti (Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Râmnicu Sărat), Servidul Regional Piteşti (Argeş, Olt, Muscel, Teleorman], Serviciul Regional Braşov (Braşov, Ciuc Trei Scaune, Făgăraş], Serviciul Regional Sibiu (Sibiu, Târnava Mare, Târnava MIcă, Alba, Hunedoara), Serviciul Regional Timişoara (Timiş, Caraş, Severin, Arad), Servidul Regional

Oradea (Bihor, Satu Mare, Maramureş), Serviciul Regional Cluj (Cluj, Sălaţ, Turda), Servidul Regional Târgu Mureş (Mureş, Bistriţa Năsăud, Odorhei}". "Ibidem, f. 2. 27 Dintre angajaţii Mlnlsterulul Propagandei 210 erau membri al P.c.R. (165 in Minister şi 45 in Regionale), 600 înscrlşt în sindicate, 100 în U.F.A.R., 80 in A.R.L.U.S., 26 in Tineretul Progresist 40 in ApArarea PatrioticA şi 30 in P.s.D. (vezi S.A.N.I.C., fond c.e. - Secţia Propagandd şi Agitaţie, dosar 15/1947. tl0). 28 S.A.N.I.c.. fond c.e. - Secţia Propagandd şi Agitaţie, dosar 13/1947. f. 6. ,. S.A.N.I.c.. fond e.e. -Secţia Propagandd şi Agitaţie, dosar 15/1947, f. 11. a 0 Direcţiunea Presei, Direcţiunea Relaţll\or culturale cu străinătatea, Direcţlunea CulturalA, Direcţi unea Cinematografie, Direcţiunea Radio, Direcţlunea Contenciosului, Direcţlunea Contabili~i, Dlrecţiunea Administrativll, Direcţlunea Regionalelor şi Serviciile Regionale. 31 _Monitorul Oficial- nr, 54 din S martie 1946.

Propaganda politlcă. TIpologii şi arII de manifestare. (1945-1958) 69

Reorganizarea regionalelor de propagandă a adus cu sine şi modificări la nivelul conducerii acestora. La 31 martie 1946, la Regionala de propagandă Sibiu, Daniel Gavril a fost inlocuit cu Corneliu Pădureanu, iar la 18 aprilie 1946 Ion Obradovid şi Traian Rebreanu au fost numiţi secre¬tari regionali onorifici pentru Caraş şi Severin32• • • • Directia33 Subdiviziuni Atributii

Serviciul Presei Interne • asigură relaţiile cu presa cotidiană şi periodică;

tine evidenta cotidianelor si oeriodicelor Presei Serviciul Presei Externe - asigură relaţiile

cu ataşaţii de presă, (director corespondenţil de presă şi ziariştii străini din Grigore Preoteasa) România

- face traduceri, colectează material informativ şi documentar din presa străină - redactează buletine Informative pentru Legaţii şi corespondentit strălnl din România

Serviciul Secretariatului - primeşte şi dlfuzează materialul de presă RelaJiilor a) Serviciul corpului de presă - organizează, conduce şi coordonează propaganda

b) Serviciul corpului cultural în străinătate.

culturale cu c) Serviciul documentărll

străinătatea d) Serviciul delegaţilor in

(director străinătate şi al asoclaţlilor

GeOI~e D.lvascu 1 române din străinătate

Serviciul de Studii şi - colectează şi selectează materialul informativ

Documentare - face propuneri pentru necesităţile de propagandă

din tară Serviciul ExpozlţlUor • execută afişe, placarde, diapozitive şi

expoziţii Serviciul Publicaţiilor - tipărirea şi difuzarea publicaţiilor

• difuzarea publicaţiilor procurate din comerţ Culturală pentru a ajuta bibliotecile publice, populare şi (director căminele culturale George D.lvaşcu) Serviciul Muzical. al Teatrelor, - organizarea de concerte, concursuri de muzică

Ateneelor Populare şi populară, împrumutul de discuri cu cântece Conferinţelor populare pentru discoteci

• allmentarea propagandei din străinătate cu material muzical folcloric - organizarea şi coordonarea propagandei prin teatru, sezătorl si conferinte.

Serviciul Cenzurii filmelor - controlează toate filmele care urmau a fi difuzate

- eliberează autorizaţii pentru funcţionarea caselor de locaţiune pentru filme - a1cătuleste statistici cu circulatia filmelor

Onematografiel34 Serviciul autorizaţi uni şi - eliberează autorizaţii pentru exploatarea sălilor

control de cinematografie şi pentru difuzarea proiecţillor (director cinematografice Siegfrled A1perin) - controlează sălile de cinematograf

• tine evidenta sălilor de dnematoeraf Serviciul difuzării interne şi • difuzează gratuit filmele culturale

in şcoli, spitale, externe fabrici. cazărml şi in alte Instituţii publice şi private

• împrumută filme - orsanlsează nrciectlt aratutte nrin camionetele de

• •

• • • • • • 32 .Monitorul Oficial• nr. 72 dio 26 martie 1946: nr. 93 din 18 aprilie 1946 . ss Analizate doar acele direcţii care au o componentă propagandlstlcil. •• La 9 decembrie 1:47, in cadrul Direcţiunii Cinematografice a fost infilnţat un oficiu de studii şi documentare pentru planificarea ŞI indrumarea activităţii cinematografice. (.Monitorul Oficial• nr, 289 din 13 decembrie 1947).

,.Oana Ilie I 70

proiecţie Serviciul tehnic - întreţine şi verifică aparatele de proiecţie Serviciul Radioascultării - mregistrează ştirile trimise de

posturile de radio Mine şi agenţiile de presă, intocmesc buletinul presei

Radio • dă avize tehnice pentru audiţiile radio ., • strânge şi coordonează materialul din buletine In

(director lel!ături cu diverse evenimente Ludovich Hirsch) Serviciul radio-amplificării - dlfuzează în masele populare acţiunea de

informare întreprinsă de Minister prin posturi sneciale de radio-amnltâcare, . ~

I Nld Ministerul Informaţiilor n-a avut o viaţă cu mult mai lungă decat a predeces?rulul sau • fiind ~locuit in aprilie 1948 cu Ministerul Artelor şi Informaţiilor (care. Ia 23 mai 1949. se transformă în Ministerul Artelor). 111 c, Ministerul Artelor şi Informatiilor T~sformarea Minlsteruluilnfurmaţiilor În Ministerul Artelor şi Informaţiilor s-a,p~odus I~ "1 cullunll aprilie 1948 (la 17 aprilie apărea În "Monitorul Oficial" sub numele de Ml~lsterulUl Informaţfilor, iar pe 19 aprilie ca Minister al Artelor şi Informaţiilor), dar decretul de înfimţare35 a

noului minister a fost dat la 7 iunie 1948. . . . Conform decretului de infiinţare, Ministerul Artelor şi Informaţiilor era un serviciu public cu

următoarele atnbuţiuni: .

a) susţinerea şi indrumarea instituţiilor şi aşezămintelor ~stice ~e. Stat, co~unale ş~ particulare, precum şi supravegherea instituţiilor şi manifestărilor artistice de once fel ŞI Încurajarea lor prin mijloace de Stat: . . lul b) susţinerea şi Îndrumarea tuturor muzeelor de artă. ş~ e~ogra~ce ale Sta~lui ŞI contro

muzeelor comunale şi particulare din ţară şi avizarea numirtt dlrectoril~r ~c~ora. . c) controlul Teatrelor Naţionale, Operelor de Stat şi spectacolelor.artistice m general, d) protecţia muncii artistice prin mijloace de Stat; e) susţinerea literelor şi manifestărilor artistice ~o~ulare; f) conservarea şi restaurarea monumentelor artistice: . " g) normarea, organizarea şi conducerea şi coordonarea servlcttlor de presă ale tuturor departamentelor instituţiilor publice şi asociaţiIlor; h) normarea a~ariţiei, imprimărli şi difuzării organ~l?r ~e p~să ~i p~blicaţiilor de orice fel; i) editarea publicaţiilor de informare şi propagandă m hmbl s?,ăine, j) organizarea. conducerea şi coordonarea emisiunilor de radioi

. .. k) coordonarea, indrumarea şi organizarea societăţilor, aşezămintelor ŞI fundaţiilor culturale.

editurilor şi bibliotecilor; . . . 1) coordonarea tipăriturilor cu caracter informativ, cultural ŞI

pohti~;. . . m)editarea În exclusivitate a portretelor oficiale, cărţilor poştale trnpnmate ŞI tablourilor de . orice fel; ,. . r' (' l . cele n) organizarea şi Îndrumarea tuturor expoziţiilor cu caracter artistic ŞI po IUC InC USlV pentru străinătate); o) crearea staţiunilor de radioamplificare; I I I I I I I I • •• 35 Decretul 62 al Prezidiulul Marii Adu~ri Nalionale pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Artelor şi Informaţiilor, In .Monltorul Ollcial• nr.131 din 8 iunie 1948. Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) p) producţia filmelor româneşti şi difuzarea celor străine. şi coordonarea În general a tuturor activităţilor dnematografice;

q) Îndrumarea şi coordonarea activităţii instituţiilor tutelate sau controlate: r) orice alte atribuţiuni revenind Ministerului Artelor şi Informaţiilor36. AtribUţiile ministerului erau indeplinite plin intermediul organelor de execuţie centrale: Direc¬ţiunea Presei. Direcţiunea Aşezămintelor culturale, Dtrecţiunea Artelor, Direcţiunea Muzicii . Direcţiunea Artelor Plastice, Direcţiunea fnvăţământului Artistic, Dtrecţiunea Literară, Direcţiunea Cinematografiei, Direcţiunea Arhitecturii şi Expoziţiilor, Direcţiunea Serviciilor judeţene. la care se adăugau alte patru direcţii cu caracter administrativ: personal, administrativă, contabilitate şi contencios. Fiecare dintre direcţii era, la rândul ei, structurată fn servicii, Direcţiunea Presei, care se ocupa cu organizarea, conducerea şi coordonarea serviciilor de presă ale tuturor departamentelor, instituţiilor publice şi asociaţiilor, cu asigurarea reiaţiilor cu ataşaţii de presă. corespondenţii de presă şi ziariştii străini din România, cu recepţionarea emisiunilor de ştili ale posturilor străine de radio şi agenţiilor străine. cu difuzarea matertalului informativ şi documentar plin presă, radio, buletine şi publicaţii, cu editarea materialului de propagandă În limbi străine destinat străinătăţii, cu Îndrumarea activităţii agenţiilor de presă oficiale sau ale acelora cu participaţi unea Statului, cu organizarea şi conducerea cursurîlor şi şcolilor de ziarişti pentru pregătirea, perfecţionarea şi calificarea profesională şi cu măsuri pentru Încurajarea dezvoltării presei in mediul rural şi urban era structurată in cinci Servidi: Serviciul Presei din capitală, Serviciul Presei din provincie, Serviciul publicaţiilor În limbi străine, Serviciul Presei periodice şi Serviciul Radioascultare. Direcţiunea Aşezămintelor culturale avea ca obiect de activitate: 1. coordonarea şi indrumarea acţiunilor de Înlăturare a ideologiei şi propagandei fasciste şi şovine din viaţa publică şi culturală (prin intermediul publicaţiilor, manifestărilor culturale şi artistice etc.); 2. coordonarea şi Îndrumarea acţiunilor de informare şi documentare asupra realizărilor regimului democraţiei populare; 3. Îndrumarea şi conducerea activităţii asociaţiilor de cultură, fundaţiilor, ateneelor şi căminelor culturale; 4. organizarea şi coordonarea acţiunii de Îndrumare şi lămurire plin concursuri şi manifestări culturale; 5 indrumarea şi organizarea bibliotecilor populare; adunarea matelialului documentar (social. economic, cultural şi politic) in vederea publicării. Diviziunile administrative ale acestei direcţii erau: Serviciul manifestărilor culturale, Serviciul bibliotedlor, Serviciul de studii şi documentare şi Serviciul publicaţiilor culturale. Direcţia Teatrelor, structurată În: Serviciul Teatrelor Naţionale şi a teatrelor subvenţionate de Stat sau de comună, Serviciul de lectură a textelor propuse spre reprezentare de teatre şi trupe de revistă, Setvldul autorizălii şi Îndrumării teatrelor şi trupelor particulare. trupe

stabile şi turnee şi agenţii teatrale şi Serviciul spectacolelor pentru copii, era însărcinată cu: indrumarea şi supravegherea artistică şi administrativă a tuturor Teatrelor Naţionale, a celor subvenţionate de Stat, municipii şi comune şi a celor particulare (inclusiv trupele teatrale), autolizarea sălilor de spectacol. a agenţiilor teatrale, a trupelor de teatru, turneelor şi repertoriilor şi cu Îndrumarea asociaţtilor, fundaţiilor şi instituţiilor cu caracter teatral. Direcţia Muzidi coordona serviciile: Operelor şi Filarmonicelor, Autolizării şi indrumării trupelor de operă. operetă, revistă, balet şi al spectacolelor coregrafice particulare, Folklor şi coregrafie şi Compoziţie. Domeniile de activitate ale acestei direcţii erau diverse, de la îndrumarea şi supravegherea artistică a Operelor. orchestrelor filarmonice, speetacolelor muzicale. până la strângerea folclorului şi autorizarea organizării speetacolelor muzicale. ••.Monltorul Oftclal• nr.131 din 8 Iunie 1948 . 71

••• Monitorul Oficial" 136 din 15 Iunie 1948. •• SAN.l.C. fond Comitetul pentru PresiJ şi tipiJrituri, dosar 13/1949, f. 57, apud Cristina Diac. Instituţia cenzurii tn I Romr'lnia "absedantului deceniu", 1949-1958. fn .Arhivele totalitarismului" nr, nr, 1-2/2006. Noul minister rezlstă puţin peste un an, fiind transformat in Comitetul pentru Artă. sub conducerea lui Eduard Mezincescu (12 iulie 1950 _ 2 iunie 1952) . • 2 SAN.I.C., fond Ministerul Artelar şi Informaţiilor. dosar 808/1949, f. 39.

~~m I •• Avându-i secretari generali pe George Macovescu (Ia 10 decembrie 1947 demtsloneasă de la Ministerul Informaţiilor) şi Mihail Florescu. '5 Secretari generali: Mihai Florescu.. Nicolae Moraru, Dumitru Mihalache. Din septembrie 1948 Nicolae Florescu ~lOCUlt ~e HaraIambie Bădeanu. Vezi SAN.I.C., fond Ministerul Artelor şi Informaţillar, dosar 532/1948 I Preşedmte Traian Ulea, membri: Alexandru Bogdan şi Ştefan Tita. '7 Compusă din: Ştefan Tita, gen, Constantin 1. Georgescu, )ean Nicolau, Elena Livezeanu, col. Traian lllea, Radu Boureanu.L Voleu, M. Breslaşu. Victor Illu, Teodor Rudenco, Siegfried A1perin. Gaston Boeuve. Alexandru Paleologu. Eduard Soterea şi Cristaehe Zambetti (tniocuit la 15 Iulie 1947 cu Paul Cornişteanu). Vezi .Monltorul Oficial" nr, 112

din 21 mai 1945 şi nr.175 din 2 august 1947. I --------------------

72 Oana Ilie

Direcţia Arte Plastice, cu subdiviziunile: Serviciul Muzeelor şi colecţiilor publice. Serviciul artelor plastice, al manifestaţiilor artistice colective, al controlului expoziţiilor plastice şi autoriză¬rii intrării şi ieşirii din ţară a obiectelor de artă, Serviciul fişierului plastic şi al inventarului de opere de artă şi Serviciul monumentelor publice, răspundea de susţinerea şi răspândirea creaţiilor de artă plastică, de organizarea şi supravegherea muzeelor, de Inventarierea colecţiilor şi obiectelor din patrimoniul artistic al Statului, de încurajarea manifestaţiilor de artă (saloane. expoziţii etc], de recepţionarea lucrărilor de pictură bisericească şi a lucrărilor de artă menite să devină opere publice, de controlul expoziţiilor de artă etc. Direcţia Ynvăţământului artistic, în colaborare cu Ministerul Învăţământului, îndruma şi organiza învăţământul artistic prin intermediul: Serviciului Conservatoarelor de muzică şi artă dramatică de Stat. comunale şi particulare, al şcoalelor de dans şi balet comunale şi particulare şi Servidului şcoalelor superioare de arte frumoase de Stat, comunale şi particulare. Direcţia Literară, cea care susţinea şi indruma activitatea literară şi proteja munca literară şi artistică, dispunea de: Servidulliterar, Serviciul editurilor, Serviciul drepturilor de autor în mate¬rie literară şi artistică, Servidul de indrumare politică, în timp ce Direcţia Cinematografiei era structurată în Serviciul producţiei cinematografice, Servidul filmelor şi speetacolelor cinema¬tografice şi Serviciul tehnic al dnematografiei, şi se ocupa cu importul de filme şi difuzarea lor în cinematografe, cu producţia filmelor româneşti, cu autorizarea sălilor de dnematograf cu controlul filmelor ce urmau difuzate etc. Direcţia Arhitecturii şi expoziţiilor era însărdnată cu întocmirea proiectelor de repara re, res¬taurare şi edificare a clădirilor aparţinând ministerului sau instituţiilor pendinte sau controlate, cu avizarea proiectelor cu caracter urbanistic, dar şi cu ceea ce în epocă era cunoscut ca propagandă vizuală (expoziţii, propaganda prin fotografii, executarea de afişe, cărţi poştale, lozinci, portrete etc] Activitatea acestei direcţii se desfăşura prin intermediul Servidului arhitecturii şi urbanistidi, Serviciului expoziţiilor, Servidului foto - reprezentare şi Servidului întreţinere şi reprezentare. Direcţia Servicii judeţene era divizată În două servidi: al prelucrării a materialului informativ şi documentar şi cel al îndrumării şi tnspecţle, şi răspundea de coordonarea funcţionării servidilor judeţene. Conducerea ministerului era asigurată de un ministru, un ministru adjunct, trei secretari generali de stat37 (numiţi prin decret MAN.). Faţă de Ministerul Informaţiilor, numărul instituţiilor tutelate sau controlate de noul minister crescuse. Alături de Oficiul Naţional de Turism, Oficiul Naţional Cinematografic38, Sodetatea Română de Radio - Difuziune şi Editura de Stat39, in cadrul instituţiilor tutelate sau controlate erau incluse şi: Instituţiile de arte grafice şi editură proprietatea Statului sau cu partidparea Statului (cu excepţia acelora

care erau infiinţate sau lucrau pe bază de legi speciale), Agenţiile de Inform aţi uni telegrafice, Regia Exploatării Monopolurilor cărţilor poştale Ilustrate, port:retelor oficiale şi tablourilor de orice fel, ce se va organiza prin lege specială, La 9 Iunie 1948 au fost făcute numirile pentru conducerea direcţiilor ministerului: George lvaşcu la Direcţia Presei, Paul Popovici la Direcţia Aşezăminte culturale, Aurel Ion Maican la . Direcţia Teatrelor, Zeno Vancea la Direcţia Muzidi, Lucian Grigorescu la Direcţia Artelor Plastice, Petre Iosif la Direcţia Literară, Nicolae Diaconu la Direcţia Arhitecturii şi Expoziţii, Marcel Breslaşu 37 Dumitru Mihalache, Nicolae Moraru şi Mihai Floreseu. 38 La 14 Iunie 1948. Ion Vaida a fost numit director al Administraţiei Comerciale Oficiul Naţional Cinematografic. 3. Prin l.egea nr. 61/ 1948 a fost infiinţată Societatea Comercială de Stat, tn al cărei Comitet director au fost numlţi,la 7 aprilie 1948: A. Toma (director general). Petre Nlivodaru şi Ion Assodi [directen), La 9 Iunie 1948, după reorganizarea ministerului. director al Comitetului director a fost numit Petru Năvodaru. La 28 decembrie 1948. Editura Socec (care fusese naponallzatli) a fost tnglobată in Editura de Stat

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 73_-

Ia Di~ecţia Ynvăţă~ân~lui Artistic. Dumitru N. Ionescu la Direcţia Serviciilor Culturale Judeţene, Dumitru P~e la Direcţia Personal, Gh. Stancu la Direcţia Administrativă, Dumitru Trifa la Direcţia de Contabilitate, Nicolae N. Vasiliu la Direcţia Contenctosw, O săptămână mai târziu, Mihai

Florescu a fost delegat cu coordonarea celor trei sectoare de atribuţiuni ale ministerului (al ••

artelor, cultural, al informaţiilor). ~ Ministerul Artelor şi Informaţiilor a rezistat doar un an, în mai 1949 fiind din nou reorganizat

Despre diS~riţia lui aflăm din decretul de înfiinţare a Direcţiei Generale a Presei şi Tlpăriturilor; ,. ,. unde, la articolul 1, se stipula: .Ia data publicării prezentului decret, Ministerul Artelor şi Informaţiilor se transformă în Ministerul Artelor"41. În vara anului 1949, În conformitate cu dispoziţiile Comisiei pentru simplificarea aparatului de

stat, Ministerul Artelor se reorganizează În 10 departamente: 1. Secretariat, II. Direcţia Literelor şi •

Editurilor, 1II. Direcţia Teatrelor şi Muzidi, IV. Direcţia Aşezămintelor Culturale, V. Serviciul ~ Cinematografiei. VI. Serviciul Artelor Plastice. Muzee şi Expoziţiilor, VII. Direcţia Contabilităţii şi controlului financiar, VIII. Direcţia Cadre, IX. Direcţia Administrativă, X. Complexul Studiourilor Cinematografice şi al Teatrelor Naţionale42•

Rămâneau ca instituţii tutelate: Centrala Industrială a I Artelor Grafice (AG), Editura de Stat (ES), Slova (S). Centrul de difuzare a cărţii [C], Romfilm (R) şi Institutul de Folklor (F)43. în fruntea ministerelor însărcinate cu propaganda s-au aflat: Petre Constantinescu-Iaşiw (6 I martie 1945 - 30 noiembrie 1946), Oetav Uvezeanu4S (ministrul informaţiilor: 1 decembrie 1946 - 14 aprilie 1948, ministrul artelor şi informaţiilor: 15 aprilie 1948 - 23 mai 1949) şi Eduard Mezincescu (ministrul artelor: 23 mai 1949 - 12 iulie 1950). Activitatea de cenzor a ministerului a fost desfăşurată prin intermediul a numeroase comisii I Însărcinate cu ,.avizareaH în aproape toate sferele de activitate ale ministerului. Multe dintre ele . existau incă din perioada interbelică (exemplu: Comisia de cenzură a filmelor cinematografice fusese creată 1936), dar regimul comunist a decis să le păstreze, modernizeze (adaptarea normelor de funcţionare şi punerea oameni de Încredere în posturile de conducere) şi să le I folosească în propriul interes. În acele ramuri de activitate unde nu existau, au fost instituite imediat după preluarea puterii Pe 19 martie 1945 a fost Înfiinţată Comisia pentru avize asupra autorizării apariţiei publicaţfilor'6. I La 21 mai 1945. la Direcţiunea Cinematografiei. sub conducerea secretarului general al ~inisterului. George Macoveseu, a fost infiinţată Comisia de control şi cenzură a filmelor Clnematografice47• După demisia lui Macovescu din minister (noiembrie 1947), postul de director I

I Oana ilie 74 la Comisia de cenzură şi control a filmelor i-a revenit celuilalt secretar general, Mihai Florescu'", iar din decembrie 1947 lui Siegfried Alperin49• În decembrie 1945 a fost instituită, în cadrul Direcţiei de Propagandă, Comisia artistică a Ministerului PropagandeiSo cu scopul: 1) cercetării şi avizării Infăţtşăriî estetice a lucrarilor de propagandă (cărţi. broşuri, reviste, afişe etc.); 2) achiziţionării operelor de artă plastică sau populară de către minister; 3) închirierii sălilor de expoziţie pentru artişti51. În teritoriu. activitatea de control a ziarelor, publicaţiilor periodice şi spectacolelor revenea Serviciilor Regionale de propagandă, sub supravegherea Direcţiei Presei din Minister.

Dacă în faza de început interzicerea sau cenzurarea operelor care nu erau pe placul noii puteri erau justificate prin cerinţele Convenţiei de Armistiţiu, din 1947, articolul 5 din Tratatul de pace era invocat la crearea fiecărei comisii de cenzură. Alături de aceste comisii de cenzură, au funcţionat în cadrul ministerului şi a organismelor tutelate sau controlate, numeroase comisii de epurare: Comisia pentru epuraţia presei52 (16 martie 1945), Comisia pentru epuraţia ministerului (28 martie 1945), Comisia pentru informaţiuni asupra activităţii funcţionarilor Ministerului Informaţiilor. Direcţiunii Speciale Oficiul Naţional de Turism şI Administraţiei Comerciale a Oficiului Naţional Cinematografic's (7 martie 1946), Comisia de epuraţie a salariaţilor Societăţii Române de Radlodifuziunew (1 septembrie 1947) etc. A fost adoptată şi o legislaţie prin care toată producţia artistică (literatură, artă, film etc.), şi ştiinţifică ce nu corespundea ideologiei noii puteri să nu mai fie accesibilă marii mase a populaţiei. La 4 mai 1945 a fost publicată în .Monitorul Oficial" Legea nr, 364 pentru retragerea unor anumite publicaţii periodice şi neperiodice, reproduceri grafice şi plastice, filme, discuri, medalii şi insigne metalice. Pe baza acestei legi a fost creată o nouă comisie pe lângă minister, care să Întocmească liste cu ceea ce trebuie scos de pe piaţă. La 4 martie 1946 a intrat în vigoare decretul pentru reglementarea condiţiilor de expunere a portretelor oficiale care impunea ca toate acele portrete, fotografii, filme etc. care nu sunt realizate la Imprimeria Statului să fie folosite doar cu acordul forurilor de conducere. În februarie 1948, Comisia pentru fndrumarea manifestărilor culturale din Ministerul Informaţiilor a elaborat noi liste cu cărţi ce vor fi retrase de pe piaţă. I I I I I I I I 1I.1.d. Secţia de Propagandă şi Agitaţie a e.e. al P.M.R. Secţia de Propagandă a partidului comunist a fost creată la 28 august 194455. Printre salariaţii secţiei îi regăsim, la slărşitul anului 1944, pe Iosif Roitman (Chişinevschi) - responsabilul serviciului de propagandă, Teodor Rudenco - responsabil scriitori, poezie, teatru, Matei Sacor ¬responsabil muzică, cor, radio, Elisabeta Luca - locţiitoare responsabil controlul traducerilor, Ilca Wassermann - secretară, bibliotecă, traduceri, Gh. Sicorschi - traducător, Simona Seger - buletinul I I

•• Totodată Radu Boureanu, Gh. Petrescu şi Ştefan Tita au fost tnlocuiţl tn cadrul comisiei, începând cu 27 noiembrie 1947. cu Nichita Mavile. Nicolae Hodoş, Gh. Ganda. ("Monitorul Oficial" nr, 265 din 15 noiembrie 1947) ••• Monitorul Oficial" nr, 265 din 25 noiembrie 1947 şi nr, 295 din 20 decembrie 1947. 50 Comisia. compusă din V. Dobrian, M. NădeJde, Elena Pătrăşcanu, Ascanio Damtan, Rodica Mănciuiescu. era pusă sub conducerea lui Gh. lvaşcu. SI .Monltorul Oficial" nr, 277 din 3 decembrie 1945. Sl Preşedinte Ion Pas, membri: Miron Constantinescu, Scarlat Callimachl, A. Vogel, Al. C. Constantinescu. La 15 mai 1945, mandatul comisiei a fost prelungit cu Incă trei luni, pentru ca la 19 mal comisia să-şi încheie activitatea prin tntocmlrea unei liste ample cu ziarişti excluşi definitiv din dreptul de a profesa funcţiunea de ziarist, şi a unei liste cu cel excluşi temporar. sa Membri: N.N. Vasillu. G. Spina, Gh. D.lvaşcu •• Preşedinte prof. Al. Graur, membri - av. Mircea Lăzărescu, ing. Ion Niculescu (..Monitorul Oficial• nr, 200 din 1 septembrie 1947). 55 SAN.I.C., fond e.C. - Cancelarie. dosar 4/1945, f.l02. I I I

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (19:t5-1958) 75

presei, Amaiia Friedmar - buletinul presei (cu jumătate de normă), Erika Schuster _ stenodaen¬lografă, Gertude Redlinger - curieră, Lucia Flicher - traducătoare, Blauer _ corectoare A Toma _ colaborator, Barbu Lăzăreanu - colaborator universităţi, Tamara Mânju _ traducător56 ' ~teva luni mai târziu, în ianuarie 1945, Secţia de Propagandă şi Agitaţie a ce al P.c.R. cu~n~dea un s~retar (numit de, C.C.), un locţiitor pentru presă, un locţiitor pentru problemele ~rtis~ce,~~n locţrttor pentru muzică, un locţiitor pentru editură şi comisii de traduceri din şi în limbi strame57. Mun.ca de agi.ta~e ~i propagandă a fost la început slabă - o recunoaşte şi C. Pârvulescu într-un referat,mf~rmativ m~~at ,,~resa şi activitatea de agitaţie şi propagandă din România" <, din cau.za lipsei d~ to~~ ~ufioent d~ pre~tiţi. Activitatea edltorială reprezintă componenta cea mai dezvOI~tă a se~el.m acea penoada. Alături de "Scânteia" (difuzate între 75 000 _ 90 000 exemplare dmo-:un tiraj de aproape 100 000) şi .Scânteia Tineretului" (tiraj 40 000 _ 50 000 ex:mpla~~ Secţia de Propagandă şi Agitaţie edita, pe linie de partid, organe de presă raionale şi oraşeneşti m Craiova, Constanta, Brăila, Galaţi, Braşov, Botoşani, Turda, Timişoara58 dar şi o serie

de broşuri cu conţinut politic şi propagandistic59. '

Sub influenţa comuniştilor, "pe linie patriotică de masă", de această dată apăreau În Bucureşti. .Ro~~ia Li~~• (tiraj 70 000 - 80 000 exemplare), ..Tribuna poporului" (o~an central al Uniuni; Patrioţi lor; tiraj 70 000 - 80 000 exemplare), "Victoria" (ziar de seară editat de N.D. Cocea; tiraj 40 000 - 50 000 ex:m~lar:), •• Orizo~tul" (revistă bflunarăj., Veac nou" (organ central al AR.L.U.S.), în timp ce în provmoe, Ziare sub Influenţa comuniştilor erau tipărite la laşi, Caransebeş, Craiova, Turnu Măgurele, Alba Iulia, Deva60. .La c~n~erinţa d: propagandă a P.C.R. pe ţară, din 28 ianuarie 1945 s-a hotărât ca .,fiecare regională, Judeţeana,.lo~ă să albe un resort de propagandă"61, prin propagandă înţelegându-se în epo~ atât .agi~ţia cat ŞI propaganda. Pomindu-se de la acest îndemn, în teritoriu propaganda a fos: mcredinţată .resoartelor de propagandă" care cuprindeau: un secretar (membru în Comitetul regional s~u local şi aprobat de c.c. al P.C.R.), 1 responsabil cu agitaţia, un responsabil cu presa.un resp~~sa~il cu munca culturală, un responsabil cu editura. Fiecare dintre aceştia îşi crea propria cormsie, din membri verificaţi62. C~ ~că propa~n~a a r~prezentat, Încă ~de la început, o pârghie importantă În preluarea ~utem de catre comuruşu, Secţia de Propaganda şi Agitaţie a C.c. al P.C.R. s-a izbit multă vreme de hps~ unor ~dre calificate şi de apatia factorilor de decizie (nu se ţineau regulat şedinţele, şefi d~~teresaţi de aspectul propagandistic, lipsă de comunicare cu organlzantls de masă dar şi cu

şefii Ierarhici). .t' , Din pă~te arhivele ne oferă puţine date pentru perioada de început a secţiei! direcţie de propagan~. Cu to~te ~c~stea, valoroase informaţii pot fi extrase din proiectul de buget pentru ~ul ~~ 47 al Dlr~el de :r~pagandă. ~ăm astfel că activitatea secţiei se desfăşura pe două reeţii - propaganda mterna ŞI propagandă externă. În ceea ce priveşte propaganda internă, :: S.A.N.I.c., fond e.e. - Secţia de Propagandll şi Agitaţie, dosar 41/1945, f.l. SAN.I.C., fond ee . Cancelarie. dosar 4/ 1945, î. 122. : SAN.I.C .• fond e.c. <Secţia de Propagandă şi Agitaţie. dosar 71/1949. f. 7. Stabn. .Despre Marele RlIzbol de Apllrore a Patrie; "', Sub razele vremurilor noi (versun} AL Tolstoi Caracterul rus: Manullski, Despre l1§a'zisa .noud ordine" hitlertstă, Kallnin. Lenin despre api/rana patriei socia1t:r.e; •••• , [n~minte lenin;sr; Laskin, u.R.S.S. - o mare putere industriald; Lidln, Tania; •••• Constituţia stallnistll: L Stai'" BIonrarfla rediHe .le lux'" ..: Stalingrad' I Stalin, M . l' bie ' u~" l' >" U, ,. • , . a~mu ŞI pro ma naţiona/d; J. Stalin, Scurtă blogrofie; •••• Cum a fost cucerită puterea sov/etic(J. ..S.A.NJ.c. fond ee - Secpa de Propagandll şi Agitaţie, dosar 71/1949, t 7).

61 S~.N.I.C., fond e.e. - Secţia de Propagandll şi Agitaţie, dosar 71/ 1949, f.9 • Ibidem, f. 115. 62 S.A.N.I.c., fond e.e. - Cancelarie. dosar 61/1945. t 127. J (

76 Oana Ilie acesta era realizată prin: 1. activitate editorială (tipărirea de afişe, broşuri, lozinci, portrete oficiale); 2. difuzarea materialului propagandistic în teritoriu; 3. valorificarea materialului propagandistic prin amenajarea în fiecare capitală de judeţ şi în principalele oraşe şi t:ârguri de vitrine - afişiere pentru expunerea materialului propagandistic, prin pavoazări şi decorări, prin organizarea de expoziţii, prin ateneele popularest, Importante sume erau alocate şi propagandei la sate. subvenţionării fundaţiilor .Astra" şi "Regele Mihai 1", dar şi organizării de leetorate de ziaristică. Noul partid. format în primăvara lui 1948, şi-a creat la rândullui o secţie de propagandă sub numele de Direcţia de Propagandă şi Agitape. care avea în componentă Comitetul de Presă cu trei comisii: Comisia Presei din Capitală, Comisia Presei din provincie, Comisia publicaţiilor periodice. Totodată îndruma ,.5cânteia", Direcţia presei, activitatea de presă din Ministerul Artelor şi Informaţiilor, Rador-ul, Agerpress-ul, şi Secţia de difuzare a presei "Slova" (organism unic de difuzare a ziarelor din provincie)64. Sub supravegherea Comitetului de Presă se aflau 14 cotidiene din Bucureşti, cele mai importante 19 publicaţii periodice şi 56 ziare din provincie. La sfârşitul anului 1949, Secţia Centrală de Propagandă şi Agitaţie era împărţită în nouă sectoare având 61 de salariaţi angajaţi (44 bărbaţi şi 17 femei)6s. Din cei nouă şefi de sector cinci erau români, trei evrei şi un ungur. Cei 61 de activişti (32 români, 22 evrei. şase maghiari şi un ungur) erau: 21 de origine socială muncitorească,12 de origine socială ţărănească, 28 de origine socială mic-burgheză (şase aveau părinţi funcţionari, şase aveau părinţi mici meseriaşi, cinci aveau părinţi intelectuali, nouă aveau părinţi comercianţi; despre doi dintre ei nu existau date). 14 dintre ei erau membri de partid încă din ilegalitate, patru intraseră în partid după 23 august 1944, 32 fuseseră înregimentaţi în 1945,10 în 1946 şi unul în 1948. în ceea ce priveşte vârsta, 18 aveau mai mult de 35 de ani, nouă erau între 30 şi 35 de ani, 25 între 25 şi 30 de ani şi nouă sub 25 de ani. 20 dintre activişti erau absolvenţi de şcoli superioare, şapte aveau bacalaureatul, 25 făcuseră între două şi şase clase de liceu sau şcoli echivalente, iar nouă terminaseră doar şcoala primară. Puţin peste jumătate din numărul de activişti absolviseră şcoli de partid: şcoli superioare la Moscova (trei), Facultatea de Filozofie (unul), Şcoala de Educaţie Politică (unul), Universitatea de Partid ,.ştefan Gheorghiu" (şapte).

Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale .,A.A. [danov" (14), Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale "A.A. [danov" secţia maghiară (patru), cursuri centrale de partid (doi), iar cursuri centrale de partid cu durata 2-4 luni (patru). Plenara Comitetul Central al P.M.R. din 23-24 ianuarie 1950 a adus modificări la nivelul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie, odată cu reorganizarea aparatului central al partidului şi a secţiilor Comitetului Central. Inclusă în aparatul central al partidului, Secţia de Propagandă şi Agitaţie urma să se ocupe de problemele propagandei de partid, ale muncii Ideologice în diferitele sectoare ale vieţii culturale şi ale agitaţiei politice de masă. Totodată răspundea de selecţionarea şi repartizarea cadrelor în sectoarele ei de activitate (propagandă şi învăţământ de partid. agitaţie. presă, ştiinţă, învăţământ public, literatură şi artă, muncă cultural-educattvă, edituri şi sectorul evidenţei cadrelor)66. La 14 februarie 1950 avea loc o întrevedere a lui Leonte Răutu cu activiştii din Secţia de . Propagandă şi Agitaţie având ca scop prelucrarea hotărârilor Plenarei. O parte dintre temele expuse la acea întrunire (rolul şi sectoarele Secţiei de Propagandă şi Agitaţie etc.) se vor regăsi şi în viitorul regulament de funcţionare al secţiei adoptat în acelaşi an. 63 S.A.N.LC .• fond e.C. - Secţia de Propagandil şi Agitaţie, dosar 15/ 1947. f. 21. •• S.A.N.I.C .• fond e.C. - Secţia Propaganda şi Agitaţie. dosar 9/1949. f.124. 6S Ibidem. f. 5. •• "', Romdnia. Din viaţa politica. Documente 1950, Editura Arhivele Naţionale Centrale ale României, Bucureşti, 2002. pp, 33•34.

Propaganda polltică, Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 77

Conform regulamentului de funcţionare al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie din 1950, aceasta făcea parte din aparatul C.C. al P.M.R. şi avea ca rol: selecţionarea şi repartizarea cadrelor, controlul executării hotărârilor partidului şi guvernului în domeniul propagandei de partid, controlul presei, editurilor, a agitaţiei politice, a învăţământului public, a ştiinţei, literaturii şi artei67. Activitatea secţiei se desfăşura pe baza planurilor aprobate de Comitetul Central. "Fiind o parte a aparatului C.c. al P.M.R., Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.c.R. nu are dreptul la a da directive"68, dar trebuie consultată în ceea ce priveşte "problemele structurii programului, materialelor, metodelor de învăţământ ale şcolilor de pregătire şi calificare a cadrelor care ţin de Secţia organelor conducătoare de partid"69. Conducerea era asigurată de un director general, ajutat de patru adjuncţi responsabili de activitatea sectoarelor (fiecare cu un şef şi câte un grup de instructori).

Sectoarele Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. 70 I I I I Sector Atributii Propagandă • controlul executălii hotărânlor Partidului in domeniul ridicărf nivelului de partid politic şi teoretic al cadrelor de partid şi al membrilor de partid

• universităţile şi şcolile serale de marxism-Ieninism, cabinetele de partid

• cercurile de studiere a Istoriei P.c.(b) al U.R.S.s. şi al altor operele ale

clasicilor marxism-Ieninlsmului • şcolile de partid serale şi duminicale - cercurile de politică curentă - roJ'SUJi şi seminarii ro propagandiştii - cursuri de calificare a cadrelor pedazoatce pentru

scolile de partid Agitaţie politică • studierea formelor şi metodelor agltaţiei de masă de masă • organizarea de schimburi de experienţă in organizaţiile de partid, ro privire

la cele mal bune metode de agitaţie • elaborarea de materiale pentru "Carnetul Agitatorului" • agitaţia vizuală • presa de perete - analizarea muncii de 3l!itatie a oreanizatiilor de masă

Învătământ public • controlul executării hotărârilor partidului in domeniul invătămantului public Presă centrală - controlează toate publicaţiile din Capitală, ro excepţia celor de specialitate,

- radiojurnalul - agenţiile de ştiri • difuzarea presei • scolâe si seminariile de jurnalisti

Presă locală - coordonează toate ziarele si Dublicatiile din nrovincie Muncă culturală - controlul executării hotărârilor partidului in activitatea căminelor culturale. de masă bibliotecilor. a ecninelor culturale si artistice Ştiinţă • controlul executării hotărârilor partidului in domeniul activităţii ştiinţifice

- nubUcatiile .mintifice

Literatură şi artă • controlul executării hotărârflor partidului in domeniul literaturii şi arte!

- coordonarea activitătli Uniunilor de scriitorilor, artisti Dlastici, comoozltori Edituri - controlul executării hotărârllor partidului in domeniul activităţii editoriale I I I I I I I I 61 S.A.N.I.C .• fond e.e. • Cancelarie, dosar 117/1950, f. 22 . 68 Ibidem. ., Ibidem, f. 26 . 70 Ibidem, f.26-28.

pI Oana Ilie I 8 controlul executării hotărârilor partidului in domeniul activltă~i spo~ve

. Sport . controlul executării hotărârilor partidului în activitatea ComitetulUI pentru

Cultură Fizică şi Sport " "tăţli rtiVe a _ controlul executării hotărâriior pa~dului în dom~ruul acnvt spo

organizaţiilor de masă şi a MinisterulUI invăţllmântulul "", .. Radio _ controlul executării hotărârilor partidului în domeniul radiodlfuzlunu

_ studiază propaganda prin radio Evidenta cadrelor şi I d ld ţă cadrelor'

~ru:~de:;VI c::rel~r din no~enda~ secţiei (intocmirea de dosar pentrU Informare fiecare activist cu funcţie în nomenclatura) , '

• studierea mişcării şi compoziţiei cadrelor din nomenclatura secţiei

Grupul de informare:' , ' ' _ sintetizarea materialelor informanve primite de secţie - editarea Buletinului Informativ al Secţiei

" ducert dactilografie stenodactilografie,

Tehnic . activităţi de secretariat, arhivă, tra ucen, • multiplicare. curierat etc.

,- i ul d 7 I I I

. . fă u parte mstructoru propagandişti Ş grup e Din Secţia de Propagandă ŞI Agitaţie mai . cea dona şi

administra biblioteca Comitetului conferenţiari ai C.C. al P.M.R Totod~tă: se~a. coarc.e. al P M R ca organisme exterioare" de

, d p agandăşi Agitaţie a • ., " Central Tot de Secţia e rop . d Şti' ţ Sociale ,A.A. ţdanov", Institutul de Istorie a această dată. ţineau şi Şcoala Supenoară e m e.. '. L d lasă" Scânteia- era

71 A.RL.U S şi redacţia revistei reorence , upta e c • " Partidului, Editura P.M.R , dă . A 'tarie care se ocupa şi cu selecţionarea cadrelor pentru supervizată de Secţia de Propagan ŞI gl ,.., oficiosul regimului. dă . Agita" a C.C al P M R era controlarea executării

lb ţi Sor+1ei de Propagan a Şl,..e . ., O am u ea" •. ,.. ., 1 Î văţământului Ministerul

Artelor. Academia RP.R, hotărârilor partidului ~e către ~ml~~fu~iune Comite~l pentru Cinematografie, Comitetul Comitetul pentru Radioâcare ŞI Ra~IO l 'c ltură Fizică şi Sport, Direcţia Generală a ntru Aşezămintele Culturale. Comttetu pentru u P . D" rti" Generala- a Presei şi . D'fuzării Cărţii şi resei. ire •.. ,.... Industriei Poligrafic~, Editurilor •• ŞI ~ d tr 1 exercita şi asupra ARL.U.S., Uniunii Tipăriturilor, Agenţia ,,Agerpres. Acţlun~l edico~p0R., Uniunii Artiştilor Plastici din RP.R şi

ScI1itorilor din RP.R. Uniunii Compozlton or n . S.RS.e.n• .' 'ta 'e a C C al P MoR în colaborarea cu Secţia

_De asemenea Secţia de propaga~:~te~ cre tine~~ con~lează executarea h~~rilor

Organelor Conducătoare de P~d, SI • . Ş litic -culturală de masă de către smdicate, Partidului În ce priveşte munca Ideologică ŞI munca po I o I I I

II II

, 44 dlfuzfutd in prima fază clir\i sosite din U.ltSS. Alături 71 Editura Partidului şi-a inceput activitatea în ~tem~ne ~ 9 , 'aftşe materiale pentrU panotare.ln primele cind luni de d\JţI, editura mai tiplirea p0rtre,te pen~ mamfe~ţil, IOZI~) intr:un tiraj total de 500 0000 exemplare. Preţul fiind de la infiinţare a tipărit 31 de titlun (broşun intre ~ 64 par din cele 24 de milioane cât a costat tot tirajul s-au mare. iar unităţile care acceptau să le difuzeze e Plurinedo, sar 4/ 1945 f 78) ŞI in 1947 Editura Partidului se

S.A.N I C. fond c.e. - Cance a e, • . d 1

recuperat doar trei milioane. . ," . n teritoriu deficitară şi recuperarea unor importante ereanţe e a confrunta cu aceleaşi probleme. difuzarea cărţilor î Ca I ' dosar 4/1945 f. 15). In 1950,I\ca Me1inescu a fost distribuitori (1 000 800 000 lei). (S.A.N.I.C., fond c.e - nee ane, fost urnit ca director rlimânfutd in paralel şi

, f la Editu P M It Barbu Ulzlirescu an, , • eliberată din funcţiade redactor !e .ra " Ă. Duma (absolvent al Universităţii de Partid .Ştefan Gheorghlu ), L. rector la Institutul .Maxim Garki , Iar ca adjuncţi P M.R. S.A.NJ C fond ee _ Secţia Propagandl1 şi Agitaţie, dosar Tismlineanu şi V. Dinu (foşti redactori ş~fi ~ E~ltura i 129~1 300•e~mplare. din care 276 000 exemplare Lenin şi 1 95/1950, f. 23). In anul, 1951, tlralulfoedldtu~ ~~: p~pagandă şi Agitaţie, dosar 37/1951, f. 102). 196 000 exemplare Stalin. (S.A.N.I.C., n ., e ••• 7> S.A.N.I.C., fond ce -Cancelarie, dosar 117/1950. f. 24. II Propaganda polltlcă. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 79 organizaţiile de femei şi tineret, organizaţiile naţionalităţilor conlocuitoare şi alte organizaţii de masă"73. Obsesiv repetatul cuvânt •• controlează", prezent de nenumărate ori În regulamentul de funcţionarea al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a c.e. al P.M.R, reprezintă În fapt un eufemism pentru adevărata menire a secţiei- cenzura. Metodele de lucru ale secţiei constau În trimiterea de instructori În teritoriu pentru a studia starea de fapt, organizarea de întâlniri periodice cu responsabilii cu propaganda şi agitaţia din teritoriu, studierea organelor de presă ale comitetelor judeţene de partid etc. Nomenclatura Secţiei de Propagandă şi Agitaţie cuprindea: şeful secţiei. adjuncţii acestuia, şefii sectoarelort- secţiei. şefii Secţiilor de Propagandă şi Agitaţie ale Comitetelor regionale de partid7s.

Responsabilitatea coordonării activităţii Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.c. al P.M.R i-a revenit În 1948 Anei Pauker76 (îşi deleagă competenţele lui Iosif Chişinevschi, ajutat de Leonte Răutu) , lui Leonte Răutu?? În 195078• iar din 1952 lui Iosif ChişinevschF9. Din nomenclatura Sectorului Propagandă făceau parte: directorul, directorii de studii8C, directorii adjuncţi de studii81, profesorii8Z, conducătorii de seminarB3 ai Şcolii de Inalte Studii Sociale ,M )danov", directorul cursului de propagandiştiw de pe lângă Şcoala de Înalte Studii Sociale "A.A. ţdanov", directorii generali'" şi directorii de studii ai Universităţilor Serale de Marxtsm-lenintsme, directorii generali şi directorii de studii87 ai Şcolilor Serale de Marxism¬Lenlnlsm şi directorii cabinetelor de partid88 de pe lângă Comitetele regionale de partid89• 13 Ibidem. 14 Sectoarele Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. a P.M.R. erau: 1) Propagandă, 2) Agitaţie. 3) Presă, 4) Ştiinţă., 5) Învăţământ Public. 6) Literatură şi Artă, 7) Edituri, 8) Spoit, 9) Muncă Culturală de Masă. 75 Numirea şi schimbarea şefilor Secţtilor de Propagandă şi agitaţie ale Comitetelor regionale de partid nu puteau fi făcută decât cu acordul Secţiei de Propagandă şi Agitlţie a C.C. a P.M.R. 1 ••••• Stenogramele şedinţelor Biroului Politic al Comitetul Central al Partidului Muncitaresc Romdn. 1948, voL 1, Editura Arhive1e Naţionale ale României. Bucureşti, 2002. p.13. 71 Vezi Hotărârea asupra organizării Secţiilor C.C. al P.M.R. şi a numirii şefilor de Secjiuni din 9 martie 19S0. 111 Adjuncţi al şefului Secţiei de Propagandă şi Agitaţie: Ofelia Manole, Mihail Roller, Cornel Onescu, N. Goldberger şi Teodor CArciumlirescu. ,. După îndepărtarea Anei Pauker, acuzată de .deviaţlonism de dreapta" 80 Leonte Răutu şi Gr. Cotovschi. (S.A.N.I.C .• fond C.C. - Secţia Propagandl1 şi Agitaţie, dosar /1950, f.64. 81 G. Lupşa şi Şt. Crueeru, 8Z L. Rachmut, S. Ştirbu, A. Roman şi două posturi vacante. 831. Vespa, V. Oprea, C. Borgeanu, G. Stolan, V. Petruş. E.lngar, E. Dimitriu, Titu Georgescu şi 2 posturi vacante. •• Petre Grosu. 8. T. lordachescu la Universităţilor Serale de Marxism-leninism de pe lângă C.C. Benedlct Munkos la Universitatea serală de Marxism-Ieninism din Timişoara şi patru posturi vacante la: Universitatea serală de Marxism-Ienlnism de pe lângă comitetul de partid al organizaţiei Bucureşti, Universitatea serală de Marxism-Ieninism Cluj, Universitatea serallI de Marxism-Ieninism laşi şi Ilniversitatea serală de Marxism-Ienlnism Târgu Mureş. •• P. Grosu - Universitatea serală de Marxism-Ieninism de pe lângă C.C. Iosif Cemea - Universitatea serală de Marxism-Ieninism de pe lângă Comitetul de partid al organizaţiei Bucureşti, AL Schidlov - Universitatea serală de Marxism-Ieninism Cluj, Janeta Benditer -

Universitatea serală de Marxlsm-Ieninism laşi, Estera Coro - Universitatea serală de Marxism-Ieninism Timişoara şi Carol Vecsei - Universitatea serală de Marxlsm-Ieninism Târgu Mureş. 81 Gr. Cimpoeşu - Galaţi. Ioan Cârjoliu - Prahova, Eugen Columbeanu - Dolj, Simion Stanev - Constanţa. Emil Halunga - Regiunea Stalin. Reghina Roth - Braşov, Kelemen Dezideriu - Arad, Teodor Tache - Argeş, Gh. Lupaşcu - Buzău, Ana Heith - Bacău. Ioan Frică - Sibiu, Al. Malu - Hunedoara şi Al. David - Baia Mare. ' se C. Beraru - Bucureşti, lolanda Vinţu - Cluj, Paraschlva Şerbănescu - Regiunea Stalin, Ion Csany - Timişoara, Ioan Rotaru -Iaşi, Adrian Dascălu - Prahova, Constantin Sică - Constanta, Al. Silaghe - Bihor, Belo Sabo - Mureş, Ludovic Breter - Arad, Aurel Moscovlci - Bacău. Constanţa Armaşu - Sibiu, Iosif Crompatschi - Bala-Mare, Vasile T. Tuchilă ¬Buzliu, Viorellrinca - Hunedoara. N. Negrea - Severin, Haricel Hatner - Botoşani, Teodor Pop - Rodna. Decebal Detiu - Argeş,Alfred Berenştein - Suceava şi şapte posturi vacante la Galaţi, Puma, Vâlcea. Garj, Teleorman. Ialomiţa şi BArlad. altăpe(

80 Oana Ilie Nomenclatura Sectorului Presă era compusă din: redactorii responsabili ai tuturor ziarelor centrale şi ai publicaţiilor periodice din Bucureşti, redactorii responsabili adjuncţi, secretarul responsabil şi membrii comitetului de redacţie de la "Scânteia", redactorii responsabili adjuncţi ai publicaţiilor "România liberă", "Viaţa sindicală", .Scânteia tineretului", "Contemporanul", "flacăra", redactorii responsabili ai publicaţiilor .Almanahul literar", "Utunk", )aşul Nou", redactorul responsabil şi colegiul redacţional de la "Lupta de Clasă", directorul şi asistenţii de la Şcoala de Gazetari de pe lângă Secţia de Propagandă şi Agitaţie a c.c. al P.M.R. directorul general, directorii adjuncţi şi secretarul de partid de la Agenţia Română de Presă .Agerpress", directorul general, directorii adjuncţi, şeful Serviciului Presei Interne şi şeful organizaţiei de partid din Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor, redactorii responsabili ai tuturor ziarelor, organe ale Comitetelor regionale P.M.R., redactorii responsabili ai ziarelor Jnainte" - Brăila. "C.D.M.N.", "Steagul roşu" - Petroşani, "Uzina noastră" - Hunedoara, "Flamura roşie" - Reşiţa, "Pravda" ¬Timişoara, directorul general, directorul adjunct şi secretarul organizaţiei de partid de la "Casa Scânteii"?", în timp ce în nomenclatura Sectorului Agitaţie erau

incluşi: redactorul şef, redactorii adjuncţi şi secretarul de redacţie ai "Carnetului AgitatorululH şi directorii Cursurilor Centrale de Agitaţie91• Statele de funcţii ale Secţiei de Propagandă şi Agitaţie în 195092•

1 responsabil Sectorul propagandii 1 responsabil pentru şcolile medii de partid 1 responsabil pentru şcolile serale

1 responsabil pentru cercurile de studti, cabinetele de partid şi studiul

individual 1 responsabil pentru propaganda scrisă -referent! 1 responsabil

Sectorul agitaţle 1 responsabil pentru agitaţia in intreprinderi, instituţii şi cartiere

2 responsabili pentru agitaţia la sate 1 responsabil pentru şcolile de agitaţie 1 redactor responsabil şi un secretar de redacţie al .Carnetului

Agitatorului" 1 responsabil care ţinea legătura cu secţia culturală a e.e. şi

îndruma Sectorul muncii activitatea căminelor culturale culturale politice de 1 responsabil pentru munca cultural-politică in rândul femeilor şi tineretului masii 1 responsabil pentru munca cultural-politică în rândul naţionalităţilor

1 responsabil pentru munca cultural-politică in rândul mişcării sportive

-referenţi 1 responsabil de sector

Sectorul presei 1 responsabil pentru presa din Bucureşti şi radio jurnal

1 responsabil pentru presa din provincie 1 responsabil pentru presa periodică 1 responsabil pentru presa de perete -referenti

Sectorul edituri 1 responsabil de sector -referenţi

8. s.A.N.I.C. rond ce -Secţia PropagandăşiA,gltr:zţie,dosar 55/1950, f.134şi dosar 3/1950, f. 64-66- • 0 SAN.I.C .• fond ce - Secţia PropagandiJ şi A,gltr:zţie, dosar 55/1950, f. 134-135. "Ibidem. f. 135. 92 SAN.I.C., fond ce - Secţia PropagandiJşi A,g/tr:zţie. dosar 3/1950. f. 54-57. l Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) •

81 1 responsabil de sector

Sectorul artei şi 1 responsabil pentru literatură literaturii 1 responsabil pentru teatru

1 responsabil pentru muzică 1 responsabil pentru artele plastice 1 responsabil pentru cinematografle 1 responsabil pentru radio - referenţt, secretariat 1 responsabil

Sectorul ştiinţă 1 responsabil adjunct şi învlilământ public 1 responsabil al Comisiei Istorie şi Filozoâe

1 responsabil al Comisiei Economie Politică 1 responsabil al Comisiei de Biologie 1 responsabil al Comisiei Ştiinţe tehnice şi agricole 1 responsabil al Comisiei Medicale 1 responsabil al Comisiei Învăţământ public 1 responsabil al Comisiei Istoria Partidului -referenn

• • • • Din cei 1732993 de membrii ai nomenclaturii Secţiilor Comitetului Central ai P.M.R. existenţi in 1950, 833 erau incadraţi în Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.c. al P.M.R. 94, in timp ce Secţia Organelor de Conducere de Partid, Sindicate şi U.T.M. avea 7 587 cadre95, rezultând un total de cea 8 420 persoane implicate in fenomenul propagandistic. Organigrama Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.c.R. in 195096 • • Sectorul Număr persoane

Responsabili Responsabili cu cu munca munca tehnică DoUticli

Propagandă de partid (şef sector -Miron Belea) 10 1 Agitatie politică de masllfSef sector - Gh. Fericeanu 1 10 1 Muncă culturală de masă (şef sector - Tiberiu Batarnay) 9 1 Ştiinţific (şef sector - Mihai Frunzll) 8 1 Invăţământ public (şef sector - Vasile Nichita) 8 1 Presă centrală (şef sector - Virgil Florea) 6 1 Presă locală (şef sector - Dumitru Turcuş) 6 1 Edituri (şef sector - Zoltan Nemeş) 5 literatură şi artă (şef sector - Pavel Ţugul] 10 1

Radio (şef sector - nenominalizat) 4 Sport (şef sector - Dumitru Matei) 4 Evidenţă cadre (şef sector - Ana Şolmu) 6 Instructori, propagandişti (şef sector - nenominalizat) 7 • • • • • • "Incluşi şi cei din teritoriu. •• Eugen Denize. Cezar Mâţă, Romdn/a comunistii. Statul şi propaganda 1948-1953, Editura .Cetatea de Scaun". Târgovişte, 2005. p.118 . os SA.N.I.C.: fond ec. - Cancelarie. dosar 36/1950, f.1. •'Ibidem. r. 62 şi S.A.N.I.C .• rond c.e - Secţia PropagandiJ il Agitr:zţie. dosar 3/1950, f.59-62. •

..---------------- I Oana Ilie 82 I Conferenţiari (şef sector - nenominaIizat) 7 Redacţia de la "Carnetul Agitatorului" (şef sector - Pavel 5 Niculae) Redacţia de la "Lupta de clasă" (şef sector - nenominalizat) 4

1 Biblioteca CC. şi arhiva presei (director - posta vacant) 10 6 I Organigrama Secţiei de Propagandă şi Agitaţie în decembrie 1952 (163 postunj'" I Şef secţie 1 Adjuncţi 5 Sector Propagandă 1 şef sector

1 adjunct a instructori 1 referent

Sector Agitaţie 1 şefseetor 1 adjunct 6 instructori 1 secretar tehnic

Redacţia "Carnetul Agitatorului" 1 redactor responsabil

1 redactor adjunct 1 secretar de redacţie 2 instructori

Sectorul Presă centrală 1 şef sector 7 Instructor!

Sectorul Presă locală 1 şef sector 7 instructor!

Sectorul învăţământ Public 1 şef sector 1 adjunct 5 instructor! învăţământ public 5 instructorl învăţământ superior 1 secretar tehnic

Sectorul Muncii Culturale de Masă 1 şef sector 7 instructori 1 secretar tehnic

Sectorul Literatură şi Artă 1 şef sector 1 şef adjunct 81nstructorl

1 secretar tehnic Sectorul Ştiinţă 1 şefsector

1 şef adjunct 8 instructori

1 secretar tehnic Sectorul Radio 1 şef sector

3 Instructorl Sectorul Sport 1 şef sector

4 instructori Sectorul Evidenţă 1 şef sector

6instructori Grupul de instructori propagandişti 1 şef grup

7instructorl Biroul conferenţlarl 1 şef birou

5 Instructori I I I I I I I I I • " S.A.N.I.C .• fond e.e. - Secţia Propagandl1 şi Agitaţie. dosar 58/1952, f.122-123 . Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (194S-19S8j

Grupul de informare 1 şefgrup 2 instructori 1 referent

Secretariat tehnic 1 şef secretariat 2 referenţi 1 secretar tehnlc 4 secretari tehnici adjuncţi 10 dactilografe 1 traducătoare limba rusă 2 cuneri

La conducerea Sectorului propagandă în 1952 era Miron Belea, ajutat de: Ştefan Iacob (şef Cabinete de partid), Tamara Mureşan (şef la şcoli şi universităţî serale), Gheorghe Homenco (şefla cercurile de istorie a PC (b) U.R.S.S. an I şi II), Aneta Pană (şef la cercul de studii a biografiei lui Lenin şi Stalin), Maria Zahan (şef la cercul de politică curentă şi cursuri serale, biografia lui I.V. Stalin, de la sate şi sectorul sodalist al agriculturii), Ana Şoimu (şef birou conferenţiart)98. Sectorul agitaţie era condus de un şef (nenominalizat încă În martie 1952), un adjunct (David Lazăr), de redactorul responsabil cu .Carnetul Agitatorului" (Nina Dumbravă), de redactorul adjunct de la "Carnetul Agitatorului" (Eugen Albu) şi de secretarul de redacţie al "Carnetului Agitatorului" (Ion Militaru)99. Printre membrii secţiei, În 1952 Îi regăsim pe: Vrrgil Florea (şef Sector Presă Centrală), Dumitru Turcuş (şef Sector Presă locală), V. Nichita (şef Sector învăţământ Public). Mihai Frunză (şef Sector Ştiinţă), Pavel Tugui (şef Sector Literatură şi Artă), Vasile Bihari (şef Sector Edituri), Zoltan Nemeş (şef Sector Radio), Dumitru Matei (şef Sector Evidenţă şi Informare], Tiberiu Boternai (şef Sector Sport), Stana Drăgoi (şef Sector Munca Culturală de Masă), Gh. Fericeanu (şef grup de Instructori), Victor Moroianu (şef grup de instructori), V. Negoiţă (şef grup de instructori), V. Oprea (şef grup de instructori), Laurenţiu Dragomlrescu (şef grup de instructori), Gh. Ravaş (şef grup de instructori), Ştefan Korosi (şef grup de instructori)lOO, dar şi Mihai Roller, N. Goldberger, Cornel Onescu, N. Teşa, David Lazăr, Gheorghe Conda, Grigore Cotovschi, Petre Grosu, Clara Cuşmir, Barbu Zaharescu, Leonte Tismăneanu, M. Roşianu, L Nistor, N. Bellu, Traian Şelmaru, Matei Socor, Gavril Lapşa, Dumitru Zaharia, Constantin Scarlat, Radu Cernea, Emil Halunga, Ioan Petru, Ştefan Sassu, Gheorghe Bobancu, N. Catană, Antoneta Horovitz, Gheorghe PătruţlOl. La 12 decembrie 1952. Valeriu Pop, absolvent al cursurilor Şcolii Superioare de Ştiinţe Sociale .M [danov", a fost numit adjunct al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie102. Noi modificări la nivelul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie au avut loc în anul următor, in mai 1953 au fost create două noi funcţii de lector la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a c.c. a P.M.R.I03, Iar la 22 octombrie 1953 a fost dată hotărârea Biroul Politic al c.c. nr, 767, prin care Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. şi Secţia de literatură şi Artă a c.c. al

P.M.R. se contopeau într-o singură secţie numită Secţia de Propagandă şi Agitaţie a c.c. al P.M.RI04, şi erau create alte trei sectoare: literatură, artă, dnematografie. Totodată, Institutul de Istorie a Partidului de pe lângă C.C. trecea de sub controlul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie, sub controlul Secţiei de Ştiinţă şi •• AIllturi de cei enumerati, mal erau incluşi in nomenclatura Secţiei de Propagandă şi Agitaţie: şeful cercurilor de politică curentă şi cursuri serale de la oraşe. şeful stndlului activului de partid şi studiului individual al marxism¬lenlnlsmului, şeful invăţlmântului politic din organizaţiile de masă şi direcţiile politice. •• S.A.N.LC., fond e.c. - Secţia de Propagandl1 şi Agitaţie. dosar 58/1952, f. 113. 1 •• Ibidem, f. 113-117, passlm, 101 S.A.NJ.c., fond e.e. - Cancelarie, dosar 161/ 1952. f. 48. 102 S.A.NJ.c., fond e.c. - Secţia Propagandl1 şi Agitaţie, dosar 28/1952, f.24. 103 S.A.N.I.C., fond e.C. - Secţia Propagandl1 şi Agitaţie, dosar 9/1953, f. 89. 104 Ibidem, dosar 85/1953, f.1. 83

84 Oana Ilie învăj:ământ a c.c., cu excepţia Muzeului Lenin-Stalin, care se despărţea de Institut, dar rămânea sub controlul Secţiei de Propagandă şi Agitaţie. Prin hotărârea nr. 72 din 14 februarie 1954 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R Secţia de Propagandă şi Agitaţie s-a unificat cu Secţia ştiinţe şi Învăţământ sub titulatura de Secţia de Propagandă şi Agitaţie a c.c. al P.M.R, sub conducerea lui Leonte Răutu. Unificarea nu a fost însă de durată, un an mai târziu Secţia de Propagandă şi Agitaţie fiind împărţită în Secţia de propagandă şi Agitaţie a c.e. al P.M.R şi Secţia Ştiinţă şi Cultură a e.c. al P.M.RI05 In 1954 Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.c. al P.M.R. era condusă de un şef, ajutat de cinci secretari care coordonau 17 sectoare. Pe lângă aceştia, organigrama secţiei menţiona şi: opt şefi adjuncţi de sector, 100 instructori, un consultant de şef de secţie, un şef la secretariatul tehnic, cinci secretare tehnice, un responsabil pentru grupul de dactilografe, şase dactilografe, două stenodactilografe şi doi curieri106. La 25 februarie 1955, Mihai Roller a fost eliberat din funcţia de adjunct la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a e. c. şi numit in funcţia de director adjunct al Institutului de Istorie a partidului de pe lângă C. C, în locul lui Barbu zaharescu (pus la dispoziţia Ministerului de Externe) 107. , In anul 1955 a fost aprobat şi un nou regulament de funcţionare a Secţiei de Propagandă şi Agitaţie108 prin care se stabileau atribuţiile secţiei: controlul executării hotărârilor partidului şi guvernului'v? şi

selecţionarea cadrelor din nomenclatura Comitetului Central al P.M.R în domeniul propagandei de partid, presei, agitaţiei politice şi muncii culturale de masă. Sectontl Atributii Propagandă • controlează executarea hotărârilor partidului de către organizaţiile de partid în domeniul de partid educaţiei marxist-leniniste a cadrelor partidului şi a tuturor membrilor de partid

• pregăteşte şi supune spre examinarea C.c. proiectele programelor de învăţământ, a

manualelor şi materialelor ajutătoare metodice şi pregăteşte propuneri pentru editarea

literaturii marxist-leniniste. _ elaborează lecţii cu privire la problemele teoriei marxist-

leniniste, ale politicii partidului şi ale situaţiei internaţionale _ controlează activitatea organizaţiilor de partid în domeniul

propagandei marxism- leninismului nrin lectii.

Munci • organizează schimbul de experienţă şi răspăndirea celor mai bune metode de agitaţie in polltlceşi organizaţiile de partid, se ocupă cu problemele agitaţiei prin conferinţe, ale agitaţiei vizuale culturale de şi scrise şi ale gazetelor de perete. masă • elaborează materiale în vederea instrulrli agltatorilor, se ocupă de seminarii pentru

agitatori, controlează .Carnetul Agitatorilor". _ controlează executarea hotărârilor partidului şi guvernului în

domeniul activităţilor duburilor, colţurilor roşii. căminelor culturale, caselor de cultură,

echipelor artistice şi bibliotecilor. _ se ocupă de activitatea AR.I..U.S. şi Comitetul permanent

pentru apărarea păclL _ controleaza executarea hotărârea partidului şi guvernului în

domeniul culturii fizice şi snortului,

Presei şi • se ocupă de toate ziarele şi publicaţiile centrale şi locale (cu excepţia. celor radioului denartarnentale si de sneclalitate), de Directia Generală a Radiodifuziunii de Directia 105 Nicoleta Ionescu-Gură, Nomenclatura Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman, Editura Humanitas. Bucureşti. 2006, pp. 19, 22. '06 SAN.I.e.. fond ce• Cancelarie, dosar 53/1954, f. 43.

'01 SAN.I.C .. fond ce - Secţia Propagand/1 şi Agitaţie, dosar 10/1955, f. 1. 'OI Vezi SA.N.I.C .. fond c.e - Secţia Propagand/1 şi Agitoţle, dosar 10/1955. '09 Controlea:d. A.R.L.U.s. ComlteM permanent pentru apărarea pllcil, 5.R.S.e.. şi tn colaborare cu SecţIa Organelor Conduclltoare de Partid, contro1eazll executarea hot:llrâriIor guvernului tn ceea ce priveşte munca politică şi cultural¬edueat1vl1 de dtre Sindicate, U.T.M. şi organizalii1e de masă. Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 85 I

Generală a Presei şi Tipănturtlor, de Direcţia Centrală a Difuzării presei din Ministerul

Poştei şi Telecomunicaţiilor. - urmăreşte activitatea centrelor de radioficare, activitatea

studiourilor regionale ale radiodifuzării şi gazetele de uzină - controlează aplicarea in domeniul presei şi a radioului a

hotărârllor partidului şi guvernului şi a indicaţiilor operative ale conducerii P.M.R. - selecţionează cadre din nomenclatura C.c. pentru presă - aslaură oresănrea si calificarea ziaristilor.

Edituri şi • controlează executarea hotărârilor partidului şi guvernului in domeniul activităţii Dolierafle editoriale. al difuzării cărţilor si al industriei oolilrrafice. Instructori - se deplasează lunar în regiuni pentru a controla aplicarea hotărârilor c.c. şi a acorda teritorialillo aiutor comltetelor resîonale de nartîd la îmbunătătirea muncii de orooazandă Instructorul - ţine evidenţa cadrelor din nomenclatura c.c. în domeniul propagandei şi agitaţiei. cu evidenţa cadrelor I I I Este lesne de observat că in acel moment componenta de cenzor a Secţiei de Propagandă şi Agitaţie căpătase prim-planul în detrimentul celei de formare a cadrelor. Secţia de Propagandă şi Agitaţie coordona biblioteca C.C. al P.M.R, Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale .,A.A [danov", Institutului de Istorie a partidului de pe lângă C. C; Muzeul Lenin-Stalin, redacţia revistei ,.Lupta de clasă"111 şi controla aplicarea de către "Scânteia" a indicaţiiIor Secretariatului C.c. al P.M.R, şi executarea hotărârilor partidului şi guvernului de către Ministerul Culturii şi Cultelor În domeniul edituri, poligrafii, difuzarea cărţii şi aşezămintele culturale, şi

de către Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport, Agenţia de Presă Agerpres. O nouă reorganizare a propagandei are loc în anul 1956, când, la 16 ianuarie, Secretariatul e.e. aproba înfiinţarea Direcţiei de Propagandă şi Cultură din care făceau parte Secţia de Propagandă şi Agitaţie, Secţia de Ştiinţă şi Cultură şi Secţia Şcoli. Şeful secţiei era secondat de trei adjuncţi (ocupau concomitent şi funcţia de şefi de secţii), de un activist cu funcţia de adjunct, doi instructori şi o secretară tehnică. Direcţia era pusă sub conducerea aceluiaşi Leonte Răutu, Şef al Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a C.C. a fost numit Paul Nlculescu-Mizll (ajutat de Of elia Manole, A. Duma, Nicolae Onigă, Gheorghe C. Bădulescu], şef al Secţiei de Ştiinţă - Pavel Jugul (secondat de Virgil Florea], iar şef al Secţiei Şcoli112 - Constantin Nădejde (avându-I ca adjunct pe Traian POp)U3. Cu prilejul restructurării aparatului Comitetul Central din 1956, atribuţiile grupului de lectori au fost trecute asupra sectorului de propagandă. Nemulţumit de evoluţia acestora, Leonte Răutu propunea Înfiinţarea unui grup de lectori pentru elaborarea şi redactarea de conferinţe şi tematici pentru comitetele regionale de partid, compus dintr-un şef şi şapte lectori (câte unul pentru specialităţile principale: construcţia de partid, materialism istoric, economia politică a capitalismului. economia politică a socialismului, istoria P.C.U.S., istoria RP.R. şi P.M.R., problemele internaţionale). Tot În spiritul Îmbunătăţirii activităţii propagandei, Leonte Răutu susţinea ~ecesitatea micşorării Sectorului propagandă cu doi activişti şi divizarea Sectorului muncii politice ŞI culturale de masă în Sectorul muncii politice (trei activişti) şi Sectorul muncii culturale (patru activişti) 114. I I I I I I I II uo 19 instructori terltoriaU (câte unul pentru fiecare judeţ şi unul pentru Bucureşti). 111 S.A.N.I.C., fond CC - Secţia Propagand/1 şi Agitaţie, dosar 62/1955. f. 1. 112 Secţia va fi reorganizatli In 1959 prin împărţirea In Secţia programe şi manuale şcolare, Secţia şcolilor de cultură generală şi Secţia şco1l1or profesionale şi tehnice. Vezi Nicoleta lonescu-ăură, op. cit: p, 24. m S.A.N.I.c., fondCC. -Secţia Propagand/1 şi Agitaţie, dosar 18/1956, f.l. 114/bidem, f. 2-3.

r

I Dana Ilie I 86 Cum de multe ori calitatea de membru de partid era suficientă pentru accederea în funcţii, entru completarea conducerii Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a CC. al P.M.R., în 1958 .au f~st :ropuşi: Vasile Muşat, de profesie .strungar în fer', dar membru de partid din .1945 ş~ V~lle Nichita nÎnvăţător", şi el membru al P.M.R..tot din 1945 .. Vasile Nichita fus~~, ~tenor nomm~l!~t şi pentru funcţia de rector al Şcolii Supenoare de Partid •• Ştefan Gheorghiu , ŞI făcea parte ŞI din Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a P.M.R. La solicitarea lui Leonte Răutu, postul de rector al lui Nichita Vasile a fost preluat de GaVIilă Lupşa de profesie subinginer miner, membru de partid din 1946115. ~. . . ..' 116. Astfel, în conducerea Secţiei de Propaganda ŞI Agitaţie a C.C. al P.C.R.u regăsim în 1958 pe . I I Nume Funcţie Profesie Activitate politică

Observa1li Petre Şef sector - membru de partid - provine dintr-o familie Gheorghe117 presă-radio - din 1945 de ilegaliştl

- activist din 1948 • absolvent de ,.A.A • fost secretar al c.c. Jdanov" a1U.T.M.

Grigore Şef Strungarîn • membru de partid - absolvent al şcolII de Comartin sector fier din 1946 partid de pe lângă c.c. al

propagandă • activist din 1948 P.C.U.s. Gheorghe Şef Lăcătuş - membru de partid • absolvent al Institutului Vâlcu grupe lectori mecanic din 1947 de Ştiinţe Sodale de pe

• activist din 1949 lângă C.C. al P.M.Ro (sDecializarea istorie)

Constantin Şef sector Muncitor - activist din 1951 • absolvent de "M Drăgoescu edituri eleetrldan - fost component al

ţdanov" Secţie de Ştiinţă şi Cultură a C.C. al P.M-Ro .

St.elian Şef sector Strungarîn - membru de partid • absolvent al Şcolii Ionescu muncă politică fier din 1946 Superioare de partid de

şi culturală de pe lângă c.c. al P.M.Ro masă

.. ni te e I I I I I Secţiile de Propagandă ŞI Agitaţie ale Comltetelor regionale de partid erau orga za p. acelaşi tipar cu Secţia Centrală, în Sectorul propagandă fiind incluşi şefii secţiilor ~e propagan?ă ş~ agitaţie ai Comitetelor regionale de partid şi directorii cabinetelor de partid de pe lan~ Comitetelor regionale de partid, în timp ce din Sectorul Presă făceau parte: r~~o~i re~o~sabih adjuncţi şi redactorii ziarelor şi publicaţiilor regionale, redactorii responsabili ŞI ad!un~1 ~arelor naţionale (excepţie făcând cei care intrau în nomenclatura Secţiei de Propagandă ŞI.~glta~e a ~~ al P.M.R.) , redactorii responsabili adjuncţi ai ziarelor regionale şi reprezentanţii regionali al Direcţiei Generale a Presei şi TipăriturilorllB• • La 28 februarie 1950, în cele 58 de judeţe şi patru organizaţii cu drept de Judeţene erau angajaţi în secţiile de propagandă şi agitaţie 401 activişti. Dintre aceştia, 59 deţineau fun~i. de conducere, 107 erau activişti cu propaganda, 126 activişti în munca de agitaţie, 34 responsabil! cu presa, 38 responsabili culturali, 32 responsabili cu presa şi cultura şi 1.5 respons~bil~ cu mu~~ ~e ştiinţă şi învăţământul public (28 posturi neocupate: trei responsabili de secţie ŞI 25 activişti]. I I I I I 115 SAN.te.. fond CC. - Cancelarie, dosar 22/ 1958, t 21, 49. 116 s.A.N.I.C., fond CC • Secţia Propagandit li Agltnţie, dosar 18/ 1956, f. 3. 11711 va inlocui pe Bujor Sion care devenIse vicepreşedinte al Comitetului de radio şi televiziune; SAN.I.C., fond C.C • Cancelarie, dosar 22/ 1958, f. 49•50. 118 SAN.tC~ fond C. C - Secţia PropagandlJ şi Agitnţie, dosar 55/1950, f. 142.

Propaganda polltlcă. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 87

Majoritatea fuseseră recrutaţi dintre muncitori de naţionalitate română care proveneau din familii muncitoreşti sau ţărăneşti. Tinereţea lor (287 aveau între 25 şi 35 de ani) şi entuziasmul nu aveau să fie suficiente pentru o activitate propagandistică susţinută şi coerentă. Lipsa de experienţă, vechimea prea mică în partid (66,5% erau membri de partid din 1949-'50), nivelul scăzut de şcolarizare (152 aveau doar şcoala primară) au reprezentat impedimente greu de surrnontat'w Prin Legea nr. 5/6 septembrie 1950 a fost modificată organizarea teritorial-administrativă, prin desfiinţarea celor 58 de judeţe şi inlocuirea lor cu 28 de regiuni (177 raioane, 148 oraşe şi 4052 de comune). Reorganizarea teritorial-administrativă a fost dublată şi de o reorganizare a structurilor de partid in teritoriu, ceea ce a dus la dezorganizare la nivelul propagandei prin mărirea aparatului propagandistic la nivel teritorial Astfel, Secţia de Propagandă şi Agitaţie dispunea de 177 secţii raionale. Din cei 172 de şefi (despre cinci lipsesc Informaţiile) ai secţiilor raionale, 75 aveau origine socială muncitorească, 84 aveau origine socială ţărănească, iar 13 aveau origine socială mic burgheză în ceea ce priveşte profesia de bază, 139 erau muncitori, 23 ţărani, cinci funcţionari, unul intelectual, o casnică, trei alte profesiI. 147 dintre ei erau de naţionalitate română, 18 de naţionalitate maghiară, trei de naţionalitate evreiască, doi de naţionalitate slavă, un grec şi un sârb. Ca vechime în partid, trei erau membri din 1944, alţi 117 din 1945-'46, iar 50 din 1947•'48 (despre doi dintre ei nu existau date). Unul dintre şefii Secţiilor de Propagandă raionale era absolvent al Şcolii Superioare de Ştiinţe Sociale ..A.A. Idanov", unul studiase dnd luni la Universitatea de Partid •• Ştefan Gheorghiu", patru urmaseră cursurile Şcolii Centrale Maghiare, şase erau absolvenţi de universităţi serale de partid, unul studiase la Şcoala Serală de marxism¬leninism, unul absolvise Şcoala Centrală din Constanta, 35 urmaseră şcoli medii de partid, 96 cursuri de partid de 3 luni, iar 26 dintre ei nu trecuseră prin învăţământul de partid (despre unul nu există date)120. Problema cea mai mare nu o reprezenta însă nivelul Intelectual scăzut al şefilor sau angajaţilor secţiilor de propagandă (spre exemplu, în anul 1950 in schema secţiilor de propagandă şi agitaţie din teritoriu erau 589 posturi de activişti pentru secţiile regionale şi doar 428 angajaţi; dintre aceştia doar 24% urmaseră şcoli superioare şi medii de partid, iar 22% n-aveau niciun fel de şcoală de cadre), ci fluctuaţia permanentă a cadrelor din aparatul de propagandă şi agitaţie care ducea la discontinuitate (numai în două luni fuseseră schimbaţi 156 de activişti)121. Totodată, în funcţie de Importanţa lor, judeţele fuseseră clasate în trei categorii: categoria 1 (Arad, Bihor, Braşov, Constanţa etc.), categoria II (Argeş, Alba, Cluc, Ilfov etc.) categoria III (Dorohoi, Gor], Muscel, Năsăud etc.)122. Judeţele din prima categorie deţineau comisie de agitaţie, comisie pentru propaganda de partid, responsabili pentru

presă, învăţământ public, documentare şi activitate culturală, alcătuite din activişti scoşi din producţie. Diferenţa dintre judeţele din prima categorie şi cele din categoria a II-a era că responsabilul pentru învăţământ public şi documentare nu era scos din producţie. în ceea ce priveşte judeţele din categoria a III-a, acestea deţineau doar comisie de agitaţie, comisie pentru propaganda de partid, comisie pentru presă şi cultură şi comisie pentru învăţământ publîcttt, La sfârşitul anului 1950, Comitetul Central al P.M.R. emitea o circulară pentru comitetele de partid din ţară privitoare la crearea unui grup de lectori nesalarizaţi. Scopul declarat era intensificarea propagandei prin conferinţe şi lecţii şi creşterea nivelului politic şi cultural al membrilor de partid. Lectorii urmau a fi recrutaţi dintre: a) activiştii Comitetelor de partid I 11' SAN.l.C., fond CC. - Secţia PropagandlJ 11 Agitnţie, dosar 3/1950, f. 207•209. '20 SAN.J.C., fond CC. - Secţia PropagandlJ şi Agitnţie, dosar 55/1950, f. 87. m Ibidem, f. 113. tU SAN.I.C.. fond ce - Secţia PropU/JandlJ şi Agltnţie, dosar 3/1950, f.62. '23 Ibidem, f. 63.

88 Oana Ilie regionale; b) activiştii de partid cu munci de răspundere în Comitetele regionale; c) activişti de partid din aparatul de stat de la regiune; d) lectorii existenţi la universităţile şi şcolile serale de marxism-Ieninism, ai şcolilor de partid de 3 şi 6 luni; e) membri de partid intelectuali şi activişti de răspundere în aparatul economic, profesori, publicişti, scriitori, medici, ingineri, directori de întreprinderi, agronomi etc. cu nivel politic şi teoretic corespunzător; f) alţi membri de partid cu nivel politic şi teoretic corespunzătorw. Puteau fi aleşi, pentru a fi trimişi spre confirmare Biroului Comitetului de Partid Regional, doar cei care făceau dovada unui trecut curat şi a unui nivel politic şi teoretic cel puţin egal cu cel al absolvenţilor şcolilor de partid de 6 luni. Sarcinile lectorilor erau de a ţine conferinţe calificate în faţa actiwlui de partid, in întreprinderi, in unităţile socialiste de la sate, în faţa muncitorilor şi ţăranilor muncitori, în instituţiile de cultură şi de a face lecţii la şcolile de partid de 3 şi 6 luni şi la şcolile şi universităţile serale de marxism-lenintsm. Circulara P.M.R nu desfiinţa cercurile de lectori existente pe lângă şcolile şi universităţile serale de partid, şi pe lângă şcolile de partid de 3 şi 6 luni, ci doar le schimba denumirea in "colective de catedră"m. Despre aceştia, Leonte Răutu spunea în octombrie 1951, că nu şi-au atins scopul pentru care fuseseră creaţi, deoarece se duceau în

teritoriu nepregătiţi, făceau rapoartele din birou, fără a vorbi direct cu cei implicaţi în sistemul propagandistic şi erau lipsiţi de combativitate. în 1952, atribuţiile propagandistice din teritoriu reveneau comitetelor judeţene de partid, a căror secţii de propagandă erau structurate în sectorul propagandei (trei activişti), sectorul agita¬ţiei politice de masă (trei activişti), sectorul presei şi al difuzării materialelor de partid (1-2 acti¬vişti), sectorul cultură şi sport (1-2 activişti), sectorul ştiinţă şi învăţământ public (1-2 activişti)126. în mai 1953, au fost create 201 noi funcţii in cadrul Secţiilor de Propagandă şi Agitaţie ale comitetelor regionale (activişti, lectori şi propagandişti), opt posturi de secretari la şcolile serale de partid şi 10 posturi de secretari la universităţile serale de marxism-Ieninism (pentru a compensa deficitul creat prin desfiinţarea posturilor de directori adjuncţi), 18 posturi de şefi ai arhivelor, trei posturi de activişti la sectorul radio la comitetul orăşenesc regional Bucureşti, trei posturi de traducători in Regiunea Autonomă Maghiară şi 18 posturi de activişti la sectoarele de sport127. Cu toate că modul de organizare al propagandei era reglementat în şedinţele Biroului sau Secretariatului c.c., desele reorganizărl produceau haos in teritoriu, ajungându-se ca de o anumită problemă să se ocupe mai mulţi activişti, iar de altele nici unuL Rotaţia cadrelor de la un sector la altul ducea la lipsă de oameni calificaţi în ambele (cel şcolit nu era folosit în scopul pentru care urmase cursurile învăţământului de partid) şi la o dezorganizare totală a propagandei. IU.e. Alte organisme cu atribuţii propagandistice secţia de Educaţie Politică Pentru că primii ani ai comunismului in România au reprezentat o perioadă de experimentări, în vederea implementării structurilor copiate după modelul sovietic, din 1946 Secţia de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R apare mai puţin menţionată in documentele oficiale, locul ei fiind luat de un nou organism: "Secţia de Educaţie Politică"us, compus din patru comisii: Comisia t24 SANJ.C., fond ee. - Secţia Propaganda şi AgIt:Jlţie, dosar 64/1950. f. 8. 125 ibidem. f.9. 126 Eugen Denize, Cezar Mâţă, op. cit, p. 119. I .27 SAN.I.e., fond e.e. - Secţia de Propaganda şi Agitaţie. dosar 9/ 1953. f. 89. j • 2. O primă menţionare a acesteia apare în februarie 1946. când, la Conferinţa Secţiunii Educaţiei Politice pe ţară (20• • 22 februarie). Iosif Chişinevschi spunea: .,Atunci când s-a tinut prima Conferintă. secţiunea noastri avea denumirea j

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 89

În~~mântului de partid, Comisia de îndrumare, Comisia Culturală şi Comisia de Presă. Despre actrvnatea acesteia, Iosif Chişinevschi spunea, in iulie 1946. că "pentru a face o propagandă bună,

convingătoare, documentată, Secţia Educaţie Politică trebuie să fie legată de masă. trebuie să cunoască in amănunţime şi multilateral toate formele, toate manifestările ce au loc în regiune (N.~"129, pentru ca în 1947 să reitereze:.,Tn Secţia Educaţie Politică intră propaganda scrisă şi orală, adică presa, şcoala de partid, agitaţia de masă. munca de îndrumare, munca artistică şi culturală"130. De altfel, în anul 1947, Secţia de Educaţie Politică ajunsese să coordoneze: Comitetul Presei, Comitetul Educaţiei Populare (agitaţia), Comitetul Învăţământuluî de Partid, Comitetui Edituri. Universităţile de Partid, Comitetul pentru treburi cinematografice, Comitetul Artelor, Cercul de Studii şi Documentare, Comisiunea pentru propaganda în limba maghiară, îndrumători pentru 60 de judeţe pe linie de educaţie politică, Radio România, Radio România Liberă, ARL.U.S., Şcoala "S",Comisia culturală C.G.M, Comisia culturală Frontul Plugarilor, Comisia culturală U.T.M., C~~isia culturală U.FAR, Comisia culturală Apărarea Patriotică. LC.U.F., Ministerul Informaţiilor, Mml~ter~l Artel~r, Mi~isterul Ed..ucaţiei Naţionale (prin comisia Învăţământulul], Asociaţiile româno-iugoslavă, române-bulgară, român o-maghiară, române-cehă etc, "Carnetul Activistului", Buletinul Extern, Organul Teoretic, Propaganda in strălnătatem, Conducerea secţiei era asigurată de un Birou din care făceau parte Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, Tiţă Florea şa, Subordonarea acestor comitete era directă faţă de Comitetul Central, fiecare coordonând la rândul ei mai multe comisii şi subcomisli (vezi anexa 1) La şedinţa Secţiei Centrale de Educaţie Politică, din 23 mai 1946, la care au fost prezenţi Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, N. Moraru, R Zaharescu, M. Roller, Gr. Naum. 1. Wasserman, T. Rudenco, M. Goldberger, N. Scurtu şi N. Popescu Doreanuu s-a adus in discuţie activitatea acesteia Dacă în ceea ce priveşte presa, situaţia se prezenta mulţumitor, toate ziarele pe care le controlau, cu care colaborau, pe care le ajutau şi pe care le câştigaseră sau cumpăraseră, erau "de partea guvernului", "Scânteia" fiind considerată "cel mai bun, puternic, mai serios, mai convingător ziar"132, restul comisiilor şi comitetelor nu se ridicaseră încă la nivelul dorit de conducătorii propagandei. Editura de partid fusese începută "fără cadru şi fără mijloace materiale" şi, deşi era pe locul I în Europa la tipărire, cu difuzarea stătea foarte prost Educaţia de partid nu dădea încă acele cadre pregătite şi capabile să susţină propaganda partidului (din cei 10 000 de tovarăşi care trecuseră prin şcolile de cadre, doar despre 2 000 se putea spune că erau "bine pregătiţi")133. în Comitetul de Artă şi Cultură nu exista coeziune în muncă, iar raporturile cu oamenii de ştiinţă şi cei de artă erau impregnate de rigiditate. De departe, cea mai slabă activitate o desfăşura Comisia cinematografică Aflată sub conducerea Nataşei Corotova-Scurtu, comisia dispunea de 20 de aparate de proiecţie pentru grupul cinematografic ambulant, dar toate erau nefuncţionale134. Singurul succes, şi acesta relativ, îl reprezentau

echipele teatrale, care însă puneau în scenă mai ales piese neangajate politic. I I I I I I I I I I I I de «Propagandă». azi o numim Secţiune de «Educatie Politică»". In SAN.I.e.. fond e.e . Cancelarie. dosar 16/1946, f.2. '29SAN.I.C •• fond e.e - Cancelarie. dosar 39/ 1946, f. 21. ••• SAN.LC.. fond e.e • Cancelarie. dosar 14/ 1947. f. 13. 131 SAN.LC., fond e.C. - Secţia de Propaganda şi Agitaţie, dosar 15/1947, î. 6¬132 SAN.I.C .• fond e.C. - Secţia de Propaganda şi AgIt:Jlţie, dosar 26/1946. ••• Ibidem. f.2 . ••.• SAN.LC •• fond e.e - Secţia de Propaganda şi Agitaţie, dosar 2/1946 I I

I Dana Ilie II 90 In vara anului 1947 a avut loc o conferinţă pe ţară a activului Secţiei de Educaţie Politică în cadrul căreia secretarii Secţiei de Educaţie Politică din teritoriu şi-au prezentat rapoartele de activitate135. În general raportorii ating aceleaşi subiecte: influenţa partidului în zonă, activitatea secţiei, raporturile cu A.RLU.S.-ul, şcolile de cadre, învăţământul de partid, presa locală, distribuţia "Scânteii". Din alocuţiuni!e acestora rezultă că influenţa partidului nu depăşea 70% (nu se precizează metoda de cuantificare a simpatiilor), existând însă şi zone unde nu atingea nici 50% (ex. jud. Iaşi - existau 24 de comune unde partidul avea 25-30% din simpatiile populaţiei-'"). Majoritatea Secţiilor de Educaţie Politică din teritoriu nu dispuneau de şcoli de cadre. Documentele oficiale, cât şi cele interne ale partidului, au susţinut mereu rolul propagandei în implementarea structurilor regimului

comunist De cealaltă parte, membrii de partid erau prea puţin interesaţi de propagandă, concentrându-şi atenţia asupra concretului: ziua de mâine, casă, masă, familie, bani, distracţie. Din această cauză şedinţele cu membrii Secţiei de Educaţie Politică se încheiau invariabil cu constatările că "pregătirea politică şi teoretică a tovarăşilor din Secţie nu e suficient de bună", că nivelul politic al activiştilor este scăzut, că recrutarea pentru şcolile de partid nu se face bine, că studiul individual lipseşte, că prelucrarea documentelor oficiale nu e controlată etc.l37. încercări de remediere a situaţiei au fost numeroase şi s-au materializat în şedinţe de instructaj unde erau oferite la modul concret direcţii de evoluţie ale propagandei. Astfel, în 1947, se cerea de la membrii Secţiei de Educaţie Politică să fie capabili să prelucreze cuvântările liderilor, să ştie să explice cauzelor pentru care situaţia economică este deosebit de grea, să poată convinge masele largi că ,.regimul din România nu stă pe loc", ci se dezvoltă, se întăreşte pentru a se forma o democraţie populară şi, nu în ultimul rând, că partidul comunist este unica forţă politică ce luptă pentru bunăstarea omenirii138. Reuşita Secţiei de Educaţie Politică era condiţionată de factorul uman pe de o parte (nivelul politic, Ideologic şi cultural al persoanelor implicate), cât şi de modul de organizare. Organizatoric, În teritoriu, secţia cuprindea: un secretar, "de dorit membru al biroului judeţean"139, care să conducă Întreaga muncă de propagandă şi agitaţie, un responsabil pentru presă, un responsabil pentru munca de îndrumare sau agitaţie, un responsabil pentru învăţărnântul de partid, un responsabil pentru ..artistică şi cultură" şi un responsabil pentru studii şi documentare, ultimii doi numiţi de Comitetul Artelor140. Fiecare responsabil era ajutat de o comisie care ţinea regulat şedinţe. Numărul de membri era variabil Structura organizatorică a Secţiei Educaţiei de Partid la nivel local II II II II II Funcţie Răspundere Secretar _ conduce întreaga muncă de propagandă şi agitaţie Responsabil pentru presă • controlează presa oficială şi semioficială

_ cercetarea presei reacţiunii şi a altor partide • controlarea gazetelor de perete

Responsabil pentru munca _ organizează activitatea de propagandă şi de indrumare sau agitaţie agitaţie II

135 s.A.NJ.C., fond C.C. - Secţia de Propagandă şi Agitaţie, dosar 9/1947. 136 Ibidem, f. 8. 137 SAN.I.C., fond ce. - Can.celarie, dosar 22/ 1947. f. 4. 138 Ibidem, dosar 94/1946, f. 2-8, passim. ''''' Partidul comunist fusese reorganlzat prin desfiinţarea reglonaielor, in. incercarea de a se elimina intermediarii dintre partid şi organizaţiile judetene. •• o SAN.I.C" fond C.C. - Cancelarie. dosar 14/1947. f.13. Propaganda politică. Tipologii şi arii de manlfestare. (1945-1958) 91 Responsabil pentru învăţă- - prelucrarea cărţilor şi broşunlorwenlte de la centru mântul de nartid - snrillrurea studiului individual Responsabil pentru artă şi - să-I ajute pe oamenii de artă şi cultură să introducă tn operele lor cultură "linia Partidului"

- caravane\e, ateneele, căminele culturale Responsabil pentru studii şi - să organizeze o bibliotecă la sediul Secţiei documentare • să ştie tot ce se petrece tn judeţ, inclusiv informaţii despre "aliaţii

vremelnici" . Pentru că "Scânteia", era de departe cel mai facil şi mai ieftin mod prin care să se facă propagandă, secţiilor de educaţie politică de la nivel local li se cerea să deţină colecţia ziarului, dar şi dosare cu cupiuri pe diverse probleme (decupate tot din "Scânteia"). Biroul Organizatoric al c.e. La şedinţa Biroului Politic din 12 mai 1950 a fost luată În discuţie crearea Biroului Organlzatoricwt "organ executiv şi operativ al conducerii Partidului"142, de fapt un alt instrument de presiune. Noul organism era alcătuit din: un secretar, un responsabil organizatoric, un responsabil pentru munca sindicală, un responsabil pentru ,,munca ţărănească" şi un responsabil pentru munca cu tineretul143, ajutaţi În munca lor de: responsabili de instruire ai Comitetelor de partid, şi responsabili din partea femeilor. ai organizaţiilor minorităţilor, ai organizaţiilor de masă şi ai organizaţiilor profesionale. Fiecare dintre aceşti responsabili conducea un resort compus din mai mulţi directori. Atribuţiile Biroului Organizatoric, conform proiectului de înfiinţare, erau: asigurarea înfăptuirii liniei politice trasate de Secretariat şi Biroul Politic, stabilirea planului general de muncă al Partidului pe o perioadă dată. supravegherea şi controlarea aplicării planurilor organizaţiilor de partid şi de masă în teritoriu, alegerea şi repartizarea cadrelor În funcţii (excepţie: secretarii regionali şi [udeţeni, funcţionarii superiori administrativi sau economici), organizarea şi conducerea şcolilor organizatorice de partid (În colaborare cu Secţia de Educaţie Politică şi

Secţia administrativă), formarea organizatorilor şi conducătorilor politici ai organizaţiilor de partid144• secţia organelor conducătoare de partid, sindicate şi de U.T.M. Se ocupa cu selecţionarea şi repartizarea cadrelor. În cadrul ei exista un Sector al Organizaţiilor de masă care avea ca obiect repartizarea cadrelor şi controlarea executării hotărârilor de partid de către organizaţiile de masă şi comitetele naţionalităţilor. În 1950, Partidul coordona: c.G.M., U.T.M., U.F.D.R, Frontul Plugarilor, U.P.M., Comitetul Antifascist German, Comitetul Democrat Evreesc, Federaţia Generală a Meseriaşilor, U.S.I.C. şi Comitete democrate pentru populaţia rusă şi ucraineană, pentru cea bulgară, greacă, albaneză, armeană14S • Un an mal târziu, în rândul organizaţiilor de masă erau incluse: C.G.M., U.T.M., U.F.D.R, Frontul Plugarilor, U.P.M., A.RLU.S., Crucea Roşie, s.R.S.C., Uniunea Scriitorilor din RP.R, Uniunea Compozitorilor din RP.R., Uniunea Artiştilor Plastici din RP.R.146. I I 1 , J 141 Crearea Biroului Organizatoric fusese hotărâtă incA de la Plenara Comitetul Central ai P.M.R. din ianuarie 1950. 142 SAN.l.C., fond e.C .• Cancelarie. dosar 36/1950, f. 52. '''Ibidem. '''Ibidem. f. 53. '45 SAN.I.C., fond C.C. - Cancelarie, dosar 117/ 1950, f. 1. '46 SAN.I.C., fond C.C - Cancelarie, dosar 83/ 1951. f. 38 .

•----------------Oana Ilie I 118

necesară pentru că realizează alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime256. Cu toate acestea, organizaţia a fost menţinută până in 1953, când s-a hotărât desfiinţarea ei prin autodizolvare, Gestul a fost motivat de Petru Groza, in discursul său, prin desuetudinea "partidului" pe care-l conducea: "contrabalansarea acţiunii de izolare a ţărănimii de proletariat poate fi mult mai bine atinsă in condiţiunile de astăzi de către Partid, care are toate posibilităţile, experienţa Uniunii Sovietice şi propria sa experienţă. să atingă acest obiectiv fără organizaţia Frontul Plugarilor, mai mult, menţinerea organizaţiei Frontul Plugarilor, în forma ei în care funcţionează, la un moment dat ar constituit un obstacol în calea întăririi alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare"2s7. Ideea a fost preluată de toţi cei prezenţi, care se întreceau în a găsi motive pentru dispariţia organizaţiei. Dacă activistul Dascălul considera că Frontul Plugarilor devenise o "organi¬zaţie

învechită", care "nu mai corespunde cerinţelor noastre de astăzi''Zsa, Al. Moghioroş mergea chiar mai departe, susţinând că evoluţia organizaţiei plugarilor era în exclusivitate meritul parti¬dului, dar că în timp a devenit o piedică, o organizaţie "care frânează mersul nostru înainte"2s9. Amestecurile comuniştilor în activitatea organizaţiilor de masă, deşi prezente încă din 1945, au fost mereu mascate pentru a se crea aparenţa democraţiei populare (o paletă mai mare de organizaţii care partidpă activ în viaţa politică). Şi dispariţia Frontului Plugarilor a făcut parte dintre aceste lngerlnţe, Şedinţa în care .,s-a hotărât" autodizolvarea a fost o mascaradă, atâta timp cât cei prezenţi fuseseră convocaţi în calitate de membri de partid nu de frontişti, cu directiva precisă de a susţine proiectul de autodizolvare pentru că "e linia obligatorie a P.C.R''Z60. Dizolvarea Frontului Plugarilor a dus la o migrare a activiştilor lui către Sfaturile Populare. J II.3.d A.R.L.U.s. (Asodaţla română pentru legături de prietenie cu Uniunea Sovietică)Z61

Raportul de activitate al A.RL.U.s., prezentat la şedinţa cu responsabilii organizaţiilor de masă din 9 iulie 1945, oferă o imagine a stadiului organizaţiei, a modului de acţiune şi a impactului acesteia. Aflăm astfel că: .seeţia religioasă este inactivă"262, că activitatea la sate este slabă, că s-a lucrat numai cu vârfurile, că organul lor de presă nu e apreciat fiind prea elitist

în intervenţia sa, Vasile Luca menţiona scopul pentru care a fost creată organizaţia: .,A.RL.U.S.¬ul are rolul de a pregăti, din punct de vedere politic, educativ, cultural poporul pentru această 25. s.A.N.I.C., fond C.c. - Cancelarie, dosar4{1948. f. 39. 251 s.A.N.I.C., fond Cc. - Cancelarie, dosar 7{1953. f. 2. 25. Ibidem, f. 4 259 Ibidem. f. 8, 9. 260 Ibidem. f. 11.

2" Creată la 12 noiembrie 1944, actul fondator fiind semnat de: g-ral medic Bălăneseu, Stroe Botez, Alexandru Caratali, Maneta Dragomirescu. profesorii Traian Gheorghiu, C. lonescu-Mihăeşti. Gheorghe Nlcolau, Ştefan Mileu. Constantin 1. Parhon, Grlgore T. Popa, Nicolae Profiri, Alexandru Rosetti. Emil Stihi. medicll Constantin Kana. Max Marbe, Simion Oertu, coloneU MIhail Maltopol şi Eglzio Massini, socialistul Constantin TiteI Petrescu. avocatul Petre Viroreanu. Organ de presă "Veac Nou•. Conducerea: C.L Parhon (preşedinte), profesorii Simion Stoilov, D. Danielopolu, Gheorghe Nicolau, . Nicolae Pmfiri, Dumitru Bagdasar şi Dimitrie Gusti (vicepreşedinţi), prof. P. P. Stănescu şi dr, S. Oeriu (secretari generali), N. Enăchescu.

Eduard Mezincescu şi Ştefan Milcu (secretari de şedinţă), Emil Stihi (casier), Tralan SăvuJescu (bibliotecar). ing. Tudor Ionescu şi profesorii Dimitrie Pompeiu şi A. Potop (comisia de cenzori), C•tin Agiu, profesorii V1ădescu Răcoasa, Petre Constantinescu-iaşi şi Simion Sanlelevlci, ziaristul N. D. Cocea, artista Dina Coeea mena Uvezeanu, prof. Stoilov. gen. V. Răşcanu, prof. Bagdasar, Lascllr Catargiu (membri). Pentru mal multe informaţii vezi S.A.tUc., fond Inspectoratul General al Jandarmerie, dosar 85{1945 şi Adrian Cioroianu, Studiu de caz. O mtreprindere intelectualII: ARWS fn 1944 in volumul Pe umerii lui Marx, Editura Curtea Veche. Bucureşti. 2006-

Inscrieriie se făceau pe bază de formulare tip, plitindu-se o cotizaţie de 1 800 leL (5.A.N.LC •• fond Inspectoratul General al Jandarmerie. dosar 93{194S, f. 9). 262 s.A.N.Lc" fond ce .. Cancelarie. dosar 59/ 1945. f.3.

Propaganda politica. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 119

prietenie şi alianţă cu U.R.S.S. ( •. ) A.RL.U.S. are mai mult un rol propagandistic in primul rând şi în al doilea rând de a folosi tot ce este posibil pentru reconstrucţia ţării noastre pe baza experienţelor din U.RS,S,"263.

R~lul propagandistului A.RL.U.S. era mai ingrat decât al oricărui alt propagandist, pentru că el ~ebUla. să prezinte "sora de la Răsărit" ca leagăn al Civilizaţiei, iar pe Stalin ca ..genial conducător", ŞI asta m faţa unui popor nu tocmai filo-rus. Şi dacă la oraş, propagandistul putea găsi o cale de comunicare cu auditoriul, la sate era aproape imposibil Reîntorşi de pe front după ce văzuseră ei înşişi .măreţra" Uniunii Sovietice, ţăranii români reacţionează dur la încercările propagandiştilor de a p.rezenta Rusia Sovietică drept singura prietenă a României şi singurul model de urmat "Când mun~toru~. c,:rre se d~ce acolo: la ţară, nu este pregătit, îl acoperă cu o ploaie de întrebări culadi şi reacţionaru, încât strică muncitorul că se duce acolo-"264, spunea raportorul din partea A.RL.U.S. la şedinţa cu organizaţiile de masă din 1945. Soluţiile propuse nu erau dintre cele mai fericite pe~~ că nici cara~nele cu filme despre realizări, nici conferenţiarii, nici cărţile nu pot şterge di~ ann~tireaAţăranulUi român imaginea colhozului, sărăcia, mizeria unei ţări şi a unei naţiuni, pe care le vazuse in U.RS.S. O.Figura 9. Delegaţia ARLUS în vizită la Moscova in 1949 (Popescu Doreanu, Sanda Ranghet, Ionescu Nicolae, Ana Bugnici etc.).

în primele opt luni de la înfiinţare, organizaţia se adresase mai ales intelectualităţii, prin intermediul ziarului "Veac Nou" şi al conferinţelor.

Partidpanţii la şedinţa cu organizaţiile de masă considerau că nu aceasta era calea, şi că A.RL.U.S. nu va avea nldun succes atâta timp cât se va adresa doar vârfurilor, iar articolele din presă nu vor fi scrise pentru nivelul de înţelegere al omului de rând Soluţiile propuse au fost diverse, de la "Nu trebuie pierdute 50 milioane pentru recepţii, cari nu fac impresie bună, d banii să fie întrebuinţaţi pentru propaganda pentru Uniunea 263 Ibidem, f. 11. 264 Ibidem, f. 3.

120 Oana Ilie Sovietică"265, până la administrarea filmelor despre U.RS.S. pe care să le proiecteze la adunările din teritoriu. Problema recepţiilor a fost ridicată şi de Liuba Chişinevschi care remarca: "Bugetul de 50 de milioane pentru recepţii este extraordinar. Noroc că nu este cunoscut, căci ar fi pur şi simplu revoltător. ( ... ) Cred că recepţiile sunt necesare, vin şi reprezentanţii sovietid şi nu-l posibil să nu le faci deloc, dar nu-şi îndeplinesc sarcina, nu numai că nu sunt invitaţi muncitori - că nu poţi invita sute de mii de mundtori -, dar nu sunt invitaţi nid intelectuali, nid profesori, d numai foarte multe cucoane cari într-adevăr nu fac două parale. Ele nu se ocupă cu politica, vin numai pentru că este frumos, vin să-şi arate rochiile, ceea ce nu se poate admite"266. în teritoriu fuseseră create filiale, dar în vara lui 1945 nu exista nici un control asupra lor, fiind acceptate persoane despre care se ştia că au vederi anti-sovietice. "Dacă U.RS.S. ar slăbi sau ar pleca Armata Roşie de aici, aceşti burghezi şi elementele reacţionare din ARL.U.S. ne-ar părăsi"267. Comuniştii acceptă să ajute ARL.U.S.-ul, cu condiţia să fie un "qui pro quod", primind în schimb sprijin pentru atragerea intelectualilor în partid .,ARL.U.S. trebuie să fie un cheag de intelectuali pe care trebuie să-I prelucrăm ca să facem oameni de care să ne servim ca popularizatori ai chestiunilor de spedalitate din U.RS,S,"268. Pe fondul campaniei electorale din anul 1946, ARL.U.S. cunoaşte o creştere numerică semnifi¬cativă. Dacă în februarie 1946 erau 104698 membri, în Iunie numărul lor ajunsese la 106812, in septembrie erau înregistraţi 110 959, pentru ca în decembrie organizaţia să depăşească 118 000 membri269. Numărul filialelor era de 54 I'n luna august 1946, a subfilialelor de 186, alături de acestea funcţionând şi 370 cercuri de întreprindere270• Cu toată creşterea numerică, în raportul asupra mundi ARL.U.S.1'n campania electorală, pe lu¬nile iulie şi august 1946, erau menţionate incă nenumărate lipsuri atât ca organizare şi propagan¬dă, cât şi Ideologice, Multe dintre filiale erau conduse de .reacţlonari", nu exista o legătură între comitete şi mase şi era vizibilă dezorganizarea şi lipsa unui plan.

Un an mai târziu, sub titlul AR.LU.S. a devenit o puternică organizaţie de masă, "Scânteia" a publicat un articol ce cuprindea şi un bilanţ al organizaţiei: 277 239 de membri cotizanţi, 171 de sedii, 238 de subfiliale, 2 344 cercuri săteşti şi orăşenesti, biblioteci populare cu 789 000 volume. La Congresul ARL.U.s. din 1948 au participat delegaţii din 12 state, Indusiv capitaliste. Delegaţia sovietică, după plimbările in Tulcea, unde exista o puternică minoritate rusofonă, avea să declare, că din punctul lor de vedere, ARL.U.s' este o adevărată organizaţie de mase, având filiale Inclusiv la sate şi pentru că apelează la Intelectuali pentru strângerea legăturilor cu U.Rs's'¬ul, Cu toate acestea mai există şi lipsuri care pot fi uşor remediate. Se sugerează schimburi de experienţă şi achiziţionarea de aparate de radio din U.RS.S., care costă doar şapte ruble şi au un mare .avantaj", nu prind alte posturi in afara celor ruseşti271. La congresul din 1948 a fost adoptat şi proiectul de statut al ARL.U.S. Conform acestuia, scopul organizaţiei era: strângerea legăturilor de prietenle cu U.RS.S., popularizarea realizărilor şi Ideologiei sovietice şi popularizarea aplicării experienţelor sovietice, prin intermediul conferinţe¬lor, cursurilor, expoziţiilor, prin tipărirea, editarea şi difuzarea publicaţiilor proprii, dar şi a celor sovietice (cărţi, reviste, afişe, filme, discuri etc.), prin organizarea de spectacole şi manifestări 265 Ibidem, f. 4. 266Ibldem, f. 7. 267 Ibidem, f. 12. 268 Ibidem, f. 11. 269 S.A.N.I.C., fond c.e. - Secţia Propagandil lIA,gltaţie, dosar42/1946,f.15. 27. ldem: 271 S.A.N.I.C., fond Ce. • Cancelarie, dosar 59/1945, f. 6.

Propaganda politica. Tipologii ~i arii de manifestare, (1945-1958) 121

sportive, prin colaborări intre instituţiile culturale, ştiinţifice şi artistice sau de cercetări economi¬ce din U.RS.S. şi RP.R, prin organizarea de excursii şi reuniuni etc.272. Ca forme organizatorice erau statuate: cercul, subfiliala şi filiala. Un cerc al ARL.U.S. cuprindea toţi membrii dintr-o intreprindere, instituţie, şcoală, unitate militară, sat, cartier etc, era condus de un comitet sau un birou (in funcţie de numărul de membri) ales de Adunarea Generală şi se ocupa de îndrumarea membrilor şi de popularizarea scopurilor asociaţiei in mijlocul maselor din raza sa de activitate. Subfilialele erau organizate în reşedlnţele de plasă şi dirijau toate cercurile de pe cuprinsul lor, fiind conduse de un Comitet (un preşedinte, un secretar şi trei membri cu sarcini organizatorice, culturale şi financiar-administrative). Într-o filială erau inglobaţi toţi membrii din judeţ Conducerea acesteia era asigurată de un Birou (preşedinte, doi vicepreşedinţi, un secretar general, un secretar financiar-administrativ, alţi responsabili), pe lângă care funcţionau resoartele: organizatoric, cultural, financtar-adrninlstrativszs, Conducerea centrală a organizaţiei

era încre¬dinţată Congresului General, Conferinţei Generale, Consiliului General de Conducere şi Biroului Executiv. Importanţa care s-a dat I'n epocă relaţiilor cu U.RS.S. a dus la o creştere continuă a numărului de persoane din ARL.U.S, atât a activului obştesc, cât şi a celui salariat La Consiliul General, desfăşurat în anul 1954, s-a încercat o reorganizare a organizaţiei şi o reducere de personaL Secţia organizatorică şi de Instructaj a fost unificată cu Secţia de documentare şi propagandă sub titula¬tura: Secţia muncii culturale-politice de masă. Grupul de Instruetori centrali a fost desfiinţat, fiind păstraţi doar patru care să desfăşoare o activitate de control pe lângă Secretariat, iar Şcoala cen¬trală de cadre a ARL.U.s. a fost inlocuită cu seminarii periodice274. în urma acestor remanieri, din cel 271 de salariaţi din structurile centrale de conducere a ARL.U.S., au rămas doar 144, restul fiind plasaţi in alte munci. ŞI la nivel teritorial au avut loc restructurări, din cei 379 de salariaţi rămânând doar 231 (restul de 148 redistribuiţi). Numărul activiştilor din raioane şi oraşe a fost şi el diminuat, ducând la o reducere de personal, de la 660 salariaţi la 196. Astfel, per total, din cei 1310 salariaţlARL.U.S. au rămas doar 571275. Între 8 şi 9 octombrie 1954 a avut loc Congresul ARL.U.S., moment de evaluare a celor 10 ani de existenţă al organizaţiei şi de reafirmare a scopurilor ei Aflată sub conducerea academician ului Cl, Parhon (preşedinte) şi a academldanulul 1. Murgulescu, a Ofeliei Manole şi a lui Octav Llve¬zeanu (vicepreşedinţi), ARL.U.S. inregistrase o creştere de peste 10 ori a numărului de membri (de la 57 000 în 1945 la peste 600 000 in 1955)276. Noul statut, dezbătut I'n cadrul Congresului, menţiona ca scopuri ale organizaţiei, dezvoltarea continuă a legăturilor de prietenie şi contribuirea la lupta poporului român pentru construirea socialismului in România. prin intermediul conferinţelor, dezbaterilor, manifestărilor cu caracter ştiinţific şi cultural, schimburilor de experienţă, demonstraţiilor practice, tipăririi şi editării de materiale cu caracter propagandistic in favoarea U.R.S.S. etc.277. Conducerea ARL.U.S. era asigu¬rată de Congres, Consiliul General şi Biroul General, şi de comitete regionale, raionale sau orăşeneşti. În intreprinderi, Instituţii, organizaţii economice, SM. T.-uri, G.Ac.-uri, unităţi militare, comune, cartiere, institute, şcoli, influenţa ARL.U.S. era exercitată prin comisii care colaborau cu comitetul sindical278. 272 S.A.N.I.C., fond CC - Secţia de Propagandil şi A,gltaţie, dosar 25/1948, f. 3. 273 Ibidem, f. 5. 274 S.A.N.I.C., fond ce. - Cancelarie, dosar 127/1954, f.131. 275 Ibidem, f. 132. 216 S.A.N.I.C., fond c.e. - Cancelarie, dosar 76/1955. f. 26. 277 Ibidem, f. 33. 278 Ibidem, î. 36. I

I I I I I • • • •

3~-1 I • I 122 Dana Ilie O nouă centralizare a datelor privitoare la activitatea AR.L.U.S. a avut loc la finele anului 1958, când, la şedinţa din 4 octombrie, a fost prezentată o Informare cuprinzând principalele realizări ale organizaţiei, Sunt menţionate În documentv? tnstitnţitle create de AR.L.U.S.: Casa Prieteniei Româna-Sovietice (care numai în anul 1958 organizase 3 200 de manifestări), şapte Case ale prietenii în teritoriu, Institutul de Studii Româna-SOvietice (va trece ulterior la Academie), Editura Cartea Rusă (devenită editură de stat; a publicat până la data desfăşurării şedinţei circa 3 000 de titluri din literatura clasică rusă şi sovietică), Muzeul Române-Rus, Biblioteca Centrală AR.L.U.S. (aproape 200 000 volume, 200 000 cititoriI an), cluburi pentru Învăţarea limbii ruse. I I , ! I • • • • • 1I.4.0rganizaţii de masă create pe baze etnice 1I.4.a. M.A.D.O.S.Z (Uniunea Oamenilor Muntii Maghiari din România)280 A fost înfiinţată în urma unei hotărâri luate la Conferinţa Comitetului Regional din Transilvania al P.C.R din februarie 1933, pentru a exista o opoziţie ~democratică" în cadrul Partidului Maghiar din România. Din 1934 a activat ca partid de sine stătător, avându-l ca preşedinte pe Kurk6 Gyârfăs şi organul de presă .Uj Sz6". Chiar dacă pe perioada guvernărilor autoritare a activat În ile¬galitate, fiind suspendat, în 1943 aderă la Frontul Patriotic Antihitlerist (alături de P.c.R., P.S.D., Frontul Plugarilor şi Uniunea Patriotică).

La Conferinţa pe ţară din 16 octombrie 1944, MAD.O.S.Z. îşi schimbă numele în Uniunea Populară Maghiară din România, şi aderă la Platforma F.N.D. într-o primă fază. comuniştii au fost În expectativă faţă de organizatta etnicilor maghiari. "îndrumând4 fără a o include Însă şi În gu¬vernZ81, iar la alegerile din 1946, U.P.M. a mers pe liste separate, pentru a obţine cât mai multe vo¬turi din zonele unde populaţia maghiară era majoritară. Infiltrându-se În structurile de conducere ale organizaţiei, comuniştii au preluat frâlele puterii şi au transformat U.P.M. într-un vehicul propagandistic al propriului partid În cadrul minorităţii maghiare. IL4.b. Partidele evreieşti După 23 august 1944 comunitatea evreiască avea două partide: Uniunea Evreilor din România (preşedinte W. Filderman), Partldul Evreiesc din România (preşedinte A.L Zissu), care nu erau însă dispuse să facă compromisul de a se alia cu comuniştii. Pentru a putea penetra şi această minoritate, P.M.R. a ajutat la creareaZ82 unui al treilea partid: Comitetul Democratic. Despre C.D.E., W. Filderman, cunoscut anticomunist, avea să spună că era "curea de transmisie a partidului comunist În sectorul evreiesc"z83. Numeroşi evrei erau Înscrişi şi În P.M.R., mulţi dintre aceştia deţinând chiar funcţii importante, dar regimul Îi dorea pe toţi de partea lui. La debutul anului 1946 s-a reuşit Înlăturarea lui W. Filderman284 de la conducerea Uniunii Evreilor şi înlocuirea cu M.Z. Sărăţeanu, care milita pentru apropierea de P.M.R. şi susţinea politica guvernului Petru Groza. în alegerile din 1946 cele trei formaţiuni politice evreieşti au ajuns la o soluţie de compromis şi au acceptat să susţin ii B.P.D. in schimbul a trei locuri În Parlament Ulterior doar Comitetul Demo¬cratic va supravieţui. fiind regăsit printre organizaţiile de masă subvenţionate de P.M.R. pe întreaga perioadă studiată. 219 M.NJ.R.. fond "Muzeul Partidului". nr.mv.I, 21329 2BO Vezi Organizaţii de masillegale şi ilegale .•.• voI. Il. pp. 36-79. 281 Gheorghe Onişoru, op. cit. p.166. 2B2 Iunie 1945 283 Gheorghe Onişoru, op. cit, p.170. 2 •• Ulterior a fost implicat în procesul Centralei Evrenor. r I Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 123 11.5. Organizaţii de tineret 11.5.30 U.T.M. Ca şi partidul mamă, organizaţia de tineret a comuniştilor s-a format prin transformarea celei social-democrate, in urma Congresului din 1921. Bazele organizaţiei comuniste de tineret (U.T.C,) au fost puse în martie 1922, în urma Conferinţei pe ţară a tineretului sodalist Un an mai târziu, la Plenara C.c. al organizaţiei unice de tineret, a fost adoptată denumirea oficială a organizaţiei ¬U.T.S.R.. iar Nicolae Popescu-Doreanu ales secretar. Scos În afara legii În 1924, după

instituirea stării de asediu, U.T.C.. şi-a desfăşurat activitatea În ilegalitate, concentrându-se pe partea propagandistică (presă, şcoli de pregătire politică etc.). După 23 august 1944, organizaţia de tineret a comuniştilor, într-o şedinţă comună (5 septem¬brie) cu tineretul social-democrat, hotărăşte crearea Frontului Unic Mundtoresc al Tineretului. Cum impactul noului organism asupra tineretului român era minor, la 21 ianuarie 1945 a fost constituită o nouă organizaţie: Mişcarea Tineretului Progresist din România (M.T.P.R.). Din noua organizaţie au făcut parte: tineretul comunist, cel social-democrat, Tineretul Sindical. Tineretul Frontul Plugarilor, Asociaţiile Studenţeşti, Tineretul P.N.L.-Tătărescu. Tineretul Sportului Popular, Tineretul Uniunea Patrioţilor, Tineretul U.P.M. Nemulţumiţi de randamentul noii organizaţii de tineret, comuniştii, prin intermediul Plenarei C.C. al U.T.C., au hotărât crearea Tineretului Pr0¬gresist ca ~organizaţie unică a tineretului democrat din România"2B5. Tineretul comunist dispare (ca structurii) În iunie 1945, prin contopirea organizatorică cu Tineretul Progresist, organizaţie declarată persoană juridică şi recunoscută ca fiind de utilitate publică în interes naţionalZ86. I II. II I[ Figura 10. Membri ai Tineretului Progresist defilând la o adunare populară. 1946. Cu toate acestea. noua organizaţie. extrem de eterogenă, nu şi-a atins scopul pentru care a fost înfiinţată, nedevenind coloana vertebrală a mişcării tineretului cum sperau comuniştii Ineficienţa Tineretului Progresist a fost probată În campania electorală din anul 1946 când, deşi numeric organizaţia stătea mulţumltor, din punct de vedere al eficienţei lăsa de dorit, atât din cauza 285 C-tin Petculescu, Istoria mişcllril revoluţionare şi democratice de tineret din Romdnia. Repere cronologice, Editura Politică. Bucureşti, 1987, pp.140-141. 286 Ibidem. p.142.

168 Oana ilie pe cei doi lideri ca pe doi bătrâni depăşiţi de evenimente, anacronici şi diametral opuşi intereselor celor pe care pretind că-i reprezintă. De altfel, tot anul 1946 a fost destinat defăimării, prin intermediul .Scânteii", a fostei elite politice a României. Luna februarie se caracterizează prin tenta anti Antonescu, în timp ce martie este anti Manlu, aprilie - anti TiteI Petrescu, iulie - anti Mihalache iar august - anti Gheorghe Brătianu. Nu trebuie înţeles că o dată cu trecerea

perioadei de maximă )nfierare" respectivul era lăsat în pace, ci se regăsea în continuare printre subiectele favorite ale redactorilor .Scânteu", doar că nu mai deţinea poziţia dominantă. Momentul de apogeu al campaniei anti partide politice l-a reprezentat perioada premergătoare alegerilor de la sfârşitul anului 1946, pentru ca imediat după 19 noiembrie 1946 subiectul să intre într-un puternic con de umbră. Pentru perioada ianuarie¬aprilie 1947 nu mai există referiri la partidele istorice, dar după momentul Tămădău are loc un nou boom informaţional Pe 17 iulie 1947 .,Scânteia" anunţa încercarea de părăsire a ţării de către unii lideri ai P.N.Ţ., pe 20 iulie ridicarea Imunităţii parlamentare a ţărăniştilor şi ulterior desfiinţarea P.N.Ţ. Comunicatul de presă referitor la încercarea de părăsire a ţării, pe calea aerului, de către o parte din liderii P.N.Ţ., este redactat într-o .Jrumoasă" limbă de lemn şi abundă în expresii dure la adresa ţărăniştilor. "Pătrunşi de ură împotriva regimului democrat şi urmărind răsturnarea acestui regim, fiind amestecaţi în acţiunile criminale ale unor elemente duşmane poporului şi temându-se de răspunderea în faţa justiţiei pentru nelegiuirile săvârşite, mai mulţi conducători ai Partidului Naţional Ţărănesc urmând ordinul direct al domnului Iuliu Maniu au Încercat în ziua de 14 iulie 1947 să fugă într-o ţară străină ( ... )"14. Imediat după arestare se dezlănţuie iureşul propagandistic, marcat atât prin informaţii diverse privind mersul anchetei, cât şi prin articole de fond semnate de Nestor Ignat, Silviu Brucan şi Traian Şelmaru. Ziarele sunt asaltate de tot felul de notiţe gen Inginerii şi tehnicienii romdni cer aspra pedepsire a trădătorilor de ţară În frunte cu Maniu şi Mihalache (numărul din 11 octombrie), Ceferlştii cer aspra pedepsirea trădătorilor manişti (13 octombrie), Ziariştii au cerut aspra condamnare a bandei de trădători manişti (15 octombrie), şi, după ce "toată suflarea" cere pedepsirea exemplară, pe 30 octombrie Începe procesul în paralel, Secţia de Educaţie Politică a c.c. al P.c.R. tipăreşte, În luna septembrie 1947, TEZE pentru campania În jurul procesului P.N. Ţ., document destinat uzului activiştilor şi îndrumătorilor, Documentul oferea propagandiştiIor vremii modele privind modul în care trebuie tratată problema Partidului Naţional Ţărănist. Pornind de la apariţia P.N.Ţ. şi analizând, în cheie proprie, evoluţia şi activitatea partidului şi liderilor ţărănişti, documentul impune o serie de expresii depreciative care se vor regasi ulterior în presa vremii, dar şi în moţiunile semnate de oamenii muncii, prin care se cerea aspra pedepsire a celor vinovaţi. Astfel, conform tezelor. P.N.Ţ. a dus mereu o politică antipopulară şi antinaţională şi a fost un partid de conspiratori care s-a manifestat de la început împotriva regimului democrat şi a independenţei de stat a României. Ţărăniştii s-au pus în serviciul monarhiei habsburgice, împotrivlndu-se .,alipiri!" (nu unirii!) Ardealului la România. I~r Ion MIhalache a votat contra reformei agrare din 1921. Guvernarea lor,

"una din cele mai întunecate pagini în istoria ţării noastre", a fost tăcută prin stare de asediu şi legi excepţionale. Nu au oferit drepturi muncitorilor, au dizolvat sindicatele, I-au asasinat pe muncitori la Lupeni şi Griviţa, i-au sărăcit pe ţărani, au dispreţuit cultura, au Înfeudat ţara prin afaceri frauduloase şi concesionări. Au dus mereu o propagandă antl U.R.S.s., l-au susţinut pe Ion Antonescu, au fost în relaţii bune cu legionarii, dar, mai ales, au aprobat .,agresiunea" (campania ••• Liberalul", 17 iulie 1947, apud Gheorghe Onlşoru. Operaţiunea Tllmlldlfu: desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc (1947), Editura Institutul Haţlonal pentru Studiul TotalitarismuluI. Bucureşti, 2008. p, 40.

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 169

din est, s.n.) şi au sabotat ieşirea României din război, actul de la 23 august desfăşurându-se împotnva voinţei lor. Şi .,răul" făcut României nu se opreşte În 1944, ţărăniştii sabotând toate măsurile şi legile democratice iniţiate de comunişti. în concluzie, pentru că P.N.Ţ. este "o piedică în calea dezvoltării regimului de democraţie din România", "o pedeapsă necruţătoare trebuie să se abată asupra lui Maniu" şi a acoliţilor săi1S. începând cu luna octombrie, numeroase adunări populare au fost organizate de comunişti în întreaga ţară pentru a condamna P.N.Ţ.-ul şi conducătorii lui. Odată cu începerea procesului Jn majoritatea comunelor din judeţ (Suceava, n.n.] au avut loc meetlnguri organizate de B.P.D., cu care ocazie s-a fnfierat acţiunea de trădare a P.N.Ţ., cerându-se aspra pedepsire a trădătorilor În frunte cu Maniu"16. Astfel de informaţii apar pentru majoritatea judeţelor ţării (Sibiu, 30 septembrie: "fn tot timpul vorbirii oratorii au fost Întrerupţi de aplauzele asistenţei şi care prin lozinci cerea condamnarea la moarte, prin spânzurătoare, a lui Maniu şi complicilor lui"17; Râmnicu Vâlcea: "toţi vorbitorii au înflerat politica trădătoare a fostului partid naţional ţărănesc Manlu, iar asistenta a cerut condamnarea lor la moarte"18 etc.). Propagandiştii din Turnu Măgurele dovedesc un zel şi mai mare, trimiţând, În numele populaţiei, o moţiune Tribunalului Militar şi cerând "aspra pedepsire" a ţărăniştilor implicaţi În proces'", Se strâng semnături pentru acuzarea lui Maniu şi a celorlalţi lideri ţărănişti. .Maniştii" însă le cer oamenilor să nu dea declaraţii de acuzare, susţinându-şi cerinţa prin mesajul de deschidere a Parlamentului care nu a menţionat nimic despre procesul P.N.Ţ.zo. Astfel de întruniri de condamnare şi înfierare au fost organizate zilnic pe perioada desfăşurării procesului, În întreaga ţară. Cei care refuzau să participe la circul orchestrat de comunişti şi să semneze listele de adeziune prin care se cerea .aspra pedepsire a celor vinovaţi" erau catalogaţi ca "manişti" sau reacţionari. Ele continuă şi după pronunţarea sentinţei. de această dată scopul fiind votarea de moţiuni

prin care să mulţumească guvernului şi de expediere de telegrame de mulţumire prin care să anunţe "imensa satisfacţie" cu care au primit sentinţa. Presa, la rândul ei consacră spaţii generoase desfăşurării procesului. Interogatoriile sunt incluse În numărul din 1 noiembrie al ziarului .Seântela", alături de o serie de "documente" care demască acţiunile de trădare ale ţărăniştilor. Urmează rechizitoriul, depoziţiile martorilor, sentinţa. Se ajunge până la o paralelă Între cazul Maniu şi cazul Petkov din Bulgaria, conslderându¬se că ambii au fost unelte ale diplomaţiei ang1o-americane. însă, cu toată propaganda, populaţia din Arad .s-a arătat apatică abţinându-se de la prea multe comentarii" În legătură cu procesul ţărăniştilorz1. I I I I I I I I I I III.2. Propaganda alegerilor din 1946' Alegerile au reprezentat o prioritate pentru guvernul Petru Groza, atât ca mod de legitimare, cât şi ca îndeplinire a unei condiţii puse de către Aliaţi încă din 1945. Nu era Însă o legitimare "prin participarea efectivă şi putere de alegere reală a electorilor", ci o demonstrare a suportului I I 1S SAN.I.C., fond Direcţia Generalll a Poliţiei, dosar 70/1947. f. 34-36. ,. SAH.l.C., fond Direcţia Generalll a Poliţiei, dosar 35/1947, f. 19. 17 SAH.I.C.. fond Direcţia Generalif a Poliţiei, dosar 34/1947. f.9. ,. Ibidem. 268. 19 SAN.l.C.. fond Direcţia Generalif a Poliţiei. dosar 35/1947. f. 21. 20 SAH.tC.. fond Direcţia Generalll a Poliţiei. dosar 34/1947. f. 388. 21 SAH.I.C., fond Direcţia Generalif a Poliţiei. dosar 56/1947, f. 340 • • Subcapitolul de faţă işi propune să abordeze propaganda electorală a coallţlel guvernamentale. cea a partidelor Istorice netl1când obiectul acestei lucrări. I I

•. -------------- I

170 Oana Ilie I popular unanim22• De aceea, pe parcursul anului 1946, tema alegerilor a fost omniprezentă: şedinţele Consiliului de Miniştri, discuţiile din Biroul Politic, presă, relaţii internaţionale etc, nid un moment nu era ratat pentru a aborda problema alegerilor. încă din luna ianuarie, deşi legea electorală nu fusese redactată, principalele partide de pe scena politică a României încep să-şi cristalizeze tacticile şi obiectivele în campania electorală. Partidul Comunist, în urma Plenarei din 25-28 ianuarie, "pe baza hotărârii luate în unanimitate ( ... ) preconizează prezentarea unită în alegerile parlamentare a tuturor forţelor democratice componente ale guvernului democrat instaurat la 6 martie 1945"23. Ceea ce se emitea cu bună ştiinţă a se spune era poziţia P.S.D., exprimată de Constantin TiteI Petrescu în şedinţa Birourilor Politice ale C.c. al P.c.R. şi P.S.D. (în cadrul F.U.M.) din 14 ianuarie 1946. "Cred tovarăşi că nu trebuie să vă faceţi nici un fel de iluzii: partidul nostru nu merge pe liste comune în alegeri ( ... ) vom putea împreună (dar separat, s.n.] să luăm 50% şi naţional-ţărăniştii şi liberalii 50%"24. P.S.D. se exprima pentru o coaliţie, pentru o politică comună după alegeri, dar pentru o luptă separată şi asta pentru că nu era de acord cu modul de împărţire al mandatelor. "Proporţia noastră ar putea fi de 25%, dacă mergem împreună ar putea fi de numai 12% din ceea ce am lua împreună. înseamnă la 20 deputaţi numai cind, un sfert din ce vom lua împreună. Asta ne-ar reduce, ne-ar stabiliza în situaţie inferioară dinainte. Faceţi propuneri mai avantajoase, pentru ca C.c. să nu spună că se falsifică raportul de forţe real"2s. Plenara P.C.R. reprezintă de altfel şi prima întrunire în care sunt dezbătute pe larg condiţiile în care se vor organiza alegerile şi modul de desfăşurare al campaniei electorale. Alocuţiunea lui Miron Constantinescu este cea care marchează jaloanele între care urmează să se desfăşoare campania electorală, din perspectiva Partidului Comunist Primordială era munca de lămurire a populaţiei pentru a-i vota pe ei: "Campania de lămurire trebuie să fie strâns legată cu mobilizarea întregului popor la lupta pentru apărarea cuceririlor sale de până azi ( ... )''26. Se solicită ca listele cu propuneri pentru programul electoral să vină de jos de la oameni, nu de la conducerea partidului pentru că numai astfel întreg poporul va fi "răscolit, mobilizat pentru alcătuirea programului electorar?". în ceea ce-i priveşte pe cei din conducerea partidului, se sugera să se evite promisiunile şi făgăduielile care nu vor putea fi puse în practică. Campania electorală propriu-zisă urma să ţină cont de contextul politic şi economic în care se desfăşurau alegerile, iar pentru reuşita ei trebuiau mobilizate organizaţiile de masă, echipele de propagandişti "care să răscolească sat de sat, comună de comună, cătun de cătun

( ... ) care să ridice poporul, să-I clarifice, să-l lămurească'w, în paralel cu remedierea punctelor slabe ale Partidului şi cu sprijinirea şi întărirea Frontului Plugarilor. Tot pentru reuşita în alegeri se dorea atragerea femeilor (prea puţin înregimentate în raport cu ponderea lor) şi acordarea unei atenţii mai mari muncit în rândul tinerilor. La fel de importante, pentru victoria în alegeri, erau: colaborarea cu celelalte partide democratice, interacţiunea cu masele, adaptarea la situaţiile locale a programului electoral şi nu în ultimul rând cunoaşterea exactă a situaţiei generale locale şi a auditoriului. "Campania noastră electorală trebuie să aibă un caracter combativ, dinamic, realist, dar I I I I 22 Florin Morar, Democraţia privilegII/ar. Alegerile aleşilor fn RomOnla, Editura Patdela.Iaşl, 2001, p, 41. 23 Romdnlo, viaţa politică fn documente. 1946, coordonator: Ioan Scurtu, Arhivele Statului din România, Bucureşti, 1996, p.97. 24 SAN.LC., fond c.e. - Cancelarie, dosar 9/1946, f. 40. 25/bldem. 26 SAN.LC., fond c.e. - Cancelarie, dosar 11/1946, f. 263. 27 Idem. 28 Ibidem, f. 264

Propaganda polttlcă. TIpologii şi arII de manifestare. (1945-1958) 171

dinamic"29, iar pentru acesta era necesar să fie lichidate slăbiciunile partidului şi suficienta unor membri de partid care au pierdut contactul cu realitatea şi să existe o colaborare eficientă cu P.S.D., inclusiv pe linie de presă. Atâta vreme cât opţiunea electorală a P.c. era de a participa pe liste comune alături de celelalte partide prezente în guvernul Petru Groza, trebuia ca şi aceste formaţiuni să fie puternice şi să deţină un electorat stabil (electorat luat de la partidele istorice). "Munca de întărire a acestei organizaţii (P.T Anton Alexandrescu, n.n.] trebuie să ţină seama de următorul lucru: că noi nu urmărim crearea unui puternic partid ţărănesc care să înlocuiască Frontul Plugarilor, că noi urmărim întărirea acestui partid naţional-ţărănesc pentru a lovi în Maniu ( ... )"30. Având ca sursă de inspiraţie campania electorală a Partidului Comunist Francez, comuniştii mai propuneau alcătuirea unei comisii electorale centrale pe lângă Comitetul Central şi comisii electorale În teritoriu (sugestii ce se vor regăsi în legea electorală) alături de o serie de comisii pentru organizarea campaniei electorale sau comisii de presă şi propagandă la nivel teritorial. Pentru o mai bună mobilizare a maselor urmau a fi folosite şi organizaţiile sindicale din marile întreprinderi. "Trebuie o pregătire temeinică a oratorului asupra conţinutului politic al cuvântării şi asupra

felului cum să înceapă şi să încheie o cuvântare"31. Totul trebuia foarte bine gândit pentru a nu lăsa "duşmanului" nimic de care să se poată agăţa. La fel de necesar era ca propagandistul să fie apt să răspundă la orice întrebare care venea din public, iar discursul lui să se axeze pe teme gen patriotism, familie, religie. Conştientizând impactul religiei asupra societăţii, cu precădere în lumea rurală şi asupra femeilor, comuniştii propun o colaborare cu preoţimea, care să fie câştigată de partea lor, dar căreia să nu i se ofere funcţii în contrapondere. Dar, de departe, cel mai important aport, în vederea câştigării bătăliei alegerilor îi aparţinea propagandei. "Trebuie să mobilizăm presa, propaganda, agitaţia Partidului nostru, să redactăm articole care să câştige ( ... ) Să redaetăm broşuri speciale, afişe pentru fiecare categorie socială şi să înfăţişăm totul clar, într-un limbaj simplu, popular, cât mai atractiv. Afişe monotone şi negre nu atrag; afişe colorate, cu un desen expresiv, atractiv, atrag ( ... ) publicaţii, afişe atractive, colorate, simple, pe care să le înţeleagă fiecare cetăţean, chiar analfabeţii să înţeleagă conţinutul politic din desen"32. Dedicată exclusiv propagandei este intervenţia lui Iosif Chişinevschi din cadrul Plenarei, care vorbeşte auditoriului despre lipsa de preocupare În munca de propagandă şi agitaţie deşi "propaganda şi agitaţia ( ... ) e [sicl] limba partidului. e arma cu care partidul. conducerea partidului, conducătorii de partid vorbesc maselor"33• Ca surse ale neajunsurilor propagandei erau văzute numirea în funcţii a unor oameni necorespunzători, desele schimbări ce duc la discontinuitate şi. nu în ultimul rând, lipsa controlului organelor regionale. "Dacă ne vom însuşi în mod serios problema aceasta, că propaganda şi agitaţia va uşura munca de organizare a maselor populare pentru câştigarea bătăliei alegerilor, atunci vom înţelege că trebuie îndată să ne ocupăm în mod serios de această muncă a noastră''34. Pentru remedierea deficienţelor erau propuse echipe de agitatori care să însoţească caravanele cinematografice şi să combată propaganda reacţiunii. Pentru aceasta era însă necesar ca propagandiştii să înceapă să citească, să se pregătească singuri, pe baza broşurilortrimise de la centru, şi să nu aştepte de fiecare dată tezele gata făcute. 29 Ibidem, f. 270. 30 Ibidem, f. 274. 31 Ibidem, f. 278. n Ibidem, f. 277,278. 33 Ibidem, f. 283. 34 Ibidem, f. 284.

Dana Ilie 172 Dintre mijloacele propagandistice uzitate de regim, presa era de departe cea mai puternică armă a partidului, lucru conştientizat şi de

propagandiştii anului 1946. Pentru ca impactul ei asupra populaţiei să fie cel dorit de partid, era important ca cei implicaţi în activitatea publicistică să înveţe să scrie articole, să se creeze o reţea de colaboratori în teritoriu, să fie controlate ştirile pentru a nu se compromite cauza pentru care luptă, şi mai presus de toate să fie organizată distribuţia, pentru că indiferent de calitatea ziarului, dacă nu ajunge la cei pentru care a fost redactat, efortul a fost în zadar. Succesul în alegeri era condiţionat şi de difuzarea materialelor propagandistice pe care co¬muniştii le deţineau (tipărite foarte multe, dar cei din teritoriu nu-şi permiteau să le achiziţioneze pentru că n-aveau cu ce le achita), dar şi de colaborarea cu artiştii şi scriitorii. În ceea ce-i priveşte pe cei din urmă, se cerea să li se asigure un minimum de confort şi condiţii dacă doreau să-i atragă de partea lor şi să se folosească de numele şi prestigiul acestora În campania electorală. Este oferit ca exemplu Gala Galaction care a mers la Cluj pentru a face propagandă guvernului, fără a I se pune la dispoziţie maşină pentru deplasare şi fără a i se achita camera de la hotel35. O altă categorie de artişti, alături de scriitori şi actori, pe care partidul mizează în campania electorală sunt pictorii, care, in schimbul unor Înlesniri, materiale mai ales, pot picta o serie de teme cu caracter propagandistic. Este cazul lui Lovendal cu a lui expoziţie despre mineri. Cu toate acestea. majoritatea artiştilor români nu par preocupaţi de problemele României postbelice, creaţiile cu teme sociale sau cu subiect post 23 august fiind insignifiante ca număr şi aproape În totalitate lipsite de valoare artistică. Rolul organizaţilor de masă in campania electorală Chiar dacă in presă subiectul .,alegeri" nu era încă prezent, iar legea electorală nu fusese discutată şi validată, organizaţiile de masă controlate de P.e. Încep să se organizeze în vederea alegerilor şi să-şi stabilească tactica în campania electorală. O primă întrunire de acest gen are loc în perioada 11 - 12 februarie, cu aetivul de bază feminin din partid, pentru ca .femeile să fie lămurite" cu cine să meargă în alegeri. Interesul acesta sporit pentru femei, mai corect spus pentru votul lor, este generat atât de ponderea lor în societate, cât mai ales de influenţa pe care o au în familie. Mobilizarea lor este o piatră de Încercare pentru comunişti, mai ales că o Întreagă categorie de femei - casnicele -, nu pot fi controlate de partid şi ar putea uşor intra în sfera de influenţă a reacţiunii. Pentru obţinerea voturilor acestora se propune crearea de grupuri de femei care să meargă din casă În casă pentru a discuta cu cele indecise şi a le explica de ce e mai bine să meargă la vot Alte ţinte sunt văduvele şi, nu În ultimul rând, femeile de la ţară care .,sunt speriate când aud de U.FAR."36, Uniunea Femeilor Antifasciste din România fusese creată cu scopul de a cuprinde

resoartele feminine ce existau pe lângă organizaţiile de masă. Impactul ei În rândul femeilor a fost însă minim, pentru că nu s-a adresat şi minorităţilor, pentru că a suferit de la început de o lipsă de cadre pregătite politic şi mai ales pentru că femeile de la sat interesate de politică, preferau să se înscrie în Frontul Plugarilor, iar salariatele în sindicate. Existau şi numeroase animozităţi intre muncitoare şi Intelectualele, prezenţa la şedinţe fiind foarte slabă, cele care veneau făcând-o mal . mult pentru a-şi etala toaletele37, Cu toate acestea se afirma răspicat că U.FAR. .e o curea de 3SIbidem, f. 288. 36 S.A.N.LC.. fond ee . Cancelarie, dosar 14/1946. 1. 16. 37 Ibidem, f. 27.

Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 173

transmisie care are ca 3COP punerea În mişcare a maselor de femej3s", că e o organizaţie politică, fără a fi o grupare feministă, Figura 4- Manifest. Chemare. I I I I I • I Figura 1.5- Manifest. Chemare la vot. I Valoroase pentru partid (din punct de vedere propagandistle) nu sunt intelectualele, cât mai ales casnicele .,adevăratele cucoane care stau acasă şi pentru că au mai mult timp liber decât noi, vorbesc cu fata în casă. cu dzmarul, cu croltorul, cu alte cucoane şi au influenţă asupra 101""39, În vederea alegerilor, femeile urmau a se ocupa de echipele sanitare şi de echipele de stradă, de educarea gospodinelor şi de antrenarea lor în muncă. În plus se miza pe rolul lor în familie: "o femeie mult mai uşor poate convinge un bărbat, cât ii pune masa un cuvânt, cât îi ridică masa alt cuvânt, câtii face patul un cuvânt şi aşa mai departe'w, Pentru a obţine votul femeilor, propagandiştii au creat lozinci care sit 11 se adreseze in exdusivîtate şi, în acelaşi timp, să le sensibilizeze: ,,Abţinerea de la vot este un vot dat reacţiunii"; "Numai democraţia asigură pacea. Femei votaţi lista forţelor unite ale democraţiei", "Femel vreţi să asiguraţi viitorul copiilor, tihna căminului vostru? Votaţi forţele unite ale democraţieil'v'. Se recomandă totodată o diversificare a lozincilor in funcţie de femeile cărora li se adresează; pentru muncitoare: ..Desăvârşiţi cunoştinţele voastre profesionale, ridicaţi productivitatea muncii", pentru femeile de la sate: "Ţărance, prin truda voastră harnică şi pricepută, asiguraţi o recoltă bună pentru anul 1946" sau "Munca voastră dă pâine, aduce belşug în ţară.

Muncitorii de la oraşe nu uită de nevoile noastre", pentru intelectuale: "Femei care munciţi pe teren ştiinţific şi cultural, inginere, agronoame, doetoriţe, duceţi lumina ştiinţei şi culturii în masele populare" sau ,. Ibidem, î. 36. "Ibidem, f. 41. •• Ibidem, î. 42. 41 Ibidem. f. 97. , , 7

t_------------I

~ ~M~ .Doctoriţe, moaşe. surori de caritate, sanitare, prin munca voastră să îmbunătăţiţi stările sanitare din spitale, la oraşe şi sate. Combateţi epidemiile, contribuiţi la scăderea mortalităţii infantile". Alături de U.F.AR, În munca de propagandă a partidului au fost angajate şi celelalte organizaţii de masă: ARL.U.S., Apărarea Patriotică, Tineretul Progresist, Uniunea Patrioţilor. Deşi teoretic, prin statutele lor, aceste organizaţii nu făceau politică, ele trebuiau totuşi să prezinte .hmefacerile" noului regim şi.să se implice în campania pentru alegeri"42 în domeniul În care activează. Astfel, Apărarea Patriotică trebuia să-şi schimbe modul de acţiune pentru că nu a politizat suficient munca sa, care oricum a fost .sectară, sporadică", complăcându-se în a mai crea câte un cămin sau a da cârje la invalizi43. Eşecul se datora numărului mic de cadre în general şi a celor pregătite În special, lipsei mijloacelor de locomoţie şi a şcolilor de cadre. Alături de cauzele obiective enumerate mai sus se Înregistrau şi o serie de greşeli subiective, gen birocratismul sau lipsa de răspundere care şi ele duceau la impactul scăzut al propagandei AP. Şi Frontul Plugarilor se confrunta cu aceleaşi probleme ca şi restul organizaţiilor de masă: lipsa de cadre calificate (neavând nid o bază de selecţie şi confruntându-se cu migrarea elementelor de perspectivă către alte organizaţii şi chiar P.c.), reticenţă a conducerii faţă de intelectuali, slabă organizare a resortului de femei. în perspectiva alegerilor se cerea mai multă iniţiativă, depăşirea oportunismului unor membri, şi mai presus de orice, o mai mare coordonare care să ducă la împărţirea teritoriului ţării În zone, pentru a nu se omite nld o regiune În desfăşurarea campaniei electorale44. I I I Pregătirea alegerilor Chiar dacă alegerile sunt un subiect îndepărtat (nu există o lege. nu este reglementat modul de vot), Secţia de Educaţie Politică organizează o serie de întruniri cu reprezentanţii din teritoriu, în cadrul cărora este dezbătută şi problema alegerilor. La Conferinţa desfăşurată

Între 20 şi 22 februarie 1946, cei din teritoriu şi-au prezentat activitatea propagandistică şi propunen1e pentru campania electorală. .Dacă tovii vor fi bine pregătiţi vom învinge in campania electorală ( ... ) să se studieze În amănunţime, ca să nu rămână cu gura căscată atunci când se pun Întrebări. Să albă la îndemână destule argumente, însă să nu răspundă tuturor provocărilor. Tovii trebuie pregătiţi in spirit combativ. Să facă agitaţie. Această armă a combativităţii este calitatea. «Combativitatea» nu înseamnă bătaie (numai unde este necesar, sid), înseamnă a duce În general, în mod vioi linia Partidului nostru, a răspunde pe faţă Imediat celor care încearcă să provoace masele populare. Trebuie să fii în permanenţă în ofensivă, dacă trecem in defensivă vom pierde"45. Sunt oferite ca modele propagandistice, cu impact mai mare asupra electoratului, filmele (pentru că oamenii preferau să meargă la cinema decât să citească] sau Jormele populare de combatere a reacţiunii" (ca de exemplu: "Câte care cu povară/ Toate suie şi coboară/ Doar carul Maniului/ Ni nu suie, ni coboară/ Bate boii de-t omoară")46 şi caricaturile. Tot în vederea campaniei electorale urmau să se organizeze şedinţe cu toţi cei implicaţi direct, iar presa să' fie mal bine controlată, pentru a deveni şi ea mal combativă. In plus, se cerea ca propagandiştli să folosească în discursurile lor situaţia internaţională şi internă de după 23 . August, şi mal ales de după 6 Martie, insistând pe revenirea Ardealului la România, reforma agrară, economate, pe ajutorul economic oferit de Uniunea Sovietică şi pe libertatea câştigată eu I I ~ I .2 SAN.I.C., fond e.C .• Cancelarie. dosar 18/1946, f. 6. 43 Ibidem . •• Ibidem, f. 13. 4S SAN.Le., fond e.e. - Cancelarie. dosar 16/1946, f. 78. "Ibidem.

Propaganda politică. TIpologii şi arII de manifestare. (1945-1958) 175

ajutorul Armatei Roşii47. Se sugera, totodată, să nu mal existe conflicte eu propagandiştti partidelor istorice, să nu-l mai bată pe aceştia (nici ei, nici forţele de ordine), de preferat fiind ca acest lucru să-I facă populaţia prezentă la întruniri. Figura 16. Afiş electoral. Figura 17. Manifest. Pentru reuşita in alegeri, propagandiştii propun şi editarea de broşuri scrise de oameni cunoscuţi de către mase, implicare scriitorilor şi, în mod deosebit, imbunătăţirea agitaţiei şi propagandei, prin aceasta

înţelegându-se continuitatea în funcţii, oameni mai bine pregătiţi în posturile cheie, folosirea din plin a presei, difuzarea materialelor propagandistice, crearea grupurilor spedalizate pentru combaterea reacţiunii etc.. O primă şedinţă a Comitetului Central având pe ordinea de zi programul electoral are loc la 18 martie 1946. Sunt luate în discuţie o serie de principii care vor sta la baza campaniei electorale. Din acest moment. liderii comunişti încep să facă o diferenţiere clară între ceea ce promit şi modul cum o spun. Conştientizează că o serie de subiecte ar fi contraproductive dacă ar fi discutate în campania electorală, cum este şi cazul naţionalizărilor şi exproprierilor. Nu sunt luate în calcul, pentru a obţine mai multe voturi. promisiunile ce nu pot fi acoperite (cel puţin în acest moment!)48. Trei zile mai târziu după şedinţa c.c. se desfăşoară şi întrunirea comisiei electorale a F.N.D. În care se menţionează că programul electoral nu este gata şi că ar fi necesară o comisie care 'să-I prelucreze (1a fel şi pentru legea electorală), după care vor fi împărţite mandatele .•• Trebuie să concentrăm toată presa, toată propaganda tuturor forţelor democratice care merg împreună, plus U.P.M. care merge separat, dar pe principiile noastre şi pe linia noastră, căci numai din punct de "Ibidem. f. 107. 48 SAN.I.C .. fond e.C. - Cancelarie, dosar 23/1946. f. 4. "

176 Oana Ilie vedere tactic am hotărât să meargă separat ( ... ). Propaganda, presa, materialul, transporturile, totul trebuie comandat de aici"49. Platforma Program a Blocului Partidelor Democrate La 17 mai, prin intermediul presei, este făcută publică Platforma-program propusă de Partidul Comunist în vederea alegerilor. Textul este structurat în nouă capitole la care se adaugă o parte introductivă în care sunt menţionate realizările guvernului Groza. Multe din promisiunile făcute de comunişti ascund adevărate capcane. .Intănrea aparatului de stat" va sta la baza epurărilor, iar "Reforma jandarmeriei şi poliţiei" va duce la deblocarea tuturor ofiţerilor şcoliţi în perioada interbelică şi socotiţi nesiguri de către noul regim politic de la Bucureşti. In plus, prin reducerea efectivelor jandarmeriei şi modificarea componenţei acesteia, se contura o pârghie importantă pentru asigurarea victoriei în alegeri. Chiar dacă, la nivel declarativ, Platformei-program nu i se poate imputa nimic, fiind menţionate toate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi oferite soluţii viabile pentru evoluţia societăţii româneşti, încă din timpul campaniei electorale au fost eludate sau încălcate unele puncte din programul electoral al P.C. Astfel, deşi se enunţa strângerea

legăturilor de prietenie cu "S.U.A, Marea Britanie, Franţa şi celelalte ţări democratice"5o, iar în intensul schimb de scrisori cu reprezentanţii diplomatici ai celor două mari puteri occidentale se promite o campanie electorală corectă şi alegeri libere, partidul comunist îşi va încălca promisiunile încă din vara anului 1946. De altfel, după "câştigarea" alegerilor toate promisiunile din Platforma-program vor deveni istorie: monarhia constituţională, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, proprietatea privată etc, Cinci zile după publicarea Platformei-program, pe baza adeziunii la aceasta, se va constitui Blocul Partidelor Democrate, format din: Partidul Comunist Român, Partidul Naţional Liberal ¬Gheorghe Tătărescu, Partidul Frontul Plugarilor, Partidul Social Democrat, Partidul Naţional Popular şi Partidul Naţional Ţărănesc - Anton Alexandrescu. Cele şase formaţiuni politice îşi păstrează ideologia şi programul propriu, iar reprezentarea se va face Jn condiţii de egală îndreptăţire a primelor patru partide mal sus enumerate'v-, Pentru realizarea "comandamentului unic" pe perioada alegerilor se constituia o Comisie Centrală Electorală (compusă din reprezen¬tanţii celor şase partide) cu scopul centralizării şi coordonării activităţii B.P.D. în campania electorală. La nivel teritoriaL pe aceleaşi principii, au fost create comisii electorale judeţene, subordonate comisiei centrale. Desemnarea candidaţilor urma să se facă tot cu acordul comisiei centrale. Acordul a fost semnat de liderii celor şase partide. In dreptul P.S.D. apare semnătura lui T. lordăchescu, deoarece, între ianuarie 1946, când C. TiteI Petrescu se opunea candidării pe liste comune, şi mai 1946 - constituirea B.P.D., avusese loc Congresul P .s.D., în urmă căruia partidul se scindase, C. Titel Petrescu şi adepţii luptei electorale separate constituindu-şi propria grupare politică (P.S.D.L), care va fi percepută de Partidul Comunist ca reprezentantă a opozlţiel, Alături de Partidul Comunist, cel Social Democrat, de Frontul Plugari lor şi de cele două dizidenţe ale partidelor istorice, protocolul este semnat şi de o formaţiune nou ivită pe scena politică - Partidul Naţional Popular. Acest partid se constituise în luna ianuarie 1946, prin transformarea fostei organizaţii de masă, Uniunea Patrioţilor, cu scopul de a exista o formaţiune politică care s1l-i reprezinte pe intelectuali, industriaşi şi marea masă a funcţionarilor din România. •• s.A.N.I.C., fond Ce. - Cancelarie, dosar 25/1946, f.2. 50 Ibidem, p. 198. 51 Ibidem, p, 207. 1 Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) Debutul campaniei electorale a B.P.D. Publicarea Platformei-program şi constituirea B.P.D. marchează debutul oficial al campaniei electorale, printr-o serie de mitinguri. Pe 19 mai, la laşi, îşi începe P.S.D. campania, în timp ce Partidu~ Com~st

o va face, în acelaşi loc, dar două săptămâni mai târziu, pe 2 iunie. Organizaţiile de masa, satelit ale partidului comunist, anunţă şi ele sprijinirea H.P.D. În alegeri şi aderarea la Platforma-program (27 mai - F.D.F., 5 iunie - C.G.M., 5 iulie - A.P.). Tactica electorală a P.C.R va fi stabilită în cadrul şedinţei B.P. al C.c. din 29 mai. In intervenţia sa, Miron Constantinescu propune o creştere progresivă a manifestaţiilor, de la .,întruniri mai mici la meetingurl", de la întruniri desfăşurate în faţa blocului, la cele care mobilizează un intreg oraş, culminând cu "uriaşe demonstraţii" care să se desfăşoare În săptărnâna premergătoare alegerilorv, Sunt supuse asistenţei două variante de acţiune: campanie electorală comună a tuturor partidelor din B.P.D. sau o campanie În care fiecare formaţiune Îşi face propagandă. iar spre final să aibă loc întrunirile comune. Propaganda urma să fie făcută de "echipe electorale" (de fapt oamenii au fost scoşi din producţie în acest scop )53. Pentru eficientizarea activităţii propagandişti¬lor se hotărăşte pregătirea în teritoriu a "unui fel de cămine" (case cu 50 - 100 de paturi, baie, cantină, depozit de benzină) pentru a nu se cheltui bani cu deplasările, şi autocamioane pentru transport. Totodată, pentru a nu se pierde timp, se cer .permanenţe electorale" -locuri unde să se găsească mereu materialele Blocului şi oameni care să-i consilieze pe propagandişti în legătură cu specificul zonei unde fac propagandăs-, Pentru obţinerea voturilor, propagandiştii s-au folosit de împărţirea titlurilor de proprietate în cadru solemn, de politizarea fazelor pregătlrll legii electorale (inscrierea în listele electorale, carnetele de alegător, depunerea listelor de candidaţi), de obţinerea de fonduri şi de mobilizarea partidului, femeilor, tineretului, studenţimii. Cu toate că putem vorbi la sfârşitul lunii mai de debutul campaniei electorale (inclusiv la partidele istorice), în lipsa legii electorale, nu se ştia încă data la care vor avea loc alegerile. De aceea, schema propusă de comunişti pentru desfăşurarea etapelor bătăliei alegerilor ia în calcul perioada de timp dintre 20 iunie şi 15 septembrie. Prima fază, 20 iunie - 20 iulie, era consacrată propagandei la nivel local, prin organizarea comitetelor electorale judeţene. Mobilizarea presei, radioului, cinematografiei pentru susţinerea propagandei electorale, întrunirile separate, pe partide şi organizaţii, politizarea realizările guvernului şi a Platformei-program, scoaterea din producţie a echipelor electorale (5 iulie), deschiderea caselor de alegători (10 iulie) şi propaganda de la om la om (15 iulie) sunt etapele acestui prim interval al campaniei. Cea de-a doua fază a campaniei electorale, 20 iulie - 15 septembrie, era consacrată activităţii în comun a B.P.D., prin intermediul intrunirilor şi mitingurllor, dar şi printr-o serie de congrese (al învăţătorilor - 20 iulie, al Federaţiei Naţionale a Tineretului - 10 august), prin uriaşe demonstraţii cu ocazia sărbătoririi zilei de 23 august, şi nu în ultimul rând prin organizarea votării propriu-zise intr-un cadru de sărbătoare.

Pentru reuşita în alegeri se cerea conlucrarea tuturor tipurilor de propagandă cunoscute: cea individuală, adunările, mitingurile, radioul (propaganda orală), presa, manifestele, broşurile (propaganda scrisă), placardele, fato-expoziţiile, expoziţiile-machete, etichetele, lozincile 177 52 S.A.N.I.C., fond C.C. - Cancelarie, dosar 37/1946, f. 19. 5' în luna mai a anului 1946 existau circa 4 500 de propagandişti cu o biografie ce nu contravenea liniei partidului (fllră a se lua În calcul aportul Frontului Plugarilor şi al organizaţiilor de masă), la care se adaugă ÎD jur de 1 000 - 1 Soo de tineri progresişti. 5•S.A.N.I.C., fond ce - Cancelarie. dosar 37 /1946, t. 20. 5

I 178 Oana Ilie (propaganda vizuală), teatrele, cinematograful- staţionat şi ambulant (propaganda mixtă). "Firul conducător al propagandei B.P.D." va fi Platforma-program, la care se vor adăuga realizările guvernului Groza, programul de guvernare, şi chiar demascări, combateri şi "completa zdrobire politică" a partidelor reacţionare-t. În teritoriu urmau a fi create comisii de propagandă şi "dacă legea permite, e necesar să fie organizate comisiuni de propagandă şi la localurile de vot"S6 (compuse din câte un reprezentant al celor şase partide din B.P.D.). Totodată era necesară crearea unor echipe de propagandişti care să-i viziteze pe alegătorii de pe raza circumscripţie lor pentru a-i înscrie pe listele electorale, să împartă materialele propagandistice, să popularizeze platforma, să difuzeze materialele propagandistice pe străzi, să organizeze oamenii şi să amenajeze casele de alegătorf". Aceste echipele de electori erau formate din membrii celor şase partide şi ai organizaţiilor democratice care susţineau Blocul (sindicatele, Federaţia Femeilor Democrate, Tineretul etc.) şi trebuiau să viziteze periodic alegătorii, iar în ziua votării să organizeze "venirea în grup la urne", "cu drapele, muzică, cântece"s8. Electorii urmau a fi selecţionaţi in funcţie de categoria de alegători căreia i se adresează (pentru sate vor fi aleşi ţărani, dar şi muncitoIi care ,.au participat la acţiunile de confiscare a pământurilor moşiereşti şi de improprietărire"S9). Atragerea intelectualităţii rurale60 era privită ca un câştig pentru B.P.D. Eficientizarea muncii propagandistice depindea şi de crearea de şcoli pentru electori care să funcţioneze pe baza programului secţiei de propagandă a B.P.D61. Erau propuse: o şcoală centrală ale cărei cursuri vor avea o durată de 10 zile (cu 100 electori pe serie), şcoli

judeţene, şcoli pentru electori femei (la centru şi in regiuni), şi şcoli pentru tinerii propagandişti [la centru şi in teritoriu). Pentru prima fază a campaniei electorale se preconizează ca in Bucureşti şi in toate marile oraşe şi centre industriale să fie deschise case ale alegătorului. Scopul acestora era de a asigura un loc propice pentru adunările cu alegătorii, pentru aprovizionarea cu material propagandistic, pentru executarea de foto-expoziţii despre candidaţi, pentru vizionarea de reprezentaţii cinema¬tografice cu caracter electoral. Fiecare casă a alegătorului trebuia să deţină un ziar de perete şi vitrine cu "placarde in culori", cu desene, caricaturi şi lozinci. Tot aici, cei interesaţi primeau consultaţii în legătură cu alegerile şi se întâlneau cu candidaţii. Planul de activitate al fiecărei case de alegători în parte era stabilit de secţia de propagandă unde era arondată62. Pentru un impact propagandistic mai mare urmau a fi create echipele mobile de propagandişti care, prin intermediul megafoanelor, să ţină cuvântăIi asezonate cu cântece populare şi să împartă foi volante (manifeste şi lozinci). Însă, de departe, rolul cel mai important in mobilizarea maselor TI deţinea presa. In intâmpinarea nevoii de informare a cetăţeanului care va vota, dar şi a propagandiştilor, urmau a fi editate o serie de cărţi, broşuri şi manifeste: Platforma Program într-un tiraj de 3 000 000 de exemplare, discursurile electorale între 100 000 şi 1 000 000 exemplare fiecare titlu, broşuri cu realizările regimului "democrat" şi despre relaţiile cu Uniunea Sovietică. Pentru popularizarea B.p.n şi demascarea reacţiunii trebuiau tipărite şi o placardă mare color cu tema "B.P.D. I I I I I I I I - 55 Ibidem, f.23. 5< Ibidem. 51 Ibidem. f.24. 5' Idem. 5'Idem 60 Elevi. studenţi .cu origine sătească", .preoti democrati", 61 SÂN.I.C., fond Ce. - Cancelarie, dosar 37/1946. f. 27. "Ibidem, f.25; r

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 179

înfrângând reacţiunea" (tiraj mare). placarde multicolore cu demascarea reacţiunii, 10 placarde cu teme centrale luate din platformă, afişe - apel, manifeste centrale in format mare, manifeste de mână, etichete cu caricaturi, catrene şi lozinci, manifeste chemări

pentru fiecare categorie socială in parte, lozinci mari pentru stradă şi mici pentru interior63• Tot în categorta materialelor propagandistice prin intermediul cărora B.P.D.-ul să se insinueze incet, incet in conştiinţa electoratului sunt incluse şi lozincile în relief, şablonate, afişele - manifest (cu fotografia candidatului), afişele cu oamenii în care populaţia are încredere (scurte biografii şi pasaje din discursurile acestora), machetele cu realizări ale noului regim, caietele cu caricaturi şi texte combătând partidele istorice. Se sugera folosirea semnul B.P.D. pentru marcarea ţigărilor, foiţelor şi pachetelor de tutun şi pentru ştampilarea corespondenţei la P.T.T .. La fel de bine se putea regăsi în ambalarea produ¬selor achiziţionate din comerţ (pachetele lipite cu lozinci gumate) şi în decorarea vitrinelor magazinelor. Figura 18. Carte poştală folosită in propaganda electorală din 1946 Propaganda vizuală trebuia susţinută şi de portretele candidaţilor B.P.D .• de diapozitive cu teme ca prezentarea la vot realizări, combaterea reacţiunii, iar cea mixtă prin echipe costumate şi prin filme "cu caracter democratic" importate din U.RS.S., Franţa. Cehoslovacia, care să ruleze în paralel cu producţiile autohtone despre reforma agrară (existent) şi cele despre muncitorime şi cărturărime (aflate în lucru). Mai sunt propuse scurt-metraje despre frăţia intre popoare, desene animate - satire antl reacţionare, filme despre relaţiile cu U.RS.S., despre procesul criminalilor de război, despre desfăşurarea manifestaţiilor de 1 Mai. jurnale de actualităţi şi "filme sonore şi vorbitoare" rezultate din filmarea marilor adunări unde vor vorbi candidaţii •centraliM• Pentru vizionarea acestor filme urmau a se organiza caravane cinematografice insoţite de agitatori care să comenteze filmul şi să facă propagandă B.P.D. In ceea ce priveşte propaganda orală se preconiza organizarea de intruniri şi adunări, gradual, de la cele pe secţiuni de întreprinderi până la cele cetăţeneşti, culminând cu mitingurile in care vor vorbi candidaţii B.P.D. '"Ibidem. f. 27. •• Ibidem. f.29.

180 Dana Ilie Cum campania electorală era socotită şi un examen de maturitate al P.e. şi al organismelor controlate de acesta, pentru reuşita În alegeri a fost implicatii şi propaganda culturală, artistică şi muzicală (pentru prima dată În mod organizat). În acest scop trebuiau editate broşuri ilustrate cu balade despre cei ce au luptat de-a lungul vremii pentru pământ şi libertate, volume de fabule care să atace moravurile

moşierilor şi fasciştilor, lucrări în versuri (satire, catrene, strigături, epigrame) Împotriva reacţiunii şi piese de teatru despre viaţa oraşului şi cea a satului. Au mai fost propuse volume despre viaţa şi lupta ţărănimii, broşuri despre plugărime şi pământ, volume de dialoguri Între muncitori (În versuri) - Lică şi Mitică, volumul Moscova votează, albume cu cântece (pian şi voce, dar şi tangouri şi foxtroturi) pe teme de actualitate, un volum cu 10 cântece populare cu subiecte din realizările guvernului Groza, satire la adresa reactiunii, o tragicomedie Strigaiul care să demaşte superstiţiile şi o comedie de Baranga "cu momente actuale"6S. Organizarea În grădini şi pieţe publice a concertelor de jazz şi fanfare (Însoţite de scurte piese de teatru şi discursuri ale propagandiştilor), a fost considerată o bună metodă pentru atragerea alegătorilor. Dacă pentru acapararea tineretului se miza pe muzic1i66, direcţionarea populaţiei adulte către B.P.D. (cel puţin aşa sperau comuniştii) urma a se face prin intermediul tarafurilor de lăutari de pe autocamtoane, concertelor şi recitalurilor sub lozinca ,.Arta În slujba poporului", a corurilor muncitoreşti din atenee şi a echipelor de dansurts", Cum majoritatea populaţiei României trăia în mediul rural, satul reprezlntă o ţintă importantă pentru campania electorală a B.P.D. Până la debutul ei, propaganda la sate fusese făcută de elemente mai puţin pregătite, iar aderenţa populaţiei rurale la P.C şi la aliaţii săi era foarte scăzută Încercând să remedieze aceste neajunsuri şi să-şl lărgească baza de susţinere, echipele săteşti ce plecau În teritoriu urmau a se folosi de o serie de lucrări beletristice ce aveau ca temă satul: Rdscoala lui Liviu Rebreanu, Ion al Vădanef de N. Kiriţescu (varianta refăcută], Răfuiala lui Eusebiu Camilar, dar şi piese de teatru, dialoguri, versuri, sketch-uri care ating. chiar şi În mod indirect, campania electorală. De asemenea, se dorea trimiterea În teritoriu a 10 echipe teatrale "cu sprijinul sindicatului artiştilor", conduse de Niki Atanasiu (echipa 1), N. Făgădaru (echipa 2), Ion Radu (echipa 3), Chiril Economu (echipa 4), Titi Botez (echipa 5), AI. llea (echipa 6), [ules Cazaban (echipa 7), Ionel Ţăranu (echipa 8), 1. Horaţiu (echipa 9), şi Eugen Popescu (echipa 10)68. Echipele, compuse din trei actori, un cântăreţ, unul-doi instrumentişti, însoţite de un vorbitor şi un propagandist, urmau a merge În fiecare regională câte 30 de zile fiecare. Tot pentru reuşita campaniei electorale erau puse la bătaie şi cele 500 echipe teatrale, corale, de dans sau muzică, ce funcţionau în teritoriu, acestea desfăşurându-şi programele la căminele culturale. Pentru ca presa, cărţile, lozincile să aibă impact În rândul populaţiei era Însă necesar ca aceasta să ştie să citească, Cum un procent însemnat din populaţia României era analfabetii, radioul devenea un instrument propagandistic de o mare importanţă. Astfel, În timpul campaniei electorale, radioul va aloca întinse spaţii de emisie propagandei electorale a B.P.D., în cadrul celor trei mari direcţii:

politică, culturală şi muzicalli69. Urmau a fi prevăzute În program mai multe ştiri interne În cadrul următoarelor emisiuni: radio-jurnale, revista presei (de două ori pe zi,la prănz şi seara), ora în limba maghiară (alocatii prezentării guvernului Groza şi realizărilor acestuia), . emisiuni speciale pentru femei şi tineret, buletine informative despre campania electorală propriu-zisă (popularizarea democraţiilor vecine şi a relaţiilor României cu ele, prelucrarea 65 Ibidem, î. 30. •• Alături de concerte era preconizată şi o oră a tineretului (Ia radio) şl, din loc in loc. maşini cu formaţii de jazz. 67 SAN.I.C. fond CC .• Cancelarie. dosar 37/1946, f.30. -Ibidem, f. 31. •• Ibidem, f. 33.

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (l945-1958) 181

Platformei-program şi a viitoarei legi electorale, popularizarea candidaţilor), pentru ca În ziua alegerilor să se realizeze transmisiuni În direct de la secţiile de votare. Direcţia Muzicală urma să transmită În eter cântece inspirate din lupta pentru democraţie şi să popularizeze ~compozitori şi executanţi'?", iar Direcţia Culturală programa conferinţe cu subiecte din realizările guvernului Groza şi despre meritele celor ce candidau, piese de teatru cu caracter politic şi prezentări muzical-literare ale .alegerilor de altă dată", Urma să fie inaugurat şi un nou ciclu de emisiuni "De ce votez cu B.P.D.-ulf' materializat În conferinţe şi interviuri cu personalităţi ale vremii. "Orele" - satului, tineretului, veselă, aveau, la rândul lor, subiecte ancorate În realitate şi cu trimitere directă la alegeri şi la campania electorală. Ziua alegerilor, chiar dacă nu ştia Încă data, era văzută ca un moment de sărbătoare, oamenii mergând la vot "cu fanfare, coruri, steaguri şilozinci"71. tn acest scop oraşele urmau a fi pavoazate de sărbătoare, iar În pieţele publice să aibă loc serbări populare şi cetăţenii să fie invitaţi să voteze prin megafoane sau de către echipele de propagandlştl'", I I I I Legea electorală O nouă şedinţă a Consiliului de Miniştri În care este abordată problema alegerilor are loc pe 26 iunie. discuţiile gravitând în jurul categoriilor de persoane care nu vor avea drept de vot şi, implicit, nici dreptul de a candida. "Cerem cu insistenţă să fie excluşi din toate drepturile electorale voluntarii, orişicari ar fi fost ei, În războiul dus Împotriva Uniunii Sovietice~73 propunea P. Constantinescu-laşi, În timp ce M. Ralea dorea ca nedemnitatea să fie extinsă şi asupra hortiştilor din

Ardeal şi a membrilor guvernului care a semnat Dictatul de la Viena. Alte categorii propuse pentru a fi îndepărtate din viaţa politică a României post 23 August 1944, au fost legionarii, candidaţii de pe listele Partidului Totul Pentru Ţară şi ale Partidului Naţional Creştin din 1937-'38, conducătorii Centralei Evreilor, toţi epuraţii etc,74. Dreptul la vot, la propunerea legiuitorului, va fi acordat şi celor persecutaţi În perioada 1940-'44 şi celor condamnaţi pentru activităţi antlhitle¬riste7S. Cu toate că reprezentantul P.N.Ţ., Emil Haţleganu, nu este de acord cu proiectul propus de guvern, pentru că amendamentele lui n-au fost luate În discuţie, iar M. Romniceanu eontestă dispoziţia conform căreia pot fi create secţii de votare În instituţii, Întreprinderi, unităţi militare, rnanipulându-se astfel mult mai uşor votanţii, proiectul legii electorale este votat În şedinţa Consiliului de Miniştri din 11 iulie 1946 şi publicat În "Monitorul Ofidal" nr. 161 din 15 iulie . Noua lege stabilea vârsta mlnlmă pentru a alege 21 de ani şi 25 pentru a fi ales. Cetăţenia română era o condiţie obligatorie pentru ambele categorii. Femeile puteau vota şi fi alese În aceleaşi condiţii ca şi bărbaţii, iar alegerea se făcea prin vot universal, egal, direct şi secret .pe scrutin de listă şi pe baza reprezentării proporţionale'vs. În aceeaşi zi cu apariţia legii În "Monitorul Oficial", presa guvernamentală publică pe prima pagină, sub titlul Legea afostsemnată de MS. Regele, condiţiile pentru a fi ales şi a alege şi categoriile de cetăţeni nedemnl, Pentru prima dată În Istoria României militarii capătă drept de vot, în timp ce un număr mare de alegători (în I I I I I I 7. Ibidem. f. 35. "Ibidem. f.36. 72 Ibidem. 7S SAN.I.C" fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri• Stenograme. dosar 6/1946, f. 21 . 7' Ibidem. 75 SAN.I.C" fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri• Stenograme. dosar 7/1946, f. 5. 76 .Monitorul Oficial• nr.161 din 15 Iulie • 1--•'

I I 182 Oana Ilie

special cei cunoscuţi ca opozanţi ai guvernului Groza) sunt declaraţi nedemni şi excluşi din lupta electorală", I Campania electorală

În paralel cu promulgarea legii electorale, activul de bază al P.e. a ţinut o şedinţă având pe ordinea de zi pregătirea alegerilor. Planul campaniei electorale expus de Miron Constantinescu in intrevederea din 29 mai rămâne in linii mari acelaşi, modlficându-se doar datele: iunie - 1 august pentru prima fază şi 1 august - ziua votării pentru cea de-a doua fază (in acel moment votarea era preconizată să se desfăşoare între 15 şi 20 septembrie). Din punct de vedere propagandistic, in prima etapă trebuiau organizate intruniri de partid şi ale organizaţiilor de masă având ca principal obiectiv prelucrarea Platformei-program. Important era ca fiecare partid din B.P.D. să-şi convoace aceste intruniri, pentru că fiecare are propriul electorat, iar la o intrunire comună. cel puţin in această fază, mulţi dintre potenţialii alegători ar fi refuzat să participe. Totodată, se dorea şi controlarea adunările celorlalte partide: "tovarăşii noştri comunişti trebuie să aibă grijă să trimeată informatori la toate întrunirile pe care le fac celelalte partide" (inclusiv ale celor din B.P.D.), pentru a şti exact cum să le contracareze propaganda Interesul partidului comunist era canalizat către oraşe şi centrele industriale, în timp ce satele erau lăsate Frontului Plugarilor. Un pas inainte pentru câştigarea alegerilor de către comunişti îl reprezenta desemnarea candl¬daturilor, pentru că trebuiau aleşi oameni trup şi suflet pentru Partid. "Candidaţii trebuie trecuţi prin ciur şi dârmon"78, darnici cei ai aliaţilor nu trebuie numiţi înainte de a li se verifica trecutul. Pentru un mai bun control asupra candidaturilor, desemnarea lor se va face de la centru. Verificaţi nu vor fi doar candidaţii, ci şi cei care vorbesc la intruniri şi chiar propagandiştii, pentru fiecare fiind alcătuite scurte biografii şi caracterizări înainte de a fi scoşi din producţie. Pentru succesul în alegeri, comuniştii mizau pe o organizare temeinică şi pe ridicarea nivelului politic al maselor (prin intermediul manifestelor electorale şi al propagandei de la om la om). "Cum aţi văzut, s-a tipărit Platforma-program cu o cusătură românească pe margine şi tricoloruL Ţărancelor le va place chestiunea acesta şi o să ţie platforma într-un loc de cinste. Şi asta contează foarte mult"79. Dacă până in acest moment comuniştii păreau entuziaşti in legătură cu alegerile şi menţionau doar metodele "ortodoxe" prin care işi puteau apropia victoria. de această dată tonul este schim¬bat şi se discută deschis despre supravegherea opozanţilor, despre numirea în funcţii a oamenilor cunoscuţi ca simpatizanţi. Lucreţiu Pătrăşcanu cere ca la birourile electorale să fie delegaţi magistraţii "cei mai siguri". iar dacă numărul lor nu este suficient să fie aleşi funcţionari superiori. In lipsa lor, la localurile de vot pot merge şi simpatizanţi "pentru că acolo vor fi sub supraveghere permanentă'w, In acest sens vor fi alcătuite două liste, una cu magistraţi, alta cu funcţionarii pe care se pot baza, "însă cu foarte mare discreţie"81.

La rândul său, Teohari Georgescu pune în discuţie două probleme tehnice: înscrierea pe listele electorale şi inmânarea cărţilor de alegător. Este necesar ca în prima fază. in cele 58 de judeţe, să fie îndepărtaţi cei ce nu sunt siguri şi să fie înscrise elemente cunoscute ca fiind "democratice". În . paralel cu înscrierea vor fi făcute şi tabelele cu funcţionarii ce trebuie epuraţi. în vederea alegerilor vor fi înlocuiţi şi primarii socotiţi nesiguri, estimaţi la 10% din numărul total de edili I I I I I I II II II II 77.Scântela", 15 iulie 1946. 7. S.A.N.I.C .• fond Ce.• Cancelarie. dosar 40/1946, f. 6. 79 Ibidem. f. 11. 80 Ibidem. f.2. • , Ibidem. f. 3. ~ _ t:J: Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 183 locali82 şi notarii care nu susţin guvernul. "Sunt 7 000 de comune unde vor fi între 500 de alegători, între 1 000 şi 1 500 de alegători pe care ni-l pot inscrie uşor primarii şi notarii ( ... ). Dar în cele 6 000 - 7 000 de comune noi avem interes să întocmească listele electorale primarii noştri. acei care cunosc oamenii din comună şi care ştiu «pe acesta il inscriu, pe celălalt nu ... »"83. În ceea ce priveşte demnitatea celor aleşi, şi chiar a celor ce votează. listele vor fi întocmite iniţial cu cei demni şi mai ales cu cei recomandaţi de PartidIH• Ana Pauker accentuează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un bun propagandist: adaptarea discursului in funcţie de auditoriu, o bună pregătire teoretică, combativitate, putere de convingere. Numai aşa ..masele cele mai largi ( ... ) o să aibă sentimentul că trebuie să voteze B.P.D .• pentru că cu el sa va putea realiza ceea ce este neceSar"85. Şi cu toate că fiecare vorbitor menţionase rolul propagandei in câştigarea electoratului, Ana Pauker afirmă că de fapt rolul primordial pentru victoria electorală revine Ministerului de InterneB6• Iosif Chişinevschi laudă modul teoretic in care a fost concepută propaganda alegerilor şi oferă, la rândul său, o serie de sugestii. Susţine că este Important ca propaganda să nu fie făcută la nivel abstract (activiştii să-şi modeleze discursul în funcţie de cunoştinţele

celor cărora li se adresează, de poziţia lor socială), ca în teritoriu campania electorală să pornească de la realităţile locale, iar materialele propagandistice să fie tipărite la centru pentru a putea fi controlate. Propaganda vizuală, cu un impact deosebit asupra electoratului, ar trebui diversificată, iar pentru şablonare să se folosească litere şi culori diferite07. Ultima problemă ridicată în şedinţă este cea referitoare la inscripţii. "Inscripţiile sunt foarte importante. dar este o problemă nu tocmai simplă. Am văzut la Suceava o stradă pe care într-o seară cu nişte bidinele şi păcură au vopsit-o toată cu P.e.R. Şi-au injurat gospodinele şi proprietarii caselor şi nu mai votează ( ... ) Să fim atenţi, să nu vopsim gardurile şi casele, ca să ne facem oamenii duşmani. îţi iese gospodina cu înjurături şi nu-ţi mai votează pentru că a văruit ieri şi odată îi răsare un «P.c.R.» peste noapte. Mai bine să punem table"88. Începând cu luna iulie, in şedinţele Comitetului Central, incepe discutarea modului concret în care s-a derulat campania electorală în teritoriu, ce s-a realizat dintre dezideratele propuse. cum au înţeles propagandiştii să-şi desfăşoare activitatea Pentru că intre ceea ce şi-au propus şi realitate există o discrepanţă evidentă, în şedinţa C.e. al P.C.R. din 26 iulie se propune prelungirea termenului primei faze a campaniei electorale până la 15 august Totodată se mai fac o serie de precizări, cu rolul de a impulsiona activitatea propagandiştilor. Electorii vor fi scoşi din producţie abia după 15 august pentru că nu există suficiente fonduri (necesare între 20 - 50 milioane de lei pentru fiecare judeţ89). în schimb între 1 şi 5 august vor fi trimise camioane în teritoriu pentru a uşura transportul. Totodată s-a ajuns la concluzia că este necesar să se dea o mai mare atenţie relaţiilor cu Frontul Plugarilor şi muncii la sate. să fie mai bine controlate ziarele locale şi, nu în ultimul rând, să se acorde o mai mare importanţă femeilor. "Dacă tovarăşi. 70% dintre bărbaţi votează cu noi şi numai 20% dintre femei, noi pierdem alegerile. Ne vor bate femeile"90. La rândul lor. Il Ibidem. î. 4 . 83 Ibidem, t: S. 84 Ibidem. f. 6. as Ibidem. f.12. "Ibidem. f.14. 87ldem. 88 Ibidem, f.17. 11'1 Ibidem. f.35. "Ibidem. î. 40 .

184 Oana Ilie propagandiştii ar câştiga mai mult auditoriu dacă ar porni dezbateri in târguri, hanuri şi la hramurile bisericeşti. Cum paza bună trece primejdia rea, comuniştii iau în calcul şi varianta in care partidele din coaliţia guvernamentală, deşi participă alături de ei în alegeri, o dată ajunşi la putere să treacă in opoziţie. De aceea este esenţial ca şi candidaţii propuşi de aceştia să fie controlaţi de

partidul comunist Problema ivită in acest moment este incapacitatea unor membri de partid de a nu da în vileag metodele neortodoxe folosite de comunişti în campania electorală. ,.A venit cu propunerile de candidaţi, nu numai cu propunerile partidului nostru. ci şi cu propunerile de comunişti din Frontul Plugarflor, din P.N.P., P.N.Ţ şi chiar din P.N.L. şi a pierdut acest plic pe străzile Bucureştilor ( ... ) în care scria negru pe alb: «Avem cutare comunist in Frontul Plugarilor( ... )>>"91. Alături de activiştii partidului comunist şi ai celorlalte formaţiuni politice din guvernul Groza, propagandă electorală pentru B.P.D. au făcut şi organizaţiile de masă. Activitatea lor a făcut obiectul unei şedinţe de analiză desfăşurată la 15 august 1946. Nemulţumirea liderilor comunişti este generată. atât de ineficienţa acestora. cât şi de dezinteresul manifestat Pierzându-se în birocratism şi neştiind să speculeze avantajele aduse de caravanele cinematografice, de caravanele-bazar etc, organizaţiile de masă n-au aderenţa sperată în rândul electoratuluiw, Cu toate că presa, şi, in general. întreaga propagandă guvernamentală este saturată de Informaţii, note. reportaje despre eficienţa electorilor şi despre impactul pozitiv avut de aceştia asupra populaţiei, realitatea era cu totul alta. iar conducătorii partidului comunist o cunoşteau foarte bine. Mai ales in mediul rural. din cauză că nu erau bine pregătiţi din punct de vedere teoretic, propagandlştii intrau in conflict cu ţăranii. în timpul discursurilor, din public se striga câte o ,Jozincă reacţionară", propagandiştii îl băteau pe cel care le-a întrerupt prelegerea. iar restul satului ii linşa pe ei93. Pentru a evita astfel de situaţii. comuniştii cereau propagandiştilor să nu se mai lase provocaţi, pentru că oricum nu câştigă nimic dacă ies bătuţi. De câştigat vor avea doar dacă vor reuşi să-I îndoctrineze pe cei cărora li se adresează, in loc să-i agreseze, şi dacă vor renunţa în discursurile lor la lozinci gen "Moarte lui Maniu", care nu sunt constructive. La fel ar trebui să acţioneze şi cei trimişi să spioneze mitingurile reacţiunll, să intre în dialog cu opoziţia, nu să se bată în parte. în paralel cu desfăşurarea campaniei electorale, guvernul Groza ia o serie de măsuri administrative cu rolul de a crea confuzie şi derută în rândul opiniei publice. Astfel, Comisia Electorală Centrală, constituită la 27 iulie, definitivează Ia jumătatea lunii august lista cu semne electorale valabile la alegerL în Monitorul Oficial din 15 august este publicată lista, iar semnele tradiţionale ale partidelor istorice sunt distribuite P.N.Ţ şi P.N.L. din cadrul B.P.D. Două săptămâni mai târziu debutează inscrierea in listele electorale. iar pe 6 septembrie este stabilită componenţa secţiilor de votare. Ca măsuri preventive pentru asigurarea prin orice mijloace a succesului in alegeri. la 11 septembrie este constituit biroul electoral al armatei, Iar la 18 septembrie Ion Mîhalache, alături de alţi membri marcanţi ai partidelor istorice, este exclus din viaţa politică din cauza ,,nedemnităţii" de care a dat dovadă

participând ca voluntar în campania din est din timpul cehii de-al Doilea Război Mondial Singurul element lipsă din acest puzzle al alegerilor I-a reprezentat data scrutinului. Fixarea ei9+ a avut loc in şedinţa Biroului Politic al e.e. al P.C.R din ziua de 23 septembrie. Gheorghiu-Dej opina pentru decalarea alegerilor pentru că in acel moment erau oricum prinşi şi cu semnarea "Ibidem. 92 SAN.I.C •• fund cc. - Cancelarie. dosar 47/1946. passlm. •• SAN.I.C •• fund C.C. - Cancelarie. dosar 45/1946, f. 23. •• Nu va rămâne cea stabilită acum, ti se va hotărî In şedinţa Consiliului de Miniştri din 15 octombrie pentru ziua de 19 noiembrie. T . •l?"; ~ ; Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 185 I tratatului de pace. Tătărescu i-a susţinut demersul. dar credea că alegerile n-ar trebui împinse prea in iarnă deoarece "cu o ţară flămândă nu se poate merge la alegeri''95. Teohari Georgescu propunea ca alegerile să se desfăşoare intre 5 şi 15 noiembrie şi îşi motiva decizia prin trei factori ce le-ar putea influenţa: economicul (dacă se amână prea mult guvernul nu va mai putea face faţă aprovizionării popuiaţiei), politicul (partldeie din opoziţie s-ar putea coaliza intre ele, P.N.L. s-ar putea reintregi) şi diplomaticul (ar putea exploata atmosfera pozitivă in legătură cu retrocedarea Transilvaniei). "Fiecare zi care trece este o zi de intărire a lor (opoziţiei. n.n.). Ne întărim noi. dar şi ei"96. Ana Pauker era de părere că n-ar trebui depăşită ziua de 15 noiembrie şi pentru a nu avea surpriza ca anglo-americanii să refuze semnarea tratatului de pace cu un guvern Impus de sovietici care n-a organizat alegeri până in acel moment, deşi au promis de nenumărate ori că o fac. în concluzie, s-a hotărât ca bătălia alegerilor să se poarte intre 1 şi 15 noiembrie, iar pentru mobilizarea votanţilor să fie folosite şi cele două sărbători de la începutul lunii, 7 şi 8 Noiembrie. I I I Ultimul asalt propagandistic O şedinţă plenară a C.C. al B.P.D. a avut loc la debutui lui octombrie având pe ordinea de zi stabilirea candidaturilor, desfăşurarea campaniei electoraie şi modalităţile de procurare a fondurilor pentru campania electorală. Reprezentanţii regionalelor de partid din teritoriu Îşi prezintă rapoartele în legătură cu desfăşurarea campaniei electorale, oprindu-se asupra modului concret în care se face propaganda. .Semnul se

popularizează prea mult S-au umplut pereţii fără rost La Cisnădie erau nişte semne parcă erau caracatiţe"97. Sunt atacate şi o serie de probleme locale: maghiarîl, şovinismul, antisemitismul. Dacă iniţial se hotărâse ca maghiarii să participe in alegeri pe liste separate. in acest moment se pune intrebarea dacă nu vor avea comuniştii de pierdut, mai ales în condiţiile în care populaţia minoritară e mai apropiată de Bloc decât românii98. Cum alegerile nu mai pot fi mult amânate este necesar ca pe această ultimă sută de metri să aibă loc un asalt propagandistic, popularizându-se următoarele teze: revenirea Ardealului de Nord, prietenia cu Uniunea Sovietică, succesele guvernului Groza, campania de ajutorare a regiunilor lovite de secetă. .E o problemă vitală să mobilizăm în aşa fel forţele noastre ca să câştigăm alegeriie cu 90-95%''99. Interesant este că doar comuniştii au această opinie şi se zbat pentru a amăgi electoratul cu promisiunile lor demagogice, in timp ce restul partidelor din Bloc sunt mult mai rezervate, unele chiar reproşându-le comuniştilor excesul de zel şi ieşirea mereu in faţă. Plenara este şi un prilej de bilanţ pentru activitatea propagandiştilor in prima fază a campaniei electorale. "Partidul nostru a dat un prim examen, a Ieşit bine, dovedind marea sa capacitate pentru mobilizarea a milioane şi milioane de oameni ( ... )"100. Alături de reuşitele (in viziunea comuniştilor) propagandistice sunt menţionate şi o serie de neajunsurL Unii comunişti nu înţeleg că pomenlndu-i mereu pe istorici în discursurile lor nu le fac deservicii •. ci-i popularizează, că materialele propagandistice depozitate işi pierd actualitatea etc.101. Există însă şi o serie de factori obiectivi. pe care propaganda nu are cum să-i contracareze: colectăriie, seceta, epidemiiIe, I I I I I I I I os S.A.N.I.C., fond C.C. - Cancelarie, dosar 49/1946, f. 9. 96 Ibidem, f. 10. .? S.A.N.I.C., fund ce. - Cancelarie, dosar 51/1946, f.6. •• Ibidem, î, 6. •• Ibidem. f. 18 . 100 Ibidem. f. 22 • 101 Ibidem, f. 23 - 25, passim. I I

--------------~I 186 Oana Ilie I aprovizionarea. "Noi vrem să avem 95%. Nu vă închipuiţi că propaganda poate să facă toate minunile. Există o limită şi un plafon al propagandei'•102. în bătălia alegerilor au fost implicate 800 de echipe teatrale. 400 echipe culturale mixte, 800 de coruri, 250 fanfare, 450 orchestre dar lipsa de coordonare şi risipa de forţe a dus uneori la ineficienţăI03. Se admite totuşi că un mai mare impact l-au avut echipele culturale decât cele propagandistice. Pentru cea de-a doua etapă a campaniei electorale se cere intensificarea propagandei vizuale (placarde, machete generale), să se reducă numărul caselor de alegător pentru că oricum n-au oameni pregătiţi să le servească, să se îmbunătăţească afişajul, iar propaganda să fie mai bine ancorată în realităţile locale. Era totodată necesar să se continue popularizarea Platformei¬program, să fie demascată reacţiunea (în mod special candidaţii acesteia), să fie făcută o mai bună propagandă propriilor candidaţi (scurte biografii, fotografii). să fie atrase femeile, chiar şi prin zvonuri (cum sunt cele că dacă Maniu ar câştiga alegerile va reîncepe războiul şi le vor pleca bărbaţii şi copii pe front). Pentru acest ultim asalt propagandistic era important cum vor folosi aniversările lunilor octombrie şi noiembrie (ziua prietenii româna-sovietice, 7 Noiembrie, 8 Noiembrie). Tot in categoria sarcinilor imediate pentru cea de-a doua fază a campaniei electorale sunt trecute şi manifestele locale cu chemări la vot din partea comitetelor de intreprindere către muncitori, tehnicieni, funcţionari, din partea ţăranilor care au fost împroprietăriţi (sau din partea ţăranilor care "au suferit in temniţe sau alte şicane" (sic!), sub regimurile "istoricilor), către toţi ţăranii, din partea preoţilor către enoriaşi, a învăţătorilor către lumea satelor, şi nu in ultimul rând din partea intelectualilor, artiştilor, saiitorilor şi a celorlalte categorii sociale existente către semenii lor104. Se cerea să fie mobilizate şi maşinile mici cu difuzoare ce vor transmite plăci cu marşurile Blocului sau cu cuvântări, să fie difuzate filme propagandistice electorale in pieţele publice, iar in ultimele două săptămâni să se organizeze mari mitinguri in capitalele de judeţ, unde vor vorbi candidaţii şi capii de Iistă10S. Urmau a fi organizate intâlniri Între cetăţeni şi candidaţi la "Casa Alegătorului", iar pentru a exista siguranţa că votantul ştie ce trebuie să facă era propus un pliant În care pe prima pagină trebuia să apară numai "careul" cu lista B.P.D. şi indicaţii despre modul cum se pune ştampila "votat"106. "De o importanţă excepţională este propaganda individuală. Candidaţii şi

propagandiştii trebuie să cutreiere sat cu sat, casă cu casă, până În ziua alegerilor, iar în ziua alegerilor să umble din casă în casă ca să-I cheme pe cetăţeni la vot"107. Era preconizată creşterea propagandei prin mass-media (presă, radio), dar şi difuzarea progresivă a afişe lor şi fluturaşilor, În aşa fel încât, în ultima zi să fie inundate oraşele. Echipele artistice urmau a fi mobilizate şi ele ,.începând cu data de 10 noiembrie" pentru a da reprezentaţii În pieţepublice108• Totul trebuia pus la punct până la ultimul detaliu (fiecare ce are de făcut, locul unde se desfăşoară manlfestaţta, cine vorbeşte etc.) insistându-se în această ultimă parte a campaniei I I I I 10> Ibidem, f 39. 10•S.A.N.I.C •• fond CC. - Cancelarie, dosar 52/1946, f.17. 1 •• SAN.l.C.. fond CC. - Cancelarie. dosar 51/1946, f.114. la' Ibidem. f. 115. l06Idem. lO1Idem. l08/bldem, f. 116. r I

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 187

electorale doar pe reuşitele guvernului şi ignorându-se complet partidele istorice. "Nu trebuie vorbit şi scris despre semnele reacţiunii sub nici o formă"109. Figura 19- Afiş electoral. Stabilirea candidaturilor în ceea ce priveşte stabilirea candidaţilor se vrea ca ponderea cea mai mare s-o deţlnă clasa muncitoare ,,fiind clasa hegemonă, clasa care stă in fruntea luptei intregului popor"110 şi să fie respectate următoarele principii: muncitorii să intre în Reprezentanţa Naţională ca reprezentanţi al clasei muncitoare şi ţăranii ca reprezentanţi ai plugărimii. Totodată să fie incluşi pe listele de candidaţi şi minoritarii, in special maghiarii şi să se acorde o mai mare atenţie femeilor. în "judeţele secuieşti" nu vor fi depuse liste ale a.p.D., iar electoratul lor va fi Îndrumat către U.P.M, în 109 Ibidem. f. 117. 110 Ibidem, f. 68.

188 Oana Ilie timp ce in zonele unde populaţia maghiară nu este majoritară U.P.M.-ul va acorda voturile Blocului.

Indiferent de categoria socială din care fac parte, toţi candidaţii trebuiau însă să manifeste uun devotament absolut faţă de partid, faţă de clasa muncitoare şi intregul popor, o legătură indisolubi1ă cu massa şi să fie susţinut de massă"111. Invulnerabilitatea (trecut nepătat, viaţă morală exemplară, pregătire profesională şi politică) este şi ea o condiţie sine qua non. Comuniştii nu trebuie să uite nici un moment că fac parte dintr-o alianţă, că şi dorinţele celorlalte partide contează şi că electoratul are şi el un cuvânt de spus. De aceea, pentru zonele în care celelalte partide din Bloc au mai mulţi susţinători, ar fi în avantajul comuniştilor să le lase pe acestea să aleagă candidaţii .• Fiecare dintre partide (cele mari, n.n.) a luat câte 13 capete de listă, 12 sigur câştigătoare şi unul în secuime112, P.N.P. are patru capete de listă, iar P.N.Ţ. doar trei. Ca un compromis, pentru că se întrevedea deja că toată propaganda şi chiar abuzurile nu oferă o certitudine pentru câştigarea alegerilor, Partidul Comunist propune şi cooptarea unor personalităţi .dintre cele mai de vază ale culturii şi ştiinţei noastre chiar dacă nu aparţin nici unuia dintre partidele din Bloc•113. După stabilirea listelor de candidaţi se va trece la o popularizare în forţă a acestora, nu înainte de a le depune, pentru că partidul care depune primul lista capătă automat locul intâi pe buletinul de vot Şi "succesul" operaţiunii n-ar fi deplin dacă n-ar reuşi să găsească o soluţie legală pentru ca listele partidelor istorice să se regăsească undeva în interiorul buletinului de vot, iar prima pagină să fie completată cu partide de opoziţie slabe, fără tmportanţăt>, Cu cât ne apropiem mai mult de data desfăşurării alegerilor, cu atât numărul şi intensitatea discuţiilor despre campania electorală creşte. Pe 11 octombrie are loc o şedinţă de Instructaj cu activul Secţiei Centrale a Educaţiei Politice în care campania electorală ţine capul de afiş. Iosif Chişlnevschi readuce în discuţie o serie de teme care ar trebui mai intens exploatate de către propaganda comunistă pentru ca poporul ,.să inţeleagă succesele obţinute, dar şi greutăţile impuse şi care sunt adevăraţii vinovaţi"I1S .• Suntem datori să adâncim ura maselor împotriva acestor Iipitori (speculanţi, sabotori, păturile bogate in general, n.n.). Să cultivăm pe de o parte solidaritatea naţională, spiritul solidarităţii naţionale. Să începem cu o serie de lovituri, mergând până la atacuri personale, până la publicarea numelor acelora care refuză să se incadreze in această mare operă de ajutorare. Să fie blestemaţi, huliţi ca trădători ai intereselorţării"116. Se vrea o mai mare agresivitate a propagandei pentru a putea contracara neajunsurile inregistrate până în acel moment: lipsa controlului materialelor propagandistice, insuficienta popularizare a semnului B.P.D., cantitatea şi calitatea inscripţiilor. "Noi cunoaştem psihologia oamenilor. Ştim că majoritatea muncitorilor, ţăranilor nu au

nevoie de această propagandă, dar oamenii şovăielnici, să se întipărească în mintea lor ... "117. Din această cauză se cere, din nou, o mai intensă propagandă vizuală. "Este necesar a arăta diferite reclame, clare, atractive, machete privind realizările regimului democrat şi machete care să arate perspectivele dezvoltării acestui regim, a reuşitei platformei"118 şi demascarea celor care susţin partidele istorice şi candidaţii acestora. 111 Ibidem. f.70. 112 Ibidem, f. 71. 113 Ibidem. f. 72. 1 •• Ibidem, f. 76. 115 SAN.I.C., fond Ce. - Cancelarie. dosar 52/1946, f.4. 116 Ibidem, f.6. 117 Ibidem. f. 15. 118 Ibidem, f. 16. Propaganda polltlcă, Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) I 189 I I I I I I II I Figura 2.0. Broşură de popularizare a candidaţilor B.P.D .. Popularizarea candidaţilor B.P.D. urma să fie făcută prin intermediul unor scurte biografii grupate sub genericul Iată omul În care puteţi avea Încredere, iar femeile să fie mobilizate ţmându¬se cont "de dorinţele, de necesităţile ( ... ) de nivelul lor, de felul lor de a gândi şi simţi, şi de categoria socială din care fac parteH119. Concluzionând, 1. Chişinevschi solicită să se vorbească cu fiecare alegător "pe limba lui", iar materialele propagandistice să fie concepute pe aceleaşi criteriI. Casele de alegător vor trebui să-şi diversifice programul, paneartele să aibă un conţinut mai animat pentru că "Votaţi Blocul, Votaţi Soarele" e prea tem120. La fel de Importantă va fi şi propaganda în familie (une-am convins că sunt prea multe soacre, şi prin faptul că este certată cu ginerele, e în stare să voteze cu Maniu şi invers") dar şi sistemul propagandei scrise personal care constă în alegerea unui om cunoscut şi apreciat în comunitatea respectivă, care va face un manifest gen "Mă cunoaşteţi, eu vă chem, in interesul vostru să votaţi ( ... )"121. , I I I 119 Ibidem

120 Ibidem. f. 19-20, passlm, "'Ibidem, f.21. I \ ,~ .1< ---------------------------

I 190 Oana Ilie Una dintre puţinele statistici privitoare la cuantumul materialelor propagandistice este dată de Victor Frunză în Istoria comunismului fn Romănta. Conform lucrării anterior menţionate, pentru alegeri au fost pregătiţi in şcoli speciale 200 000 de electori şi 6 000 de propagandişti care urmau să servească cele 3 600 de case de alegători. Au fost editate şi difuzate 4 189 000 broşuri propagandistice, 6 673 000 afişe, diagrame şi lozinci, 2 725 000 placarde colorate, 28 milioane de fluturaşi. 8 600 000 caricaturi. La manifestaţiile organizate de Bloc au participat, alături de oficialităţi, 800 echipe teatrale, 397 echipe artistice, 779 coruri. 253 fanfare, 45 orchestre, 160 echipe de dans, 47 caravane cinematografice. Tot pentru această ocazie au fost realizate documentarele: "De vorbă cu fraţii mei plugari", "Păţania lui Ion Păun", "Recruţii", "Votăm şi noi femeile". Tot in cadrul propagandei mixte au mai fost difuzate: 100 diapozitive. 240 matriţe cu lozinca "Votaţi Soarelel", 500 000 insigne B.P.D. şi 280 foto vitrine cu subiecte din realizările guvernului Groza122. I I I I Rolul oamenilor de artă În campania electorală La 11 octombrie 1946 are loc o şedinţă a Comitetului de Artă şi Cultură in care s-au purtat discuţii despre aportul oamenilor de artă şi cultură in campania electorală. Fiecare dintre comisiile care compun acest comitet işi prezintă activitatea până la acea dată. neajunsurile şi propunerile in vederea alegerilor. Se vrea o artă pentru popor şi atragerea de partea B.P.D. a unor personalităţi din cultură. Şl-i doresc pe Lucia Sturza Bulandra, George Vraca, Maximilian, dar ei au jucat pentru regimul Antonescu. in timp ce Ionel Ţăranu şi Cezar Petrescu s-au inscris in P.S.D.123. Se pune chiar problema popularizării lui George Enescu in vederea alegerilor, dar acesta nu şi¬a dat acordul şi oricum ar fi fost prea târziu să-şi depună candidatura. chiar dacă ar fi acceptat De aceea, se mizează pe un capital de simpatie generat de comitetele de ajutorare a unor scriitori, care au o stare materială precară, pentru a arăta electoratului că sunt interesaţi de soarta intelectualilor124•

Cum timpul până in ziua votului este limitat, aportul artiştilor se dorea materializat in patru turnee (intermediate de B.P.D .• P.C. sau organizaţiile de masă) in care să existe o conferinţă urmată de program artistic. Totodată, in Bucureşti, să fie organizată o sărbătorire a scriitorilor care au peste 50 de ani (G. Bacovia, G. Galaction, l- Cazaban, A. Toma) in cadrul căreia să se facă expoziţii cu operele lor şi să se acorde premii. în fiecare duminică dimineaţă urmau să aibă loc reuniuni literare unde se va lectura din clasici. Mai sunt propuse, pentru a se putea face o publicitate mai bună partidului cu ele, ajutorarea artiştilor aflaţi in nevoie, o revistă. şi atragerea numelor importante din arta şi literatura română. "Putem atrage chiar duşmani, in câmpul artei se pot transforma UşOr"12S. Imperativ, pentru eficienţa propagandei prin intermediul artiştilor, este ca activiştii să înveţe să lucreze cu ei pentru că .,sunt valori. pietre preţioase, de o valoare mai mare sau mai mică, de o culoare sau alta şi dacă vom incerca să dăm la o parte sgura le vom sgâria ( ... )"126. Se considera că ar mai putea fi exploatate in campania electorală scrisorile adresate confraţilor lor. trimise prin poştă şi semnate de artişti şi intelectuali, caravanele cinematografice care să . meargă la sate cu desene animate. nu filme politice, şi să ruleze gratis, chestionarele şi interviurile realizate cu oamenii de cultură. I I • • • I • m VietDr Frunză, istoria comunismului în Ronxtnia. edi\ia a IU-a. Editura EUF, Bucureşti, 1999. 123 UN.I.C., fond CC. - Cancelarie, dosar 53/1946, f.17. 1 •• Ibidem. 29. 1.5 Ibidem. î. 37. 1.6Idem.

Propaganda politică. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 191

Prezent şi la această intrunire, I. Chişinevschi le reaminteşte celor care lucrează în domeniul artei şi culturii că artiştii au un rol important de jucat in campania electorală, indiferent de orientarea politică şi ar fi de preferat să nu existe atitudini rigide faţă de aceştia, pentru a nu risca să treacă de partea .reacţiuntt". "Să le dăm posibilitatea să lucreze, să creeze, însă să nu-t ridicăm, să nu devină exponenţii poporului"127. Figura ~1. Alegerile şi oameni de cultură

1>7Idem.

192 Oana Ilie Rolul presei în campania electorală Activitatea presei a făcut obiectul unei Conferinţe pe ţară, desfăşurată in perioada 30 - 31 iulie 1946 şi prez1dată de Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, George Macovescu, Grigore Preoteasa, Sorin Toma şi Vasile Dumitrescu. Scopul acestei conferinţe, menţionat Încă de la inceput, era discutarea sarcinilor presei În campania electorală, pentru că "presa este una din armele democraţiei, arma cea mai ascuţită-128. Rolul presei, subiectele care trebuie abordate, tonul şi modul de scriere a unui articol sunt enunţate de 1. ChişinevschL Noua presă trebuie să lupte pentru consolidarea regimului democrat şi de aceea era necesar să se facă mereu distincţii şi mai ales comparaţii cu "stadiul in care s-a găsit ţara noastră la ieşirea din războiul hitlerist"129. Sunt sugerate o sene de clişee care ar putea crea în rândul cititorilor curente de opinie pro comuniste şi anti reacţionare: Maniu şi Brătlanu I-au sprijinit pe Antonescu, dar totodată vroiau să acapareze ei puterea, partidele istorice se vând oricărui duşman al poporului. teritoriile care n-au fost eliberate de Armata Roşie au intrat în mâna reacţlonarilor, vinovaţi că Ardealul n-a revenit inapoi Imediat după război sunt Maniu şi Brătianu etc. Să se repete mereu că guvernul democrat a salvat ţara de la dezastru, dar nu toate forţele componente ale guvernului sunt interesate de eforturile comuniştilor130• Presa trebuie să studieze lipsurile şi greşelile care se fac "pe linia regimului" şi să găsească vinovaţi (din rândul reacţiunii), să demaşte uneltirile reacţiunii şi să abordeze subiecte care avantajează regimuL "Un ziar comunist trebuie in primul rând să ştie singur să se orienteze"l31 şi să nu atace subiecte care ar putea produce tulburări în viaţa societăţii. Ar trebui popularizate însă econo¬matele, dreptul mundtorilor la organizare, acordurile economice cu Uniunea Sovietică şi celelalte ţări din lagărul comunist, Sovromurile. "Să arătăm aceste realizări, să le arătăm în adevărata lor lumină, să le difuzăm aşa cum sunt ele. Aceasta ar contribui la ridicarea elanului maselor. Pentru popor luptăm, pentru popor realizăm"l32. Alte teme care ar putea face subiectul articolelor erau: Gheorghiu-Dej "marele bărbat de stat, marele constructor", bandele teroriste şi cel care le-a descoperit, Teohari Georgescu. "Acest lucru trebuie să-I afle cetăţenii prin presa noastră, să afle cu ce ardoare este capabil un comunist să apere cu intreaga lui capacitate viaţa şi avutul cetăţeanului"l33. în vederea campaniei electorale se va pune accentul pe realizările guvernului, evoluţia armatei, evoluţia culturală, importanţa politică a mişcării democratice a femeilor şi a tineretului. "Să vă gândiţi că

femeile constituie jumătate, ba chiar mai mult din populaţia ţării ( ... ). Să nu uităm că la ţară femeile sunt incă inapoiate ( ... ). Mai suntfemei la sate care se Împotrivesc dreptului lor politic ( ... ). Dacă fiecare comunist va ajuta şi convinge pe soţia, mama, soacra, sora, fiica, s-o îndrumeze, să-i arate datoria cetăţenească de a veni să participe la vot, atunci fără îndoială că succesul va fi al democraţiei"l34. Platfonna-program va face şi ea obiectul a numeroase articole, la fel şi legea electorală şi forţele care alcătuiesc Blocul, inclusiv organizaţiile de masă care-I susţin. "Este necesar a populariza acest lucru, de a arăta puterea noastră. Are o mare Însemnătate pentru a antrena pe cei UB S..A.N.I.C. fond CC. - Cancelarie, dosar 43/1946, î, 3. u'Ibldem, t: a. 130 Ibidem. t: 9. 131 Ibidem. 12. • 32 Ibidem. f. 13. 133ldem. 1!4lbidem. f. 16.

Propaganda poutlcă. Tipologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 193

care mai şovăie, care nu s-au fixat Încă, care stau deoparte, dar care vin de partea noastră când văd o asemenea forţă"135. Opoziţia va trebui demascată, inclusiv prin •. fapte din viaţa lor personală", şi nu numai Maniu şi Brătianu ci şi pe cei din jurul lor şi din telitoriu. ,,Aveţi o răspundere grea, de a descoperi reacţiunea locală, de a arăta tot ce fac•136. Să se sugereze că Întreaga politică externă a opoziţiei este spionaj şi terorism, că se fac vinovaţi de război, iar documentele lor programati ce să fie bine studiate pentru a putea fi combătute. •. Presa noastră trebuie să fie În continuă luptă împotriva duşmanului"l3? . Se considera că chestiunea Basarabiei ar fi mult mai bine dacă ar fi evitată prin explicaţia că plin pleblsdtul din 1940 populaţia a votat realipirea la Uniunea Sovietică. "Să nu ne avântăm În polemici, Să nu ne avântăm in discuţii istorice pe tema Basarabiei"l38. Subiectele care ar fi trebuit să nu lipsească din paginile ziarelor pe parcursul campaniei electorale erau: problema maghiarilor, şovinismul, frăţia Între popoare. "Proşti comunişti sunt aceia care fiind de origine maghiară pun accentul exclusiv sau aproape exclusiv asupra greşelilor românilor şi invers"139. Dar, indiferent de tema abordată, nu trebuie făcută greşeala de a confunda B.P.D. cu Partidul Comunist pentru că .B.P.D. nu este condus de P.e., B.P.D. este rezultatul colaborării partidelor democrate (sic!) În scopul ridicării nivelului de trai a poporului, a Întăririi democraţiei"l40. In preajma alegerilor era necesar să transpară şi În presă importanţa lor, necesitatea alegerii unui parlament care să continue politica începută după 6 Martie 1945. Apoi campania electorală trebuia să marşeze şi pe "ridicarea nivelului politic şi material al masselor populare'w', 1. Chişinevschi consideră că •. Scânteia" se apropie cel mai mult de idealul comunist pentru că este mobilizatoare, lămureşte problemele şi

şi-a asigurat colaboratori Însemnaţi În toate domeniile, dar are şi scăpări (publicarea discursului lui Lucreţiu Pătrăşcanu de la Cluj, şi in general vigilenţa) .• ,Nu dăm voie organului nostru să facă nici cea mai mică greşeală. Astfel de greşeli pot complica sltuaţia"142. Celelalte ziare vor trebui să cuprindă în paginile lor cam aceleaşi subiecte, dar dacă vor copia "Scânteia" Îşi vor pierde cititoriL .Această armă (presa, n.n.) trebuie să lovească acolo unde este nevoie la momentul potrivit Presa noastră trebuie să se ocupe de toate problemele care frământă partidul Presa trebuie să mobilizeze massele, muncitorii, ţăranii, intelectualii la activitatea de reconstrucţie, Împotriva sabotolilor"143. Aceste deziderate vor fi realizate doar dacă se va lucra În colective, iar redactolii vor fi capabili să se orienteze singuri fără a rămâne in afara problemelor importante pentru comunitate. _ Leonte Răutu are şi el o intervenţie În cadrul conferinţei, lnsistând asupra rolului graficii. "Trebuie ca cetitorulluând În mână ziarul să vadă că suntem in campanie electoraIă"l44. De aceea propune folosirea unor clişee (Imagini), sublinieri În text, fonturi diferite. Ca mod de abordare a campaniei electorale, ofensiva este singura opţiune, pentru că dacă ziarele se mărginesc doar să răspundă ,.reacţlunii", cum o fac ,.România Liberă" şi "Dreptatea I I I I I I I 135 Ibidem, f. 18. 13. Ibidem, f. 19. 13? Ibidem, f.20. 138lbidem, f. 19. 13'lbidem, f.23. l4olbidem, t. 21. 141lbidem, f. 26. 142 Ibidem, f.27 . •• 3 lbidem,f. 29. '''lbidem, t. 58. I I --...L------ a

I 194 Oana Ilie I Nouă", fără să atace frontal, pierd, nu atât cititorii, cât posibilii electori ai B.P.D.145. Apoi să se insiste asupra degenerării partidelor istorice în "clici profasciste" şi să li se compromită candidaţiil46.

M. Roller cerea ziariştilor să introducă mai multă emoţie în articolele lor, să le scrie cu sufletul, convinşi de ceea ce afirmă şi să acrediteze ideea că comuniştii sunt continuatorii lui Moş Ion Roată, Tudor Vladimirescu . .Articolul să nu fie apă chioară. Să fie documentat şi pentru aceasta presa noastră trebuie să strângă material'v", I ,,«SCânteia» nu este numai ziarul clasei muncitoare ci ai naţiunII române"148 .Scânteia", organul central al P.C.R începe ofensiva propagandistică a campaniei electorale la 3 iulie când pe pagina întâi este publicat articolul D-nul Petru Groza şi tov. Gheorghe Gheorghiu•Dej În mijlocul plugtJrimii someşene, pentru ca a doua zi, în pagina a treia, alături de discursul lui Dej, să se anunţe exproprierea a 800 de moşieri şi împroprietărirea a 17 739 de ţărani din judeţul Constanţa-s", Cu acest articol este inaugurat ciclul in cadrul campaniei electorale a B.P.D., care va continua până în preajma alegerilor. Alături de ştirile şi informaţiile despre activitatea guvernului şi a organizaţiilor de masă care sprijină Platforma-program, cot pe pagina a treia a "Scânteii" (cu mici excepţii), în aproape toate numerele, până la 19 noiembrie, în partea de jos, sunt introduse articole despre activitatea partidelor istorice de tipul "Din nou agresiuni maniste". Tabloul este completat, de această dată pe prima pagină, cu o caricatură anti "istorici". Numărul din 7 iulie marchează debutul campaniei electorale a femeilor şi scindarea rubricii dedicate alegerilor de pe pagina a treia în două cicluri: Politica la zi şi Din cdmpul muncii. Ziarul din 12 iulie face publică aderarea Apărării Patriotice la Platforma-program, cel din 13 iulie anunţă definitivarea legii electorale printr-un interviu cu Lucreţiu Pătrăşcanu, în timp ce in numărul din 14 iulie sunt menţionaţi Obstrucţioniştii legii electorale (bineinţeles Maniu şi Brătianu). Pe prima pagină a "Scânteii" din 15 iulie, cu litere mari se anunţă că Legea electorală a fost semnată de M.S. Regele, şi sunt enumerate categoriile de persoane cu drept de vot, cât şi cele ale nedemnilor. In numărul din 18 iulie, pe prima pagină, însoţit de o fotografie mare, este inserat articolul Eri la Arenele Romane, fn prezenţa a zeci de mii de cetiJţent p.eR. a deschis campania electorală. Alte informaţii despre desfăşurarea campaniei electorale sunt incluse în articolele din ciclul Aplicarea Platformei-program a B.P.D. În ... , în timp ce unii membri ai partidelor istorice sunt defăimaţi cu ,,acte" şi cu "probe" (fabricate). In general articolele despre campania electorală desfăşurată de B.P.D. în teritoriu cuprind informaţii despre locul unde se desfăşoară, cine participă şi cine ţine discursurile, la care se adaugă câteva citate din speech-uri, începând cu numărul din 26 iulie sunt publicate telegrame ale cetăţenilor care susţin B.P.D., iar constituirea Comisiei Centrale Electorale este anunţată în ziarul din 27 iulie. În luna august debutează cea de-a doua fază a campaniei electorale, marcată şi de "scânteia"

prin articolul Marele meeting de pe stadionul Giuleşti, in care se anunţă că partidele care formează B.P.D. "au aruncat . deoparte toate interesele înguste şi au găsit limbajul potrivit pentru a elabora un plan comun de I I I I I I I • • • 145 Ibidem, î. 59. 146 Ibidem, f. 63. 147 Ibidem, f. 73. 1 •• Ibidem, f. 50. 1 •• .scânteia". 4 iulie 1946. • Propaganda politică. TIpologii şi arii de manifestare. (1945-1958) 195 salvare a Patriel"150. Deşi din acest moment B.P.D. şi acţiunile lui fac obiectul articolelor din "Scânteia", stilul articolelor nu suferă însă nici o modificare, intotdeauna P.c. fiind menţionat primul şi apoi celelalte partide aliate, ereând impresia că doar el este cel care contează cu adevărat în lupta electorală. Totodată se inaugurează un ciclu de interviuri cu liderii partidului, însoţite de fotografii, iar pe la Jumătatea lunii august apare şi o nouă temă electorală: ajutorarea regiunilor infometate. De pe 5 septembrie "Scânteia" deschide o nouă campanie, Cetăţeni Înscrieţi-vă În listele electorale in cadrul căreia sunt incluse informaţii despre modul cum decurg operaţiunile. Tot în acest număr apare pentru prima dată semnul electoral al B.P.D., care se va menţine in paginile ziarului până pe 19 noiembrie. Inaugurarea Casei Alegătorului in Bucureşti este anunţată pe 11 septembrie, iar un nou slogan electoral "Trăiască Ardealul românesc" pătrunde in forţă după reintoarcerea delegaţiei României dela Paris. Cu toate că în şedinţele Biroului Politic sau in conferinţele pe ţară cu activiştii s-a cerut insistent să nu se polemizeze cu "duşmanii democraţie", pentru că de fiecare dată când se oferă citate din discursurile lor li se face gratis lobby, intreaga propagandă făcută de comunişti în "scânteia" se legitimează prin greşelile, adevărate sau nu. ale lui Maniu şi Brătlanu, în numărul din 29 septembrie sunt anunţaţi primii capi de listă al B.P.D., iar începând cu 18 octombrie începe popularizarea lor. Tot in

ziarul din 18 octombrie, pe prima pagină, este scris cu litere mari Convocarea Corpului Electoral din tot cuprinsul ţiJrii. Alenerile se vor face fn ziua de 19 Noiembrie, iar in cuprinsul ziarului incep să fie publicate listele cu candidaţii B.P.D. şi reacţia entuziastă a populaţiei la depunerea candidaturilor. Apare şi un nou tip de articole: Cui delm votul şi fncrederea noastră însoţite de fotografii ale candidaţilor. Spre sfârşitul lunii este anunţată ştergerea de pe listele electorale a lui Ion Mihalache, iar pe 31 octombrie respingerea recursului acestuia de către Tribunalul Muscel. Luna noiembrie este consacrată chemărilor la vot, prezentării foto a candidaţilor B.P.D., editorialelor despre alegeri şi interviurilor cu liderii P.c. în numărul din 18 noiembrie, pe prima pagină este Inclus articolul Ceti1ţeni! Luaţi aminte cum trebuie sel votaţi! Puneţi ştampila În mijlocul pătrtJţelului care poartă. numărul I şi semnul Soarelui, iar numărul din 20 noiembrie este dedicat in totalitate alegerilor, anunţându-se continuarea acestora până în dimineaţa zilei de 20 şi diverse facilităţi oferite de guvern pe perioada alegerilor. în numărul următor este publicată o scrisoare prin care opoziţia recunoaşte legalitatea deplină a alegerilor, corespondenţii din ţară anunţă corectitudinea deplină a operaţiunilor de vot, în timp ce paginile doi şi trei abundă de informaţii despre modul cum a decurs votarea. Pe 23 noiembrie sunt făcute publice rezultatele parţiale ale scrutinului şi este Inserat comunicatul Ministerului de Interne prin care se anunţă (tardiv!) prelungirea operaţiunilor de votare până in dimineaţa zilei de 20 "din cauza afluenţei la vot", cât şi informaţii despre actele de agresiune ale opoziţiei care a vrut ,.să tulbure liniştea alegerilor". Rezultatul alegerilor este însoţit in presă de reacţia populaţiei, incântată de victoria B.P.D. şi de descrierea marelui miting organizat în cinstea victoriei. Adevărul privind desfăşurarea campaniei electorale şi rezultatul alegerilor este cu totul altul, şi ne vom opri asupra lui in capitolul următor, consacrat impactului propagandei . 150 .scânteia", 8 august 1946.