+ All Categories
Home > Documents > Tipic Si Cantare Bisericeasca

Tipic Si Cantare Bisericeasca

Date post: 01-Dec-2015
Category:
Upload: cosmin-alexe
View: 358 times
Download: 40 times
Share this document with a friend
Description:
Partituri psaltica
of 273 /273
Pr.VASILE GR{JDIAN ELEMENTE de C}NTARE BISERICEASC{ `i TIPIC Editura Universit[\ii „Lucian Blaga” - Sibiu 2002
Transcript
Page 1: Tipic Si Cantare Bisericeasca

Pr.VASILE GR{JDIAN

ELEMENTE de

C}NTARE BISERICEASC{ `i

TIPIC

Editura Universit[\ii „Lucian Blaga” - Sibiu 2002

Page 2: Tipic Si Cantare Bisericeasca

2

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom]niei GR{JDIAN, VASILE Elemente de c]ntare bisericeasc[ `i tipic / Vasile Græjdian, - Sibiu; Editura Universitæ\ii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2002 p.; cm. ISBN 973-651-447-1 783:281.9

Page 3: Tipic Si Cantare Bisericeasca

3

CUV}NT @NAINTE Prezenta lucrare reprezint[ partea teoretic[ a cursului de Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual actualmente predat la Facultatea de Teologie "Andei Øaguna" a Universit[\ii "Lucian Blaga" din Sibiu. Acest curs continu[ tradi\ia de predare la aceast[ disciplin[ ^n Facultatea sibian[ de Teologie, a`a cum subsemnatul autor a cunoscut-o de la ^nainta`ii s[i la catedr[, Pr.Gheorghe Øoima `i Arhid.Ioan Popescu - ace`tia continu]nd la r]ndul lor o pleiad[ venerabil[ de profesori, dintre care mai pot fi aminti\i m[car Dimitrie Cun\an(u), Timotei Popovici sau Petru Gherman. Pentru partea de tipic ar mai trebui de asemenea men\ionat cel pu\in Andrei Popoviciu, cu lucrarea sa de "Tipic"1 tip[rit[ la Sibiu ^ntre cele dou[ R[zboaie Mondiale. Desigur, pentru starea prezent[ a cursului, unele aspecte au trebuit adaptate ^n func\ie de schimb[rile de natur[ cultural[ `i social[ ce au survenit de-a lungul deceniilor de predare. F[r[ a afecta con\inutul, fondul cursului, expresia formal[ a trebuit treptat s[ r[spund[ tot mai mult cerin\elor `i nivelului `tiin\ific, academic contemporan. @n forma sa actual[, cursul de Muzic[ bisericeasc[ `i ritual se adreseaz[ ^n special studen\ilor teologi, ^ncerc]nd s[ pun[ la dispozi\ia lor o "unealt[" c]t mai bine structurat[, de introducere, informare `i orientare ^ntr-un domeniu destul de dificil prin vechimea sa (confund]ndu-se practic cu cei aproximativ 2000 de ani de slujire cre`tin[) `i, de ce sæ nu o spunem, prin "neobi`nuitul" s[u (cel pu\in uneori) ^n raport cu realitatea modern[. Adres]ndu-se acestei categorii de cititori, cursul de fa\[ a trebuit s[ satisfac[ a`tept[rile at]t a studen\ilor proveni\i dintre absolven\ii liceelor laice, c]t `i a 1 Aurel Popoviciu, Tipicul Bisericei Ortodoxe ^ntocmit pentru trebuin\ele preo\ilor rom[ni, studen\ilor ^n teologie `i ale elevilor `coalelor normale, ed.II, Sibiu (Tiparul tipografiei arhidiecezane), 1927.

Page 4: Tipic Si Cantare Bisericeasca

4

absolven\ilor de seminarii teologice. Dac[ cei dint]i au nevoie, de cele mai multe ori, `i de o introducere elementar[ ^n domeniu, cea de a doua categorie de studen\i, fo`tii seminari`ti, deja au parcurs de obicei aceast[ etap[. Pentru ambele categorii ^ns[ predarea (respectiv reluarea) problemelor introductive poate fi de mare folos, ^n m[sura ^n care lucrurile elementare sunt prezentate ^ntr-o perspectiv[ sistematic[ mult mai avansat[ (de nivel academic), ele constituind oarecum ^nse`i fundamentele respectivei sistematiz[ri. Iar consultarea bibliografiei indicate (fie `i la modul sumar) are menirea de a ajuta la aprofundarea `i ^ncadrarea teologic[ mai larg[ a problemelor - chiar dac[ acestea sunt deja cunoscute, la un nivel mai simplu, eventual doar empiric, practic. Din acest punct de vedere, al aprofund[rii `i sistematiz[rii, prezenta lucrare poate fi de folos, ^n egal[ m[sur[, `i preo\ilor, c]nt[re\ilor biserice`ti, ca `i tuturor celor interesa\i de slujbele Bisericii Ortodoxe. Astfel, f[r[ a fi (sau a se dori) o dublare a c[r\ilor de Teorie `i de Istorie a muzicii sau a celor de Tipic existente `i f[r[ a avea preten\ia de a atinge exhaustivitatea acestora, scopul acestui curs este ^n primul r]nd acela de a asigura o orientare general[ suficient[ (dar totodat[ sistematic[) ^n domeniul C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului, orientare ce poate fi eventual o baz[ pentru un studiu ulterior mai avansat `i mai specific.

* O scurt[ remarc[ este necesar[ ^n leg[tur[ cu folosirea predilect[ ^n lucrare a termenilor de C]ntare bisericeasc[ `i tipic, oarecum ^n defavoarea celor de Muzic[ bisericeasc[ `i ritual (a`a cum este numit cursul ^n prevederile Planului de ^nv[\[m]nt), chiar dac[ sensul acoperit este acela`i. Explica\ia const[ at]t ^n folosirea mai curent[ c]t `i ^n etimologia mai "tradi\ional[" a primilor doi termeni, "muzica" ^n Biserica Ortodox[ fiind doar "c]ntare" (vocal[), iar despre "rit(ual)" vorbindu-se totu`i cel mai adesea ^n termeni de "tipic bisericesc"2. De asemenea, “tradi\ia” unirii ^ntr-un singur curs a celor dou[ domenii (al c]nt[rii `i al tipicului) este legat de faptul c]t se poate de 2 V. titlul c[r\ilor de Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976; Alba Iulia,1999.

Page 5: Tipic Si Cantare Bisericeasca

5

concret c[ ^ntotdeauna c]ntarea bisericeasc[ nu a avut un rost “muzical” ^n sine, ci doar asociat[ slujbelor biserice`ti `i ^ncadrat[ ^n r]nduielile acestora.

* Ar mai fi de aten\ionat asupra Aspectelor metodologice din Introducerea prezentei lucr[ri, menite s[ l[mureasc[ (mai ales pentru ^ncep[tori) felul ^n care se pot ^nsu`i C]ntarea bisericeasc[ `i Tipicul, ^n mod c]t mai temeinic `i mai folositor, atr[g]ndu-se aten\ia totodat[ asupra unor erori curente ce pot interveni pe parcurs. De asemenea, Observa\iile pres[rate ^n cursul expunerii sunt importante prin inten\ia lor de a puncta dificult[\ile de moment `i pentru c[ aduc l[muriri practice (concrete), de multe ori foarte utile. Textul curent, prezentat cu caractere normale (mai mari), prive`te acele cuno`tin\e care trebuiesc neap[rat bine ^nsu`ite (chiar “pe dinafar[“), reprezent]nd principii de baz[ ale domeniului. Textul curent cu caractere mai mici, mai ales pentru Tipicul bisericesc, red[ schi\e orientative ale slujbelor, care trebuiesc poate mai pu\in “^nv[\ate”, c]t “recunoscute” ^n realitatea practic[ a c[r\ilor de slujb[. La sf]r`it, dup[ capitolele trat]nd despre C]ntare `i Tipic, Lexiconul muzical-liturgic poate clarifica o serie de termeni, atunci c[nd exist[ nel[muriri, iar Programa analitic[ anexat[ este de fapt o propunere a unui plan progresiv de ^nsu`ire a c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului.

Pr.Vasile Gr[jdian

Page 6: Tipic Si Cantare Bisericeasca

6

INTRODUCERE

Aspecte metodologice generale Pentru o bun[ `i s[n[toas[ ^nsu`ire a C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului trebuie ^n\eles ^n primul r]nd caracterul acestui proces de ^nsu`ire - care este determinat, la r]ndul s[u, de specificul "materiei" de ^nsu`it, respectiv c]ntarea `i tipicul. Din experien\a pred[rii la studen\i a problemelor de "c]ntare `i tipic" se poate spune c[ nu va niciodat[ suficient de mult repetat avertismentul referitor la specificul practic al c]nt[rii biserice`ti `i tipicului. Dificultatea ^n\elegerii acestui lucru (destul de simplu la prima vedere) este determinat[ de ^ncadrarea c]nt[rii biserice`ti `i tipicului ^ntr-o mare majoritate de materii teologice teoretice, prev[zute ^n planul de ^nv[\[m]nt. Ca urmare apare cel mai adesea confuzia ^ntre ^nv[\area cu caracter teoretic `i formarea unor deprinderi cu caracter preponderent practic. Trebuie observat c[ nu este vorba despre o separare absolut[ ^ntre cele dou[ feluri de activit[\i din cadrul procesului de ^nv[\[m]nt, deoarece la fiecare materie exist[ at]t o parte mai teoretic[, precum `i una mai practic[. Ceea ce poate diferi ^ntr-o m[sur[ important[ de la o materie la alta este ponderea celor dou[ componente. Astfel, ^n cazul c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului, al[turi de inevitabila component[ teoretic[ (mai ales ^n partea de ^nceput), cea mai important[ component[ este cea practic[, mai ales din punct de vedere cantitativ, adic[ al timpului alocat pentru ^nsu`irea deprinderilor practice. @n acest punct apare confuzia ^ntre ^nv[\area cu caracter teoretic `i formarea de deprinderi cu caracer practic. Dac[ uneori se poate avea impresia c[ o materie teoretic[ (ce poate privi ^n special memorarea) se poate ^nv[\a destul de repede, ^n c]teva s[pt[m]ni, eventual "concentrat" ^n c]teva zile (ca ^n situa\ia nenorocit[ a ^nv[\[rii "^n asalt" din timpul sesiunilor de examene), lucrurile stau cu totul altfel ^n ceea ce prive`te deprinderile practice.

Page 7: Tipic Si Cantare Bisericeasca

7

Deprinderile practice se formeaz[ temeinic doar ^n timp ^ndelungat, prin exerci\iu continuu, regulat `i e`alonat (zilnic) cu ^n\elepciune. Se poate face o compara\ie cu antrenamentul sportiv (pentru formarea de deprinderi sau perfec\ionarea reflexelor `i a capacit[\ii de efort), unde ar p[rea de-a dreptul absurd s[ ^nlocuie`ti antrenamentele ^ndelungate, perseverente, de zi cu zi, cu o "(s)for\are" de c]teva zile ^nainte de concurs, care nu duce dec]t la crampe `i rupturi musculare sau alte accidente fiziologice mai mult sau mai pu\in grave - ^n cazul c]nt[rii apare "clasica" r[gu`eal[ de suprasolicitare, iar ^n cazul tipicului totala z[p[ceal[ a neor]nduielii (pentru c[ se vorbe`te totu`i despre r]nduieli de tipic…). @n felul acesta se poate ^nt]mpla ca studen\i cu o bun[ capacitate de ^nv[\are teoretic[ s[ e`ueaze destul de lamentabil la lucrurile practice. Mai trebuie spus c[ ^n afar[ de confuzia amintit[ (^ntre ^nv[\area teoretic[ `i formarea de deprinderi practice, cu timpul diferit alocat lor `i diferit e`alonat) mai intervin o serie de al\i factori care pot impieta asupra calit[\ii ^nsu`irii c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului. @ntre ace`ti factori negativi ar putea fi amintit ^n primul r]nd dispre\ul pentru "dexterit[\i", ^ntre care s-ar ^ncadra `i c]ntarea sau tipicul, dispre\ mo`tenit ^nc[ din `coala elementar[ sau liceu, unde muzica, al[turi de sport, desen, lucru manual etc. nu se ^ncadra ^ntre materiile "importante", ca matematica sau limba rom]n[. @n facultate, acest dispre\ se poate asocia orgoliului "^n[l\imilor" sau "ad]ncimilor" "c[rtur[riei" (teoretice, eventual "academice"), aceasta fiind cea "important[" `i "grea", fa\[ de "simpla" c]ntare (sau tipic). F[r[ a ^ncerca neap[rat vreo contestare a acestor "credin\e", trebuie totu`i observat c[, din p[cate, "^nalta `tiin\[ (de carte) teoretic[" poate fi uneori destul de u`or mimat[ (pentru un nivel "suficient") printr-o simpl[ memorare "papagaliceasc[", lucru care nu func\ioneaz[ ^n cazul "simplei" c]nt[ri (sau la tipic), unde "^ntruparea" practic[ a `tiin\ei (autentice) trebuie dovedit[ totdeauna foarte concret, fiind cu putin\[ doar ^n urma unui ^ndelungat `i sus\inut efort. Mai nou, eroarea orgoliului "teoretic" este poten\at[ uneori de de confundarea c[rtur[riei autentice cu (post)moderna "informa\ie", a c[rei vitez[ de vehiculare este ^nso\it[ cel mai adesea de mult[

Page 8: Tipic Si Cantare Bisericeasca

8

ner[bdare `i superficialitate. Dintr-o astfel de perspectiv[, ^ndeletnicirea r[bd[toare cu c]ntarea tradi\ional[ `i tipicul poate p[rea anacronic[ `i (iar[`i) de dispre\uit. @ns[ dispre\ul `i vanitatea, ner[bdarea `i superficialitatea, ca st[ri de spirit, ^mpiedic[ "vederea" clar[ a problemelor `i dificult[\ilor ^ntr-un domeniu (totu`i `i) "de `tiin\[", a`a cum este cel al c]nt[rii `i tipicului `i care trebuie serios ^nsu`it. C]teva dintre ra\iunile teologice ale necesit[\ii acestei ^nsu`iri serioase le vom men\iona spre sf]r`itul acestei Introduceri.

* O alt[ extrem[ a dispre\ului `i vanit[\ii ar constitui-o cei pe care i-am putea numi "feti`i`tii tipicului" sau c]nt[re\ii "prea buni". Ace`tia, uneori `i ca reac\ie la orgoliul "c[rtur[resc" mai ^nainte amintit, ^`i cultiv[ un alt orgoliu, cel al ^ndem]n[rii tipiconale excesive (aici se num[r[ `i c]rcota`ii certurilor pe am[nunte de tipic) sau al virtuozit[\ii vocale foarte "sportive" ^n ceea ce prive`te figurile melodice. F[r[ a fi un r[u ^n sine, ba fiind chiar de recomandat respectiva ^ndem]nare plin[ de virtuozitate (tehnic[), `i ^n acest caz cantonarea ^n vanitate poate orbi sufletul ^n privin\a lucrurilor celor mai importante, a celor de dincolo de schemele, figurile `i formulele c]nt[rii `i tipicului. Este situa\ia ^n care nu se mai ajunge la "miez", din cauza admira\iei oarbe fa\[ de "coaj[". Spre exemplu, certurile pe micile deosebiri de tipic - p]n[ la urm[ de cele mai multe ori doar vanitoase - dezv[luie de obicei tocmai blocarea accesului la "miezul" teologic, acces interzis ^n lipsa smereniei `i r[bd[rii pline de iubire. Doar cultivarea ^ngrijit[ a acestora din urm[ pot deschide cale ^n\elegerii locului `i rosturilor c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului ^n orizontul preocup[rilor teologice.

* Iar "miezul", rostul ^nv[\[rii `i al ^ndeletnicirii cu c]ntarea `i tipicul este slujirea dumnezeiasc[ ^n dumnezeie`tile Slujbe ale Bisericii, ^n care `i c]ntarea `i tipicul sunt p[r\i fire`ti. @n\elegerea Sfintelor Slujbe ale Bisericii ca loc al prezen\ei sacramentale a lui Dumnezeu ^mpreun[ cu oamenii, ca "loc teologic" prin excelen\[, motiveaz[ la modul absolut orice str[duin\[ pe calea ^nv[\[rii `i

Page 9: Tipic Si Cantare Bisericeasca

9

progres[rii ^n c]ntarea de laud[ adus[ Dumnezeirii, dup[ r]nduiala (de tipic) p[strat[ de cei mai dinainte, conform Tradi\iei celei Sfinte a Bisericii. "Jugul" ce poate p[rea greu al exers[rilor zilnice se arat[ u`or atunci c]nd este luminat de Harul credin\ei pline de n[dejde `i, mai ales, de iubire. @n sf]r`it, la cap[tul celor spuse p]n[ acum ar putea fi reevaluat[ `i ucenicia tradi\ional[ ^n ^nv[\area c]nt[rii biserice`ti `i a tipicului, ucenicie ce poate fi ^nceput[ uneori ^nc[ din copil[rie, pe l]ng[ stran[ sau altar `i care se constituie de obicei `i ca o adev[rat[ `i ad]nc[ ucenicie duhovniceasc[. Pentru c[, p]n[ la urm[, nici un fel de "tehnici" didactice `i pedagogice, oric]t de "eficiente" (sau doar gr[bite ?) ar fi, nu pot suplini ^mp[rt[`irea "fa\[ c[tre fa\[" `i "gur[ c[tre gur[" ^n rela\ia ucenicului cu ^nv[\[torul s[u, dup[ chipul leg[turii cu M]ntuitorul nostru Iisus Hristos a ucenicilor s[i `i a ^mp[rt[`irii acestora de Cuv]ntul dumnezeiesc Cel @ntrupat.

Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului cu alte domenii ale Teologiei

Tipicul bisericesc nu constituie un scop ^n sine `i un domeniu izolat. El se afl[ ^ntr-o leg[tur[ organic[ cu celelalte domenii ale Teologiei. ~i acest lucru este limpede mai ales dac[ \inem seama de faptul c[ despre slujbele biserice`ti (^n care ^ntotdeauna se ^ncadreaz[ C]ntarea bisericieasc[ `i la a c[ror r]nduieli se refer[ Tipicul) se poate spune c[ ele constituie ”focarul în care ansamblul teologiei converge… [fiind] locul teologic prin excelen\æ”3. La modul mai particular este ^n primul r]nd foarte evident[ leg[tura cu Liturgica, cea care ofer[ explica\ia teologic[ larg[ at]t pentru r]nduielile Tipiconale, c]t `i pentru ^ncadrarea liturgic[ a C]nt[rii biserice`ti. De asemenea, `i C]ntarea bisericeasc[ `i Tipicul au evoluat `i s-au dezvoltat de-a lungul unei ^ntregi Istorii biserice`ti, at]t 3Constantin Andronikof, Le sens de la Liturgie (La relation entre Dieu et l'homme)..., p.26 (tr.n.).

Page 10: Tipic Si Cantare Bisericeasca

10

universale, c]t `i locale (na\ionale - rom]ne`ti, ^n cazul Bisericii Ortodoxe Rom]ne). R[d[cinile biblice ale C]nt[rii biserice`ti `i ale Tipicului se dezv[luie ^n urma Studiului Vechiului `i Noului Testament. Numeroase ^nv[\[turi din cuprinsul Dogmaticii `i a Moralei (sau a Spiritualit[\ii `i Misticii) se reg[sesc ^n cuprinsul c]nt[rilor `i reprezint[ temelia pentru multe dintre r]nduielile de cult (sau pentru simbolistica lor liturgic[). Dreptul bisericesc a contribuit adesea, prin unele canoane, la stabilirea de norme pentru C]ntarea bisericeasc[ `i pentru Tipic. Iar studiul textelor c]nt[rii, ca `i ^ns[`i predarea `i ^nsu`irea C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului inevitabil ^mbrac[ aspecte \in]nd de Omiletic[ `i Catehetic[. Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului (ortodox) cu muzica sau cultul altor confesiuni poate fi clarificat[ `i cu concursul cuno`tin\elor de Misiune `i Ecumenism, la fel cum Istoria Religiilor (`i chiar Istoria Filozofiei) poate lumina diferite aspecte \in]nd de ^ncadrarea cultural[ general[ a c]nt[rii `i r]nduielilor ortodoxe de cult. @n sf]r`it, cunoa`terea Limbilor clasice (^n particular a limbii grece`ti) u`ureaz[ mult accesul la textele originale ale epocilor importante, ^n care s-au structurat C]ntarea bisericeasc[ (^n particular imnografia) `i Tipicul.

Page 11: Tipic Si Cantare Bisericeasca

11

ELEMENTE DE C}NTARE BISERICEASC{

PRINCIPII METODOLOGICE PENTRU @NSU~IREA DEPRINDERILOR

DE C}NTARE BISERICEASC{ A`a cum aminteam ^n Introducere, c]ntarea bisericeasc[ este o activitate preponderent practic[. Partea de ^nv[\are teoretic[, mai redus[, este desigur important[ `i ea, mai ales la ^nceputul studiului (dar `i mai t]rziu uneori), ^ns[ f[r[ concretizarea practic[ ^n actul propriu-zis al c]nt[rii nu se poate vorbi despre vreo reu`it[. De aceea, no\iunile teoretice cuprinse ^n aceast[ parte a cursului (ca `i cele din partea de Tipic, pentru situa\iile c]nd r]nduielile slujbelor prev[d anumite c]nt[ri) sunt str]ns legate de ^nsu`irea c]nt[rilor din c[r\ile de c]nt[ri biserice`ti, (dintre care o bun[ parte sunt indicate ^n Bibliografia de la sf]r`itul acestei p[r\i). Fiind o activitate preponderent practic[, exist[ `i o experien\[ (pe care am putea-o numi chiar "istoric[") de ^nv[\are "pur practic[", empiric[ a c]nt[rii. Ar fi suficient de amintit nenum[ra\ii c]nt[re\i de pe la parohiile de \ar[, care au ^nv[\at ^n ^ndelunga\i ani de practic[ la stran[, "dup[ ureche", melodiile tradi\ionale ale Sfintei Liturghii sau formulele de aplicare a glasurilor `i c]nt[rile mai speciale ale slujbelor biserice`ti. @n Ardeal sau Banat, spre exemplu, aceast[ c]ntare preponderent oral[ a fost notat[ abia spre sf]r`itul secolului al XIX-lea `i ^nceputul secolului al XX-lea. Chiar pentru istoria "mai mare" a c]nt[rii cre`tine lucrurile par s[ stea asem[n[tor, prin faptul c[ din primul mileniu d.H. ne-au r[mas deosebit de pu\ine manuscrise muzicale, `i acelea ^ncep]nd doar cu secolul al IX-lea - ceea ce pare s[ vorbeasc[ tot despre un caracter mai ales "oral", pur practic, al c]nt[rii ^n Biserica Cre`tin[. Nota\ia

Page 12: Tipic Si Cantare Bisericeasca

12

muzical[ (ca `i mai t]rziu tiparul muzical) a ap[rut odat[ cu c]nt[rile mai complicate, dificil de memorat doar practic. @ns[ stilul mai simplu al c]nt[rilor biserice`ti tradi\ionale, care a permis ^nsu`irea `i transmiterea oral[ a acestora peste genera\ii, este cel care a r[spuns cel mai bine nevoilor curente ale comunit[\ilor cre`tine, acest stil fiind `i una dintre condi\iile c]nt[rii ^n comun ("de ob`te"), el corespunz]nd unei ^nzestr[ri muzicale naturale, comune marii majorit[\i a credincio`ilor. Aceste c]teva considera\ii vor s[ atrag[ aten\ia ^nc[ o dat[ asupra principiului practic ce trebuie s[ stea la baza ^nsu`irii deprinderilor de c]ntare bisericeasc[. Dincolo de orice fundamentare muzical[ teoretic[, oric]t de extins[, se afl[ momentul practic, al primei formule melodice care d[ fiin\[ c]nt[rii, ^nv[\ate inevitabil "dup[ ureche" (pentru c[ altfel nu este cu putin\[). Chiar ^nsu`irea (de obicei ulterioar[ a) unui sistem de nota\ie muzical[, care prive`te asocierea unor sunete cu o reprezentare grafic[ a lor, se face tot cu concursul auzului `i a memoriei muzicale (adic["dup[ ureche"). A`adar, fiind vorba despre practic[ `i despre deprinderi de c]ntare, acestea implic[ un alt principiu, `i anume acela al form[rii treptate a acestor deprinderi, prin exerci\iu continuu, perseverent, de zi cu zi. Indiferent de variantele metodice folosite, nimic nu poate evita efortul `i consecven\a acestui exerci\iu. Iar pentru c]ntarea bisericeasc[, cea mai bun[ modalitate practic[ de exersare este participarea regulat[ la slujbele Bisericii, care asigur[ nu numai ^nv[\area pur tehnic[ (sonor-acustic) a c]nt[rii, ci `i ceea ce este mult mai important, ajut[ la descoperirea `i ^nsu`irea spiritului cre`tin, bisericesc al c]nt[rii, cel care d[ sens ^ntregii activit[\i de c]ntare liturgic[. Bine^n\eles, pentru partea mai tehnic[ sunt utile `i ^ncerc[rile individuale de c]ntare, eventual cu corectarea unui c]nt[re\ mai priceput, de asemenea participarea la activit[\ile corurilor biserice`ti sau a unor grupe corale, audierea unor imprim[ri de muzic[ bisericeasc[ etc. Dar, pentru "s[n[tatea duhovniceasc[" a viitorului c]nt[re\, nici o clip[ preocuparea pentru "trupul sonor" al c]nt[rii nu trebuie s[ fac[ uitat "sufletul" c]nt[rii, duhul de rug[ciune al c]nt[rii biserice`ti, liturgice.

Page 13: Tipic Si Cantare Bisericeasca

13

Aceasta ar constitui ^nc[ un alt principiu care trebuie s[ stea la baza ^nv[\[rii c]nt[rii biserice`ti, `i anume principiul ^ncadr[rii eclesiale, biserice`ti `i liturgice, a c]nt[rii biserice`ti. Mai ales ^n condi\iile "mediatice" moderne acest principiu este foarte important, deoarece permanent exist[ tenta\ia de a privi c]ntarea bisericeasc[ drept "una dintre" multele alte feluri de muzic[ ale lumii. Duhul dumnezeiesc al c]nt[rii biserice`ti este Cel care o face s[ fie cu totul altfel. @n general, aten\ia (duhovniceasc[) trebuie s[ fie treaz[ ^n orice situa\ie care este ^n leg[tur[ cu aspectele de tehnic[ vocal[, deoarece preocuparea excesiv[ pentru reu`ita pur sonor[ (fizic-acustic[ ^n ultim[ instan\[) poate r[ci `i r[t[ci sufletul de la ^n\elesurile `i rosturile mai ^nalte ale c]nt[rii biserice`ti, f[c]nd loc preten\iilor manieristice `i stilistice de tot felul, dar str[ine de Duhul Bisericii, pe m[sura doar a ^nfumur[rii care le ^nso\esc de obicei. Grija cea fireasc[ ^n c]ntarea bisericeasc[ este preocuparea pentru “^ntruparea” sonor[ c]t mai potrivit[ a celor “ale Duhului”.

* O ultim[ observa\ie introductiv[ (ce reia o idee din “Cuv[ntul ^nainte”, pentru cei ce nu obi`nuiesc s[ citeasc[ introducerile) prive`te rela\ia c]nt[rii biserice`ti cu tipicul. Logica asocierii (pred[rii) c]nt[rii biserice`ti cu tipicul (ca `i o anumit[ tradi\ie ^n acest sens) ^`i are r[d[cinile fire`ti ^n faptul ^ncadr[rii liturgice a c]nt[rilor, prin care marea majoritate a acestora (care sunt “biserice`ti” pentru c[ sunt “liturgice”) ^`i ^mplinesc rostul lor ^n str]ns[ leg[tur[ cu r]nduielile slujbelor. Ciclurile liturgice `i toate r]nduielile particulare ale slujbelor sunt “formele” (oarecum prin analogie cu “formele muzicale”) ^n care c]nt[rile biserice`ti ^`i g[sesc locul `i care le determin[ fiin\ial identitatea.

*

Page 14: Tipic Si Cantare Bisericeasca

14

ISTORIA C}NT{RII BISERICE~TI Muzica `i c]ntarea (ca muzic[ vocal[) sau, la modul mai general, manifest[rile muzicale de diverse feluri au existat ^n toate epocile `i ^n toate culturile diferitelor popoare. De asemenea, toate religiile au prezentat `i aspecte muzicale. Cre`tinismul nu a f[cut excep\ie din acest punct de vedere. Cele aproximativ dou[ milenii de istorie cre`tin[ au cunoscut `i deosebit de multe forme de muzic[ cre`tin[. Deoarece muzica actual[ din Biserica Ortodox[ (^n particular din Biserica Ortodox[ Rom]n[) este mai ales rezultatul evolu\iilor muzicale din Bizan\ - continuate `i dup[ c[derea acestuia ^n anul 1453 sub st[p]nirea musulman[ - ne vom ocupa cu predilec\ie de istoria r[s[ritean[ a c]nt[rii biserice`ti, marc]nd ^ns[ `i influen\ele apusene sau de alt[ natur[ din ultimele c]teva secole, care s-au exercitat asupra c]nt[rii ortodoxe. Cercet[torii care s-au ocupat cu studiul apari\iei `i dezvolt[rii c]nt[rii cre`tine au constatat existen\a unei perioade comune ^ntregii cre`tin[t[\i, care dureaz[ aproximativ p]n[ ^n secolul al V-lea. @nceputurile acestei perioade sunt legate de ^nfiriparea treptat[ a cultului cre`tin, pe bazele cultului sinagogal al vechilor evrei, marea majoritate a primilor cre`tini provenind la ^nceput din r]ndul iudeilor. @n mod firesc muzica acestora a ^mprumutat numeroase elemente din muzica sinagogal[. Este vorba ^n primul r]nd despre preluarea Psalmilor, ^mpreun[ cu stilul psalmodic de c]ntare (rostire) a lor, ceea ce face ca p]n[ ast[zi psalmii s[ fie prezen\i ^n marea majoritate a slujbelor ortodoxe, citi\i sau c]nta\i, fie `i numai ca stihuri izolate. Totodat[, deja Sf]ntul Apostol Pavel vorbe`te ^n epistolele sale c[tre Efeseni (5,19) `i Coloseni (3,16) despre "psalmi, […] laude (/ imne) `i […] c]nt[ri duhovnice`ti", ceeea ce indic[ o diferen\iere a c]nt[rilor ^n primele comunit[\i cre`tine. Ast[zi se accept[ ideea c[, ^n afar[ de psalmi, "imnele" proveneau la ^nceput din C[r\ile Vechiului `i Noului Testament, iar "c]nt[rile duhovnice`ti" constituiau crea\ii poetico-muzicale ale noilor converti\i.

Page 15: Tipic Si Cantare Bisericeasca

15

Dintre imnele din Vechiul Testament preluate la ^nceput ^n cultul cre`tin se num[r[ C]ntarea de mul\umire a lui Moise `i a sorei sale Mariam (Ie`.15,1-19: “S[ c]nt[m Domnului, c[ cu slav[ S-a preasl[vit”), C]ntarea lui Moise ^n pustia Sinai (Deut.32, 1-43: “Ia aminte, cerule, `i voi gr[i ! Ascult[, P[m]ntule, cuvintele gurii mele !”), C]ntarea de mul\umire a Anei (I Regi 2,1-10: “Bucuratu-s-a inima mea ^ntru Domnul…”), C]ntarea Proorocului Avacum (Avac.3,2-19: “Doamne, auzit-am de faima Ta…”), C]ntarea Proorocului Isaia (Is.26,9-17: “Sufletul meu Te-a dorit ^n vreme de noapte…”), Rug[ciunea Proorocului Iona ^n p]ntecele chitului (Iona 2,3-10: “Strigat-am c[tre Domnul ^n str]mtorarea mea…”), C]ntarea celor trei tineri ^n cuptorul cu foc al Babilonului (fragmentul deuterocanonic: “Binecuv]ntat e`ti, Doamne Dumnezeul p[rin\ilor no`tri, `i l[udat `i pream[rit este numele T[u ^n veci…”). Din Noul Testament se pot aminti C]ntarea lui Zaharia, tat[l Sf.Ioan Botez[torul (Luc.1,67-79: “Binecuv]ntat este Domnul Dumnezeul lui Israel, c[ a cercetat `i a f[cut r[scump[rare poporului S[u…”), C]ntarea Sfintei Fecioare Maria (Luc.1,46-54: “M[re`te, suflete al meu, pe Domnul…”), Rug[ciunea Dreptului Simeon (Luc.2,29-32: “Acum sloboze`te pe robul T[u, St[p]ne…”). Se mai poate observa c[ unele fragmente din epistolele Sf.Apostol Pavel (spre exemplu I Tim.4,16: “Mare este taina re`tin[t[\ii…” etc.) sau din Apocalipsa Sf.Ioan (Apoc.4,11; 5,12) au de asemenea caracter de imne. Toate aceste c]nt[ri de origine biblic[ au servit drept modele `i pentru noile c]nt[ri, de origine propriu-zis cre`tin[, ce au ap[rut treptat, mai ales c[ odat[ cu intrarea ^n cre`tinism `i a altor neamuri, la felul de a c]nta al cre`tinilor s-au ad[ugat noi influen\e. Astfel, un al doilea mare curent (al[turi de cel iudaic) care a alimentat structurarea ini\ial[ a c]nt[rii cre`tine a fost cel al muzicii eline, la care s-au ad[ugat mai apoi (^n plan muzical-poetic) `i influen\ele altor culturi, orientale, folclorice etc., ale popoarelor în sânul cærora se ræspândea cre`tinismul. Dintre cele mai vechi imne cre`tine, alc[tuite `i acestea dup[ modelul celor biblice, sunt Doxologia mic[ (“Slav[ Tat[lu `i fiului `i Sf]ntului Duh”) `i Doxologia mare (“Slav[ ^ntru cei de sus lui

Page 16: Tipic Si Cantare Bisericeasca

16

Dumnezeu…” - dup[ modelul c]nt[rii ^ngerilor la Na`terea Domnului, Luc.2,14), sau c]ntarea de la Litie “N[sc[toare de Dumnezeu, Fecioar[, bucur[-te…”, care se pare c[ este mult mai veche dec]t indic[ tradi\ia care ^i atribuie Sf.Chiril al Alexandriei (†444) introducerea ^n cult a acestei c]nt[ri. Un alt imn dat]nd din primele secole cre`tine este “Lumin[ lin[“ (de la slujba Vecerniei), care are deja un pronun\at con\inut dogmatic, f[c]nd parte dintre imnele alc[tuite pentru a ap[ra ^nv[\[tura Bisericii ^n fa\a ereziilor ce ^ncepeau s[ apar[. Atribuit Sf.Antinoghen, episcopul Sevastiei (†303/311) de c[tre Sf.Vasile cel Mare, acest imn pare `i el s[ fie mult mai vechi. ~i alte imne erau ^n circula\ie ^n cursul secolelor de ^nceput ale cre`tinismului, a`a cum este un imn (al copiilor) pe care Sf.Clement Alexandrinul (†215) ^l men\ioneaz[ ^n lucrarea sa Pedagogul. Imnele acestor prime secole cre`tine, de`i este greu de spus dac[ aveau o formæ liberæ sau stroficæ, se pare totu`i c[ au evoluat de la forme mai libere, cum erau vechile imne apoliniene, c[tre forme strofice, ca la imnele lui Bardesan, Synesios din Gyrene, sau Efrem Sirul. Alte imne - ca ris-qóló-ul sirian- aveau un numær diferit de silabe, dar acela`i numær de accente pe vers `i strofæ. Nu s-a p[strat din aceast[ perioad[ (ca `i document muzical) dec]t un singur imn, ^n vechea nota\ie muzical[ elin[, descoperit la Oxyrinchos (Egipt) `i datat c[tre sf]r`itul sec. al III-lea sau ^nceputul sec. al IV-lea. Tot din aceast[ perioad[ de ^nceput dateaz[ (av]nd `i unele origini iudaice), ^n afar[ de stilul ecfonetic solemn de a citi (/ c]nta) liturgic fragmentele din Sf]nta Scriptur[ (Psalmii, Evanghelia, Apostolul), `i felul de a c]nta antifonic (unde dou[ grupe / cete de c]nt[re\i c]nt[ alternativ) sau cel responsorial (unui solist ce c]nt[ stofele unei c]nt[ri ^i r[spund ceilal\i credincio`i, de obicei cu un refren). Instrumentele muzicale nu au p[truns ^n muzica cre`tin[, caracterul vocal fiind de la ^nceput predominant, a`a cum s-a p[strat p]n[ ast[zi ^n Biserica Ortodox[. @n afar[ de Sf.Chiril al Alexandriei, Sf.Antinoghen `i Sf.Clement Alexandrinul, aminti\i deja pentru contribu\ia lor la dezvoltarea c]nt[rii cre`tine, Tradi\ia Bisericii mai p[streaz[ ^nc[ din

Page 17: Tipic Si Cantare Bisericeasca

17

sec. al II-lea amintirea preocup[rilor pentru c]ntare a Sf.Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei (†107 - care pream[rea pe Hristos ^n “c]nt[ri” `i “imne”) `i a Sf.Iustin Filozoful `i Martirul (†163 - autorul unei lucr[ri, ast[zi din p[cate pierdute, “Psaltis”, cuprinz]nd imne `i reguli penru c]ntare). Secolele III `i IV cunosc alte personalit[\i importante pentru domeniul c]nt[rii biserice`ti: Sf.Atanasie cel Mare (†374) este un organizator al c]nt[rii liturgice, lui atribuindu-se `i compunerea imnului “N[sc[toare de Dumnezeu, Fecioar[“ (de la Litie), Sf.Efrem Sirul (†373/379 - men\ionat deja ^n leg[tur[ cu structurarea strofic[ a c]nt[rilor) a compus nenum[rate imne ^mpotriva ereziilor gnostice, imne ^nchinate Maicii Domnului `i rug[ciuni p[strate p]n[ azi ^n c[r\ile de slujb[, iar texte ale unor predici de o mare valoare poetic[ ale Sf.Grigorie de Nazianz (†390) au devenit c]nt[ri la Praznicele ^mp[r[te`ti, prin contribu\ia unor melozi de mai t]rziu (Sf.Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma, ^n sec. al VIII-lea) - este cazul Catavasiilor “Hristos se na`te, sl[vi\i-L”, “Ziua @nvierii, s[ ne bucur[m popoare” `i al cuvintelor din Axionul Pa`tilor “Lumineaz[-Te, noule Ierusalime”. Un rol important pentru dezvoltarea cultului `i c]nt[rii au avut Sf.Vasile cel Mare (†389) `i Sf.Ioan Gur[ de Aur (†407), at]t prin Liturghiile ce le poart[ numele (la care s-au ad[ugat numeroase c]nt[ri de-a lungul timpului), c]t `i prin numeroasele rug[ciuni `i c]nt[ri din c[r\ile de slujb[ asociate numelui lor. @n sec. al V-lea Anatolie, Patriarhul Constantinopolului (†458) este autorul stihirilor “anatolice”, p[strate ^n Octoih, cu un bogat con\inut dogmatic `i de ap[rare a dreptei credin\e ^mpotriva ereziilor lui Nestorie `i Eutihie. Tot ^n sec.al V-lea, cel mai probabil ^ntre anii 450-453, ^n timpul Patriarhului Proclu, pare s[ fi fost introdus[ ^n cult `i c]ntarea “Sfinte Dumnezeule”, cu un pronun\at caracter trinitar. @n ceea ce prive`te Biserica Apusean[, pentru aceste secole ar fi de men\ionat Sf.Ambrozie al Milanului (†397), care a contribuit la r[sp]ndirea c]nt[rii antifonice, fiind `i autor de imne - unii ^i atribuie imnul “Te Deum laudamus” (“Pe Tine Te l[ud[m”) atribuit `i Sf.Niceta de Remesiana; de asemenea, autori de imne au mai fost epscopii Romei Celestin (†432) `i Leon cel Mare (†461).

Page 18: Tipic Si Cantare Bisericeasca

18

Avans]nd ^n secolele urm[toare, c]nd deosebirile ^ntre R[s[rit `i Apus vor fi tot mai pronun\ate, de numele Sf.Grigore cel Mare Dialogul (†604) este legat[ Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite (ce-i poart[ numele `i care se sluje`te peste s[pt[m]n[ ^n timpul Postului Mare), el preocup]ndu-se `i de uniformizarea c]nt[rii biserice`ti apusene `i av]nd pentru ^nceputurile c]nt[rii gregoriene un rol asem[n[tor celui al Sf.Ioan Damaschin pentru c]ntarea r[s[ritean[. Al\i autori de imne ^n Apus au mai fost Ioan de Saragosa (†615) `i Beda Venerabilul (†735).

* Cætre sec. V-VI se ajunge la deosebiri tot mai clare între cântærile cre`tine r[s[ritene (bizantine) `i cele apusene (romane). @n timp ce primele se bazeazæ tot mai mult pe crea\iile poetice noi, prin dezvoltarea unei imnografii specific cre`tine, textele cântærilor apusene (romane) ræmân strâns legate de baza lor scripturisticæ. Despre o cultur[ muzical[ bizantin[,se poate vorbi ^ncep]nd cu sec. al VI-lea, odat[ cu transformarea propriu-zis[ a Imperiului Roman de Ræsærit ^ntr-un Imperiu Bizantin. Dup[ acest secol evolu\ia c]nt[rii bizantine se desparte ^n mod pronun\at de evolu\ia din Apus a c]nt[rii gregoriene, care va urma de-a lungul timpului o cale cu totul deosebit[ (la care ne vom referi pe scurt mai t]rziu, atunci c]nd vom prezenta influe\ele apusene din ultimele secole asupra c]nt[rii ortodoxe). Muzica bizantin[ s-a dezvoltat pe timpul `i în cuprinsul Imperiului bizantin ca o art[ eminamente vocalæ `i ^n str]ns[ leg[tur[ cu cadrul liturgic cre`tin - aclama\iile laice ocup]nd un loc cu totul ne^nsemnat ^n raport cu c]nt[rile liturgice. Nenum[rate manuscrise muzicale bizantine r[sp]ndite ^n ^ntreaga lume, cele mai vechi dat]nd din sec.IX-X, fac dovada nivelului deosebit de ^nalt atins de cultura muzical[ bizantin[. Istoria muzicii bizantine (`i post bizantine) se poate ^mp[r\i ^n c]teva perioade distincte: faza melozilor (sec. V-XI), cea a melurgilor (sec. XI-XV), apoi perioada post-bizantin[ (sec. al XV-lea - ^nceputul sec. al XIX-lea, mai precis pânæ în 1814) `i perioada hrysanticæ sau modernæ (din 1814 p]n[ ast[zi).

Page 19: Tipic Si Cantare Bisericeasca

19

Prima dintre aceste perioade, faza melozilor, se caracterizeazæ ^n primul r]nd prin apari\ia formelor de bazæ ale imnografiei bizantine: troparul (^n sec. al V-lea), condacul (^n sec. al VI-lea) `i canonul (^n sec. al VII-lea), dezvoltate toate în centrele culturale siriano- palestiniene. Melozii, autorii acestor forme creau, odat[ cu textul, `i melodiile pe care se c]nta acesta. @nmul\irea crea\iilor imnografice a impus organizarea acestora ^n anumite colec\ii (manuscrise). A`a a fost mai ^nt]i cazul Octoihului, o adunarea a imnelor dup[ opt glasuri. O prim[ ^ncercare dateaz[ din sec. al VI-lea, din partea patriarhului Sever al Antiohiei, dar prima reu`it[ consemnat[ de Tradi\ie este cea a Sf. Ioan Damaschinul (sec.VIII), de numele c[ruia se leag[ mai ales apari\ia Octoihului. Trebuie observat c[ ^n cazul Octoihului este vorba mai pu\in de o organizare dup[ vreun criteriu muzical (dup[ "glasuri", moduri muzicale), fiind vorba ^n special de un criteriu liturgic (un ciclu liturgic de opt s[pt[m]ni). Crearea unor c]nt[ri mai complexe, dificil de re\inut doar oral, a impulsionat `i apari\ia nota\iei muzicale bizantine, de tip neumatic (folosind semne numite neume), la ^nceput ^n forma ecfonetic[ (sec.V-VI), mai apoi ^n form[ diastematic[ (intervalic[) mai precis[, apari\ia acesteia din urm[ fiind `i ea asociat[ Sf.Ioan Damaschin. A`a cum am men\ionat deja, nu au fost descoperite manuscrise cu nota\ie muzical[ dec]t ^ncep]nd cu sec.IX-X. Odat[ cu unele colec\ii de c]nt[ri numite irmologhion, idiomelar etc. se poate vorbi `i despre stiluri de c]ntare diferite (de prin sec. al IX-lea), melodiile irmoaselor fiind ^ntr-un stil silabic numit irmologic, iar cele ale stihirilor idiomele fiind ^n stilul mai ornamentat numit stihiraric. Al[turi de acestea se dezvolt[ `i melodiile bogat melismatice, ^n stilul numit la ^nceput asmatic, mai apoi papadic (din sec. al XIII-lea). Melodiile c]nt[rilor au la baz[ glasurile biserice`ti, formate dintr-un ansamblu de formule melodice, sc[ri `i caden\e muzicale, apar\in]nd genurilor cunoscute ^nc[ din antichitatea greac[: diatonic, cromatic `i enarmonic. Pânæ în sec. al IX-lea, imnografia r[s[ritean[ s-a dezvoltat în primul rând în centrele culturale din Siria, Palestina `i Egipt, ^ntr-o

Page 20: Tipic Si Cantare Bisericeasca

20

mæsuræ mai micæ `i în cele din Sicilia. Dup[ acest secol, Bizan\ul capætæ o prioritate indiscutabilæ. Aceastæ perioadæ a cunoscut o serie de melozi mai importan\i. Sf.Roman Melodul, episcopul Smirnei (^n prima jum[tate a sec.al VI-lea), “scriitorul de c]nt[ri” `i “dulce-c]nt[re\ul”, a compus peste 1000 de c]nt[ri (condace `i icoase la majoritatea s[rb[torlor), ^ntre care Condacul Cr[ciunului, “Fecioara ast[zi pe Cel mai presus de fiin\[ na`te”. Al\i autori de condace ^n sec.VI-VII sunt Grigore, Cosma, Chiriac `i Dometius. Compunerea `i introducerea ^n cult a imnului “Unule-n[scut, Fiule `i Cuv]ntul lui Dumnezeu” i se atribuie ^mp[ratului Justinian, iar introducerea imnului heruvic (“Care pre heruvimi”) `i a chinonicului “Cinei Tale celei de tain[“ i se atribuie lui Justin al II-lea (†578). Sf.Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (†638) a compus multe triode (canoane cu trei ode), care nu s-au mai p[strat p]n[ azi ^n Triod, de asemenea tropare `i idiomele la Na`terea Domnului, la Vinerea Mare, stihira ^nt]i la Sfin\irea Mare a Apei; Gheorghe, episcopul Siracuzei (†669) este autorul unor tropare la Na`terea Domnului `i la Boboteaz[, lui Serghie, Patriarhul Constantinopolului (610-638) i se atribuie Acatistul Maicii Domnului, creat ca mul\umire pentru ap[rarea cet[\ii de n[v[lirile barbare (626), iar diaconului George Pisidis (contemporan cu Serghie) i se atribuie c]ntarea “Acum puterile cere`ti” (heruvicul de la Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite). @ntre creatorii de canoane imnografice se num[r[ mai ^nt]i Sf.Andrei Criteanul (†740), autorul Canonului celui Mare, aflat ast[zi ^n cuprinsul Triodului `i care se cite`te ^n timpul Poastului Mare. Tot el este autorul unor stihiri la Na`terea `i @nt]mpinarea Domnului, la @n[l\area Sfintei Cruci, la Na`terea Fecioarei etc. Sf.Ioan Damaschinul (†749), organizatorul prin tradi\ie al c[r\ii Octoihului `i semn]ndu-`i c]nt[rile “Ioan Monahul” (a fost monah la m[n[stirea Sf.Sava de l]ng[ Ierusalim), a compus canoanele @nvierii `i Dogmaticele pentru glasurile Octoihului, alte canoane la Na`terea `i Botezul Domnului, la @n[l\are, Cincizecime `i Schimbarea la fa\[, la Adormirea Maicii Domnului; a mai l[sat diverse irmoase `i tropare `i a ad[ugat c]nt[ri la slujba ^nmorm]nt[rii.

Page 21: Tipic Si Cantare Bisericeasca

21

Sf.Cosma de Maiuma (†781), contemporan `i tovar[` de m[n[stire al Sf.Ioan Damaschin, a scris Canonul Cr[ciunului plec]nd de la cuvintele Sf.Grigorie de Nazianz (“Hristos se na`te, m[ri\i-L”) `i alte canoane la Botezul `i @nt]mpinarea Domnului, la Florii, pentru Joia Mare, la @n[l\are `i Schimbarea la fa\[ etc. I se atribuie `i partea a doua (“Ceea ce e`ti mai cinstit[“) a Axionului (“Cuvine-se cu adev[rat”). Autorii Triodului (^n sensul ^n care Sf.Ioan Damaschin este organizatorul prin tradi\ie al Octoihului) sunt socoti\i monahii din sec.VIII-IX ai m[n[stirii Studion din Constantinopol, Sf.Iosif (†830) `i Teodor Studitul (†826). Ace`tia au adunat ceea ce se scrise-se p]n[ atunci pentru perioada Postului Mare, dintre crea\iile a circa 20 de autori (^ntre care Ioan Damaschin `i Andrei Criteanul), ad[ug]nd `i crea\iile lor proprii, const]nd din canoane, stihiri, tropare `i triode. De numele Sf.Iosif Studitul este legat[ `i ^nceperea codific[rii4 Penticostarului, la care au contribuit ^ns[ `i imnografi mai t]rzii. @n sec.al IX-lea, Teofan M[rturisitorul, mitropolit al Niceei (†843) `i Iosif, scriitorul de c]nt[ri (†883), monah la Constantinopol, au scris sute de canoane mineale, complet]nd de asemenea Octoihul pentru zilele de peste s[pt[m]n[. Iosif a mai compus c]nt[ri pentru toate zilele Penticostarului, canoane de poc[in\[ pe cele opt glasuri ale Sf.Ioan Botez[torul, ale Crucii, ale Sf.Nicolae etc. Tot ^n acest secol, ~tefan Graptul, de asemenea mitropolit al Niceei (†843) `i Iosif Graptul, scriitorul de c]nt[ri (sau Imnograful), sunt creatorii a numeroase canoane ale sfin\ilor din Mineie, precum `i pentru zilele de peste s[pt[m]n[ din Octoih, iar Mitrofan, mitropolitul Smirnei, a compus canoanele din Octoih ^nchinate Sfintei Treimi. ~i Monahia Casia, cunoscut[ autoare de imne, a tr[it ^n sec. al IX-lea, iar Ioan Mavropol al Evhaidei a alc[tuit 24 de canoane de umilin\[ ^nchinate M]ntuitorului `i “Canonul ^ngerului p[zitor”,

4 Codificarea c[r\ilor de cult cuprinz]nd crea\iile imnografice (Octoih, Triod, Penticostar, Minee) este un proces care a durat mai multe secole, ^ncheindu-se oarecum p]n[ ^n sec.al XI-lea. Tendin\a general[ a fost cea de trecere de la colec\ii anterioare, alc[tuite pe criterii practice sau dup[ genul imnelor (cum erau de exemplul Tropologhioanele, ce cuprindeau texte ale troparelor, sau culegerile cu nota\ie muzical[ de felul Irmologhioanelor sau Stihirarioanele), c[tre culegeri ca cele de azi, ^n care primeaz[ criteriul liturgic, de organizare a crea\iilor imnografice dup[ perioadele `i s[rb[torile anului bisericesc.

Page 22: Tipic Si Cantare Bisericeasca

22

ini\iind `i o codificare a Mineielor, prin sistematizarea `i reglementarea ^ntrebuin\[rii ^n slujb[ a canoanelor compuse p]n[ la el. Sf.Metodie, Patriarhul Constantinopolului (†846) a scris “M[rimuri” la Laudele din 21 mai, a alc[tuit slujbele intr[rii ^n cre`tinism a celor de alt[ credin\[ `i tot el ar fi cel care a organizat `i r]nduiala slujbei pentru logodn[ `i cununie. @mp[ratul bizantin Leon al VII-lea @n\eleptul (sau Filozoful - †911) este autorul celor 11 Stihiri ale ale Evangheliilor @nvierii (de la Utrenia Duminicilor) `i al celor 11 Lumin]nde ale Duminicilor –acestea din urm[ mai fiind atribuite `i fiului s[u Constantin al VIII-lea Porfirogenetul (†959). Alte stihiri compuse de ^mp[ratul Leon al VI-lea apar ^n Triod sau Minei cu indica\ia “facerea lui Leon, @mp[ratul” sau “facerea lui Vizantie”. Sf]ntului Simeon Metafrastul (†970) i se atribuie Canonul Cuvioasei Maria Egipteanca (pomenit[ la 1 aprilie), ca `i o serie de “Vie\i ale Sfin\ilor” `i rug[ciuni la Sf.Euharistie. @n general se poate spune c[ p]n[ ^nspre sf]r`itul fazei melozilor `i ^nceputul fazei urm[toare, a melurgilor, adic[ aproximativ ^n cursul sec. al X-lea `i ^n prima jum[tate a celui urm[tor, are loc ^ncheierea procesului de codificare a imnelor liturgice, adic[ de adunare a lor ^n colec\iile care `i ast[zi sunt ^n uz ^n cultul Bisericii Ortodoxe: Octoih, Triod, Penticostar, Mineie. - Definitivarea acestor c[r\i de slujb[ va mai continua ^ntr-o m[sur[ mult mai ne^nsemnat[ `i ^n faza urm[toare, a melurgilor, p]n[ prin sec.al XIV.

* În faza melurgilor (sec. XI-XV) înceteazæ activitatea melozilor, locul lor fiind luat de imnografi (care compuneau texte noi pentru melodii deja existente, ap[r]nd astfel prosomiile) `i de melurgi, numi\i `i musurgi sau maistores (care creau melodii noi pentru texte existente, dezvolt]nd mai ales melodiile melismatice). Atunci c]nd ace`tia din urm[ prelucrau `i ^nfrumuse\au melodiile deja existente erau numi\i `i kalopistai. Acest fel de c]nt[ri vor fi dunate ^n colec\ii numite asmaticoane (cu circula\ie p]n[ prin sec. al XVI-lea) `i se vor numi mai t]rziu c]nt[ri papadice; sau cratime (atunci când vor fi înso\ite de

Page 23: Tipic Si Cantare Bisericeasca

23

silabe færæ sens ca: te-ri-re-rem etc.), colec\iile cu asemenea melodii numindu-se cratimaria. Nota\ia neumatic[ cunoa`te o dezvoltare pe m[sura cerin\elor noilor melodii, mult mai complicate. Se precizeazæ semnifica\ia mærturiilor, a semnelor fonetice `i cre`te numærul semnelor afone (cheironomice), apar formulele de intona\ie specifice fiecærui eh numite apehemata, iar din sec. al XIII-lea se aplicæ ehurilor toponimici eline din vechime (dorian, frigian, mixolidian etc.). Dezvoltarea teoriei muzicale bizantine este legat[ de numele lui Sf.Ioan Cucuzel (sec.XIII-XIV), c[ruia i se atribuie inventarea sistemului ro\ii `i arborelui glasurilor, ^n care apar `i sistemele trifonic `i tetrafonic (cel difonic dat]nd cel pu\in din sec. al XIII-lea). Cu c]t se avanseaz[ spre sf]r`itul perioadei propriu-zis bizantine (sec. al XV-lea) melodiile devin tot mai dezvoltate, îndeosebi cele melismatice (în stil papadic), probabil sub influen\a tot mai puternic[ a Orientului - locul vechilor canoane (reguli) de compozi\ie lu]ndu-l libertatea imagina\iei `i a `tiin\ei muzicale. @ntre cei mai importan\i creatori ai acestei perioade se num[r[, pentru sec. XIII-XIV: Mihail Ananiotul, Ioan Glykes, (profesor al lui) Ioan Cucuzel, iar pentru sec. al XV-lea: Ioan Kladas, Emanuel Chrysaphes, Xenos Korones etc. La definitivarea c[r\ilor de cult (ca `i colec\ii imnografice) ^`i mai aduc contribu\ia ^n sec.al XIII-lea Nichifor Vlemide (Vlemidis), care alc[tuie`te “Psalmii ale`i”, fiind `i autorul “M[rimurilor” (de la Utrenie), iar Imp[ratul Niceei, Teodor Lascaris al II-lea compune un Paraclis ^nchinat Maicii Domnului. @n sec.al XIV-lea Nicefor Calist alc[tuie`te Sinaxarele Triodului `i ale Penticostarului.

* Perioada post-bizantin[ a urmat ocup[rii Constantinopolului de cætre turci, ^n 1453. Urm[rile influen\elor arabo-turco-persane, care s-au exercitat ^n aceast[ perioad[ asupra c]nt[rii bizantine, pot fi interpretate fie ca o continu[ decaden\æ a acesteia - ce ar fi f[cut-o de nerecunoscut (anul 1453 constituind astfel sf]r`itul culturii muzicale propriu-zis "bizantine"), fie ca o nou[ etap[ de evolu\ie `i de ^mbog[\ire a sa, prin asimilarea unor noi elemente, de origine oriental[.

Page 24: Tipic Si Cantare Bisericeasca

24

@n sprijinul celei de a doua p[reri st[ faptul c[, `i dup[ cæderea Constantinopolului, continu[ activitatea melurgilor `i a maistorilor. Ace`tia "înfrumuse\eaz[“ (de obicei melismatic) c]nt[ri mai vechi, dar compun `i altele noi. Hrysaphes cel Nou (protopsalt între anii 1665- 1680) "^nfrumuse\eaz[" un Anastasimatar, care provenea de la I.Glykes (sau chiar de la I.Damaschin), dar `i compune heruvice, chinonice etc. Gherman, episcop de Neon Patron (^n prima jumætate a sec. al XVII-lea) compune c]nt[rile unui sticherarion `i ale unui triodion etc.; iar elevul s[u Balasie Preotul (contemporan cu Hrysaphes cel Nou) compune `i el un irmologhion “pe larg”, doxologii, irmoase calofonice, heruvice, chinonice etc. P]n[ chiar `i în sec. al XVIII-lea se mai “înfrumuse\eazæ” anastasimatare, stihirare `i irmologhioane mai vechi, ^n paralel cu creerea altora noi. Prin lungime, bogæ\ie melismaticæ `i ambitus mare - caracteristice stilului "^nfrumuse\at" - melodiile c]nt[rilor, r[m]n]nd totu`i clare `i curgætoare, constituie repertoriul unor protopsal\i specializa\i, fiind mai pu\in accesibile celor mai mul\i dintre cre`tini. Totodat[ ^ns[, spre sfâr`itul sec. al XVII-lea, ^n unele cântæri melismatice pætrund întorsæturi melodice orientale `i caden\æri mai pu\in obi`uite, ce amintesc de cele folclorice, ^n paralel cu indicarea unor maqamuri (moduri muzicale) orientale `i cre`terea numærului semnelor chironomice care înlesnesc modula\ii surprinz[toare. În sec.al XVII-lea, atunci c]nd se ajunge la un apogeu ^n privin\a complexit[\ii melodiilor `i al ^nmul\irii semnelor muzicale chironomice, ^ncepe s[ se pun[ problema scurtærii `i simplificærii at]t a melodiilor, c]t `i a nota\iei muzicale (psaltice, de origine bizantin[). @n aceast[ direc\ie au lucrat mai ^nt]i Panayot Halagoglu (protopsalt prin 1728), iar apoi Ioan Protopsaltul (1727-1771) `i Daniel Protopsaltul (1734- c.1789). Cel mai renumit protopsalt al sec. al XVIII-lea r[m]ne ^ns[ Petru Lampadarie din Pelopones, care a activat între anii 1764-1778 `i care reînoie`te întreg repertoriul de cântæri - el fiind, ^n acela`i timp, `i cel mai marcat de influen\ele orientale.

Page 25: Tipic Si Cantare Bisericeasca

25

Acum se produc modificæri în structura unor ehuri. Forma irmologicæ a chului I, de pildæ, se stabile`te pe re1 iar dominanta pe sol1; cântærile stihirarice ale plagalului I terminæ tot mai mult pe treptele a 4-a (sol1) etc. Alte churi î`i pæstreazæ totu`i structura, cum este cazul cu ehul III, `i chiar cu ehul II (forma bazatæ pe sistemul difonic). Agapie Paliermul, fiind un bun cunoscætor atât al nota\iei psaltice cât `i al celei liniare occidentale, a încearcat sæ ^nlocuiascæ vechea nota\ie neumaticæ printr-una alfabeticæ. Nereu`ind, dup[ ce pæræse`te Constantinopolul, se stabile`te la Bucure`ti (unde `i moare în 1815). Gheorghe Cretanul din Constantinopol a sus\inut cæ melodiile pot fi scrise `i færæ folosirea semnelor mari (chironomice), principiu pe care l-a aplicat `i în practicæ. @ntre elevii s[i s-au num[rat `i cei trei “reformatori” de la începutul sec. al XIX-lea, Hrysant de Madyt, Grigorie Lampardarios `i Hurmuz (Gheorghiu din Halkiu) Hartofilaxul. “Reforma” nota\iei psaltice ("sistema cea noua") are ca dat[ precis[ de definitivare anul 1814 (^n 1815 fiind recunoscut[ de Patriarhia din Constantinopol), acest an marc]nd `i ^nceputul ultimei perioade ^n dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti de origine bizantin[, perioada modern[ sau hrisantic[, ce se continu[ p]n[ ^n zilele noastre. Reforma "de la 1814" a privit urm[toarele aspecte: reducerea semnelor neumatice (^n special a celor cheironomice), stabilirea ritmului cântærilor, precizarea scærilor muzicale, fixarea pentru treptele acestora a unor denumiri monosilabice `i selectarea doar a anumitor forme ale glasurilor. Urm]nd principiilor reformei, numeroase crea\ii anterioare - mai ales dintre cele ale lui Petru Lampadrie, dar `i dintre ale altora - au fost trecute în noul sistem de nota\ie. În anul 1820 Petru Efesiu tip[re`te la Bucure`ti primele cær\i de muzicæ psalticæ, contribuind ^ntr-o m[sur[ important[ la r[sp]ndirea “reformei”. Tendin\ele de dezvoltare ^n continuare au mers tot ^n direc\ia simplific[rii `i scurt[rii cântærilor, ca `i a adapt[rii la necesitæ\ile cultului ortodox, ^n condi\iile culturale mereu schimb[toare.

*

Page 26: Tipic Si Cantare Bisericeasca

26

În ultimele douæ-trei secole, mai ales sub influen\a dezvoltærii culturii muzicale laice (occidentale), problema schimbærii `i a progresului în cântarea bisericeascæ ortodoxæ a cunoscut abordæri noi. Ritmul rapid al inova\iilor (de obicei laice) a adus pe slujitorii cântærii liturgice în situa\ia de a cæuta `i de a gæsi solu\ii de adaptare la ceea ce pæreau a fi „cerin\ele vremii“. Aceste fenomene pot fi observate în întreaga arie ræsæriteanæ, iar în particular în evolu\iile cântærii liturgice din Biserica Ortodoxæ Românæ, începând mai ales cu sec. al XIX-lea. Pentru a ^n\elege cele petrecute ^n aceste c]teva ultime secole ^n plan muzical-lirturgic, este necesar[ o scurt[ trecere ^n revist[ a evolu\iilor muzicale din Apusul Europei, dup[ secolele de dezvoltare cre`tin[ comun[ cu R[s[ritul. Pornind aproximativ cu reforma gregorianæ din sec. al VII-lea, ale c[rei r[d[cini bizantine sunt bine cunoscute, `i-au fæcut loc treptat inova\ii tot mai îndræzne\e (uneori alæturi de men\inerea cântærii gregoriene tradi\ionale), care nu au ræmas ^n afara Bisericii, ci au fost tot mai mult acceptate `i în cadrul cultului Bisericii Apusene. Mai trebuie spus c[ uneori aceste inova\ii reprezentau expresia unor tendin\e laicizante, care mai t]rziu au fost puternic impulsionate de Rena`tere. @ntre inova\iile care au marcat tot mai mult deosebirea fa\[ de R[s[ritul de tradi\ie bizantin[ s-au num[rat portativul (nota\ia pozi\ionalæ - un rol important av]nd benedictinul Guido d’Arezzo, în jurul anului 1000) `i cântarea pe mai multe voci, adic[ polifonia (secolele IX-XII, mænæstirile din Chartres, Fleury, Limoges) `i viziunea armonicæ, care au atins o culme a dezvolt[rii lor ^n cursul secolelor XVII-XVIII (^n preclasicism `i clasicism). @n paralel a crecut importan\a acordatæ instrumentelor muzicale, dupæ adoptarea în Apus a orgii (aduse tot din Bizan\) în sec. al VIII-lea, muzica instrumentalæ devenind treptat un gen independent `i major (p]n[ prin sec. al XVI-lea `i urmætoarele). În acela`i timp s-a structurat conceptul „spectacolului muzical“ sau al “concertului“, ce poate avea loc `i în afara bisericii. Ulterior, sævâr`irea în alt spa\iu decât cel liturgic va deveni regula „concertului".

Page 27: Tipic Si Cantare Bisericeasca

27

Pe un plan mai spiritual, ruperea pe nesim\ite de rædæcina teologicæ `i liturgicæ a necesitat alte fundamentæri, - filozofice, estetice. Predilec\ia scolasticii pentru Aristotel va mijloci o primæ „aventuræ“ esteticæ (`i spiritualæ), prin preluarea conceptului de „mimesis“, de imitare a naturii, pentru domeniul artelor. @n domeniul muzical ilustrativismul imitativ (al secolelor precalsice, XVII-XVIII - de ex. cântecul pæsærilor în „Primævara“ de A.Vivaldi) sau programatismul descriptiv al romantismului `i impresionismului (^n sec. al XIX-lea, tipice fiind poemele simfonice - spre ex. „Don Quichote“ de Richard Strauss sau „Marea“ de C.Dedussy) au evoluat cætre muzica bruitistæ, „concretæ“din lucrærile futuri`tilor italieni sau ale lui P.Schaeffer, ^n prima jum[tate a sec. al XX-lea. Reac\ia la "superficialitatea" acestor direc\ii `i nevoia de adâncime spiritual[ a dus spre experien\e artistice fie din domeniul afectivului `i emotivitæ\ii (^n romantismul sec. al XIX-lea), fie din cel al ra\ionalismului, intelectualismului `i abstrac\ionismului (cum a fost cazul pentru dodecafonism, serialism `i alte "experimente" matematico-muzicale), evolu]nd uneori ^nspre informal (cazul aleatorismului) - toate acestea ^ncep]nd cu sfâr`itul sec. al XIX-lea `i dezvolt]ndu-se ^n ^ntreg sec. al XX-lea). Nu trebuie uitat nici domeniul divertismentului facil, absurd sau derizoriu al muzicilor „u`oare“, cu nenumæratele lor variante. Adoptarea în Bisericile Apusene, de-a lungul timpului, a tot mai noilor experien\e artistice a dus, pe l]ng[ apari\ia „tabloului religios“, ca alternativæ posibilæ (?) a icoanei, `i la apari\ia „concertului religios“ ca o formæ mai „cultæ“, "elevatæ", a cântærii biserice`ti. Aceste evolu\ii `i rezultatele lor, caracteristice lumii `i Bisericilor europene occidentale, (a`a cum am amintit deja) au început sæ exercite în ultimele câteva secole o influen\æ tot mai insistentæ `i asupra Ræsæritului ortodox. Acest lucru poate fi urmærit, spre exemplu, în transformærile ce au marcat cântarea bisericeascæ rusæ, începând cu sec. al XVIII (cu oarecari premize `i în secolele anterioare). Astfel, dup[ ^ncre`tinarea popoarelor slave ^n secolele IX-X sub influen\a Bizan\ului, acestea, pornind de la mo`tenirea bizantin[, `i-au dezvoltat treptat, de-a lungul secolelor ce au urmat, o cultur[

Page 28: Tipic Si Cantare Bisericeasca

28

muzical[ bisericeasc[ de limba slavon[ cu numeroase caracteristici proprii, dintre care putem aminti cel pu\in nota\ia muzical[ (neumatic[), ce a urmat o evolu\ie cu totul diferit[ de cea bizantin[. De asemenea, dac[ pentru Bisericile Ortodoxe din peninsula Balcanic[ (Greac[, Bulgar[, S]rb[, Rom]n[), aflate multe secole sub aceea`i st[p]nire otoman[, tradi\ia bizantin[ a cunoscut o remarcabil[ continuitate, Biserica Rus[ a suferit foarte de timpuriu (^ncep]nd cu sec. al XVII-lea) puternice influen\e occidentale. Aceasta a dus la adoptarea c]nt[rii corale pe mai multe voci (polifonico-armonic[), fapt ce a determinat o oarecare ^nstr[inare de r[d[cinile (r[s[ritene) originare, mai ales ^n cursul sec. al XVIII-lea, c]nd s-au f[cut sim\ite ^ndeosebi influen\e ale muzicii italiene `i germane. @n acela`i timp au existat mereu voci care au cerut `i au ^ncercat reg[sirea unui stil mai originar al c]nt[rii biserice`ti ruse, prin culegerea `i cercetarea vechilor melodii biserice`ti. @ntre deosebit de numero`ii compozitori care au ilustrat istoria complex[ a muzicii ^n Biserica Rus[ s[ enumer[m doar pe Dmitri Bortneanski (1751-1825) `i Alexander Arhanghelski (1846-1924), a c[ror reputa\ie `i influen\[ au dep[`it grani\ele propriei Biserici `i culturi. @n celelalte Biserici Ortodoxe, influen\a occidental[ (privind ^n special c]ntarea coral[ armonico-polifonic[) s-a manifestat ^n mod deosebit ^ncep]nd din secolul al XIX-lea (uneori `i de pe la sf]r`itul sec. al XVIII-lea), primele rezultate fiind apari\ia unor "Liturghii ortodoxe" compuse ^n stil (clasic) apusean, str[in de tradi\ia bizantin[. La modul mai general, ^n afar[ de nivelul mijloacelor `i al structurilor sonore (ce se refer[ la aspectul polifonico-armonic), pætrunderea inova\iilor muzicale occidentale a afectat nota\ia muzical[ (prin adoptarea portativului apusean) `i ^ntr-o anumit[ m[sur[ stilul interpretativ. Mai ales acesta din urmæ a intrat într-o dificilæ rela\ie cu „duhul liturgic“ ortodox - stilul spectacular, de concert, potrivindu-se prea pu\in cu participarea comunitaræ `i în duhul smereniei, din Biserica Ortodoxæ. Reac\iile fa\æ de aceste stæri de lucruri nu au ^nt]rziat s[ apar[ `i au fost diverse. Au existat „moderni`ti“, care au promovat o deschidere totalæ fa\æ de înnoiri - `i dovadæ stau zecile de Liturghii armonice care s-au compus - dar au existat `i „tradi\ionali`ti“, ce s-au

Page 29: Tipic Si Cantare Bisericeasca

29

pronun\at împotriva oric[ror reforme muzicale în Bisericæ. Au mai existat `i unii „modera\i", c[rora istoria pare s[ le fi dat mai mult[ dreptate, prin faptul c[ la cap[tul a c]teva decenii de evolu\ie muzical-liturgic[ s-a putut ajunge la un compromis viabil (dar nu "c[ldu\") ^ntre tradi\ia c]nt[rii r[s[ritene `i tendin\ele armonico-polifonice moderne, compromis const]nd ^n armonizarea adecvat[ a vechilor c]nt[ri biserice`ti, tradi\ionale. Aceast[ ultm[ direc\ie de dezvoltare, valabil[ p]n[ ^n prezent, a avut ca exponen\i mai importan\i (`i ^ntre mul\i al\ii): ^n Biserica Ortodox[ a Greciei pe Ioannis Sakelaridis (1853-1938), ^n Biserica Ortodox[ Bulgar[ pe Dobri Hristov (1875-1945) `i ^n Biserica Ortodox[ S]rb[ pe Stevan Mokranjac (1856-1914). @n Biserica Ortodox[ Rom]n[ poate fi amintit[ ^n acest sens o ^ntreag[ pleiad[ de muzicieni, ^ncep]nd cu D.G.Kiriak `i continu]nd cu N.Lungu `i mul\i al\ii, p]n[ azi.5 Mai trebuie remarcat c[ ^n toate aceste Biserici, de regul[ se c]nt[ coral-armonic doar c]nt[rile Sfintei Liturghii, ^n Duminici `i la S[rb[tori, `i doar ^n catedrale sau bisericile mai mari din mediul urban - ^n restul parohiilor `i la m[n[stiri (chiar `i acolo unde se mai c]nt[ armonic, ^ns[ ^n afara s[rb[torilor `i la toate celelalte slujbe ^n afara Sf.Liturghii) p[str]ndu-se `i cultiv]ndu-se ^n continuare vechea c]ntare de stran[ sau de ob`te, monodic[ (pe o voce), de tradi\ie bizantin[.

Imnografi din c[r\ile de slujb[6 1. Anatolie apare ca autor al unor c]nt[ri din Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie,

Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, din Octoih `i din Penticostar (^n Sæptæmâna II-a, a Tomii, Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor `i Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului )

2. Andrei, ^n Mineiele pe Septembrie `i Decembrie. 3. Andrei Criteanul, ^n Mineiele pe Decembrie, Februarie, Iunie `i August, ^n Triod (Sæptæmâna

brânzei, Sæptæmâna a V-a, Sæptæmâna a VI-a `i Sæptæmâna Sfintelor Patimi) `i Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor, Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului, Sæptæmâna a V-a, a Samarinencei.

5 V. capitolul urm[tor, C]ntarea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[. 6 Rezumat dup[ Petre Vintilescu, Poezia imnografic[ din c[r\ile de ritual si c]ntarea bisericeasc[, Bucure`ti, 1937, p.311-380.

Page 30: Tipic Si Cantare Bisericeasca

30

4. Andrei Ierusalimiteanul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Martie, Iunie.

5. Andrei Piru, ^n Mineiele pe Septembrie, Decembrie, Februarie, Mai, Iunie, Iulie. 6. Andrei Tiflu, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor). 7. Antonie, ^n Mineiul pe Noembrie. 8. Arsenie, ^n Mineiele pe Noiembrie, Iunie, Iulie `i ^n Evhologhiu. 9. Cassia sau Cassiana Monahia, ^n Mineiele pe Noiembrie, Decembrie, Iunie `i ^n Triod

(Sæptæmâna Sfintelor Patimi). 10. Chesarie Daponte, ^n Ceaslov. 11. Ciprian, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Iulie `i

August. 12. Clement, ^n Mineiele pe Martie `i August. 13. Cosma, ^n Mineiele pe Septembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie, Mai, Iunie,

August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor, Sæptæmâna a VII-a, a Sfintelor Patimi), ^n Penticostar (Sæptæmâna a III –a, a Mironosi\elor, Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimii).

14. Cristofor Protasieritul, ^n Triod. 15. Cumula, ^n Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor). 16. Damaschin, ^n Mineiul pe Septembrie `i ^n Octoih (glasul IV `i glasul VI). 17. Dimitrie, ^n Mineiul pe Octombrie. 18. Efrem Carias, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie, Iunie, August. 19. Emanuil Hrisaf Duca, ^n Mineiul pe Decembrie. 20. Filotei Patruarhul, ^n Mineiul pe Octombrie. 21. Filotei, ^n Mineiul pe Iulie. 22. Filotei Monahul, ^n Psaltire. 23: Fotie Patriarhul, ^n Mineiul pe Iunie. 24. Gheorghie sau Chir Gheorghie, ^n Mineiele pe Octombrie, Februarie, Martie, Iulie, August,

Noiembrie `i ^n Triod. 25. Gheorghe Nicomideanul, ^n Mineiele pe Noiembrie, Iulie `i ^n Penticostar. 26. Gheorghe Sicheliotul, ^n Mineiele pe Octombrie `i Noiembrie. 27. Gherman (`i Gherman Patriarhul), ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie,

Decembrie, Ianuarie, Februarie, Mai, Iunie, Iulie, August `i ^n Penticostar (Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului).

28. Iacob Protopsaltul, ^n Mineiul pe Octombrie. 29. Ignatie, ^n Mineiele pe Septembrie, Ianuarie, Martie. 30. Ioan (`i Chir Ioan), ^n Mineiele pe Septembrie, Iunie, August. 31. Ioan Arcla, ^n Penticostar (Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimei). 32. Ioan Arhiepiscopul, ^n Mineiul pe Iulie. 33. Ioan Damaschin, ^n Mineiele pe Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, August, ^n Triod (Sâmbæta

læsatului sec de carne `i Sæptæmâna I-a) `i ^n Penticostar (Sæptæmâna I-a, cea luminatæ, a II-a, a Tomii, a III-a, a Mironosi\elor, a VII-a, a celor 318 pærin\i de la Niceia) `i ^n Evhologhiu.

34. Ioan Eugenicul Hartofilax, ^n Ceaslov. 35. Ioan Evhaitul, ^n Mineiul pe Ianuarie `i ^n Triod (Sæptæmâna I-a). 36. Ioan Monahul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie,

Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a II-a, a Tomii, Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului,. Sæptæmâna a VI-a, a Orbului).

37. Ioan Monahul Mavropus, ^n Ceaslov.

Page 31: Tipic Si Cantare Bisericeasca

31

38. Iosif, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Octoih (la galsurile I-VIII), ^n Triod (Sæptæmâna brânzei, Sæptæmâna I-a - Sæptæmâna a VI-a, a St]lp[rilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a V a, a Samarinencii, Sæptæmâna aVI-a, a Orbului), ^n Ceaslov.

39. Leon Despotul (Împæratul), ^n Mineiele pe Septembrie, August, ^n Triod (Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimii).

40. Leontie Maestrul, ^n Mineiele pe Octombrie, Noiembrie. 41. Macarie, ^n Mineiul pe Noembrie. 42. Macarie (Sfin\itul monah, cinstitul filozof `i ritor), ^n Psaltire. 43. Malaxa, ^n Mineiele pe Noiebrie `i Decembrie. 44. Marcu Monahul, Episcopul Idruntului, ^n Triod (Sæptæmâna Sfintelor Patimi). 45. Mavroleon, ^n Mineiul pe Iulie. 46. Meietie Vlastos Ieromonahul, ^n Mineiul pe Octombrie. 47. Metodie, ^n Mineiul pe Martie. 48. Metodie Patriarhul, ^n Mineiul pe Mai. 49. Mitrofan, ^n Octoih. 50. Nichifor Callist Xantopol, ^n Penticostar (Sæptæmâna I-a, cea luminatæ). 51. Nicodim Aghioritul, ^n Ceaslov. 52. Nicodim Monahul, ^n Mineiul pe Februarie. 53. Nicolae, ^n Triod (Sæptæmâna I-a). 54. Nil Xantopol, ^n Mineiul pe Ianuarie. 55. Procopie Hartofilaxul, ^n Mineiul pe Iulie. 56. Roman Melodul, ^n Mineiul pe Decembrie. 57. Serghie, ^n Mineiul pe Septembrie. 58. Serghie Aghiopalitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Noiembrie. 59. Sicheot, ^n Mineiele pe Ianuarie, Februarie, Martie. 60. Simeon din Muntele cel Minunat, ^n Mineiul pe Octombrie. 61. Simeon Logofætul, ^n Triod (Sæptæmâna Sfintelor Patimi). 62. Simeon Metafrast, ^n Ceaslov `i Liturghier. 63. Simeon, Noul Teolog, ^n Ceaslov `i Liturghier. 64. Sofronie, Partiarhul Ierusalimului, ^n Mineiele pe Decembrie, Ianuarie. 65. Studitul, ^n Mineiele pe Noiembrie, Ianuarie, Februarie. 66. Studit, ^n Mineiul pe Aprilie, ^n Penticostar (Sæptæmâna a III-a, a Mironosi\elor). 67. Øtefan, ^n Mineiele pe Decembrie, Ianuarie. 68. Øtefan Aghiopolitul, ^n Mineiul pe Septembrie. 69. Øtefan Savaitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Martie. 70. Tarasie, ^n Mineiul pe Mai. 71. (Chir) Teodor Lascaris, ^n Psaltire. 72. Teodor Studitul, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Decembrie, ^n Triod (Sæptæmâna I-a

- Sæptæmâna VI-a, a Stâlpærilor) `i ^n Orologiu. 73. Teofan, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Februarie,

Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, ^n Octoih (glasul I, IV-VII), ^n Triod (Sæptæmâna I-a, Sæptæmâna aIV-a, Sæptæmâna a V-a, Sæptæmâna a VI-a, a Stâlpærilor), ^n Penticostar (Sæptæmâna a IV-a, a Slæbænogului, Sæptæmâna a VIII-a, a Cincizecimii) `i ^n Evhologhiu.

74. Theostrict Monahul, ^n Orologiu. 75. Vasilie, ^n Mineiul pe Octombrie. 76. Chir Vasile, ^n Mineiul pe Noiembrie. 77. Vavila Monahul, ^n Mineiul pe Noiembrie.

Page 32: Tipic Si Cantare Bisericeasca

32

78. Vizantie, ^n Mineiele pe Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie, Ianuarie, Martie, Mai, Iunie, Iulie, August.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{ Ciobanu, Gheorghe

- Muzica bizantinæ, ^n "Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie", vol.I, Bucure`ti, 1974, p.418-440.

Colectiv - Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre (muzica)

bizantin[, p.62-65. Gardner, Johann von

- Gesang der russisch-orthodoxen Kirche bis zu Mitte des 17.Jahrhunderts, Wiesbaden, 1983 - Band I, 1987 - Band II.

Hannick, Christian - Byzantinische Musik, ^n Herbert Hunger, ”Die hochsprachliche profane

Literatur der Byzantiner”, (Handbuch der Altertumswissenschaft, Abt.12 - Byzantinisches Handbuch, Teil 5), München, 1978, 8.Kap., p.183-218.

Höeg, Carsten - The Oldest Slavonic Tradition of Byzantine Music, from ”Proceedings of the

Britisch Academy”, vol.XXXIX, London, 1953, p.37-66, I-IV. Jammers, Ewald

- Musik in Byzanz, im päpstlichen Rom und im Frankenreich (Der Choral als Musik der Textaussprache), Heidelberg, 1962.

Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae - Cântarea culticæ în Biserica Coptæ Ortodoxæ, ^n "Glasul Bisericii" XXXVIII

(1979), nr.7-8, iul.-aug., p.773-781. Palikarova Verdeil, R.

- La Musique byzantine chez les Bulgares et les Russes (du IXe au XIVe siècle), ^n "Monumenta Musicae Byzantinae" Subsidia, vol.III, Copenhagen, 1953.

Petrescu, I(oan) D(umitru). - Etudes de paléographie musicale byzantine, Les Idiomèles et le canon de

l'Office de Noêl, Paris, 1932. - Les principes du chant d'eglise byzantin, extrait du ”Bulletin de l'Institut

archéologique bulgar”, tome IX, Sofia , 1935. - Etudes de paléographie musicale byzantine, Bucarest, 1967.

Quasten, Johannes - Musik und Gesang in den Kulten der heidnischen Antike und christlichen

Frühzeit, în ”Liturgiegeschlichtliche Quellen und Forschungen”, Heft 25, Münster, 1930.

Strunk, Oliver - Byzantine Music in the Light of Recent Research and Publication, ^n "Essays on

Music in the Byzantine World", New York, 1977, p.241-254. Tiby, Ottavio

- La Musica Bizantina, Teoria e storia, Milano, 1938. Totzke, Irenäus

Page 33: Tipic Si Cantare Bisericeasca

33

- Dir singen wir (Beitrage zur Musik der Ostkirche), St.Ottilien, 1992. - Die Russische Kirchenmusik als Spiegelbild Europäischer Wechselbeziehungen,

^n ”Musica sacra”, 114.Jahrgang (1994), Heft 6, Nov.-Dez., p.463-476. - Das antik-byzantinische und das modern-europäische Erbe in der orthodoxen

Kirchenmusik, ^n ”Una Sancta”, 1995, nr.3, p.229-245. Trube\koi, N.

- Cântarea bisericeascæ ortodoxæ rusæ, "Ortodoxia" XII (1960), nr.3, p.448-457 (dupæ ”Revista Patriarhiei din Moscova”, 1959, nr.10-12).

Velea, Pr.Marin - Originea `i evolu\ia semiografiei cântærii biserice`ti, "Sudii Teologice" seria II,

XVII (1965), nr.9-10, p.593-620. Vintilescu, Pr.Prof.Petre

- Despre poezia imnograficæ din cær\ile de ritual `i cæntarea bisericeascæ, Bucure`ti, 1937.

Wellesz, Egon - A History of Byzantine Music and Hymnography, ed.II, Oxford, 1961.

Werner, Eric - The Origin of the Eight Modes of Music (Octoechos) – A Study in Musical

Symbolism, ”Hebrew Union College Annual”, XXI, Cincinnati, 1948, p.211-255.

- The Sacred Bridge - The Interdependence of Liturgy and Music in Synagogue and Church during the First Millennium, vol.I, London, New York, 1959; vol.II, New York, 1984.

Wiesner, Kurt - Kleine biblische Geschichte der Musik, Leipzig, 1960.

Wulstan, Davi - The origin of the modes, ^n "Studies in Eastern Chant", vol.II, Oxford, 1971, p.5-

20.

Page 34: Tipic Si Cantare Bisericeasca

34

C}NTAREA @N BISERICA ORTODOX{ ROM}N{ @nceputurile c]nt[rii cre`tine pe teritoriul Rom]niei Deoarece cre`tinismul `i-a dezvoltat de la ^nceput un cult av]nd `i o inevitabil[ component[ muzical[, `i ^n cazul poporului rom]n se poate vorbi despre o c]ntare cre`tin[ odat[ cu p[trunderea cre`tinismului pe teritoriul vechii Dacii `i ^nceperea practic[rii unui cult cre`tin, fie `i numai ^n forme incipiente. @nceputurile cre`tinismului pe teritoriul actual al Rom]niei par s[ urce p]n[ ^n vremurile apostolice, Tradi\ia Bisericii vorbind despre propov[duirea Sf]ntului Apostol Andrei ^n \inuturile Dobrogei. De asemenea, cucerirea Daciei de c[tre romani la ^nceputul sec.al II-lea a favorizat cu siguran\[ `i r[sp]ndirea ^nv[\[turii cre`tine prin solda\ii, colonii `i negustorii veni\i din ^ntregul Imperiu Roman, unde cre`tinismul era ^n plin[ ascensiune. Cel mai puternic argument a vechimii cre`tinismului la rom]ni `i a originii sale romane (latine) o constituie, ^n primul r]nd, p[strarea ^n limba rom]n[ a cuvintelor de origine latin[ pentru no\iunile de baz[ ale credin\ei cre`tine: Dumnezeu (dominus-deus), cre`tin (christianus), cruce (crux), credin\[ (credentia), rug[ciune (rogatio), s[rb[toare (dies serbatoria), biseric[ (basilica), altar (altarium) etc. @ncep]nd din secolul al IV-lea, deci dup[ retragerea roman[ de pe teritoriul Daciei, `i merg]nd p]n[ prin sec.al IX-lea, exist[ `i numeroase m[rturii arheologice (obiecte `i loca`uri de cult, cimitire cimitire cre`tine), ca `i atest[ri de martiri `i misionari, ce constituie tot at]tea dovezi ale continuit[\ii cre`tinismului ^n \inuturile locuite de str[mo`ii no`tri - fiind bine cunoscut `i faptul c[ p]n[ ^n sec.al VII-lea \inuturile daco-romane au \inut de episcopatele de pe malul drept al Dun[rii, din Illiricum `i Scythia Minor. Iar cercet[torii consider[ c[ `i Sf]ntul Niceta de Remesiana (autorul imnului Te Deum Laudamus) a desf[`urat o bogat[ activitate ^ntre daco-romani. Astfel, dac[ "muzica n-a lipsit niciodat[ din practicarea unui cult, fie el c]t de simplu,

Page 35: Tipic Si Cantare Bisericeasca

35

trebuie s[ admitem c[ muzica n-a lipsit nici din cultul cre`tin practicat de popula\ia str[rom]n[."7 Limba folosit[ ^n cult `i ^n c]ntarea asociat[ acestuia de-a lungul secolelor de ^nceput pare s[ fi fost ^n primul r]nd latina - de remarcat faptul c[ termenul "c]ntare-c]ntec" (folosit ast[zi pentru muzica vocal[, laic[ sau bisericeasc[) este `i el de origine latin[ (canticum). Dar este posibil s[ se fi folosit `i o limb[ rom]n[ str[veche sau chiar `i limba greac[, pe m[sur[ ce partea de r[s[rit al Imperiului Roman, mai apoi devenit Bizantin (unde limba greac[ era preponderent[) a dob]ndit o tot mai mare influen\[ ^n aceast[ zon[. Leg[turile cu lumea Bizan\ului s-au dezvoltat `i prin popoarele slave venite ^n nordul Dun[rii de prin sec.al VI-lea `i ^ncre`tinate sub influen\[ bizantin[. Adoptarea limbii slavone ca limb[ de cult dup[ ^ncre`tinarea bulgarilor sub \arul Simeon, ^n sec.al IX-lea, `i faptul c[ ace`tia ^`i ^ntindeau st[p]nirea `i asupra \inuturilor rom]ne`ti a f[cut ca `i ^n aceast[ zon[ s[ se r[sp]ndeasc[ limba slavon[ ca limb[ de cult (`i de c]ntare), situa\ie care a durat p]n[ ^n secolul al XVII-lea. Din aceast[ perioad[ au p[truns ^n limba rom]n[ o serie de termeni slavoni ce se refer[ la administra\ia bisericeasc[ `i la cult, ce s-au p[strat ^n limb[ p]n[ ast[zi - `i dintre care unii privesc `i c]ntarea bisericeasc[ (str]ns legat[ de cult). A`a sunt: vl[dic[, stare\, sobor, vecernie, utrenie, pavecerni\[, poluno`ni\[, stihoavn[, sedeln[, peasn[, pripele, priceastn[, glas etc. Faza de formare a primelor forma\iuni feudale rom]ne`ti (sec.IX-XIV) a determinat desigur `i dezvoltarea vie\ii biserice`ti, iar odat[ cu atestarea unor m[n[stiri, de ex. la Basarabi ^n Dobrogea (sec.al IX-lea) sau la Morissena-Cenad, ^n Banat (sec. al XI-lea), se poate presupune `i o dezvoltare a vie\ii liturgice, implicit `i a c]nt[rii, ^n paralel cu cre`terea predominan\ei limbii slavone, dup[ cum ne dovedesc manuscrisele descoperite. Exist[ de asemenea indicii c[ `i limba greac[ a continuat s[ fie folosit[, dup[ cum probabil s-a continuat s[ se c]nte chiar `i rom]ne`te, cel pu\in prin secolele IX-XI.

7 Gheorghe Ciobanu, Muzica bisericeascæ la români, ^n "Biserica Ortodox[ Rom]n[" XC (1972), nr.1-2, p.163.

Page 36: Tipic Si Cantare Bisericeasca

36

C]nt[rile ^n limba slavon[ `i greac[ par s[ se fi impus mai ales p]n[ spre sf]r`itul sec.al XIV-lea `i ^nceputul sec.al XVI. @nfiin\area ^n cursul sec.al XIV-lea a statelor feudale rom]ne`ti `i a mitropoliilor din |ara Rom]nesc[ `i Moldova a constituit un impuls hot[r]tor pentru evolu\ia bisericeasc[ `i cultural[ ulterioar[. Leg[turile cu m]n[stirile de la Muntele Athos se amplific[ (cu o probabil[ circula\ie `i a manuscriselor cu c]nt[ri), o `coal[ domneasc[ pare s[ fi existat la ^nceputul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), iar din timpul domniei lui Mircea cel B[tr]n (1386-1418) dateaz[ Pripelele lui Filotei Monahul, de la M[n[stirea Cozia, fost logof[t al domnitorului. Aceste c]nt[ri, care se c]nta `i ast[zi dup[ Polieleu (la Utrenia s[rb[torilor), s-au r[sp]ndit la toate popoarele ortodoxe de limb[ slav[. @n sec.al XV-lea apare un centru important de cultivare a muzicii biserice`ti la M[n[stirea Putna (cunoscut[ actualmente `i sub denumirea generic[ de "~coala muzical[ de la Putna"). Manuscrisele p[strate ^n num[r destul de mare (^n greac[ `i slavon[) atest[ existen\a mai multor creatori autohtoni, ale c[ror nume sunt `i ele consemnate: Evstatie protopsaltul, Agalian Antim monahul, Antonie protopsaltul, Dometian Vlahu, Foca, Gheorghe, Gherasim, Loghin, ~tefan, Theodul monahul etc. Bucur]ndu-se de o bun[ reputa\ie chiar `i dincolo de grani\ele Moldovei, acest[ `coal[ a d[inuit p]n[ spre sf]r`itul sec.al XVI-lea ~i ^n Transilvania (Ardeal, Banat) a existat o continuitate ^n dezvoltarea vie\ii religioase ortodoxe (^n particular a c]nt[rii biserice`ti), ^n pofida st[p]nirilor str[ine (ocupa\ia maghiar[ se definitivase prin sec.XI-XII). Mai mul\i ierarhi (episcopi, mitropoli\i) sunt cunoscu\i ^nc[ din sec.al XV-lea (la Vad, Feleac) `i tot de la sf]r`itul acestui secol dateaz[ `i ~coala de pe l]ng[ Biserica Sf.Nicolae din Scheii Bra`ovului, care va constitui secole de-a r]ndul un important centru de cultur[ rom]neasc[, mai mul\i psal\i bra`oveni fiind cunoscu\i p]n[ ^n sec. XVIII-XIX. Traducerea c[r\ilor de cult ^n limba rom]n[, ^ncep]nd cu sec.al XVI-lea ^nseamn[ totodat[ `i ^nlocuirea treptat[ ^n cult a limbii slavone (`i

Page 37: Tipic Si Cantare Bisericeasca

37

a celei grece`ti). Aceasta a f[cut ca `i c]ntarea ^n limba rom]n[ s[ fie tot mai r[sp]ndit[, o prim[ atestare dat]nd de la 1653 - c]nd la T]rgovi`te s-a c]ntat Canonul de la slujba @nvierii at]t grece`te, c]t `i rom]ne`te. Procesul complex de traducere `i adaptare a c]nt[rilor ^n limba rom]n[, proces pe care mai t]rziu Anton Pann ^l va numi "rom]nirea" c]nt[rilor, va continua p]n[ la definitivarea sa ^n sec.al XIX-lea. Spre sf]r`itul sec.al XVII `i ^nceputul sec.al XIX-lea, ^n timpul epocii de mare ^nflorire cultural[ de sub domnia lui Constantin Br]ncoveanu, Bucure`tiul devine la r]ndul s[u locul apari\iei unei adev[rate `coli de psaltichie, av]ndu-l ca important exponent pe Filotei sin Ag[i Jipei, autorul Psaltichiei rom]ne`ti (1713), cel dint]i manuscris muzical (psaltic) ^n limba rom]n[, cuprinz]nd c]nt[rile pentru majoritatea slujbelor biserice`ti (inclusiv crea\ii proprii). Al\i protopsal\i ^nsemna\i ai epocii sunt Iova`cu Vlahul (sec.al XVII-lea), Øærban Protopsaltul (cca.1675-1765), Ioan sin Radului Duma Bra`oveanu (cca.1775), Naum Râmniceanu (1764-1838), la care se poate ad[uga activitatea desf[`urat[ ^n m[n[stirile moldovene, Neam\, Secu, Agapia, V[ratec, put]nd fi men\ionat Iosif Monahul, apoi, merg]nd p]n[ spre mijlocul se.al XIX-lea, Visarion Monahul. Domniile fanariote din Moldova (^ncep]nd cu 1711) `i din |ara Rom]neasc[ (^ncep]nd cu 1716), care au durat p]n[ la 1821, au prilejuit prezen\a (mai scurt[ sau mai ^ndelungat[ a) unor protopsal\i constantinopolitani renumi\i, care au contribuit la formarea gustului pentru muzica greceasc[. Pot fi aminti\i: Agapie Paliermul, Dionisie Fotino, Grigorie Lampadarul (unul dintre cei trei reformatori de la ^nceputul sec.al XIX-lea), Petru Vizantie, Petru Efesiu etc. C]ntarea bisericeasc[ rom]neasc[ ^n sec. al XIX-lea, de`i se men\ine pe linia tradi\iei bizantine, la acesta contribuind `i influen\a greceasc[ amintit[ (sub domniile fanariote), va suferi totodat[ `i numeroase influen\e noi, care vor determina diferite op\iuni, culturale `i biserice`ti. @ntre evenimentele importante ale acestui secol, care au influen\at ^n mod deosebit `i dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti, ar fi de amintit ^nfiin\area unor `coli teologice (seminarii: la Sibiu ^n 1811, Bucure`ti, Buz[u `i Arge` ^n 1836 etc.) `i recunoa`terea autocefaliei

Page 38: Tipic Si Cantare Bisericeasca

38

Bisericii ortodoxe Rom]ne (1885), iar pe plan politic Unirea Principatelor la 1859. La ^nceputul secolului, ultimul dintre protopsal\ii greci men\iona\i, Petru Efesiu, deschide la Bucure`ti ^n anul 1816 o `coal[ la care pred[ "noua sistem[". Tot la Bucure`ti el tip[re`te primele c[r\i cu nota\ie psaltic[ (^n limba greac[), ^n anul 1820 (Neon Anastasimatarion `i un Doxastarion). Elevi ai lui Petru Efesiu au fost doi dintre cei mai importan\i protpsal\i ai secolului al XIX-lea, Macarie Ieromonahul (1770-1836) `i Anton Pann (1796-1854). Macarie Ieromonahul public[ la Viena ^n anul 1823 primele c[r\i de c]nt[ri ^n limba rom]n[ (Theoreticonu, Anastasimatariu, Irmologhionu), dintre care mai ales Anastasimatariul a cunoscut o deosebit[ r[sp]ndire (fiind `i retip[rit). La r]ndul s[u, Anton Pann, ^nzestrat cu un deosebit talent artistic, `i-a adus o important[ contribu\ie la "rom]nirea" c]nt[rilor ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[. El a desf[`urat `i o deosebit de bogat[ activitate tipografic[, public]nd doar ^n domeniul c[nt[rii biserice`ti nu mai pu\in de 14 c[r\i (dintre care dou[ cu caracter teoretic). Alte personalit[\i importante ale sec.al XIX-lea pentru muzica bisericeasc[ rom]neasc[ sunt Dimitrie Suceveanu (1816-1898, protopsalt al Mitropoliei Moldovei, al c[rui Idiomelar s-a bucurat ^ndeosebi de succes) `i Øtefanache Popescu (1824-1911), iar spre sf]r`itul secolului Ioan Popescu-Pasærea (1871-1943), a c[rui activitate va exercita o deosebit[ influen\[ asupra evolu\iilor c]nt[rii biserice`ti mai ales ^n prima jum[tate a sec. al XX-lea. Mai pot fi aminti\i: Ghelasie Basarabeanul, Nicolae Brætescu, Ioan Zmeu, Nicolae Severeanu etc. în Muntenia `i Oltenia, Iosif Naniescu, Nectarie Frimu, Teodor Stupcanu, Silvestru Morariu în Moldova `i Bucovina sau George Ucenescu `i Dimitrie Cun\an în Ardeal (1837-1910). Acesta din urm[ public[ la Sibiu ^n anul 1890 culegerea sa de Cântæri bisericesci, care s-a impus pentru c]ntarea ardeleneasc[ (unde sunt de remarcat `i influen\ele folclorice). Caracteristic pentru sec.al XIX-lea este `i faptul c[ sub influen\a tendin\elor culturale europene (occidentale), pe teritoriul |ærilor Române î`i fac loc o serie de „modernisme“ muzicale, unele dintre ele de factur[ secularizant[, ce vor determina, p]n[ ^n prezent,

Page 39: Tipic Si Cantare Bisericeasca

39

un nou tip de rela\ie ^ntre muzica laic[ (mai "cult[" sau mai "u`oar[") `i cea bisericeasc[. În general, de-a lungul istoriei muzicii române`ti, pânæ spre sfâr`itul sec. al XVIII-lea, s-a putut u`or observa pozi\ia dominantæ a cântærii biserice`ti ortodoxe, psaltice (monodicæ, de origine bizantinæ), ca singura muzicæ „cultæ“. Aceastæ pozi\ie se justificæ nu numai cantitativ, geografic `i istoric, dar `i calitativ, prin centrele sale de dezvoltare amintite (cum au fost Putna, Bra`ov, Bucure`ti, Craiova), numeroase manuscrise8 `i chiar prin elaboræri teoretice, ilustrate de întreaga tradi\ie „muzicologicæ“ a propediilor de psaltichie, ce au pregætit lucrærile sistematice de mai târziu ale Ieromonahului Macarie `i Anton Pann. Dar trebuie fæcute totu`i `i unele nuan\æri: de`i a existat în mod continuu o unitate a evolu\iei biserice`ti `i culturale a românilor din toate provinciile istorice, s-au manifestat `i unele deosebiri, datorate condi\iilor diferite. Astfel, Banatul `i Ardealul au suferit o influen\æ apuseanæ mai timpurie, în timp ce Moldova `i |ara Româneascæ (mult mai deschise influen\elor orientale) au suferit o astfel de influen\æ (apusean[) abia mai târziu - iar uneori la modul indirect, de exemplu prin intermediul muzicii corale armonice ruse`ti . În general, ^nc[ ^n secolul al XVIII-lea, în toate |ærile Române ap[ruser[ germenii evolu\iilor culturale laice ulterioare: trupe de operæ, profesori, instrumenti`ti, `coli de tradi\ie occidentalæ etc., totul venind „peste“ tradi\ia muzicalæ bisericeasc[ `i folcloricæ local[. De fapt, deja în sec. al XVII-lea, rom]nul Ioan Cæianul era un muzician de stil mai nou (dar, el fiind cælugær romano-catolic, ne intereseazæ mai pu\in în privin\a muzicii biserice`ti ortodoxe), iar la începutul sec.al XVIII-lea Dimitrie Cantemir prezintæ `i el toate caracteristicile muzicianului modern, atât ca `i compozitor, cât `i ca teoretician; din pæcate `i preocupærile lui vis-a-vis de muzica bisericeascæ tradi\ionalæ sunt nesemnificative.9

8 Se poate consulta ^n acest sens lucrarea Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Izvoare ale cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ - manuscrise muzicale vechi bizantine din România (grece`ti, române`ti `i româno-grece`ti) pânæ la începutul secolului al XIX-lea, tezæ de doctorat, în „Biserica Ortodoxæ Românæ“, XCII (1974), nr.1-2, p.131-280. 9 Pentru întreaga perioadæ, pânæ la sfâr`itul sec. al XVIII-lea, v. Petre Brâncu`i, Istoria muzicii române`ti (compendiu), Bucure`ti, 1969, p.37-87.

Page 40: Tipic Si Cantare Bisericeasca

40

@n aceste condi\ii, dup[ cum am v[zut mai ^nainte, la începutul sec.al XIX-lea cea mai bine reprezentatæ categorie de muzicieni biserice`ti o formau încæ tot profesioni`tii psaltichiei, ai liniei biserice`ti tradi\ionale în cântare, cu toate atuurile proaspetei reforme hrisantice. Øi începând cu Macarie Ieromonahul `i Anton Pann, de-a lungul întregului secol, s-a desf[`urat ^ntreaga pleiad[ a protopsal\ilor deja men\iona\i. Dar, tot ^n cursul sec. al XIX-lea, ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[ a p[truns un element de noutate (muzical[) destul de important, `i anume este vorba despre c]ntarea coral[ armonico-polifonic[. Acest stil de c]ntare, de influen\[ apusean[, p[trunsese ^nc[ din secolele anterioare ^n Biserica Ortodox[ Rus[, cu care `i Biserica noastr[ avea, inevitabil, rela\ii. @n Biserica Ortodox[ Rom]n[ un impuls puternic în aceastæ direc\ie a fost dat la mijlocul sec.al XIX-lea prin ac\iunea politicæ a lui Alexndru Ioan Cuza, de a îndepærta din Bisericæ influen\ele grece`ti - pe plan muzical acestea fiind reprezentate de muzica psalticæ. Foarte curând, însæ, s-a putut vedea cæ muzica nouæ, coralæ, care pætrundea în Bisericæ, avea un caracter laic, de împrumut, stræin `i nepotrivit Ortodoxiei - ^n acest sens putându-se distinge chiar trei curente mai importante: cel germano-italian, cel rusesc sau italo-rusesc `i cel tradi\ionalist. Mai mul\i compozitori rom]ni s-au afirmat ^n acest gen, al muzicii biserice`ti armonico-polifonice. Ioan Cartu (1820-1875), cu studii la Ia`i `i, probabil, la Paris, a fost cel însærcinat de cætre Alexandru Ioan Cuza cu înlæturarea muzicii psaltice din Biserica Românæ `i înlocuirea ei cu muzica vocalæ sistematicæ (occidentalæ). Influen\ate de stilul italo-rusesc `i de o manieræ simplæ (uneori chiar simplistæ), dintre lucr[rile lui nu s-au impus decât câteva piese (spre ex. un „ Heruvic“ `i „Ca pe Împæratul“ etc.). Alexandru Flechtenmacher (1823-1898) `i Eduard Wachmann (1836-1908) - de forma\ie muzicalæ vienezæ `i parizianæ - au compus piese liturgice ^ntr-un stil eclectic, departe de specificul muzicii noastre biserice`ti, care au dispærut, treptat, din repertoriul bisericesc. George M.Stephanescu (1843-1925) - cu studii în \aræ `i la Paris - profesor, compozitor, dirijor la Teatrul Na\ional din Bucure`ti

Page 41: Tipic Si Cantare Bisericeasca

41

`i numærându-se printre fondatorii Operei Române, a compus c]teva Liturghii pentru cor mixt `i cor bærbætesc. @ntre piesele ræmase se num[r[ un „Pe Tine Te læudæm“. Ace`ti compozitori, care `i-au adus o contribu\ie importantæ la dezvoltarea muzicii laice române`ti în forme „culte“, au avut, din pæcate, o influen\æ mai pu\in viabilæ asupra muzicii biserice`ti, aceasta `i din cauza aplecærii accentuate `i eclectice spre noutæ\ile componistice apusene `i neglijærii Tradi\iei biserice`ti. Al\i compozitori s-au \inut mai aproape de tradi\ia psalticæ (în compozi\ii `i armonizæri), prin activitatea lor de protopsal\i, profesori de seminar, dirijori de coruri biserice`ti etc. Astfel, activând, ca `i cei mai înainte aminti\i, în Muntenia `i Oltenia, Teodor Georgescu (1824-1880) a pæstrat linia cântærii de stranæ, de`i cuno`tea `i nota\ia liniaræ `i armonia. George Ionescu (1842-1922), observând lupta dintre muzica nouæ `i cea veche, atrægea aten\ia asupra pericolului pierderii individualitæ\ii muzicale române`ti `i propunea un compromis (ce se va dovedi ulterior fecund) între cele douæ stiluri. Alexandru Podoleanu (1846-1907), cu un cunoscut „Hristos a înviat“, va men\ine `i el treaz interesul pentru cântarea tradi\ionalæ, îndreptându-se într-o direc\ie componisticæ de sintezæ (^ntre c]ntarea tradi\ional[ `i tendin\ele armonico-polifonice), în care se vor ob\ine cele mai valoroase rezultate. În Moldova `i Bucovina celei de a doua jumætæ\i a secolului al XIX-lea, evolu\iile sunt asemænætoare, remarcându-se în plus `i o importantæ influen\æ ruseascæ. Carol Miculi (1821-1897), cu studii la Paris `i Viena, compune o Liturghie ortodoxæ, sobræ `i mæiestritæ componistic, iar Isidor Vorobchievici (1836-1903), cu studii la Viena, este autorul a douæ Litughii, în care mânuie`te bine legile armoniei `i polifoniei, fiind totu`i departe de stilul tradi\ional. Ciprian Porumbescu (1953-1883, studii la Viena) are destul de numeroase compozi\ii biserice`ti, de o inspira\ie incontestabilæ. Cântærile Sfintei Litughii pentru douæ `i trei voci egale, pentru voci bærbæte`ti `i voci mixte, ca `i celelalte lucræri biserice`ti (axioane, heruvice, catavasii etc.), de`i con\in pu\ine elemente ale cântærii de stranæ, prezintæ for\æ de comunicare `i accesibilitate, cantabilitate `i o

Page 42: Tipic Si Cantare Bisericeasca

42

pronun\atæ influen\æ romanticæ. Lucræri mai ræspândite sunt: Prohodul Domnului, Tatæl nostru etc. Gavriil Musicescu (1843-1903, studii la Petersburg) reprezintæ tipul de compozitor care s-a men\inut pe linia de echilibru între orientærile muzicii culte laice `i cerin\ele tradi\iei cântærii biserice`ti. Dupæ ce în prima parte a activitæ\ii sale s-a dedicat transcrierii pe nota\ia liniaræ a tuturor cântærilor psaltice, într-o a doua perioadæ preocupærile sale s-au îndreptat cætre cântarea coralæ, unde va fi puternic influen\at de compozitorii ru`i (D.Bortneanski, G.Lamakin). A compus, între altele, cinci "concerte biserice`ti" masive (Concert la Na`terea Domnului, la Învierea Domnului etc.). În ansamblu, crea\ia sa, monumentalæ `i seninæ, reprezintæ una dintre cele mai importante contribu\ii la repertoriul coral bisericesc. Eusebie Mandicevski (1857-1929) `i-a desfæ`urat toatæ activitatea la Viena `i cele 12 (!) Liturghii ale sale, de`i me`te`ugite componistic, sunt stræine de spiritul muzicii biserice`ti ortodoxe, fiind marcate de influen\e ale neoromantismului german. De la fratele sæu, Gheorghe Mandicevski (1870-1907), care a compus mai pu\in, a ræmas în repertoriu Oratoriul pentru Vinerea Mare („Øi era la ora a `asea“). De asemenea, Titus Cerne (1859-1910) este probabil primul „muzician“ român (de forma\ie apusean[) preocupat de aspectele teoretice ale melodiilor biserice`ti bizantine. În Transilvania `i Banat, Dimitrie Cun\an (1837-1910) a compus `i a armonizat `i cântæri corale - de remarcat Cântærile funebrale. Gheorghe Dima (1847-1925, studii la Baden, Graz `i Lipsca), cu o bogatæ crea\ie, dupæ ce a suferit la început influen\e neoromantice germane, a încercat sæ valorifice specificul cântærii române`ti de stranæ din Ardeal, cu mijloacele clasicismului muzical. Iacob Mure`ianu (1857-1917) este supus influen\elor muzicii germane în cele zece Liturghii compuse, iar lucrærile lui Nicolae Popovici (1857-1897), influen\ate de `coala vienezæ, au ræmas în manuscris. Observæm cum compozitorii men\iona\i pânæ acum se încadreazæ, mai mult sau mai pu\in precis, în (vreunul dintre) cele trei curente muzicale amintite mai înainte.

Page 43: Tipic Si Cantare Bisericeasca

43

C]ntarea bisericeasc[ rom]neasc[ ^n sec.al XX-lea va duce mai departe tendin\ele manifestate anterior, aducând în plus o sintezæ originalæ între „psaltichia“ tradi\ionalæ `i procedeele modale armonico-polifonice moderne `i caracteriz]ndu-se astfel prin continuitate, adaptare `i sintezæ. C]teva evenimente au marcat `i dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti, ^ntre acestea fiind Marea Unire de la 1918 `i ^nfiin\area Patriarhiei Rom]ne ^n 1925. Perioada comunist[ (1945-1989), c]nd via\a bisericeasc[ a fost nevoit[ s[ se desf[`oare doar ^ntre zidurile bisericilor `i ale m[n[stirilor, nu a r[mas de asemenea f[r[ urm[ri. „Psaltichia“, ce constituie direc\ia tradi\ionalæ principalæ în cântarea bisericeascæ ortodoxæ româneascæ, `i-a continuat `i în acest secol evolu\ia `i dezvoltarea, în pofida pærerilor unora privind probabila ei dispari\ie treptatæ, pentru a fi înlocuitæ de cântarea coralæ armonicæ10. Færæ a fi „compozitori“ în sensul modern, ci mai curând tot „(proto)psal\i, preocupa\i mai mult de stilizarea (...) vast(ului) tezaur (mo`tenit), de adaptarea melodiilor biserice`ti la gustul `i cerin\ele vremii, færæ sæ se exagereze însæ“11, slujitorii psaltichiei au fost numero`i, dintre ei ridicându-se `i personalitæ\i remarcabile. Ion Popescu-Pasærea (1871-1943) poate fi considerat directorul spiritual al cântærii biserice`ti din prima jumætate a secolului al XX-lea. Figuræ complexæ de animator, profesor, editor `i compozitor, activitatea sa este strâns legatæ de destinul cântærii biserice`ti tradi\ionale, psaltice, cæreia s-a stræduit pe toate cæile sæ-i dea un suflu nou. @n Muntenia `i Oltenia al\i (proto)psal\i importan\i au fost: Athanasie Iordænescu, episcopii Gherasim Safirin, Nifon Nicolaescu-Ploe`teanu, Evghenie Humulescu-Pite`teanu („Iubi-te-voi Doamne“), Gherontie Nicolau. De asemenea, Gheorghe Diaconu are compozi\ii `i armonizæri, Ion Mardale a armonizat la trei voci Fericirile pe glasul 8, Chiril Popescu a fost `i compozitor de muzicæ psalticæ, iar Grigore

10 Prof.Mihail Gr.Poslu`nicu, Istoria musicei la români, Bucure`ti, 1928, p.362 `.u., apud.rev.“Arhiva“, 1901, nr.8, p.305. 11 Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX (partea I), în „Biserica Ortodoxæ Românæ“, CIII (1985), nr.7-8, p.615.

Page 44: Tipic Si Cantare Bisericeasca

44

Costea a activat în direc\ia uniformizærii cântærii biserice`ti. Alte nume importante sunt: Anton V. Uncu, Damian S. Rânzescu, Dimitrie E. Cutava, Marin Predescu, ^ntre mul\i al\ii. În Moldova `i Bucovina activeazæ ^n aceast[ perioad[ Filotei Moro`anu-Hanganu `i Victor Ojog, iar în Transilvania, Traian Vulpescu. @n Banat, Atanasie Lipovan (1874-1947) `i Trifon Lugojan (1874-1948) public[ c]nt[ri biserice`ti specifice zonei, ^n care se pot sesiza unele influen\e s[rbe`ti. Majoritatea cântære\ilor biserice`ti enumera\i în acest secol au depæ`it condi\ia predecesorilor lor, noile condi\ii cultural-muzicale punându-`i amprenta `i asupra lor. Nu numai cei din pær\ile mai apusene ale \ærii (ca, spre exemplu, T.Lugojan sau A.Lipovan) "r[spund" spiritului armonic `i polifonic, amonizând cântæri monodice tradi\ionale sau chiar compunând cântæri armonice, ci chiar un apærætor acerb al liniei tradi\ionale ca Ion Popescu-Pasærea recunoa`te necesitatea unui oarecare compromis cu spiritul înnoirilor muzicale ale veacului. Dar mai ales o serie de compozitori români activ]nd ^n domeniul muzicii culte (laice) sunt cei care vor încerca o apropiere de muzica bisericeasc[ venind din direc\ia muzicii culte moderne europene. Într-o oarecare continuare a situa\iei din secolul trecut, cei mai mul\i dintre ace`tia `i-au fæcut studiile în Apusul Europei `i putem deslu`i (desigur aproximativ) douæ categorii de muzicieni (compozitori), în raport cu muzica bisericeascæ: compozitori laici preocupa\i la modul secundar de muzica bisericeascæ, `i muzicieni care au activat predilect în cadrul Bisericii, dar `i-au adecvat stilul componistic `i tendin\elor mai moderne. Între exponen\ii notorii ai primei categorii se numæræ: Dimitrie Georgesu-Kiriac (1866-1928, cu studii la Conservatorul din Paris `i la Schola Cantorum), care a scris o „Liturghie psalticæ“, Gavriil Galinescu (1883-1960, cu studii la Conservatorul `i Collegium Musicum de pe lângæ Universitatea din Leipzig), ce a compus câteva Liturghii `i colinde, Dimitrie Cuclin (1885-1978), cu mai multe Litughii `i piese corale biserice`ti de sine stætætoare, destul de complexe `i dificil de executat, Ioan D.Chirescu (1889-1980), cu „Cântærile Sfintei Liturghii dupæ melodii tradi\ionale psaltice (...)“ -

Page 45: Tipic Si Cantare Bisericeasca

45

stilul coral al acestuia din urm[ fiind „rezultat al unei originale sinteze între modalismul lui Kiriac `i paralelismul major-minor specific lui Cucu `i Vidu (...) atras în mai mare mæsuræ de polifonia barocæ (...) cu o simplicitate `i eficien\æ a scriiturii corale, datoritæ cærora a dobândit încæ de la începuturile carierei sale componistice o binemeritatæ popularitate“12. Al\i compozitori ai categoriei amintite sunt: Gheorghe Danga (1905-1959), cu c]teva prelucræri corale biserice`ti, Paul Constantinescu (1909-1963), cu o Liturghie în stil psaltic pentru cor mixt `i, mai ales, cu cele douæ mari Oratorii cu orchestræ - Patimile `i Învierea Domnului, Na`terea Domnului - lucræri cu totul deosebite în orizontul ortodox, Gheorghe Dumitrescu (n.1914), cu o Liturghie modalæ“ pentru cor mixt, Achim Stoia (1910-1973), cu o Liturghie etc. În Transilvania `i Banat activeazæ: Antoniu Sequens (1865-1938, studii la Praga), cu o Liturghie `i cântæri funebrale, Nicodim Ganea (1878-1949, studii la Budapesta), cu o Liturghie pentru cor mixt `i alte cântæri liturgice, Augustin Bena (1880-1962), cu douæ Liturghii, reu`ind lucræri interesante, Sabin Drægoi (1894-1968, studii la Praga), cu câteva Liturghii `i chinonice, Zeno Vancea (n.1900), cu douæ Liturghii pentru cor mixt, Sigismund Todu\æ (n.1908, studii la Academia Santa Cecilia din Roma), cu o Liturghie pentru patru voci egale `i o suitæ de colinde etc. Uneori, dificultatea scriiturii muzicale a fæcut ca o parte dintre compozi\iile compozitorilor men\iona\i (cu unele excep\ii: D.G.Kiriac, I.D.Chirescu...) sæ fie relativ pu\in abordate de corurile biserice`ti. A doua categorie de compozitori, a celor care au pornit în activitatea lor din Bisericæ, este poate cea cu roadele cele mai benefice pentru muzica bisericeascæ, deoarece exponen\ii ei s-au f[cut, ^n modul cel mai potrivit, ecoul necesitæ\ilor atât „interne“ ale Bisericii, cât `i al celor „externe“, de misiune `i de adecvare la realitæ\ile timpului, ale lumii. Între ace`ti compozitori (putem spune) "biserice`ti“, Ion Popescu-Pasærea - pe care l-am men\ionat `i între protopsal\i - cu o

12 Idem, Muzica bisericeascæ la români în sec.XX (partea II), în „Biserica Ortodoxæ Românæ“,CIV (1986), nr.3-4, p.124, apud Doru Popovici, Muzica coralæ româneascæ, Bucure`ti, 1966, p.146.

Page 46: Tipic Si Cantare Bisericeasca

46

largæ deschidere spre toate domeniile ce priveau, fie `i indirect, cântarea bisericeascæ, a fost constant preocupat (ca animator) de armonizærile simple la douæ `i trei voci, pentru forma\iile corale mai modeste (rurale, `colare); stau mærturie în acest sens multele edi\ii ale Cântærilor Sfintei Liturghii din 1908, 1909, 1930 etc. Færæ a constitui valori muzicale în sine, aceste încercæri au impus un criteriu eclesiologic al economiei mijloacelor muzicale, pentru asigurarea claritæ\ii (textului) `i accesibilitæ\ii. Preotul Mihail Berezovschi (1868-1941) a armonizat cântæri psaltice sau a compus în stil psaltic toate cântærile necesare la Vecernie, Utrenie `i Sfânta Liturghie, având `i chinonice remarcabile. Teodor Teodorescu-Ia`i (1876-1920) `i Gheorghe Cucu (1882-1932), cu o forma\ie asemænætoare (în \aræ `i la Schola Cantorum-Paris), `i-au adus o contribu\ie importantæ la crearea unui stil bisericesc caracteristic ^n c]ntarea coral[ româneasc[. Primul dintre ei (Teodor Teodorescu-Ia`i) a compus o Liturghie pe trei voci egale, una pentru patru voci bærbæte`ti `i douæ pentru cor mixt - dintre care una pe melodii psaltice tradi\ionale. Cel de-al doilea (Gh.Cucu) a compus Cântærile Sfintei Liturghii pentru trei voci egale `i pentru cor mixt - de asemenea pe melodiile psaltice tradi\ionale, ca `i numeroase piese de o valoare deosebitæ („Miluie`te-mæ, Dumnezeule“), constituind „cea mai frumoasæ cucerire a geniului coral bisericesc românesc“13. Gh.Cucu a mai armonizat `i compus foarte reu`ite colinde `i cântæri în stil popular. Gheorghe Popescu-Bræne`ti (1876-1959) a compus o Liturghie pentru cor bærbætesc `i o alta pentru cor mixt, fæurindu-`i un stil propriu, dar cu rædæcini în filonul tradi\ional. Nicolae C.Lungu (1900-1993) ocupæ un loc unic între muzicienii genera\iei sale, ca profesor, dirijor `i compozitor, autor al unor lucræri didactice, studii `i articole. Se poate afirma cæ el „lasæ posteritæ\ii cel mai voluminos `i variat ciclu de lucræri corale biserice`ti, predominând net, în a doua jumætate de veac XX, întreaga activitate muzicalæ psalticæ din Biserica Ortodoxæ Românæ“14. Alæturi de numeroase lucræri muzicale laice se pot men\iona, între multele

13 Ibidem (Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu, Muzica bisericeascæ... (partea II), p.119. 14 Ibidem, p.124 `.u.

Page 47: Tipic Si Cantare Bisericeasca

47

crea\ii biserice`ti: „Liturghia psalticæ“, chinonice, axioane, cântæri din perioada Triodului etc.; de asemenea, a armonizat numeroase colinde. „Ucenic al marelui Kiriac, Nicolae Lungu a urmat neabætut calea deschisæ de acesta, în ceea ce prive`te cântarea coralæ bisericeascæ fundamentatæ pe melodiile tradi\ionale, cæutând mereu sæ stilizeze melodiile `i sæ le înve`mânteze într-o armonie cât mai adecvatæ `i cât mai accesibilæ“15. Preo\ii Ion Popescu-Runcu (1901-1975), Radu Antofie (1904-1988), Alexandru Delcea (1908-1985), Iulian Cârstoiu (n.1927), Constantin Drægu`in (n.1931), Nicu Moldoveanu (n.1940), diaconii Marin Velea (n.1937), Alexie Buzera, Sebastian Barbu-Bucur `.a. `i-au adus `i ei importane contribu\ii la propæ`irea cântærii ortodoxe române`ti. În Ardeal `i Banat, între compozitorii totodatæ slujitori ai Bisericii o men\iune specialæ necesitæ Preotul Timotei Popovici (1870-1950) care, într-o activitate îndelungatæ, de 45 de ani numai la Sibiu, a creat o adeværatæ epocæ muzicalæ. „Format din punct de vedere muzical atât în Banat `i Transilvania, cât `i în Moldova `i pæstrând legæturi strânse cu mi`carea muzicalæ prosperæ ce se desfæ`ura în Muntenia, în special în Bucure`ti (...), (el) a reu`it sæ îngemæneze stilul polifonic apusean cu cel specific melosului modal-popular `i bisericesc“16. Între lucrærile sale se numæræ: Cântærile Sfintei Liturghii pentru cor mixt, bærbætesc `i voci egale, tipærite la Sibiu în mai multe edi\ii (1902, 1912, 1923, 1932, 1933...), tropare, irmoase, chinonice, colinde etc. Diaconul Petru Gherman (1907-1947), Preotul Gheorghe Øoima (1911-1985; o Liturghie pentru cor bærbætesc, alte piese liturgice pentru cor mixt, colinde etc.; un aspect interesant este faptul c[ a compus `i muzicæ simfonicæ) `i Diaconul Ioan Gh.Popescu (1925-1992) au continuat la Sibiu tradi\ia înainta`ilor ardeleni, ca `i Diaconul Ioan Brie (n.1919) la Cluj `i Preotul Ioan Teodorovici la Caransebe`. Al\i compozitori, cu lucræri ræspândite în repertoriul coral bisericesc, sunt: Ioana Ghica-Comæne`ti (1883-1972), Øtefan Popescu (1884-1956), Ioan Cristu Danielescu (1884-1966), Ioan Croitoru

15 Ibidem, p.125. 16 Ibidem, p.132.

Page 48: Tipic Si Cantare Bisericeasca

48

(1884-1972), Simeon Nicolescu (1888-1941, cu activitate de pionierat, la începutul secolului, în abordarea polifonicæ a glasurilor cromatice), Nelu Ionescu (1906-1976), Cornel Ghivulescu (1893-1969), Nicodim Ganea (1878-1949), Vasile Ijac (1899-1976), Vadim Øumschi (1900-1956), Liviu Tempea, Nicolae Firu `i al\ii. Astfel, în ansamblul sæu, „secolul XX constituie epoca cimentærii unui stil autohton (...), bazat pe melodiile noastre biserice`ti tradi\ionale practicate de multæ vreme în Biserica Ortodoxæ Românæ“17. Preocupæri teoretice privind muzica bisericeasc[ au cunoscut ^n ultimul secol o deosebit[ dezvoltare, continu]nd oarecum tradi\ia vechilor propedii `i duc]nd mai departe remarcabila munc[ depus[ pe t[r]m teoretic ^n lucr[rile Ieromonahului Macarie sau ale lui Anton Pann, ^n sec.al XIX-lea. Al[turi de aportul unor muzicologi cu o reputa\ie bine stabilitæ, ca Pr.Ioan D.Petrescu (1884-1970), George Breazul (1887-1961), Gheorghe Ciobanu, Titus Moisescu, Arhid.Sebastian Barbu-Bucur, Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu (1940-)18 trebuie amintite, fie `i ^n treac[t (`i m[car ^n parte), contribu\iile numero`ilor muzicieni, care, activ]nd ^n Biseric[ sau ^n afara ei, au fost preocupa\i `i la modul teoretic de problemele muzicii, ale c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[. @ntre acestea sæ men\ionæm numeroasele articole ale lui Ion Popescu-Pasærea publicate în „Cultura“ (revista cântære\ilor români, pe care a condus-o de la înfiin\are, ^n 1911, pânæ la moartea sa în 1943), lucrarea Pr.Prof.Gheorghe Øoima despre „Func\iile muzicii liturgice“, studiile lui Gavriil Galinescu referitoare la cântarea bisericeascæ tradi\ionalæ `i problemele ei, cele ale Prof. Nicolae Lungu despre cântarea în comun, transcrierea `i uniformizarea cântærilor psaltice, combaterea inova\iilor în recitativul liturgic etc., sau cuprinzætoarele studii istorice `i bibliografice ale Pr.Prof.Dr.Nicu Moldoveanu `i cele ale Arhid.Lect. Ioan Popescu, despre învæ\æmântul muzical în Biserica Ortodoxæ Românæ `i problemele cântærii biserice`ti ardelene.

17 Ibidem, p.138 `.u. 18 Idem, Preocupæri de muzicæ `i muzicologie în Biserica Ortodoxæ Românæ în ultimii cincizeci de ani (1925-1975), în „Studii Teologice“, seria II, XXIX (1977), nr.3-4, p.275-297 (cap.III).

Page 49: Tipic Si Cantare Bisericeasca

49

Compozitorul Dimitrie Cuclin are o foarte interesantæ scriere despre importan\a viitoare a muzicii bizantine, Doru Popovici a studiat ramifica\iile bizantine în muzica româneascæ, Achim Stoia a scris despre Protoprezbiterul (muzician) Timotei Popovici, iar Arhid.Sebastian Barbu-Bucur a publicat numeroase studii privind evolu\ia cântærii biserice`ti de origine bizantinæ pe teritoriul României `i o edi\ie criticæ a operei lui Filotei sîn Agæi Jipei. Mai pot fi aminti\i Marin Predescu, urma`ul lui I.Popescu-Pasærea la conducerea revistei „Cultura“, Ioan Teodorovici, Diac.Marin Velea, Pr.Prof.Dr.Alexie Buzera, Pr.Prof.Dr.Vasile Stanciu (istoria c]nt[rii biserice`ti ^n Ardeal), Pr.Conf.Dr.Vasile Gr[jdian (teologia c]nt[rii liturgice), alæturi de mul\i al\ii.

* Situa\ia actual[ a c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[ este caracterizat[ printr-un echilibru ^n\elept ^ntre cultivarea c]nt[rii tradi\ionale `i adaptarea la unele cerin\e ale timpurilor mai noi. @n general, ræspândirea corurilor armonice în biserici a fost limitatæ de dificultæ\ile financiare (plata cori`tilor) sau profesional-muzicale, în parohiile rurale fiind mai greu de gæsit dirijori `i cori`ti suficient pregæti\i, pentru muzica armonicæ. Cântarea de stranæ, pe cele opt glasuri, `i cântarea de ob`te, în comun, pe o singuræ voce (aplicabil[ ^ndeosebi ^n cazul cântærilor mai bine cunoscute de credincio`i, cum sunt cele ale Sfintei Litughii), s-au dovedit în continuare mai adecvate vie\ii liturgice ortodoxe `i mai adaptate greutæ\ilor de orice fel ale acesteia. Iar cântarea coralæ armonicæ, acolo unde au existat condi\ii ca sæ se poatæ practica, a trebuit sæ se supunæ ritmului `i spiritului liturgic tradi\ional, o contribu\ie importantæ în direc\ia aceasta a constituind-o armonizarea (men\ionat[ a) cântærilor tradi\ionale, ca `i folosirea unei armonii de facturæ modalæ, mai potrivitæ glasurilor biserice`ti. Au existat `i luæri de pozi\ie explicite pentru clarificarea, în sensu autentic ortodox, a raporturilor între inova\iile muzicale (de factur[ laic[) `i cerin\ele liturgice ale cântærii biserice`ti. Este suficient sæ luæm ca exemplu recitativul liturgic, unde numeroasele împrumuturi melodice din opere, roman\e, arii, serenade, ca `i excesiva melodizare (afectatæ ori "minorizatæ" ^ntr-un sens fals

Page 50: Tipic Si Cantare Bisericeasca

50

dramatic) sau, din contra, eliminarea manierei ecfonetice în favoarea unei rostiri prozaice, au fost hotærât combætute, în paralel cu propunerea unor modele verificate de Tradi\ia liturgicæ (Nicolae Lungu). De asemenea „chiar când conducerea bisericeascæ a fost nevoitæ sæ ia anumite mæsuri în legæturæ cu formele tradi\ionale de cult, ea a trebuit sæ o facæ cu destulæ pruden\æ, având în vedere spiritul conservatorist, atât de accentuat în rândul credincio`ilor simpli.“19 A`a a fost cazul eforturilor din ultimele decenii, de uniformizare a cântærii biserice`ti în Biserica Ortodoxæ Românæ. Aplicarea concretæ a hotærârilor sinodale a trebuit sæ \inæ seama de tradi\iile regionale ale cântærii liturgice - dupæ D.Cun\an sau cea „bænæ\eanæ“ - care au rezistat alæturi de formele uniformizate. Astfel, dupæ publicarea, începând cu anii ‘50, a edi\iilor uniformizate20, au ap[rut `i culegeri de cântæri ce reiau variantele locale tradi\ionale21. Mai trebuie spus cæ nu totdeauna unele „modernizæri“ în cult (`i în cântare) sunt neapærat schimbæri „noi“, ci uneori este vorba doar despre o revenire la vechi rânduieli ale Tradi\iei biserice`ti. În acest sens (re)introducerea cântærii de ob`te, în comun, în bisericile române`ti (începând cu primele decenii ale secolului nostru), a putut pærea unora o „inova\ie de influen\æ protestantæ“22, atunci când ea nu era altceva decât revenirea la o practicæ tradi\ionalæ, cu rædæcini `i temeiuri pânæ în primele secole ale cre`tinismului23.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{ Barbu-Bucur, Sebastian

19 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale Bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i revizuire (adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, în „Ortodoxia“, XXI (1969), nr.2, p.205. 20 Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucure`ti, 1953; Utrenierul, Bucure`ti, 1954; Cântærile Sfintei Liturghii, Bucure`ti, 1960. 21 Cântæri biserice`ti, Timi`oara, 1980; Cântæri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988. 22 Øtefan Felea, Cântarea în comun, în „Cultura“, XXVII (1938), nr.4-5, p.37-39. 23 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Temeiuri biblice `i tradi\ionale pentru cântarea în comun a credincio`ilor, în „Studii Teologice“, seria a II-a, VI (1954), nr.1-2, p.17-38.

Page 51: Tipic Si Cantare Bisericeasca

51

- Ac\iunea de ”românire” a cântærilor psaltice `i determinærile ei social-patriotice. Filoteri sin Agæi Jipei `i al\i autori din sec. al XVIII-lea, ^n "Biserica Ortodox[ Rom]n[" XCII (1980), nr.7-8, iul.-aug., p.836-856.

- Cultura muzicalæ de tradi\ie bizantinæ pe teritoriul României, Bucure`ti, 1989. Ciobanu, Gheorghe

- Muzica bisericeascæ la români, ^n "Biserica Orotod[ Rom]n[" XC (1972), nr.1-2, p.162-195.

- Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie, vol.I, Bucure`ti, 1974, studiile: Øcoala muzicalæ de la Putna, p.265-277, Cultura muzicalæ bizantinæ pe teritoriul României pânæ în secolul al

XVIII-lea, p.278-286, Manuscrisele psaltice române`ti din secolul al XVIII-lea, p.287-296, Cultura psalticæ româneascæ în secolele al XVII-lea `i al XVIII-lea, p.297-

306, - Idem (Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie), vol.II, Bucure`ti, 1979:

Manuscrise muzicale în nota\ie bizantinæ aflate în România, p.245-246, Studierea muzicii bizantine în România, p.247-251, Raportul dintre text `i melodie în muzicæ psalticæ româneascæ, p.257-262, Raportul dintre muzica liturgicæ româneascæ `i muzica bizantinæ, p.263-

268, Pripelele lui Filotei Monahul, p.269-292, Manuscrisele muzicale de la Putna `i problema raporturilor muzicale

româno-bulgare în perioada medievalæ, p.306-322, Manuscrisul lui Evstatie protopsaltul de la Putna (1511), p.323-378;

- Idem, vol.III, Bucure`ti, 1992: Adoptarea muzicii bizantine ca muzicæ de cult.Vechime. Cæi de

pætrundere, p.54-60, Øcoala muzicalæ de la Putna, p.61-76, Limbile de cult la români în lumina manuscriselor muzicale, p.83-94, Muzica româneascæ în secolul activitæ\ii coresiene, p.95-100, Muzica de cult bænæ\eana. Origine. Vechime. Specific, p.101-118, Valorificarea muzicii bizantine, p.119-122, Teorie, practicæ, tradi\ie – factori complementari necesari descifrærii

vechii muzici bizantine, p.123-128, Cercetæri in domeniul muzicii bizantine întreprinse în România, p.143-

145. Grajdian, Pr.Lect.Vasile

- Monarch Alexandru Ioan Cuza's Decree Nr.101 of January 18, 1865 - Its Influence over the Developement of Chanting in the Rumanian Church, în ”IAH Bulletin”, nr.21, 1993, p.86-96.

- Legisla\ia lui A.I.Cuza `i evolu\ia cântærii biserice`ti, în ”Studii `i cercetæri de istoria artei” (seria - teatru, muzicæ, cinematografie), tomul 40, 1993, p.13-17.

Ionescu, Gheorghe C.

Page 52: Tipic Si Cantare Bisericeasca

52

- Lexicon (al celor care, de-a lungul veacurilor, s-au ocupat cu muzica de tradi\ie bizantinæ în România), Bucure`ti, 1994.

Moisescu, Titus - Valorificarea tezaurului de culturæ muzicalæ bizantinæ în România, ^n "Biserica

Ortodox[ Rom]n[" C (1982), nr.7-8, p.682-691. - Prolegomene bizantine - Muzica bizantinæ în manuscrise `i carte veche

româneascæ, Bucure`ti, 1985 - studiile: Putna - un puternic centru de culturæ muzicalæ medievalæ româneascæ,

p.28-43, Începuturile tiparului muzical românesc în nota\ie bizantinæ (Petru

Efesiul-Macarie Ieromonahul-Anton Pann), p.81-100, Bibliografia muzicii vechi bizantine în România, p.206-224.

Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu - Izvoare ale cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ - manuscrise muzicale

vechi bizantine din România (grece`ti, române`ti `i româno-grece`ti) pânæ la începutul secolului al XIX-lea, BOR XCII (1974), nr.1-2, p.131-280.

- Preocupæri de muzicæ `i muzicologie în Biserica Ortodoxæ Românæ în ultimii cincizeci de ani (1925-1975), ST seria II, XXIX (1976), nr.3-4, p.263-297.

- Muzica bisericeascæ la români în secolul al XIX-lea, partea I, GB XLI (1982), nr.11-12, p.883-915; partea II, XLII (1983), nr.9-12, p.594-625.

- Muzica bisericeascæ la români în sec.XX, partea I, BOR CIII (1985), nr.7-8, p.615-636; partea II, CIV (1986), nr.3-4, p.117-139.

Petrescu, I(oan) D(umitru). - Transcrierea muzicii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, Bucure`ti, 1937

(extras din "Biserica Ortodox[ Rom]n[" nr.1-2, 1937). Popescu, Arhid.Lect.Ioan

- Muzica bisericeascæ în Transilvania, în vol. ”Contribu\ii transilvænene la teologia ortodoxæ”, Sibiu, 1988, p.305-317.

Popescu-Pasærea, Ion - Muzica bisericeascæ, în ”Muzica româneascæ de azi” (P.Ni\ulescu), Bucure`ti,

1939, p.597-602. - Evolu\ia cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, în ”Cultura”, XXIX

(1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX (1941), nr.1-2, p.8. Poslu`nicu, Mihail Gr.

- Istoria musicei la români, Bucure`ti, 1928. Stanciu, Pr.Lect.Dr.Vasile

- Muzica bisericeascæ ortodoxæ din Trasilvania, Cluj-Napoca, 1996. Velea, Pr.Marin

- Începuturile muzicii corale române`ti, laice `i biserice`ti, BOR XCVIII (1980), nr.1-2, p.232-242.

- Øcoala muzicalæ de la Putna în context general românesc `i balcanic - sec.XV-XVI, BOR CII (1984), nr.3-4, mart.-apr., p.232-237.

Page 53: Tipic Si Cantare Bisericeasca

53

GLASURILE BISERICE~TI C]ntarea bisericeasc[ ortodox[ folose`te sistemul de moduri muzicale numit Octoih - “cele opt glasuri”. Din punct de vedere muzical fiecare glas reprezint[ un anumit mod de a organiza materialul sonor. Fiecare glas (“eh”, grec.) bisericesc, sau mod (din perspectiva teoriei muzicale mai noi) se caracterizeaz[ printr-o anumit[ scara muzical[ (gama glasului), un sistem de caden\e (finale, perfecte, imperfecte, semicaden\e - care de obicei corespund organiz[rii ^n fraz[ a textului literar c]ntat pe respectivul glas) `i un sistem de formule tipice (des folosite). Num[rul de opt glasuri / moduri nu au neap[rat o fundamentare pur muzical[ (sau de tehnic[ acustic[), alte culturi muzicale dezvolt]nd sisteme diferite (spre exemplu, muzica occidental[, ^ncep]nd cu epoca preclasicismului - sec.al XVI-lea `i urm[toarele - s-a axat p]n[ spre sf]r`itul sec.al XIX-lea ^n special pe sistemul tonal major-minor). Cercet[torii evolu\iei glasurilor biserice`ti (ale c[ror origini pot fi urm[rite p]n[ ^n culturile muzicale precre`tine ale Orientului Mijlociu) au descoperit c[ motivele stabilirii a “opt glasuri” ^n Biserica Ortodox[ (ca `i ^n c]ntarea gregorian[) sunt ^ndeosebi de natur[ liturgic[, ^n leg[tur[ cu simbolismul eshatologic al zilei celei de a opta, a @nvierii `i @mp[r[\iei lui Dumnezeu. @n stadiul actual al c]nt[rii biserice`ti (psaltice), cele opt glasuri sunt clasificate ^n dou[ categorii, primele patru fiind socotite autentice, iar celelalte patru plagale, fiind denumite fie, la modul simplu, dup[ num[rul lor “de ordine” (glasul ^nt]i, glasul al doilea etc.), fie dup[ locul de origine (toponimice grece`ti) - cele autentice: Dorian (glasul I), Lidian (glasul II), Frigian (glasul III) Milesian sau Mixolidian (glasul IV); cele plagale: Hipodorian (glasul V), Hipolidian (glasul VI), Hipofrigian (glasul VII), Hipomilesian sau Hipomixolidian (glasul VIII).

Page 54: Tipic Si Cantare Bisericeasca

54

O alt[ clasificare a glasurilor, \in]nd de structura sc[rii lor muzicale, este cea ^n glasuri diatonice (I, IV, V, VIII), cromatice (II, VI) `i enarmonice24 (III, VII). @n func\ie de tempo-ul (mi`carea) c]nt[rilor, glasurile au mai multe forme, corespunz[toare unor “stiluri”. Corespunz[tor mi`c[rii celei mai lente (Adagio, Largo) este stilul papadic, folosit pentru heruvice, chinonice, calofonii, cu dezvolt[ri melismatice caracteristice. Trebuie observat c[ ^n acest stil, caden\ele sunt mult mai liber folosite, ^ncadr]ndu-se mult mai pu\in ^n regulile specifice fiec[rui glas. Stilul urm[tor, stihiraric, corespunde unei mi`c[ri mai rapide, dar ^nc[ destul de lente (Andante, Larghetto), ^n care se c]nt[ ^n general stihirile, slavele `i axioanele - adic[ la Vecernie “Doamne strigat-am…” cu stihirile (la D.Cun\an este indicat s[ se c]nte `i stihurile25, care ^n c]ntarea psaltic[ se c]nt[ recitativ), stihirile de la Litie, “samoglasnicele”, la Utrenie “Pentru rug[ciunile…”`i “@nviind Iisus…” sau c]nt[rile ^n locul acestora, Laudele cu stihirile etc. Stilul stihiraric se mai nume`te “^nsu`i-glasul“ (^n Ardeal), glasul “pe larg” sau “(pe) mare”. Stilul irmologic, ^nc[ mai mi`cat, are dou[ variante: mai moderat (Moderato), pentru troparele @nvierii, ale praznicelor, ale sfin\ilor, pentru irmoasele canoanelor etc. `i “grabnic” (Allegretto), pentru Catavasii, troparele canoanelor etc. @n alte regiuni (Ardeal) se folosesc pentru cele dou[ variante denumirile de „(pe) tropar“ `i „(pe) antifon“.

@n c]ntarea bisericeasc[ „cun\an[“ (dup[ Dimitrie Cun\an) doar glasurile II, IV `i VIII prezint[ deosebiri ^ntre forma „pe tropar“ `i cea „pe antifon“, la celelalte glasuri c]nt]ndu-se ^n ambele cazuri doar “pe tropar”. D.Cun\an indic[ s[ se c]nte pe melodiile de tropar toate troparele (inclusiv ale N[sc[toarei), condacele f[r[ podobie, prochimenele Vecerniilor cu Vohod, ca `i toate c]nt[rile ce se c]nt[ “pe antifon”, la acele glasuri ce nu au melodie proprie pentru antifon (I, III, V, VI, VII).

24 Fa\[ de teoria muzical[ clasic[ occidental[ (unde este vorba de sunete distincte, cu denumiri diferite, dar asimilate unei aceleia`i ^n[l\imi, deci considerate identice acustic, ^n cadrul sistemului temperat), ^n c]ntarea psaltic[ “enarmonia” are un alt sens, referindu-se ^ndeosebi la o structurare specific[ a sc[rii muzicale, determinat[ de ftoraua agem, a glasurilor III `i VII. 25 Dimitrie Cun\anu, Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, p.6. (v. `i ed.III 1932, ed.IV 1943).

Page 55: Tipic Si Cantare Bisericeasca

55

Pe melodile de antifon se c]nt[ toate antifoanele cu prochimenele lor `i cu “Toat[ suflarea”, prochimenele zilelor de peste s[pt[m]n[ `i ale paremiilor, stihoavnele cu stihurile lor (^n c]ntatrea psaltic[ este indicat ca stihurile s[ se c]nte recitativ), cu “M[rire… ~i acum…”, sedelnele f[r[ podobie (sedealna Polieleului `i cele de dup[ c]ntarea a treia a Canonului), „~i acum...” de la Laudele Duminicilor `i ale sfin\ilor, Doxologia `i Fericirile cu stihirile lor26.

Ultimul stil, oarecum cel mai rapid, este cel recitativ, folosit pentru lecturile biblice (Evanghelie `i Apostol), unde, dup[ “recitarea” mai ^ndelungat[ pe un acela`i ton, formulele reduse de ^ncheiere melodic[ pot fi `i ele mai pu\in ^ncadrate ^n sistemele caden\iale ale glasurilor. Pentru c]ntarea pe glasuri nu trebuie uitate Podobiile, c]nt[ri ale celor opt glasuri, a c[ror melodie este adesea ^ntrebuin\at[ pentru diferite texte de imne din c[r\ile de slujb[, dup[ cum este indicat la locurile respective. Alte c]nt[ri au melodie proprie, a`a cum sunt: svetilnele (lumin]ndele), Polieleul, M[rimurile, unele tropare `i condace etc.

* Exist[ `i un tipic al celor opt glasuri. R]nduiala folosirii celor opt glasuri, r]nduiala Octoihului, este ^n leg[tur[ cu semnifica\iile liturgico-simbolice ale glasurilor, mai la ^nceput amintite, `i ea este desf[`urat[ pe larg ^n cartea (numit[ chiar a) Octoihului. Astfel, este r]nduit ca ^n fiecare s[pt[m]n[ s[ se c]nte pe c]te un glas, la r]nd, ^ncep]nd cu glasul ^nt]i, ^n prima duminic[ dup[ @nviere (^n S[pt[m]na Luminat[ se schimb[ c]te un glas ^n fiecare zi). Glasul de r]nd ^ncepe la Vecernia (Duminicii) de s]mb[t[ seara `i \ine p]n[ la Utrenia din s]mb[ta urm[toare. C]nt[rile pe glasurile de r]nd ale Octoihului se combin[ (mai ales la Vecernie `i Utrenie) cu c]nt[rile s[rb[torilor mineale (ale praznicelor ^mp[r[te`ti `i ale sfin\ilor cu dat[ fix[), care pot fi `i pe alte glasuri dec]t cel de r]nd - combinare care se face dup[ reguli ce vor fi ar[tate ^n partea despre tipicul bisericesc (cel mai adesea, duminica primeaz[ cele ale @nvierii, din Octoih, fa\[ de cele din Minei; la Praznicele ^mp[r[te`ti primeaz[ cele ale praznicului; peste

26 Ibidem.

Page 56: Tipic Si Cantare Bisericeasca

56

s[pt[m]n[ se adaug[ cele ale glasului de r]nd din Octoih, pentru cele care lipsesc din Minei; mai exist[ `i alte r]nduieli, speciale, care sunt ar[tate ^n c[r\ile de slujb[, la s[rb[torile respective).

* Un aspect deosebit de important care mai trebuie amintit este cel al oralit[\ii c]nt[rii pe cele opt glasuri ^n Biserica Ortodox[. Aplicarea practic[ a glasurilor pentru textele “literare” ale c]nt[rilor (imnelor) din c[r\ile de slujb[ nu putea s[ nu dea na`tere la unele variante orale, mai ales prin acumularea ^n timp a unor mici schimb[ri, care la ^nceput puteau trece neobservate. Chiar autorii c[r\ilor de c]nt[ri au atestat ^n cuprinsul acestora unele schimb[ri (chiar dac[ uneori p[reau mai pu\in importante), care se pot observa de la o edi\ie la alta (chiar de la un deceniu la altul), pentru acelea`i c]nt[ri. Element de creativitate (colectiv[) ce duce mai departe, peste genera\ii, dezvoltarea c]nt[rii biserice`ti, oralitatea, atunci c]nd a devenit excesiv[, subiectiv[ `i individualist[, a trebuit s[ fie corectat[ prin ini\iative de uniformizare, a`a cum au fost reforma hrisantic[ (de la ^nceputul sec.al XIX-lea) sau ^ncerc[rile de uniformizare de pe la mijlocul sec.al XX-lea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[, sub p[storirea P.F.Patriarh Justinian. Unitatea c]nt[rii pe glasuri ^n Biserica Ortodox[ s-a definit ^ntotdeauna printr-un echilibru (dinamic) ^ntre oralitatea vie a variantelor regionale / locale `i necesitatea unei uniformiz[ri suficiente, `i aceasta din urm[ la fel de necesar[ comuniunii liturgice.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{ Ciobanu, Gheorghe

- Studii de etnomuzicologie `i bizantinologie, vol.II, Bucure`ti, 1979: Istoricul clasificærii modurilor, p.136-163, Vechimea genului cromatic în muzica bizantinæ, p.164-169.

Cun\anu, Dimitrie - Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, ed.III

1932, ed.IV 1943. Gr[jdian, Pr.Lect.Vasile

- Cântæri biserice`ti, Sibiu, 1994.

Page 57: Tipic Si Cantare Bisericeasca

57

- Oralitate `i uniformizare în evolu\ia cântærii biserice`ti de origine bizantinæ, în “Acta Musicae Byzantinae” (Ia`i), vol.III, aprilie, 2001, p.38-45.

Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion - Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.

Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Croitoru, Prof.Ion - Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II, 1974).

Lungu, Prof.Nicolae; Costea, Pr.Prof.Grigore; Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene - Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II, 1974). - Cântærile Sfintei Liturghii `i podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1960 (ed.III,

1969). Pan\iru, Grigore

- Nota\ia `i ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971.

Page 58: Tipic Si Cantare Bisericeasca

58

ELEMENTE DE NOTA|IE MUZICAL{ @ntr-un sens larg (`i printr-o defini\ie de dic\ionar27), prin nota\ie muzicalæ se în\elege un sistem de scriere cuprinzând o serie de semne grafice, care permit "cititorului" lor redarea sonor[ a unei piese muzicale oarecare. În sens mai restrâns, "nota\ia muzical[" (sinonim[ ^n acest caz cu "semiografia muzicalæ") indic[ un sistem de scriere a sunetelor muzicale prin care acestora le este determinat[ pozi\ia pe scara înæl\imilor. Dezvoltarea unor sisteme de scriere (nu numai muzicale) pare s[ fie asociat[ nevoilor de p[strare a unor crea\ii umane mai complicate, de mari dimensiuni, care altfel ar fi dificil de memorat - crea\ii caracteristice unor culturi mai evoluate. De aceea, se poate vorbi despre un rol mnemotehnic al nota\iei, aceasta neexist]nd ^n cazul unor culturi (muzicale) cu structuri mai simple, orale, folclorice etc. Tehnic vorbind, un sistem de nota\ie (inclusiv muzical) presupune memorarea unui ansamblu de semne grafice (relativ redus `i deci mai u`or de memorat), prin combinarea c[rora pot fi redate structuri (sonore) mult mai complicate. Spre exemplu, un alfabet este un astfel de sistem simplu, a c[rui ^nsu`ire permite unui cunosc[tor al s[u redarea sonor[ a vorbirii, dup[ un text. Aceast[ caracteristic[ "sonor[" a alfabetului a `i f[cut ca el s[ fie folosit ca nota\ie muzical[. De fapt, ^n perspectiva dezvoltærii diferitelor culturi, nota\ia muzical[ a apærut la un timp nu prea îndelungat dupæ apari\ia scrierii (vorbirii) `i a fost firesc sæ se utilizeze semnele acesteia (litere, cifre sau chiar cuvinte). Sistemele de nota\ie (semiografie) muzicalæ de acest fel au fost uneori numite fonetice `i pot fi ^nt]lnite ^n cultura indian[ (se pare de cea mai mare vechime), ^n cea chinez[, arab[ (unde se foloseau cifre), la grecii antici, iar mai aproape de noi ^n Apus28, sau chiar ^n partea r[s[ritean[, de influen\[ post-bizantin[, unde Petru Efesiul

27 Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre nota\ia muzical[, p.326. 28 Litera A corespunde sunetului la din gam[, B sunetului si bemol, C lui do `i a`a mai departe.

Page 59: Tipic Si Cantare Bisericeasca

59

propunea la ^nceputul sec.al XIX-lea un sistem de nota\ie muzical[ alfabetic[29, pentru c]ntarea psaltic[. Trebuie observat ^n leg[tur[ cu sistemele de nota\ie, `i ^n special referitor la cele alfabetice, c[ ele nu sunt "automat" transmi\[toare de sens, de ^n\eles, ele av]nd sens deplin doar ^n cadrul culturii care le-a generat, ^n cadrul vie\ii `i comunic[rii (vii a) acesteia. Un alfabet necunoscut nu ne "spune" nimic, iar citirea ^ntr-o limb[ complet "str[in[" (chiar atunci c]nd ne este cunoscut[ valoarea fonetic[ a semnelor, spre exemplu ^n cazul alfabetului latin) nu are nici un "^n\eles". Din acest punct de vedere, aceste sisteme sunt oarecum precursoarele sistemelor tehnice actuale (mecanice, electrice, electronice etc.), care ^nregistreaz[ ("noteaz[") pe un suport (material, magnetic) orice eveniment sonor (vorbire, muzic[ etc.) pentru a-l reda ulterior, la modul c]t de poate de "mecanic". Aceste remarci sunt necesare mai ales pentru situa\ia c]nt[rii biserice`ti, care este esen\ial legat[ de via\a sufleteasc[, de realitatea spiritual[, duhovniceasc[. Fondul originar al c]nt[rii cre`tine este mai ales de natur[ oral[, "^n duh, nu ^n liter[" (Rom.2,29). Perpetuarea structurilor muzicale simple, accesibile pe cale oral[ (`i ^n cadrul liturgic) marii majorit[\i a comunit[\ii cre`tine (c]ntarea "de ob`te"), f[r[ o preg[tire muzical[ special[, a f[cut pu\in necesar[ apari\ia rapid[ a unor sisteme de nota\ie muzical[ evoluate. ~i aceasta poate explica ^nt]rzierea manuscriselor cu nota\ie muzical[ pentru c]ntarea cre`tin[ (abia prin secolele IX-X), sau a primelor tip[rituri psaltice ^n R[s[ritul ortodox (abia la ^nceputul sec. al XIX-lea), acolo unde s-a p[strat spiritul originar al c]nt[rii cre`tine. Adoptarea `i dezvoltarea treptat[ ^n Biseric[ (^n particular, ^n Biserica Ortodox[) a unor sisteme de nota\ie muzical[ a urmat m[ririi (de-a lungul secolelor a) complexit[\ii unor c]nt[ri - executate de c]nt[re\i specializa\i (proto-psal\i) - sau a amplific[rii cultului, cu numeroase r]nduieli `i c]nt[ri, pentru diferitele s[rb[tori `i perioade ale anului bisericesc, slujite la m[n[stiri sau la marile catedrale - care nu mai permiteau totdeauna o p[strare `i o transmitere a lor doar pe baza memor[rii orale.

29 Titus Moisescu, Prolegomene bizantine, Bucure`ti, 1985, p.90.

Page 60: Tipic Si Cantare Bisericeasca

60

Pentru stadiul actual al C]nt[rii biserice`ti ortodoxe, de care ne ocup[m, ^nv[\area (m[car a) unui sistem de nota\ie muzical[ dintre cele care s-au impus oarecum ^n practic[ este un lucru necesar `i pentru c[ via\a "modern[" contemporan[ de multe ori ^mpiedic[ (prin tenta\iile sau "necesit[\ile" ei, inclusiv de ordin cultural) leg[tura vie, continu[, de natur[ oral[, cu realitatea liturgic[ `i muzical[ a Bisericii, pentru o ^nsu`ire pe aceast[ cale, direct[, a c]nt[rii tradi\ionale - `i aceasta este valabil mai ales pentru tineri, adic[ pentru cei afla\i la v]rsta la care ^nv[\area este cea mai u`oar[. @ntr-o astfel de situa\ie, ^nsu`irea unor rudimente de nota\ie muzical[ (simpl[) poate ajuta la apropierea de c]ntarea bisericeasc[, f[r[ ^ns[ a constitui o solu\ie des[v]r`it[ - la fel cum ascultarea de imprim[ri de muzic[ bisericeasc[, singur[, nu poate ^nlocui participarea la Slujbele Bisericii `i hr[nirea sufleteasc[ din Duhul acestora. Pentru cursul acesta vom ^ncepe, dup[ o scurt[ introducere istoric[, prin a prezenta sistemul occidental de nota\ie muzical[ (pe portativ), de`i nota\ia specific[ pentru c]ntarea bisericeasc[ ortodox[ este cea psaltic[, adic[ nota\ia neumatic[ de origine bizantin[ - pe care o vom prezenta ulterior. Adopt[m aceast[ ordine (didactic[) oarecum invers[ succesiunii istorice (conform c[reia nota\ia occidental[ este cea care a p[truns mult mai t]rziu ^n R[s[rit), deoarece evolu\iile culturale ale ultimelor dou[ secole au ^mpins "^n fa\[" `i la noi mai ales nota\ia pe portativ, f[c]nd-o mai bine cunoscut[ unei anumite majorit[\i, ceea ce a f[cut ca chiar `i cunoa`terea nota\iei de origine bizantin[ (mai veche) s[ fie mai u`oar[ prin raportarea (tot) la nota\ia occidental[ - cale pe care au urmat-o `i autorii ultimei Gramatici a muzicii psaltice30.

* Ambele sisteme de nota\ie muzical[ folosite actualmente pentru c]nt[rile din Biserica Ortodox[ (adic[ at]t cea occidental[, pe portativ, c]t `i cea psaltic[, r[s[ritean[, de origine bizantin[) fac parte din categoria sistemelor de nota\ie diastematic[ (grec. diastematikos - "intermitent, prin intervale"), ^n care se indic[ foarte precis mersul melodiei (intona\ia sunetelor mai "joase" `i mai "înalte", conform

30 Prof.Nicolae Lungu, Pr.Prof.Grigore Costea, Prof.Ion Croitoru, Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.

Page 61: Tipic Si Cantare Bisericeasca

61

"^n[l\imii" lor frecven\iale, `i totodat[ de durate diferite) cu ajutorul unor semne numite neume (grec. pnevma - "v]nt, suflu, duh"), figuri sau note. @n ceea ce prive`te nota\ia muzical[ apusean[ modern[ (pe portativ), acesteia ia premers nota\ia neumaticæ (ce folose`te “neume”), iar aceasta, la r]ndul s[u, s-a dezvoltat din semnele utilizate în metrica poeticæ latinæ. Utilizate la ^nceputurile nota\iei muzicale, semnele metricii poetice indicau ^ns[ doar locul unde vocea trebuia sæ urce sau sæ coboare, f[r[ s[ defineasc[ precis intervalele sau duratele sunetelor, servind mai mult ca ajutor mnemotehnic pentru cei care cuno`teau deja melodia (dup[ cum vom vedea mai t]rziu pentru c]ntarea r[s[ritean[, este vorba oarecum despre un sistem “ecfonetic” de nota\ie). Nevoia de precizie ^n indicarea intona\iei a f[cut ca prin sec.al X-lea s[ se adopte o prim[ linie din viitorul portativ (de cinci linii), o linie de culoare ro`ie, ^n dreptul c[reia se scria o liter[ (F, G sau C - din care au evoluat actualele chei). @n secolul urm[tor (al XI-lea) Guido d'Arezzo introduce deja portativul cu patru linii, pe care se vor nota neumele, a c[ror form[ evolueaz[ spre p[trat-rombic (dup[ felul caligrafierii lor), apoi treptat, p]n[ ^n secolul al XVII-lea, se ajunge la forma rotund-oval[ a notelor de ast[zi. @n paralel se stabilesc de-a lungul secolelor `i celelalte elemente ale nota\iei muzicale occidentale actuale: valorile duratelor sunetelor (nota\ia "mensural["), altera\iile notelor - "cromatismele", numite astfel dup[ "culoarea" diferit[ (grec. chromatikos - "colorat") cu care se notau sunetele alterate, cele care nu f[ceau parte din scara diatonic[ - solmiza\ia (solfegierea) pe silabe cu rol mnemotehnic (ut/do, re, mi etc.) pentru toate sunetele din cuprinsul unei octave, aranjate la r]nd ^n cadrul gamei (de la litera grec. gamma, care indica la ^nceput un sunet foarte grav, nume care s-a dat apoi, prin extensie, ^ntregii serii de sunete ce urmau ^nspre acut) etc. @n compara\ie cu nota\ia r[s[ritean[ actual[ (psaltic[, de origine bizantin[), se mai poate lesne observa faptul c[ nota\ia occidental[ a evoluat ^n str]ns[ leg[tur[ cu dezvoltarea instrumentelor muzicale, av]nd a`adar un mult mai pronun\at caracter instrumental - ^n timp ce nota\ia psaltic[ are un caracter mai pronun\at vocal. ~i acest

Page 62: Tipic Si Cantare Bisericeasca

62

lucru nu se refer[ doar la faptul c[ nota\ia occidenta[ este folosit[ `i pentru instrumente, ^n timp de nota\ia de origine bizantin[ a r[mas ^n m[sur[ cov]r`itoare s[ fie folosit[ doar pentru c]ntarea vocal[ (^n Biserica Ortodox[ nu se folosesc instrumente muzicale). Este vorba `i despre obiectivarea sonor[ a nota\iei, obiectivarea intona\iei cu ajutorul instrumentelor muzicale (sau acustice, care determin[ precis ^n[l\imea-frecven\a sunetelor, av]nd ^n centru la-ul standard de 440 Hz), care este mult mai evident[ pentru ^ntreaga muzic[ occidental[. - Dar oricum, la modul foarte general, nota\ia, ^n particular cea muzical[, are `i un caracter instrumental, cel pu\in ^n sensul de "instrument" sau de "unealt[" ajut[toare a memoriei. Nota\ia muzical[ apusean[ modern[, care folose`te ca elemente de baz[ portativul de cinci linii (pentagrama muzicalæ), cheile corespunzætoare diferitelor voci `i instrumente `i notele, al[turi de alte semne `i conven\ii grafice, este pe scurt prezentat[ ^n Plan`a I (v.Anexele de la sf]r`it).

Observa\ie: @nv[\area semnelor sistemului occidental de nota\ie muzical[ trebuie f[cut[ conform des amintitului principiu practic al ^nv[\[rii `i form[rii deprinderilor muzicale, prin exerci\ii repetate de citire a partiturilor muzicale, adic[ prin solfegiere (c]ntarea "pe note" muzicale) - cel pu\in la ^nceput, ^n faza de descifrare a c]nt[rilor mai noi.

* Nota\ia muzical[ bizantinæ, care st[ la baza celei psaltice (moderne, actualmente folosit[ ^n numeroase Biserici Ortodoxe), pare s[-`i aibe originile foarte ^ndep[rtate ^n sistemele de nota\ie dezvoltate de vechile popoare ale Orientului mai ^ndep[rtat sau mai apropiat - `i e vorba despre sumerieni, indieni, chinezi, egipteni, merg]nd apoi p]n[ la greci `i chiar p]n[ la manuscrisele de la Qumram, unde se poate constata o evidentæ asemænare între unele semne din aceste manuscrise `i cele din manuscrisele muzicale bizantine. Similitudinile descoperite ^n nota\ie au condus la presupunerea c[ muzica bizantinæ (at]t ca scriere, c]t `i ca `i maniera de cântare) nu este str[in[ de practicile muzicale str[vechi ale popoarelor Orientului (`i mai ales ale Orientului Apropiat) - ceea ce nu trebuie s[ surprind[, dac[ se \ine seama de faptul c[ cre`tinismul (`i ^n particular c]ntarea sa) s-a dezvoltat mai ^nt]i în centrele culturale ale acestei zone geografice.

Page 63: Tipic Si Cantare Bisericeasca

63

Pentru muzica bizantin[ se cunosc douæ sisteme de nota\ie: nota\ia ecfoneticæ (folosit[ pentru citirea ecfonetic[) `i cea diastematicæ (^n care semnele reprezintæ intervale muzicale precise). Nota\ia ecfoneticæ este, cronologic, cea mai veche nota\ie muzical[ folositæ ^n Bizan\. Originile ei ar putea fi g[site, dup[ unii cercet[tori, ^n vechea nota\ie cuneiformæ. Asem[n[rile sunt ^ns[ mai mari cu semnele prozodice grece`ti ale lui Aristofan din Bizan\ (sec.II ^.H.), care au fost introduse de cætre Herodiamus `i al\i gramaticieni elini (^ncep]nd din sec. al II-lea d.H.) pentru declamarea textelor scripturistice. S-au p[strat manuscrise în aceastæ nota\ie ^nc[ din sec.al V-lea - foarte pu\ine ^ns[ p]n[ ^n sec.al VIII-lea. @ntre acest secol (VIII) `i sec.al XV-lea, c]nd nota\ia ecfonetic[ dispare, unii cercet[tori au identificat trei faze de dezvoltare: faza arhaicæ (sec.VIII-IX), faza clasicæ (sec.X-XII) `i faza de decaden\æ (sec.XIII-XV). Nota\ia diastematicæ bizantin[ s-a dezvoltat din cea ecfonetic[, înmul\ind semnele `i acordându-le o semnifica\ie diastematicæ (intervalic[) mai precisæ. De`i cel mai vechi manuscris cunoscut ^n nota\ie diastematic[ bizantin[ dateaz[ de prin sec.al X-lea, apari\ia acestei nota\ii pare a avansa p]n[ prin sec.al VIII-lea, sau chiar mai timpuriu, fiind se pare ^n leg[tur[ cu dezvoltarea imnografiei `i organizarea acesteia dup[ glasurile Octoihului - ceea ce a impus fixarea cântærilor în scris, cel pu\in a unor modele, prin urmare `i adoptarea unui sistem de nota\ie adecvat. Semnele folosite sunt de dou[ feluri: fonetice (care reprezent]nd sunete `i intervale, fiind ^mp[r\ite, la r]ndul lor, ^n trupuri `i duhuri) `i afone (pentru durat[, nuan\e, expresie - notate de obicei cu cerneal[ de culoare ro`ie, cele de dimensiune mai mare fiind numite `i "semne mari"-megala simadia sau semne cheironomice). @n papadichii sau propedii (mici tratate manuscrise de introducere ^n semiografia bizantin[) isonul este trecut, de obicei, la începutul semnelor chironomice, de`i joacæ un rol important în melodie, pe când altele (ca hiporoi etc.) sunt socotite "nici trupuri, nici duhuri". Trupurile se scriu mai ales singure, ^n timp ce duhurile sunt sprijinite sau combinate cu semne dintre trupuri (^n cazul combin[rii se

Page 64: Tipic Si Cantare Bisericeasca

64

cumuleaz[ valoarea intervalic[ a semnelor implicate - la sprijinire se ia doar valoarea semnului sprijinit). Semnifica\ia diferitelor semne, ca `i rela\ia dintre ele au suferit transform[ri de-a lungul a patru stadii de evolu\ie: 1. Nota\ia paleobizantinæ (sec. VIII-XII) 2. Mediobizantinæ (sec. XIII-XV) 3. Neobizantinæ sau cucuzelian[ (sec.XV-XIX [1814]) 4. Modern[ sau hrysanticæ (din 1814 p]n[ ^n prezent). Numærul semnelor folosite ^n nota\ia muzical[ bizantin[ a crescut treptat ^n primele trei faze de dezvoltare, pentru ca ^n ultima faz[, cea modernæ, s[ se reduc[. Nota\ia paleobizantinæ (sec. VIII-XII) mai este numitæ `i constantinopolianæ, hagiopolitæ primitivæ, arhaicæ, liniaræ etc. `i s-a dezvoltat ^ntr-o perioad[ pe care cercet[torii au (sub-)^mp[r\it-o ^n diferite moduri.

Astfel, H. J. Tillyard deosebe`te urm[toarele trei (sub-)faze: a) Esphigmenianæ (dupæ mss. gæsit la mænæstirea Esphygmenion, din

Muntele Athos) b) Chartres (dupæ trei foi pæstrate, pânæ la al doilea ræzboi mondial, la

Chartres în Fran\a c) Andreaticæ (dupæ codexul nr. 18 de la schitul Sf. Andrei, de la

Athos). O alt[ periodizare ^n general acceptabil[ este cea pe care o propune R.Palikarova Verdeil:

a) Faza paleobizantinæ-arhaicæ (sec.VIII-IX) b) Faza kondacarianæ (dupæ manuscrisele Kondacaria din sec.IX-XII,

pæstrate în biblioteci din Rusia c) Faza Crislui (dupæ ms. Crislui 220 de la Bibl. Na\ionalæ din Paris).

Træsætura caracteristic[ a nota\iei paleobizantine este apari\ia func\iei diastematice pentru unele semne, ^n timp ce altele ^`i p[streaz[ o valoare nedeterminat[ (chendima, ipsili, hamili etc.). Apar `i unele semne cu valoare ritmic[ (dipli, klasma etc.). Descifrarea manuscriselor acestei perioade prezint[ numeroase dificult[\i, ^ntre altele `i din cauza lipsei introducerilor teoretice (propedii `i papadichii), care apar abia din sec. al XIII-lea. Nota\ia ^`i dezvolt[ o form[ mai simpl[ pentru c]nt[rile silabice `i una mai complex[, pentru cele melismatice (^n cazul nota\iei kondacariene);

Page 65: Tipic Si Cantare Bisericeasca

65

semnele mari ale acesteia din urm[ vor fi preluate ^n stadiile ulterioare ale nota\iei, uneori cu grafia schimbat[. Nota\ia medio-bizantinæ (sec. XIII-XV, numitæ `i hagiopolitæ, rondæ sau rotundæ færæ ipostaze mari, damaschinæ) devine mult mai precis[ ca urmare a impulsului dat de codificarea imnelor, iar mai apoi de apari\ia melurgilor. Stabilirea valorii diastematice a semnelor fonetice ^n aceast[ perioad[ permite descifrarea actual[ a melodiilor `i chiar dac[ apar pu\ine semne noi fa\æ de etapa precedentæ, numærul acestora va cre`te totu`i pe parcurs. Cre`te mai ales numærul semnelor chironomice, deasemenea apar argonul `i gorgonul, semne ale diviziunii unitæ\ii de timp, se schimbæ denumirea `i grafia unor semne. De`i se sus\ine în general, cæ aceastæ nota\ie nu ar fi dæinuit decât pânæ prin sec.al XV-lea, când a fost înlocuitæ cu cea neobizantinæ, manuscrisele muzicale de la M[n[stirea Putna, care au fost scrise ^n plin sec.al XVI-lea, folosesc în mare mæsuræ nota\ia mediobizantinæ. Nota\ia neobizantinæ (sec.XV-^nceputul sec.al XIX-lea, numit[ `i cucuzelianæ, hagiopolitæ recentæ etc.) folose`te acelea`i semne de baz[ ca cele din nota\ia mediobizantinæ, înmul\indu-se doar semnele chironomice `i ap[r]nd unele semne asemænætoare cu ftoralele din nota\ia modernæ. Complicarea scrierii cu numeroase hipostaze mari a condus treptat la concluzia necesit[\ii simplificærii nota\iei muzicale - posibil `i sub influen\[ occidental[. Nota\ia modernæ sau hrysanticæ (din 1814 p]n[ ast[zi) a ^ncercat s[ rezolve problema simplificærii nota\iei muzicale de origine bizantin[, reprezent]nd ultima etapæ evolutivæ a acesteia. S-a eliminat cea mai mare parte a semnelor chironomice, semnele fonetice de baz[ sunt cele din etapele anterioare `i s-au introdus unele semne noi (mai ales ritmice `i de modula\ie). Toate acestea au f[cut ca nota\ia s[ fie mult mai simpl[ `i mai u`or de folosit, chiar dac[ ea nu mai poate ajuta prea mult la descifrarea c]nt[rilor ^n nota\ia anterioar[, mai ales ^n ceea ce prive`te semnele chironomice. Nota\ia modern[ constituie nota\ia muzical[ actualmente folosit[ ^n Biserica Ortodox[ pentru c]ntarea psaltic[ `i o prezentare

Page 66: Tipic Si Cantare Bisericeasca

66

sumar[ a principalelor semne ale acestei nota\ii este dat[ ^n Plan`a II (v.Anexele de la sf]r`it).

Observa\ii privind combinarea diferitelor semne diastematice ^n nota\ia psaltic[ modern[:

a) chendima `i ipsili nu se scriu niciodatæ singure, ci doar “sprijinite”, adicæ scrise la dreapta semnelor care reprezintæ semnele ascendente (în cazul chendimei, dedesuptul semnului spre capætul din dreapta)

b) semnele ascendente î`i pierd valoarea când deasupra lor se scrie isonul sau oricare dintre semnele descendente

c) semnele ascendente suprapuse î`i cumuleazæ valoarea cu excep\ia combinærii cu cele douæ chendime, caz în care fiecare semn î`i pæstreazæ valoarea

d) ipsili scris deasupra `i spre stânga unui semn de secundæ ascendentæ cumuleazæ valorile.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Colectiv - Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984: articolul despre nota\ia

muzical[, p.326-339. Floros, Constantin

- Universale Neumenkunde, Kassel, 1970. - Einführung in die Neumenkunde, Wilhelmshaven, 1980.

Giuleanu, Victor - Principii fundamentale în teoria muzicii, Bucure`ti, 1975.

Hannick, Christian - Antike Überlieferungen in der Neumeneinteilung der byzantinischen

Musiktraktate, în ”Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik”, 26.Band, Wien, 1977, p.169-184.

Höeg, Carsten - La Notation Ekphonetique, ^n “Monumenta Musicae Byzantinae” Subsidia,

vol.I, fasc.2, Copenhague, 1935. Lungu, Nicolae

- Problema transcrierii `i uniformizærii cântærilor psaltice în Biserica noastræ, ^n “Studii Teologice” seria II, VIII (1956), 3-4, p.241-249.

Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion - Gramatica muzicii psaltice, ed.II, Bucure`ti, 1969.

Pan\iru, Grigore - Nota\ia `i ehurile muzicii bizantine, Bucure`ti, 1971.

Popescu-Pasærea, Ion - Problema transcrierii muzicii psaltice, în ”Cultura”, XXV (1936), nr.9-11, p.19.

Page 67: Tipic Si Cantare Bisericeasca

67

Strunk, Oliver - The Classification and Developement of the Early Byzantine Notations, ^n

"Essays on Music in the Byzantine World", New York, 1977, p.40-44. Tillyard, H.J.W.

- Handbook of The Middle Byzantine Musical Notation, ^n “Monumenta Musicae Byzantinae” Subsidia, vol.I, fasc.1, Copenhague, 1935.

Velea, Pr.Marin - Originea `i evolu\ia semiografiei cântærii biserice`ti, ^n “Studii Teologice” seria

II, XVII (1965), nr.9-10, p.593-620.

Page 68: Tipic Si Cantare Bisericeasca

68

PROBLEME SPECIALE LEGATE DE C}NTAREA BISERICEASC{

@n acest capitol ne vom referi la c]teva aspecte ^n leg[tur[ cu c]ntarea bisericeasc[ ce ar merita o tratare mult mai larg[, dar care, prin caracterul lor cel mai adesea foarte specializat, ar dep[`i ^n acest caz cadrul unei introduceri, a`a cum este inten\ia prezentei lucr[ri. De aceea problemele respective vor fi atinse, atr[g]ndu-se aten\ia asupra importan\ei lor `i indic]ndu-se o bibliografie orientativ[ (ce poate conduce la r]ndul s[u spre numeroase alte scrieri de specialitate), urm]nd ca ulterior cei interesa\i s[ ^ncerce eventual s[ progreseze ^n respectivele domenii.

* O prim[ categorie de probleme o constituie cele referitoare la tehnica vocal[. Dar mai ^nainte de a ne referi direct la acestea, trebuie f[cute c]teva preciz[ri `i trebuie r[spuns la c]teva ^ntreb[ri care apar uneori ^n mod firesc, privitor la raportul ^ntre tehnica vocal[ `i c]ntarea bisericeasc[. Spre exemplu, se poate pune ^ntrebarea: de ce nu se ^ncepe studiul c]nt[rii biserice`ti cu o serie de no\iuni `i exerci\ii de emisie vocal[, pentru ca doar apoi s[ se treac[ la studiul propriu-zis al c]nt[rilor biserice`ti. Pentru a r[spunde la acest fel de ^ntreb[ri, trebuie plecat de la ^n\elegerea rosturilor c]nt[rii biserice`ti, ^n compara\ie cu (spre exemplu) muzica cult[, u`oar[, popular[ etc. C]ntarea bisericeasc[ nu este o art[ cultivat[ “^n sine”, pentru simpla (sau mai sofisticata) satisfac\ie a auditoriului. Ea este organic legat[ de slujba bisericeasc[ `i de rosturile ei m]ntuitoare. Aspectele “artistice”, cu “tehnica” corespunz[toare, sunt importante doar ^n m[sura (fireasc[) ^n care slujesc slujirii biserice`ti. Pentru a nu umbri partea cea mai ^nsemnat[, cea liturgic[, sunt evitate dificult[\ile tehnice de orice fel, care ar putea preocupa (`i ocupa) ^n mod excesiv sufletele credincio`ilor - p]n[ la a

Page 69: Tipic Si Cantare Bisericeasca

69

deveni o “profesie” de sine st[t[toare (a`a cum este cazul profesioni`tilor muzicii). O mare majoritatea a c]nt[rilor biserice`ti fiind relativ simple, din punct de vedere al dificult[\ilor execu\iei vocale, sunt ^n felul acesta accesibile unei mari majorit[\i a credincio`ilor, ^nzestra\i muzical la modul normal, natural. Iar cerin\ele “tehnice” ale interpret[rii vocale pentru aceste c]nt[ri biserice`ti sunt `i ele cele socotite fire`ti, normale, naturale. Pronun\ia cuvintelor (dic\ia) trebuie s[ fie suficient de clar[, pentru ^n\elegerea textului c]nt[rilor – cuv]ntul “cu ^n\eles” fiind deosebit de important, ^n m[sura ^n care acesta dezv[luie ^nv[\[turile m]ntuitoare. T[ria c]nt[rii trebuie s[ fie potrivit[ cu locul (o biseric[ mai mare sau mai mic[) `i cu caracterul bisericesc al c]nt[rii – un glas dispropor\inat de puternic `i strident fiind la fel de nefericit ca `i unul slab `i `ters. Glasul limpede, pl[cut, u`or, este `i el un semn al s[n[t[\ii trupe`ti `i suflete`ti, ^n contrast cu vocile guturale, r[gu`ite, g]j]ite, h]r]ite, chinuite etc. Acest tip de “performan\e” fire`ti de tehnic[ vocal[ fiind la ^ndem]na celor mai mul\i credincio`i (indiferent de v]rst[), preocuparea (de asemenea fireasc[) pentru “calitatea vocal[“ ^nso\e`te (trebuie s[ ^nso\easc[) ^n mod natural, `i clip[ de clip[, ^nv[\area (“simpl[“ a) c]nt[rilor biserice`ti. Nu trebuie uitat exemplul c]nt[re\ilor buni, cu o ^nzestrare vocal[ natural[ `i cu un har deosebit al c]nt[rii, la care se adaug[ o bun[ preg[tire de specialitate. Ace`tia sunt ^ntotdeuna un model `i un imbold spre perfec\ionare pentru to\i ceilal\i c]nt[re\i, pentru fiecare ^n parte. O serie de alte recomand[ri `i obi`nuin\e, ce \in de asemenea de o anumit[ „tradi\ie comun[“ (rezultat al practicii ^ndelungate), sunt foarte folositoare pentru buna desf[`urare a c]nt[rii ^n Biseric[. @ntre acestea se num[r[ sfaturile de igien[ general[, ce favorizeaz[ calitatea vocal[ (^n toate componentele ei): alimenta\ia potrivit[ (cantitativ `i calitativ), odihna (somnul s[n[tos de noapte), ^mbr[c[mintea adecvat[ pentru frig sau pentru c[ldur[, ferirea de aer rece, curent etc., toate contribuie la asigurarea tonusului, calmului, puterii `i relax[rii necesare c]nt[rii ^n bune condi\ii.

Page 70: Tipic Si Cantare Bisericeasca

70

Tradi\ia c]nt[rii la dou[ strane, sau prezen\a a cel pu\in doi c]nt[re\i la aceea`i stran[ este de mare folos atunci c]nd slujbele, cu c]nt[rile respective, dureaz[ ore ^ndelungate. Oboseala inerent[ efortului continuu `i pe timp ^ndelungat poate fi mult am]nat[ prin distribuirea c]nt[rilor la doi (sau mai mul\i) c]nt[re\i, ceea ce permite alternarea efortului cu relaxarea (^n timpul c]t c]nt[ ceilal\i), pentru fiecare c]nt[re\ ^n parte.

* Preocuparea mai special[ pentru “tehnica vocal[“, ceea ce poate ^nsemna ^nceputul unei anumite profesionaliz[ri a c]nt[re\ului, poate fi `i ea necesar[, cel pu\in ^n dou[ situa\ii, situate, oarecum paradoxal, la dou[ extreme ale ^nzestr[rii muzicale naturale. Pentru cel ^nzestrat ^n mod natural cu o voce bogat[, pl[cut[ `i eventual cu un sim\ deosebit al “scenei”, al spectacolului, preocuparea pentru cultivarea c]t mai des[v]r`it[ a darurilor (inclusiv din punctul de vedere al tehnicii vocale) poate fi o component[ fireasc[ a voca\iei. @ns[ `i pentru cel aflat la limita de jos a ^nzestr[rii muzicale naturale – ca `i pentru cei cu o ^nzestrare comun[, medie – dar care din dorin\[ sau necesitate profesional[ colateral[ (^n profesii unde trebuie vorbit sau c]ntat ^n fa\a altor oameni, cum sunt profesiile didactice sau cele ce prespun activit[\i “oratorice”) doresc s[-`i ^mbun[t[\easc[ performan\ele “vocale”, preocuparea pentru “tehnica vocal[“, adic[ pentru cultivarea mai sistematic[ a vocii, este de un real folos. Pentru to\i ace`tia direc\iile mai importante de interes ^n tehnica vocal[ sunt cele de respira\ie, impostare `i dic\ie, intona\ie `i egalizare a ambitusului. Deoarece toate aceste aspecte presupun un exerci\iu `i o ^ndrumare practic[ din partea unui profesor (profesionist), ne vom m[rgini doar la men\ionarea c]torva principii esen\iale. Respira\ia este deosebit de important[ ^n c]ntare, deoarece ea trebuie s[-`i adapteze menirea fiziologic[ (legat[ de ^ntre\inerea vie\ii) la frazarea cerut[ de textul literar `i muzical. Aceasta prezint[ o dificultate sporit[, ce impune o disciplin[ a respira\iei la ceea ce pentru marea majoritate a oamenilor constituie un act ritmic reflex. Dintre tipurile de respira\ie (clavicular[-superioar[, costal[ `i abdominal[-diafragman[), majoritatea speciali`tilor o indic[ pentru

Page 71: Tipic Si Cantare Bisericeasca

71

c]ntare pe cea mixt[, costo-diafragmal[. Aceasta este o respira\ie complet[, care este favorabil[ sus\inerii frazelor muzicale. Un alt principiu este cel al inspir[rii profunde `i al expir[rii lente, prelungi. Respira\ia scurt[ `i superficial[ este obositoare `i ineficient[. Pe c]t posibil inspirarea se va face ^n special pe nas. Emisia vocal[ corect[ a sunetului presupune o bun[ impostare (imposta\ie, pozare sau poz[) a vocii. F[r[ a intra ^n am[nunte care prin caracterul lor teoretic au destul de pu\in[ valoare, impostarea se refer[ la punerea ^n func\ionare (^n rezonan\[) a diferi\ilor rezonatori naturali de care se serve`te omul ^n vorbire `i c]ntare: laringele, faringele, bolta palatal[, celelalte cavit[\i rezonatoare prin care trece sunetul ^nainte de a se propaga ^n mediul ^nconjur[tor. Folosirea (rezonarea) redus[ a unora dintre ace`ti rezonatori face ca vocea s[ fie stins[, mat[, “f[r[ rezonan\[“. La fel, folosirea inadecvat[ a rezonatorilor (prin diverse crisp[ri necontrolate) face ca vocea s[ fie nazal[ (atunci c]nd impostarea se face prea mult ^n cavit[\ile superioare `i prea pu\in ^n gur[), g]tuite, guturale (c]nd prin contractrea laringelui aerul nu mai are libertarea de a se evacua ^n voie) etc. Ca `i ^n cazul respira\iei corecte, impostarea (corect[), atunci c]nd nu exist[ ^n mod natural, trebuie studiat[, la modul foarte concret, cu c]nt[re\i (speciali`ti) care au o ^ndelungat[ practic[ `i un bun control al acestor aspecte. Dic\i(une)a ^nseamn[ pronun\area corect[, clar[ din punct de vedere sonor (acustic), a vocalelor `i consoanelor. ~i ^n acest caz se poate ^nt]lni o dic\ie natural[ bun[, ^ns[ de fiecare dat[ c]nd exist[ probleme, acestea se vor rezolva at]t prin exerci\ii specifice (care urm[resc “rezolvarea” unei vocale sau consoane, sau a unui grup de sunete caracteristice vorbirii ^ntr-o limb[ oarecare) c]t `i prin cultivarea aten\iei constante ce trebuie acordat[ emisiei vocale, din acest punct de vedere. @n particular, trebuie avut grij[ de consoanele finale, adesea neglijate (nu se mai pronun\[). De asemenea, vocalizarea melodic[ excesiv[ poate “`terge” articularea consoanelor, p]n[ la a impieta asupra inteligibilit[\ii textului. Invers, o articulare excesiv[, prea r[spicat[ (“l[trat[“) a consoanelor poate afecta aspectul de

Page 72: Tipic Si Cantare Bisericeasca

72

muzicalitate al interpret[rii. Bunul sim\ artistic - ce poate fi cultivat prin urmarea exemplelor bune – este cel care ne fere`te ^ntotdeauna de excesele de orice fel. Egalizarea ambitusului vocal s-ar putea spune c[ prive`te extinderea calit[\ii emisiei din registrul cel mai favorabil (cel mai comod) al c]nt[re\ului, care de regul[ este cel mediu, c[tre registrele grav `i (^n special cel) acut. @n aceste registre, necesare ^n c]ntat, la modul natural se c]nt[ mai dificil, `i sunetele nu sunt totdeauna de aceea`i (cea mai bun[) calitate. Vocalizele f[cute cu grij[, treptat, ne pot ajuta ca s[ dezvolt[m ^n timp `i aceste zone ale vocii. Problemele de intona\ie sunt legate de ceea ce se nume`te ^n mod curent “ureche muzical[“, adic[ acea capacitate natural[ fireasc[ de a (re)produce ^n mod corect sunete de o anumit[ “^n[l\ime” (frecven\[). @n practic[ se observ[ o mare diversitate a ^nzestr[rii `i din acest punct de vedere, “urechea muzical[“ ^nn[scut[ fiind un mare avantaj pentru studiul c]nt[rii, dar constat]ndu-se c[ prin exerci\iu `i acuitatea natural[ (uneori mai redus[) a auzului put]ndu-se mult ameliora. Se poate folosi `i un instrument muzical (mai ales cele cu clape, av]nd acordajul mai constant) pentru verificarea `i corectarea intona\iei. Mai trebuie f[cut[ deosebirea ^ntre c]ntarea “fals[“ din lips[ de “auz muzical“ `i falsarea din alte cauze, cum este lipsa de aten\ie, datorat[ oboselii, psihice `i/sau fizice, vocale etc. La modul general, `i ca o concluzie la cele c]teva observa\ii anterioare, toate preocup[rile de tehnic[ vocal[ privesc educarea aten\iei pentru a controla emisia sunetului muzical (vocal) ^n toate componentele acestuia (timbru, frecven\[, intensitate) `i pe toat[ durata sa (atac, contiunuare, ^ncheiere), prin extinderea controlului (ca urmare a exerci\iului `i experien\ei) asupra ^ntreglui aparat fonator al omului. Tot oarecum de “tehnic[“ \ine `i adaptarea interpret[rii vocale la acustica diferit[ a s[lilor. Spa\iile mari ale unor biserici, atunci c]nd sunt cu mai pu\in[ lume ^n ele, tind s[ aibe o rezonan\[ exagerat[ `i ^n acest caz trebuie c]ntat mai rar, cu o pronun\ie mai “r[spicat[“, care s[ dea timp sunetelor anterioare s[ se sting[, pentru a nu se amesteca cu cele ce urmeaz[ (ceea ce impieteaz[ asupra ^n\elegerii cuvintelor).

Page 73: Tipic Si Cantare Bisericeasca

73

S[lile cu o acustic[ slab[ sau cele pline de cu public ^`i diminueaz[ considerabil rezonan\a, f[c]nd necesar[ o cre`tere a intensit[\ii c]nt[rii (`i a efortului), pe m[sur[. De asemenea, intensitatea c]nt[rii trebuie potrivit[ `i dup[ dimensiunea spa\iului ^n care se c]nt[: a c]nta prea slab ^ntr-o biseric[ foarte mare este la fel de neindicat ca `i a c]nta prea tare, deranjant, ^ntr-un spa\iu redus. Pentru aceasta, trebuie creat “reflexul” de a “asculta sala” de fiecare dat[, spre a-i sesiza caracteristicile acustice, ^n func\ie de cum “r[spunde” la sunetul c]nt[rii / rostirii noastre.

* O problem[ adesea l[sat[ la voia ^nt]mpl[rii este cea a recitativului liturgic, adica a felului ^n care se cite`te (“c]ntat”) Apostolul `i Evanghelia la Sfintele Slujbe. Faptul c[ marea majoritate a c[r\ilor de c]nt[ri nu dau modele ^n acest sens face ca ^n practic[ s[ se ^nt]lneasc[ numeroase “inova\ii”, de cele mai multe ori nefericite, de prost gust31. Av]ndu-`i originile ^n vechea psalmodie (felul de citire c]ntat[ a psalmilor ^n sinagog[) - adus[ ^n Biseric[ de primii cre`tini, care erau iudei - recitativul liturgic `i-a p[strat de-a lungul secolelor o caracteristic[ tradi\ional[ inconfundabil[, caracterizat[ prin ambitusul de o cvart[-cvint[ `i o serie de formule melodice foarte simple, care nu eclipseaz[ textul32 `i care nu au nimic de a face cu ^mprumuturile de tot felul din muzica profan[ (popular[, de oper[, operet[, roman\e etc.)33. Pentru a ajuta pe cei interesa\i de ^nsu`irea stilului tadi\ional al recitivului liturgic, d[m ^n Plan`ele III a-d (din Anexele de la sf[r`it), mai multe exemple ^n acest sens, dup[ Nicolae Lungu34.

* @n afar[ de c]ntarea “de stran[“, ^n care sunt implica\i ^ndeosebi c]nt[re\ii “titulari” (proto-psal\ii), de obicei angaja\i, mai

31 Nicolae Lungu, Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic, ^n “Studii Teologice” seria II, VII (1957), nr.7-8, p.562-573. 32 Idem, Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ^n “Studii Teologice” seria II, I (1949), nr.3-4, p.245. 33 Idem, Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic…, p.563-565. 34 Ibidem, p.566-573.

Page 74: Tipic Si Cantare Bisericeasca

74

^nt]lnim ^n biserici c]ntarea ^n comun a credincio`ilor `i c]ntarea coral[. @n cazul c]nt[rii ^n comun sau „de ob`te“ (cum mai este numit[) to\i credincio`ii prezen\i la slujb[ (sau marea lor majoritate) particip[ `i la c]ntarea liturgic[. Trebuie observat c[ aceasta se ^nt]mpl[ ^n general la acele slujbe la care num[rul credincio`uilor este mai mare `i unde c]nt[rile sunt mai simple sau mai des repetate, ^n a`a fel ^nc]t toat[ lumea (sau majoritatea) ajunge s[ le cunoasc[ pe dinafar[ - adic[ mai ales la Sf]nta Liturghie, duminica `i la s[rb[tori. Acolo unde glasurile biserice`ti au dezvoltat variante orale (de influen\[ folcloric[), cu formule simplificate `i repetabile (cum este, spre exemplu, cazul Ardealului), credincio`ii pot ^nso\i ^ntr-o oarecare m[sur[ `i c]ntarea pe glasuri la Vecernie, Utrenie sau la alte slujbe (unele Taine sau Ierurgii). Pentru evitarea dezordinilor `i incoeren\elor care se pot ^nt]mpla ^n situa\ia c]nt[rii ^n comun a unei mari mul\imi de oameni, este necesar un coordonator (`i/sau un animator) al c]nt[rii, a c[rui func\ie `i-o asum[ de obicei (tot) c]nt[re\ul titular al bisericii. Deoarece acest coordonator are oarecum rolul unui “dirijor” al adun[rii liturgice, c]ntarea de ob`te este (prin prisma complexit[\ii sale) un pas spre c]ntarea coral[, ^n m[sura ^n care ansamblul adun[rii liturgice se constituie ca un “cor” (chiar dac[ este vorba de c]ntarea doar pe o singur[ voce). Cel mai adesea, pentru c]ntarea de ob`te nu este nevoie de repeti\ii speciale, credincio`ii ^nv[\]nd treptat c]nt[rile, chiar ^n timpul desf[`ur[rii slujbelor, prin participarea repetat[ la acestea. Pentru ^nv[\area unor c]nt[ri noi este bine (totu`i) s[ existe un “nucleu” de credincio`i (pasiona\i de c]ntare), care s[ ^nve\e mai ^nt]i, ^n mod special, c]nt[rile respective, pentru a le putea propune apoi, cu mai mult[ eficien\[, ansamblului comunit[\ii. C]ntarea ^n comun este considerat[ de asemenea ca av]nd o mare valoare pastoral[ `i misionar[, fiind caracteristic[ `i altor confesiuni, ^n afar[ de Biserica Ortodox[. C]ntarea coral[ propriu-zis[, adic[ pe mai multe voci, armonic[-polifonic[, de origine `i influen\[ occidental[, presupune deja existen\a unui cor, cu membrii s[i selec\iona\i dup[ criteriile

Page 75: Tipic Si Cantare Bisericeasca

75

aptitudinilor muzicale `i ale ^nzestr[rii vocale, cu organizarea de repeti\ii (cel pu\in s[pt[m]nal) `i alte elemente ale unui anume profesionalism muzical. Corul mai presupune `i existen\a unui dirijor, care poate fi `i c]nt[re\ul bisericesc (^n sensul mai tradi\ional), dar c[ruia i se cere ^n acest caz `i o preg[tire specific[. Este vorba ^n primul r]nd despre no\iuni de armonie `i polifonie (la nivelul “clasic” al dezvolt[rii acestora), dar `i despre ^nsu`irea unor deprinderi specifice dirijatului coral. De asemenea, buna cunoa`tere a nota\iei liniare (pozi\ionale `i adecvate muzicii pe mai multe voci) este absolut necesar[, ca `i cunoa`terea unui instrument armonic (cu claviatur[: pian, clavecin, org[, armoniu etc.), de mare folos pentru exemplificarea `i corectarea sonorit[\ilor pieselor corale. @ncerc[rile de compozi\ie (coral[ original[) este bine s[ se fac[ dup[ studierea ^n prealabil a deosebit de bogatului repertoriu coral existent (rom]nesc `i universal), care cuprinde nenum[rate modele de o deosebit[ valoare muzical[.

* Un ultim aspect pe care ^l vom aborda ^n acest capitol este cel al documentelor muzicale religioase vechi (adesea str[vechi), cu care c]nt[re\ul bisericesc sau cel preocupat de muzica bisericeasc[ are ocazia s[ vin[ ^n contact. Este vorba at]t de documentele muzicale scrise (manuscrise, tip[rituri vechi etc.), c]t `i de “documentele orale”, de factur[ folcloric[, ce reprezint[ un adev[rat tezaur al identit[\ii culturale rom]ne`ti `i ortodoxe. Culegerea, p[strarea, inventarierea (/catalogarea), p[strarea `i cercetarea lor este o datorie de con`tiin\[ `i credin\[, de recuno`tin\[ `i pre\uire a ^nainta`ilor, c[rora le dator[m o bun[ parte din fiin\a noastr[. @n ceea ce prive`te manuscrisele `i tip[riturile vechi este indicat[ arhivarea `i catalogarea lor ^n muzee (sau alte spa\ii) special amenajate, care asigur[ toate condi\iile p[str[rii, cercet[rii `i valorific[rii lor ^n cele mai bune condi\ii. Pentru folclorul muzical religios (oral), un adev[rat tezaur viu ce cuprinde nenum[rate c]nt[ri ocazionale, pricesne, colinde, formule de glasuri etc., se pot folosi toate ^nlesnirile pe care le ofer[ mijloacele

Page 76: Tipic Si Cantare Bisericeasca

76

tehnice de ^nregistrare a sunetului (magnetofon, casetofon, DAT, minidisc, CD-R etc.), care permit p[strarea ^ntr-o fonotec[ a respectivelor “monumente de cultur[“ muzical[ - `i care altfel, prin specificul lor oral (trec[tor, “perisabil”) s-ar pierde. De un real folos este `i notarea variantelor orale ^ntr-un sistem de nota\ie muzical[ cunoscut - atunci c]nd se poate `i exist[ competen\a necesar[.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{ Botez, D.D.

- Tratat de c]nt `i dirijat coral, Bucure`ti (Institutul de cercet[ri etnologice `i dialectologice), vol.I, 1982; vol.II, 1985.

Lungu, Nicolae - Tehnica recitativului liturgic. Organizarea corului bisericesc, ^n “Studii

Teologice” seria II, I (1949), nr.3-4, p.238-251. - Cântarea în comun a poporului în bisericæ, ^n “Studii Teologice” seria II, III

(1951), nr.1-2, p.28-35. - Cântarea în comun ca mijloc de în\elegere a dreptei credin\e, BOR LXX (1952),

nr.11-12, p.890-899. - Combaterea inova\iilor în recitativul liturgic, ^n “Studii Teologice” seria II, VII

(1957), nr.7-8, p.562-573. Moisescu, Titus

- Valorificarea tezaurului de culturæ muzicalæ bizantinæ în România, ^n "Biserica Ortodox[ Rom]n[" C (1982), nr.7-8, p.682-691.

- Prolegomene bizantine - Muzica bizantinæ în manuscrise `i carte veche româneascæ, Bucure`ti, 1985 - studiile:

Preliminarii la o codicologie specificæ manuscriselor muzicale bizantine, p.68-80,

Bibliografia muzicii vechi bizantine în România, p.206-224. Popescu-Pasærea, Ion

- Reguli pentru citirea Apostolului `i a Evangheliei, în ”Cultura”, III (1913), nr.9-10, p.114-116.

Øirli, Adriana - Repertoriul tematic `i analitic al manuscriselor psaltice vechi (sec.XIV-

XIX).I.Anastasimatarul, Bucure`ti, 1985.

Page 77: Tipic Si Cantare Bisericeasca

77

ASPECTE TEOLOGICE ALE C}NT{RII LITUGICE @N BISERICA ORTODOX{

@n Biserica Ortodox[ c]ntarea prezint[ o serie de caracteristici, care ^i dau nota ei specific[ ^n raport cu muzica altor confesiuni. Astfel, ea este ^n primul r]nd doar c]ntare, adic[ muzic[ vocal[ - instrumentele muzicale nefiind folosite - iar cuv]ntul este mereu prezent, unit cu melodia. Este o c]ntare tradi\ional[, ^n care "noul" ^`i poate g[si uneori treptat locul, ^ns[ doar ^n urma unei verific[ri `i atest[ri eclesiale mai largi a utilit[\ii oric[ror schimb[ri. "Moda" sau importul de "exotisme" culturale joac[ un rol cu totul secundar `i de obicei ^nt]mpl[tor, deloc programatic - de`i ^n aceast[ privin\[ exemplul `i influen\ele altor confesiuni (mai ales apusene: catolic[, protestant[) nu au lipsit. Aspectul tradi\ional este în legæturæ cu unitatea `i stabilitatea cultului ortodox în general. C]ntarea ortodox[ este totodat[ relativ simpl[, cel pu\in fa\[ de evolu\iile unor muzici apar\in]nd altor confesiuni sau domeniului profan. Din acest punct de vedere, ea este predominant monodic[ (cântare pe o singuræ voce), accesibil[ unei mari majorit[\i a credincio`ilor, iar atunci c]nd, ^n ultimele secole, c]ntarea armonic[ `i polifonic[ coral[ `i-a croit drum ^n bisericile ortodoxe, ea nu a atins nici pe departe complexitatea `i sofisticarea artei muzicale profesioniste. @n acela`i timp, momentele istorice de m[iestrie `i virtuozitate a unor protosal\i (de excep\ie) nu au lipsit nici ele din istoria (mai ales bizantin[ t]rzie a) c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[. Ca aspecte tehnice speciale, mai trebuie amintite caracterul modal - adic[ cele opt moduri sau glasuri ale Octoihului - `i nota\ia neumaticæ de origine bizantinæ. Aceste c]teva aspecte men\ionate p]n[ acum circumscriu un prim nivel de identitate a c]nt[rii ^n Biserica Ortodox[, acela al “formei” muzicale (^n general), care ^n decursul istoriei a cunoscut destule excep\ii (cum ar fi acceptarea c]nt[rii pe mai multe voci `i a

Page 78: Tipic Si Cantare Bisericeasca

78

compozi\iilor cu caracter tonal, diferite de cele pe glasurile tradi\ionale) - ceea ce nu a alterat totu`i fondul esen\ial, de natur[ spiritual[, al c]nt[rii ortodoxe. Din acest ultim punct de vedere, unele aspecte au r[mas neschimbate, constituind elementele de permanen\[ ale Tradi\iei ^n domeniul c]nt[rii biserice`ti, iar reliefarea acestor aspecte \in de o teologie a c]nt[rii biserice`ti, la care ne vom referi ^n continuare.

* C]ntarea bisericeasc[ ortodox[ este ^n primul r]nd o c]ntare liturgic[, adica ea ^`i pline`te rostul ei profund doar ^n str]nsa leg[tur[ cu slujba bisericeasc[, ^n cadrul c[reia ocup[ un loc important `i cvasi-permanent - p]n[ ^ntr-at]t ^nc]t ^n anumite perioade istorice chiar slujba ^ns[`i a fost numit[ "slujb[ c]ntat[" sau chiar simplu "c]ntare". @n cadrul slujbei ortodoxe, c]ntarea are totdeauna un caracter doxologic, de laud[ adus[ Dumnezeirii, descoperit[ `i sl[vit[ ca Sf]nt[ Treime (Tat[l, Fiul `i Sf]ntul Duh) ^n c]nt[rile ortodoxe, de unde caracterul triniar al acestora. Aceast[ descoperire des[v]r`it[ Dumnezeirii a fost cu putin\[ prin @ntruparea M]ntuitorului, de unde caracterul hristologic al c]nt[rilor (la modul mai general, c]ntarea Bisericii este c]ntare cre`tin[). Ca toate elementele componente ale slujbelor biserice`ti, `i c]ntarea are un caracter simbolic, ^n sensul ^n care simbolul liturgic mijloce`te actualizarea realit[\ilor dumnezeie`ti `i o ^mp[rt[`ire (iconomic[, dup[ m[sura r]nduit[ omului) din aceste realit[\i. Simbolismul specific al c]nt[rii liturgice prive`te "^nchipuirea" c]nt[rii cetelor ^ngere`ti (c]ntarea heruvimic[, serafimic[) `i prin aceasta o experiere sacramental[ a comuniunii eshatologice dintre oameni `i duhurile cere`ti. Iar c]ntarea monodic[ (pe o singur[ voce) exprim[ mai ales unitatea eclesial[, ^n care “cu o guræ `i o inimæ” credincio`ii ^`i ^nal\[ c]ntarea c[tre Dumnezeu. Un alt aspect simbolic specific ^l constituie Octoihul, adic[ organizarea c]nt[rilor pe cele opt glasuri biserice`ti, care prive`te rela\ia c]nt[rii cu timpul (inclusiv sub aspectul calendaristic – calendarul actualiz]nd evenimentul Facerii `i, legat de Duminic[, pe cel al M]ntuirii). Ciclul liturgic de opt s[pt[m]ni pe care ^l formeaz[ succesiunea celor opt glasuri biserice`ti (`i ^n mod asem[n[tor tuturor

Page 79: Tipic Si Cantare Bisericeasca

79

celorlalte cicluri liturgice, care toate structureaz[ `i c]ntarea bisericeasc[) este ^n leg[tur[ cu @nvierea, cu "Ziua @nvierii", cea "una" `i "a opta", care este "desf[`urat[" ca o singur[ "zi ne^nserat[" ^n ^ntreaga S[pt[m]n[ Luminat[ `i pe cele opt s[pt[m]ni ale Penticostarului, mai apoi peste tot anul liturgic (^n seriile de c]te opt s[pt[m]ni ale Octoihului) - ca o sfin\ire a timpului `i o prefacere sacramental[ a sa ^n ve`nicia @mp[r[\iei lui Dumnezeu. C]ntarea liturgic[ ortodox[ este totodat[ o entitate unitar[, cu o identitate specific[, situat[ undeva ^ntre rostirea simpl[ (prozaic[) a cuv]ntului `i "muzica pur[", este cuv]nt c]ntat - chiar dac[ uneori unele discipline trateaz[ separat componenta literar[ (imnografia) de cea muzical[ (din punctul de vedere muzicologic). @ntre componentele c]nt[rii mai ales cuv]ntul ocup[ un loc cu totul deosebit, determinat ^n primul r]nd de caracterul biblic al c]nt[rii biserice`ti. Revela\ia cuprins[ ^n textul Sfintei Scripturi este prezent[ `i ^n c]nt[rile Bisericii Ortodoxe, fie prin citarea chiar a unor fragmente din textul biblic, fie prin t]lcuirea acestui text, t]lcuire apar\in]nd adesea unor Sfin\i P[rin\i `i pe care imnografia r[s[ritean[ o propune de cele mai multe ori. De asemenea, nu doar Sf]nta Sciptur[ este prezent[ ^n c]nt[rile biserice`ti, ci, la modul oarecum reciproc, `i o serie de referiri la c]ntare (`i muzic[ ^n general) se g[sesc ^n Sf]nta Scriptur[, unele dintre acestea (mai ales cele din Noul Testament) put]nd fi interpretate ca exemple `i modele de urmat pentru c]ntarea din Biserica Cre`tin[. S[ amintim doar momentul ^n care @nsu`i M]ntuitorul ^mpreun[ cu Ucenicii s[i, dup[ Cina cea de Tain[ "au c]ntat c]nt[ri de laud[" (Marc.14,26; comp. Mat.26,30) `i referirile Sf]ntului Apostol Pavel la mul\umirea adus[ lui Dumnezeu "^n psalmi, ^n laude `i ^n c]nt[ri duhovnice`ti" (Ef.5,19; Col.3,16). Caracterul biblic al c]nt[rii biserice`ti este ^n imediat[ apropiere de caracterul dogmatic al acesteia, prin ^ntemeierea pe Revela\ia biblic[ a ^nv[\[turilor de credin\[ cuprinse ^n majoritatea imnelor ortodoxe. ~i multe dintre ^ntemeierile de natur[ dogmatic[ ale teologiei icoanei (care privesc @ntruparea Cuv]ntului lui Dumnezeu) pot fi aplicate `i c]nt[rii biserice`ti - care are `i alte puncte comune cu icoana, cum ar fi rolul catehetic, cel sacramental-liturgic etc. Iar a`a

Page 80: Tipic Si Cantare Bisericeasca

80

cum "tabloul religios" cu scop mai mult estetic (de muzeu sau expozi\ie) poate ^nsemna o ^ndep[rtare de condi\ia sacramental[ a icoanei, la fel ^nstr[inarea c]nt[rii de cadrul liturgic poate aluneca ^n "concertul religios", de interes mai mult (sau "pur") muzical. Spiritualitatea (pnevmatologia) cântærii liturgice ortodoxe î`i are izvorul în inspira\ia datoratæ Harului Duhului Sfânt. Procesiunea acestei inspira\ii duhovnice`ti a c]nt[rii prin treptele Ierarhiei cere`ti `i biserice`ti este limpede înfæ\i`at[ în scrierile Sf.Dionisie (Pseudo-) Areopagitul. Aspectul ascetic, ce caracterizeaz[ orice spiritualitate autentic[, este `i el bine reprezentat ^n c]ntarea liturgic[ ortodox[, un exemplu tipic put]ndu-l constitui c]nt[rile Triodului, din timpul Postului Mare, iar “deosebirea duhurilor" (discern[m]ntul spiritual) contribuie hot[r]tor la separarea "pseudo-spiritualit[\ilor" venite odat[ cu unele inova\ii ^n c]ntare (pietisme lacrimogene, sincretisme spiritualiste etc.). O ilustrare a specificului spiritualitæ\ii cântærii ortodoxe este `i oralitatea sa. În cadrul acestei oralitæ\i, care poate fi constatatæ ^n lipsa documentelor muzicale cre`tine timpurii sau ^n apari\ia târzie în Ræsæritul ortodox a primelor tipærituri muzicale liturgice, nota\ia muzical[ are un rol cu totul secundar (mnemotehnic), melodiile tip `i formulele melodice speciale ale glasurilor subliniind caracterul de act liturgic al cântærii - ^n dezvoltarea c]nt[rii r[s[ritene oralitatea constituindu-se astfel ca o expresie a Duhului Tradi\iei liturgice a Bisericii. Dimensiunea mistic[ `i apofatic[ a spiritualit[\ii ortodoxe apare `i în cântarea liturgicæ, "întunericul divin" ce caracterizeaz[ apropierea de Taina dumnezeiascæ aflându-`i un corespondent sonor/muzical în "tæcere" - `i aceasta nu doar ^n expresia teologic[ a Sf.Dionisie Areopagitul, ci `i la modul foarte concret, ^n lini`tea plin[ de evlavie ^nst[p]nit[ ^n interiorul bisericilor, lini`te care premerge `i ^nso\e`te desf[`urarea oric[rei c]nt[ri litugice. C]ntarea ortodox[, ^n m[sura ^n care este liturgic[ (a`a cum aminteam mai la ^nceput), este `i eminamente bisericeasc[, eclesialitatea sa decurg]nd din faptul ^ntemeierii `i actualiz[rii permanente a Bisericii prin jertfa de natur[ liturgic[ - ^n particular `i c]ntarea (liturgic[) fiind o "jertf[ de laud[". Iar din sfera Dreptului

Page 81: Tipic Si Cantare Bisericeasca

81

bisericesc, canoanele biserice`ti au delimitat ^ntotdeauna încadrarea eclesiologicæ a cântærii liturgice. @ns[ nu doar Biserica a determinat liturgic (prin slujbele Sale) eclesialitatea c]nt[rii `i a exprimat-o prin canoanele Sale, ci `i c]nt[rile ^nse`i au dezvoltat o bogatæ teologie eclesiologicæ, mai ales ^n cântærile liturgice mariologice (închinate Maicii Domnului), care o ^nf[\i`eaz[ pe Preacurata N[sc[toare de Dumnezeu ^ntruchip]nd numeroase ipostaze ale Bisericii: "Biseric[ sfin\it[", "Biseric[ ^nsufle\it[", "Biseric[ a Dumnezeirii", "cheia @mp[r[\iei lui Hristos", Rai cuv]nt[tor", "Cer", "Cortul cel ceresc", Chivotul cel ^nsufle\it" etc. C]ntarea bisericeasc[ mai are `i un caracter misionar `i pastoral, determinat de complexitatea dinamic[ (`i iconomic[) a dialogului Bisericii cu lumea (dimensiunea misionar[), ca `i de iconomia dialogului din interiorul Bisericii (dimensiunea pastoral[). Un aspect particular este cel ecumenic, reflectat în comunicarea reciproc[ dintre diferitele confesiuni cre`tine, care a marcat `i evolu\ia cântærii ortodoxe.

* De`i c]ntarea bisericeasc[ este determinat[ ^n primul r]nd teologic `i liturgic, latura sa de cântare o pune în legæturæ `i cu arta muzicalæ, în cadrul cæreia ea constituie doar un caz particular. Consecin\[ a acestei rela\ii, ^n Biseric[ se folose`te at]t termenul de “cântare”, c]t `i cel de “muzicæ” bisericeasc[, fiecare având motiva\ii etimologice `i teologice deosebite. Determinarea reciprocæ dintre arta muzicalæ `i cântarea bisericeascæ poate fi urmæritæ atât de-a lungul istoriei muzicii `i a cânt[rii liturgice cre`tine, cât `i în cazul mai particular al raportului dintre filozofia (estetica) muzicalæ `i teologie. @ntre problemele n[scute din aceast[ rela\ie se num[r[ `i problema c]nt[rii armonice (`i polifonice). Armonia muzicalæ, avându-`i originea în strævechiul concept (elin) al “harmoniei”, cu numeroase conota\ii muzical-tehnice, categorial-filozofice `i chiar teologice, `i-a fæcut doar o dificilæ `i târzie intrare (în ultimele secole) în cultul ortodox. Acesta, prin specificul sæu, a impus `i impune o în\elegere deosebitæ de cea curentæ (de obicei pur muzicalæ) a armoniei. Astfel, dincolo de des[v]r`irea expresiei armonice sonore ^n (c]ntarea tradi\ional[ la) unison, important[ este "acordarea" armonic[

Page 82: Tipic Si Cantare Bisericeasca

82

a ^ntregii realit[\i eclesiale a c]nt[rii, ce prive`te `i dimensiunea spiritual[, `i cea de comuniune, a oamenilor ^ntre ei `i fa\[ de Dumnezeu. O alt[ problem[ este cea instrumentalæ, conform c[reia în Biserica Ortodoxæ nu au fost acceptate instrumentele muzicale, dec]t cu o folosire limitat[ pentru clopot `i toac[. Aprofundarea teologic[ descoper[ u`or inadecvarea simbolic[ (`i liturgic[) a reduc\ionismului implicit no\iunii de “instrumentum": f[r[ duh, a`adar f[r[ capacitate dialogic[, esen\ial[ ^n cadrul liturgic. Cuvântul `i omul (sub toate aspectele lor: teologic, antropologic sau numai vocal), ca singure “instrumente liturgice” acceptate (`i adecvate), definesc cu totul alte sensuri ale “instrumentului”, a`a cum ne arat[ `i numirile date uneori Sfin\ilor: "tr]mbi\a Sfintei Treimi", "al[ut[ care c]n\i Duhului" etc.

* Ca o concluzie generalæ, se poate caracteriza condi\ia cântærii biserice`ti drept una de o importan\[ specific[ în iconomia liturgicæ generalæ - condi\ie ce î`i gæse`te plinirea desævâr`itæ (^mpreun[ cu toate cele create), prin Întruparea Mântuitorului `i întreaga Iconomie a Mântuirii, în pærtæ`ia dupæ Har (pe cât este cu putin\æ omului `i întregii fæpturi) la via\a dumnezeiascæ.

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{ Barbu-Bucur, Sebastian

- Cântarea de cult în Sfânta Scripturæ `i Sfânta Scripturæ în cântærile Bisericii, ^n “Studii Teologice” seria II, XL (1988), nr.5, p.86-104.

Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene - Temeiuri biblice `i tradi\ionale pentru cântarea în comun a credincio`ilor, ^n

“Studii Teologice” seria II, VI (1954), nr.1-2, p.17-38. Gérold, Théodore

- Les Pères de l'Eglise et la Musique, Paris, 1931. Ghiu`, Benedict

- Faptul ræscumpærærii în imnografia Bisericii Ortodoxe, ST seria II, XXII (1970), nr.1-2, p.70-103.

Græjdian, Pr.Lect.Vasile - Aspecte de spiritualitate a cântærii liturgice ortodoxe, ”Revista teologicæ”, serie

noua, II (74), nr.4,1992, p.44-51. - ”Teologia persoanei” în cântarea bisericeascæ ortodoxæ, în vol. ”Persoana `i

comuniune”, Sibiu, 1993, p.290-294.

Page 83: Tipic Si Cantare Bisericeasca

83

- Caracterul doxologic al cântærii biserice`ti, în ”Revista Teologicæ”, serie noua, IV (76), nr.1, 1994,p.13-19.

- Simbolul liturgic în cântarea bisericeascæ ortodoxæ, în ”Revista teologica”, serie nouæ, IV (76), nr.2, 1994, p.42-51.

- Teologia cântærii liturgice în Biserica Ortodoxæ - Aspecte de identitate a cântærii liturgice ortodoxe, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 258p (ISBN 973-651-058-1).

Kurzschenkel, Winfried - Die theologische Bestimmung der Musik, Roma, 1968.

Lungu, Nicolae - Cântarea în comun ca mijloc de în\elegere a dreptei credin\e, ^n “Biserica

Ortodox[ Rom]n[“ LXX (1952), nr.11-12, p.890-899. Popescu-Pasærea, Ion

- Compozi\ii `i compozitori de muzicæ bisericeascæ, în ”Cultura”, XXVI (1937), nr.4, p.38-39.

- Spiritul profan în cântarea coralæ româneascæ, în ”Cultura”, XXVI (1937), nr.10-11, p.95.

- Ce-i trebuie cântærii biserice`ti, în ”Cultura”, XXVII (1938), nr.9-10, p.67-68. - Muzica bisericeascæ, în ”Muzica româneascæ de azi” (P.Ni\ulescu), Bucure`ti,

1939, p.597-602. - Evolu\ia cântærii psaltice în Biserica Ortodoxæ Românæ, în ”Cultura”, XXIX

(1940), nr.3, p.21-23; nr.7-10, p.75-76; XXX (1941), nr.1-2, p.8. Stæniloae, Pr.Prof.Dr.Dumitru

- Cântarea liturgicæ comunæ, mijloc de întærire a unitæ\ii în dreapta credin\æ, Ort.XXXIII (1981), nr.1, p.58-72.

Øoima, Pr.Prof.Gheorghe - Func\iunile muzicii liturgice, Sibiu, 1945.

Tyciak, Julius - Theologie in Hymnen - Theologischen Perspektiven der byzantinischen Liturgie,

2. unveränderte Auflage, Trier, 1979. Vintilescu, Pr.Prof.Petre

- Doua imne îngere`ti în Liturghie - Imnul heruvimic `i imnul serafimic, Pite`ti, 1927.

- Cântarea poporului în bisericæ, în lumina Liturghierului, BOR LXIII (1945), nr.9, p.409-432.

Vladyshevskaya, T. - Origin of the Russian Church Music and ist Aesthetics, Mill., mss.dact.

Wachsmann, Klaus - Untersuchungen zum vorgregorianischen Gesang, Regensburg, 1935.

Webb, Douglas - La doctrine de l'Eglise dans les hymnes de l'Eglise, în vol. ”L'Eglise dans la

liturgie” (Conférences Saint-Serge, XXVI-e semaine d'études liturgiques, Paris, 1979), Roma, 1980, p.335-362.

Page 84: Tipic Si Cantare Bisericeasca

84

C{R|I DE C}NT{RI BISERICE~TI (Dintre numeroasele cær\i de cântæri biserice`ti, ca `i dintre multele culegeri corale, men\ionæm doar câteva, în a`a fel încât, luate împreunæ, sæ poatæ da o imagine de ansamblu suficientæ pentru domeniul c]nt[rii biserice`ti.) Cun\anu, Dimitrie

- Cântærile biserice`ti dupæ melodiile celor opt glasuri, Sibiu, ed.I 1890, ed.III 1932, ed.IV 1943.

Ploe`teanu, P.S.Nifon N. - Carte de muzicæ bisericeascæ pe psaltichie `i pe note liniare pentru trei voci,

Bucure`ti, 1902. Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Croitoru, Ion

- Anastasimatarul uniformizat: Vecernierul, Bucuresti, 1953 (ed.II, 1974). Lungu, Nicolae; Costea, Grigore; Brani`te, Ene

- Anastasimatarul uniformizat: Utrenierul, Bucure`ti, 1954 (ed.II, 1974). - Cântærile Sfintei Liturghii `i podobiile celor opt glasuri, Bucure`ti, 1960 (ed.III,

1969). Lungu, Nicolae; Brani`te, Ene; Popescu, Chiril

- Cântærile Penticostarului, Bucure`ti, 1980. Cusma Dimitrie; Teodorovici, Ioan; Dobreanu, Gheorghe

- Cântæri biserice`ti, Timi`oara, 1980. Brie, Arhid.Prof.Ioan

- Cântæri la serviciile religioase, Cluj-Napoca, 1988. - Cântæri liturgice `i la diferite servicii religioase, Beiu`, 1994.

(Colectiv) - Cântærile Sfintei Liturghii `i alte cântæri biserice`ti, Bucure`ti, 1992.

Grajdian, Vasile - Cântæri biserice`ti, Sibiu, 1994.

Culegeri corale (muzic[ vocal[ armonicæ-polifonicæ) Popescu-Pasærea, Ion

- Cântærile Sfintei Liturghii scrise pe muzicæ bisericeascæ `i armonizate pe 2 voci, Bucure`ti, 1924.

Lungu, Prof.Nicolae - Liturghia psalticæ pentru cor mixt, Bucure`ti, 1957.

Moldoveanu, Pr.Prof.Dr.Nicu - Repertoriu coral, Bucure`ti, 1983.

Gr[jdian, Vasile - Cântærile Sfintei Liturghii pentru cor mixt din repertoriul Corului Catedralei Mitropolitane, Sibiu, 1998.

Page 85: Tipic Si Cantare Bisericeasca

85

ELEMENTE DE TIPIC BISERICESC

NO|IUNI INTRODUCTIVE

Slujbele biserice`ti `i principiul practic al ^nsu`irii Tipicului Slujbele biserice`ti constituie cultul public al Bisericii Ortodoxe, slujirea sa sacramental-liturgic[ - ^nchinat[ lui Dumnezeu - `i expresia cea mai important[ a identit[\ii sale35. L[s]nd defini\iile foarte riguroase ^n seama altor discipline teologice (mai sistematice), conform unei defini\ii mai comune se poate spune c[ Tipicul bisericesc se ocup[ cu r]nduiala practic[ a slujbelor biserice`ti. Slujbele biserice`ti sunt de numeroase feluri, deosebindu-se unele de altele dup[ m[rime (de la simple rug[ciuni `i r]nduieli p]n[ la slujbele propriu-zise) `i dup[ s[v]r`irea lor periodic[ (prin ^ncadrarea unora dintre slujbe ^n ciclurile liturgice ale zilei, s[pt[m]nii, lunii `i ale anului) sau ocazional[ - atunci c]nd sunt destinate binecuv]nt[rii `i sfin\irii unor persoane, lucruri, locuri etc. ^n func\ie de necesit[\i f[r[ un caracter periodic (a`a cum este cazul Sfintelor Taine `i Ierurgii). Ca `i ^n cazul c]nt[rii biserice`ti, fiind vorba despre un domeniu ^ndeosebi practic, participarea (bine^n\eles activ[) la Sfintele slujbe constituie condi\ia ^nsu`irii temeinice a tipicului (r]nduielii) lor. Altfel spus, este evident f[r[ sens ^nsu`irea doar teoretic[ ^n cazul unui domeniu preponderent practic, a`a cum este tipicul bisericesc. @mbinarea armonioas[ ^ntre ^nsu`irea ini\ial[ a c]torva elemente teoretice `i exersarea practic[ perseverent[ asigur[ f[r[ gre` succesul ^n domeniul tipicului bisericesc.

35 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Liturgica general[ (cu no\iuni de art[ bisericeasc[, arhitectur[ `i pictur[ cre`tin[), ed. II revizuit[ `i completat[, Bucure`ti 1993, p.50.

Page 86: Tipic Si Cantare Bisericeasca

86

Impresia gre`it[ conform c[reia tipicul bisericesc ar fi un domeniu “complicat” (greoi `i eventual chiar inutil) se datoreaz[ de obicei abord[rii pripite, superficiale `i ne^n\elegerii spiritului acestei preocup[ri tradi\ionale legate de r]nduiala slujbelor biserice`ti. ~i ^n acest caz, ucenicia r[bd[toare, practic[, pe l]ng[ stran[ `i altar, care poate ^ncepe ^nc[ din copil[rie, este aceea care dezv[luie treptat sensul ad]nc, merg]nd p]n[ dincolo de cuvintele omene`ti, al r]nduielilor slujbelor Cuv]ntului dumnezeiesc. Sintetiz]nd ^n numai c]teva cuvinte principiul practic al ^nsu`irii tipicului bisericesc, se poate spune c[ trebuie avut mereu ^n vedere ca orice no\iune cu caracter teoretic (informativ) nou dob]ndit[ s[ fie imediat asociat[ realit[\ii concrete a slujirii, ^n particular a folosirii c[r\ilor de slujb[.

Originile `i evolu\ia tipicului bisericesc R[d[cinile r]nduielilor de cult ale Bisercii Ortodoxe pot fi aflate ^n activitatea p[m]nteasc[ a M]ntuitorului nostru Iisus Hristos, a c[rei amintire s-a p[strat fidel ^n Sf]nta Scriptur[ `i Sf]nta Tradi\ie. Rug[ciunea (spre ex. Tat[l nostru, Mat.6,9-13; Luc.11,2-4), predica (v. Predica de pe munte, Mat.5-7; Luc.6,17-49), cinstirea s[rb[torilor (spre ex. Pa`tile, Mat.16,17 `.u.) apar str]ns legate de propov[duirea M]ntuitorului, la fel ca `i instituirea unor Sfinte Slujbe: Sf]nta Euharistie (^n seara Cinei celei de Tainæ, Mat.26,26-29; Marc.14,22-25; Luc.22,19-20), Botezul („Merg]nd, ^nv[\a\i toate neamurile, botez]ndu-le...”, Mat.28,19), Taina Preo\iei `i a Poc[in\ei („Lua\i Duh Sf]nt, c[rora ve\i ierta p[catele se vor ierta, `i c[rora le ve\i \ine, \inute vor fi”, Mat.18,18; Ioan 20,20-23). De asemenea, o serie de acte rituale curente ast[zi sunt s[v]r`ite de M]ntuitorul: binecuv]ntarea credincio`ilor (Marc.10,16 etc.), ^ngenuncherea (Luc.22,41) c]ntarea de imne `i laude (Mat.26,30; Marc.14,26) `i altele. Apoi, dup[ cum vedem ^n multe locuri din Faptele Apostolilor `i Epistole, ucenicii M]ntuitorului au p[strat `i au transmis mai departe cu credincio`ie r]nduielile cre`tine de cult: fr]ngerea p]inii, adic[ Sf.Euharistie (Fapt.2,46; 20,7 `i 11), rug[ciunea de laud[ `i

Page 87: Tipic Si Cantare Bisericeasca

87

citirile din Sfintele Scripturi (I Tes.5,27; Col.4,16), predica `i c]nt[rile religioase (Efes.5,19; Col.3,16) etc. @nc[ pu\in dezvoltate ^n condi\iile persecu\iilor din primele trei secole ale erei cre`tine, Slujbele biserice`ti `i r]nduielile lor cunosc mai apoi o deosebit[ ^nflorire odat[ cu acordarea libert[\ii de manifestare pentru cre`tini, sub ^mp[ratul Constantin cel Mare (Edictul de la Mediolan, 313). P]n[ spre sf]r`itul primului mileniu, de-a lungul ^ntregii perioade patristice, numele a importan\i Sfin\i P[rin\i sunt asociate structur[rii Tipicului bisericesc (dup[ Sf.Hariton M[rturisitorul ^n sec.al III-lea, deosebit de important este Sf.Sava Sfin\itul ^n sec.al V-lea), a unor Slujbe (Sf.Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gur[ de Aur sau Sf.Grigorie Dialogul pentru Sfintele Litughii) sau a c[r\ilor de cult (Sf.Ioan Damaschin pentru Octoih, Sf.Teodor Studitul pentru Triod, Sf.Iosif Studitul pentru Penticostar etc.), ^n forme tot mai apropiate celor de ast[zi. Dup[ sec.al XI-a, c]nd se poate vorbi deja despre o stabilizare a evolu\iei cultului ortodox, tendin\ele s-au manifestat mai ales ^n direc\ia p[str[rii `i apoi a uniformiz[rii r]nduelilor liturgice, la aceasta contribuind `i tip[rirea c[r\ilor de cult, ^ncep]nd cu sec.al XV-lea. @n Biserica Ortodox[ Rom]n[, sec.al XVI-lea marcheaz[ ^nceputul introducerii hot[r]te a limbii rom]ne ^n cult, prin traducerea `i tip[rirea c[r\ilor de slujb[, proces desf[`urat pe durata c]torva secole `i ^ncheiat ^n sec.al XVIII-lea. @n domeiul strict al tipicului bisericesc, mai ales ^n ultimele dou[ secole s-au tip[rit numeroase c[r\i cuprinz]nd r]nduieli de Tipic.

@ntre acestea se num[r[: - Tipicul cel Mare (atribuit Sf.Sava, sec.V-VI, Typikon de pe cel elino-

slavonesc), trad. de Isaac Dasc[lul, Ia`i, 1816; retip. Chi`in[u, 1857. - Tipic bisericesc (Tipicul oficial al Bisericii, dup[ cel al Bisericii din

Constantinopol) trad. de Anton Pann `i Pr.I.C[l[r[`eanu, ed.I, Bucure`ti, 1851.

- Ep.Gherasim Saffirin, Tipic asupra serviciilor divine, R]mnicu V]lcea, 1878; ed.II, Bucure`ti, 1905.

- Mitrop.Silvestru Morariu Andreeviciu, Tipicul Bisericii Ortodoxe Orientale, Cern[u\i, 1883.

- Icon.D.Lungulescu, Manual de practic[ liturgic[, - Prof.Aurel Popovici, Tipicul BisericiiOrtodoxe, Sibiu, 1927 (ed,II).

Page 88: Tipic Si Cantare Bisericeasca

88

- Pr.P.Procopoviciu, Ritualistica sau Manual de Ritual al Bisericii Ortodoxe Rom]ne, Oradea, 1936.

- Ep.Gherontie Nicolau, @ndrum[torul bisericesc, Bucure`ti, 1939. - Pr.~t.Geomolean, Manual de Tipic bisericesc ortodox, Cluj, 1940. - Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976 `i altele.

S[rb[torile `i ciclurile liturgice.

C[r\ile de slujb[

A`a cum ar[tam mai la ^nceput, slujbele biserice`ti sunt de mai multe feluri, urm]nd iconomiei dumnezeie`ti `i biserice`ti a plinirii nevoilor spre m]ntuire a credincio`ilor. Astfel, o mare parte a slujbelor biserice`ti sunt or]nduite dup[ cicluri liturgice, prin care se actualizeaz[ de obicei evenimente ale Iconomiei Crea\iei `i M]ntuirii. @n cadrul ciclurilor liturgice unele zile sau perioade au un caracter special, constituind zile sau perioade de s[rb[toare. S[rb[torile (numite `i praznice) sunt `i ele de mai multe feluri, fiind clasificate dup[ importan\a lor ^n ansamblul anului bisericesc. Cele mai importante sunt praznicele ^mp[r[te`ti, ale M]ntuitorului nostru Iisus Hristos, care serbeaz[ momente importante ale Istoriei M]ntuirii. Unele dintre acestea sunt cu dat[ schimb[toare, iar altele cu dat[ fix[. Vom ar[ta care sunt acestea atunci c]nd ne vom referi la ciclurile liturgice ^n care se ^ncadreaz[. Tot ^ntre praznicele ^mp[r[te`ti sunt socotite `i s[rb[torile Maicii Domnului. Alte s[rb[tori importante (cu \inere, ceea ce ^nseamn[ c[ sunt zile de odihn[, ^n care nu se lucreaz[) sunt cele ale unor sfin\i mai ^nsemna\i. De`i ^n fiecare zi a anului bisericesc se face pomenirea (serbarea) unuia sau mai multor sfin\i, s[rb[torile sfin\ilor ^n general nu sunt toate cu \inere `i se diferen\iaz[ la r]ndul lor ^n praznice cu Priveghere, cu Polieleu, cu Doxologie, cu Hvalite (Laude) sau de r]nd.

Observa\ie: Calendarul bisericesc `i Sinaxarul de la sf]r`itul unor c[r\i de slujb[ (Liturghier, Molitfelnic, Ceaslov etc.) indic[ s[rb[torile din cursul anului bisericesc (Sinaxarul doar pe cele cu dat[ fix[), marc]nd diferit, cu ro`u `i cu semne speciale, caracterul deosebit al fiec[rei s[rb[tori.

Page 89: Tipic Si Cantare Bisericeasca

89

Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului zilnic

Cel mai mic ciclu liturgic este cel zilnic, urm]nd succesiunii ne^ntrerupte a zilei `i a nop\ii. Slujbele ciclului zilnic sunt mai ales cele ~apte Laude, pe care le g[sim ^n primul r]nd ^n cartea de slujb[ numit[ Ceaslov - care este numit[ astfel pentru c[ ^ntre slujbele pe care le cuprinde se num[r[ `i c]teva “ceasuri”.

Observa\ii: Explicarea denumirilor pentru slujbele sau c[r\ile de slujb[ ce apar men\ionate pe parcurs poate fi g[sit[ ^n Lexiconul ce urmeaz[ acestei p[r\i. Pe de alt[ parte, ^ntotdeauna, imediat dup[ parcurgerea teoretic[ a celor nou predate, trebuie (^n mod repetat) “c[utate” `i “v[zute” slujbele la care ne referim ^n descrierea lor concret[ din c[r\ile de slujb[ - ca `i, mai ales, ^n realitatea (concret[) a slujirii lor.

Cele ~apte Laude sunt (^n ordinea zilei liturgice, care ^ncepe seara): Vecernia (slujba de sear[) Pavecerni\a (Dup[cinarea sau Nopt]nda) Miezonoptica (Poluno`ni\a) Utrenia (slujba de dimineat[) cu Ceasul I Ceasul III Ceasul VI Ceasul IX

Observa\ie: @n Ceaslov cele ~apte Laude sunt prezente ^ncep]nd cu Miezonoptica `i Utrenia `i sf]r`ind cu Pavecerni\a (adic[ dup[ ^nceputul `i ordinea “orar[“ al zilei, potrivit c[reia ziua ^ncepe la miezul nop\ii, cu ora 0).

De asemenea, ^n Ceaslov g[sim, ^n afar[ de Rug[ciunile de diminea\a `i de sear[ `i de o serie de c]nt[ri (C]nt[rile treimice, Lumin]nde, Condace, Binecuv]nt[rile @nvierii `i ale mor\ilor, Tropare) care se intercaleaz[ la Utrenie sau la alte slujbe ^n anumite perioade ale anului (`i care conexeaz[ astfel Ceaslovul `i la cicluri liturgice mai mari dec]t cel al zilei), `i alte slujbe, cum sunt Mijloceasurile, Obedni\a, R]nduiala Panaghiei etc. sau diferite adausuri (^n func\ie de edi\ie), cum ar fi: Acatiste, Paraclise, Canoane de rug[ciune, R]nduiala Sfintei @mp[rt[`iri. La sf]r`it este ad[ugat un Sinaxar pentru tot anul, a`a cum afl[m `i ^n alte c[r\i de slujb[.

Page 90: Tipic Si Cantare Bisericeasca

90

O parte dintre slujbele ciclului zilnic (cum ar fi Ceasul al IX-lea, Vecernia, Miezonoptica `i Utrenia - dintre cele ~apte Laude) le g[sim `i ^n alte c[r\i de slujb[, cum ar fi Liturghierul, Octoihul Mic (sau Catavasierul) `i Octoihul Mare.

Observa\ie: @n Liturghier `i Octoih, laudele care se afl[ acolo trebuie remarcat c[ sunt ^n alt[ ordine dec]t ^n Ceaslov, adic[ ^ncep]nd cu Ceasul al IX-lea (^n Liturghier) `i cu Vecernia (^n Octoih), a`adar urm]nd ordinea zilei liturgice, care ^ncepe cu slujba de sear[.

P[r\ile schimb[toare ale acestor slujbe (`i este vorba despre cea mai mare parte a imnografiei liturgice, care este concentrat[ mai ales la Vecernie `i Utrenie `i se schimb[ dup[ ziua s[pt[m]nii sau perioada ^n care acestea se slujesc ^n cursul anului) se afl[ ^n Octoihul Mare `i Octoihul Mic (Catavasier), ^n Triod, Penticostar `i Mineie. Toate acestea ^ncadreaz[ slujbele ciclului zilnic ^n ciclurile mai mari, despre care vom vorbi ^n continuare. Liturghierul este folosit de preot ^n altar; uneori acesta folose`te `i Ceaslovul (pentru slujbele care nu sunt ^n Liturghier), ca `i Triodul `i Penticostarul, pentru unele r]nduieli mai speciale ale perioadelor respective. Cu excep\ia Liturghierului, toate c[r\ile de slujb[ men\ionate p]n[ acum sunt folosite ^n mod curent de c]nt[re\i la stran[ - adica este vorba despre Ceaslov, Octoihul Mic (sau Catavasierul) `i Octoihul mare, Mineie, Triod `i Penticostar.

Observa\ie: Dup[ cum se poate deja observa, prezentarea slujbelor este mereu asociat[ c[r\ilor de slujb[ ^n care respectivele slujbe se g[sesc `i dup[ care se slujesc.

Slujba care ^ncununeaz[ ciclul zilnic este Sf]nta Liturghie, ^n care se s[v]r`e`te Sf]nta Tain[ a Euharistiei. Aceasta este prezent[ pe larg ^n Liturghier, pentru preot, `i ^n Octoihul mic (Catavasier), pentru c]nt[re\i. Pentru p[r\ile schimb[toare ale Sfintei Liturghii (unele Stihiri, Tropare, Irmoase etc. ca `i unele r]nduieli speciale) g[sim indica\ii ^n unele dintre celelalte c[r\i de slujb[ deja men\ionate (Mineie, Triod, Penticostar).

Observa\ie: Trebuie iar[`i men\ionat c[ (a`a cum am v[zut deja la Ceaslov) at]t Liturghierul c]t `i Octoihul mic cuprind `i alte numeroase

Page 91: Tipic Si Cantare Bisericeasca

91

adausuri, care sunt necesare preotului sau c]nt[re\ului, cum ar fi unele rug[ciuni, c]nt[ri, diferite r]nduieli etc. La fel stau lucrurile `i cu celelalte c[r\i de slujb[, care cuprind adesea tot felul adausuri, despre care alc[tuitorii c[r\ilor au crezut de cuviin\[ c[ pot fi de folos slujitorilor biserice`ti `i c]nt[re\ilor.

Alte observa\ii importante privind indica\iile de tipic din cuprinsul c[r\ilor de slujb[:

- @n cuprinsul c[r\ilor de slujb[ pot fi aflate marea majoritate a indica\iilor de tipic necesare slujitorilor biserice`ti `i c]nt[re\ilor.

- Aceste indica\ii sunt redate de obicei ^n culoarea ro`ie (sau cu un caracter tipografic special), deosebindu-se astfel evident de textul propriu-zis al slujbei, care este redat ^n culoarea neagr[ `i cu un caracter normal al literei tipografice.

- Pe parcursul c[r\ilor indica\iile mai generale sunt date de obicei fie la ^nceputul slujbei sau al zilei (s[rb[torii) respective, fie la sf]r`itul acestora. Alte indica\ii particulare, referitoare la un moment sau altul al slujbelor, pot fi intercalate pe parcursul acestora.

- Aten\ie: adesea indica\iile nu sunt date ^n mod repetat, de c]te ori este nevoie, ci doar atunci c]nd apar prima oar[ ^n cuprinsul c[r\ii de slujb[ - moment la care se face trimitere uneori (adica la apari\ia unui caz asem[n[tor), alteori ^ns[ nu, consider]ndu-se ca fiind (deja) binecunoscute respectivele situa\ii. Solu\ia pentru ^nsu`irea temeinic[ a acestor indica\ii este ^ntotdeauna slujirea continu[, repetat[, ce face s[ se observe `i s[ se re\in[ pe dinafar[ “schemele” `i “stereotipurile” mai des ^nt]lnite. ~i majoritatea schemelor ce vor fi date ^n aceast[ lucrare se ^ncadreaz[ ^n aceast[ categorie.

- Indica\iile de tipic pot constitui uneori un capitol sau o parte distinct[ ^n cadrul unei c[r\i de cult (de obicei la ^nceput sau, mai ales, la sf]r`it). A`a sunt “R]nduiala privegherii de toat[ noaptea” `i “Pov[\uirile `i ^nv[\[turile” la ^nceputul `i respectiv la sf]r`itul Liturghierului, “@nv[\[tura de tipic a lui Marcu” de la sf]r`itul Triodului etc. @n aceste cazuri regula de tip[rire cu alt[ culoare (ro`ie) nu se mai aplic[ ^ntotdeauna, de multe ori doar caracterul (mai mic eventual al) literei (de culoare neagr[) indic]nd deosebirea fa\[ de textul slujbelor cuprins ^n restul c[r\ii.

* Alte c[r\i de slujb[ folosite la Sf]nta Liturghie `i uneori `i la unele dintre celelalte slujbe zilnice (la Utrenie, la Vecernie, la s[rb[tori etc.) sunt cele ce cuprind citirile liturgice din Sf]nta

Page 92: Tipic Si Cantare Bisericeasca

92

Scriptur[: Evanghelia (cu pericope din cele patru Sfinte Evanghelii, din care cite`te de obicei preotul sau diaconul) `i Apostolul (cu pericope din Faptele Apostolilor `i din Epistole, din care cite`te de obicei c]nt[re\ul sau cite\ul).

Observa\ie practic[: Trebuie bine observat[ `i ^nsu`it[ structura asem[n[toare a Evangheliei `i a Apostolului, care au aranjate citirile dup[ cele dou[ mari cicluri anuale: la ^nceput se afl[ citirile ciclului pascal, ^ncep]nd cu Duminica ^nvierii (a Sfintelor Pa`ti); ^n partea a doua de afl[ citirile nou-testamentare aranjate dup[ ciclul mineal, ^ncep]nd cu data de 1septembrie, c]nd ^ncepe anul bisericesc. Partea ^nt]i, a ciclului pascal, este mult mai voluminoas[, deoarece pericopele sunt date integral, iar partea mineal[ este mai redus[, deoarece pentru multe pericope exist[ doar trimiteri la textul integral din cadrul ciclului pascal. La Evanghelie (deosebit fa\[ de structura Apostolului), ^ntre cele dou[ p[r\i se mai afl[ ^n plus ad[ugate cele 11 Evanghelii ale @nvierii, care se citesc la Utrenia Duminicilor. La sf]r`itul at]t al Evangheliei, c]t `i al Apostolului, se mai afl[ a`ezate pericope citite la diferite slujbe ocazionale (Taine `i Ierurgii) etc.

Aceea`i aten\ie trebuie acordat[ `i pentru cunoa`terea organiz[rii specifice a c[r\ilor de slujb[ folosite ^n cadrul ciclurilor anuale (Mineie, Octoih, Triod, Penticostar), despre care vom vorbi mai ^ncolo. Ca `i Evanghelia `i Apostolul, acestea sunt c[r\i care nu au “Cuprins” (pentru c[ nu au nevoie), structura lor fiind foarte logic[ (dup[ zile, s[pt[m]ni, glasuri etc.) `i permi\]nd g[sirea rapid[ a celor necesare pentru slujb[ - cu condi\ia ca aceast[ structur[ (logic[) s[ fie bine cunoscut[.

Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului s[pt[m]nal.

Duminica, ziua de s[rb[toare a s[pt[m]nii

Slujbele biserice`ti ale ciclului zilnic sufer[ unele modific[ri de la o zi la alta conform ^ncadr[rii lor `i ^n cicluri mai mari. Ciclul liturgic imediat superior celui zilnic (ca ^ntindere ^n timp) este cel de `apte zile al s[pt[m]nii. S[pt[m]na liturgic[ ^ncepe Duminica - de fapt ^ncepe s]mb[ta seara, odat[ cu ^nceputul zilei liturgice a Duminicii (cu Ceasul IX `i Vecernia) - `i se termin[ (se “odov[ie`te”) s]mb[ta urm[toare la pr]nz, dup[ Ceasul VI (`i Sf]nta Liturghie). Odat[ cu s[pt[m]na ^ncepe `i glasul de r]nd din Octoih (ca `i voscreasna `i lumin]nda

Page 93: Tipic Si Cantare Bisericeasca

93

corespunz[toare Evangheliei de r]nd a @nvierii, din ciclul special al celor 11 Evanghelii ale @nvierii, ce se citesc la Utrenia Duminicii). @n cadrul s[pt[m]nii liturgice zilele sunt bine individualizate: Duminica este ziua de s[rb[toare ^n cadrul s[pt[m]nii, Praznicul s[pt[m]nal al @nvierii; ^n continuare ziua de luni este ^nchinat[ Puterilor ^ngere`ti, mar\i @nainte Merg[torului `i Botez[torului Ioan, miercuri `i vineri Sfintei Cruci, joi Sfin\ilor Apostoli `i Sf.Nicolae, iar s]mb[ta este odovania Duminicii, f[c]ndu-se totodat[ pomenirea mucenicilor, cuvio`ilor `i tuturor celor adormi\i. @n afar[ de p[r\ile comune din Liturghier, Octoihul mic (Catavasier) `i Ceaslov ale slujbelor zilnice, pentru fiecare zi din cadrul s[pt[m]nii mai afl[m c]nt[ri `i citiri speciale (mai ales pentru Vecernie `i Utrenie, uneori cu r]nduieli specifice) ^n Mineiul lunii ^n curs, pentru fiecare zi calendaristic[ (adic[ la data din lun[ a zilei respective) `i ^n Octoih, la fiecare glas de r]nd (^n s[pt[m]na ^n curs), pentru ziua respectiv[ a s[pt[m]nii. Atunci c]nd ^n cursul anului Octoihul este ^nlocuit de Triod sau Penticostar, ^n acestea vor trebui c[utate c]nt[rile `i citirile speciale pentru fiecare zi (^n afar[ de cele din Mineie).

Observa\ie: Aceast[ combinare a c]nt[rilor `i citirilor din diferitele c[r\i de slujb[, mai ales la stran[, constituie motivul unei prime impresii de complica\ie a tipicului. Familiarizarea cu cuprinsul c[r\ilor de slujb[ ^n mod practic, pe parcursul a c]torva cicluri anuale va dezv[lui treptat logica foarte simpl[ a combin[rii ciclurilor liturgice, sub chipul aparent complicat al folosirii ^mpreun[ a c[r\ilor de slujb[.

@n orice caz, `i aceast[ etap[ teoretic[ ^n ^nsu`irea Tipicului trebuie asociat[ lucrului cu c[r\ile de slujb[, mai ales ^n cadrul slujirii propriu-zise, activitate care doar ea singur[ poate da consisten\[ ^nv[\[rii (teoretice).

Ciclurile liturgice lunare `i anuale

Cicluri liturgice superioare s[pt[m]nii sunt ciclul lunar (despre care vom vorbi ^n leg[tur[ cu ciclul anual cu dat[ neschimb[toare - ciclul mineal) `i ciclul de opt s[pt[m]ni al

Page 94: Tipic Si Cantare Bisericeasca

94

Octoihului (despre care vom vorbi ^n leg[tir[ cu ciclul anual cu dat[ schimb[toare dup[ data Sfintelor Pa`ti - ciclul pascal).

a) Ciclul mineal `i s[rb[torile cu dat[ fix[ (neschimb[toare)

Anul bisericesc ^ncepe la 1 septembrie (sf]r`indu-se pe 31 august) `i urm[re`te ^ntocmai structura anului civil (cu singura deosebire c[ acesta din urm[ ^ncepe la 1 ianuarie) `i ^mp[r\irea acestuia pe luni. @n felul acesta se poate vorbi oarecum `i despre un ciclu lunar, ^n m[sura ^n care fiec[rei luni calendaristice ^i corespunde o carte de slujb[ numit[ Minei - astfel ^nc]t avem 12 Mineie, dup[ num[rul lunilor anului. @n cadrul fiec[rui Minei afl[m c]nt[rile `i citirile (pentru Vecernie, Utrenie `i Sfinta Litughie) specifice fiec[rei zile a lunii respective - care sunt aranjate ^n ordinea calendaristic[ a acestor zile, fiind ^n felul acesta u`or de g[sit. C]nt[rile, citirile `i r]nduielile s[rb[torilor (praznicelor) cu data fix[ (neschimb[toare) din cursul anului le afl[m tot ^n Mineie (mai precis, ^n Mineiul lunii ^n care acestea sunt serbate, la ziua cu data s[rb[torii).

Aceste s[rb[tori sunt urm[toarele (^ncep]nd cu 1 septembrie, ^nceputul anului bisericesc):

Praznice ^mp[r[te`ti - @n[l\area Sfintei Cruci, la 14 septembrie. - Na`terea Domnului (Cr[ciunul), la 25 decebrie. - T[ierea @mprejur a M]ntuitorului, la 1 ianuarie. - Botezul Domnului (Boboteaza), la 6 ianuarie. - @nt]mpinarea Domnului, la 2 februarie. - Schimbarea la Fa\[, la 6 august.

Tot praznice ^mp[r[te`ti sunt socotite `i cele ale Maicii Domnului (de asemenea cu dat[ fix[):

- Na`terea Maicii Domnului, la 8 septembrie. - Intrarea ^n Biseric[, la 21 noiembrie. - Buna Vestire, la 25 martie. - Adormirea Maicii Domnului, la 15 august.

Alte s[rb[tori mai importante (cu \inere) ale sfin\ilor: - Sf]nta Paraschiva, la 13 octombrie. - Sf]ntul Mare Mucenic Dimitrie, izvor]torul de mir, la 26 octombrie.

Page 95: Tipic Si Cantare Bisericeasca

95

- Sfin\ii Arhangheli Mihail `i Gavril, la 8 noiembrie. - Sf]ntul Ierarh Nicolae, la 6 decembrie. - Sf]ntul Arhidiacon ~tefan, la 27 decembrie. - Sf]ntul Vasile cel Mare, la 1 ianuarie (odat[ cu Praznicul T[ierii

^mprejur a Domnului). - Soborul Sf]ntului Ioan Botez[torul, la 7 ianuarie. - Sfin\ii Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie `i Ioan, la 30 ianuarie. - Sf]ntul Mare Mucenic Gheorghe, purt[torul de biruin\[, la 23 aprilie. - Sfin\ii @mp[ra\i Constantin `i Elena, la 21 mai. - Na`terea Sf]ntului Ioan Botez[torul (S]nzienele sau Dr[gaica), la 24

iunie. - Sfin\ii Apostoli Petru `i Pavel, la 29 iunie. - Sf]ntul prooroc Ilie, la 20 iulie. - T[ierea capului Sf]ntului Ioan Botez[torul, la 29 august.

b) Ciclul pascal `i s[rb[torile cu dat[ schimb[toare

(dup[ data Sfintelor Pa`ti)

Un alt ciclu annual, care se suprapune peste ciclul mineal (cu dat[ fix[) este ciclul pascal, cu dat[ schimb[toare, dup[ data Sfintei @nvieri (Sfintele Pa`ti), cu care `i ^ncepe (sf]r`indu-se ^n ajunul Sfintelor Pa`ti din anul urm[tor).

Observa\ie: Combinarea celor dou[ cicluri anuale (mineal `i pascal), ce poate p[rea complicat[ la o prim[ vedere, se face de fapt dup[ r]nduieli de tipic bine stabilite, care o dat[ ^n\elese `i bine ^nsu`ite nu mai prezint[ mare greutate.

Dup[ calendarul ^ndreptat, dar folosind ^n continuare pe cel ne^ndreptat pentru s[rb[torile cu dat[ schimb[toare, a`a cum este actualmente ^n uzul Bisericii Ortodoxe Rom]ne, Sfintele Pa`ti pot c[dea ^ntre 4 aprilie `i 8 mai - ^n func\ie de care apoi se structureaz[ ^ntreg ciclul pascal. Acesta se ^mparte ^n trei mari perioade: 1. Perioada Penticostarului, care ^ncepe cu Utrenia Pa`tilor `i dureaz[ p]n[ la o s[pt[m]n[ dup[ Rusalii (p]n[ la Duminica Tuturor Sfin\ilor). @n aceast[ perioad[ se folose`te cu prec[dere cartea numit[ Penticostar. @n aceast[ perioad[ se mai folosesc `i Mineiele lunilor

Page 96: Tipic Si Cantare Bisericeasca

96

respective (dup[ r]nduieli speciale), dar nu se folose`te Octoihul, deoarece toate c]nt[rile @nvierii se afl[ ^n Penticostar. 2. Perioada Octoihului ^ncepe cu Duminica Tuturor Sfin\ilor `i dureaz[ p]n[ la Duminica Vame`ului `i a Fariseului (de fapt p]n[ ^n s]mb[ta din ajunul acestei Duminici). Au ^nt]ietate c]nt[rile c[r\ii Octoihului, la care se adaug[ cele ale Mineielor; la Praznicele @mp[r[te`ti cu dat[ fix[, cel mai adesea primeaz[ r]nduiala Mineielor. 3. Perioada Triodului ^ncepe cu Duminica Vame`ului `i a Fariseului (zece s[pt[m]ni ^nainte de Sfintele Pa`ti) `i se ^ncheie ^n S]mb[ta Mare (s]mb[ta din S[pt[m]na Mare, a Sfintelor Patimi, premerg[toare @nvierii Domnului), odat[ cu Vecernia unit[ cu Liturghia Sf.Vasile cel Mare, care se s[v]r`e`te ^n aceast[ zi. Pe l]ng[ cartea numit[ Triod, care are prec[dere ^n aceast[ perioad[, se mai folosesc Octoihul `i Mineiele lunilor din perioada respectiv[.

@n cadrul ciclului pascal sunt fixate `i o serie de s[rb[tori cu dat[ schimb[toare, cum sunt urm[toarele praznice ^mp[r[te`ti:

- @nvierea Domnului (Sfintele Pa`ti). - @n[l\area Domnului, la 40 de zile dup[ @nviere. - Pogor]rea Duhului Sf]nt (Cincizecimea sau Rusaliile) la 50 de zile

dup[ @nviere. - Intrarea ^n Ierusalim (Floriile), ^n Duminica dinainte de Sfintele Pa`ti

(o s[pt[m]n[ ^nainte de @nviere).

Slujbele neperiodice (ocazionale)

Mai exist[ o serie de slujbe, unele dintre ele foarte importante, care nu se ^ncadreaz[ ^n ciclurile liturgice deja men\ionate `i care se slujesc atunci c]nd apare necesitatea s[v]r`irii lor, ^n anumite momente ale vie\ii credincio`ilor. @ntre aceste slujbe se num[r[ Sfintele Taine `i Ierurgiile. Cele mai importante sunt Sfintele Taine, ^n num[r de `apte (Cele ~apte Taine) dup[ Sf.Tradi\ie:

- Sf]ntul Botez - Mirungerea - Sf]nta Euharistie - M[rturisirea - Cununia

Page 97: Tipic Si Cantare Bisericeasca

97

- Preo\ia - Sf[ntul Maslu

Ierurgiile (evhologiile) sunt o alt[ categorie de slujbe, mult mai numeroas[, prin care, la diferite ocazii, se binecuvinteaz[ `i se sfin\e`te omul, natura ^nconjur[toare, diferite obiecte etc. Sfintele Taine `i Ierurgiile se slujesc dup[ cartea de slujb[ numit[ Molitfelnic, unde acestea sunt descrise pe larg. Un extras din Molitfelnic, cuprinz]nd slujbele (Tainele `i Ierurgiile) mai des s[v]r`ite, este cartea de slujb[ numit[ Aghiazmatar. Un alt extras din Molitfelnic, cuprinz]nd slujbele ^n leg[tur[ cu moartea cre`tinului (Slujba ^nmorm]nt[rii, Parastasul etc.), este Panihida. O serie de slujbe de mul\umire (Te Deum), care nu se afl[ toate ^n Molitfelnic, sunt cuprinse ^n cartea numit[ Tedeum.

Page 98: Tipic Si Cantare Bisericeasca

98

SF}NTA LITURGHIE Sf]nta Liturghie este cea mai important[ slujb[ a cultului cre`tin, la ea particip]nd cel mai adesea credincio`ii (`i ^n num[rul cel mai mare). De aceea vom ^ncepe cu Sf]nta Liturghie `i prezentarea mai detaliat[ a slujbelor. Mai ^nt]i trebuie observat c[ actualmente ^n Biserica Ortodox[ se slujesc trei Liturghii: Litughia Sf]ntului Ion Gur[ de Aur (care este cel mai des slujit[ de-a lungul anului), Liturghia Sf]ntului Vasile cel Mare (care se sluje`te doar de zece ori pe an) `i Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite (atribuit[ prin tradi\ie Sf]ntului Grigorie Dialogul, care se sluje`te ^n timpul Postului Mare, ^n zilele ^n care nu se s[v[r`e`te una dintre celelalte Liturghii). Sf]nta Liturghie (^ntr-una dintre variantele ei, dup[ r]nduial[) se poate s[v]r`i ^n toate zilele anului, mai pu\in miercuri `i vineri ^n Sæptæmâna brânzei (cea care urmeaz[ Duminicii l[satului sec de carne, a @nfrico`atei Judec[\i), luni `i mar\i ^n prima sæptæmânæ a Postului Mare, precum `i în Vinerea Sfintelor Patimi, care sunt socotite zile aliturgice. R]nduiala Liturghiei Sf]ntului Ioan Gur[ de Aur este foarte asem[n[toare cu cea a Liturghiei Sf]ntului Vasile cel Mare (mai ales rug[ciunile citite de preot ^n tain[ fiind deosebite). De aceea vom prezenata tipicul lor ^mpreun[, marc]nd pe parcurs diferen\ele (Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite fiind tratat[ ulterior, ^ndat[ dup[ prezentarea R]nduielilor speciale ^n perioada Triodului). C[r\ile folosite pentru Sf]nta Liturghie sunt ^n primul r]nd Liturghierul, pentru preot, `i Octoihul mic (Catavasierul) pentru stran[. Se mai folosesc c[r\i de c]nt[ri (cu nota\ie muzical[) care cuprind cele ce se c]nt[ la Sf]nta Liturghie. Pentru Liturghia Sf]ntului Ioan Gur[ de Aur `i pentru Liturghia Sf]ntului Vasile cel Mare exist[ la ^nceput o R]nduial[ a preg[tirii sfin\i\ilor slujitori (^nainte de ^nceperea Proscomidiei) `i o R]nduial[ a Dumnezeie`tii Proscomidii (s[v]r`it[ ^n timpul Utreniei

Page 99: Tipic Si Cantare Bisericeasca

99

sau mai ^nainte), care privesc ^n special pe preot `i care se g[sesc doar ^n Liturghier. La aceast[ parte a Sfintei Liturghii credincio`ii particip[ prin aducerea Darurilor la Altar. Deoarece aceste r]nduieli, ca `i toate cele s[v]r`ite la Sf]nta Liturghie, pe de o parte se studiaz[ ^n mod am[nun\it ^n cadrul Liturgicii speciale (practice), iar pe de alt[ parte ele sunt descrise foarte am[nun\it ^n c[r\ile de slujb[ (Liturghier `i Octoihul mic), le vom prezenta foarte sumar, insist]nd oarecum doar asupra r]nduielii (publice a) Sfintei Liturghii, cea la care particip[ mai direct `i credincio`ii, adic[ asupra acelor p[r\i ale Sfintei Liturghii numite Liturghia catehumenilor `i Liturghia credincio`ilor (Euharistic[).

R]nduiala preg[tirii sfin\i\ilor slujitori este legat[ de R]nduiala Dumnezeie`tii Proscomidii, cuprinz]nd:

- Preg[tirea liturghisitorilor (^nchinarea `i s[rutarea icoanelor, ^mbr[carea ve`mintelor, sp[larea m]inilor, troparul ”R[scump[ratu-ne-ai pe noi...”)

- Binecuv]ntarea pentru ^nceputul slujbei `i binecuv]ntarea prescurilor. - Preg[tirea Agne\ului `i Potirului. - Ritualul scoaterii miridelor (pentru Sf.Fecioar[, pentru cele nou[ cete de

sfin\i, cele trei miride speciale - pentru arhiereu, c]rmuitori `i ctitori – apoi cele pentru vii `i mor\i).

- T[m]ierea `i acoperirea vaselor (discul, potirul `i la sf]r`it ambele). - Rug[ciunea Proscomidiei, cu binecuv]ntarea Darurilor. - Apolisul `i c[direa final[ (cu rostirea troparului „@n morm]nt cu trupul...”).

Liturghia catehumenilor ^ncepe odat[ cu binecuv]ntarea mare `i \ine p]n[ la cuvintele „C]\i sunte\i chema\i ie`i\i...”.

Cuprinde o parte introductiv[, cu ^nchinarea slujitorilor ^n fa\a Sfintei Mese `i s[rutarea Sfintei Evanghelii, a Crucii `i a Sfintei Mese, dup[ care urmeaz[

Binecuv]ntarea mare („Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia...”), Ectenia mare („Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”) `i Cele trei Antifoane cu rug[ciunile lor (rostite ^n tain[ de preot) `i cu c]te

o Ectenie mic[ („Iar[ `i iar[ cu pace...”) dup[ primul `i al doilea antifon.

Observa\ii de tipic: 1. @ntre Pa`ti `i @n[l\area Domnului, dup[ Binecuv[ntarea mare se c]nt[ „Hristos a

^nviat...” de trei ori. 2. La Antifonul ^nt]i, care cuprinde Ps.102, se c]nt[ adesea doar primul verset

(„Binecuvinteaz[, suflete al meu...”), ^ncheind cu „Binecuv]ntat e`ti, Doamne”.

Page 100: Tipic Si Cantare Bisericeasca

100

3. La Antifonul al doilea, se las[ de obicei deoparte Ps.145 („Laud[, suflete al meu, pe Domnul...”), c]nt]ndu-se doar „Unule-N[scut...”.

4. La Antifonul al treilea, Stihirile Fericirilor, care se intercaleaz[ ^ntre versetele acestora (duminica pe zece - de la glasul de r]nd `ase `i patru din Canonul Mineiului - ^n celelalte zile sau s[rb[tori urm]ndu-se indica\iile Mineiului, Triodului sau Penticostarului la ziua respectiv[, pentru Sf.Liturghie), se las[ de asemenea cel mai adesea deoparte, c]nt]ndu-se doar Fericirile.

5. La Praznicele ^mp[r[te`ti sunt antifoane speciale, dup[ cum indic[ Mineiul, Triodul sau Penticostarul pentru ziua respectiv[.

Urmeaz[ apoi (spre sf]r`itul antifonului al treilea) Vohodul mic, adic[ ie`irea preotului cu Sf]nta Evanghelie, rug[ciunea `i

binecuv]ntarea intr[rii, s[rutarea Sfintei Evanghelii, ^ntoarcerea ^n Altar prin u`ile ^mp[r[te`ti, „Veni\i s[ ne ^nchin[m...”, Troparele `i condacele (acestea se combin[ dintre cele ale @nvierii, dac[ este duminica, cu/sau cele ale zilei/s[rb[torii `i ale hramului - ^ntre ultimele care se c]nt[ intercal]ndu-se „M[rire...”, respectiv „~i acum...”); uneori acestea se las[ deoparte,

Trisaghionul („Sfinte Dumnezeule”), cu rug[cinea rostit[ ^n tain[ de c[tre preot,

Lecturile biblice: Apostolul (cu c[dire mic[), Evanghelia (cu rug[ciunea ^nso\itoare, citit[ mai ^nainte ^n tain[ de c[tre preot), eventual Omilia / t]lcuirea Evangheliei (Cazania),

Ectenia ^ntreit[ („S[ zicem to\i...”, cu Rug[ciunea cererii st[ruitoare, rostit[ ^n tain[ de preot), eventual Ectenia pentru mor\i (Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule...”),

Ectenia pentru catehumeni („Ruga\i-v[ cei chema\i...”) cu desfacerea Sf.Antimis `i Rug[ciunea pentru catehumeni (rostit[ ^n tain[ de c[tre Preot).

Liturghia credincio`ilor (Euharistic[) constituie a doua `i ultima mare parte a Sfintei Liturghii. Ea debuteaz[ cu ectenia „C]\i suntem credincio`i...” `i dureaz[ p]n[ la otpustul Sf.Liturghii.

Partea sa introductiv[, de preg[tire a Sfintei Jertfe, cuprinde: Rug[ciunile pentru credincio`i (ectenia mic[: „C]\i suntem credincio`i...”,

ectenia mare prescurtat[: „Iar[ `i iar[ cu pace...”, cu dou[ rug[ciuni pentru credincio`i, rostite ^n tain[ de preot)

Vohodul mare (ie`irea cu Sf.Daruri), care este ^ncadrat de c]ntarea Heruvicului („Noi, care pe Heruvimi...” - la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din S]mb[ta Mare se c]nt[ „S[ tac[ tot trupul...”, iar la cea din Joia Mare „Cinei Tale celei de tain[...”), cu rug[ciunea respectiv[ `i c[direa mic[, dup[ care urmeaz[ ie`irea propriu-zis[ cu Darurile,

Page 101: Tipic Si Cantare Bisericeasca

101

pomenirile generale, intrarea prin u`ile ^mp[r[te`ti, depunerea Darurilor pe Sf.Mas[ `i t[m]ierea lor.

Ectenia cererilor („S[ plinim rug[ciunea noastr[...”), cu Rug[cinea punerii ^nainte a Darurilor, rostit[ ^n tain[ de preot (`i „Iubite-voi Doamne”).

Simbolul credin\ei (Crezul).

@n continuare, Anaforaua (rug[ciunea `i ritualul Sfintei Jertfe) cuprinde:

Dialogul introductiv dintre preot `i credincio`i (de la „S[ st[m bine...” p]n[ la „Cu vrednicie `i cu dreptate...”).

Marea rug[ciune euharistic[ (Rug[ciunea teologic[, adresat[ Lui Dumnezeu Tat[l, Trisaghionul biblic: „Sf]nt, Sf]nt, Sf]nt...”, Rug[cinea hristologic[, Cuvintele M]ntuitorului - „Lua\i, m]nca\i...”).

Anamneza. Dipticele (rug[ciunile de mijlocire general[, pentru vii `i mor\i),

^mpreun[ cu Axionul („Cuvine-se cu adev[rat...”)

Observa\ii de tipic: 1. La Praznicele @mp[r[te`ti Axionul obi`nuit („Cuvine-se cu adev[rat...”) este

^nlocuit cu Axionul special al praznicului, adic[ Irmosul c]nt[rii a noua din Canonul Praznicului.

2. La Liturghia Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ de obicei ca Axion „De tine se bucur[“, iar ^n S[pt[m]na Mare se c]nt[ Joi „Din osp[\ul St[p]nului...”`i S]mb[t[ „Nu te t]ngui...”; apoi ^n loc de „Pe to\i `i pe toate” la Liturghia Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ „Pe ar[t[torul...”.

Urmeaz[ r]nduiala @mp[rt[`irii, cuprinz]nd: Preg[tirea pentru @mp[rt[`ire (Ectenia cererilor, cu rug[ciunea rostit[ ^n

tain[ de preot, Tat[l nostru, Rug[ciunea plec[rii capetelor `i cea dinainte de @mp[rt[`ire).

Actele de preg[tire a Sfintei @mp[rt[`anii, s[v]r`ite de preot (^n[l\area `i fr]ngerea Sf.Agne\, plinirea Potirului `i C[ldura).

@mp[rt[`irea slujitorilor, cu Chinonicul (priceasna) zilei sau al praznicului, dup[ care urmeaz[ `i ^mp[rt[`irea credincio`ilor (la „Cu fric[ de Dumnezeu, cu credin\[ `i cu dragoste s[ v[ apropia\i”).

Rug[ciunea de mul\umire dup[ @mp[rt[`ire (rug[ciunea citit[ ^n tain[ de preot, c]ntarea „S[ se umple gurile noastre...”, Ectenia mic[).

@ncheierea Sfintei Liturghii cuprinde: Rug[ciunea Amvonului („Cel ce binecuvinezi...”) rostit[ cu glas tare de

preot `i eventual, dac[ sunt prinoase, urmeaz[ troparul zilei/sf]ntului, c[direa `i rug[ciunea de binecuv]ntare a respectivelor prinoase

Page 102: Tipic Si Cantare Bisericeasca

102

(aceasta din urm[ aleas[, dup[ necesitate, dintre cele aflate ^n Liturghier).

„Fie numele Domnului binecuv]ntat...” (Ps.112,2) de trei ori, care ^n S[pt[m]na Luminat[ este ^nlocuit cu „Hristos a ^nviat din mor\i...”, c]ntat tot de trei ori.

(Psalmul 33 - „Bine voi cuv]nta pe Domnul... - aceasta se las[ deoparte, de obicei).

Rug[ciunea potrivirii Sfintelor, rostit[ ^n tain[ de preot. Binecuv]ntarea final[ - Apolisul (Otpustul).

Dup[ Apolis, urmeaz[ miruitul `i ^mp[r\irea anafurei. Preotul (sau diaconul) face potrivirea Sfintelor, apoi slujitorii se dezbrac[

de ve`minte `i citesc Rug[ciunile de mul\umire din R]nduiala Sf.@mp[rt[`iri).

Observa\ie practic[: Prezentarea anterioar[, la modul schematic, a r]nduielii Sfintei Liturghii are o valoare ^ndeosebi orientativ[, fiind foarte important[ corelarea ei cu realitatea tipiconal[ a c[r\ilor de slujb[ (Liturghier `i Octoihul mic). Este vorba despre acela`i principiu practic al ^nsu`irii tipicului bisericesc, care trebuie cu stricte\e urmat `i pentru toate celelalte slujbe, la care ne vom referi ^n continuare.

R]nduieli speciale privind s[v]r`irea Sfintei Liturghii

@n cursul anului bisericesc exist[ c]teva situa\ii ^n care, pentru partea de ^nceput, Sf]nta Liturghie se s[v]r`e`te unit[ cu Vecernia. Astfel Liturghia Sf.Vasile cel Mare se une`te ^n patru r]nduri cu Vecernia: ^n ajunul Na`terii Domnului `i al Bobotezei, ^n Joia `i ^n S]mb[ta Patimilor. La fel se ^nt]mpl[ cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur ^n ziua Bunei-Vestiri, atunci c]nd aceast[ s[rb[toare cade ^n cursul s[pt[m]nii, de luni p]n[ vineri. R]nduiala urmat[ ^n aceste cazuri o vom descrie ^n capitolul despre R]nduielile speciale legate de s[v]r`irea Vecerniei `i a Utreniei.

Page 103: Tipic Si Cantare Bisericeasca

103

SLUJBELE CICLULUI ZILNIC (Cele ~apte Laude)

^n perioada Octoihului Slujbele ciclului zilnic, cele ~apte Laude, se s[v]r`esc ^n ^ntregime `i ^n fiecare zi mai ales la m[n[stiri `i catedrale. @n practic[, slujirea celor ~apte Laude poate fi grupat[ ^n trei cicluri, care reunesc mai ^nt]i Ceasul IX, Vecernia `i Pavecerni\a, apoi Miezonoptica, Utrenia `i Ceasul I, ^ncheindu-se cu Ceasul III, Ceasul VI `i Liturghia (sau Obedni\a, c]nd nu se s[v]r`e`te Sf]nta Liturghie). Uneori, ciclul al doilea se poate uni cu ciclul al treilea, s[v]r`indu-se la r]nd diminea\a, iar ^n bisericile parohiale (de mir) se s[v]r`esc ^ndeosebi la s[rb[tori (^ntre acestea ^n\eleg]nd `i Duminica, s[rb[toarea s[pt[m]nal[ a @nvierii), `i atunci, cel mai adesea (sau de obicei) sunt slujite doar Laudele mai importante, Vecernia `i Utrenia, ca premerg]nd Sf.Liturghii din ziua de s[rb[toare. Vom ^ncepe cu prezentarea Vecerniei `i a Utreniei, adic[ a laudelor cel mai des slujite (urm]nd astfel metodologiei didactice propuse, aceea de a avansa de la lucruri mai comune c[tre cele mai dificile), dup[ care ne vom referi `i la celelalte.

Vecernia `i Utrenia (no\iuni generale)

De la ^nceput trebuie ar[tat c[, ^n cadrul ciclului zilnic al Laudelor biserice`ti, Vecernia `i Utrenia sunt cele mai extinse, iar prin prisma rela\iei dintre c]ntare (imnografie) `i tipic, ele concentreaz[ ^n cuprinsul lor cea mai mare parte a imnografiei liturgice ortodoxe (bizantine), adunate ^n c[r\ile Octoihului, Triodului, Penticostarului `i ale Mineielor. Totodat[ Vecernia `i Utrenia prezint[ `i cea mai mare complexitate (`i dificultate) a tipicului, a r]nduielii lor, prin modific[rile `i combin[rile care intervin ^n func\ie de perioada anului bisericesc, de s[rb[tori, de ziua din cursul s[pt[m]nii etc.

Page 104: Tipic Si Cantare Bisericeasca

104

O cale foarte potrivit[ de ^nsu`ire a tipicului Vecerniei `i Utreniei, cu toate schimb[rile ce intervin ^n cuprinsul lor, este cea care pleac[ de la r]nduiala Duminicilor – adic[ a Vecerniei de s]mb[t[ seara `i a Utreniei de Duminic[ diminea\a, din perioada Octoihului. Dup[ buna ^nsu`ire a structurii acestor slujbe, mai ales din punct de vedere practic, se poate trece treptat la marcarea `i ^nsu`irea deosebirilor pentru alte situa\ii: peste s[pt[m]n[, la praznice `i ^n celelalte perioade ale anului bisericesc. Aceast[ abordare este justificat[ at[t din punct de vedere didactic (prin progresarea treptat[ de la lucruri mai simple spre lucruri tot mai complicate), c]t `i din punct de vedere bisericesc-liturgic, prin locul central pe care Duminica (Ziua @nvierii) ^l ocup[ ^n cadrul s[pt[m]nii liturgice `i prin faptul c[ mai ales (`i cel mai des) aceasta este ziua ^n care ^ntreaga comunitate bisericeasc[ (a unei parohii, spre exemplu) particip[ la serviciul divin; de asemenea, perioada Octoihului ocup[ `i ea cea mai mare parte a anului bisericesc (cca.2/3), r]nduielile din aceast[ perioad[ fiind astfel, prin ^ndelungata repetare, cel mai u`or de ^nsu`it.

* Vecernia este slujba de sear[ (slav.veceru - “sear[“), cu care ^ncepe ziua liturgic[. Se mai ^ntrebuin\eaz[ termenul de vesperin[ (lat. vesperae) sau, ^ntr-o traducere rom]nizat[, cel de ser]nd[. Se s[v]r`e`te ^n biseric[ dup[ ora 4 p.m. (ora 16), de regul[ dup[ apusul soarelui. Sunt c]teva situa\ii ^n cursul anului bisericesc c]nd Vecernia se s[v]r`e`te diminea\a, dar despre acestea vom vorbi c]nd ne vom referi la r]nduielile speciale legate de Vecernie. Vecernia poate fi de mai multe feluri. Cea mai dezvoltat[ este Vecenia s[rb[torilor, cu mai multe variante deatul de apropiate ca r]nduial[: cea a unui praznic ^mp[r[tesc sau a hramului, a Duminicii (de s]mb[t[ seara), la un sf]nt cu Polieleu `i la un sf]nt cu Doxologie mare. Vecernia zilelor de r]nd este mai simpl[, iar la s[rb[torile mari afl[m ^nainte de Vecernia Mare `i o Vecernie Mic[. Utrenia este slujba de diminea\[ (slav.utro - “diminea\[“). Se mai ^ntrebuin\eaz[ termenul de ortrin[ (grec.orthros – „zorii zilei”) sau cel de m]nec]nd[ (m]necat, m]necare, de la lat.manicare – „a se scula ^n zori”).

Page 105: Tipic Si Cantare Bisericeasca

105

Chiar dac[ odinioar[ ea se s[v]r`ea cu dou[-trei ore ^nainte de r[s[ritul soarelui, actualmente ea se s[v]r`e`te de obicei diminea\a, dup[ r[s[ritul soarelui. @n ajunul s[rb[torilor (mai ales la m[n[stiri `i catedrale) Utrenia se s[v]r`e`te de cu sear[, ^n continuarea Vecerniei `i a Litiei, ca `i Priveghere. De asemenea, miercuri `i vineri ^n s[pt[m]na a cincea a Postului Mare `i ^n toate zilele S[pt[m]nii Mari, Utrenia se s[v]r`e`te de cu sear[, singur[, sub form[ de denie (slav.vdenia – „veghere”, „priveghere”). Utrenia are ca variante o r]nduial[ a Utreniei duminicilor, foarte asem[n[toare cu cea a Utreniei praznicelor ^mp[r[te`ti sau a sfin\ilor cu serbare, `i o r]nduial[ a Utreniei zilelor de r]nd.

* A`a cum am ar[tat mai ^nainte, vom prezenta mai ^nt]i r]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de duminic[, urm]nd ca mai apoi s[ marc[m deosebirile pentru celelalte variante ale acestor slujbe.

R}NDUIALA VECERNIEI DUMINICILOR Vecernia Duminicilor (a s[rb[torilor ^n general) se s[v]r`e`te s]mb[t[ seara (sau ^n seara din ajunul unei s[rb[tori), ^ndat[ dup[ Ceasul al IX-lea (despre care vom vorbi la r]nduiala Ceasurilor liturgice). Atunci c]nd se face Priveghere (adic[ slujba Vecerniei se une`te cu Litia `i cu Utrenia, aceasta din urm[ s[v]r`indu-se `i ea ^n acest caz seara, de`i constituie “slujba de diminea\[“) `i de asemenea la m[n[stiri, dup[ Ceasul al IX-lea se continu[ cu Vecernia mic[ `i masa de sear[ (cina), urm]nd ca doar apoi s[ ^nceap[ s[v]r`irea Vecerniei Mari (care este Vecernia propriu-zis[ a s[rb[torilor). Vecernia Duminicilor (a s[rb[torilor) se s[v]r`e`te dup[ urm[toarele c[r\i de slujb[: Liturghierul pentru altar (dar se pot consulta `i celelalte c[r\i de slujb[ pentru r]nduieli mai speciale), iar pentru stran[ Octoihul mic (Catavasierul), eventual Octoihul Mare `i Mineiul de r]nd (iar ^n cazul celorlalte perioade ale anului bisericesc, Triodul sau Penticostarul). De asemenea, ^n Ceaslov, la Vecernie, se mai pot g[si indica\ii (pentru s]mb[t[ seara sau pentru s[rb[tori).

Page 106: Tipic Si Cantare Bisericeasca

106

Citirea catismelor - citire care ^ncepe s]mb[ta seara cu Catisma ^nt]i - se face din Psaltire.

Observa\ii metodice `i practice: “Schema” Vecerniei duminicilor (s[rb[torilor) pe care o d[m ^n continuare trebuie foarte bine ^nsu`it[, “pe dinafar[“, dar, ^n acela`i timp este absolut necesar[ asocierea ei cu ceea ce se afl[ ^n c[r\ile de slujb[. @nv[\area ei doar “abstract[“ nu duce de obicei la nici un rezultat !

Pentru altar este destul de u`or s[ se urm[reasc[ cuprinsul slujbei dup[ Liturghier, unde se afl[ cam tot ce este necesar. Aten\ie ! mai ales pentru viitorii preo\i, este bine ca indica\iile de tipic tip[rite cu ro`u `i intercalate ^n cuprinsul slujbei s[ fie citite cu aten\ie `i ^n mod repetat.

Pentru stran[, cuprinsul general al slujbei se afl[ `i poate fi urm[rit ^n Octoihul mic (Catavasier) - dup[ un timp, cu oarecare practic[, poate fi urm[rit `i dup[ Ceaslov (cu aten\ionarea asupra locului diferit al Vecerniei ^n cele dou[ c[r\i de slujb[: ^n Octoih la ^nceput, iar ^n Ceaslov mai spre sf]r`it, ^nainte de Pavecerni\[). @n acela\i timp, foarte important[ este asocierea la cuprinsul general din Octoihul mic a c]nt[rilor (imnelor) `i citirilor necesare din celelalte c[r\i de slujb[ (din Minei sau, atunci c]nd este necesar, din Penticostar sau Triod, eventual Octoihul mare). Doar exerci\iul repetat `i familiarizarea cu c[r\ile de slujb[ prin folosirea lor curent[ (`i frecvent[) poate asigura formarea deprinderilor necesare.

Ca exerci\iu practic: S[ se observe locul `i structura Vecerniei mici ^n Octoihul Mare (s]mb[ta seara, la toate cele opt glasuri) `i la s[rb[torile mari din Mineie, Triod `i Penticostar. S[ se acorde mai ales aten\ie trimiterilor ^ntre Vecernia mic[ `i cea mare - cum este cazul mai ales, spre exemplu, cu troparele de la sf]r`itul Vecerniei, care sunt redate integral doar la Vecernia mic[ (`i la care trebuie s[ ne ^ntoarcem `i atunci c]nd slujim Vecernia mare).

R]nduiala pe scurt a Vecerniei duminicilor (aproximativ aceea`i cu cea a Vecerniei s[rb[torilor ^n general, sau cu Vecernia mare - la særbætorile cu Priveghere) este urm[toarea:

Preotul, îmbræcat cu epitrahilul, deschide dvera (perdeaua u`ilor ^mp[r[te`ti) `i d[ binecuv]ntarea din fa\a Sfintei Mese: “Bine cuvântat este Dumnezeul nostru…”

Cânt[re\ul de la stran[ r[spunde: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…” `i cite`te Ps.103 (dup[ r]nduiala din m[n[stiri la Priveghere, ^n unele locuri, ^ncep]nd de la a doua parte a versetului 28 al Ps.103,

Page 107: Tipic Si Cantare Bisericeasca

107

“Deschiz]nd Tu m]na Ta…”, textul se c]nt[, ^n continuare, ca Anixandare).

Preotul, cu capul descoperit, iese prin u`a de miaz[noapte a altarului, merge în fa\a Sfintelor U`i `i cite`te din Liturghier cele `apte rugæciuni ale luminilor). Dup[ ^ncheierea la stran[ a Ps.103

Preotul roste`te din fa\a Sfintelor U`i Ectenia mare, c]nt[re\ii de la stran[ (sau to\i credincio`ii ^n cazul c]nt[rii ^n comun) r[spunz]nd la fiecare cerere cu “Doamne miluie`te”. Dup[ ecfonisul Ecteniei mari, de pe analogul a`ezat ^n mijlocul bisericii

Cânt[re\ul cite`te Catisma ^nt]i din Psaltire, ^n trei st[ri, dup[ fiecare stare Preotul rostind o Ectenie mic[ (“Iaræ `i iaræ, cu pace…”). De obicei, mai ales la s[rb[tori `i hramuri, ^n bisericile parohiale, ^n loc de Catisma ^nt]i se c]nt[ de c[tre

Cânt[re\: “Fericit bærbatul…”, c]ntare alc[tuit[ din stihuri alese din prima stare a Catimei ^nt]i. Apoi

Preotul roste`te Ectenia micæ. Dup[ ecfonisul acesteia, la stran[ Cânt[re\ul c]nt[: “Doamne, strigat-am…” (Ps.140 `i 141), cu stihirile `i

stihurile rânduite (pe 10, pe 8 ori pe 6 - s]mb[ta `i la s[rb[torile mari de obicei pe 10).

Observa\ie: Primele dou[ stihuri ale Ps.140 se c]nt[ pe glasul de r]nd al Octoihului, forma de “^nsu`i glasul”/stihiraric, ^n continuare celelalte se c]nt[ mai repede (irmologic).

@ncep]nd cu stihul “Scoate din temni\[ sufletul meu…” (c]nd stihirile sunt pe 10) se introduc ^ntre stihuri Stihirile @nvierii de la glasul de r]nd; acestea se caut[ la partea glasului respectiv din Octoihul mic (sau cel mare) `i se intercaleaz[ ^ntre stihurile care sunt date doar la ^nceput, ^n partea comun[ a Vecerniei.

Ultimele trei stihiri se iau din Mineiul ^n curs, de la Vecernia zilei respective (dac[ acolo indica\ia este “pe `ase”, se ^ntroduc stihirile din Minei dup[ stihira a `asea a Octoihului, repet]nd-o la urm[ pe prima dintre cele trei ale Mineiului). @n timpul Triodului sau al Penticostarului, stihirile se iau din c[r\ile respective.

A se vedea concret, “pe c[r\ile de slujb[“, toate aceste detalii de organizare a cuprinsului lor.

(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:) Preotul face cædire mare (^n ^ntreaga biseric[) la “Sæ se îndrepteze…”

(stihul 2 al Ps.140). La ultimul stih ^nainte de “M[rire…” (“C[ s-a ^nt[rit mila Lui…) Preotul

îmbracæ felonul `i deschide u`ile împæræte`ti, apoi - ^n timpul c]nt[rii numite “a N[sc[toarei” de la “~i acum…” (s]mb[ta de nume`te Dogmatic[) - face Vohodul (ie`irea) cu cædelni\a, cædind în naos `i altar. Termin]ndu-se de c]ntat la stran[

Page 108: Tipic Si Cantare Bisericeasca

108

Preotul (cædind de pe soleie) roste`te: “În\elepciune, drep\i!” Cânt[re\ul (sau tot poporul) r[spunde c]nt]nd: “Luminæ linæ…”. @n

timpul acestei c]nt[ri (care atunci c]nd se sluje`te ^n sobor, poate fi c]ntat[ `i de preo\i) - c]nd se ajunge la “…l[ud[m pe Tat[l `i pe Fiul `i pe Sf]ntul Duh, Dumnezeu…” - preotul intr[ pe U`ile ^mp[r[te`ti ^n altar. Iar dup[ ^ncheierea acestei c]nt[ri urmeaz[ un dialog ^ntre preot `i stran[, ^n care

Preotul roste`te binecuv]nt]nd, cu fa\a spre popor: “S[ lu[m aminte. Pace tuturor.”

Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”. Preotul: “@n\elepciune, s[ lu[m aminte !” Cânt[re\ul c]nt[ Prochimenul zilei. Dac[ sunt Paremii (la s[rb[tori mai mari) acestea se citesc dup[ dialogul

introductiv de la fiecare paremie: Preotul: “@n\elepciune !” Cânt[re\ul: “Citire de la…”. Preotul: “S[ lu[m aminte !”.

@n timpul Prochimenului `i la citirea paremiilor Preotul st[ ^n u`ile ^mp[r[te`ti, care se ^nchid doar c]nd se c]nt[ Prochimenul ultima dat[ sau la sf]r`itul ultimei paremii. Apoi

Preotul roste`te (din altar) Ectenia întreitæ (“Sæ zicem to\i…”) iar c]nt[re\ul/credincio`ii r[spund la fiecare cerere cu “Doamne miluie`te” ^ntreit. Dup[ ecfonisul ecteniei

Cânt[re\ul spune rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne…” Preotul (din altar) roste`te Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea

noastræ cea de searæ…”) c]nt[re\ul/credincio`ii r[spunz]nd la fiecare cerere cu “D[ Doamne”. Dup[ ecfonisul ecteniei urmeaz[ un dialog ^ntre preot `i stran[, ^n care

Preotul binecuvinteaz[ cu fa\a spre popor: “Pace tuturor.” Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”. Preotul: “Capetele noastre, Domnului s[ le plec[m.” Cânt[re\ul: “|ie, Doamne”. Preotul cite`te ^n tain[ Rug[ciunea plec[rii capetelor din Liturghier,

^ncheind cu ecfonisul (rostit cu voce tare): “Fie st[p]nirea ^mp[r[\iei Tale…” Apoi, dac[ nu este Litie (despre care vom vorbi separat),

Cânt[re\ul ^ncepe s[ c]nte Stihoavna, cu stihurile `i stihirile ei, pe glasul de r]nd al Octoihului. La “M[rire…”, dac[ este ^n Minei se c]nt[ de acolo stihira numita “a Sf]ntului” (de la “~i acum…” a Stihoavnei Vecerniei din ziua respectiv[).

Page 109: Tipic Si Cantare Bisericeasca

109

Observa\ie practic[: Dac[ aceast[ Stihir[ este pe alt glas dec]t restul Stihoavnei, se c]nt[ `i stihul dinainte (adic[ “M[rire…”) pe acel glas, iar apoi “~i acum…” cu stihira N[sc[toarei se va c]nta tot din Octoih (de la Stihoavn[) dar de la acela`i glas cu glasul pe care s-a c]ntat “M[rire…” cu a Sf]ntului.

La alte s[rb[tori stihirile Stihoavnei se c]nt[ din Minei, Triod sau Penticostar, de la s[rb[toarea respectiv[, pe glasurile `i cu stihurile ar[tate acolo.

(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:) Urmeaz[, tot la stran[

Cânt[re\ul: “Acum libereazæ…” `i rugæciunile începætoare. Dupæ “Tatæl nostru…”

Preotul roste`te ecfonisul “Cæ a Ta este Împæræ\ia…” Cânt[re\ul continu[ cu Troparele rânduite.

Observa\ie: S]mb[ta seara, dup[ Troparul @nvierii pe glasul de r]nd, din Octoihul mic sau mare, la “M[rire…” se pune troparul Sf]ntului din Minei, iar dac[ acesta este pe alt glas, la “~i acum…” Troparul N[sc[toarei se va pune de la acela`i glas (din Octoih) ca `i glasul troparului Sf]ntului (care s-a c]ntat la “M[rire…). Dac[ sunt doi Sfin\i, troparul primului se va c]nta imediat dup[ Troparul @nvierii, iar al doilea la “M[rire…” - Troparul N[sc[toarei c]nt]ndu-se apoi pe glasul troparului celui de al doilea Sf]nt.

(La Praznicele ^mp[r[te`ti se c]nt[ doar Troparul Praznicului de trei ori. La s[rb[torile Sfin\ilor mai mari, se c]nt[ de obicei de dou[ ori troparul Sf]ntului din Minei `i a treia oar[ al N[sc[toarei, tot pe glasul troparului Sf]ntului; numai vinerea seara, Troparul N[sc[toarei se c]nt[ totdeauna pe glasul de r]nd al Octoihului).

(Continuarea descrierii r]nduielii Vecerniei:) Dup[ c[ntarea Troparelor

Preotul deschide Sfintele U`i `i face Apolisul (Otpustul) dup[ r]nduiala urm[toare:

Preotul, dintre Sfintele U`i: “@n\elepciune !” Cânt[re\ul: “Binecuvinteaz[.” Preotul: “Cel ce este binecuv]ntat…” Cânt[re\ul: “Amin. @nt[re`te Dumnezeule…” Preotul, plec]ndu-se `i ^nchin]ndu-se spre icoana Maicii

Domnului: “Prea Sf]nt[ N[sc[toare de Dumnezeu…” Cânt[re\ul: “Ceea ce e`ti mai cinstit[ dec]t heruvimii…” Preotul, plec]ndu-se `i ^nchin]ndu-se spre icoana M]ntuitorului:

“Slav[ |ie, Hristoase Dumnezeule…” Cânt[re\ul: “Slav[ Tat[lui `i Fiului `i Sf]ntului Duh…” Preotul zice otpustul: “Hristos, Adev[ratul Dumnezeul nostru…” Cânt[re\ul: “Amin.” Preotul: “Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri…”

Page 110: Tipic Si Cantare Bisericeasca

110

Cânt[re\ul: “Amin.”

Observa\ie: R]nduiala aceasta a Vecerniei s[rb[torilor (a duminicilor), ^mpreun[ cu cea a Utreniei duminicilor, dat[ ^n continuare, trebuie foarte bine ^nsu`it[ `i pentru motivul c[ ^n func\ie de acest[ structur[, deci prin raportare la aceast[ r]nduial[ vom studia mai apoi `i toate celelalte r]nduieli particulare ale Vecerniei `i Utreniei, f[r[ s[ mai relu[m ^n am[nunt toate detaliile, ci marc]nd doar deosebirile (a`a cum se procedeaz[ de fapt `i ^n c[r\ile de cult, unde de obicei doar prima oar[ este dat[ pe larg o r]nduial[, mai apoi fiind f[cut[ doar trimiterea la locul respectiv). A`adar, f[r[ cunoa`terea sigur[ a acestei prime scheme structurale, celelalte r]nduieli la Vecernie `i Utrenie nu vor avea nici o baz[ pentru ^nv[\are.

R]nduiala Litiei

Litia este o slujb[ care se s[v]r`e`te de regul[, mai ales la m[n[stiri, ^n cadrul Privegherii (despre care vom vorbi ^n continuare). @n parohii ea este s[v]r`it[ ^n ajunul s[rb[torilor, unit[ cu Vecernia. Desf[`urarea sa poate fi urm[rit[ foarte bine dup[ Liturghier:

@ndat[ dup[ ecfonisul „Fie st[p]nirea ^mp[r[\iei Tale...” din slujba Vecerniei, fiind preg[tite ^n mijlocul bisericii pe o mas[ artose (p]ini), spre partea de r[s[rit a mesei, un vas mic cu gr]u, spre partea dinspre apus a mesei, un vas (o sticlu\[) cu vin ^n partea de miaz[noapte `i unul cu untdelemn ^n parte de miaz[zi,

la stran[ ^ncep s[ se c]nte stihirile Litiei, iar preotul iese (cu diaconul) pe u`a de miaz[-noapte `i, av]nd ^n m]n[ c[delni\a, merge p]n[ ^n pronaos (dac[ acolo se s[v]r`e`te Litia p]n[ la Rug[ciunea Litiei „St[p]ne mult-Milostive...”), unde se a`eaz[ cu fa\a spre r[s[rit ^n fa\a unui analog (sau mese); dac[ slujba se face ^n naos, preotul vine de la ^nceput ^n fa\a mesei unde sunt preg[tite cele pentru Litie. Se c[de`te masa ^n cele patru laturi `i se continu[ ca o c[dire mic[. Apoi

Preotul (diaconul) roste`te ectenia Litiei din Liturghier („M]ntuir`te, Doamne, poporul T[u...”), la urm[ pomenind `i pe cei ce au adus `i pe cei pentru care s-au adus prinoasele (de obicei doar vii). Dup[ ecfonis `i „Pace tuturor...”, „Capetele noastre...”, preotul, cu capul descoperit, cite`te Rug[ciunea Litiei („St[p]ne, mult-Milostive...”).

Se continu[ slujba Vecerniei c]nt]ndu-se Stihoavna `i celelalte. Dup[ ecfonisul de la „Tat[l nostru” ^ncep s[ se c]nte Troparele („N[sc[toare de Dumnezeu...” sau/`i cele ale s[rb[torii, dup[ cum este de obicei indicat ^n c[r\ile de slujb[ la ziua s[rb[torii respective), ^n timpul

Page 111: Tipic Si Cantare Bisericeasca

111

c[rora preotul c[de`te de trei ori masa, ^ncheind cu o c[dire mic[. Dup[ aceasta

Preotul face cu un artos semnul crucii peste celelalte `i, av]nd capul desoperit, roste`te Rug[ciunea de binecuv]ntare a prinoaselor („Doamne Iisus Hristoase, Dumnezeul nostru...”), f[c]nd semnul binecuv]nt[rii spre acestea, pe r]nd, atunci c]nd spune „@nsu\i binecuvinteaz[...”. @ncheind rug[ciunea,

La stran[ se c]nt[ „Fie numele Domnului binecuv]ntat...”, Preotul (clericii) c]nt[ o dat[ „Boga\ii au s[r[cit...” `i c]nt[re\ul (-\ii) de

dou[ ori. Venind ^n fa\a altarului preotul, cu fa\a spre credincio`i ^i binecuvinteaz[: „Binecuv]ntarea Domnului peste voi...” `i - dac[ este Priveghere -se ^ncepe citirea celor `ase psalmi ai Utreniei. Dac[ nu este Priveghere, preotul face otpustul (cu „Slav[ Tie Hristoase...” `i celelalte).

Cu untdelemnul binecuv]ntat se miruie credincio`ii, iar artosele, stropite cu vinul binecuv]ntat, se taie `i se ^mpart la cei de fa\[.

Uneori (`i ^n unele locuri) Litia se mai face diminea\a, ^nainte de Utrenie, sau dup[ Miezonoptic[ (ori ^n locul acesteia), iar alte ori se poate uni cu Pavecerni\a (la Na`terea Domnului, la Boboteaz[ sau la Buna-Vestire).

R}NDUIALA UTRENIEI DUMINICILOR Utrenia se sluje`te ^n general dup[ acelea`i c[r\i ca `i Vecernia (excep\ie f[c]nd poate folosirea, ^n cazul c[r\ilor de c]nt[ri, a Utrenierului uniformizat ^n locul Vecernierului uniformizat - am]ndou[ constituind p[r\i ale Anastasimatarului uniformizat).

Pentru Utrenia duminicilor r]nduiala slujbei este urm[toarea: Preotul cu epitrahil, av]nd ^n m]n[ cædelni\a, d[ binecuv]ntarea din fa\a

Sfintei Mese: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” `i face cædire mare (în toatæ biserica)

Cânt[re\ul: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…”, `i psalmii 19 `i 20, Rugæciunile ^ncep[toare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte), Troparele Crucii (“Mântuie`te, Dumnezeule poporul Tæu…” `i celelalte),

Preotul roste`te (din altar) Ectenia: “Miluie`te-ne pe noi , Dumnezeule…”, “Slavæ Sfintei…Treimi…”,

Page 112: Tipic Si Cantare Bisericeasca

112

Cânt[re\ul cite`te cei `ase psalmi ai Utreniei ^n timp ce Preotul cite`te ^n tain[ cele 12 rugæciuni ale dimine\ii, dup[ care tot Preotul (din fa\a u`ilor împæræte`ti) roste`te Ectenia mare; dup[ ecfonis Cânt[re\ul: “Dumnezeu este Domnul…” `i troparele rânduite (la fel ca

seara, la sf]r`itul Vecerniei). Urmeaz[ (tot la stran[) Catismele de rând `i Sedelnele învierii (din Octoih) cu Ectenii mici între

ele (rostite de preot). Apoi Cânt[re\ul: Binecuvântærile învierii (“Bine e`ti cuvântat Doamne…,

Soborul îngeresc...”), ^n timpul c[rora Preotul face cædire mare. Apoi, din altar Preotul roste`te Ectenie micæ Cânt[re\ul: Ipacoiul învierii, de glasul de rând, din Octoih, Antifoanele

@nvierii (tot de la glasul de rând, din Octoih) `i Prochimenul (glasului de rând, din Octoih). Citirea Evangheliei este precedat[ un scurt dialog ^ntre stran[ `i altar, ^n care

Preotul spune :”Domnului s[ ne rug[m”, apoi, dup[ r[spunsul stranei, roste`te ecfonisul ”C[ sf]nt e`ti Dumnezeul nostru...”; urmeaz[

C]nt[re\ul cu „Toat[ suflarea s[ laude pe Domnul” de trei ori, cu stihurile rostite de Diacon, dac[ este;

Preotul: „~i pentru ca s[ ^nvrednicim noi...”, C]nt[re\ul: „Domne miluie`te” de trei ori, Preotul (sau diaconul): „@n\elepciune, drep\i, s[ ascult[m Sf]nta

Evanghelie”, (Preotul:) „Pace tuturor”, C]nt[re\ul: ~i duhului t[u” Preotul: „Din Sf]nta Evanghelie de la ... citire” C]nt[re\ul: „Slav[ \ie, Doamne, slav[ |ie.” Apoi

Preotul cite`te (din latura de nord a Sfintei Mese) Evanghelia Învierii, cea de rând dintre cele 11.

Cânt[re\ul (sau Preotul): “ Învierea lui Hristos væzând…”; ^ntre timp Preotul scoate S]nta Evanghelie în naos, pentru særutare, Cânt[re\ul cite`te Psalmul 50 (“Miluie`te-mæ, Dumnezeule…”),

“Mærire…”, „Pentru rugæciunile…” `i celelalte (în duminicile Triodului: “U`ile pocæin\ei…” `i celelalte),

Preotul roste`te (Rugæciunea “M]ntuie`te Dumnezeule, poporul Tæu…”, ori numai) ecfonisul “Cu mila `i cu îndurærile …”

Cânt[re\ul (cite`te Canoanele, cu r]nduiala lor, de obicei „pe 14”, sau numai) c]nt[ Catavasiile de rând (perioadele din an ^n care se c]nt[ fiecare dintre Catavasiile s[rb[torilor sunt indicate ^n Octoihul mic sau Catavasier),

Page 113: Tipic Si Cantare Bisericeasca

113

cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a III-a, C]nt[re\ul citind (c]nt]nd) ^ndat[ Condacul, Icosul `i Sedealna din Minei `i, la fel,

cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a VI-a, la stran[ c[nt]ndu-se ^ndat[ Condacul @nvierii `i apoi citindu-se Icosul @nvierii `i Sinaxarul (acesta din urm[ din Minei).

Dup[ c]ntarea a VIII-a Preotul cu cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese roste`te: “Pe Næscætoarea de Dumnezeu `i Maica Luminii…”`i face cædire mare

Cânt[re\ul c]nt[ “Mære`te, suflete al meu pe Domnul…”`i “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, încheind cu cântarea a IX-a a Catavasiilor.

Preotul: Ectenia micæ, Cânt[re\ul: “Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru” `i Svetilna de rând a

Învierii, Laudele (“Toatæ suflarea sæ laude pe Domnul….”) cu stihirile `i stihurile glasului de rând din Octoih; la “Slavæ…” voscreasna (stihira Evangheliei) de rând,

Preotul, din fa\a U`ilor Împæræte`ti deschise `i închinându-se spre icoana Mântuitorului: “Slavæ |ie, Celui ce ne-ai arætat lumina!”

Cânt[re\ul c]nt[ Doxologia mare, care se ^ncheie cu „Sfinte Dumnezeule...” (de trei ori) `i cu Troparul de rând al Învierii (unul din cele douæ, „Ast[zi m]ntuirea...”, dac[ este de r]nd unul din primele patru glasuri, sau „@nviat-ai din morm]nt...”, atunci c]nd este de r]nd unul dintre glasurile de la al V-lea la al VII-lea).

Dup[ care se poate ^ncepe Sf]nta Liturghie, sau se poate face sf]r`it pentru Utrenie, dup[ cum urmeaz[:

Preotul: Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”) `i ^ndat[, dup[ ecfonis, tot

Preotul: Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de deminea\æ…”). Dup[ ecfonis, urmeaz[ un dialog ^ntre altar `i stran[, ^n care

Preotul binecuvinteaz[ cu fa\a spre popor: “Pace tuturor.” Cânt[re\ul r[spunde: “~i duhului t[u”. Preotul: “Capetele noastre, Domnului s[ le plec[m.” Cânt[re\ul: “|ie, Doamne”. Preotul cite`te (^n tain[) Rug[ciunea plec[rii capetelor din

Liturghier, ^ncheind cu ecfonisul (rostit cu voce tare): “Cæ al Tæu este a ne milui…” Otpustul (apolisul), cu r]nduiala ca la Vecernie.

Page 114: Tipic Si Cantare Bisericeasca

114

R]nduiala Privegherii

Privegherea (lat.„Pervigiliae”, „Diurnum”; slav.„Vdenie” – „slujb[ de toat[ noaptea”) este o slujb[ mai complex[ care se s[v]r`e`te ^n special la m[n[stiri `i catedrale ^n ajunul s[rb[torilor mai importante, fiind alc[tuit[ din trei slujbe care urmeaz[ una dup[ alta, Vecernia, Litia `i Utrenia (aceasta din urm[ fiind a`adar `i ea s[v]r`it[ de cu sear[, iar nu diminea\a). S[rb[torile cu Priveghere au `i Vecernie mic[ - aceasta se s[v]r`e`te la vremea obi`nuit[ a Vecerniei, dup[ ceasul al IX-lea - slujba Privegherii ^ncep]nd mai t]rziu, dup[ cin[. Originile Privegherii merg p]n[ ^n secolele primare ale cre`tinismului, ^n epoca persecu\iilor, atunci c]nd majoritatea slujbelor zilnice se s[v]r`eau noaptea, unite cu cina (^n cadrul agapelor) `i cu Sf.Liturghie. Slujba Privegherii este descris[ ^n am[nunt la ^nceputul Liturghierului sau ^n cartea de Tipic, ea prezent]nd `i c]teva r]nduieli specifice, pe care le vom marca ^n continuare:

La ^nceputul Privegherii, perdeaua `i u`ile altarului fiind deschise Preotul, ^mbr[cat cu epitrahil `i felon, face c[dire mare. @n momentul

c]nd preotul iese prin u`ile ^mp[r[te`ti ca s[ c[deasc[ ^n naos, Diaconul (sau paracliserul) \in]nd ^n m]n[ o lum]nare sau un mic sfe`nic,

roste`te cu glas mare: „Scula\i-v[ !”, dup[ care merge ^naintea preotului pe timpul c[dirii. Dup[ ce a c[dit toat[ biserica,

Preotul se ^ntoarce ^n mijlocul bisericii `i spune: „Doamne (/ S[p]ne), binecuvinteaz[ !”, c[dind cruci` spre r[s[rit, dup[ care continu[ c[direa, intr]nd ^n altar prin u`ile ^mp[r[te`ti. Apoi, st]nd ^n fa\a Sfintei Mese `i c[dind ^n chipul crucii de trei ori, roste`te

Binecuv]ntarea pentru ^nceputul slujbei: „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[ `i de via\[ f[c[toarei `i nedesp[r\itei Treimi, totdeauna...”, dup[ care

C]nt[re\ul (strana) r[spunde: „Amin” `i continu[ cu „Veni\i s[ ne ^nchin[m...” `i Ps.103 (de la ^nceputul Vecerniei) - de la „Deschiz]nd Tu m]na Ta” (versetul 29b), stihurile ce urmeaz[ se c]nt[, constituind anixandarele. @ntre timp

Preotul dezbrac[ felonul `i iese ^n fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, unde cite`te rug[ciunile Vecerniei `i continu[ cu Ectenia Mare `i cealalt[ r]nduial[ a Vecerniei Mari, cu Litie...

La sf]r`itul Litiei, ^ndat[ dup[ „Boga\ii au s[r[cit...”, ^n loc de otpust

Page 115: Tipic Si Cantare Bisericeasca

115

Preotul merge pe soleie `i cu fa\a spre credincio`i binecuvinteaz[ rostind: „Binecuv]ntarea Domnului peste voi to\i...” la care

C]nt[re\ul (strana) r[spunde: „Amin. Slav[ ^ntru cei de sus lui Dumnezeu...” (de trei ori), „Doamne, buzele mele vei deschide...” `i se ^ncepe citirea celor `ase psalmi de la ^nceputul Utreniei, urm]nd apoi toat[ r]nduiala Utreniei s[rb[torilor.

VECERNIA ~I UTRENIA ZILELOR DE RÂND @n zilele numite „de r]nd”, adic[ cele pe peste s[pt[m]n[, ^n care nu sunt Praznice @mp[r[te`ti sau s[rb[tori ale unor sfin\i mai importan\i, r]nduiala Vecerniei `i a Utreniei este simplificat[, ^n raport cu r]nduiala de duminic[ - a c[rei schem[ este p[strat[ ^n linii generale. R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei ^n zilele de r]nd (de peste s[pt[m]n[) poate fi urm[rit[ dup[ Octoihul mic (Catavasier) sau Ceaslov, ^ns[ Mineiul este cel care indic[ modific[rile pentru fiecare zi, fa\[ de r]nduiala de duminic[. La Vecernie este vorba de stihirile (cu num[rul lor indicat, de obicei „pe 6”) de la Doamne strigat-am..., de la Stihoavn[ `i de Troparele de la sf]r`it, iar la Utrenie de Troparele de la ^nceput, de Sedelne, Canoane, stihirile de la Laude (c]nd este cazul) `i de Troparele de la sf]r`it. Ca principiu general, dac[ Mineiul are (^n zilele de peste s[pt[m]n[) toate stihirile pentru ziua respectiv[, atunci slujba se face numai din aceast[ carte (uneori la „Doamne strigat-am...” sunt doar trei stihiri, ^ns[ cu indica\ia s[ se c]nte de dou[ ori, deci tot „pe `ase”). Dac[ ^ns[ ^n Minei nu se afl[ toate stihirile, atunci se completeaz[ cu stihiri luate din Octoih, de la glasul de r]nd `i ziua respectiv[; ^n acest din urm[ caz, mai ^nt]i se c]nt[ stihirile din Octoih (pe glasul de r]nd `i de la ziua respectiv[), iar apoi se pun `i stihirile din Minei, pe glasul prescris acolo.

Observa\ie: Mineiele, ca `i Triodul sau Penticostarul, cuprind doar c]nt[rile ce se schimb[ ^n slujbe, dup[ zile `i s[rb[tori. Ele nu cuprind `i p[r\ile Vecerniei sau Utreniei care sunt neschimb[toare (cele care dau structura general[ a slujbelor) `i care pot fi aflate ^n Octoihul mic (eventual ^n Octoihul Mare, ^ns[ doar la ^nceput) sau ^n Ceaslov.

Page 116: Tipic Si Cantare Bisericeasca

116

De asemenea, ^n zilele de peste s[pt[m]n[ la Vecernie nu se face Vohod, dup[ Prochimen nu sunt Paremii `i Ectenia ^ntreit[ se mut[ la sf]r`itul slujbei, ^nainte de Otpust, iar la Utrenie nu se cite`te Evanghelie. @n general, la Utrenia de peste s[pt[m]n[, toat[ partea (de la Utrenia duminicilor) ^ncep]nd de dup[ Sedelne `i p]n[ ^nainte de Ps.50 lipse`te. Pe scurt (pentru detalii, a se vedea locurile comune de la Vecernia duminicilor, mai ^nainte prezentat[) r]nduiala Vecerniei de peste s[pt[m]n[ este urm[toarea:

Binecuv]ntare (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”) pe care o d[ preotul îmbræcat cu epitrahilul, din fa\a Sfintei Mese).

Psalmul 103 cu “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…” la stran[, ^n timp ce preotul iese ^n fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti `i cite`te rug[ciunile r]nduite (ale luminilor).

Preotul: Ectenia mare („Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”). Catisma de r]nd (cititæ în mijlocul bisericii). Preotul: Ectenia micæ (“Iaræ `i iaræ, cu pace…”). Cânt[re\ul: “Doamne, strigat-am…”, cu stihirile pe 6. Preotul face c[dire mare la „S[ se ^ndrepteze...” Cânt[re\ul: “Luminæ linæ…” (citit) `i, dup[ dialogul cu Preotul („S[ lu[m aminte.

Pace tuturor... @n\elepciune. S[ lu[m aminte.”), Prochimenul zilei sæptæmânale (cântat); apoi Rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne…”.

Preotul: Ectenia cerurilor („Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de searæ…”). Cânt[re\ul: Stihoavna, cu stihurile `i stihirile ei, “Acum, libereazæ…” `i

Rugæciunile începætoare. Preotul: (dupæ “Tatæl nostru…”) “Cæ a Ta este împæræ\ia…” Cânt[re\ul: Troparul Sf]ntului zilei din Minei (de la ziua respectiv[, dac[ are

tropar propriu, sau de la sf]r`itul c[r\ii, unde sunt troparele de ob`te ale sfin\ilor), `i al Næscætoarei (de la sf]r`itul Mineiului, unde Troparele N[sc[toarei sunt aranjate pe glasuri `i zile, c]te unul pentru sf]r`itul Vecerniei `i ^nceputul Uterniei din diminea\a urm[toare `i altul pentru sf]r`itul Utreniei).

Preotul (din fa\a Sfintelor U`i) Ectenia întreitæ (^ncep]nd cu „Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule, dup[ mare mila Ta...”) `i Apolisul (Otpustul)

R]nduiala Utreniei zilelor de r]nd (de peste s[pt[m]n[) este urm[toarea:

Preotul cu epitrahil, av]nd ^n m]n[ cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese d[ binecuv]ntarea (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”) `i face cædire mare (în toatæ biserica).

Cânt[re\ul: “Amin. Veni\i sæ ne închinæm…”, `i Ps.19 `i 20, Rugæciunile ^ncep[toare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte), Troparele Crucii (“Mântuie`te, Dumnezeule poporul Tæu…” `i celelalte)

Page 117: Tipic Si Cantare Bisericeasca

117

Preotul roste`te (din altar) Ectenia: “Miluie`te-ne pe noi , Dumnezeule…”, “Slavæ Sfintei…Treimi…”

Cânt[re\ul ^ncepe citirea celor `ase psalmi ai Utreniei ^n timp ce preotul cite`te ^n tain[ cele 12 rugæciuni ale dimine\ii, dup[ care (tot din fa\a u`ilor împæræte`ti) roste`te Ectenia mare („Cu pace, Domnului s[ ne rug[m...”). Dup[ ecfonisul ecteniei

Cânt[re\ul c]nt[ “Dumnezeu este Domnul…” `i troparele (la fel ca ^n seara precedent[, la sf]r`itul Vecerniei; în Postul Mare se c]nt[ “Aliluia…” `i Cântærile treimice). Urmeaz[ (tot la stran[) Catismele de rând `i Sedelnele (citite), færæ ectenii mici între ele.

(Apoi, doar între Pa`ti `i Înæl\are, urmeaz[ “Învierea lui Hristos væzând…”) Cânt[re\ul cite`te (roste`te) Psalmul 50 (“Miluie`te-mæ, Dumnezeule…”) Preotul roste`te ecfonisul “Cu mila `i cu îndurærile …” Cânt[re\ul cite`te Canoanele din Minei `i Octoih (sau numai irmoasele c]nt[rilor)

cu Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a III-a, C]nt[re\ul citind ^ndat[ Sedealna din Minei, apoi la fel,

Ectenie micæ rostit[ de Preot dupæ cântarea a VI-a, la stran[ citindu-se Condacul, Icosul `i Sinaxarul (din Minei).

Dup[ c]ntarea a VIII-a Preotul cu cædelni\a, din fa\a Sfintei Mese: “Pe Næscætoarea de Dumnezeu `i Maica Luminii…”`i face cædire mare

Cânt[re\ul c]nt[ “Mære`te, suflete al meu pe Domnul…”`i “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…” (cu stihurile din Catavasier/Ceaslov), încheind cu cântarea a IX-a a Canonului, dup[ care

Preotul roste`te Ectenia micæ, iar Cânt[re\ul c]nt[ Svetilna zilei sæpt[m]nale din Ceaslov `i a Sf]ntului din Minei

(intercalate la „M[rire...”, „~i acum...”). Urmeaz[ Laudele citite din Ceaslov (Psalmii 148-150), iar dacæ ^n Minei sunt

Stihiri la Laude, acestea se cântæ Preotul: “Slavæ |ie, Celui ce ne-ai arætat lumina !” (U`ile împæræte`ti ræmân închise) Cânt[re\ul cite`te Doxologia micæ dupæ Ceaslov, cu rugæciunea “Învrednice`te-ne,

Doamne…”) Preotul roste`te Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de

diminea\æ…”) `i Cânt[re\ul ^ncepe Stihoavna Laudelor (din Minei, iar dac[ acolo lipsesc, din

Octoih), continu]nd cu “Bine este a ne mærturisi Domnului…”, Rugæciunile începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte); dup[ ecfonisul de la Tat[l nostru („C[ a Ta este @mp[r[\ia...”) se c]nt[ Troparele zilei, din Minei (cu cel al N[sc[toarei ales pentru sf[r`itul Utreniei, pe glasul Troparului Sf]ntului)

Preotul roste`te Ectenia întreitæ (”Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”) `i face Otpustul (apolisul).

(În mænæstiri se cite`te Ceasul I `i apoi se face Otpustul Utreniei).

Observa\ie de tipic: dac[ dup[ Laude este prev[zut[ Doxologie mare, urmeaz[ Troparele, apoi Preotul roste`te pe r]nd Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi,

Page 118: Tipic Si Cantare Bisericeasca

118

Dumnezeule…”) `i Ectenia cerurilor (“Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de deminea\æ…”), ^ncheind cu Otpustul.

R}NDUIALA VECERNIEI ~I A UTRENIEI LA S{RB{TORI Atunci c]nd unele Praznice @mp[r[te`ti sau s[rb[tori ale unor Sfin\i mai importan\i, cu dat[ fix[, cad ^n zilele de peste s[pt[m]n[, se urmeaz[ indica\iile de tipic ale Mineiului, pentru toate p[r\ile Vecerniei `i ale Utreniei. @n mod asem[n[tor, pentru praznicele cu dat[ schimb[toare se vor urm[ri, dup[ caz, indica\iile Triodului (pentru praznicul Floriilor) sau ale Penticostarului (pentru Duminica @nvierii `i apoi pentru toate Duminicile p]n[ la Pogor]rea Duhului Sf]nt, ca `i pentru Joia @n[l\[rii) - ^n Octoih singura s[rb[toare fiind cea a Duminicii. @n general fiecare Minei (respectiv Triodul sau Penticostarul) cuprinde la data respectiv[ `i toate c]nt[rile / citirile care trebuie puse - ^mpreun[ cu indica\iile de tipic corespunz[toare. Momentele slujbelor ^n care intervin modific[ri sunt ^n general urm[toarele (deja cunoscute din r]nduiala duminicilor sau a zilelor de peste s[pt[m]n[):

la Vecernie se pun cele ale s[rb[torii pentru Doamne strigat-am (pe 8 sau pe 10), f[c]ndu-se Vohod `i exist]nd dup[ Prochimen `i Paremii, apoi la Stihovn[ `i Tropare.

@n ceea ce prive`te Ecteniile, acestea sunt la acela`i loc ca `i duminica, `i de obicei se face `i Litie (dup[ r]nduiala cunoscut[, Troparele de la urm[ pun]ndu-se dup[ indica\iile c[r\ilor de slujb[).

La Utrenie se pun cele ale s[rb[torii pentru Troparele de la „Dumnezeu este Domnul…”, Sedelnele ce ^nso\esc Catismele de r]nd (cu ectenie

mic[ ^ntre ele), Polieleu cu M[rimuri,

Page 119: Tipic Si Cantare Bisericeasca

119

Sedealna de dup[ Polieleu, Antifoane (ale glasului al patrulea), Prochimenul s[rb[torii din Minei (ori din Triod sau

Penticostar), iar dup[ Evanghelia s[rb[torii (la Utrenie), care se cite`te din

fa\a U`ilor @mp[r[te`ti, mai urmeaz[ „Pentru rug[ciunile...” `i celelalte, Canoanele (catavasiile), cu Sedelnele de dup[ (ectenia mic[ de la) c]ntarea a treia

a canonului, Condacul, icosul `i sinaxarul de dup[ (ectenia mic[ de

la) c]ntarea a `asea, M[rimurile N[sc[toarei sau Pripelele S[rb[torii

(stihirile `i stihurile cânt[rii a noua a Canonului), Lumin]ndele (svetilnele) s[rb[torii Laudele, cu stihurile `i stihirile særbætorii; la “Slavæ…,

Øi acum…”, stihirile særbætorii Doxologia mare `i Troparele de de la sf]r`it, (dup[ care urmeaz[ Ecteniile, cea ^ntreit[ `i a

cererilor, ^ncheind slujba cu Otpustul

Observa\ie: la unele Praznice @mp[r[te`ti importante (cum ar fi de exemplu Sfintele Pa`ti) apar `i alte modific[ri, a c[ror r]nduial[ trebuie urm[rit[ ^n am[nunt dup[ c[r\ile de cult, la locurile respective.

R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei pentru s[rb[tori

care se ^nt]mpl[ Duminica

Situa\ia r]nduielilor pentru Vecernie `i Utrenie devine oarecum mai complicat[ ^n momentul ^n care data fix[ a unui Praznic ^mp[r[tesc sau a s[rb[torii unui sf]nt se suprapune cu Duminica (Praznicul s[pt[m]nal al @nvierii). @n acest caz, cele dou[ s[rb[tori, cea cu dat[ fix[ `i Duminica, trebuie s[-`i combine r]nduielile, conform unor reguli speciale de tipic.

Page 120: Tipic Si Cantare Bisericeasca

120

Observa\ie important[: Acest capitol al tipicului bisericesc, ce se refer[ la combin[rile diferitelor slujbe, se poate spune c[ prezint[ o oarecare dificultate, mai ales dac[ r]nduielile „de baz[” ale Vecerniei `i Utreniei de duminica `i de peste s[pt[m]n[, parcurse p]n[ acum, nu sunt ^nc[ bine st[p]nite. A`adar, cunoa`terea temeinic[ a structurilor de baz[ ale acestor dou[ slujbe (Vecernia `i Utrenia) - `i cu aplicare practic[, pe c[r\ile de slujb[ - este absolut necesar[ pentru ^n\elegerea ^n continuare a r]nduielilor speciale care se aplic[ ^n cazul ^nt]lnirii la aceea`i dat[ a mai multor s[rb[tori.

Trebuie mai ^nt]i observat c[ pentru Praznicele @mp[r[te`ti cu dat[ fix[ deosebit de importante, principiul combin[rii nu func\ioneaz[, chiar `i duminica prim]nd cele ale praznicelor, care se pun integral din Mineiele lunilor respective. De la aceast[ regul[ fac excep\ie Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.), @nt]mpinarea Domnului (2 febr.) `i Praznicele Maicii Domnului, unde combinarea cu cele ale Duminicii prezint[ o serie de r]nduieli speciale.

Se poate observa c[ pentru regulile de combinare a r]nduielilor s[rb[torilor, ac\ioneaz[ oarecum (ca un criteriu general) ^nt]ietatea sau importan\a unei s[rb[tori fa\[ de alta, ^ntr-o ierarhie general[ a praznicelor biserice`ti – cu c]t o s[rb[toare este mai important[, cu at]t se vor pune mai multe c]nt[ri ale acelei s[rb[tori, ^ntr-o ordine care ^ncepe cu Praznicele @mp[r[te`ti (mai ales @nvierea, aceasta incluz]nd `i Duminica, apoi Na`terea, Boboteaza etc.), continu]nd cu Praznicele @mp[r[te`ti ale Maicii Domnului, apoi cele ale Sfin\ilor etc.

@n cazul combin[rilor r]nduielilor Duminicii cu cele ale s[rb[torilor, locurile ^n care intervin modific[ri sunt aproximativ acelea`i ca la Vecernia `i Utrenia S[rb[torilor ce cad ^n zilele de r]nd (de peste s[pt[m]n[). Astfel, (^n general) pentru Vecernie:

- La Doamne strigat-am, stihirile se pun pe 10, 4 ale @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih `i 6 ale s[rb[torii, cu „M[rire...” `i Stihira s[rb[torii (dac[ este ^n Minei), apoi ^ncheind cu „~i acum...” `i Dogmatica glasului de r]nd din Octoih, la s[rb[torile Sfin\ilor. La Praznicele Maicii Domnului la „M[rire..., ~i acum...” se pune Stihira praznicului (cea indicat[ ^n Minei la „~i acum...”, pe glasul prescris acolo).

- Dup[Vohod `i „Lumin[ lin[” urmeaz[

Page 121: Tipic Si Cantare Bisericeasca

121

- Prochimenul de s]mb[t[ seara cu Paremiile s[rb[torii (din Minei),

- Ectenia ^ntreit[, „@nvrednice`te-ne Doamne...” `i Ectenia cererilor

- Stihovna glasului de r]nd din Octoih cu „M[rire...” `i Stihira s[rb[torii (pe glasul indicat ^n Minei), ^ncheind cu „~i acum...” `i Stihira N[sc[toarei din Octoih, pe glasul Stihirii s[rb[torii de la „M[rire...” (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La Praznicele Maicii Domnului, la „M[rire..., ~i acum...” se pune Stihira praznicului N[sc[toarei (cea indicat[ ^n Minei la „~i acum...”, pe glasul prescris).

- Dup[ „Acum sloboze`te” `i Rug[ciunile ^ncep[toare - la Tropare se pune cel al @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd

din Octoih, „M[rire...” cu Troparul s[rb[torii, apoi „~i acum” cu Troparul N[sc[toarei din Octoih, de la glasul pe care s-a c]ntat Troparul s[rb[torii (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La Praznicele Maicii Domnului, dup[ Troparul @nvierii se c]nt[ de dou[ ori Troparul praznicului N[sc[toarei. Se ^ncheie apoi cu Otpustul.

Atunci c]nd se face Litie, aceasta se face dup[ r]nduiala cunoscut[, Troparele de la urm[ pun]ndu-se dup[ cum este prescris ^n Minei: la s[rb[torile Sfin\ilor cu polieleu se c]nt[ Troparul Litiei („N[sc[toare de Dumnezeu”) de trei ori, la cei cu priveghere se c]nt[ Troparul Litiei de dou[ ori `i cel al Sf]ntului o dat[, iar la Praznicele Maicii Domnului, de obicei se c]nt[ Troparul @nvierii o dat[ `i Troparul praznicului N[sc[toarei de dou[ ori). Dup[ cum aminteam spre ^nceputul acestui subcapitol, `i Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.) `i cel al @nt]mpin[rii Domnului (2 febr.) prezint[ c]teva reguli speciale de combinare, atunci c]nd ele se ^nt]mpl[ s[ cad[ Duminica:

- La Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.), pentru Doamne strigat-am, stihirile se pun pe 10, 3 ale @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih, 3 ale praznicului `i 4 ale Sf.Vasile cel Mare, care se serbeaz[ tot pe 1 ianuarie, cu „M[rire...” `i Stihira Sf]ntului (Vasile cel Mare), ^ncheind cu „~i acum...” `i Dogmatica glasului de r]nd din Octoih. La @nt]mpinarea

Page 122: Tipic Si Cantare Bisericeasca

122

Domnului (2 febr.) stihirile se pun tot pe 10, dar 4 ale @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih `i 6 ale praznicului (din Minei), dup[ „M[rire..., ~i acum...” pun]ndu-se Stihira Praznicului (tot din Minei).

- Slujba urmeaz[ apoi asem[n[tor cu celelalte s[rb[tori de ce ^nt]mpl[ Duminica, doar

- la Stihoavn[, dup[ Stihirile glasului de r]nd din Octoih, la „M[rire...” se pune Stihira Sf]ntului (Vasile cel Mare) `i la „~i acum...” a praznicului (din Minei) – pentru Praznicul T[ierii ^mprejur, iar pentru @nt]mpinarea Domnului la „M[rire..., ~i acum...” se pune Stihira praznicului (din Minei).

- @n mod asem[n[tor, dup[ „Acum sloboze`te” `i Rug[ciunile ^ncep[toare, la Tropare se pune Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih, la „M[rire...” se pune Troparul Sf]ntului (Vasile cel Mare) `i la „~i acum...” al praznicului (din Minei) – pentru Praznicul T[ierii ^mprejur. La @nt]mpinarea Domnului dup[ Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih, la „M[rire..., ~i acum...” se pune Troparul praznicului. Se ^ncheie apoi cu Otpustul.

Atunci c]nd se face Litie, dup[ r]nduiala cunoscut[, la Tropare se c]nt[ cel al Sf]ntului (Vasile cel Mare) de dou[ ori `i cel al Litiei o dat[ („N[sc[toare de Dumnezeu...”) la Praznicul T[ierii ^mprejur, iar pentru @nt]mpinarea Domnului se c]nt[ de trei ori Troparul praznicului.

* Pentru Utrenie combin[rile ^ntre r]nduielile Duminicii `i cele ale s[rb[torilor cu dat[ fix[ se fac (aproximativ sau ^n general, datorit[ diversit[\ii situa\iilor) ^n felul urm[tor:

- La „Dumnezeu este Domnul…” se c]nt[ de dou[ ori (!) Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih, „M[rire...” cu Troparul s[rb[torii, apoi „~i acum” cu Troparul N[sc[toarei din Octoih, de la glasul pe care s-a c]ntat Troparul s[rb[torii (!), ^n cazul s[rb[torilor Sfin\ilor. La Praznicele Maicii Domnului, dup[ ce se c]nt[ de dou[ ori Troparul @nvierii urmeaz[ „M[rire..., ~i acum” cu Troparul praznicului N[sc[toarei.

Page 123: Tipic Si Cantare Bisericeasca

123

- Dup[ Ectenia mic[ urmeaz[ cele dou[ serii de Sedelne ale glasului de r]nd din Octoih (cu ectenie mic[ ^ntre ele) `i ^ndat[Sedelnele s[rb[torii (din Minei, care la s[rb[torile Sfin\ilor se pun la r]nd, ^nt]i cele de dinainte de Polieleu, f[r[ ale N[sc[toarei, apoi ”M[rire...” cu Sedealna de dup[ Polieleu, „~i acum...” cu a N[sc[toarei, cea de la Sedealna de dup[ Polieleu; la Praznicele Maicii Domnului toate acestea se pun se dup[ Ipacoi 36),

- Polieleul cu M[rimuri, - Binecuv]nt[rile @nvierii, cu Ectenie mic[, - se cite`te Ipacoi de la glasul de r]nd al Octoihului, (Sedelnele praznicului, la Praznicele Maicii Domnului37) - se c]nt[ Antifoanele glasului de r]nd din Octoih, cu - Prochimenul de r]nd (din Octoih) la s[rb[torile Sfin\ilor `i cel al

s[rb[torii la Praznicele Maicii Domnului. - Evanghelia s[rb[torii (de la Utrenie) se cite`te doar la Praznicele

Maicii Domnului; la s[rb[torile Sfin\ilor se cite`te Evanghelia de r]nd din cele 11 ale @nvierii.

- Urmeaz[ „@nvierea lui Hristos”, - Ps.50, „Pentru rug[ciunile...”, „Miluie`te-m[, Dumnezeule,

dup[ mare mila ta...” (rug[ciunea „M]ntuie`te, Dumnezeule, poporul T[u..” sau numai) ecfonisul „Cu mila `i cu ^ndur[rile...”.

- La Canoane (citite mai ales la m[n[stiri, cu reguli de combinare ce pot fi g[site ^n Tipicul Bisericesc38) se c]nt[ Catavasiile,

- dup[ c]ntarea a treia a canonului la s[rb[torile Sfin\ilor urmeaz[ (Ectenie mic[) Condacul, Icosul `i Sedelnele s[rb[torii (din Minei); la Praznicele Maicii Domnului aici se pun Condacul `i Icosul @nvierii (din Octoih) `i apoi Sedelnele s[rb[torii (din Minei).

- Dup[ c]ntarea a `asea se pun la s[rb[torile Sfin\ilor (Ectenie mic[) Condacul `i Icosul @nvierii (din Octoih), apoi Sinaxarul

36 Cf.Florian Geomolean, Manual de Tipic bisericesc, Cluj, 1940, p.61. 37 Cf.Ibidem. 38 Tipicul Bisericesc, Editura Institutului biblic `i de Misiune Ortodox[, Bucure`ti, 1976, p.108 (^n Cap.”Reguli speciale pentru perioada Octoihului”); v. `i edi\ia Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, 1999, p.99.

Page 124: Tipic Si Cantare Bisericeasca

124

s[rb[torii (din Minei); la Praznicele Maicii Domnului se face oarecum o inversare, aici fiind a`ezate Condacul, Icosul `i Sinaxarul s[rb[torii (din Minei).

- La c]ntarea a noua (^naintea acesteia) se pun M[rimurile N[sc[toarei de Dumnezeu („M[re`te suflete al meu..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...”), dup[ c]ntarea a noua urmeaz[ o Ectenie mic[, apoi

- Lumin]nda de r]nd a @nvierii (din Octoih), „M[rire...” cu a s[rb[torii, „~i acum ...” cu a N[sc[toarei-@nvierii. La Praznicele Maicii Domnului dup[ Lumin]nda (de r]nd a) @nvierii se c]nt[ cu „M[rire..., ~i acum ...” Lumin]nda praznicului.

- Laudele se pun pe 8, cu 4 Stihiri ale @nvierii de la glasul de r]nd (din Octoih) `i 4 ale særbætorii (din Minei); la “Slavæ…,” se pune Stihira Evangheliei @nvierii (Voscreasna) de r]nd, iar la „Øi acum…” „Prea binecuv]ntat[ e`ti N[sc[toare...”.

- Dup[ Doxologia mare se c]nt[ - Troparul de r]nd al @nvierii (de la sf]r`itul Utreniei

Duminicilor), (urm]nd Ecteniile, cea ^ntreit[ `i a cererilor, `i ^ncheind cu

Otpustul). Pentru Praznicul T[ierii ^mprejur (1 ian.) `i cel al @nt]mpin[rii Domnului (2 febr.) `i la Utrenie exist[ o serie de r]nduieli speciale atunci c]nd aceste Praznice @mp[r[te`ti se ^nt]mpl[ s[ cad[ duminica:

- @n cazul Praznicului T[ierii ^mprejur la „Dumnezeu este Domnul…” se c]nt[ de dou[ ori Troparul @nvierii (Duminicii) pe glasul de r]nd din Octoih, „M[rire...” cu Troparul Sf]ntului (Vasile cel Mare), apoi „~i acum” cu Troparul Praznicului. La Praznicul @nt]mpin[rii Domnului, dup[ ce se c]nt[ de dou[ ori Troparul @nvierii urmeaz[ „M[rire..., ~i acum” cu Troparul Praznicului.

(@n continuare r]nduiala preia elemente at]t de la Praznicele Maicii Domnului, c]t `i de la S[rb[torile Sfin\ilor care se ^nt]mpl[ duminica.)

- Dup[ Ectenia mic[ urmeaz[ cele dou[ serii de Sedelne ale glasului de r]nd din Octoih, apoi Polieleul cu M[rimurile, Binecuv]nt[rile @nvierii, cu Ectenie mic[, Ipacoi de la glasul de r]nd al Octoihului,

Page 125: Tipic Si Cantare Bisericeasca

125

- Sedelnele s[rb[torii (din Minei - la T[ierea ^mprejur cele ale Sf]ntului Vasile cel Mare de dup[ „Dumnezeu este Domnul”, apoi ^ndat[ „M[rire...” cu Sedealna Polieleului, „~i acum...” a Praznicului; la @nt]mpinarea Domnului se pun cele de dup[ „Dumnezeu este Domnul”, apoi „M[rire..., ~i acum...” cu Sedealna Polieleului),

- se c]nt[ Antifoanele glasului de r]nd din Octoih, cu Prochimenul de r]nd,

- se cite`te Evanghelia de r]nd din cele 11 ale @nvierii (de la Utrenia Duminicii) `i urmeaz[

- „@nvierea lui Hristos”, Ps.50, „Pentru rug[ciunile...”, „Miluie`te-m[, Dumnezeule, dup[ mare mila ta...”(la @nt]mpinarea Domnului cu stihul praznicului „S[ se deschid[ u`a cerului ast[zi...”) etc.

- La Praznicul T[ierii ^mprejur se c]nt[ Catavasiile Botezului („Fundul ad]ncului l-ai descoperit...”), la @nt]mpinarea Domnului cele ale @nt]mpin[rii („P[m]ntul cel roditor de ad[ncime uscat...”).

- Dup[ c]ntarea a treia a canonului `i Ectenie mic[ la Praznicul T[ierii ^mprejur se pune Condacul `i Icosul praznicului, apoi Sedelnele Sf]ntului (Vasile cel Mare, toate din Minei); la @nt]mpinarea Domnului aici se pune doar Sedealna praznicului (din Minei).

- Dup[ c]ntarea a `asea `i Ectenie mic[ la Praznicul T[ierii ^mprejur se pune Condacul `i Icosul (Sf]ntului Vasile cel Mare, din Minei); la @nt]mpinarea Domnului aici se pune Condacul `i Icosul praznicului (din Minei);

- Sinaxarul (din Minei). - Pentru c]ntarea a noua, la Praznicul T[ierii ^mprejur se pun

M[rimurile N[sc[toarei de Dumnezeu („M[re`te suflete al meu..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...”), la @nt]mpinarea Domnului acestea se ^nlocuiesc cu Pripelele s[rb[torii. Dup[ c]ntarea a noua urmeaz[ o Ectenie mic[, apoi

- Lumin]nda de r]nd a @nvierii (din Octoih), „M[rire...” (la Praznicul T[ierii ^mprejur se pune aici `i a Sf]ntului, din Minei), „~i acum ...” cu a Praznicului (din Minei).

Page 126: Tipic Si Cantare Bisericeasca

126

- Laudele se pun pe 8, cu 4 Stihiri ale @nvierii de la glasul de r]nd (din Octoih) `i 4 ale særbætorii (din Minei); la “Slavæ…,” pentru Praznicul T[ierii ^mprejur se pune Stihira Evangheliei @nvierii (Voscreasna) de r]nd, la @nt]mpinarea Domnului se pune Stihira Praznicului, iar la „Øi acum…” urmeaz[ ^n mod obi`nuit „Prea binecuv]ntat[ e`ti N[sc[toare...”.

- Dup[ Doxologia mare se c]nt[ Troparul de r]nd al @nvierii (de la sf]r`itul Utreniei Duminicilor).

Observa\ie: C]nd Praznicul @nt]mpin[rii Domnului cade ^n perioada Triodului, pentru r]nduielile de tipic trebuie v[zute `i Capetele lui Marcu de la sf]r`itul c[r\ii Triodului.

VECERNIA ~I UTRENIA S}MBETELOR @n cadrul s[pt[m]nii, ziua de s]mb[t[ prezint[ o importan\[ deosebit[, constituind oarecum odovania Duminicii precedente – de aceea, o serie de c]nt[ri ale acesteia se reiau at]t la Vecernie, c]t `i la Utrenie. De asemenea, s]mbetele din perioada Octoihului sunt uneori ^mp[r\ite ^n S]mbete obi`nuite (cu „Dumnezeu este Domnul” - la ^nceputul Utreniei) `i S]mbete cu „Aliluia” (^n loc de „Dumnezeu este Domnul”, la ^nceputul Utreniei). Acestea din urm[ (S]mbetele cu „Aliluia”) sunt urm[toarele: s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[ @n[l\area sfintei Cruci, s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[ Na`terea Domnului, s]mb[ta de dinainte `i cea de dup[ Botezul Domnului, S]mbetele mor\ilor. @n aceste s]mbete, f[c]ndu-se `i pomenirea celor adormi\i ^ntru Domnul, se pun o serie de c]nt[ri obi`nuite cu acest prilej.

Astfel, (^n S]mbetele cu „Aliluia”), la Vecernia de vineri seara, la Troparele de la sf]r`it (dup[ „Tat[l nostru”), la

„M[rire...” se pune Troparul mor\ilor („Pomene`te, Doamne, ca un bun...”), iar la Utrenia de s]mb[ta diminea\a, dup[ ce Troparele de la ^nceput se c]nt[

^n ordinea ^n care s-au c]ntat de cu sear[ la Vecernie, dup[ Sedelne se pune Ectenia pentru mor\i `i apoi se c[nt[ Binecuv]nt[rile mor\ilor („Binecuv]ntat e`ti Doamne..., Ceata sfin\ilor...”), iar[`i o Ectenie pentru mor\i `i Sedealna „Odihne`te M]ntuitorul nostru...”, dup[ c]ntarea a treia a Canonului `i ectenia

Page 127: Tipic Si Cantare Bisericeasca

127

mc[ se pune Sedelna „Cu adev[rat de`ert[ciune...”, dup[ c]ntarea a `asea urmeaz[ Condacul „Cu sfin\ii odihne`te...” `i Icosul „Tu ^nsu\i e`ti f[r[ de moarte...”, la sf]r`it Troparele c]nt]ndu-se tot ca la ^nceputul Utreniei39.

R}NDUIELI SPECIALE LEGATE DE S{V}R~IREA VECERNIEI ~I A UTRENIEI

I. R]nduieli speciale la Vecernie

La Vecernia din zilele de r]nd ale Postului Mare apar unele modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din restul anului), modific[ri ce sunt indicate ^n Triod `i Ceaslov (a se vedea `i capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Triodului). Pentru unele Vecernii, ^n leg[tur[ cu evenimente importante ale istoriei M]ntuirii, exist[ o serie de r]nduieli care se s[v]r`esc o singur[ dat[ ^n cursul anului bisericesc. A`a este Vecernia S]mbetei celei mari, care se sluje`te ^n Vinerea Patimilor (pentru descrierea mai am[nun\it[, a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Triodului). La Vecerniile din S[pt[m]na Luminat[ (`i mai ales la cea a zilei de Luni din S[pt[m]na Luminat[, care se sluje`te ^n Duminica Pa`tilor, fiind cunoscut[ sub denumirea de „a doua @nviere”) se urmeaz[ o r]nduial[ special[, care se afl[ ^n Penticostar (a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului). De asemenea, Vecernia pentru Luni dup[ Pogor]rea Sf]ntului Duh (la Praznicul Sfintei Treimi), se s[v]r`e`te ^ndat[ dup[ Sf.Liturghie din Duminica Rusaliilor, conform r]nduielii din Penticostar sau Molitfelnic („Slujba plec[rii genunchilor” – pentru o descriere mai detaliat[ a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului).

* @n cursul anului bisericesc mai exist[ `i c]teva situa\ii ^n care Vecernia (mai precis, partea ei de ^nceput) se s[v]r`e`te unit[ cu Sf]nta Liturghie. Astfel, Vecernia de miercuri `i cea de vineri ^n

39 Cf. Florian Geomolean, op.cit., p.70-75.

Page 128: Tipic Si Cantare Bisericeasca

128

Postul mare se une`te cu Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite, dup[ o r]nduial[ care este descris[ ^n capitolul despre aceast[ Sf.Liturghie. De asemenea, Vecernia se une`te ^n patru r]nduri cu Liturghia Sf.Vasile cel Mare: ^n ajunul Na`terii Domnului `i ^n ajunul Bobotezei, ^n Joia `i ^n S]mb[ta din S[pt[m]na Mare (a Patimilor). La fel se ^nt]mpl[ cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur ^n ziua Bunei-Vestiri, atunci c]nd aceast[ s[rb[toare cade ^n cursul s[pt[m]nii, de luni p]n[ vineri.

@n acest caz, ^n cursul dimine\ii, la ora s[v]r`irii ^n mod normal a Sfintei Liturghii, se ^ncepe slujba Vecerniei cu Binecuv]ntarea mare (Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia...”), dup[ care se continu[ r]nduiala Vecerniei p]n[ la Vohod (care se face cu Sf.Evanghelie), Prochimen `i citirea Paremiilor (care pot fi foarte numeroase: 13 ^n ajunul Bobotezei `i 15 ^n S]mb[ta Mare). Apoi, ^ndat[ dup[ ^ncheierea citirii paremiilor, preotul roste`te Ectenia mic[ `i se continu[ cu r]nduiala Sfintei Liturghii, de la „Sfinte Dumnezeule…” mai departe (^n S]mb[ta Mare, ^n loc de „Sfinte Dumnezeule…” se c]nt[ „C]\i ^n Hristos v-a\i botezat...”).

II. R]nduieli speciale la Utrenie La Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare apar unele modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din restul anului), modific[ri ce sunt indicate, ^mpreun[ cu c]nt[rile speciale, ^n Triod `i Ceaslov (a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Triodului). C]teva Utrenii importante din Postul Mare, ce cuprind r]nduieli, rug[ciuni `i c]nt[ri speciale, se s[v]r`esc ^n seara din ajun sub form[ de denii (slav.vdenie – „priveghere”)40, r]nduiala lor afl]ndu-se pe larg redat[ ^n Triod (a se vedea de asemenea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Triodului). @n perioada Penticostarului Utreniile au de asemenea r]nduieli deosebite fa\[ de restul anului bisericesc, `i ^n special Utrenia @nvierii (Utrenie Duminicii Sfintelor Pa`ti sau Slujba @nvierii), care este tot o „priveghere” sau „denie”, s[v]r`it[ ^n a doua parte a nop\ii spre

40 Deosebirea ^ntre denie `i priveghere const[ ^n faptul c[ privegherea propriu-zis[ este format[ din Vecernie, Litie `i Utrenie, care se slujesc de cu sear[ ^mpreun[, urm]nd una alteia la r]nd, ^n timp ce denia se s[v]r`e`te singur[, av]nd de obicei o r]nduial[ special[.

Page 129: Tipic Si Cantare Bisericeasca

129

Duminica @nvierii (dup[ miezul nop\ii) - fiind prezentat[ pe larg ^n cartea Penticostarului (pentru Utreniile acestei perioade a se vedea capitolul R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului). ~i tot cu o r]nduial[ deosebit[ sunt `i Utreniile S[rb[torilor Sfintei Cruci: la @n[l\area Sf.Cruci (14 septembrie), ^n Duminica a treia a Postului Mare (a Sf.Cruci) `i la Scoaterea Sf.Cruci (1 august), c]nd se adaug[, dup[ Doxologie, ritualul scoaterii (^n naos) `i ^nchin[rii (cinstirii) Sfintei Cruci – totul fiind descris pe larg ^n Liturghier `i Mineiul pe septembrie (la 14 ale lunii), ^n Triod (la Duminica a treia a Postului) `i ^n Mineiul pe august (la ^nt]i ale lunii).

@NAINTE PR{ZNUIRIRI, DUP{-PR{ZNUIRI ~I ODOVANII @naintea unui praznic ^mp[r[tesc exit[ o perioad[ de preg[tire a acestuia, numit[ pre-serbare, ^nainte-serbare sau ^nainte pr[znuire (care ^ncepe cu ziua numit[ chiar ^nceputul s[rb[toririi), `i la fel, dup[ fiecare praznic ^mp[r[tesc mai exist[ o perioad[ de timp numit[ dup[-serbare sau dup[-pr[znuire, a c[rei ultim[ zi se nume`te cu termenul de origine slavon[ odovanie (care ^nseamn[ „sf]r`itul”, „dezlegarea” sau „^ncheierea” s[rb[torii). Pe toat[ durata unui praznic (a unei s[rb[tori), de la ^nceput `i p]n[ la odovanie, exist[ o serie de r]nduieli speciale ale slujbelor, care este bine s[ fie puse ^n leg[tur[ imediat[ cu r]nduiala Vecerniei `i a Utreniei (anterior prezentate), aceste dou[ slujbe suferind cele mai multe modific[ri. Astfel, ^n aceast[ perioad[, pe l]ng[ c]nt[rile, citirile `i restul slujbei pentru sfin\ii pomeni\i ^n zilele respective, se mai introduc `i c]nt[ri, rug[ciuni `i citiri legate de praznicul ^n curs, iar ^n ziua odovaniei praznicului se pun „toate cele ale praznicului”, mai ales ^n privin\a c]nt[rilor – dar mai pu\in Vohodul, Paremiile `i Litia la Vecernie, Polieleul `i Evanghelia la Utrenie, la Sf.Liturghie Apostolul `i Evanghelia fiind de asemenea ale zilei ^n curs. Durata serb[rii praznicelor ^mp[r[te`ti variaz[ dup[ importan\a s[rb[torii respective ^n cursul anului bisericesc. @ncep]nd cu luna septembrie (^nceputul anului bisericesc), pentru praznicele cu dat[ fix[ (neschimb[toare) sunt r]nduite

Page 130: Tipic Si Cantare Bisericeasca

130

urm[toarele ^nainte- `i dup[-pr[znuiri (a se vedea Mineiele lunilor respective):

- la Na`terea Maicii Domnului (8 sept.) ^nainte-pr[znuirea dureaz[ o zi, ^nceputul s[rb[torii fiind pe 7 sept., iar dup[-pr[znuirea dureaz[ patru zile, odovania fiind pe 12 sept.

- la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.), ^n mod asem[n[tor, ^nainte-pr[znuirea dureaz[ o zi `i ^ncepe pe 20 nov., iar dup[-pr[znuirea dureaz[ patru zile, s[rb[toarea „odov[indu-se” pe 25 nov.

- la Na`terea Domnului (25 dec.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe pe 20 decembrie, odovania fiind pe 31 decembrie.

- T[ierea-^mprejur (1 ian.) nu are ^nainte- `i dup[-pr[znuire. - la Botezul Domnului (6 ian.), ^nainte-pr[znuirea ^ncepe pe

2 ianuarie, odovania fiind pe 12 ianuarie. - @nt]mpinarea Domnului (2 febr.) ^`i ^ncepe ^nainte-

pr[znuirea doar o zi ^nainte, la 1 febr., odovania fiind pe 9 febr.

- la Bunavestire (25 mart.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe de asemenea cu o zi ^nainte, pe 24 martie, odovania fiind o zi dup[ praznic, pe 26 martie.

- la Schimbarea la fa\[ (6 aug.) ^nainte-pr[znuirea ^ncepe o zi ^nainte, pe 5 august, odovania fiind pe 13 august.

- Adormirea Maicii Domnului (15 aug.) are ^nainte-pr[znuirea ^n ajun, pe 14 august, odovania fiind pe 23 august.

Praznicele cu dat[ schimb[toare nu au ^nainte-pr[znuiri, av]nd urm[toarele dup[-pr[znuiri (a se vedea Triodul pentru Florii `i Penticostarul pentru celelalte praznice cu dat[ schimb[toare):

- Duminica Floriilor (o s[pt[m]n[ ^nainte de Sf.Pa`ti) nu are nici dup[ pr[znuire, ^ntreaga durat[ a praznicului reduc]ndu-se la o singur[ zi (cea a prazniclui).

- la @nvierea Domnului (Sf.Pa`ti – av]nd data stabilit[ dup[ r]nduiala pascaliilor), dup[-pr[znuirea este cea mai lung[, dur]nd p]n[ ^n miercurea din s[pt[m]na a `asea dup[ Pa`ti (cea dinainte de @n[l\area Domnului).

Page 131: Tipic Si Cantare Bisericeasca

131

- @n[l\area Domnului (la 40 de zile dup[ @nviere, ^n joia din s[pt[m]na a `asea dup[ Pa`ti) are dup[-pr[znuire p]n[ ^n vinerea din s[pt[m]na a `aptea dup[ Pa`ti (cea dinante de Duminica Rusaliilor).

- Pogor]rea Duhului Sf]nt (Rusaliile, la 50 de zile dup[ @nvierea Domnului, ^n duminica a opta dup[ Pa`ti) are odovania ^n s]mb[ta urm[toare praznicului (s]mb[ta din s[pt[m]na a opta dup[ Pa`ti).

Ca exerci\iu, este foarte indicat s[ se observe indica\iile concrete de tipic privind ^nainte- `i dup[-pr[znuirea, care se afl[ ^n Mineie, pentru praznicile ^mp[r[te`ti cu dat[ fix[ (neschimb[toare), respectiv ^n Triod sau Penticostar, pentru cele cu dat[ schimb[toare

Page 132: Tipic Si Cantare Bisericeasca

132

PAVECERNI|A Pavecerni\a, care mai este numit[ Dup[cinare sau Nopt]nd[, se sluje`te seara dup[ cin[, sau ^ndat[ dup[ Vecernie (c[tre „ceasul al X-lea”, adic[ spre orele 16 - 4 p.m.), ^n tind[ sau pronaos la catedrale `i m[n[stiri (unde ^n unele locuri se poate citi `i ^n chilii), ^n naos ^n bisericile parohiale. Este de dou[ feluri, Pavecerni\[ mare `i mic[, r]nduiala lor detaliat[ afl]ndu-se ^n Ceaslov.

Pavecerni\a mic[

Aveast[ variant[ a Pavecerni\ei este mai scurt[ `i se s[v]r`e`te ^n toate zilele din an, afar[ de Postul Mare, c]nd se sluje`te numai s]mb[ta `i duminica (nu ^ns[ ^n S]mb[ta Mare), miercuri `i vineri din s[pt[m]na a V-a, miercuri, joi `i s]mb[ta din S[pt[m]na Mare - ^n aceste zile din S[pt[m]na Mare `i a V-a a postului Mare se pune Pavecerni\a mic[, pentru c[ se fac denii. R[nduiala Pavecerni\ei mici se poate urm[ri u`or dup[ Ceaslov, ^n structura sa put]ndu-se deslu`i trei p[r\i:

I. Preotul (cu epitrahilul `i din fa\a u`ilor împæræte`ti, perdeaua fiind închisæ de la

sfâr`itul Vecerniei) d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”.

C]nt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Ps.50, 69 `i 142 (care se citesc în mijlocul bisericii). @ntre timp

Preotul se închinæ `i intræ în altar, C]nt[re\ul: Slavoslovia (Doxologia) micæ (“Slavæ întru cei de sus lui

Dumnezeu…”, cu rugæciunea “Învrednice`te-ne, Doamne, în noaptea aceasta…), Simbolul credin\ei, Canonul Næscætoarei de Dumnezeu, al glasului de rând din Octoih, sau al Sfântului zilei, din Minei (numai la mænæstiri) `i “Cuvine-se cu adeværat…” (cântat). II.

C]nt[re\ul: “Sfinte Dumnezeule…”, `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare, Troparele (al Sfântului zilei, din Minei, al hramului bisericii `i al zilei sæptæmânale, din Ceaslov), troparele de invocare, din Ceaslov (“Dumnezeul pærun\ilor no`tri…” `i celelalte), Condacul (sâmbætæ seara al Învierii glasului de rând, în

Page 133: Tipic Si Cantare Bisericeasca

133

celelalte zile ale Sfântului sau al særbætorii respective, din Minei), “Doamne, miluie`te!” (de 40 de ori), rugæciunea “Cela ce în toatæ vremea `i în tot ceasul…”, “Doamne miluie`te !”(de trei ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”

Preotul: (^n Postul Mare) ecfonisul “Dumnezeule,milostive`te-Te spre noi…” (din altar) `i Rugæciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile `i închinæciunile obi`nuite (din fa\a u`ilor împæræte`ti sau dintre sfe`nice).

(În tot restul anului): ecfonistul “Pentru rugæciunile Sfin\lor Pærin\ilor no`tri…” (din altar). III.

C]nt[re\ul: (numai în timpul Postului Mare): “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare (cu metanii).

Apoi, ^n tot timpul anului se citesc cele douæ rugæciuni, înaintea icoanelor împæræte`ti, fiind puse dinainte sfe`nice aprinse: “Nespurcatæ,neîntinatæ…” (la icoana MaiciiDomnului), “Øi ne dæ nouæ, Stæpâne, celor ce mergem spre somn…”(la icoana Mântuitorului)

Otpustul `i obi`nuita iertare41.

Pavecerni\a mare

Aceast[ variant[ a Pavecerni\ei este mai dezvoltat[, se s[v]r`e`te ^n zilele Postului Mare, afar[ de s]mb[ta `i duminica, de miercurea `i vinerea din s[pt[m]na a V-a, miercurea, joia `i s]mb[ta din s[pt[m]na Mare (^n zilele acestea din s[pt[m]na Mare `i a V-a, a`a cum am ar[tat mai ^nainte, se pune Pavecerni\a mic[, pentru c[ se fac denii). ~i Pavecerni\a Mare se sluje`te dup[ Ceaslov `i, la fel ca la pavecerni\a mic[, se pot observa trei p[r\i distincte.

(@n schema slujbei, dat[ ^n continuare, atunci c]nd sunt folosite `i alte c[r\i - Minei, Triod - acestea sunt indicate expres:)

41 Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, ^n Liturgica general[, ed. II, Bucure`ti 1985, p.91, detaliaz[ astfel acest sf]r`it al Pavecerni\ei mici:

C]nt[re\ul: Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi, Doamne, miluie`te-ne pe noi… `i celelalte).

Preotul, din fa\a u`ilor împæræte`ti `i cu capul acoperit: Ectenia întreitæ (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule, dupæ mare mila Ta…”(din Ceaslov, de la sfâr`itul Miezonopticii de toate zilele), apolisul mic (“Slavæ |ie, Hristoase, Dumnezeul nostru…”), ectenia de ob`te (“Sæ ne rugæm pentru pacea lumii”), “Pentru rugæciunile Sfin\ilor Pærin\ilor no`tri…” (în mænæstiri aceasta o zice cel mai mare).

Page 134: Tipic Si Cantare Bisericeasca

134

I. Preotul (cu epitrahil de culoare ^nchis[, din fa\a sfintelor u`i, perdeaua fiind

închisæ): “Bine este cuvântat Dumnezeul nostru…”, dup[ care se închinæ `i merge în altar.

Cânt[re\ul: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru…”, “Împærate ceresc…” `i celelalte Rug[ciuni ^ncep[toare; “Slav[…”, “~i acum…”, “Doamne miluie`te” (de 12 ori).

Numai în prima sæptæmânæ a Postului Mare: Ps. 69 `i o parte din Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul, conform Triodului. În celelalte sæptæmâni ale Postului, urmeaz[

“Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 4, 6, 12, 24, 30 `i 90 (din mijlocul bisericii, în douæ stæri `i cu metanii la “Aliluia…”).

“Cu noi este Dumnezeu…” (Cântarea proorocului Isaia, glas 7), cu stihirile cântate alternativ de cele douæ strane.

Troparele: “Ziua trecând…” etc. (citite). Crezul “Preasfântæ Stæpânæ, de Dumnezeu Næscætoare…” etc. (Stihurile de invocare a

sfin\ilor). “Sfinte Dumnezeule…”`i celelalte Rug[ciuni ^ncep[toare. Troparele zilei sæptæmânale (la særbætori, troparul se ia din Minei). “Doamne,

miluie`te !” (de 40 de ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”.

Preotul (din altar): “Pentru rugæciunile Sfin\ilor Pærin\ilor no`tri…” Cântre\ul: Rugæciunea Sfântului Vasile (“Doamne, Doamne, Cela ce ne-ai mântuit

pe noi…”) II.

Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” (cu metanii), Psalmii 50 `i 101 Rugæciunea lui Manase (“Doamne atotputernice, Dumnezeul pærin\ilor no`tri…). “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare. Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi…” etc.). “Doamne, miluie`te !” (de

40 de ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…”.

Preotul (din altar): “Pentru rugæciunile…”. Cânt[re\ul: “Stæpâne Dumnezeule, Pærinte atotputernice…” (Rugæciunea

Sfântului Mardarie) III.

(Aceast[ parte este aproape identicæ cu cea de la Pavecerni\a micæ). Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” `i Psalmii 69 `i 142 Doxologia micæ (cititæ: “Slavæ întru cei de sus…”) cu “Învrednice`te-ne, Doamne,

în noaptea aceasta…”. Canonul (citit dn mijlocul bisericii. @n sæptæmâna întâi din Postul Mare, se cite`te

din Triod, la ziua respectiv[; în celelalte sæptæmâni, se cite`te Canonul Næscætoarei de Dumnezeu de la glasul de rând, din Octoih, iar între Sâmbæta lui Lazær `i Duminica Tomii al Sf]ntului din Minei)

Page 135: Tipic Si Cantare Bisericeasca

135

“Doamne al Puterilor, fii cu noi…” (glas 7) cu stihurile respective. Troparele: “Doamne, de n-am avea pe sfin\ii Tæi rugætori… (la særbætori, condacul

respectiv) Preotul: Rugæciunea Sfântului Efrem (între sfe`nice, sau pe soleie), cu metanii `i

închinæciuni. Cânt[re\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni ^ncep[toare. Apoi Rugæciunile (citite alternativ, din fa\a icoanelor împæræte`ti): “Nep[tat[,

ne^ntinat[…”, “~i ne d[ nou[, St[p]ne…”, “N[dejdea mea este Tat[l…”, “Toat[ n[dejdea noastr[…”.

(Numai în prima sæptæmânæ din Post preotul îmbracæ felonul, deschide sfintele u`i `i cite`te Evanghelia; apoi închide u`ile `i dezbracæ felonul). Apoi, ^n tot timpul postului

Preotul cite`te (de pe soleie, cu capul acoperit `i cu fa\a spre credincio`i) Rugæciunea “Stæpâne mult-Milostive Iisuse Hristoase…”, (Aceasta \ine locul otpustului) Urmeaz[

Ectenia de ob`te (“Sæ ne rugæm pentru pacea lumii”) `i “Pentru rugæciunile…”. (Rug[ciunile “Sl[be`te, las[, iart[, Dumnezeule…” `i “Pe cei ce ne ur[sc pe

noi…”, care sunt ar[tate ^n Ceaslov la sf[r`itul Pavecerni\ei Mari, se rostesc de credincio`i, de fiecare ^n parte, dup[ ce pleac[ din biseric[; iar ^n unele locuri se citesc ^n cadrul slujbei, ^n continuarea celorlalte rug[ciuni de la sf]r`it, care se rostesc din fa\a icoanelor ^mp[r[te`ti)

Page 136: Tipic Si Cantare Bisericeasca

136

MIEZONOPTICA Miezonoptica sau Poluno`ni\a se s[v]r`e`te actualmente diminea\a, ^nainte de Utrenie (^n naosul bisericii); odinioar[ se s[v]r`ea la miezul nop\ii, a`a cum se obi`nuie`te `i ast[zi ^n unele m[n[stiri (unde se s[v]r`e`te ^n tinda bisericii). R]nduiala Miezonopticii, aflat[ ^n Ceaslov, prezint[ trei variante - pentru zilele de peste s[pt[m]n[, pentru s]mbete `i pentru duminici - care toate au ^n general aceea`i structur[, put]nd fi ^mp[r\ite ^n dou[ p[r\i `i av]nd deosebite doar citirile `i rug[ciunile.

Miezonoptica de toate zilele

Slujba Miezonopticii de toate zilele (cu cele dou[ p[r\i ale sale) este foarte limpede descris[ ^n Ceaslov:

I. Dup[ ce s-a b[tut toaca, Preotul: (cu epitrahilul, din fa\a u`ilor împæræte`ti închise `i cu perdeaua tras[) d[

binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Cânt[re\ul: “Amin”. Rugæciunile începætoare (“Slav[ |ie, Dumnezeul nostru...,

@mp[rate ceresc...” `i celelalte), Ps.50, Catisma a XVII-a (Ps.118), ^n trei st[ri, Simbolul credin\ei, Rugæciunile începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte)

Troparele glas. 8: “Iatæ Mirele…”`i celelalte (la Praznicele ^mp[r[te`ti, la cele ale Sf.Ioan Botez[torul `i la hramul bisericii, acestea sunt ^nlocuite cu troparul s[rb[torii respective).

“Doamne miluie`te !” (de 40 de ori) `i Rug[ciunea „Cela ce ^n toat[ vremea `i ^n tot ceasul...”

„Doamne miluie`te ! (de trei ori), “Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstitæ…, Întru numele Domnului…”, iar

Preotul r[spunde (din altar): “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…” (Numai în post: Rugæciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metanii, dup[ r]nduiala din

Ceaslov). La stran[ (c]nt[re\ul): Rug[ciunea Sf.Mardarie („St[p]ne Dumnezeule, P[rinte

Atotputernice...”). II.

„Veni\i s[ ne ^nchin[m...”, Psalmii 70 `i 133, Rugæciunile începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte)

Page 137: Tipic Si Cantare Bisericeasca

137

Tropare `i Rug[ciune de pomenire a mor\ilor („Pomene`te, Doamne, ca un bun, pe robii T[i...”)

Toparele de umilin\[ („Milui`te-ne pe noi, Doamne, miluie`te-ne pe noi...” `i celelalte dou[ care urmeaz[)

Preotul (din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti) roste`te Ectenia ^ntreit[ (Miluie`te-ne pe noi Dumnezeule...”) `i face

Otpustul mic. Apoi, dup[ ce se pleac[ spre credincio`i cer]ndu-`i iertare, se ^ntoarce spre r[s[rit `i spune

Ectenia de ob`te („S[ ne rug[m pentru pacea lumii...”), ^ncheind slujba cu „Pentru rug[ciunile p[rin\ilor no`tri”

Miezonoptica de sâmbæta

Fa\[ de Miezonoptica de toate zilele, la Miezonoptica de s]mb[ta apar doar c]teva deosebiri, care se pot urm[ri u`or dup[ Ceaslov:

La partea I, ^nceputul este la fel ca la Miezonoptica de toate zilele, ^ns[ ^n loc de Catisma a XVII-a se cite`te

Catisma a IX-a (Psalmii 64-69). De asemenea, dup[ Simbolul de credin\[ Troparele sunt altele, pe glasul al doilea („Nezidit[ fire, F[c[torule a toate...”), iar

spre sf]r`itul primei p[r\i, dup[ Rug[ciunea Sf.Mardarie („St[p]ne Dumnezeule, P[rinte Atotputernice...”) se adaug[

Rug[ciunea Sf.Evstratie („Sl[vindu-Te, Te sl[vesc pe Tine, Doamne...”), ^n continuare, p]n[ la sf]r`itul slujbei, urm]ndu-se neschimbat[ r]nduiala la fel ca la Miezonoptica de toate zilele.

Miezonoptica de duminicæ

Aceast[ variant[ a Miezonopticii se mai afl[, ^n afar[ de Ceaslov, `i ^n Liturghier, ^nainte de slujba Utreniei (^ns[ doar cu cele ale preotului). ~i ea prezint[ c]teva deosebiri, ^n raport cu celelalte variante ale Miezonopticii:

La partea I, ^nceputul este la fel ca la celelalte variante ale Miezonopticii, ^ns[ ^n loc de Catism[ `i de Simbolul Credin\ei, se cite`te

Canonul Sfintei Treimi de la glasul de r]nd, din Octoih, de pe analogul a`ezat ^n mijlocul bisericii, av]nd un sfe`nic al[turi (cu trei lumini), dup[ care se c]nt[, tot din mijlocul bisericii

Troparele treimice (cele 12 Triadicale, pe glasul al doilea: „Cuvine-se cu adev[rat a l[uda pe Treimea cea mai presus de Dumnezeire...”), iar dup[ Rugæciunile începætoare (“Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte), ^n loc de Troparele obi`nuite `i de rug[ciunea „Cela ce ^n toat[ vremea...”, se pune

Page 138: Tipic Si Cantare Bisericeasca

138

Ipacoi al Învierii de la glasul de rând, din Octoih (sau, dac[ este praznic, Troparul s[rb[torii). De asemenea, spre sf]r`itul primei p[r\i, ^n locul Rug[ciunii Sf.Mardarie se pune

Rug[ciunea Sf.Marcu Monahul, ^nchinat[ Sfintei Treimi („@ntru tot puternic[ `i de via\[ f[c[toare, `i ^ncep[toare de lumin[, Preasf]nt[ Treime...”), dup[ care se las[ deoparte toat[ partea a doua de la celelalte variante a Miezonopticii, urm]nd ^ndat[

Otpustul mic `i obi`nuita iertare, cu Ectenia de ob`te („S[ ne rug[m pentru pacea lumii...”) `i sf]r`itul: „Pentru rug[ciunile p[rin\ilor no`tri”.

Page 139: Tipic Si Cantare Bisericeasca

139

CEASURILE F[c]nd parte dintre „Laudele mici”, Ceasurile (sau orele canonice) cuprind mai ales citiri care se fac la stran[ `i ele sunt redate pe larg ^n Ceaslov. Doar Ceasul al IX-lea mai apare `i ^n Liturghier, ^naintea slujbei Vecerniei (^ns[ numai cu cele ale preotului). Sunt s[v]r`ite mai ales la m[n[stiri `i catedrale, adesea ^n tinda sau pronaosul bisericii. Odinioar[ se slujeau la „orele zilei” indicate chiar ^n denumirea lor: Ceasul I aproximativ la ora 6 diminea\a, Ceasul al III-lea la ora 9 dimina\a, Ceasul al VI-lea la ora 12 (amiaz[) `i Ceasul al IX-lea la ora 15 (ora 3 p.m.). Cu timpul s[v]r`irea lor s-a grupat ^n sensul c[ ast[zi Ceasurile I, III `i VI se citesc diminea\a ^ntre Utrenie `i Liturghie, iar Ceasul al IX-lea (care ^ncheie ziua liturgic[) se cite`te seara, ^nainte de Vecernie (care ^ncepe ziua liturgic[ urm[toare); ^n zilele de r]nd (de luni p]n[ vineri) ale Postului Mare `i Ceasul al IX-lea se cite`te diminea\a, ^n continuarea celorlalte ceasuri. La Ceasuri perdeaua `i u`ile ^mp[r[te`ti sunt ^nchise, deschiz]ndu-se doar atunci c]nd se face otpust, iar la unele m[n[stiri dup[ Ceasul I se cite`te un Acatist. De asemenea, ^n Postul Mare (de luni p]n[ vineri, cu unele excep\ii) se adaug[ dup[ fiecare Ceas c]te o Catism[ (dup[ „@nv[\[tura”) din Psaltire, iar ^n primele trei zile din S[pt[m]na Mare ^n unele locuri se citesc la Ceasuri „St]lpii Evangheliei” (adic[ cele trei Evanghelii sinoptice `i cea de la Ioan p]n[ la cap.12,23), dup[ o r[nduial[ special[, ce cuprinde `i scoaterea Sf.Evanghelii prin U`ile ^mp[r[te`ti ^n mijlocul bisericii (la Ceasul al III sau chiar de la Ceasul I), spre a fi citit[.

Ceasul I

Aceast[ Laud[ se sluje`te cel mai adesea imediat dup[ Utrenie (^nainte de otpustul acesteia) `i de aceea nu se mai d[ binecuv]ntarea de ^nceput, obi`nuit[ la majoritatea slujbelor - aceasta nici nu mai este

Page 140: Tipic Si Cantare Bisericeasca

140

indicat[ ^n Ceaslov, dup[ care se poate urm[ri foarte u`or r]nduiala Ceasului I:

Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Ps.5, 89 `i 100 Troparul sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei (În post troparul Ceasului I din Ceaslov: “Diminea\a auzi glasul meu…”, cu

stihurile respective). “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare. Condacul Sf]ntului (al særbætorii) (În post: unul din troparele Næscætoarei, indicat pentru ziua respectiv[, în

Ceaslov). “Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot ceasul…” “Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai

cinstitæ…, Întru numele Domnului…” Preotul roste`te ecfonisul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…” (Numai în post: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul, cu metanii `i ^nchin[ciuni,

dup[ r]nduiala din Ceaslov) Apoi “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare, “Doamne miluie`te”

(de 12 ori). Rugæciunea “Hristoase, Lumina cea adeværatæ…”. Condacul “Apærætoare Doamnæ…” Preotul: Otpustul mic (ori otpustul desævâr`it al Utreniei).

Ceasul III

Ceasul al III-lea (spre deosebire de Ceasul I) are binecuv]ntare la ^nceput, el inugur]nd slujbele „de zi”, r]nduiala sa fiind pe larg redat[ ^n Ceaslov:

Preotul: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Cânt[re\ul: “Împærate ceresc…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare “Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 16, 24 `i 50. Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei (În post: troparul Ceasului III din Ceaslov: “Doamne, Cela ce pe Preasfântul Tæu

Duh…”, cu stihurile indicate) “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare. Condacul Sf]ntului (al særbætorii) (În post: troparul Rusaliilor: “Binecuvântat e`ti, Hristoase Dumnezeul nostru…”

`i celelalte dou[ care urmeaz[, din Ceaslov). “Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în toatæ vremea `i în tot ceasul…” “Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…”, “Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai

cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…” Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…”

Page 141: Tipic Si Cantare Bisericeasca

141

(@n Postul Mare: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul “Doamne `i Stæpânul vie\ii mele…”, cu metaniile `i închinæciunile r]nduite - a se vedea ^n Ceaslov, la Miezonoptica de toate zilele)

Rug[ciunea Sf]ntului Mardarie (“Stæpâne Dumnezeule, Pærinte Atotputernice…”)

Ceasul VI

Nici Ceasul al VI-lea nu are binecuv]ntare la ^nceput, el urm]nd ^ndat[ dup[ Ceasul al III-lea, a`a cum este detaliat redat ^n Ceaslov:

Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 53, 54 `i 90 Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei (În post: trop. Ceas. VI din Ceaslov: “Cela ce în ziua `i în ceasul al `aselea…”, cu

stihurile respective) (@n Postul Mare: Troparul Profe\iei, din Triod, ) Apoi “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare. Condacul Sf]ntului / al særbætorii (În post: troparele zilei, din Ceaslov) “Doamne, miluie`te” (de 40 ori), Rug[ciunea “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot

ceasul…” “Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai

cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…” Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…” (@n Postul Mare: Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul, “Doamne `i Stæpânul vie\ii

mele…”, cu metaniile `i închinæciunile r]nduite ^n Ceaslov - la Miezonoptica de toate zilele)

(Dac[ se citesc `i Mijloceasurile, urmeaz[ Rug[cinea Sf]ntului Mardarie “St[p]ne Dumnezeule, P[rinte atotputernice…” - de la sf]r`itul Miezonopticii de toate zilele sau de la sf]r`itul Ceasului III. Dac[ nu, urmeaz[ dup[ cum este indicat ^n Ceaslov)

Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare: “Dumnezeule `i Doamne al Puterilor…” Otpustul mic (dacæ urmeazæ Sf]nta Liturghie; dac[ nu, se cite`te Obedni\a -

aceasta se cite`te dup[ Ceasul IX, dac[ este Aliluia, adic[ ^n post).

Ceasul IX

Acest ceas se s[v]r`e`te de regul[ ^nainte de Vecernie `i ^nainte de ^nceperea sa se toac[ (pentru Vecernie) `i se aprind lum]n[ri, c]te una ^n altar, la icoanele ^mp[r[te`ti `i la iconostas. R]nduiala sa se afl[ at]t ^n Ceaslov (pe larg), c]t `i ^n Liturghier, la ^nceput (doar partea preotului):

Page 142: Tipic Si Cantare Bisericeasca

142

Preotul: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Cânt[re\ul: “Împærate ceresc…” `i celelalte rug[ciuni ^ncep[toare. “Veni\i sæ ne închinæm…”, Psalmii 83, 84 `i 85. Troparul Sfântului (al særbætorii) `i al Næscætoarei (În post: troparul Ceasului IX:: “Cela ce în ceasul al nouælea…”, cu stihurile

respective). “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte rugæciuni începætoare. Condacul Sf]ntului (al særbætorii) (În post: cele trei tropare din Ceaslov: “Væzând tâlharul…” `i celelalte dou[, din

Ceaslov). “Doamne, miluie`te” (de 40 ori), “Cela ce în zoatæ vremea `i în tot ceasul…” “Doamne, miluie`te” (de trei ori), “Slavæ…, Øi acum…”, “Ceea ce e`ti mai

cinstitæ…”, “Întru numele Domnului…” Preotul: “Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi…” (@n postul Na`terii Domnului `i al Apostolilor, c]nd se c]nt[ `i Mijloceasurile, se

fac cele 16 metanii obi`nuite `i se cite`te Rug[cinea Sf]ntului Mardarie “St[p]ne Dumnezeule, P[rinte atotputernice…” - de la sf]r`itul Miezonopticii de toate zilele sau de la sf]r`itul Ceasului III - ^n loc de Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare: “Stæpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…”)

(@n Postul Mare: doar trei metanii mari cu Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul “Doamne `i Stæpânul vie\ii mele…”, `i ^ndat[)

Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare: “Stæpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…”

Otpustul mic (numai dacæ Ceasul IX s-a citit în pronaos / pridvor; dac[ s-a f[cut ^n Biseric[, dup[ Rug[ciunea Sf]ntului Vasile cel Mare urmeaz[ ^ndat[ Vecernia).

Ceasuri cu r]nduial[ special[

@n ajunul Na`terii Domnului (24 dec.), ajunul Bobotezei (5 ian.) `i ^n Vinerea Mare slujba ceasurilor au o r]nduial[ mai dezvoltat[ (cu Apostol `i Evanghelia), ele numindu-se Ceasuri ^mp[r[te`ti (sau Ceasuri Mari), dup[ cum indic[ pe larg Mineiele pentru lunile respective (^n zilele de 24 dec.`i 5 ian.) sau Triodul (pentru Vinerea Mare). Timpul s[v]r`irii lor este aproximativ ceasul al doilea din zi (adic[ ora 7 diminea\a), ele citindu-se f[r[ ^ntrerupere, adic[ f[r[ otpust `i f[r[ binecuv]ntare ^ntre ele. Structura lor este foarte asem[n[toare:

Dup[ binecuv]ntarea de ^nceput (la Ceasul I) sau dup[ „Veni\i s[ ne ^nchin[m...” (la celelalte)

Page 143: Tipic Si Cantare Bisericeasca

143

Preotul, cu epitrahil `i felon, face c[dire (mare la Ceasurile I `i IX, mic[ la III `i VI) `i urm]nd apoi Rug[ciunile ^ncep[toare, c]te

Trei psalmi (ale`i dinte cei profetici), o serie de Stihiri (tropare) ^n leg[tur[ cu s[rb[toarea, Prochimen, o Paremie, un Apostol `i o Evanghelie (^n timpul lecturilor biblice

u`ile ^mp[r[te`ti sunt deschise, iar la Apostol se face c[dire mic[), Un fragment de psalm, iar[`i rug[ciunile ^ncep[toare (de la „Sfinte

Dumnezeule...” ^ncolo), Condacul zilei respective, „Doamne miluie`te” (de 40 de ori), Rug[ciunea „Cela

ce ^n toat[ vremea `i ^n tot ceasul...”, „Doamne miluie`te” (de trei ori), „Slav[..., ~i cum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[..., @ntru numele Domnului...”;

Preotul roste`te „Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi...” (la Ceasurile I `i VI) sau „Pentru rug[ciunile...” (la cesurile III `i IX), dup[ care se ^ncheie cu o

Rug[ciune final[ (cea de la ceasurile obi`nuite), citit[ la stran[.

Desigur, toate citirile, c]nt[rile `i rug[ciunile finale sunt diferite la fiecare ceas ^mp[r[tesc `i nici la Ceasul al IX-lea nu se face otpust, urm]nd ^ndat[ Obedni\a. Atunci c]nd ajunul Na`terii `i al Bobotezei cad s]mb[ta sau duminica, ceasurile ^mp[r[te`ti se citesc ^n vinerea precedent[. @n S[pt[m]na Luminat[ `i ^n miercurea odovaniei Pa`tilor (ajunul @n[l\[rii), toate „laudele mici” (adic[ ceasurile ^mpreun[ cu Pavecerni\a `i Miezonoptica) sunt ^nlocuite cu Ceasurile Pa`tilor, a c[ror r]nduial[ se g[se`te ^n Penticostar (sau ^n extrasul numit „Slujba @nvierii”), dup[ Utrenia Pa`tilor. Caracteristica acestor ceasuri speciale este faptul c[ nu cuprind psalmi, ci doar c]nt[ri ale @nvierii:

Preotul (cu epitrahil): „Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru...” „Hristos a ^nviat” de trei ori, „@nvierea lui Hristos v[z]nd...” de trei ori (c]ntat sau

citit) Ipacoi, glas VI („Venit-au mai ^nainte de diminea\[...”) Condacul @nvierii („De`i Te-ai pogor]t ^n morm]nt...”) Tropare: „@n morm]nt cu trupul.... Slav[..., Ca un purt[tor de via\[..., ~i acum...,

Ceea ce e`ti loca` sfin\it...”, „Doamne miluie`te (de 40 de ori), „Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[..., @ntru numele Domnului...” Preotul: „Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri...” „Hristos a ^nviat” de trei ori, „Slav[..., ~i acum..., Doamne miluie`te (de trei ori),

binecuvinteaz[ !” Otpustul Pa`tilor.

Page 144: Tipic Si Cantare Bisericeasca

144

Mijloceasurile

Aceste slujbe, crea\ii relativ mai noi, se citesc doar ^n m[n[stiri (^n chilii sau chiar ^n biseric[), fiind intercalate dup[/^ntre Ceasurile obi`nuite (Mijloceasul I dup[ Ceasul I, al III-lea dup[ Ceasul al II-lea etc.). R]nduiala lor (oarecum asem[n[toare cu cea a Ceasurilor) se afl[ ^n Ceaslov:

(Doar Mijloceasurile I `i III ^ncep cu Binecuv]ntare `i rug[ciunile ^ncep[toare, urm]nd) Trei tropare (diferite pentru fiecare Mijloceas) „Doamne miluie`te (de 40 de ori), „Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[...,

@ntru numele Domnului...” Preotul: „Pentru rug[ciunile Sfin\ilor P[rin\ilor no`tri...” Rug[ciunea Sf.Efrem Sirul, o Rug[ciune a Sf.Vasile cel Mare (diferit[ pentru fiecare Mijloceas) `i Otpustul (doar la Mijloceasul al IX-lea, care ^ncheie ziua liturgic[).

Page 145: Tipic Si Cantare Bisericeasca

145

OBEDNI|A Obedni\a numit[ `i Pr]nzind[ sau Tipic[ (probabil dup[ Psalmii s[i de la ^nceput, 102 `i 145, numi\i tipici / mesianici) este de asemenea o crea\ie liturgic[ mai recent[, care se cite`te ^n m[n[stiri dup[ Ceasul al VI-lea (sau Mijloceasul al VI-lea), ^nainte de amiaz[, de obicei atunci c]nd nu se sluje`te Sf.Liturghie (^n perioada Octoihului `i a Penticostarului). Se mai poate ^ns] s[v]r`i `i ^nainte de Sf.Liturghie a Darurilor mai ^nainte Sfin\ite, ^n timpul Postului Mare, sau ^n acele zile din perioada Octoihului c]nd Ceasurile se unesc cu Vecernia `i cu Liturghia Sf.Vasile cel Mare (^n ajunul Na`terii `i bobotezei) sau cu Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur (atunci c]nd Buna-Vestire cade ^ntr-una dintre zilele de r]nd ale Postului Mare). @n perioada Triodului (ca `i ^n ajunul Na`terii `i Bobotezei) se s[v]r`e`te dup[ Ceasul al IX-lea, av]nd o r]nduial[ modificat[ `i urm]nd ^ndat[ Vecernia. R]nduiala Obedni\ei se afl[, pe larg, ^n Ceaslov:

Cânt[re\ul: Psalmii 102 `i 145 `i “Unule Næscut…” (@n perioada Triodului se ^ncepe direct cu) Fericirile, pe glasul 8 (“Întru împæræ\ia Ta pomene`te-ne pe noi, Doamne…”), cu

stihurile respective, din Ceslov Apostolul, Evanghelia `i Simbolul Credin\ei (acestea se citesc numai când nu

urmeazæ Sf]nta Liturghie) Rugæciunea “Slæbe`te, lasæ, iartæ, Dumnezeule, gre`ealele noastre…” “Tatæl nostru…” Condacele, dupæ rânduiala din Ceaslov (al zilei, al hramului etc.; dac[ hramul este

un Praznic Dumnezeiesc, al lui Hristos, se pune ^nt]i al hramului) “Doamne miluie`te!” (de 12 ori) Rugæciunea cætre Sfânta Treime (“Preasfântæ Treime, Stæpânie de o fiin\æ…” –

aceasta se omite ^n perioada Triodului, spun]ndu-se “Doamne miluie`te!” de 40 ori),

(Dac[ nu este Liturghie se mai adaug[: “Sæ se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne…” `i “Fie numele Domnului binecuvântat…” de trei ori, Psalmul 33 -“Binecuvânta-voi pe Domnul în toatæ vremea…”)

“Cuvine-se cu adeværat…”, “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…” “Slavæ…, Øi acum…”, “Doamne miluie`te” (de trei ori), „@ntru numele Domnului

binecuvinteazæ !” `i Otpustul mic

Page 146: Tipic Si Cantare Bisericeasca

146

(@n perioada Triodului nu este otpust, preotul rostind ecfonisul : „Dumnezeule, milostive`te-Te spre noi...” `i Rug[ciunea Sf.Efrem Sirul, cu metanii, urm]nd ^ndat[ Vecernia)

Page 147: Tipic Si Cantare Bisericeasca

147

R}NDUIELI SPECIALE @N PERIOADA TRIODULUI Perioada Triodului se nume`te astfel (“a Triodului”) pentru c[ ^n aceast[ perioad[ se folose`te cu prec[dere cartea de slujb[ numit[ Triod. Celelalte cær\i de slujbæ întrebuin\ate ^n aceastæ perioadæ sunt: Octoihul, Mineiele, Ceaslovul, Liturghierul, Psaltirea, Apostolul `i Evanghelia. Perioada Triodului dureaz[ zece sæptæm]ni `i începe cu Duminica Vame`ului `i a Fariseului, ^ncheindu-se ^n Sâmbæta Mare. Primele trei sæptæm]ni sunt de pregætire a Postului Sfintelor Pa`ti (Postul Mare), iar urmætoarele `apte sunt ale Postului însu`i. Deoarece ^n Biserica Ortodox[ Român[ se folose`te actualmente calendarul îndreptat cu pascalie dupæ calendarul neîndreptat (dup[ stil vechi), Sfintele Pa`ti pot cædea între 4 aprilie `i 8 mai (adic[ ^ntre 22 martie `i 25 aprilie dup[ calendarul neîndreptat). @n aceste condi\ii, fiind cu zece sæptæmâni înainte de Pa`ti, Duminica Vame`ului `i Fariseului (cu care ^ncepe perioada Triodului) poate c[dea între 24 ianuarie `i 27 februarie. Pentru perioada Triodului exist[ o serie de r]nduieli speciale, dintre care marea majoritate se afl[ ^mp[r\ite pe parcursul c[r\ilor de slujb[, acolo unde este nevoie(ele mai afl]ndu-se adunate `i ^n cartea de Tipic Bisericesc). Astfel, pentru sævâr`irea Laudelor zilnice din timpul Patruzecimii, afl[m îndrumæri de tipic ^n Ceaslov (la Miezonoptica de toate zilele, la Ceasuri, la Obedni\æ, la Paveceni\æ - la locurile unde se spune:”iar de va fi post”) `i ^n Triod.

Observa\ie: @n general, dacæ rânduiala slujbelor din perioada Octoihului a fost bine ^nsu`it[, se pot în\elege u`or deosebirile ce apar atât ^n rânduielile zilelor de rând, cât `i ^n cele ale særbætorilor din aceast[ perioad[.

Observa\ie practic[: S[ se observe la modul c]t se poate de concret (pe cartea de slujb[), felul cum la sf]r`itul Triodului sunt anexate C]nt[rile Treimice `i Stihirile de Umilin\[ - Sedelne `i Martirice, pe toate glasurile Octoihului, pentru zilele de peste s[pt[m]n[ - care sunt u`or de combinat

Page 148: Tipic Si Cantare Bisericeasca

148

cu cele ale Triodului (`i ale Mineielor), acolo unde este cazul, dup[ ce este bine cunoscut[ organizarea lor.

Alte ^ndrumæri de tipic se mai aflæ `i în Mineiele pe ianuarie, februarie, martie, aprilie, pentru særbætorile cu dat[ fix[ care pot c[dea în perioada Triodului (care este cu dat[ variabil[).

Aceste særbætori sunt: - Sfin\ii Trei Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul `i Ioan Guræ de Aur

(30 ianuarie) - @ntâmpinarea Domnului (2 februarie) - Sfântul Sfin\itul Mucenic Haralambie (10 februarie ) - Întâia `i a doua aflare a cinstitului cap al Sfântului Ioan Botezætorul (24

februarie) - Sfin\ii 40 de Mucenici (9 martie) - Bunavestire (25 martie) - Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica(11 aprilie) - Sfântul Marele Mucenic Gheorghe(23 arilie)

În perioada Triodului unele dintre aceste særbætori cu dat[ neschimbætoare, a c[ror slujbæ se aflæ în Minei, pot coincide cu særbætori (sau alte zile liturgice deosebite) cu date variabile, a cæror slujbæ o gæsim în Triod. @n toate aceste cazuri, slujba din Minei se combinæ cu cea din Triod, dup[ cum aratæ îndrumærile speciale din Învæ\ætura de tipic a lui Marcu de la sfâr`itul Triodului42. Duminicile din perioada Triodului poart[ nume speciale `i se succed ^ntr-o ordine bine stabilit[ (care poate fi consultat[ ^n fiecare an ^n Calendarul bisericesc sau ^n Pascaliile tip[rite la Sf]r`itul Evangheliei, ca `i ^n ordinea lecturilor din ultimele zece s[pt[m]ni ale ciclului pascal, a`a cum le afl[m ^n Apostol `i Evanghelie).

Duminicile Triodului sunt: 1. Duminica Vame`ului `i a Fariseului 2. Dumunica Fiului risipitor 3. Duminica læsatului sec de carne ( a Înfrico`ætoarei Judecæ\i) 4. Duminica læsatului sec de brânzæ (a Izgonirii lui Adam din rai) 5. Duminica întâi a Postului Mare (a Ortodoxiei) 6. Duminica a doua (a Sfântului Grigore Palama) 7. Duminica a treia (a Sfintei Cruci) 8. Duminica a patra (a Sfântului Ioan Scærarul) 9. Duminica a cincea( a Cuvioasei Maria Egipteanca)

42 V. Triodul, ed.VII, Bucure`ti, 1970. p. 747 `i urm.

Page 149: Tipic Si Cantare Bisericeasca

149

10. Duminica a `asea din Post (Duminica Floriilor sau a Intrærii Domnului în Ierusalim)

În aceste duminici se sluje`te dup[ Octoih `i Triod, iar slujba Sfin\ilor din Minei care cad duminica se cântæ numai în cazul cæ sfântul respectiv este hramul bisericii sau când este sfânt cu polieleu. Slujbele celorlal\i sfin\i care cad ^n aceste duminici se împreunæ cu slujba de a doua zi, sau se cântæ vineri seara la Pavecerni\æ - ori când va vrea cel mai mare. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se sævâr`e`te de `apte ori ^n aceast[ perioad[: ^n Duminica întâi, a doua, a treia, a patra `i a cincea din Postul Mare, precum `i Joi `i Sâmbætæ din Sæptæmâna Mare. Liturghia Sfântului Ioan Guræ de Aur se sævâr`e`te în sâmbetele din Postul Mare (afaræ de Sâmbæta Patimilor) `i în Duminica Floriilor. Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite se sævâr`e`te ^n zilele de miercuri `i vineri din tot timpul Postului Mare - afaræ de Vinerea Sfintelor Patimi. Se poate sævâr`i `i în zilele de luni, mar\i `i joi în care ar cædea særbætori biserice`ti, precum `i joi în sæptæmâna a cincea `i luni, mar\i `i miercuri ^n Sæptæmâna Mare. Atunci c]nd preotul urmeazæ s[ sævâr`easc[ Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite, el trebuie s[ preg[teasc[ la Proscomidia din duminica precedentæ, pe lângæ Sfântul Agne\ pentru acea duminicæ, încæ atâtea Sfinte Agne\e câte Liturghii ale Darurilor mai înainte sfin\ite are de s[v]r`it în cursul sæptæmânii urmætoare (adicæ pentru miercuri `i vineri, precum `i pentru vreuna dintre særbætorile care ar cædea luni, mar\i sau joi, sau pentru zilele de luni, mar\i `i mirecuri din sæptæmâna Sfintelor Patimi). Miercuri `i vineri ^n Sæptæmâna brânzei (cea care urmeaz[ Duminicii l[satului sec de carne), luni `i mar\i ^n prima sæptæmânæ a Postului Mare, precum `i în Vinerea Sfintelor Patimi nu se sævâr`e`te Sf.Liturghie, acestea fiind socotite zile aliturgice. Slujbe de pomenire pentru mor\i se fac ^n sâmbæta dinaintea Duminicii læsatului sec de carne (Sâmbæta mor\ilor) `i în sâmbetele din sæptæmânile a doua, a treia `i a patra din Post. Catavasiile Buneivestiri (“Deschide-voi gura mea…”) se cântæ ^n Duminica Vame`ului `i a Fariseului, precum `i în Duminicile a

Page 150: Tipic Si Cantare Bisericeasca

150

doua, a patra `i a cincea din Post, iar în celelalte duminici se cântæ Catavasiile din Triod. În zilele în care se sævâr`e`te Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite, aceasta se une`te cu Vecernia (a se vedea r]nduiala Liturghiei Darurilor mai înainte sfin\ite), iar la “Doamne, strigat-am…” se pun stihirile “pe zece”. @n zilele færæ Liturghie, stihirile de la Vecernie se pun “pe `ase”. În sæptæmâna întâia a Postului Mare se cântæ la Pavecerni\a mare Canonul Sfântului Andrei Criteanul, care este împær\it în patru pær\i, citindu-se câte o parte în fiecare searæ, începând de luni pânæ joi inclusiv. La Vecernia `i Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare apar unele modific[ri ale r]nduielilor (^n raport cu zilele de r]nd din restul anului), modific[ri ce sunt indicate ^n Triod `i Ceaslov. Astfel, la Vecernie:

1. Luni, mar\i `i joi seara, dup[ prochimen se adaug[ dou[ paremii.

2. Partea de sf]r`it a Vecerniei este schimbat[:

- @n locul troparelor din Minei se c]nt[ cele patru tropare din Triod („N[sc[toare de Dumnezeu...”, „Botez[torul lui Hristos...”, „Ruga\i-v[ pentru noi, Sfin\ilor Apostoli...” `i „Sub milostivirea Ta...”), urmate fiecare de c]te o metanie.

- Urmeaz[ „Doamner miluie`te” de 40 de ori, „Slav[...”, ~i acum...”, Ceea ce e`ti mai cinstit[... @ntru numele Domnului...”.

- Preotul: „Cel ce este binecuv]ntat...”. - La stran[ se cite`te rug[ciunea „@mp[rate ceresc...” - Preotul spune Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul („Domane `i St]p]nul

vie\ii mele...”), cu metanii `i stihuri. - Strana continu[ cu Rug[ciunile ^ncep[toare; dup[ Tat[l nostru, „Doamne

miluie`te” de 12 ori `i rug[ciunea „Prea Sf]nt[ Treime, st[p]nie deofiin\[...”.

- „Fie numele Domnului binecuv]ntat...”, cu trei metanii. - „Slav[...”, ~i acum...”, Ps.33. - „Cuvine-se cu adev[rat s[ te fericim...”, „Slav[...”, ~i acum...”, „Doamne

miluie`te” de trei ori, „Binecuvinteaz[“. - Preotul face otpustul.

3. Acest sf]r`it schimbat, p]n[ la Rug[ciunea Sf]ntului Efrem Sirul inclusiv, se face `i la Vecernia de duminica seara din

Page 151: Tipic Si Cantare Bisericeasca

151

postul Mare, ^n rest aceasta urm]nd r]nduiala Vecerniei Duminicilor.

La Utrenia din zilele de r]nd ale Postului Mare: 1. De luni p]n[ vineri ^n loc de „Dumnezeu este Domnul...” `i

Tropare se c]nt[ „Aliluia” de trei ori (cu stihurile din Ceaslov) `i C]nt[rile Treimice pe glasul de r]nd (c]te trei pentru fiecare glas – din Ceaslov sau Triod, de la sf]r`itul c[r\ii).

2. Dupæ Psalmul 50, se cite`te rugæciunea: “Mântuie`te, Dumnezeule, poporul Tæu…”.

3. Pentru canoanele de la Utrenie, ^n perioada Triodului exist[ reguli precise de combinare ^ntre cele din Triod `i cele din Minei.

Astfel, dacæ fiecare sfânt din Minei are canon la Utrenie, amândouæ canoanele se citesc “pe `ase”. Unde Triodul are la Utrenie tricântare, se pune numai o singuræ datæ irmosul sfântului dintâi, apoi se unesc urmætoarele douæ tropare `i se mai pune troparul care este înaintea troparului Næscætoarei, troparul Næscætoarei l[s]ndu-se (se ob\ine astel un fel de “tric]ntare”, specific[ perioadei Triodului). De la canonul Sfântului al doilea se pun tot trei tropare (alese la fel ca la Sf]ntul cel dint]i), deci în total c]te `ase tropare de la fiecare cântare a (canoanelor) Mineiului, iar de la Triod amândouæ canoanele “pe opt”.

@n Triod canoanele au formæ de tricântare în zilele de luni, mar\i, miercuri, joi, vineri `i de patrucântare în sâmbetele sæptæmânilor a doua, a treia `i a patra. În sâmbæta întâi (a Sfântului Teodor), a cincea (a Acatistului), a `asea (a lui Lazær) `i în Sâmbæta Pa`tilor existæ în Triod canoane întregi, `i de aceea nu se citesc în aceste sâmbete Cântærile lui Moise.

4. La Canoane se adaug[ C]nt[rile lui Moise (cu textul din Psaltire, împreunæ cu troparele canoanelor din Minei `i din Triod), a c[ror r]nduial[ (de intercalare a stihurilor) se afl[ at]t ^n Psaltire, c]t `i ^n Triod (la Utrenia de luni, ^n prima s[p]t[m]n[ a Postului).

5. @n cursul s[pt[m]nii Cântærile a 8-a `i a 9-a ale tricântærilor `i patrucântærilor sunt rânduite în toate zilele, iar celelalte cântæri sunt rânduite c]te una ^n fiecare zi.

Ele sunt rânduite pe zile astfel: - luni: Cântarea ^nt[i, a 8-a `i a 9-a - mar\i: Cântarea a 2-a, a 8-a, `i a 9-a - miecuri: Cântarea a 3-a, a 8-a `i a 9-a

Page 152: Tipic Si Cantare Bisericeasca

152

- joi: Cântarea a 4-a, a8-a `i a 9-a - vineri: Cântarea a 5-a, a 8-a `i a9-a - sâmbætæ: Cântarea a 6-a, a7-a `i a 9-a (în sâmbetele din sæptæmânile a

doua, a treia `i a patra din Postul Mare).

6. Când la Triod existæ tricântare sau patrucântare, atunci se combinæ stihurile din Cântærile lui Moise cu troparele din canonul Mineiului `i din cele ale Triodului (tricântæri sau patrucântæri).

În acest caz se citesc mai întâi stihurile din Cântarea lui Moise `i troparele din Minei (alternativ), iar de unde este scris “pe opt” se citesc în continuare stihurile din Cântarea lui Moise `i troparele de la tricântarea sau patrucântarea Triodului, fæcându-se astfel troparele Mineiului cu ale Triodului “pe paisprezece”. Iar unde nu este tricântare sau patrucântare , se pune numai canonul din Minei, citindu-se întâi irmosul cântærii de la Minei, apoi câte un stih din Cântarea lui Moise, de la “pe patru”, sau de la “pe `ase” - dupæ cum este în Minei un singur canon sau douæ canoane la aceea`i cântare- `i câte un tropar din cântarea respectivæ a canonului din Minei.

7. La Cântarea a 3-a, irmosul nu se cântæ la începutul cântærii, ci se lasæ `i se cântæ la sfâr`itul ei, în loc de catavasie, dupæ care urmeaz[ ectenia micæ, sedealna sfântului, “Slavæ… Øi acum…” a Næscætoarei.

8. La Cântarea a 6-a, irmosul se cântæ de asemenea la sfâr`itul ei, dupæ care urmeazæ ectenia micæ, martirica zilei (stihira mucenicilor) de la glasul de rând - dacæ sfântul nu are condac- iar dacæ sfântul are condac, atunci se pune condacul dupæ Cântarea a 6-a (iar stihira mucenicilor se zice dupæ Catisma întâi, urmatæ de primul rând de sedelne din Octoih, care se gæsesc `i la sfâr`itul Triodului, a`ezate pe glasuri `i pe zile). Se cite`te apoi sinaxarul zilei, din Minei.

9. La Cântærile a 8-a `i a 9-a, irmoasele se cântæ tot la urmæ. Dupæ Cântarea a 8-a preotul zice: “Pe Næscætoarea de Dumnezeu `i Maica Luminii…” `i se cæde`te ca de obicei. Dupæ Cântarea a 9-a urmeazæ ectenia micæ.

10. La Svetilne se c]nt[ de trei ori Svetilna special[ a Postului (tot din Ceaslov sau Triod), pentru glasul de r]nd.

11. Partea de sf]r`it a Utreniei este schimbat[:

- Dup[ „Bine este a ne m[rturisi Domnului...” cu rug[ciunile ^ncep[toare `i ecfonisul de la „Tat[l nostru” se pune (^n loc de troparele zilei) Troparul

Page 153: Tipic Si Cantare Bisericeasca

153

special al Postului „@n biserica slavei Tale st]nd...”, apoi „Doamne, miluie`te !” de 40 de ori, „Slav[..., ~i acum..., Ceea ce e`ti mai cinstit[..., @ntru numele Domnului...”, iar

- Preotul roste`te ecfonisul „Cel ce este binecuv]ntat...” - La stran[ se cite`te rug[ciunea „@mp[rate ceresc, pe conduc[torii no`tri ^nt[re`te-i...”

- Preotul roste`te rug[ciunea Sf.Efrem Sirul „Doamne `i St[p]nul vie\ii mele...”, cu stihurile `i metaniile r]nduite (Ceaslov). Apoi se cite`te

- Ceasul ^nt]i `i se face - Otpust.

Dac[ la Minei ^ntr-una din zilele de peste sæptæmânæ (afaræ de sâmbætæ `i duminicæ) vor cædea doi Sfin\i având fiecare stihiri la “Doamne, strigat-am…”, atunci se cântæ stihirile celui dintâi seara la Vecernie, la “Doamne, strigat-am…”, iar ale celui de-al doilea se cântæ a doua zi, la Laudele Utreniei, “pe patru”.

Observa\ie: în mod obi`nuit, la Utreniile de peste sæptæmânæ în perioada Triodului nu sunt stihiri la Laude.

În sæptæmâna a cincea din Postul Mare, Utreniile de joi `i sâmbætæ se sævâr`esc ^n seara dinainte, adic[ miercuri, respectiv vineri seara, sub forma de Denii, având rânduieli deosebite fa\æ de Utreniile obi`nuite. Aceste denii urmeaz[ ^n general r]nduiala zilelor de r]nd din Post, prima cuprinz]nd (^n locul canoanelor obi`nuite) Canonul cel Mare (de poc[in\[) al Sf.Andrei Criteanul, iar ce-a de a doua intercal]nd Acatistul Bunei Vestiri (al Maicii Domnului) ^ntre catisme `i primele `ase c]nt[ri ale canoanelor. De asemenea, în Sæptæmâna Patimilor (S[pt[m]na Mare), toate Utreniile se sævâr`esc în seara precedentæ sub formæ de Denii, dintre care mai ales cele din Joia `i Vinerea Patimilor au rânduieli speciale.

Deniile zilelor din S[pt[m]na Sfintelor Patini (S[pt[m]na Mare), ce se s[v]r`esc ^ncep]nd de duminic[ p]n[ vineri seara, urmeaz[ `i ele ^n general r]nduiala zilelor de r]nd din Post, cu deosebirea c[ au `i citire de Evanghelie (ce se face din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, preotul trebuind s[ ^mbrace `i felonul).

La denia din Joia Mare se citesc 12 Evanghelii, fiind intercalate 15 antifoane speciale `i sedelne ^ntre ^ntre primele `ase Evanghelii, apoi, ^n afara de scoaterea Sf.Cruci, se mai adaug[ (tot ^ntre Evanghelii) Fericirile, Prochimen special, canonul (cu condac, icos, sinaxar), svetilna zilei

Page 154: Tipic Si Cantare Bisericeasca

154

(„@ntr-o zi ai ^nvrednicit, Doamne, pe t]lharul de rai...”), doxologia mic[, ectenia cererilor `i stihoavna.

Denia din Vinerea Mare este de fapt Prohodul (slujba ^nmorm]nt[rii) M]ntuitorului nostru Iisus Hristos, cuprinz]nd cele trei st[ri ale Prohodului Domnului, ce se c]nt[ de preo\i `i credincio`i ^n jurul Sf.Epitaf (scos ^n mijlocul bisericii ^n timpul Vecerniei), cu ectenii mici ^ntre st[ri, apoi Binecuv]nt[rile @nvierii (de la Utrenia Duminicii-Pa`tilor), „Sf]nt este Dumnezeul nostru...” (f[r[ svetilne), Laudele `i Doxologia Mare, f[c]ndu-se `i procesiunea de ^nconjurare a bisericii cu Sf.Epitaf de c[tre slujitori `i crdincio`i, la urm[, dup[ readucerea Sf.Epitaf ^n biseric[ (pe Sf.Mas[, unde va sta p]n[ la @n[l\are) ^ncheindu-se cu trei lecturi biblice (Paremie, Apostol `i Evanghelie).

@n Joia Patimilor, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, preotul scoate Sfântul Agne\, din care va pregæti Sfânta Împærtæ`anie pentru împærtæ`irea bolnavilor în tot cursul anului, Aceasta se face dup[ o r]nduial[ special[ ^n care, dup[ ce este l[sat s[ se zv]nte p]n[ mar\i ^n S[pt[m]na Luminat[, ^n aceast[ zi Sf]ntul Agne\ este sf[rmat `i uscat, urm]nd s[ fie p[strat ^ntr-o cutie special[, pentru folosirea la nevoie.

Obseva\ie: R]nduiala aceasta trebuie observat[ concret (mai ales de viitorii preo\i) ^n cadrul Pov[\uirilor `i a @nv[\[turilor de la sf]r`itul Liturghierului, unde este descris[ pe larg.

La Vecernia Sâmbetei celei Mari, care se sluje`te ^n Vinerea Patimilor fie ^nainte de amiaz[ (la parohii), fie spre ora 16 (la m[n[stiri), se face scoaterea Sfântului Epitaf în mijlocul bisericii, dup[ o rânduialæ deosebitæ, care se afl[ pe larg descris[ ^n Liturghier („@nv[\[tura pentru scoaterea Sf]ntului Aer” – aceasta nu se afl[ `i ^n Triod).

La aceast[ slujb[ (care ^n mare urmeaz[ structura Vecerniei s[rb[torilor) Preotul ^mbrac[ toate ve`mintele (de culoare ^nchis[), nu se cite`te catism[, se

face Vohod cu Evanghelie, iar dup[ Prochimenul special `i Paremii se cite`te Apostol `i Evanghelie. Apoi, la Stihoavn[ Preotul scoate Sf]ntul Epitaf din altar `i ^l a`eaz[ ^n mijlocul Bisericii, la sf]r`it

rostind Otpustul special la Vecerniei Patimilor („Cel ce pentru noi oamenii `i a noastr[

m]ntuire...”).

Page 155: Tipic Si Cantare Bisericeasca

155

Observa\ie practic[: ~i aceast[ r]nduial[ s[ se observe concret, la locul ei din Liturghier, ^n leg[tur[ cu slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor din Triod.

Metaniile, mult mai numeroase ^n aceast[ perioad[ a anului liturgic (fiind prescrise ^n multe locuri ale c[r\ilor de slujb[), nu se fac ^n vinerile Postului Mare la Vecernie `i Pavecerni\æ, fiindcæ aceste slujbe fac parte din serviciul divin al sâmbetelor; se fac metanii numai acolo unde ele sunt indicate, adic[ la Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite, dupæ “Sæ se îndrepteze rugæciunea mea…” (3 metanii), dupæ Vohodul cu Sfintele Daruri (3 metanii) `i la “Fie numele Domnului binecuv]ntat...” (3 metanii). Ve`mintele întrebuin\ate în timpul Postului Mare sunt de regul[ de culoare mai ^nchis[. @n seara Duminicii læsatului sec de brânzæ se schimbæ `i dvera (perdeau Sfintelor u`i), acoperæmintele Sfintei mese, ale proscomidiarului, tetrapodului `i analogului, înlocuindu-se cu unele de culoare închisæ. Sâmbæta ^ns[ (începând cu Vecernia din ajun) `i duminica se folosesc ve`minte de culoare deschis[. De asemenea, la Bunavestire, în orice zi ar cædea, se sluje`te tot cu ve`minte de culoare deschis[.

Obseva\ie: @n general, este bine de `tiut faptul c[ pentru a ajuta pe slujitorii biserice`ti (preo\i `i c]nt[re\i) ^n aceast[ perioad[, c[r\ile `i manualele de Tipic descriu foarte am[nun\it slujbele `i r]nduielile deosebite pentru toate zilele mai importante ale perioadei Triodului (la fel cum vom vedea c[ se face `i pentru perioada Penticostarului).

LITURGHIA DARURILOR MAI @NAINTE SFIN|ITE Deoarece cea de a treia Liturghie aflat[ ^n uzul actual al Bisericii Ortodoxe, Liturghia Darurilor mai înainte sfin\ite (atribuit[ prin tradi\ie Sf.Grigorie Dialogul, sec.VI-VII), se s[v]r`e`te doar ^n timpul Postului Mare (a`adar ^n perioada Triodului, ale c[rei r]nduieli specale le-am prezentat anterior), vom descrie pe scurt acum (adic[ dup[ prezentarea R]nduielilor speciale din perioada Triodului, unde pot fi aflate `i o serie de indica\ii legate de aceast[ Sf.Liturghie)

Page 156: Tipic Si Cantare Bisericeasca

156

r]nduiala acestei Liturghii. Ea poate fi urm[rit[, pe larg, ^n Liturghier sau, eventual, ^n Catavasier (Octoihul mic):

Preotul d[ Binecuvântarea mare (“Binecuv]ntat[ este @mp[r[\ia…”) Cânt[re\ul: “Veni\i sæ ne închinæm…” `i Ps.103. ^ntre timp preotul cite`te

în altar ultimele patru rugæciuni ale Vecerniei. Preotul (din altar) ori diaconul (din mijlocul bisericii) zice Ectenia mare

(apoi se închide dvera). Cânt[re\ul cite`te Catisma XVIII (Ps.119-123; ^n S[pt[m]na a cincia a

Postului Mare sunt r]nduite alte catisme), starea întâi, iar preotul cite`te rug[ciunea antifonului I, desface antimisul `i aduce discul cu acoperæmântul lui `i stelu\a de la proscomidiar la Sfânta Masæ.

Preotul (din altar) roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ). Cânt[re\ul cite`te Starea a doua a Catismei (cu dvera închisæ). Preotul

cite`te rug[ciunea antifonului al doilea `i pune Sfântul Agne\ pe disc. Preotul roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ). Cânt[re\ul cite`te Starea a treia a Catismei. La “Închina-ne-vom la locul

unde au stat picioarele Lui…” se face pauzæ, iar Preotul duce Sfintele de la Sfânta Masæ la Proscomidiar, apoi strânge antimisul `i cite`te rug[ciunea Antifonului al treilea.

Preotul roste`te Ectenia micæ (cu dvera deschisæ). C]nt[re\ul c]nt[ “Doamne, strigat-am…”, pe glasul stihirilor din Triod,

iar Preotul ^ncepe cædirea mare, la “Sæ se îndrepteze…”. Preotul: Vohod cu cædire mic[, “În\elepciune, drep\i!”. Cânt[re\ul c]nt[ “Luminæ linæ…”(eventual citit), apoi urmeaz[ primul

Prochimen, Paremia ^nt]i `i al doilea Prochimen (din Triod). Diaconul (cânt[re\ul) roste`te “Porunci\i !”, iar preotul, cu sfe`nicul `i

cædelni\a r[spunde “În\elepciune, drep\i! Lumina lui Hristos…”. Cânt[re\ul cite`te Paremia a doua (`i paremiile zilei din Minei, dacæ sunt). Preotul `i cânt[re\ul c]nt[ alternativ “Sæ se îndrepteze…”, cu cædirea

altarului, stihurile respective `i metanii. (Se citesc Apostolul `i Evanghelia - dacæ sunt). Se închid Sfintele u`i. Preotul roste`te Ectenia întreitæ („S[ zicem to\i…”), Ectenia pentru

catehumeni („Ruga\i-v[ cei chema\i…”) `i, ^ncep]nd cu miercurea din sæpt[m]na a patra a Postului mare, mai adaug[ Ectenia pentru candida\ii la botez („Ruga\i-v[ cei pentru luminare…”), ecteniile `i rug[ciunile pentru credincio`i („C]\i suntem credincio`i, iar[ `i iar[ cu pace Domnului s[ ne rug[m…” `i celelalte).

Cânt[re\ul ^ncepe Heruvicul („Acum Puterile cere`ti…”), iar Preotul face cædire micæ.

Page 157: Tipic Si Cantare Bisericeasca

157

Preotul face Vohodul mare (ie`irea cu Sfintele Daruri) ^n lini`te, færæ pomeniri `i

Cânt[re\ul c]nt[ partea a doua a Heruvicului („Cu credin\æ `i cu dragoste”).

Preotul roste`te Ectenia cerurilor („Sæ plinim rugæciunea noastræ cea de searæ…”), cu ecfonistul: „Øi ne învrednice`te pe noi, Stæpâne…”.

Cânt[te\ul spune Tatæl nostru Preotul ^ncheie cu ecfonisul „C[ a Ta este ^mp[r[\ia…” `i dup[ dialogul

cu strana („Pace tuturor” `i „Capetele voastre...”), cite`te cele dou[ rug[ciuni ^n tain[, cu ecfonisul „Cu harul `i cu ^ndur[rile...”. Apoi roste`te „Sæ luæm aminte! Cele mai ^nainte sfin\ite Sfintele sfin\ilor” `i urmeaz[ Împærtæ`irea, ^n timp ce

C]nt[re\ul c]nt[ chinonicul „Gusta\i `i vede\i cæ bun este Domnul…”. Preotul continu[ „Cu fric[ de Dumnezeu…”. Cânt[re\ul r[spunde „Bine voi cuvânta pe Domnul…”. Preotul roste`te Ectenia de mul\umire („Drep\i, primind…”), apoi „Cu

pace sæ ie`im” `i Rugæciunea amvonului („St[p]ne, atot\iitorule…”). Cânt[re\ul c]nt[ „Fie numele Domnului binecuvântat…” (`i Ps.33). Preotul spune Apolisul (Otpustul).

Page 158: Tipic Si Cantare Bisericeasca

158

R}NDUIELI SPECIALE @N PERIOADA PENTICOSTARULUI Perioada Penticostarului sau a Cincizecimii ^ncepe cu slujba Învierii Domnului (Utrenia) din noaptea Sfintelor Pa`ti `i se terminæ la Duminica Tuturor Sfin\ilor (prima Duminic[ dup[ Rusalii) - av]nd astfel o durat[ de opt sæptæmâni. @n aceast[ perioad[ se folose`te cu prec[dere cartea de slujb[ numit[ Penticostar, iar o serie de r]nduieli sunt deosebite fa\[ de cele din perioada Octoihului sau a Triodului. Prima sæptæmân[ a perioadei Penticostarului este numitæ Sæptæmâna Luminatæ. @n aceast[ s[pt[m]n[ se respect[ urm[toarele r]nduieli:

1. Preotul îmbracæ toate ve`mintele (odæjdiile) încæ de la începutul slujbei, atât la slujbele de searæ, cât `i la cele de diminea\æ.

2. Slujba @nvierii (Utrenie Duminicii Sfintelor Pa`ti sau Utrenia @nvierii) este o „priveghere” sau „denie”, s[v]r`it[ ^n a doua parte a nop\ii spre Duminica @nvierii (dup[ miezul nop\ii), cu o r]nduial[ cu totul deosebit[, prezentat[ pe larg ^n cartea Penticostarului:

@nceputul se face ^n biseric[ prin chemarea preotului „Veni\i de lua\i lumin[” `i ritualul aprinderii luminilor (lum]n[rilor / f[cliilor) de c[tre credincio`i de la preot, f[c]ndu-se

Ie`irea ^n procesiune a tuturor ^n afara bisericii, unde se cite`te ^ndat[ Evanghelia @nvierii (Mat.28,1-15). Apoi Preotul d[ binecuv]ntarea (ca la orice „priveghere”) cu „Slav[ Sfintei `i Celei

de o fiin\[ `i de via\[ f[c[toarei Treimi...”, c]nt]ndu-se „Hristos a ^nviat” de trei ori. Preotul roste`te Stihurile Pa`tilor, c[dind la fiecare o latur[ a mesei pe care se

afl[ Sf.Evanghelie, Sf.Cruce, icoana @nvierii `i sfe`nice cu lumini, iar credincio`ii c]nt]nd dup[ fiecare stih „Hristos a ^nviat”. Urmeaz[

Ectenia mare, dup[ care slujitorii `i credincio`ii se ^ntorc ^n biseric[ `i ^ncepe s[ se c]nte direct (suprim]ndu-se toat[ partea Utreniei s[rb[torilor de la Ectenia mare p]n[ la canon)

Canonul @nvierii („Ziua @nvierii, popoare, s[ ne veselim..”), la fiecare c]ntare preotul c[dind ^ntreaga biseric[ (cu Sf.Cruce `i lum]nare aprins[ ^n m]n[) `i dup[ fiecare c]ntare rostind o ectenie mic[. Se continu[ cu

Lumin]nda @nvierii („Cu trupul adormind...”)

Page 159: Tipic Si Cantare Bisericeasca

159

Laudele, cu stihirile @nvierii `i „Slav[..., ~i acum..., Ziua @nvierii `i s[ ne lumin[m...” `i

Otpustul special al Pa`tilor.

3. Tot dup[ aceast[ r]nduiala se s[v]r`e`te slujba Utreniei ^n toate zilele S[pt[m]nii Luminate (s[pt[m]na ce urmeaz[ @nvierii), mai pu\in ^nceputul cu citirea Evangheliei ^n afara bisericii – r]nduiala pe larg afl]ndu-se tot ^n Penticostar:

Astfel, dup[ ce preotul d[ binecuv]ntarea cu „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[ `i de via\[ f[c[toarei Treimi...”, se c]nt[ „Hristos a ^nviat” de trei ori, apoi urmeaz[ Stihurile Pa`tilor, cu toat[ r]nduiala lor, Ectenia mare, Canonul @nvierii, Lumin]nda @nvierii `i Laudele.

4. @n general, ^n ^ntreaga S[pt[m]n[ Luminat[ binecuvântarea de început a Vecerniei `i a Utreniei se dæ cu: “Slavæ Sfintei `i Celei de o fiin\æ…”, dupæ care urmeaz[ troparul Pa`tilor “Hristos a înviat…” de trei ori `i stihurile Pa`tilor (“Înviazæ Dumnezeu, risipindu-se vræjma`ii lui…” `i celelalte), ^n timpul c[rora preotul face cædire în cele patru laturi ale Sfintei Mese din altar.

5. @n fiecare zi se schimbæ glasul de rând, cântându-se stihirile învierii ale glasului respectiv: duminicæ glasul 1, luni glasul al 2-lea, mar\i glasul al 3- lea, miercuri al 4-lea, joi al 5-lea, vineri al 6-lea, s]mb[t[ al 8-lea.

6. Pentru fiecare zi exist[ prochimen special, care se c]nt[ la Vecernie.

7. La a doua Înviere (Vecernia din Duminica Sfintelor Pa`ti) se face vohod cu Sfânta Evanghelie, deoarece se cite`te din aceasta - ^n mai multe limbi.

Pentru aceast[ Vecernie a zilei de Luni din S[pt[m]na Luminat[, care se sluje`te ^n Duminica Pa`tilor fie dup[ amiaz[, la vremea r]nduit[ (^n m[n[stiri `i bisericile rurale), fie spre amiaz[, ca ^n unele biserici de la ora`e (fiind cunoscut[ sub denumirea de „a doua @nviere”) se urmeaz[ r]nduiala din Penticostar:

Preotul ^mbrac[ toate ve`mintele (^n culori luminate) `i ^ncepe cu binecuv]ntarea „Slav[ Sfintei `i Celei de o fiin\[ `i de via\[ F[c[toarei Treimi...”, dup[ care ^ndat[ se c]nt[ de trei ori

Page 160: Tipic Si Cantare Bisericeasca

160

„Hristos a ^nviat” `i Stihurile Pa`tilor („S[ ^nvieze Dumnezeu...”), cu c[direa Sfintei Mese, (ca la @nviere). Urmeaz[

Ectenia mare (f[r[ s[ se citeasc[ Psalmul 103), „Doamne, strigat-am...” cu stihirile din Penticostar, `i se face Vohod cu Evanghelie. Dup[ „Lumin[ lin[” `i Prochimenul Mare („Cine este Dumnezeu...”) ^n loc de paremii se cite`te Evanghelia de la Ioan (20,19-25) ^n mai multe limbi (12), apoi Ecteniile obi`nuite, Stihoavna (f[r[ „Acum sloboze`te...” `i rug[cinile

^ncep[toare), f[c]ndu-se sf]r`it cu Otpustul special al Pa`tilor.

8. @n celelalte zile ale S[pt[m]nii Luminate, Vecernia urmeaz[ aceea`i r]nduial[, cu deosebirea c[ nu se mai cite`te Evanghelie, `i de aceea Vohodul se face doar cu c[delni\a, iar Prochimenele speciale ale S[pt[m]nii Luminate se pun din Penticostar.

9. Nu se citesc catisme, nici la Vecernie, nici la Utrenie. 10. La Utrenie nu sunt sedelne, nu se cite`te Sfânta Evanghelie `i

nu este Doxologie. 11. Otpustul special al Pa`ilor se face la sfintele slujbe ^n toate

zilele Sæptæmânii Luminate, întocmai ca la slujba Învierii. 12. La Sf]nta Liturghie, în loc de “Bine este cuvântat cel ce vine

întru numele Domnului…”, “Am væzut lumina cea adeværatæ…” `i “Sæ se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne…” se cântæ câte o datæ “Hristos a înviat…”, iar în loc de “Fie numele Domnului binecuvântat…” se cântæ tot “Hristos a înviat…”, de trei ori.

13. Se s[v]r`e`te Rânduiala Ceasurilor Sfintelor Pa`ti, ^n locul Ceasurilor obi`nuite, al Pavecerni\ei `i al Miezonopticii.

Observa\ie: Aceast[ R]nduial[ a Ceasurilor Sfintelor Pa`ti este o slujbæ unicæ, ce se afl[ în Penticostar, dupæ rânduiala Utreniei din noaptea Învierii.

14. Uscarea Sfântului Agne\ (preg[tit la Proscomidia din Joia Mare, spre a fi folosit pentru împærtæ`irea bolnavilor `i a copiilor în tot timpul anului) se face mar\i, a treia zi de Pa`ti, în timpul Utreniei.

Obseva\ie: R]nduiala aceasta este descris[ pe larg ^n cadrul Pov[\uirilor `i a @nv[\[turilor de la sf]r`itul Liturghierului (a`a cum

Page 161: Tipic Si Cantare Bisericeasca

161

am amintit deja atunci c]nd am vorbit despre R]nduielile speciale din perioada Triodului).

15. La Izvorul Tæmæduirii (vineri în Sæptæmâna Luminatæ) se sævâr`e`te Sfin\irea mic[ a apei, dupæ Sfânta Liturghie.

O serie de r]nduieli se p[streaz[ `i dincolo de S[pt[m]na Luminat[. Astfel, ^n Sæptæmâna Luminatæ `i în toate Duminicile Cincizecimii, “Învierea lui Hristos væzând…” se zice (se cântæ) de trei ori, iar în celelalte zile ale Cincizecimii o singuræ datæ. La Cântarea a IX-a a Canonului de la Utrenia Duminicilor din ^ntreaga perioad[ a Penticostarului se cântæ stihurile `i stihirile de la Cântarea a IX-a a Canonului praznicului din Penticostar (iar nu “Mære`te, suflete al meu…,” `i “Ceea ce e`ti mai cinstitæ…”, ca ^n restul anului). Slujbele sfin\ilor de rând care cad ^n Sæptæmâna Luminatæ sau în Duminicile Cincizecimii se mutæ în altæ zi, la Pavecerni\a de vinerea (anterioar[) seara, sau când va voi cel mai mare. Excep\ie fac slujbele sfin\ilor mari (sau cu priveghere), care se sævâr`esc la timpul lor, ori în ce zi ar cædea. La toate slujbele biserice`ti, de la Pa`ti pânæ la Înæl\area Domnului, dupæ binecuvântarea de început pe care o dæ preotul, se cântæ troparul “Hristos a înviat…” de trei ori. De la Duminica Învierii `i pânæ la Înæl\are, la preg[tirea preo\ilor pentru începutul Sfintei Liturghii, ace`tia rostesc de trei ori “Hristos a înviat…” (^n loc de “@mp[rate ceresc…”), apoi cele obi`nuite, adic[ “Slavæ întru cei de sus lui Dumnezeu…”(de 2 ori) `i “Doamne, buzele mele vei deschide…”(o datæ). De la Înæl\are pânæ la Duminica Pogorârii Sfântului Duh se zice numai “Slavæ întru cei de sus lui Dumnezeu…” (de 2 ori) `i “Doamne, buzele mele vei deschide…” (o datæ), iar de la Duminica Pogorârii Sfântului Duh înainte se zice, ca în tot restul anului, “Împærate ceresc…” (de 3 ori), “Slavæ întru cei de sus lui Dumnezeu…” (de 2 ori) `i “Doamne, buzele mele vei deschide…” (o datæ). Axionul Pa`tilor, “Îngerul a strigat…” se c]nt[ la Sf]nta Liturghie de la Duminica Sfintelor Pa`ti pânæ la odovania praznicului Învierii Domnului.

Page 162: Tipic Si Cantare Bisericeasca

162

P]n[ la Rusalii la Sf]nta Liturghie nu se cântæ “Am væzut lumina cea adeværatæ …”. Pânæ la Înæl\are ^n locul s[u se cântæ o dat[ “Hristos a înviat…”, iar de la Înæl\are pânæ la Rusalii “Înæl\atu-Te-ai întru slavæ…” (Troparul Înæl\ærii). Duminicile perioadei Penticostarului, ^ncepând cu Duminica Tomii `i pânæ la Înæl\area Domnului, sunt socotite praznice, fiecare av]nd ^nsemn[tatea ei deosebitæ.

Duminicile Penticostarului sunt: 1. Duminica Sfintelor Pa`ti – a @nvierii.

(Vineri ^n S[pt[m]na Luminat[ – Izvorul T[m[duirii). 2. Dumunica a 2-a dup[ Pa`ti – a Sf.Ap.Toma. 3. Dumunica a 3-a dup[ Pa`ti – a Mironosi\elor. 4. Dumunica a 4-a dup[ Pa`ti – a Sl[b[nogului. 5. Dumunica a 5-a dup[ Pa`ti – a Samaritencii. 6. Dumunica a 6-a dup[ Pa`ti – a Orbului.

(Joi, la 40 de zile dup[ Sf.Pa`ti - @n[l\area Domnului). 7. Dumunica a 7-a dup[ Pa`ti – a S.P[rin\i de la Sinodul I Ecumenic. 8. Dumunica a 8-a dup[ Pa`ti – a Pogor]rii Duhului Sf]nt (a Rusaliilor).

(Luni dup[ Rusalii – Sf]nta Treime). 9. Dumunica ^nt]ia dup[ Rusalii – a Tuturor Sfin\ilor.

De la Duminica Tomii o serie de r]nduieli revin la situa\ia obi`nuit[ ^n restul anului. Astfel, din aceast[ Duminic[ se citesc iaræ`i Ceasurile obi`nuite, Pavecerni\a `i Miezonoptica, dupæ rânduiala din Ceaslov. Citirea Psaltirii reîncepe tot cu aceast[ Duminic[, sâmbætæ seara, la Vecernia. De asemenea la Vecernie, de la Duminica Tomii pânæ la Înæl\area Domnului, binecuvântarea de început este “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” (ca ^n restul anului), ^n timp ce Utrenia continuæ s[ ^nceap[ cu aceea`i binecuvântare ca în Sæptæmâna Luminatæ, adic[ “Slavæ Sfintei `i celei de o fiin\æ…” (suprimându-se astfel partea introductivæ a Utreniei din restul anului), urm]nd apoi „Hristos a ^nviat” de trei ori `i ad[ug]ndu-se ^ndat[ cei `ase psalmi (cu c[dire mare), iar dup[ ectenia mare r]nduiala fiind cea obi`nuit[ a Utreniei - cu deosebirea c[, a`a cum am ar[tat, ^n zilele de r]nd se c]nt[ (sau se cite`te) o dat[ „@nvierea lui Hristos v[z]nd..” iar duminica de trei ori (dup[ Evanghelie). De la Înæl\area Domnului `i Utrenia ^ncepe ca în perioada Octoihului, cu “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”

Page 163: Tipic Si Cantare Bisericeasca

163

La Sfânta Liturghie, ^ncepând cu Duminica Tomii, se cântæ antifoanele duminicale obi`nuite (din restul anului), adicæ “Binecuvinteazæ, suflete al meu, pe Domnul…” `i celelalte. La praznicul Înæl\ærii `i la cel al Cincizecimii (Rusaliile) se cântæ antifoanele praznicale prev[zute. Vecernia pentru Luni dup[ Pogor]rea Sf]ntului Duh (Lunea Sfintei Treimi), se s[v]r`e`te ^ndat[ dup[ Sf.Liturghie din Duminica Rusaliilor, conform r]nduielii din Penticostar sau Molitfelnic („Slujba plec[rii genunchilor”):

Preotul, ^mbr[cat cu toate ve`intele, ^ncepe cu binecuv]ntarea obi`nuit[ („Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru…”),

Strana r[spunde cu: „Amin. @mp[rate ceresc…” (c]ntat) `i celelalte Rug[ciuni ^ncep[toare, „Veni\i s[ ne ^nchin[m”, Ps.103 (preotul cite`te ^ntre timp rug[ciunile Vecerniei), apoi

Ectenia mare, cu cereri speciale ale s[rb[torii. F[r[ catism[ (deci `i f[r[ „Fericit b[rbatul…”) urmeaz[

„Doamne strigat-am…” (cu c[dire mare). Dup[ Vohod (cu c[delni\[), „Lumin[ lin[” `i Prochimenul praznicelor mari („Cine

este Dumnezeu…”) Preotul, ^n genunchi, dintre u`ile ^mp[r[te`ti, cite`te Cele `apte rug[ciuni ale

praznicului, ^mp[r\ite ^n trei grupe: primele dou[, urmate de ectenie mic[ `i ectenia ^ntreit[, urm[toarele dou[, cu ectenie mic[ `i „@nvrednice`te-ne, Doamne…” `i ultimele trei, continu]nd cu

Ectenia cererilor `i toat[ cealalt[ r[nduial[ a Vecerniei s[rb[torilor, p]n[ la sf]r`it, cu

Otpustul special al s[rb[torii (care este deosebit de lung: „Cel ce din p[rinte`tile `i dumnezeie`tile s]nuri…”).

Obseva\ie: @n general, este bine de `tiut faptul c[ pentru a ajuta pe slujitorii biserice`ti (preo\i `i c]nt[re\i) ^n aceast[ perioad[, c[r\ile `i manualele de Tipic descriu foarte am[nun\it slujbele `i r]nduielile deosebite pentru toate zilele mai importante ale perioadei Penticostarului (la fel cum se face `i pentru perioada Triodului).

Page 164: Tipic Si Cantare Bisericeasca

164

SLUJBELE OCAZIONALE Aceste slujbe nu au neap[rat un caracter periodic (adic[ nu sunt legate ^n mod neceasar de ciclurile calendarului bisericesc), ele fiind asociate unor anumite momente `i situa\ii din via\a credincio`ilor. Dup[ cum am ar[tat mai ^nainte - ^n prezentarea introductiv[ a slujbelor biserice`ti, la subcapitolul Slujbele neperiodice (ocazionale) - ele se ^mpart ^n dou[ categorii, Sfintele Taine `i Ierurgiile, fiecare categorie de slujbe servind unor nevoi specifice ale credincio`ilor. Sfintele Taine (^n num[r de `apte) constituie slujbe biserice`ti deosebit de importante, prin care se ^mp[rt[`e`te credincio`ilor ^n mod special Harul dumnezeiesc, ^n cele mai importante momente ale vie\ii. Ierurgiile (evhologiile) reprezint[ o categorie mult mai numeroas[ de slujbe, adesea legate de s[v]r`irea Sfintelor Taine (a`a sunt cele ce ^nso\esc Sf.Botez, Cununia, Hirotonia etc.), servind binecuv]nt[rii `i sfin\irii omului, a naturii ^nconjur[toare sau a diferite obiecte - spre exemplu sfin\irea caselor, f]nt]nilor, diferitele r]nduieli ce ^nso\esc sf]r`itul cre`tinului etc.

SFINTELE TAINE Sfintele Taine sunt redate pe larg ^n cartea de slujb[ numit[ Molitfelnic (sau ^n Aghiazmatar, care este un extras din Molitfelnic, cu slujbele mai des s[v]r`ite), dup[ care se slujesc `i unde se poate foarte u`or urm[ri direct r]nduiala lor concret[. Unora dintre Sfintele Taine le sunt asociate o serie de Ierurgii, care vor fi descrise atunci c]nd ne vom referi la fiecare Tain[ ^n parte.

Page 165: Tipic Si Cantare Bisericeasca

165

Sf]nta Tain[ a Botezului `i a Ungerii cu Sfântul Mir

Sf]nta Tain[ a Botezului este cea dint]i Tain[ care se administreaz[ omului - c[ruia, prin aceast[ Tain[ i se face intrarea ^n Biseric[ - `i ea condi\ioneaz[ astfel primirea ulterioar[ a celorlalte Taine, care privesc doar pe cre`tini (de aceea r]nduiala Botezului este a`ezat[ la ^nceputul Molitfelnicului). @n Biserica Ortodox[, Sf]nta Tain[ a Botezului se s[v]r`e`te ^mpreun[ cu Sf]nta Tain[ a Ungerii cu Sfântul Mir (Mirungerea) `i cu Sf.Euharistie, de aceea vom prezenta r]nduiala s[v]r`irii lor unite. Exist[ `i c]teva rânduieli premergætoare Botezului, aflate ^n Molitfelnic chiar ^nainte de r]nduiala Botezului. Cea dint]i dintre acestea este rânduiala în ziua întâi la femeia lehuzæ. Dupæ na`tere, preotul sfin\e`te într-un vas ap[ curat[, cu care se strope`te femeia læuzæ (care poate `i bea din ea pe nemâncate), pruncul næscut (în scældætoarea acestuia se poate turna din apa sfin\it[), casa în care s-a næscut pruncul `i persoanele de fa\æ.

Preotul, înve`mântat în epitrahil, s[v]r`e`te aceast[ sfin\ire dup[ urmætoarea rânduialæ:

Binecuvântarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Rugæciunile începætoare: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru…”, “Împærate

ceresc…”, p]n[ la “Tatæl nostru…” cu ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…”

Troparele de umilin\æ: “Miluie`te-ne pe noi Doamne…”, “Slavæ…”, “Doamne, miluie`te-ne pe noi…”, “Øi acum…”, “U`a milostivirii…” Dupæ tropare zice: „Domnului sæ ne rugæm” `i cite`te

Rugæciunea: “Dumnezeule, Cel cu nume mare…”; la cuvintele: “…`i sfin\e`te apa aceasta…”, preotul face cu mâna dreaptæ asupra ei semnul Sfintei Cruci, în formæ de binecuvântare.

Tot ^nainte de Botez, se s[v]r`e`te ^n casa unde s-a næscut pruncul `i rânduiala în a opta zi dupæ na`tere (aflat[ `i ea ^n Molitfelnic, ^ndat[ dup[ rânduiala în ziua întâi):

Preotul aprinde luminæ `i cæde`te în toatæ casa, apoi d[ Binecuvântarea obi`nuitæ, urm]nd Rugæciunile începætoare Troparul zilei sau al sfântului de rând (ori troparul “Na`terea Ta, Hristoase,

Dumnezeul nostru…”), “Slavæ…”, “Øi acum…”, condacul “Fecioara astæzi…”

Cele trei rugæciuni pentru femeia lehuzæ `i pentru prunc

Page 166: Tipic Si Cantare Bisericeasca

166

Rugæciunea pentru moa`a Rugæciunea pentru femeile care ajut[ Otpustul: “Slavæ |ie, Hristoase Dumnezeule…”, “Slavæ…” “Øi acum…”,

“Doamne miluie`te” (de 3 ori), Cel ce în pe`teræ S-a næscut…(de la Na`terea Domnului).

Apoi, preotul strope`te cu ap[ sfin\it[ casa, în chipul crucii `i însemneazæ pruncul, binecuvântându-l: la frunte, la guræ `i la inimæ, zicând: “Mâinile Domnului te-au fæcut `i te-au zidit”.

În practicæ, aceastæ rânduial[ în a opta zi dupæ na`tere se une`te cu cea din prima zi. Tot ^n a opta zi dupæ na`tere (`i desigur, înainte de botezul pruncului) se sævâr`e`te rânduiala ^nsemn[rii pruncului la punerea numelui, tot din Molitfelnic (`i ^n continuare, dup[ s[v]r`irea r]nduielilor mai ^nainte ar[tate):

Preotul d[ obi`nuita binecuvântare, apoi urmeaz[ Rugæciunile începætoare Troparul zilei sau al sfântului care este hramul bisericii. Preotul ^nsemneaz[ pe prunc la frunte, la guræ `i la piept, binecuvântându-l `i

zice Rugæciunea pentru punerea nunelui; în timpul acesteia, la cuvintele “…sæ se

însemneze lumina fe\ei Tale peste robul Tæu acesta…”, pune numele pe care îl va purta viitorul cre`tin. Apoi

Preotul ia pruncul în bra\e, cu capul pe mâna dreaptæ, `i stând înaintea icoanei Maicii Domnului, face chipul Crucii, zicând

Troparul “Bucuræ-te, cea plinæ de dar…” `i condacul “Cel ce ai sfin\it pântecele Fecioarei…”

Obi`nuitul sfâr`it (dând pruncul persoanei de la care l-a primit).

Observa\ie important[: Dac[ pruncul n[scut este bolnav `i în primejdie de a muri, ^ndat[ dup[ na`tere se spal[ `i se boteaz[, pentru a nu muri nebotezat - f[r[ s[ se mai a`tepte r[stimpurile pentru r]nduielile de mai sus `i pentru a-l boteza.

Sfântul Botez `i Ungerea cu Sfântul Mir se fac (^n condi\ii normale) dup[ r]nduiala descris[ cu deam[nuntul ^n Molitfelnic (Aghiazmatar), dup[ care poate fi u`or urm[rit[.

Observa\ie: Indica\iile de tipic din Molitfelnic sunt numeroase `i de folos, dar trebuie dinainte bine cunoscute, ^n timpul slujbei propriu-zise ele fiind mai mult un simplu ajutor mnemotehnic.

@nainte de Botez, ^n pronaos trebuie preg[tite urm[toarele:

Page 167: Tipic Si Cantare Bisericeasca

167

- cristelni\a (colimvitra) cu ap[ curat[, ^n cantitate `i temperatur[ potrivite.

- cædelni\a cu tæmâie, iar pe o mas[ vor fi a`ezate - Sfânta Evanghelie `i Sfânta Cruce - vasul (sticlu\æ sau pahar) cu untdelemn `i cel cu Sfântul

Mir - sfe`nice cu lum]n[ri `i miruitorul - foarfec[ `i prosop.

Partea de ^nceput a Sf]ntului Botez se s[v]r`e`te ^naintea u`ilor Bisericii (^n tind[, pridvor sau chiar ^n pronaos):

Na`ii (care trebuie sæ fie cre`tini ortodoc`i) aduc prucul înaintea u`ilor bisericii, cu fa\a spre ræsærit, \in[ndu-l în bra\e, cu capul pe mâna dreaptæ.

Preotul, cu epitrahil (sau cu toate ve`mintele, dacæ este dupæ Sfânta Liturghie), în u`a bisericii, desface fa`a pruncului `i suflæ de trei ori, în chipul Crucii, pe fa\a lui, însemnându-l de trei ori la frunte, la guræ `i la piept `i zicând la fiecare închinare “Mâinile Tale m-au fæcut `i m-au zidit”. Apoi zice

Rugæciunea “În numele Tæu, Doamne, Dumnezeul adeværului…”, \inând mâna dreaptæ pe capul pruncului. Urmeaz[

Cele patru rugæciuni de exorcizare, primele dou[ rostite cu fa\a spre apus, `i celelalte dou[ cu fa\a spre r[s[rit. La cea de a patra (“Stæpâne , Doamne, Cel ce e`ti…”), în timp ce zice cuvintele “…ca sæ-l izbæveascæ pe el de toatæ bântuiala protivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiazæ `i de nælucirile rele…”, suflæ asupra pruncului de trei ori, în chipul Crucii, `i-l însemneazæ, binecuvântându-l iaræ`i de trei ori, la frunte, la guræ `i la piept, zicând, de trei ori “…Depærteazæ de la dânsul pe tot vicleanul `i necuratul duh…”, dup[ care continuæ rugæciunea. @n continuare, se s[v]r`e`te

Rânduiala lepædærilor, na`ul (na`æ) cu pruncul fiind ^ntor`i cu fa\a spre apus (^ncep]nd cu “Te lepezi de satana”), apoi

Rânduiala unirii cu Hristos (^ncep]nd cu “Te ^mpreunezi cu Hristos ?”) `i mærturisirea credin\ei (Crezul), ^n tot acest timp na`ul cu pruncul fiind ^ntor`i cu fa\a spre r[s[rit. Dup[ care

Preotul zice “Binecuvântat este Dumnezeu, Care voie`te ca to\i oamenii sæ se mântuiascæ…”, intr[ în pronaos `i cite`te rugæciunea “Stæpâne,Doamne, Dumnezeul nostru, cheamæ pe robul Tæu…”

Pentru s[v]r`irea Sf]ntului Botez `i a Mirungerii, preotul ^mbrac[ epitrahilul, felonul `i mânecu\ele (sau r[m]ne ^n continuare cu toate ve`mintele, dacæ este dupæ Sfânta Liturghie):

Se aprind toate lumânærile în sfe`nice `i Preotul cæde`te împrejurul cristelni\ei. Apoi închin]ndu-se de trei ori

Page 168: Tipic Si Cantare Bisericeasca

168

Preotul dæ binecuvântarea mare (“Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…”), fæcând semnul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie deasupra cristelni\ei. Dupæ care roste`te

Ectenia mare `i cite`te Rugæciunea de sfin\ire a apei. În timpul acesteia La cuvintele “…Tu însu\i dar, Iubitorule de oameni împærate, vino `i acum cu

pogorârea Sfântului Tæu Duh `i sfin\e`te apa aceasta…”, preotul afundæ mâna dreaptæ în apæ, fæcând semnul Sfintei Cruci cu mâna în formæ de binecuvântare, repetând aceste cuvinte `i acest semn de trei ori. Apoi, la cuvintele “Sæ se zdrobeascæ sub semnul Crucii Tale toate puterile cele protivnice…”, rostindu-le de trei ori, suflæ de fiecare datæ deasupra apei în chipul Crucii. Sf]r`ind rugæciunea

Preotul zice: “Pace tuturor!” Cântære\ul: “Øi duhului Tæu”. Preotul: “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i!” Øi în timp ce Cântære\ul cântæ:

“|ie, Doamne!” Preotul, \inând vasul cu untdelemn, suflæ peste untdelemn în chipul Crucii,

binecuvântându-l de trei ori. Apoi Preotul zice: “Domnului sæ ne rugæm”. Cântære\ul: “Doamne miluie`te”. Preotul cite`te rugæciunea de sfin\ire a untdelemnului: “Stæpâne Doamne,

Dumnezeul pærin\ilor no`tri…” Dupæ terminarea rugæciunii Preotul zice: “Sæ luæm aminte” `i cântæ, împreunæ cu credincio`ii “Aliluia”,

turnând în apæ din untdelemnul sfin\it, în forma Crucii. Se repetæ aceasta de trei ori, dupæ care

Preotul roste`te: “Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce lumineazæ `i sfin\e`te pe tot omul ce vine în lume…” Apoi

Preotul ia din untdelemnul sfin\it, cu douæ degete sau cu miruitorul, `i unge pe prunc în chipul Crucii la frunte, la piept, pe spate, la urechi, la mâini `i la picioare, spunând de fiecare dat[ cuvintele indicate ^n Molitfelnic. Dup[ aceasta

Preotul boteazæ pruncul (\inându-l drept în mâini `i cæutând spre ræsærit), prin afundare de trei ori în apæ, prima datæ zic]nd: “Se boteazæ robul (roaba) lui Dumnezeu… (Numele pruncului) în numele Tatælui, amin”, a doua oaræ: “`i al Fiului, amin”, a treia oaræ: “`i al Sfântului Duh, amin”, ad[ug]nd “acum `i pururea `i în vecii vecilor. Amin”.

Na`ul prime`te (dupæ botez) pe o pânz[ albæ (crâjma) pruncul de la preot, ^n timp ce acesta zice: “Se îmbracæ robul (roaba) lui Dumnezeu…”

Preotul aprinde lumânarea botezului, o binecuvinteazæ `i o dæ în mâna dreaptæ a na`ului, cântând troparul “Dæ-mi mie hainæ luminoasæ, Cel ce Te îmbraci ca `i cu o hainæ…” Apoi

Preotul î`i spalæ mâinile Cântære\ul (sau unul dintre credincio`i) cite`te Psalmul 31: “Ferici\i cei cærora s-

au iertat færædelegile…”

Page 169: Tipic Si Cantare Bisericeasca

169

Urmeaz[ r]nduiala ungerii cu Sf]ntul Mir:

Preotul cite`te rugæciunea: “Binecuvântat e`ti, Doamne Dumnezeule…” dupæ care, cu luare aminte

Unge cu miruitorul pe cel botezat cu Sfântul Mir, fæcând chipul Crucii la frunte, la ochi, la næri, la guræ, la urechi, la piept, pe spate, la mâini `i la picioare, zicând, de fiecare dat[: “Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.” Apoi

Preotul cæde`te ^n timp ce înconjoaræ cristelni\a `i masa împreunæ cu na`ul care \ine în bra\e pe cel botezat, iar to\i cei de fa\[ c]nt[ de trei ori “Câ\i în Hristos v-a\i botezat…” Urmeaz[, dup[ c]nduial[ cunoscut[ de la alte slujbe

Apostolul `i Evanghelia (în timpul cæreia nu se îngenunchiazæ). Apoi Preotul cite`te rugæciunile de spælare a Sfântului Mir, dupæ care @i strope`te fa\a celui botezat (cu amândouæ capetele udate de la fa`a

pruncului) zicând: “Îndreptatu-te-ai…” `i-l `terge pe toate pær\ile pe unde l-a miruit, cu un burete nou, udat în apæ, zicând: “Botezatu-te-ai…”. Urmeazæ

Rugæciunile la tunderea pærului, dupæ care Preotul tunde pe cel botezat în chipul Crucii, zicând “Se tunde robul (roaba)

lui Dumnezeu…” `i aruncæ pærul în cristelni\æ. Ectenia întreitæ Otpustul special: “Cel ce în Iordan…” `i Preotul roste`te un scurt cuvânt de învæ\æturæ.

@ndat[ se s[v]r`e`te `i @mpærtæ`irea cu Sfintele Taine a celui botezat, înaintea u`ilor împæræte`ti.

Observa\ii: De la Pa`ti pânæ la Înæl\are, dupæ binecuvântarea pentru Sfântul Botez, înainte de Ectenia mare, se cântæ de trei ori Troparul @nvierii (“Hristos a înviat…”).

Pentru cineva despre care nu se `tie cæ dacæ a fost botezat (prunci pæræsi\i etc.) Sfântul Botez se s[v]r`e`te dupæ rânduiala arætatæ mai ^nainte.

Rânduiala Sfântului Botez pentru cazuri excep\ionale (pe scurt) se s[v]r`e`te atunci c]nd pruncul ce urmeaz[ a fi botezat este ^n pericol de a muri (de boal[, sl[biciune etc.) ^nainte de a se împlini întrega rânduialæ a Sfântului Botez:

Preotul d[ binecuvântarea (“Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…”) `i zice Rugæciunile începætoare Rugæciunea pentru sfin\irea apei (“Doamne, Dumnezeule, Atot\iitorule…”). Apoi,

îndatæ Preotul toarnæ untdelemn (mai înainte) sfin\it în apæ `i Boteazæ pruncul, cu cuvintele obi`nuite: “Se boteazæ robul (roaba) lui

Dumnezeu…”. Apoi urmeaz[

Page 170: Tipic Si Cantare Bisericeasca

170

Ungerea cu Sfântul Mir, rostind cuvintele: “Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.” Dupæ care, cel botezat fiind îmbræcat

Se înconjoaræ cristelni\a, cântându-se “Câ\i în Hristos v-a\i botezat…” `i se face Sfâr`it, urm]nd @mpærtæ`irea celui botezat.

Observa\ii: Dac[ pruncul botezat tr[ie`te, preotul este dator sæ-i citeascæ mai apoi ^ntreaga slujb[ a Botezului, ^n afaræ de afundare `i Ungerea cu Sfântul Mir.

Dac[ nu este de fa\[ un preot `i pruncul nebotezat este în primejdie de moarte, atunci, ca sæ nu moaræ acesta nebotezat, orice cre`tin ortodox (fie `i pærin\ii sau vreo femeie), luînd apæ, ^l poate boteza zicând “Se boteazæ robul lui Dumnezeu…”

La nevoie (nefiind apæ suficientæ pentru afundare), Botezul se poate sævâr`i `i prin turnare.

Dac[ pruncul tr[ie`te dupæ acest botez, el trebuie adus la preot, pentru ca acesta s[ plineascæ toatæ slujba Botezului, Ungerea cu Sfântul Mir `i ca sæ-l împærtæ`eascæ.

La Botezul adul\ilor, cel (/ cea) care urmeaz[ s[ fie botezat([) trebuie sæ cunoascæ ^ntr-o m[sur[ suficient[ dreapta credin\æ, pentru aceasta el put]nd fi supus ^n prealabil (de c[tre preot) unei catehiz[ri. Rânduiala pentru Botez `i pentru Ungerea cu Sfântul Mir este aceea`i ca pentru prunci - cu mici deosebiri, care sunt arætate în Molitfelnic.

Observa\ii: Pentru Botezul unui adult, se pregæte`te dinainte un vas mai mare, av]ndu-se în vedere ca, la dezbræcarea pentru Botez, adul\ii sæ ræmânæ în costume de baie corespunzætoare.

Pentru o adultæ, se pregæte`te `i un paravan, dup[ care va fi a`ezat vasul cu apæ `i unde, înainte de afundare, adulta este dezbræcatæ de na`æ, care o `i introduce în apæ, preotul la botez doar afundându-I capul în apæ cu mâna dreaptæ, pe deasupra paravanului, din afaræ. Dupæ botez, tot na`a o îmbracæ pe adultæ în cæma`æ albæ.

Lumânarea botezului, dup[ ce e aprins[ aprinsæ, o prime`te `i o \ine în mânæ adultul (/ adulta) botezat([).

În lipsa unui vas corespunzætor, botezul adultului (/ adultei) se poate sævâr`i `i prin afundarea în cristelni\æ doar a capului, sau prin turnare.

Rânduiala primirii la Ortodoxie a celor de alte credin\e se afl[ ^n cartea de slujb[ ce poart[ chiar acest titlu (Rânduiala primirii la

Page 171: Tipic Si Cantare Bisericeasca

171

Ortodoxie a celor de alte credin\e, tip[rit[ la Bucure`ti, 1966) `i prive`te pe cei care (adul\i fiind, de obicei) mai ^nainte au fost de alt[ credin\æ (iudaicæ sau cu botez nevalabil). Acestora li se vor face lepædærile de vechea credin\æ dupæ o rânduialæ deosebitæ, iar Botezul, dupæ rânduiala arætatæ mai ^nainte. Exis[ `i o Rânduial[ a Ungerii cu Sfântul Mir pentru cei ce vin la dreapta credin\æ din confesiuni cre`tine în care au primit Botez valabil.

Dupæ ce a fost sævâr`itæ Rânduiala lepædærii de vechea credin\æ `i de primire în credin\a ortodoxæ `i dup[

ce pune pe masa dinainte pregætitæ vasul cu Sfântul Mir, buretele, Sfânta Evanghelie `i Sfânta Cruce,

Preotul (cu epitrahil `i felon), stând cu fa\a la ræsærit, zice: “Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…” `i îndatæ

Se cântæ, pe glasul al 6-lea, stihira “Împærate ceresc…”, dupæ care se zice Ectenia mare, cu cereri speciale `i cu ecfonisul “Cæ |ie se cuvine toatæ slava…”

Apoi Preotul zice: “Domnului sæ ne rugæm.” Credincio`ii: “Doamn miluie`te.” Preotul cite`te Rugæciunea dinaintea Ungerii (“Bine e`ti cuvântat, Doamn

Dumnezeule atot\iitorule…”) `i face ungerea cu Sf]ntul Mir, spunând: “Pecetea darului Sfântului Duh. Amin.” Sfâr`ind ungerea, cite`te

Cele douæ rugæciuni speciale: “Doamne, Dumnezeul nostru Cel ce ai învrednicit a aræta desævâr`it pe robul Tæu acesta…” `i “Cel ce izbæve`ti de gre`eli prin pocæin\æ…”Apoi, luînd buretele `i muindu-l în apæ caldæ

~terge locurile unse cu Sf.Mir, zicând: “Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai…” Sfâr`ind aceasta

Preotul cite`te în tainæ Rugæciunea “Cel ce s-a îmbræcat întru Tine, Hristoase, Dumnezeul nostru…” `i face

Otpustul; iar la vremea Liturghiei @mpærtæ`e`te pe cel uns cu Sfântul Mir (cæci ungerea se sævâr`e`te mai înainte de

Liturghie.)

Observa\ie: @n acest fel sunt primi\i în Biserica Ortodoxæ doar cei boteza\i în numele Sfintei Treimi `i prin trei afundæri în apæ.

Cei care nu au botez valabil, dupæ ritualul lor, vor fi boteza\i din nou dupæ rânduiala ar[tat[ mai ^nainte.

@ntre alte ierurgii legate de Botez `i de Ungerea cu Sfântul Mir se num[r[ `i Rânduiala ce se sævâr`e`te dupæ 40 de zile femeii care a næscut `i pruncului næscut:

Page 172: Tipic Si Cantare Bisericeasca

172

La 40 de zile dupæ na`tere, læuza vine la bisericæ pentru curæ\ire, aducând `i pe prunc (ce poate fi deja botezat), pentru a fi îmbisericit.

Preotul (cu epitrahilul), stând în pronaos, dæ benecuvântarea, `i zice Rugæciunile începætoare Troparul zilei (eventual `i troparul `i condacul de la însemnarea pruncului: “Bucuræ-te, cea plinæ

de har, Næscætoare de Dumnezeu…” `i “Cel ce ai sfin\it pântacele Fecioarei…”) Apoi

“Slavæ…”, “Øi acum…” `i “Doamne, cu rugæciunile tuturor sfin\ilor…” Mama, plecându-`i capul împreunæ cu pruncul Preotul face semnul sfintei Cruci peste ei `i, punând epitrahilul pe capul ei, zice Douæ rugæciuni pentru curæ\irea læuziei, apoi, punând mâna pe capul pruncului,

cite`te cele Trei rugæciuni pentru prunc. Dacæ pruncul este botezat, i se face @mbisericirea - dupæ rânduiala din Molitfelnic (Dac[ nu este botezat, i se vor citi numai rugæciunile, færæ sæ i se facæ

îmbisericirea, care i se va face îndatæ dupæ Botez). Slujba se ^ncheie cu Otpustul.

Exist[ `i o Rânduiala pentru femeia care a næscut pruncul mort:

Femeia care a avut o asemenea na`tere vine la bisericæ, iar Preotul (cu epitrahil), stând în pronaos `i pun]nd epitrahilul pe capul Læuzei,

care stæ în genunchi cu fa\a spre sfântul altar d[ Binecuvântarea, zic]nd apoi Rugæciunile începætoare Troparul zilei Rugæciunea “Stæpâne Doamne, Dumnezeul nostru…” `i Otpustul, dupæ care Læuza merge s[ se închine `i s[ særute sfintele icoane.

Rânduiala Sfintei Taine a Mærturisirii (Spovedaniei)

Sævâr`itorul Sfintei Taine a Mærturisirii este preotul duhovnic. Locul mærturisirii este în bisericæ, în fa\a icoanei Mântuitorului; pentru cei bolnavi spovedania se poate face `i acas[. Rânduiala sævâr`irii Sfintei Taine a Mærturisirii se afl[ cuprins[ ^n Molitfelnic (Aghiazmatar):

Preotul duhovnic (cu epitrahil `i felon) dæ binecuvântarea, dupæ care urmeazæ Rugæciunile începætoare Psalmul 50 Troparele de umilin\æ (“Miluie`te-ne pe noi, Doamne…” etc.) `i

Page 173: Tipic Si Cantare Bisericeasca

173

Cele douæ rugæciuni pentru iertare. Apoi, a`ezându-se în scaun, înaintea icoanei Mântuitorului

Duhovnicul zice cætre penitent: “Iatæ, fiule, Hristos stæ nevæzut…” Penitentul, în genunchi, î`i mærturise`te pæcatele. Dupæ care, plecându-`i capul Duhovnicul îi cite`te Rugæciunea “Doamne Dumnezeule, Cel ce e`ti

mântuirea…”, apoi Ectenia `i Apolisul. Dupæ aceasta Duhovnicul, punând mâna pe capul celui ce s-a mærturisit, cite`te cuvintele de

dezlegare (“Domnul `i Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul `i cu îndurærile iubirii Sale de oameni…”) fæcând, la pronun\area ultimilor cuvinte, semnul Crucii pe capul penitentului. Urmeazæ

“Cuvine-se cu adeværat…”, dupæ care Duhovnicul îi dæ penitentului epitimia corespunzætoare (canonul)

Observa\ie important[: La pæcatele mari, dezlegarea nu se dæ imediat, ci numai dupæ împlinirea canonului sau epitimiei, ^n astfel de cazuri formula de dezlegare (iertare) fiind înlocuitæ cu alta (tot din Molitfelnic): “Fiule, atâ\ia ani poruncesc dumnezeie`tii Pærin\i sæ nu te împærtæ`e`ti cu Sfintele Taine…” etc.

|in]nd seama de acestea, preotul trebuie sæ-l ajute pe penitent sæ sæ facæ o mærturisire completæ `i sinceræ, care sæ ducæ la îndreptarea lui moralæ, ajutându-l cu întrebæri `i dându-i canon potrivit pæcatelor m[rturisite `i pe m[sura posibilitæ\ilor materiale `i spirituale ale penitentului.

Rânduiala Împærtæ`irii

@n condi\iile normale, Împærtæ`irea credincio`ilor care sunt pregæti\i pentru aceasta se face în cadrul Sfintei Liturghii, în momentul (prescris) când preotul sau diaconul roste`te: “Cu fricæ de Dumnezeu, cu credin\æ `i cu dragoste sæ væ apropia\i…”

Împærtæ`irea credincio`ilor se face din cele douæ sfinte pær\i (NI `i KA) ale Sfântului Trup astfel:

Dacæ sunt de împærtæ`it doar câ\iva credincio`i Preotul introduce în Sfântul potir toate cele ce se aflæ pe Sfântul disc, îl acoperæ

cu Sfântul acoperæmânt, deschide Sfintele u`i, ia de pe Sfânta Masæ Sfântul potir în care a pus mai dinainte linguri\a `i întorcându-se cu fa\a spre credincio`i vine înaintea Sfintelor u`i, înal\æ Sfântul potir `i roste`te: “Cu fricæ de Dumnezeu, cu credin\æ `i cu dragoste sæ væ apropia\i !” Apropiindu-se

Credincio`ii care vor sæ se împærtæ`eascæ

Page 174: Tipic Si Cantare Bisericeasca

174

Preotul, stând cu fa\a spre dân`ii `i \inând în mâini Sfântul potir, cite`te în auzul lor, cu multæ evlavie, rar `i deslu`it, Rugæciunile: “Cred, Doamne, `i mærturisesc…”, “Cinei Tale celei de tainæ…”, “Nu spre judecatæ…”, îndemnând pe credincio`i sæ zicæ, fiecare, întru sine, dupæ dânsul.

(Observa\ie: Aceste rug[ciuni pot fi citite din Liturghier `i de vreunul dintre credincio`i).

Credincio`ii vin apoi, unul dupæ altul, cu mâinile încruci`ate pe piept, iar Preotul sfærâmæ `i ia cu linguri\a færâmituri din pær\ile NI `i KA, `i împreunæ cu

Sfântul Sânge împærtæ`e`te pe fiecare pe rând, zicând: „Se împærtæ`e`te robul (roaba) lui Dumnezeu…”

În acest timp se cântæ “Trupul lui Hristos primi\i…” sau “Cinei Tale celei de tainæ…”. Cel împærtæ`it î`i `terge buzele cu sfântul acoperæmânt. Sfâr`indu-se împærtæ`irea

Preotul cite`te Rugæciunea de mul\umire pentru împærtæ`ire, din Liturghier (“Mul\umim, |ie, Doamne, Dumnezeul nostru, cæ `i în ziua de acum ne-ai învrednicit a ne împærtæ`i…”). Dupæ otpustul Sfintei Liturghii se citesc la stranæ (din Ceaslov), de cætre cântære\ sau de cætre unul din cei ce s-au împærtæ`it

Rugæciunile de mul\umire dupæ Sfânta Împærtæ`ire, pe care to\i cei ce s-au împærtæ`it le ascultæ cu luare aminte.

Dacæ sunt de împærtæ`it mai mul\i credincio`i (spre exemplu, la Sfintele Pa`ti) Preotul pune în sfântul potir numai pær\ile NI `i KA din Sfântul Trup @mpærtæ`ind pe credincio`i, iar apoi, dupæ ce a împærtæ`it pe to\i credincio`ii Preotul introduce în sfântul potir miridele ræmase pe sfântul disc, înainte de a

binecuvânta `i a spune “Mântuie`te, Dumnezeule, poporul Tæu…”

Împærtæ`irea grabnicæ a celor bolnavi se poate face `i acasæ la cel bolnav:

Preotul (cu epitrahilul `i felonul), av]nd la sine trusa formatæ dintr-o cutiu\æ în care se poartæ miride din Sfânta Împærtæ`anie pentru tot anul, o linguri\æ, douæ pocrove\e (`i eventual un potir mic), precum `i o Cruce `i o sticlu\æ cu vin sau aghiasmæ,

A`terne pe o fa\æ curatæ unul din acoperæminte, pe care a`eazæ cutiu\a cu Sfintele, linguri\a `i celælalt acoperæmânt, precum `i un pahar cu vin, aghiasmæ sau apæ (dacæ nu este vin sau aghiasmæ). Stând cu fa\a la icoanæ (la ræsærit), face

@nceputul obi`nuit (d[ binecuv]ntarea) `i cite`te Rugæciunile din Molitfelnic de la “Rânduiala ce se face când grabnic se dæ

Împærtæ`nia celui bolnav”. Øi Dac[ bolnavul este deja mærturisit, îndatæ îl împærtæ`e`te cu Sfintele Taine; Dac[ nu este spovedit `i poate sæ se mærturiseascæ Preotul porunce`te celor de fa\æ sæ se depærteze câtva timp, apoi îl spovede`te `i

dupæ mærturisire cite`te

Page 175: Tipic Si Cantare Bisericeasca

175

Rugæciunea “Doamne, Dumnezeul nostru…” Apropiindu-se cei care se depærtaseræ de bolnav în timpul mærturisirii

Preotul îl împærtæ`e`te. Zice apoi:”Slavæ |ie, Dumnezeule…” (de 3 ori) Rugæciunea de mul\umire (“Trupul Tæu cel sânt, Doamne…”), “Acum

libereazæ…”, “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte. Dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…”

Preotul zice: “Slavæ…”, Troparul zilei, “Øi acum…”, al Næscætoarei `i “Pentru rugæciunile tuturor sfin\ilor, Doamne…” Apoi: „Doamn miluie`te” (de 3

ori) `i Otpustul.

Observa\ii: Cei grav bolnavi (muribunzi), ce nu mai au puterea de a se spovedi, pot fi împærtæ`i\i færæ a fi spovedi\i, citindu-li-se doar rugæciunile din Molitfelnic (arætate mai ^nainte).

Nu vor fi împærtæ`i\i cei care nu mai pot înghi\i `i re\ine Sfintele Taine.

Femeile nu pot fi împærtæ`ite în perioada læuziei sau a scurgerii, decât în caz de pericol de moarte.

Cei tulbura\i mintal pot fi ^mp[rt[`i\i doar ^n momentele de luciditate `i dac[ nu hulesc Dumnezeie`tile Taine.

Sf]nta Tain[ a Cununiei

Slujba Cununiei o sævâr`e`te preotul, care trebuie s[ \in[ seama de prevederile referitoare la perioadele de timp c]nd este ^ng[duit[ `i c]nd nu slujirea acestei Sfinte Taine.

Astfel, nu se sævâr`e`te Sf]nta Tain[ a Cununiei: - în toate miercurile `i vinerile de peste an - în cele patru posturi de peste an, - în ajunul praznicelor împæræte`ti - la 14 septembrie (Înæl\area Sfintei Cruci) - de la Na`terea Domnului pânæ la Botezul Domnului - în Sæptæmâna Luminatæ - în Duminica Rusaliilor - la 29 august (Tæierea capului Sfântului Ioan Botezætorul).

Slujbei Cununiei ^i premerge o alt[ slujb[, a Logodnei, a c[rei r]nduial[ am[nun\it[ se afl[ ^n Molitfelnic (Aghiazmatar):

@n mijlocul bisericii (c]nd Logodna se sævâr`e`te în bisericæ) se a`eazæ o masæ cu sfe`nice pentru lumânæri, cu Sfânta Evanghelie `i Sfânta Cruce

Page 176: Tipic Si Cantare Bisericeasca

176

Cei ce urmeaz[ a se logodi vin înaintea acestei mese, cu fa\a spre sfântul altar, logodnicul în partea dreaptæ, iar logodnica în partea stângæ a logodnicului, cu na`ii alæturi.

Se aprind lumânærile (cele din sfe`nice `i cele pe care preotul le dæ na`ilor/nunilor în mâna dreaptæ). Apoi

Preotul, cu epitrahil `i felon (dupæ Sfânta Liturghie, cu toate ve`mintele) A`eazæ inelele pe Sfânta Evanghelie (cel pe care-l va purta logodnicul, în partea

stângæ, iar cel pe care-l va purta logodnica, în partea dreaptæ), Binecuvinteazæ de trei ori capetele celor ce se vor logodi Face cædirea dupæ obicei `i d[ Binecuvântarea (ca la ierurgii): “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Ectenia mare (cu cereri speciale), dupæ ecfonisiul cæreia Preotul cite`te rugæciunea: “Dumnezeule cel ve`nic…” Apoi, cu fa\a spre

credincio`i Preotul zice:”Pace tuturor !”, binecuvântându-i cu mâna dreptæ Credincio`ii (c]nt[re\ul): “Øi duhului tæu” Preotul: “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i” Credincio`ii ræspund (rar): “|ie, Doamne” @ntre timp Preotul cite`te în tainæ rugæciunea “Doamne, Dumnezeul nostru…”, rostind cu

glas doar ecfonisul “Cæ |ie se cuvine…” Dup[ care Preotul face semnul Crucii pe Sfânta Evanghelie cu inelul din dreapta (deci cu cel

pe care ^n final ^l va purta mireasa), se întoarce spre cei ce se logodesc `i @nsemnând cu el ^n chipul Crucii peste fa\a mirelui, zice: “Se logode`te robul lui

Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.” (Aceasta se face astfel: la cuvintele “Se logode`te robul lui Dumnezeu”, preotul atinge cu inelul fruntea logodnicului; la cuvintele “cu roaba lui Dumnezeu”, el atinge cu inelul fruntea logodnicei; apoi la cuvintele “În numele Tatælui”, duce inelul la fruntea logodnicului; la cuvintele “`i al Fiului”, duce inelul la pieptul lui, iar la cuvintele “`i al Sfântului Duh”, duce inelul la umærul lui drept `i la umærul lui stâng, încheind cu “Amin”).

Preotul face aceastæ însemnare asupra logodnicului de trei ori, dupæ care, împreunæ cu na`ul (nunul) pune inelul în degetul inelar al mâinii drepte a logodnicului.

Tot a`a se procedeazæ `i cu inelul logodnicei (cel a`ezat ini\ial ^n st]nga pe Sf]nta Evanghelie), însemnând cu el în chipul Crucii peste fa\a logodnicei `i punându-l, împreunæ cu na`a, în degetul inelar de la mâna dreaptæ a logodnicei. Dupæ aceasta

Na`ii schimbæ inelele (^ntre miri), punându-le a`a cum vor fi purtate tot timpul (adic[ în degetul inelar al mâinii st]ngi). Dupæ punerea inelelor

Preotul cite`te rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru, Care împreunæ cu sluga patriarhului Avraam…” Apoi zice

Ectenia întreitæ `i (Dac[ slujba Cununiei se va sævâr`i altæ altæ, se face Otpustul; altfel)

Page 177: Tipic Si Cantare Bisericeasca

177

se ^ncepe îndatæ Cununia.

Rânduiala slujbei Cununiei se afl[ se asemenea ^n Molitfelnic (Aghiazmatar), ^ndat[ dup[ r]nduiala Logodnei:

Preotul c[de`te Strana (c]nt[re\ul) cite`te Psalmul 127 (“Ferici\i to\i cei ce se tem de Domnul…”) Credincio`ii (cântære\ul) cântæ dupæ fiecare stih: “Slavæ |ie, Dumnezeul nostru,

slavæ |ie”. (Uneori nu se mai cite`te Psalmul 127, ci se c]nt[ doar de trei ori “Slavæ |ie,

Dumnezeul nostru, slavæ |ie”) Apoi Preotul, închinându-se, ia Sfânta Evanghelie `i face cu ea semnul Sfintei Cruci

deasupra cununiilor, ^n timp ce d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântatæ este împæræ\ia Tatælui…”; apoi, dupæ ce o særutæ, a`eazæ din nou Sfânta Evanghelie pe masæ. Urmeazæ

Ectenia mare (cu cereri speciale), apoi Preotul cite`te cele trei rugæciuni pentru binecuvântarea mirilor; la rugæciunea a

treia (“Dumnezeule cel sfânt, Care din \ærânæ ai fæcut pe om…”) la cuvintele “une`te pe robul Tæu”, el ia mâna dreaptæ a mirelui, iar la cuvintele “cu roaba Ta” ia mâna dreaptæ a miresei `i le une`te, urmând sæ ræmânæ unite astfel pânæ la înconjurarea mesei. Dupæ terminarea rugæciunii a treia

Preotul ia cununia mirelui (cea din dreapta), face cu ea semnul Crucii peste Sfânta Evanghelie, dup[ care face de trei ori semnul Crucii peste fa\a mirelui, a`a cum a fæcut cu inelul de logodnæ, zicând de fiecare datæ: “Se cununæ robul lui Dumnezeu (numele mirelui) cu roaba lui Dumnezeu (numele miresei), în numele Tatælui…”

Mirele særutæ cununia, pe care preotul o pune apoi împreunæ cu na`ul pe capul mirelui.

Asemenea se face `i cu cununia miresei, preotul rostind cuvintele: “Se cununæ roaba lui Dumnezeu (numele miresei) cu robul lui Dumnezeu (numele mirelui)…”, `i punând cununia împreunæ cu na`a pe capul miresei. Apoi

Preotul face semnul binecuvântærii spre miri de trei ori, c]nt]ndu-se de fiecare datæ: “Doamne Dumnezeul nostru, cu mærire `i cu cinste încununeazæ-I pe dân`ii” (o datæ de preot, de dou[ ori de c[tre cântære\i `i credincio`i). Urmeazæ

Apostolul Evanghelia Ectenia întreitæ `i Rugæciunea “Doamne Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta de grijæ…” Ectenia cerurilor `i “Tatæl nostru…” (cântat de credincio`i/cântære\i). Dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este

împæræ\ia…” Preotul binecuvinteazæ paharul cu vin `i pâinea (dupæ rânduiala din Molitfelnic).

Din acestea dæ mirelui `i miresei s[ guste de c]te trei ori, în timp ce Credincio`ii (cântære\ii) cântæ: “Paharul mântuirii…” Urmeazæ

Page 178: Tipic Si Cantare Bisericeasca

178

Ocolirea de trei ori a mesei, preotul mergând înainte cu cædelni\a, iar mirii `i na`ii ^n urma sa, \inându-se de mâini. În acest timp se cântæ

Troparele: “Isaie, dæn\uie`te…”, “Sfin\ilor mucenici…” `i “Slavæ |ie, Hristoase, Dumnezeule…” (câte unul la fiecare ocolire). Dupæ ocolire

Mirele se închinæ plecându-`i capul `i pun]ndu-`i mâinile în chipul Crucii pe Sfânta Evanghelie, cu toatæ evlavia, iar Preotul, apucând cununia de o parte `i na`ul de alta, zice: “Mærit sæ fii, mire, ca Avraam…” Øi luînd cununia de pe capul mirelui o dæ acestuia s[ o særutæ `i (preotul) o a`eazæ pe Sfânta Evanghelie. Apoi

Mireasa fæcând la fel, Preotul zice: “Øi tu, mireasæ, mæritæ sæ fii ca Sarra…” `i împreunæ cu na`a ia cununia de pe capul miresei `i o pune (preotul) pe Sfânta Evanghelie. Urmeaz[

Celelalte rugæciuni din rânduiala slujbei `i Otpustul (special). @ndat[ Preotul roste`te un cuvânt de învæ\æturæ, dupæ care se cântæ “Mul\i ani træiascæ !” (sau “Cuvine-se cu adeværat…”, sau troparul Sfântului ales

ca patron al noii familii). @ntre timp Mirii, na`ii, pærin\ii mirilor, `i rudele særutæ Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce `i

cununiile, iar preotul adreseazæ felicitæri.

Tot ^n leg[tur[ cu Sf]nta Tain[ a Cununiei este `i rugæciunea în a opta zi dupæ Cununie, din Molitfelnic (Aghiasmatar):

În a opta zi de la Cununie Tinerii vin la bisericæ `i \in]nd aprinse lum]n[rile de la Cununie Preotul (cu epitrahil) sævâr`e`te în pronaosul bisericii urmætoarea rânduialæ: Binecuvântarea Rugæciunile începætoare Troparul sfin\ilor mucenici. Apoi Tinerii îngenuncheaz[, ^n timp ce Preotul cite`te rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat

cununa anului…” “Pace tuturor !”, “Capetele voastre Domnului sæ le pleca\i!” Rugæciunea: “Într-o unire au ajuns robii Tæi…” dupæ care se face Sfâr`itul ca la

slujba Cununiei (“Cel ce cu venirea Sa ^n Cana Galileii…) Dup[ care Preotul ^i binecuvinteaz[ pe tineri `i intræ cu ei în bisericæ, ^n timp ce Mirele zice: “Intra-voi în casa Ta…” ^mpreun[ cu alte rugæciuni `i særut[ sfintele

icoane. El d[ apoi cântære\ilor lumânærile pentru a fi folosite în bisericæ `i plecându-se spre stræini, se duce fiecare la locul sæu (lu]nd parte la Sfânta Liturghie, dacæ urmeaz[ aceasta).

Slujba la a doua nuntæ sævâr`e`te numai în cazul când amândoi mirii urmeazæ a se cununa a doua oaræ. Dacæ unul dintre ei este la prima cununie, atunci se sævâr`e`te slujba nun\ii întâi.

Page 179: Tipic Si Cantare Bisericeasca

179

~i aceast[ r]nduial[ se sluje`te dup[ Molitfelnic (Aghiasmatar):

Toate preg[tirile se fac la fel cum s-a ar[tat la rânduiala Logodnei `i a Cununiei ^nt]i.

Preotul dæ binecuvântarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”, dupæ care urmeazæ

Rugæciunile începætoare Troparul zilei Ectenia mare Rugæciunea: “Dumnezeule cel ve`nic, Care pe cele risipite le aduni…” “Pace tuturor !”, “Capetele voastre…” Rugæciunea: “Doamne, Dumnezeul nostru Cel ce dintre neamuri mai înainte \i-ai

logodit Biserica…” Se face punerea inelelor, ca la Logodna de la întâia Cununie, dupæ care Preotul zice rugæciunea: “Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care pe to\i îi

miluie`ti…” “Pace tuturor !”, “Capetele voastre…” Rugæciunea: “Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai

înæ\at pe cinstita `i de via\æ fæcætoare Cruce…” Apoi Rugæciunea a treia de la prima Cununie: “Dumnezeule cel Sfânt, Care din \ærânæ

ai fæcut pe om…, în tinpul cæreia preotul une`te mâinile celor ce se cununæ. Cununiile se pun dupæ rânduiala arætatæ la Cununia întâi, cu binecuvântarea

cuvenitæ, dupæ care urmeazæ Apostolul Evanghelia @n continuare, p]n[ la sf]r`it, totul se s[v]r`e`te la fel ca la Cununia întâi.

Observa\ii: Aceastæ slujbæ se face la fel `i la nunta a treia. (Nunta a patra nu este îngæduitæ în Biserica Ortodoxæ.)

De la Duminica Tomii pânæ la Înæl\are, la slujba Logodnei `i a Cununiei, dupæ binecuvântare se cântæ de trei ori Troparul @nvierii (“Hristos a înviat”)

@n ceea ce prive`te “Nunta de Argint” `i “Nunta de Aur” care se obi`nuesc ^n unele locuri atunci c]nd so\ii care au împlinit 25, respectiv 50 de ani de la Cununie, acestea se pot aniversa `i printr-un serviciu religios, spre binecuv]ntarea `i a acestor momente din via\a celor s[rb[tori\i. Pentru aceasta, preotul va citi din Molitfelnic rânduiala Rugæciunii de mul\umire pentru orice binefacere primitæ de la Dumnezeu, cu adaptærile necesare. Dac[ se pun inele noi, aceasta se va face înainte de citirea Apostolului, preotul binecuvântând `i zicând de fiecare dat[: “În numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.”

Page 180: Tipic Si Cantare Bisericeasca

180

Taina Sfântului Maslu

Aceast[ Sfântæ Tainæ se sævâr`e`te pentru credincio`ii bolnavi suflete`te sau trupe`te. Timpul s[v]r`irii este de obicei în zilele de (luni) miercuri `i vineri diminea\a, în bisericæ sau în casa bolnavului, dacæ acesta nu poate veni la bisericæ. Taina Sfântului Maslu se sævâr`e`te de `apte preo\i sau, dac[ nu se poate, de c[tre mai pu\ini - dar, ^n orice caz, de cel pu\in doi preo\i. Rânduiala este cea arætatæ în Molitfelnic (Aghiasmatar), care se urmeaz[ ^ntocmai.

Observa\ii: Este indicat ca cei care vor sæ li se sævâr`eascæ aceastæ Sfântæ Tainæ, sæ-`i cerceteze mai întâi cugetul `i sæ se mærturiseascæ la duhovnic.

Dupæ sævâr`irea Sfântului Maslu, materiile folosite se cuvine sæ se întrebuin\eze în mod cuviincios (preotul trebuind sæ îndrume ^n acest sens pe credincio`i): din fæinæ se pot face pâini`oare din care sæ se dea bolnavului sæ mænânce; untdelemnul sfin\it se poate întrebuin\a pentru pâini`oare sau se pune în candele (acas[ ori în bisericæ); miruitoarele se strâng `i se îngroapæ la loc curat, ori se ard, cenu`a îngrop]ndu-se de asemenea.

Nu se adaug[ alte rugæciuni sau citiri în afaræ de cele prevæzute în Molitfelnic, `i nu se încurajeaz[ practica supersti\ioasæ de a se ghici viitorul bolnavului dupæ pericopa la care s-a deschis Sf]nta Evanghelie.

Deschiderea Evangheliei (^naintea ultimei rug[ciuni) spre a fi \inutæ cu partea scrisæ în jos, pe capul bolnavului, închipuind mâna Domnului cea plinæ de tæmæduiri, se face de c[tre preotul protos.

Sfântul Maslu de ob`te se obi`nuie`te sæ se facæ în bisericæ atât pentru bolnavi, cât `i pentru sænæto`i, mai ales în zilele de miercuri, joi `i vineri în Sæptæmâna Patimilor, ca `i în alte împrejuræri. Rânduiala este aceea`i cu a Sfântului Maslu sævâr`it ^n mod obi`nuit pentru bolnavi.

Sf]nta Tain[ a Preo\iei

`i hirotesiile legate de aceastæ Tainæ

Înainte de a fi hirotonit diacon, candidatul care ^ndepline`te condi\iile necesare (`i se preg[te`te dinainte prin post `i spovedanie)

Page 181: Tipic Si Cantare Bisericeasca

181

prime`te de la arhiereu hirotesiile premerg[toare, în treptele inferioare (de cite\/cântære\ `i ipodiacon) ale clerului de odinioaræ. Hirotesia cite\ului (cântære\ului) se sævâr`e`te înainte de Sfânta Liturghie:

Dupæ ce arhiereul `i preo\ii au ie`it din altar ^n mijlocul bisericii, îmbræca\i în ve`minte pentru începutul Sfintei Liturghii

Candidatul, cu haine preo\e`ti `i având capul descoperit, merge între cele douæ sfe`nice împæræte`ti.

Având câte un diacon în dreapta `i în stânga, el face trei metanii mari, spre ræsærit, dupæ care se întoarce `i

Diaconii îl aduc la arhiereu, zicând pe r]nd: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”, “Porunce`te ! Prea Sfin\ite Stæpâne…” (toate formulele `i rugæciunile se afl[ ^n Arhieraticon)

Candidatul îngenunchiazæ în fa\a Arhiereului, care îl binecuvinteazæ pe cap de trei ori, dup[ care îl tunde cruci`,

zicând: “În numele Tatælui…” `i luînd un felon scurt (deosebit de cel preo\esc) îl binecuvinteazæ `i-l pune pe grumajii lui. Apoi

Diaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !” Arhiereul, binecuvântând pe candidat pe cap de trei ori `i punându-`i mâna

dreaptæ pe capul lui, cite`te cu voce Rugæciunea de hirotesie în cite\ (cântære\), dupæ care îi dæ în mânæ

Apostolul (ori Psaltirea), din care candidatul cite`te pu\in, de probæ, `i prime`te de la arhiereu binecuvântare. Dupæ aceasta

Diaconii îi dau un stihar `i orar, pe care Arhiereul le binecuvinteazæ Cel hirotesit særutæ mâna arhiereului `i stiharul, se retrage `i îmbracæ ve`mintele

primite, ajutat de diaconi, punând orarul cruci`.

Hirotesia ipodiaconului urmeazæ îndatæ dupæ cea de cite\:

Candidatul (în stihar `i orar) vine în naos `i face trei metanii mari între cele douæ sfe`nice împæræte`ti, de unde

Diaconii îl iau, de o parte `i de alta (plecându-l pu\in) `i îl aduc la arhiereu, zicând alternativ: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”, “Porunce`te ! Prea Sfin\ite Stæpâne…”

Candidatul îngenunchiazæ Arhiereul îl binecuvinteazæ de trei ori `i pune mâna pe capul lui Arhidiaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !”, iar Arhiereul cite`te cu Rugæciunea de hirotesie în ipodiacon: “Doamne, Dumnezeul

nostru, Cel ce prin unul `i acela`i Duh…”. Dupæ aceasta Arhiereul pune `tergarul (adus de diacon) pe umerii hirotesitului, iar Diaconii îi dau acestuia în mâini un vas `i o canæ cu apæ curatæ, din care el toarnæ

arhiereului sæ se spele pe mâini, zicând de trei ori: “Câ\i sunte\i credincio`i ?”

Page 182: Tipic Si Cantare Bisericeasca

182

Arhiereul, `tergându-se dupæ spælare, pune `tergarul dupæ gâtul noului hirotesit `i-l binecuvinteazæ.

Hirotesitul særutæ dreapta arhiereului `i merge înaintea icoanei Mântuitorului, unde st[ pânæ la Heruvic (din timpul Sfintei Liturghii), \inând vasul în mâini `i zicând în sine Rugæciunile începætoare, Ps.50, Simbolul credin\ei `i alte rugæciuni pe care le `tie.

Se începe apoi slujba Sfintei Liturghii (^n timpul c[reia se va s[v]r`i hirotonia ^ntru diacon).

Hirotonia diaconului se sævâr`e`te de cætre episcop (arhiereu) la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Guræ de Aur sau cea a Sfântului Vasile cel Mare, dupæ Axion:

Dupæ ce arhiereul c[de`te la Heruvic Ipodiaconul nou hirotesit este adus înaintea sfintelor u`i `i toarnæ arhiereului de se

spalæ din nou pe mâini, apoi trece înaintea icoanei Maicii Domnului, \inând mai departe vasul cu ap[ în mâini `i zicând în tainæ rugæciuni

La ie`irea cu Cinstitele Daruri, hirotesitul vine `i el pe urma preo\ilor, \inând în mâini vasul, iar dupæ ce arhiereul cu întregul sobor intræ ^n altar, el vine `i stæ iaræ`i înaintea icoanei Maicii Domnului pânæ dupæ Axion.

În timpul Axionului Candidatul intræ în sfântul altar pe u`a dinspre miazænoapte `i merge la

proscomidiar, unde toarnæ din nou arhiereului sæ se spele pe mâini, zicând de trei ori: “Câ\i sunte\i credincio`i ?”

Dupæ Axion, când Arhiereul zice: “Øi sæ fie milele marelui Dumnezeu…” Candidatul (dupæ ce a læsat prosopul, vasul `i cana) merge în mijlocul bisericii `i

face trei metanii mari, iar Doi diaconi îl iau de o parte `i de alta `i plecându-l pu\in, îl aduc în fa\a

arhiereului, care `ade între sfintele u`i, zicând diaconii alternativ: “Porunce`te !”, Porunci\i !”, “Porunce`te ! …”

Candidatul îngenunchiazæ, iar Arhiereul îl binecuvinteazæ pe cre`tet, apoi se retrage `i se a`eazæ pe un je\ în

partea dinspre miazænoapte a Sfintei Mese, cu fa\a spre apus. Diaconii, luând pe candidat de mâini, înconjoaræ cu dânsul Sfânta Masæ, de trei

ori, în timp ce To\i cei din altar cântæ “Sfin\ilor mucenici…” (la prima înconjurare), “Slavæ \ie,

Hristoase…” (la cea de a doua), “Isaie dæn\uie`te…” (la cea de a treia) Candidatul særutæ la fiecare înconjurare cele patru col\uri ale sfintei mase `i apoi

face douæ metanii mari înaintea arhiereului (færæ sæ se închine), îi særutæ omoforul, epigonatul `i mâna, apoi face a treia metanie. Apoi

Candidatul vine în fa\a Sfintei Mese, face trei metanii mari, cu închinæciuni, îngenunchiazæ spre col\ul de sud-vest al Sfintei Mese, pun]nd pe aceasta mâinile cruci` (cea dreaptæ peste cea stângæ) `i rezem]ndu-`i fruntea pe ele.

Arhidiaconul zice: “Sæ luæm aminte !”

Page 183: Tipic Si Cantare Bisericeasca

183

To\i cei din altar îngenunchiazæ Arhiereul se apropie, î`i scoate mitra, punemâna dreaptæ pe capul celui ce se

hirotone`te `i se roagæ zicând: “Dumnezeiescul Har…” Apoi ^ndat[ Arhidiaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !” Cei din altar cântæ (u`or): “Doamne miluie`te” (de 3 ori) Arhiereul binecuvinteaz[ pe cap de trei ori pe cel ce se hirotone`te, pune mâna

dreaptæ pe capul lui `i cite`te (^ncet) Rugæciunea de hirotonie: “Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu a Ta pre`tiin\æ…” @ntre timp

Arhidiaconul zice (^ncet, cu voce linæ) Ectenia mare (din Arhieraticon) Arhiereul, cu mâna dreaptæ pe capul celui ce se hirotone`te, cite`te încet `i a doua

rugæciune de hirotonie: “Dumnezeule, Mântuitorul nostru…”, pe care o încheie cu ecfonisul “Cæ Tu e`ti Dumnezeul nostru…”. Dupæ “Amin”

Arhiereul ridic[ pe cel hirotonit `i îl duce în fa\a u`ilor împæræte`ti, pe solee, unde-l prezintæ credincio`ilor, dându-i ve`mintele liturgice astfel:

Arhidiaconul ^nm]neaz[ orarul Arhiereului, care îl binecuvinteazæ `i-l aratæ credincio`ilor, zicând: “Vrednic

este!” Hirotonitul særutæ orarul `i mâna arhiereului, care i-l pune pe umærul stâng, în

timp ce Credincio`ii cântæ: “Vrednic este !” (de 3 ori) Arhiereul face acela`i lucru cu mânecu\ele `i cu ripida (sau un pocrovæ\) Credincio`ii cântând de fiecare datæ: “Vrednic este !” (de 3 ori). Dup[ care Noul diacon særutæ mâna arhiereului `i se pleacæ de trei ori cætre credincio`i (pe

r]nd cætre cei din mijlocul bisericii, cætre cei dinspre miazæzi `i cætre cei dinspre miazænoapte), apoi se retrage `i særutându-se cu diaconii cei de fa\æ, trece în partea dreaptæ a Sfintei Mese, unde apæræ Sfintele Daruri cu ripida (sau cu un pocrovæ\).

Se continuæ apoi Sfinta Liturghie La împærtæ`ire noul hirotonit premerge celorlal\i diaconi `i tot el zice, din fa\a

u`ilor împæræte`ti Ectenia: “Drep\i, primind dumnezeie`tile, sfintele…”. Dupæ ecfonisul ecteniei Noul diacon trece `i stæ cu fa\a la icoana Mântuitorului în timpul cât un preot

cite`te rugæciunea amvonului. Dupæ intrarea preotului în altar Merge pe u`ile dinspre miazænoapte la proscomidiar, unde potrive`te Sfintele

Daruri.

Rânduiala hirotoniei întru preot se sævâr`e`te în cursul Sfintei Liturghii (a Sfântului Ioan Guræ de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare), av]nd o rânduialæ asem[n[toare hirotoniei diaconului, dar `i c]teva deosebiri:

- Se sævâr`e`te îndatæ dupæ cântarea Heruvicului `i aducerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masæ (înainte de ectenia: “Sæ plinim rugæciunile noastre Domnului…” );

Page 184: Tipic Si Cantare Bisericeasca

184

- Candidatul cite`te formula de angajament, pentru împlinirea cu cinste a preo\iei, ^nainte de hirotonie, din mijlocul bisericii;

- Dup[ ce a fost adus de doi diaconi în mijlocul bisericii `i dup[ ce a fost binecuvântat de trei ori de arhiereu, doi preo\i ^l preiau pe candidat prin u`ile împæræte`ti `i, luând de la diaconi dichero-tricherele, îl înso\esc la înconjurarea Sfintei Mese;

- @ndemnul “Sæ luæm aminte !”, care se roste`te înainte de formula hirotoniei (“Dumnezeiescul Har…”), precum `i “Domnului sæ ne rugæm !”, care se spune înainte de rugæciunea imediat urmætoare (“Dumnezeule cel færæ de început…”) sunt rostite de preotul cel mai mare (iar nu de arhidiacon), care zice `i Ectenia din timpul hirotoniei;

- Hirotonitului i se dau ve`mintele corespunzætoare treptei de preot (epitrahilul, brâul `i felonul) `i un Liturghier, la momentul prezent[rii cætre credincio`i;

- @n continuarea slujbei noul hirotonit st[ la dreapta arhiereului, ca primul dintre preo\ii slujitori;

- Dupæ prefacerea Darurilor, când urmeazæ a se zice “Pentru ca sæ fie celor ce se vor împærtæ`i…”, noul hirotonit preot vine în partea dinspre miazænoapte a sfintei mese `i punându-`i mâinile cruci`, una peste alta, cu palmele în sus, dreapta peste stânga, prime`te de la arhiereu Sfântul Trup a`ezat pe un pocrovæ\ sau pe un disc mic, særutîndu-i mâna, `i apoi se retrage la mijlocul dinspre ræsærit al Sfintei Mese, î`i reazemæ mâinile pe marginea ei `i \inând discul cu Sfântul Trup, zice în sine “Doamne miluie`te” (de 40 de ori), Psalmul 50 `i alte rugæciuni pe care le cunoa`te;

- Când urmeazæ a se zice: “Sfintele, sfin\ilor !”, noul hirotonit aduce arhiereului Sfântul Agne\;

- Noul hirotonit este împærtæ`it înaintea celorlal\i preo\i de cætre arhiereu `i tot el cite`te rugæciunea amvonului.

Observa\ie: Atât diaconul, cât `i preotul nou hirotonit este dator ca dupæ hirotonie (conform Pravilei) sæ slujeascæ Sfânta Liturghie `apte zile la rând.

Hirotesia duhovnicului se acordæ preotului printr-o rânduialæ specialæ, deosebitæ de hirotonie, tot de c[tre arhiereu, fie în cadrul Sfintei Liturghii , fie separat de ea:

Când arhiereul liturghise`te, rânduiala hirotesiei duhovnicului este urmætoarea: Dupæ vohodul cu Evanghelia (ori dupæ otpustul Liturghiei - chiar dac[ ^n

Arhieraticon este prev[zut[ dup[ otpustul Utreniei) Arhiereul, stând între u`ile împæræte`ti (cu toate odæjdiile arhiere`ti) Candidatul

(cu capul descoperit) face trei metanii mari între cele douæ sfe`nice împæræte`ti, dupæ care

Doi diaconi îl iau (din dreapta `i din stânga) `i plecându-l pu\in de cap îl aduc la arhiereu, zicând pe r]nd: “Porunce`te !”, “Porunci\i !”, “Porunce`te, Prea Sfin\ite Stæpâne…”

Arhiereul îl binecuvinteazæ pe cap de trei ori, dupæ care

Page 185: Tipic Si Cantare Bisericeasca

185

Diaconul zice: “Domnului sæ ne rugæm !” Se cântæ: “Doamne, miluie`te”. Ræmânând pe solee Candidatul îngenunchiazæ, iar Arhiereul cite`te Rugæciunea de hirotesie (“Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, Cel ce lui Petru…”. Apoi, dupæ ce Diaconul zice: “Sæ luæm aminte !” Arhiereul pune mâna pe capul candidatului `i cite`te formula hirotesiei în

duhovnic (“Smerenia mea, prin harul întru tot Sfântului Duh…”); la cuvintele “… în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh…”, îl binecuvinteazæ le candidat cruci` pe cap `i zice: “Vrednic este !”

Se cântæ “Vrednic este” (de 3 ori). Când arhiereul nu liturghise`te `i hirotesia se sævâr`e`te în paraclis (între U`ile

împæræte`ti), rânduiala hirotesiei este urmætoarea: Arhiereul fiind înve`mântat cu epitrahil `i omofor Candidatul îngenunchiaz[ Diaconul zice: “Binecuvinteazæ Stæpâne !” Arhiereul dæ binecuvântarea, dupæ care urmeazæ Rugæciunile începætoare, iar dupæ ecfonisul (de la “Tatæl nostru…”) “Cæ a Ta este

împæræ\ia…”, se sævâr`e`te Rânduiala arætatæ la hirotesie când arhiereul liturghise`te (mai ^nainte ar[tat[) Cu deosebirea cæ, dupæ rugæciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru…”, se introduce Evanghelia (de la Ioan) “Fiind searæ în ziua aceea…”, urmând apoi formula de hirotesie `i celelalte.

Rânduiala hirotesiilor pentru ranguri onorifice `i pentru func\iunile administrstive biserice`ti (hirotesia arhidiaconului, sachelarului, marelui econom, protosincelului, arhimandritului, eclesiarhului `i economului mænæstirii) se sævâr`esc dupæ acee`i rânduialæ ca pentru hirotesia duhovnicului, ^ns[ rugæciunile citite de arhiereu se deosebesc `i se acord[ de fiecare dat[ ^nsemnele prevæzute în Regulamentele Bisericii Ortodoxe Române. Hirotesia în vrednicia de stare\ (egumen) se sævâr`e`te dupæ o rânduialæ aparte (din Arhieraticon sau din cartea cu rânduielile cælugæriei) - de obicei, în mânæstirea pentru care se rânduie`te stare\ul.

Page 186: Tipic Si Cantare Bisericeasca

186

IERURGII Am prezentat deja o serie de Ierurgii, care se s[v]r`esc ^n leg[tur[ cu unele Sfinte Taine. @n continuare red[m pe scurt r]nduiala altor c]torva Ierurgii.

Sfin\irea apei

Aceasta este de dou[ feluri: Sfin\irea cea mare a apei sau Aghiasma mare, care se s[v]r`e`te doar de dou[ ori pe an (^n leg[tur[ cu Praznicul Bobotezei) `i Sfin\irea cea mic[ a apei sau Sfe`tania, care se s[v]r`e`te ori de c]te ori este nevoie.

* Aghiasma mare (Sfin\irea cea mare a apei) se s[v]r`e`te ^n Ajunul `i Ziua Botezului Domnului (Boboteaza), dup[ rug[ciunea amvonului (conform Tipicului) sau dup[ otpustul Liturghiei (a`a cum se obi`nuie`te adesea ^n practic[). Slujba se afl[ descris[ pe larg ^n Mineiul pe ianuarie (^n data de 5 ianuarie, deci ^n Ajunul Bobotezei), precum `i ^n Molitfelnic:

Preotul ia Sf]nta Evanghelie `i Sf]nta Cruce de pe sf]nta mas[ din altar `i ie`ind prin u`ile ^mp[r[te`ti merge la locul unde se va s[v]r`i sfin\irea apei, fiind precedat de credincio`i cu lum]n[ri aprinse, cu c[delni\a, cu icoane `i prapori (steaguri), ^n timp ce

C]nt[re\ii c]nt[ troparele “Glasul Domnului peste ape strig[ gr[ind…” de 3 ori `i celelalte dou[ care urmeaz[, de c]te 2 ori, “Slav[…”, “C[tre glasul celui ce strig[…”, “~i acum…”, tot acela`i. La locul sfin\irii

Preotul, cu fa\a spre r[s[rit, a`eaz[ pe masa dinainte preg[tit[ Sf]nta Evanghelie `i Sf]nta Cruce. Sf]r`indu-se troparele mai sus ar[tate

Preotul (sau diaconul, dac[ este): “@n\elepciune !” C]nt[re\ul (cite\ul): “Din proorocia lui Isaia, citire.” Preotul (diaconul): “S[ lu[m aminte”. C]nt[re\ul (cite\ul) cite`te paremia ^nt]i (Isaia 35,1-10) apoi, dup[ aceea`i

r]nduial[ (adic[ ^ncep]nd cu “@n\elepciune !”), paremia a doua (Isaia 45,1-13) `i a treia (Isaia 12,3-6).

Preotul (diaconul) zice: “S[ lu[m aminte”. Preotul binecuv]nt]nd pe credincio`i: “Pace tuturor !”

Page 187: Tipic Si Cantare Bisericeasca

187

C]nt[re\ul c]nt[ prochimenul (glasul al 3-lea): “Domnul este luminarea mea…”. Apoi se cite`te dup[ r]nduiala obi`nuit[ (ca la celelalte slujbe)

Apostolul `i Evanghelia Preotul (diaconul): Ectenia mare, cu cereri speciale, ^n timpul c[reia preotul

(protosul, c]nd se sluje`te ^n sobor) cite`te ^n tain[ rug[ciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unule - n[scut, Care e`ti ^n s]nul Tat[lui…”. Dup[ ecfonisul ecteniei

Preotul cite`te cu glas mare rug[ciunea: “Treime mai presus de fire, preabun[…” - la cuvintele “… Mare e`ti, Doamne, `i minunate sunt lucrurile Tale…” le repet[ de trei ori, iar credincio`ii r[spund de fiecare dat[: “Amin”; citind ^n continuare rug[ciunea, la cuvintele: “… Tu ^nsu\i dar, Iubitorule de oameni, @mp[rate, vino `i acum prin venirea Sf]ntului T[u Duh `i sfin\e`te apa aceasta…”, le repet[ de trei ori, de fiecare dat[ binecuv]nt]nd apa cu m]na, pe care o afund[ ^n chipul Crucii, iar credincio`ii r[spunz]nd: “Amin”; la fel `i c]nd ajunge la cuvintele “@nsu\i `i acum, St[p]ne, sfin\e`te apa aceasta cu Duhul T[u cel Sf]nt”. Dup[ sf]r`itul rug[ciunii

Preotul, binecuv]nt]nd pe credincio`i, zice: “Pace tuturor !” Credincio`ii: “~i duhului t[u”. Preotul (diaconul): “Capetele voastre Domnului s[ le pleca\i !” Credincio`ii c]nt[

(rar): “|ie, Doamne”. @ntre timp Preotul cite`te ^n tain[ rug[ciunea: “Pleac[, Doamne, ureche Ta…”, ecfonisul “C[

Tu e`ti sfin\irea noast[…” rostindu-l cu glas. Apoi Preotul ia Sf]nta Cruce `i busuiocul (sfitocul), pe care \in]ndu-le cu am]ndou[

m]inile le afund[ de trei ori ^n ap[, f[c]nd semnul Crucii, c]nt]nd troparul “@n Iordan botez]ndu-Te Tu, Doamne…”. Dup[ care

Preotul strope`te biserica `i altarul, iar dac[ nu s-a f[cut otpustul, se continu[ cu “Fie numele Domnului bunecuv]ntat…” p]n[ la otpust.

Credincio`ii gust[ ^nt]i din aghiazm[ (din care ^`i iau `i ^n vasele lor pentru acas[) `i doar apoi din anafur[.

* Sfe`tania (Sfin\irea cea mic[ a apei), a c[rei r]nduial[ se afl[ ^n Molitfelnic (Aghiasmatar) se s[v]r`e`te ^n casele credincio`ilor (sau ^n alt loc), la cerere, ori de c]te ori este nevoie. @n biserici se s[v]r`e`te ^n ziua ^nt]i a fiec[rei luni, vineri ^n S[pt[m]na Luminat[, miercuri la @njum[t[\irea Cincizecimii sau ori de c]te ori va voi cel mai mare.

R]nduiala este urm[toarea: Dup[ ce pune Sf]nta Evanghelie `i Sf]nta Cruce pe o mas[ pe care se afl[ deja un

vas cu ap[, lum]n[ri `i busuioc Preotul, cu epitrafil `i felon, face ^nceputul obi`nuit: “Binecuv]ntat este

Dumnezeul nostru…”. Apoi se cite`te Ps.142 (“Doamne, auzi rug[ciunea mea…”), cu “Slav[…”, “~i acum…”,

“Aliluia” (de 3 ori)

Page 188: Tipic Si Cantare Bisericeasca

188

“Dumnezeu este Domnul…”, cu troparele: “C[tre N[sc[toarea de Dumnezeu…”, “Slav[…, ~i acum…”, “Nu vom t[cea, N[sc[toare de Dumnezeu…”

Ps.50 Irmosul “Ceea ce ai primit bucurie prin ^nger…” (de 2 ori, glasul 6), urmat de

troparele cu rug[ciuni de laud[ `i cereri (fiecare cu stih ^nainte) c[tre N[sc[toarea de Dumnezeu, M]ntuitorul Hristos, arhangheli `i ^ngeri, Sf]ntul Ioan Botez[torul etc. - sf]r`ind cu “Slav[…”, “Sl[vim pe Tat[l `i pe Fiul `i pe Sf[ntul Duh…”, “~i acum…”, “Ceea ce ^n vremile cele mai de pe urm[…”. Apoi

“U`a milostivirii…” Dup[ care Preotul (diaconul) zice: “Domnului s[ ne rug[m”. Credincio`ii: “Doamne miluie`te”. Preotul zice ecfonisul: “C[ sf]nt e`ti, Dumnezeul nostru…” C]nt[re\ii: “Amin”, `i c]nt[ troparele (pe glas 6) “Acum a sosit vremea care

sfi\e`te pe to\i…” `i celelalte trei care urmeaz[, sf]r`ind cu “Sfinte Dumnezeule…” (de 3 ori). @n continuare

Prochimenul Apostolul, Evanghelia Ectenia mare (cu cereri deosebite) Rug[ciunea de sfin\ire a apei “St[p]ne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel mare

^ntru sfat `i minunat ^n lucruri…”; la cuvintele “…~i acum trimite harul Preasf]ntului `i de via\[ f[c[torului T[u Duh, Care sfi\e`te toate , `i sfin\e`te apa aceasta…”, preotul le zice de trei ori binecuvint]nd apa de fiecare dat[ cu m]na afundat[ ^n semnul Crucii. Dup[ ecfonisul rug[ciunii (“C[ Tu e`ti izvorul t[m[duirilor…”)

Preotul zice: “Pace tuturor !” `i celelalte, citind ^n tain[ rug[ciunea “Pleac[, Doamne, urechea Ta…”, pe care o sf]r`e`te cu ecfonisul, rostit cu glas: “C[ Tu e`ti sfi\irea sufletelor `i a trupurilor…” Apoi

Preotul, \in]nd cu am]ndou[ m]inile Sf]nta Cruce, o afund[ cruci`, de trei ori ^n ap[, ^n timp ce se c]nt[ troparul (tot de trei ori) “M]ntuie`te, Doamne, poporul T[u…”. Cu Sf]nta Cruce ^n m]na st]ng[ `i busuiocul ^n m]na dreapt[,

Preotul strope`te cu ap[ sfin\it[, ^n chipul Crucii, altarul `i biserica (sau casa), c]nt]ndu-se troparul “Darurilor Tale, f[-ne pe noi vrednici…”. Dup[ care, s[rut]nd Sf]nta Cruce, se strope`te pe sine (pe cap, cu busuiocul) `i pe ceilal\i credincio`i (c[rora le d[ Sf]nta Cruce spre s[rutare), ^n timp ce

C]nt[re\ii c]nt[ Stihirile “Izvorul t[m[duirilor…” `i celelalte. Sf]r`indu-se acestea

Preotul zice ectenia ^ntreit[ (doar trei cereri), la care se r[spunde dup[ prima `i a doua cerere cu “Doamne miluie`te” (de 3 ori), iar dup[ a treia cu “Doamne miluie`te” (de 40 ori). Ectenia se sf]r`e`te cu

Rug[ciunea, citit[ de preot, “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, M]ntuitorul nostru…”, cu ecfonisul “C[ milostiv `i iubitor de oameni Dumnezeu e`ti…”. Apoi

Otpustul zilei.

Page 189: Tipic Si Cantare Bisericeasca

189

Sfin\irea cea mic[ a apei ^n S[pt[m]na Luminat[ urmeaz[ o r]nduial[ deosebit[, s[v]r`indu-se ^n biseric[ de Izvorul t[m[duirii (Vineri, ^n S[pt[m]na Luminat[), iar ^n casele credincio`ilor la cerere:

Preotul d[ binecuv]ntarea `i c]nt[ “Hristos a ^nviat…” (de trei ori), dup[ care roste`te Stihurile Pa`tilor (“@nviaz[ Dumnezeu, risipindu-se vr[jma`ii Lui…” `i celelalte) la care

Credincio`ii r[spund cu “Hristos a ^nviat…”. Urmeaz[ Ectenia mare `i Canonul Pa`tilor Dup[ c]ntarea a 3-a a Canonului se zice ectenia mic[ `i “Venit-au mai ^nainte de

diminea\[ cele ce au fost cu Maria…”, iar Dup[ c]ntarea a 6-a iar[`i ectenia mic[, apoi Condacul `i Icosul Pa`tilor Prochimenul Apostolul `i Evanghelia zilei, “@nvierea lui Hristos v[z]nd...” (de 3 ori), “Miluie`te-m[, Dumnezeule, dup[ mare

mila Ta…” `i “@nviind Iisus din morm]nt…” (de 3 ori). Dup[ fiecare c]ntare se c]nt[ “Hristos a ^nviat…” (de 3 ori).

(Dac[ se ^nt]mpl[ s[rb[toarea Sf]ntului Mare Mucenic Gheorghe, se c]nt[ dup[ C]ntarea a 3-a mai ^nt]i Condacul Sf]ntului `i apoi “Venit-au mai ^nainte de diminea\[…”)

Dup[ C]ntarea a 9-a Ectenia mic[ `i se c]nt[ Lumin]nda “Cu trupul adormind…” (de trei ori) `i apoi se citesc Rug[ciunile sfin\irii celei mici a apei (“St[p]ne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel

mare ^ntru sfat `i minunat ^n lucruri…” `i celelalte). C]nd Preotul binecuvinteaz[ apa cu Sf]nta Cruce, afund]nd-o `i f[c]nd cu ea ^n ap[

semnul Crucii (nu se c]nt[ “M]ntuie`te, Doamne, poporul T[u…”, ci) se c]nt[ “Hristos a ^nviat…” (o dat[ de preot `i de 2 ori de c[tre credincio`i). Urmeaz[ Stihirile Pa`tilor cu stihurile lor, iar de la “~i acum…” se c]nt[ “Hristos a ^nviat…” p]n[ ce to\i credincio`ii s[rut[ Sf]nta Cruce `i sunt stropi\i cu

ap[ sfin\it[ de c[tre preot. Se ^ncheie cu Ectenia ^ntreit[ `i Otpustul pascal.

Ierurgii ^n leg[tur[ cu traiul cre`tinului

Exist[ o R]nduial[ a sfin\irii unei temelii de cas[, care se sluje`te urm]nd cele ar[tate ^n Molitfelnic:

Pe locul de temelie a casei ce urmeazæ a se zidi, se aranjeazæ o masæ cu toate cele necesare pentru Sfin\irea cea micæ a apei.

Preotul (cu epitrahil `i felon) stând înaintea mesei, cu fa\a spre ræsærit, prime`te cædelni\a `i dæ binecuvântarea (“Binecuvântat este Dumnezeul nostru…”

Se c]nt[ “Împærate ceresc…” `i ^ntre timp

Page 190: Tipic Si Cantare Bisericeasca

190

Preotul c[de`te masa `i `an\ul pregætit pentru temelie, începând de la col\ul din dreapta `i mergând spre stânga de jur ^mprejur, apoi tæmâiazæ pe cei de fa\æ, dup[ care vine din nou înaintea mesei, pe care o tæmâiazæ (de trei ori). Urmeazæ

Sfin\irea micæ a apei, iar dupæ Rugæciunile de sfin\ire a apei `i binecuv]ntarea apei cu Sfânta Cruce (cu troparul “Mântuie`te, Doamne, poporul Tæu…”)

Preotul cite`te Rugæciunea pentru temelia casei (“Stæpâne, Dumnezeule, atot\iitorule, Care ai fæcut cerul cu în\elepciune…”) Sfâr`ind de citit rugæciunea

Preotul strope`te cu apæ sfin\itæ `an\ul pentru temelie, mergând de jur împrejur (ca la tæmâiere) `i având în mâna stângæ Sfânta Cruce. Revenind în fa\a mesei, særutæ Sfânta Cruce `i î`i strope`te capul cu apæ sfin\itæ, dupæ care

To\i cei de fa\[ særut[ Crucea din m]na preotului, fiind stropi\i de acesta cu apæ sfin\itæ, în timp ce

Cântære\ii cântæ cele arætate la rânduiala sfin\irii celei mici a apei. Urmeazæ cele de sf]r`it, cu

Otpustul zilei `i un Cuvânt de învæ\æturæ rostit de preot.

Sfin\irea temeliei unei case ^n[l\ate pe st]lpi de lemn se face la fel cu a celei zidite, cu deosebirea cæ tæmâierea se face în jurul locului pe care se va înæl\a casa, iar stropirea cu apæ sfin\itæ se face asupra gropilor în care se vor înfige st]lpii casei. O alt[ rânduial[ este cea a binecuvântærii casei noi, care se s[v]r`e`te de asemenea dup[ cum este ar[tat detaliat ^n Molitfelnic:

@n casæ sau afaræ se aranjeazæ o masæ cu cele necesare pentru Sfin\irea cea micæ a apei, preg[tindu-se `i un be\i`or av]nd la un capæt ^nf[`urat[ pu\inæ vatæ.

Preotul ^nsemneaz[ pe cei patru pere\i ai casei semnul Crucii cu o lumânare aprinsæ (sau cu creion / cernealæ). Apoi, din fa\a mesei `i cu fa\a la ræsærit, dæ binecuvântarea `i se sævâr`e`te

Sfin\irea cea micæ a apei (Dacæ nu se poate face în casæ Sfin\irea cea micæ a apei, va fi a`ezat un vas cu

aghiasmæ pe masæ, dup[ care se dæ binecuvântarea `i se citesc Rugæciunile începætoare.

Dacæ se face sfin\irea cea micæ a apei, atunci) Dupæ “Mântuie`e, Doamne, poporul Tæu…” se zice “Veni\i sæ ne închinæm…” (de 3 ori) `i se cite`te Ps.90 (“Cel ce locuie`te în

ajutorul Celui preaînalt…”), se cântæ Troparul “Precum casei lui Zaheu…”, apoi se cite`te

Rugæciunea de intrare în casa nouæ (“Dumnezeule, Mantuitorul nostru, Care ai învrednicit pe Zaheu de Te-a primit în casa lui…”, `i (în tainæ) Rugæciunea “Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care ^ntru cele înalte locuie`ti `i spre cele smerite prive`ti…”. Dup[ ecfonisul “Cæ al Tæu este a ne milui…”

Page 191: Tipic Si Cantare Bisericeasca

191

Preotul însemneaz[ de trei ori untdelemnul în chipul Crucii, zic]nd: “În numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.” `i cite`te

Rugæciunea de sfin\ire a untdelemnului (“Doamne, Dumnezeul nostru, cautæ acum cu milostivire asupra rugæciunii mele…”). Apoi

Strope`te cu apæ sfin\itæ to\i pere\ii casei împrejur `i toate camerele ei, zicând: “În numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh, prin stropirea acestei ape sfin\ite sæ se depærteze toatæ vicleana lucrare diavoleasc[. Amin.” `i

Unge cu untdelemnul sfin\it pere\ii casei unde este desenat semnul Sfintei Crucea, la fiecare însemnare zic]nd: “Se binecuvinteazæ casa aceasta prin ungerea cu acest untdelemn sfin\it, în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.” Dupæ aceasta

Se aprind lumânæri la fiecare cruce de pe pere\i. @ntre timp Cântære\ii cântæ stihira “Binecuvinteazæ, Doamne, casa aceasta…”. Sfâr`ind Preotul vine înaintea mesei `i cite`te (dacæ voie`te) Evanghelia din Duminica lui

Zaheu (Luca 19, 1-10: “În vremea aceea venit-a Iisus în Ierihon…”) Apoi se cite`te

Ps.100 (“Milæ `i judecatæ voi cânta |ie, Doamne…”), în care timp Preotul (dacæ voie`te) c[de`te toatæ casa. Apoi zice Ectenia întreitæ (cu cereri speciale), ^ncheind cu “Auzi-ne pe noi, Dumnezeule,

Mântuitorul nostru…” `i ecfonisul “Cæ milostiv…”. Se face apoi sfâr`it, cu Otpustul zilei, dupæ care Preotul strope`te pe credincio`i cu apæ sfin\itæ, îi miruie`te cu untdelemn sfin\it

(învætându-i sæ foloseascæ materiile întrebuin\ate la sfin\ire - la fel ca la Sfântul Maslu) `i roste`te un

Cuvânt de învæ\æturæ.

Pentru sæparea unei fântâni exist[ o rânduial[ înainte de sæparea ei `i o alta ce se s[v]r`e`te dup[ terminarea construirii.

Rânduiala înainte de sæparea unei fântâni este urm[toarea: Preotul sævâr`e`te Sfin\irea cea micæ a apei (Sfe`tania) pe locul unde urmeazæ sæ

se sape fântâna nouæ `i spre sfâr`it, dupæ Troparul “Mântuie`te, Doamne, poporul Tæu…”, va citi

Rugæciunea pentru începutul sæpatului fântânii (“Doamne, Dumnezeul nostru, Atot\iitorule `i Atotputernice, Care toate le faci `i le prefaci numai ce voia ta…). Apoi celelalte ale Sfe`taniei, p]n[ la

Otpustul zilei, dup[ care Preotul strope`te cu apa sfin\itæ locul `i pe to\i credincio`ii de fa\æ, rostind `i un Cuvânt de învæ\æturæ.

Rânduiala dupæ terminarea construirii f]nt]nii se s[v]r`e`te astfel: La fântâna cea nouæ Preotul (cu epitrahil `i felonul), aprinzând trei lumânæri, cæde`te fântâna împrejur,

apoi s[v]r`e`te Sfin\irea cea micæ a apei într-un vas cu apæ din fântâna nouæ, iar dupæ Troparul

“Mântuie`te, Doamne, poporul Tæu…”

Page 192: Tipic Si Cantare Bisericeasca

192

Preotul cite`te Rugæciunea de sfin\ire a fântânii (“Dumnezeule cel mare `i minunat…”), dupæ care

Toarn[ în fântânæ apæ sfin\itæ, în chipul Crucii (de trei ori), spunând: “Se binecuvinteazæ `i se sfin\e`te fântâna aceasta `i apa ce este într-însa, cu darul Sfântului Duh, prin turnarea acestei ape sfin\ite, în numele Tatælui `i al Fiului `i al Sfântului Duh. Amin.” Apoi

Strope`te cu apæ sfin\itæ pe credincio`ii de fa\æ, cântându-se cele de la sfâr`itul Sfe`taniei `i zic]ndu-se

Ectenia întreitæ, cu pomenirea ctitorilor ^n via\[ ai fântânii `i a celorlal\i credincio`i.

(Dac[ fântâna se face pentru pomenirea mor\ilor, se adæug[ Ectenia pentru mor\i, cu pomenirile respective.) Dupæ aceasta se face sfâr`it, cu Otpustul zilei, preotul rostind `i un Cuvânt de învæ\æturæ.

Ierurgiile în legæturæ cu sfâr`itul cre`tinului

Toate slujbele în legæturæ cu sfâr`itul cre`tinului se s[v]r`esc din Molitfelnic. O r]nduial[ special[ este cea La ie`irea cu greu a sufletului:

Venind la cel bolnav de boalæ grea, care se luptæ cu moartea Preotul (cu epitrahil) dæ binecuvântarea, apoi Rugæciunile începætoare; dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” zice

“Doamne miluie`te” (de 12 ori), “Slavæ…”, “Øi acum…” “Veni\i sæ ne închinæm… (de 3 ori ) cu Ps.69, 142, 50 `i cântæ Canonul (“pe patru”, alc[tuit de Sfântul Andrei Criteanul) “Veni\i sæ væ adunati

to\i…”. Dupæ Cântarea a 9-a urmeazæ “Cuvine-se cu adeværat…” `i Rugæciunea (pentru sufletul celui ce se luptæ greu cu moartea) “Doamne,

Dumnezeul nostru, Cel ce cu în\elepciunea Ta cea negræitæ ai zidit pe om din \ærânæ…” `i se face

Otpustul zilei.

@nainte de ^nmorm]ntare exist[ o serie de rânduieli premergætoare. A`a este Rânduiala ce se sævâr`e`te îndatæ dupæ moartea cuiva (Panihida):

Venind la casa unde este trupul mortului Preotul (cu epitrahilul) tæmâiazæ trupul mortului `i pe cei de fa\æ, apoi d[

binecuv]ntarea: “Binecuvântat este Dumnezeul nostru…” Cântære\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare. Dupæ

ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se cântæ Troparele mor\ilor: “Cu duhurile drep\ilor…” `i celelalte. Apoi urmeazæ Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te- ne pe noi, Dumnezeule…”, cu

Page 193: Tipic Si Cantare Bisericeasca

193

Rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…” `i ecfonisul “Cæ Tu e`ti învierea…”, dup[ care se face

Otpustul: “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos, adeværatul nostru Dumnezeu…”. Dup[ “Amin”

Preotul zice: “Întru fericita adormire , ve`nicæ odihnæ dæ, Doamne…” `i se cântæ “Ve`nica pomenire” (de 3 ori).

Observa\ii: Aceastæ rânduialæ (Panihida) se sævâr`e`te `i cu alte prilejuri pentru pomenirea celor ræposa\i.

Acolo unde trupul mortului este a`ezat în sicriu (co`ciug) numai dup[ ce acesta este binecuvântat de preot, se sævâr`e`te rânduiala arætatæ mai ^nainte (a Panihidei), tæmâindu-se `i sicriul, iar dupæ ectenia întreitæ, preotul strope`te cu apæ sfin\itæ co`ciugul în chipul crucii, zicând: “Sæ luæm aminte !”, credincio`ii ræspunzând: “Aliluia” (de 3 ori), dupæ care se face otpust.

Alte r]nduieli premerg[toare ^nmorm]nt[rii se refer[ la citirea “Stâlpilor” `i a Psaltirii:

Pentru citirea “Stâlpilor”, venind ^n casa unde se aflæ trupul mortului `i a`ez]nd Sfânta Evanghelie pe o masæ acoperitæ cu o fa\æ curatæ (sau pe un analog)

Preotul (cu epitrahil `i felon) o tæmâiazæ pe aceasta, trupul celui ræposat `i pe to\i cei de fa\æ. Apoi dæ binecuvântarea obi`nuitæ `i sævâr`e`te Panihida (dupæ rânduiala arætatæ anterior). Dupæ Ectenia întreit[

Preotul zice: “Øi pentru ca sæ ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie…” Credincio`ii ræspund: “Doamne miluie`te” (de 3 ori ) Preotul: “În\elepciune, drep\i ! …”, `i cite`te “Stâlpii”, adicæ unele dintre

pericopele evanghelice r]nduite (at]tea câte îngæduie timpul sau dupæ cererea credincio`ilor), încep]nd cu cele 11 Evanghelii ale învierii (de la Utrenia duminicii), cele pentru mor\i ale zilelor sæptæmânii, cele de la slujba înmormântærii preo\ilor etc. Dup[ citirea “st]lpilor” se c]nt[ “Slavæ |ie, Doamne, slavæ |ie” `i

Preotul zice: “În\elepciune !” Apoi se face Otpust `i se cânt[ “Ve`nica pomenire” (de 3 ori).

Citirea Psaltirii, atunci c]nd se face (mai ales în timpul priveghilui, noaptea), urmeaz[ urm[toarea r[nduial[:

Cântære\ul, venind ^n casa unde se aflæ mortul `i a`ez]nd Psaltirea pe o masæ acoperitæ cu o fa\æ curatæ (sau pe un analog), se ^ntoarce cu fa\a la icoanæ sau spre ræsærit, se înseamnæ de trei ori cu semnul Crucii `i zice: “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri, Doamne, Iisuse Hristose, Dumnezeu nostru, miluie`te-ne pe noi! Amin”. Apoi cite`te, dupæ rânduiala din Psaltire

Page 194: Tipic Si Cantare Bisericeasca

194

Cele douæzeci de Catisme - sau mai pu\ine, dupæ cum îngæduie timpul (dar cel pu\in Catisma a 17-a, specificæ slujbelor funebre), urmând ca, dacæ timpul nu va îngædui, sæ continue citirea la mortul urmætor.

Slujba înmormântærii

Aceasta prezint[ mai multe variante, aflate toate ^n Molitfelnic. Cea mai des slujit[ este Rânduiala înmormântærii mirenilor adul\i (bærba\i `i femei):

@n casa unde este mortul Preotul (cu epitrahil `i felon) tæmâiazæ mortul `i pe cei de fa\æ, dæ binecuvântarea

`i sævâr`e`te slujba Panihidei (arætatæ mai înainte). Apoi, pentru Slujba înmormântærii mortul este dus la bisericæ (unde este de dorit

sæ se facæ prohodirea mortului). În drum spre bisericæ (`i spre cimitir) se fac opriri cu ectenii, la r[sp]ntii, în

dreptul bisericilor (dac[ sunt ^n drum), put]ndu-se citi `i Evanghelii (dintre cele arætate la “Stâlpi”).

La bisericæ, mortul se a`eazæ în pronaos, cu fa\a spre altar. Pe pieptul mortului se pune o cruce sau o icoanæ, iar la capul lui, pe o masæ, coliva. În partea opusæ se a`eazæ un analog, cu Sfânta Evanghelie `i cartea de slujb[ (Molitfelnicul), `i se aprind lum]n[ri ^n sfe`nice, la cele patru col\uri ale sicriului. În dreapta mortului (în partea de miazæzi) st]nd rudele lui `i preotul (sau soborul) înaintea analogului, cu fa\a spre mort `i spre credincio`i, se face ^nceput slujbei

Preotul d]nd binecuvântarea Cântære\ul cite`te Ps.90 (“Cel ce locuie`te în ajutorul celui preaînlt…”) cu

“Slavæ…, Øi acum…”, “Aliluia” (de 3 ori ), dupæ care se cite`te îndatæ Catisma a 17-a (Psalmul 118) dupæ rânduiala indicat[ în Molitfelnic (sau se cânt[

cel pu\in stihurile însemnate). Urmeaz[ Binecuvântærile mor\ilor Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi , Dumnezeule…”) `i celelalte.

Dupæ ecfonisul ecteniei se cântæ Troparul “Odihne`te, Mântuitorul nostru, cu drep\ii pe robul Tæu…” `i se

sævâr`e`te mai departe rânduiala arætatæ în Molitfelnic, cu Cântærile `i citirile respective

Observa\ii: Când este diacon, acesta poate citi Apostolul, iar preotul cite`te Evanghelia. @n sobor Evanghelia este cititæ de protos.

Când slujba înmormântærii se sævâr`e`te ^n sobor `i nu este arhiereu, rugæciunile de iertare pot fi citite de trei dintre preo\ii mai în v]rst[, dacæ sunt duhovnici.

Când slujba este fæcutæ de un singur preot, acesta va citi rugæciunile de iertare chiar dacæ nu este duhovnic.

Page 195: Tipic Si Cantare Bisericeasca

195

Dupæ rugæciunile de iertare se roste`te Necrologul, urm]nd Særutarea icoanei (sau a Crucii) de pe pieptul mortului, care se face ^n ordine de

c[tre preo\i, diaconi, rude to\i cei de fa\æ, în timp ce se cântæ stihirile cuvenite. Apoi se sævâr`e`te rânduiala `i

Sfâr`itul arætat în Molitfelnic Dup[ slujba prohodirii, trupul mortului este dus c[tre groapæ, cântându- se “Sfinte

Dumnezeule…” `i celelalte. La groapæ sicriul fiind a`ezat jos, fa\a mortului se acoperæ cu pânzæ `i peste

aceasta preotul toarnæ, în formæ de cruce, vin amestecat cu untdelemn, zicând: “Stropi-mæ-vei cu isop `i mæ voi curæ\i;spæla-mæ-vei `i mai vârtos decât zæpada mæ voi albi”.

Se a`eazæ capacul, sicriul este coborât în groapæ `i, deasupra lui Preotul, cu lopata, arunc[ p[m]nt cruci`, zicând: “Al Domnului este pæmântul `i

plinirea lui, lumea `i to\i cei ce locuiesc într-însa”. Se varsæ în groapæ cenu`a din cædelni\æ `i se astupæ groapa cu pæmânt, c]nt]ndu-

se între timp Troparele: “Cu duhurile drep\ilor…” `i celelalte; apoi se face Otpust: “Slavæ lui Dumnezeu, Care a`a a binevoit” (Preotul mai poate zice: “Dumnezeu sæ-l ierte !”, iar Credincio`ii ræspund: “Dumnezeu sæ-l ierte !”)

Rânduiala înmormântærii pruncilor (care se afl[ de asemenea ^n Molitfelnic) se face pentru pruncii ^n v]rst[ de p]n[ la `apte ani. Fa\[ de înmormântarea cre`tinilor adul\i, ^n afar[ de con\inutul diferit al cântærilor `i rugæciunilor, aceast[ r]nduial[ mai prezint[ `i o serie de alte deosebiri:

- Dupæ Psanmul 90 nu se cite`te Catisma a 17-a, ci se cântæ “Aliluia” (de 3 ori) `i troparele: “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…” etc.;

- Nu se cântæ Binecuvântærile pentru mor\i; - Dupæ Condacul de la Cântarea a 6-a se citesc patru icoase; - Dupæ Canon nu se cântæ cele opt stihiri idiomele, ci luminânda; - Înainte de prochimen, preotul zice: “Cæ sfânt e`ti, Dumnezeul nostru…” `i se

cântæ: “Sfinte Dumnezeule…”; - Ecteniile `i rugæciunile de iertare (“Dumnezeul duhurilor…”) au text deosebit;

`i rugæciunea de iertare de dupæ Evanghelie are text deosebit; - Lipsesc Fericirile cu stihirile lor; - Stihirile de la særutare au cuprins deosebit.

Rânduiala înmormântærii la Sfintele Pa`ti `i în toatæ Sæptæmâna Luminatæ este cu totul deosebit[, pentru a se respecta mærirea `i cinstea særbætorii Învierii, ale c[rei zile sunt de bucurie `i veselie:

Page 196: Tipic Si Cantare Bisericeasca

196

@n casa unde se afl[ mortul Preotul (cu epitrahil `i felon) cæde`te `i d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este

Dumnezeul nostru…”, dup[ care se cântæ Troparul “Hristos a înviat din mor\i…” (de 3 ori). Apoi Preotul zice cele patru Stihuri ale Pa`tilor: “Înviazæ Dumnezeu…” `i celelalte, cu

“Slavæ…”, “Øi acum…”, la fiecare ræspunzând Credincio`ii: “Hristos a înviat din mor\i…” Se a`eazæ trupul ræposatului în sicriu (dacæ n-a fost a`ezat mai înainte) `i se zice Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi Dumnezeule…”) cu

Rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…”. Dupæ ecfonisul “Cæ Tu e`i învierea `i via\a…” se cântæ

“Învierea lui Hristos væzând…” În drum spre bisericæ se cântæ Canonul Pa`tilor (cât se va putea) În bisericæ Preotul cæde`te `i se cântæ Canonul Pa`tilor de la început (“pe opt”) Dupæ Cântarea a 3-a se zice Ectenia micæ pentru mor\i `i ipacoi (“Venit-au mai

înainte de diminea\æ…”) Dupæ Cântarea a 6-a se zice din nou Ectenia micæ pentru mor\i, condacul “Cu

sfin\ii odihne`te…”, icosul “Tu singur e`ti færæ de moarte…”, din nou condacul, apoi

“Câ\i în Hristos v-a\i botezat…” Apostolul zilei Evanghelia de la Matei (28,16- 20): “În vremea aceea cei unsprezece ucenici au

mers în Galileea…”, apoi “Învierea lui Hristos væzând…” (de 3 ori ) `i “Înviind Iisus din mormânt…” Dupæ Cântarea a 9-a se zice Ectenia micæ `i dup[ ecfonisul “Cæ pe Tine Te laudæ

toate puterile cere`ti…” Lumininda Pa`tilor (“Cu trupul adormind…”) Binecuvântærile Învierii (“Soborul îngeresc…”) `i Stihurile Pa`tilor cu stihirile lor (“Înviazæ Dumnezeu…”, “Pa`tile cele sfin\ite…”

`i celelalte), dupæ care se zice Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”) Rugæciunile de iertare `i celelalte cântæri `i rânduieli arætate la înmormântare

(pentru mireni sau a prunci). La urm[ se face Otpustul pascal: “Hristos a înviat din mor\i, cu moartea pe moarte cælcând…” Dup[ otpust se zice: “Întru fericitæ adormire…” `i se cântæ “Ve`nica pomenire” În drum spre groapæ se cântæ “Hristos a înviat…” La groapæ se s[v]r`esc cele arætate la rânduiala înmormântærii mirenilor (Se poate cântæ `i troparul “Pæmântule, deschide-\i `i prime`te pe cel zidit din

tine…” de la Rânduiala înmormântærii cælugærilor).

Page 197: Tipic Si Cantare Bisericeasca

197

Slujba înmormântærii preo\ilor `i diaconilor de mir se sævâr`e`te dupæ o rânduialæ deosebitæ, arætatæ în Molitfelnic.

Observa\ie: La aceast[ slujb[, dupæ Stihirile idiomele `i dupæ “Bine este a ne mærturisi Domnului…” `i ectenia ultimæ (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”), nu se mai citesc rugæciunile de iertare din rânduiala înmormântærilor, ci se trece îndatæ la særutarea mortului, cu cântarea Stihirilor respective.

Rânduiala înmormântærii cælugærilor este deosebitæ de celelalte rânduieli ale înmormântærii `i se aflæ în Molitfelnic (edi\iile mai vechi) sau în Cartea cu rânduielile cælugære`ti.

Slujba înmormântærii sinuciga`ilor nu se face în loca`ul Sfintei Biserici , ci pe marginea gropii, fiind s[v]r`it[ dupæ un ritual redus, de c[ter un singur preot, care poart[ doar epitrahilul (conform hot[r]rii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în Øedin\a din 8 iunie 1949). Nu se trag clopotele `i nu se \in cuvântæri.” (Temei nr. 7923/ 1949).

Rânduiala este urmætoarea: Binecuvântarea de început Rugæciunile începætoare Aliluia `i Troparul “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…” Ectenia întreitæ pentru mor\i (“Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule…”, cu

rugæciunea “Dumnezeul duhurilor `i a tot trupul…” Rugæciunile de iertare Otpustul `i Ve`nica pomenire.

Rânduielile pentru pomenirea mor\ilor, dupæ înmormântare

Termenele (Soroacele) de pomenire a mor\ilor (care urmeazæ dupæ înmormântarea fiecærui cre`tin ortodox în parte) sunt: la trei zile, la nouæ zile, la patruzeci de zile `i apoi în fiecare an pânæ la `apte ani dupæ moarte. La aceste soroace, se aduce la bisericæ (sau la mormânt) colivæ, pâine (colac) `i vin, sævâr`indu-se rânduiala de pomenire a ræposatului (mai pe scurt sau mai dezvoltat). De obicei, la soroacele de patruzeci de zile, de un an `i de `apte ani se sævâr`e`te rânduiala de

Page 198: Tipic Si Cantare Bisericeasca

198

pomenire numit[ Parastas, iar la celelalte soroace se sævâr`e`te rânduiala prescurtatæ numit[ Panihidæ (Pomenire, Trisaghion etc.).

Rânduiala Panihidei este urm[toarea: Preotul (cu epitrahil) merge unde este coliva `i o c[de`te cruci`, d]nd

binecuvântarea, dupæ care urmeazæ Rugæciunile începætoare Troparele: “Cu duhurile drep\ilor…” Ectenia întreitæ pentru mor\i `i Rugæciunea de dezlegare (“Dumnezezul duhurilor…”), apoi obi`nuitul sfâr`it, cu Otpustul “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos…” Dupæ aceasta Preotul zice: “Întru fericita adormire, ve`nicæ odihnæ…” `i se cântæ “Ve`nicæ pomenire…”, în care timp Preotul, împreunæ cu familia ræposatului, ridicæ simbolic coliva, mi`când-o în sus

`i în jos, o strope`te cu pu\in vin `i dupæ ce o a`eazæ din nou la loc, zice “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”

Când pomenirea se face în casa ræposatului, rânduiala este urmætoarea: Fiind pregætitæ `i o masæ cu darurile de pâine `i bucate, se a`eazæ în capul mesei

coliva cu lumânare aprinsæ `i paosul (unde este obicei). Preotul, cædind, dæ cuvenita binecuvântare `i se sævâr`e`te

Rânduiala Panihidei (arætatæ anterior). În timpul Rugæciunii “Dumnezeul duhurilor…” se ridicæ de cætre preot `i de cei prezen\i coliva deasupra mesei, iar dupæ ecfonis se a`eazæ coliva din nou pe masæ `i

Cântære\ul (sau unul din credincio`i) zice : “Tatæl nostru…, Slavæ…, Øi acum…, Doamne miluie`te (de 3 ori), Binecuvinteazæ !”

Preotul binecuvinteazæ zicând: “Hristoase, Dumnezeule, binecuvinteazæ mâncarea `i bæutura…” `i se a`eazæ cu to\ii la masæ

Preotul `i to\i ceilal\i gust]nd mai înainte pe rând din colivæ. Dupæ ce terminæ masa, se scoalæ cu to\ii în picioare `i

Preotul zice: “Slavæ |ie, Hristoase, Dumnezeule…” Cântære\ul: “Slavæ Tatælui…, Doamne miluie`te (de 3 ori) Binecuvinteazæ !” Preotul: “Cel ce a înviat din mor\i, Hristos…” Apoi: “Întru fericita adormire...” `i Se cântæ: “Ve`nica pomenire” (de trei ori), în care timp se ridicæ paosul (a`a cum

s-a ridicat coliva în timpul rugæciunii “Dumnezeul duhurilor…”). Apoi Preotul zice: “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…” (Dacæ se dau de pomanæ haine `i alte lucruri Preotul, dupæ ecfonisul ecteniei întreite, înainte de a se a`eza la masæ, va merge

acolo unde sunt lucrurile, le va tæmâia `i va citi rugæciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce stæpâne`ti peste cei mor\i `i peste cei vii…”)

Rânduiala Parastasului se sævâr`e`te la patruzeci de zile, la un an `i la `apte ani (sau de câte ori dore`te familia ræposatului), a`a cum este arætat în Molitfelnic (Aghiasmatar sau Panihidæ).

Page 199: Tipic Si Cantare Bisericeasca

199

Se poate sævâr`i cu Liturghie, în bisericæ, sau se poate sævâr`i færæ Liturghie.

Când se sævâr`e`te Parastasul cu Liturghie Preotul va pomeni la Proscomidie pe cel ræposat atunci când cite`te cite`te

rugæciunea pentru mor\i, sco\ând `i pærticica respectivæ din prescuræ. Dupæ vohodul cel mic, la troparele `i condacele respective se adaugæ

Troparul “Cel ce prin adâncul în\elepciunii…” `i condacul “Cu sfin\ii odihne`te…” La Apostolul `i Evanghelia zilei se adaugæ

Apostolul `i Evanghelia pentru mor\i din ziua sæptæmânalæ respectivæ. Dupæ ectenia întreitæ pentru vii se zice

Ectenia întreitæ pentru mor\i. În locul chinonicului sau sinaxarului, dacæ nu este praznic, se cântæ

Canonul pentru mor\i, iar dacæ este praznic, canonul se cite`te în tainæ, în timpul când se cite`te cazania sau sinaxarul. Dupæ otpustul Liturghiei se sævâr`e`te

R]nduiala Parastasului (care este ^n bun[ m[sur[ o prescurtare a slujbei ^nmorm]nt[rii):

Merg]nd unde este preg[tit[ coliva Preotul (cu epitrahilul) o c[de`te cruci` `i d[ binecuv]ntarea: “Binecuvântat este

Dumnezeul nostru…” Cântære\ul: “Sfinte Dumnezeule…” `i celelalte Rugæciuni începætoare. Dupæ

ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se zice „Doamne miluie`te” de 12 ori, apoi Ps.90 (“Cel ce locuie`te în ajutorul celui preaînlt…”) cu “Slavæ…, Øi acum…”, “Aliluia” (de 3 ori ), dupæ care

Preotul roste`te Ectenia special[ pentru mor\i „Cu pace Domnului s[ ne rug[m...”; dup[ ecfonis se c]nt[

Aliluia (pe glas VIII) de trei ori, cu stihurile prev[zute („Ferici\i cei pe care i-ai ales...” `i celelalte)

Troparele: „Cela ce cu ad]ndul ^n\elepciunii..,”, “Slavæ…, Øi acum…”, “Pe tine zid `i liman te avem...”)

Ectenia ^ntreit[ pentru mor\i („Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule...”), cu rug[ciunea ”Dumnezeul duhurilor...” `i ecfonisul „C[ Tu e`ti ^nvierea...”. Apoi

Binecuv]nt[rile mor\ilor („Bine e`ti cuv]ntat, Doamne...”, Ceata sfin\ilor...” etc.), Troparul (glas V) „Odihne`te, M]ntuitorul nostru, cu drep\ii pe robii T[i..”), Irmosul c]nt[rii a treia („Nu este sf]nt...”), sedealna „Cu adev[rat de`ert[ciune...”, Irmosul c]nt[rii a `asea („Marea vie\ii...”), (Ectenie ^ntreit[ pentru mor\i), Condacul („Cu sfin\ii odihne`te...”) `i icosul („Tu singur e`ti f[r[ de moarte...”), (Preotul, t[m]ind: „Pe N[sc[toarea de Dumnezeu...”, C]nt[re\ii: „Duhurile `i sufletele drep\ilor te vor l[uda...”) Irmosul c]nt[rii a noua (Pe Dumnezeu a-L vedea...”), (Rug[ciunile ^ncep[toare...) Troparele „Cu duhurile drep\ilor...”, „@ntru odihna Ta, Doamne...” `i celelalte, Ectenia ^ntreit[ pentru mor\i („Miluie`te-ne pe noi, Dumnezeule...”), cu

rug[ciunea ”Dumnezeul duhurilor...” `i ecfonisul „C[ Tu e`ti ^nvierea...”. Preotul cite`te Rug[ciunile de iertare, dup[ care zice „@n\elepciune” `i face Otpustul special `i se c]nt[ de trei ori „Ve`nica pomenire”, ^ncheind cu

Page 200: Tipic Si Cantare Bisericeasca

200

„Pentru rug[ciunile...”

Observa\ii: Nu se sævâr`e`te Parastas cu Liturghie în acele zile din Postului Mare, în care nu se s[v]r`e`te Sfânta Liturghie; de asemenea, nici în zilele în care nu se fac pomeniri pentru mor\i:

- de la 20 decembrie pânæ la 7 ianuarie - de la sâmbæta Læsatului sec de carne pânæ la sâmbæta din

sæptæmâna întâi din Postul Mare - din Sâmbæta Floriilor pânæ la Duminica Tomii - nici duminica `i în zilele de praznic, afaræ de cazuri speciale,

Liturghia pæstrând în aceste zile caracterul specific særbætorii, færæ a se cânta, dupæ vohodul mic, troparul `i condacul pentru mor\i, ci numai rostindu-se, la timpul cuvenit, ectenia întreitæ pentru mor\i.

- La ectenia mare de la Parastas, precum `i la toate ecteniile mici de la diferite rânduieli pentru mor\i (înmormântare, panihidæ, parastas, særindar etc.) se ræspunde cu “Doamne miluie`te”, cântat o singuræ datæ, nu de trei ori ca la ectenia întreitæ, însæ pe melodie minoræ (tristæ).

Alte rânduieli pentru cei ræposa\i sunt Ridicarea Panaghiei (unde se obi`nuie`te), care se va sævâr`i dupæ rânduiala arætatæ în Panihid[, sau Binecuvântarea `i sfin\irea crucii ce se a`eazæ pe mormânt, care se va sævâr`i de asemenea dupæ rânduiala arætatæ ^n Panihidæ (sau ^n Molitfelnic).

Særindarele

Acestea sunt rânduieli de pomenire pentru mor\i sau pentru vii la patruzeci de Liturghii la r]nd. Ele pot fi individuale sau de ob`te.

Pentru Særindarul individual se aduce la bisericæ pomelnicul cuvenit (pentru bunæ sporire a casei `i binele familiei, scriindu-se în pomelnic numele viilor `i al mor\ilor) `i cele de trebuin\æ pentru sævâr`irea celor patruzeci de Sfinte Liturghii (adicæ prescuri, vin, untdelemn pentru candele, lumânæri `i tæmâie).

Preotul pomene`te la patruzeci de Proscomidii ale Sfintei Liturghii, pomelnicul de særindar, sco\ând mirindele respective, pentru vii `i pentru mor\i. Sfâr`indu-se de pomenit pomelnicul la patruzeci de Liturghii, se sævâr`e`te

Parastas cu Liturghie (dacæ særindarul este dat pentru mor\i), sau

Page 201: Tipic Si Cantare Bisericeasca

201

Sfânta Liturghie cu Tedeum de mul\umire sau cu rugæciunile speciale, pentru felurite trebuin\e, arætate în Liturghier (dacæ særindarul este dat pentru vii).

Uneori este obicei sæ se facæ rugæciune pentru mor\i `i la mormânt, la încheierea særindarului.

@n acest caz preotul merge la mormânt `i sævâr`e`te acolo Rânduiala Panihidei, arætatæ mai înainte.

De asemenea, se mai obi`nuie`te ca la slujba de încheiere a særindarului sæ se dea de pomanæ felurite lucruri (haine, vase etc.).

@n aceast[ situa\ie Preotul sævâr`e`te Rânduiala sfin\irii celei mici a apei, apoi Rânduiala Panihidei, tæmâind lucrurile pentru pomanæ. Înainte de otpust va citi Rugæciunea pentru împær\irea hainelor `i a altor lucruri care se dau de pomanæ

(din Molitfelnic), iar dupæ Otpust Strope`te cu apæ sfin\itæ toate darurile, dupæ care Se cânt[ “Ve`nica pomenire”, dacæ darurile se dau de pomanæ pentru mor\i, sau

“Boga\ii au særæcit `i au flæmânzit…”, dacæ se dau pentru vii `i Se face încheierea cu “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”

Dacæ særindarul s-a dat `i pentru vii (pentru casæ) `i pentru mor\i, atunci slujba de încheiere se face acasæ:

Dupæ ce se sævâr`e`te Panihida `i se cânt[ “Ve`nica pomenire Preotul (nu va încheia cu “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”, ci) d[

din nou binecuvântarea `i se zic Rugæciunile începætoare Ectenia întreitæ pentru vii (pomenindu-se numele celor vii din pomelnicul

særindarului) Otpustul mic “Boga\ii au særæcit `i au flæmânzit…” `i “Pentru rugæciunile sfin\ilor pærin\ilor no`tri…”. Apoi Preotul binecuvinteaz[ masa (dupæ rânduiala arætatæ mai înainte).

La Særindarul de ob`te preotul sævâr`e`te Sfânta Liturghie timp de patruzeci de zile neîntrerupt, pentru vreun eveniment oarecare (sfin\irea bisericii, sfin\irea unei fântâni, hirotonie `i altele). La acest særindar preotul pomene`te la Proscomidie, patruzeci de zile la rând, pomelnicele de vii `i de mor\i date de cei care au contribuit la facerea sau restaurarea bisericii, fântânii etc.

Slujba de încheiere a acestui særindar se face la biserica sau la fântâna respectivæ, unde

Page 202: Tipic Si Cantare Bisericeasca

202

Preotul binecuvânteaz[ `i sfin\e`te, prin stropire cu apæ sfin\itæ, toate darurile de bucate aduse de credincio`i pentru

Masa comunæ (dup[ rânduiala arætatæ mai înainte, la slujba de încheiere a særindarului individual).

Observa\ie: Atât la slujba de încheiere a særindarului individual, cât `i la cea a særindarului de ob`te, preotul va rosti un cuvânt de învæ\æturæ pentru credincio`i.

Rugæciuni pentru diferite trebuin\e din via\a credincio`ilor

Numeroase astfel de rugæciuni izolate, pentru diferite trebuin\e, se aflæ în Molitfelnic `i citirea lor se face dup[ aceia`i rânduialæ:

Binecuvântare Rugæciunile începætoare Troparul zilei, al sfântului din Minei sau al hramului bisericii, apoi: “Domnului sæ

ne rugæm. Doamne miluie`te.” Preotul cite`te Rugæciunea respectivæ, dupæ care va face cuvenitul sfâr`it, cu Otpustul zilei (`i cu “Pentru rugæciunile fin\ilor pærin\ilor no`tri…”

Rânduiala Acatistului

Slujbele numite Acatiste se afl[ ^n Acatistier (sau Ceaslov) `i se sævâr`esc, de obicei, dupæ otpustul Vecerniei (sau al Utreniei).

R]nduiala unui Acatist este urm[toarea: Preotul, cu epitrahil `i felon, deschiz]nd u`ile împæræte`ti, dæ binecuvântarea.

Urmeazæ Rugæciunile începætoare `i dupæ ecfonisul “Cæ a Ta este împæræ\ia…” se cântæ, rar Troparul sau primul dintre condacele (^n num[r de 13 ale) Acatistului. Între timp Preotul face cædirea micæ, apoi, venind înaintea analogului pe care se afl[

Acatistierul, cite`te Condacele `i icoasele Acatistului. Preotul roste`te Ectenia întreitæ cu pomelnicele credincio`ilor, eventual cu cereri

speciale (din Liturghier) `i (dacæ este) Rugæciunea Acatististului, dup[ care face Otpustul mic, intrând în altar prin u`ile împæræte`ti.

Observa\ii: Citirea condacelor `i icoaselor este ^ncadrat[ ^n c[r\ile de slujb[ cu unele p[r\i luate din slujba Vecerniei `i a Utreniei. Acestea se urmeaz[ uneori, dup[ cum este cu putin\[.

Page 203: Tipic Si Cantare Bisericeasca

203

Uneori se obi`nuie`te sæ se citeascæ la Acatist `i Evanghelia zilei (sau alta, dup[ cum socote`te potrivit preotul).

În acest din urm[ caz, îndatæ dupæ citirea condacelor `i icoaselor, `i înainte de Ectenia întreitæ

Preotul zice: “Øi pentru ca sæ ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu sæ-l rugæm !”, c]nt]ndu-se “Doamne miluie`te” de 3 ori. Între timp

Preotul vine înaintea u`ilor împæræte`ti, cu fa\a spre credincio`i `i zice: “În\elepciune, drep\i, sæ ascultæm Sfânta Evanghelie…” `i celelalte, dupæ care cite`te, din fa\a u`ilor împæræte`ti

Sfânta Evanghelie. Apoi, venind iar ^n fa\a analogului, roste`te Ectenia ^ntreit[ `i celelalte, p]n[ la sf]r`it, dup[ cum s-a ar[tat mai sus.

R]nduiala Paraclisului (Preasfintei N[sc[toare de Dumnezeu)

Aceast[ slujb[ se s[v]r`e`te la orice nevoie, ^n c[r\ile de slujb[ (Ceaslov, Acatistier `i altele) afl]ndu-se dou[ Paraclise ale N[sc[toarei de Dumnezeu: Paraclisul ^nt]i `i Paraclisul al doilea, care ^n unele biserici se citesc alternativ, ^n fiecare zi din Postul Adormirii Maicii Domnului. R]nduiala Paraclisului, cu unele mici deosebiri, este asem[n[toare cu cea a Utreniei:

Preotul, cu epitrahil `i felon, din altar, tr[g]nd dvera, d[ binecuv]ntarea: “Binecuv]ntat este Dumnezeul nostru…” Urmeaz[

Rug[ciunile ^ncep[toare, Psalmul 142 (“Doamne, auzi rug[ciunea mea…”), apoi “Dumnezeu este domnul…” cu troparele ar[tate Psa.50 `i Canonul “pe patru”. Dup[ c]ntarea a 3-a a Canonului se c]nt[ troparele

“M]ntuie`te din nevoi pe robii t[i…” `i “Caut[ cu milostivire…”, dup[ care se zice

Ectenia ^ntreit[ (pe scurt) cu pomeniri `i “Doamne miluie`te” (de 12 ori). Dup[ ecfonisul “C[ milostiv `i iubitor de oameni tu e`ti…” urmeaz[

Sedealna “Ceea ce e`ti rug[toare…” Dup[ c]ntarea a 6-a se urmeaz[ aceea`i r]nduial[ ca dup[ c]ntarea a 3-a, c]nt]ndu-se

Condacul “Ceea ce e`ti p[zitoare…” `i prochimenul “Pomeni-voi numele t[u…” Se deschid U`ile ^mp[r[te`ti `i

Preotul cite`te Sf]nta Evanghelie (din fa\a u`ilor ^mp[r[te`ti, cu fa\a spre credincio`i). Urmeaz[ “Slav[…”, “P[rinte, Cuv]ntule `i Duhule, Treime Sf]nt[, cur[\e`te mul\imea gre`elilor noastre”, “~i acum…”, “Pentru rug[ciunile N[sc[toarei de Dumnezeu…”, stihul “Miluie`te-m[, Dumnezeule,

Page 204: Tipic Si Cantare Bisericeasca

204

dup[ mare mila Ta…” cu stihiri ale N[sc[toarei de Dumnezeu. Sf]r`indu-se acestea

Preotul cite`te rug[ciunea “M]ntuie`te, Dumnezeule , poporul T[u…” cu “Doamne miluie`te” (de 12 ori) `i

Preotul roste`te ecfonisul “Cu mila `i cu ^ndur[rile…”. Se ^nchid U`ile ^mp[r[te`ti `i urmeaz[

C]nt[rile a 7-a , a 8-a `i a 9-a ale Canonului; apoi “Cuvine-se cu adev[rat…” `i Patru stihiri la Laude, c[tre N[sc[toarea de Dumnezeu. Se ^nchid din nou U`ile

^mp[r[te`ti `i ^n timp ce Strana c]nt[ `apte tropare c[tre N[sc[toarea de Dumnezeu Preotul face c[dire mic[). Dup[ tropare urmeaz[ “Sfinte Dumnezeule… `i celelalte; iar dup[ ecfonisul “C[ a Ta este ^mp[r[\ia…”

se c]nt[ Troparele de umilin\[ (“Miluie`te-ne pe noi , Doamne…” `i celelalte, dup[ care Preotul zice Ectenia ^ntreit[, la care Credincio`ii r[spund cu “Doamne, miluie`te” de c]te 3 ori, la cererea “@nc[ ne

rug[m pentru mila, via\a… robului lui Dumnezeu (Numele) `i pentru ca s[ se p[zeasc[ sf]nt loca`ul acesta…”, c]nt]ndu-se “Doamne miluie`te” de 40 de ori. Dup[ ecfonis urmeaz[

Otpustul mic.

Rânduiala Tedeumului

Tedeum-ul este o slujb[ ce se s[v]r`e`te la comemor[ri, de ziua numelui ierarhului, la începerea anului `colar din institu\iile de învæ\æmânt teologic, pentru mul\umire etc. Se folose`te cartea de slujb[ numit[ chiar Tedeum, care cuprinde mai multe variante ale slujbei. De asemenea, ^n Molitfelnic, R]nduiala rug[ciunii la ^nceperea anului `colar, ^n `colile pentru preg[tirea personalului bisericesc este un Tedeum. O r]nduial[ de Tedeum des s[v]r`it[ este cea pentru Anul nou:

Dupæ Sfinta Liturghie, îndatæ dupæ otpust, sfin\i\ii slujitori, înve`mânta\i în odæjdii, ies din altar prin U`ile împæræte`ti, în urmætoarea ordine: diaconii cu lumânæri `i cu cædelni\a, apoi preo\ii, câte doi, de la cei mai mici în rang pânæ la cei mai mari în rang sau în vârstæ - protosul ie`ind din altar cel din urmæ cu Sf]nta Cruce, iar preotul din dreapta lui cu Sfânta Evanghelie, pe care le a`eazæ pe o masæ pregætitæ dinainte în mijlocul bisericii. @n fa\a mesei slujitorii stau ca la vohodul de la Vecernie sau de la Litie, cu protosul în mijloc.

Diaconul d[ cædelni\a protosului, apoi zice: “Binecuvinteazæ pærinte !”

Page 205: Tipic Si Cantare Bisericeasca

205

Protosul dæ binecuvântarea: “Slavæ Sfintei `i Celei de o fiin\æ…”(cea de la Utrenie), cædind Sfânta Evanghelie de pe masæ `i continuând sæ cædeascæ în naos, în timp ce

Cântære\ii (sau to\i cei de fa\æ) cântæ “Împærate ceresc…”. Urmeazæ Rugæciunile începætoare “Veni\i sæ ne închinæm…” cu Ps.64 (“|ie se cuvine laudæ, Dumnezeule, în

Sion…”), “Slavæ…, Øi acum…”, “Aliluia” (de 3 ori). Diaconul (sau un preot, dacæ nu este diacon): Ectenia mare (cu cereri speciale).

Dup[ ecfonis (rostit de protul r[nduit) Cântære\ii c]nt[ “Dumnezeu este Domnul…” (glas 4) `i cele trei tropare care

urmeaz[ (fiecare pe glasul indicat): “Mul\umitori fiind noi…”, “Slavæ…” “De binefacerile `i darurile…”, “Øi acum…” “Fæcætorule a toatæ fæptura…”.

Apostolul, f[c]ndu-se cædirea micæ Evanghelia (citit[ de cætre protos) Diaconul (preotul rânduit, dacæ nu este diacon) zice Ectenia întreitæ (cu cerei

speciale). Dup[ “Auzi-ne pe noi…” `i ecfonisul “Cæ milostiv `i iubitor de oameni Dumnezeu e`ti…”

Protosul cite`te rugæciunea “Stæpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vie\ii…”

C]nt[re\ii c]nt[ Doxologia mare (“Slavæ întru cei de sus…”) sau imnul “Pe Tine, Dumnezeule, Te læudæm…”

Otpustul ca la Utrenia zilei, urm]nd Polihroniul s[v]r`it astfel: Protosul (c]nd e sobor) merge pe solee, cu fa\a spre credincio`i `i având Sfânta

Cruce în mâna dreaptæ. Ceilal\i slujitori ræmân pe loc. Diaconii, din mijlocul bisericii `i cu fa\a spre altar, rostesc alternativ formulele polihroniului (pentru episcopul locului, pentru conducætorii \[rii etc.)

Protosul, dupæ fiecare formulæ, ridicând Sfânta Cruce, zice : “Mul\i ani træiascæ !” C]nt[re\ii (corul”) c]nt[: “Mul\i ani træiascæ” ( de 3 ori), în timp ce Protosul face semnul crucii de trei ori, o datæ spre apus, apoi spre spre miazæzi `i

spre miazænoapte. La sf]r`it Protosul særutæ Sfânta Cruce. Urm[torul preot, purt]nd Sfânta Evanghelie vine de

s[rut[ Sfânta Cruce din mâna protosului, dup[ care se a`eazæ în dreapta acestuia. ~i ceilal\i preo\i cu diaconii vin în ordine inversæ de cum au ie`it din altar de særutæ Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie, urm]nd apoi credincio`ii. Dup[ ce preo\ii `i diaconii trec în altar, un preot ræmâne sæ împartæ anafura sau sæ miruiascæ pe credincio`i.

Observa\ii: La urarea pentru episcop, ^n unele eparhii se obi`nuie`te sæ se cânte

“Pe stæpânul `i arhiereul nostru…” Când Tedeumul este sævâr`it de un singur preot, acesta roste`te

polihroniul din fa\a mesei, având în mânæ Sfânta Cruce.

Page 206: Tipic Si Cantare Bisericeasca

206

La sfâr`it, dacæ Tedeumul a fost sævâr`it separat de Sfânta Liturghie, preotul ia `i Sfânta Evanghelie de pe masæ `i merge în partea stângæ a tetrapodului, unde stæ cu fa\a spre credincio`i pânæ ce to\i ace`tia trec s[ særute Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie.

Dacæ Tedeumul a fost sævâr`it ^ndat[ dupæ Sfânta Liturghie, atunci preotul, dup[ ce duce în altar Sfânta Cruce `i Sfânta Evanghelie, se întoarce pentru a împær\i anafura sau a mirui pe credincio`i.

Dacæ asistæ arhiereul la sævâr`irea Tedeumului, atunci i se face cuvenita primire `i î`i ia locul în scaunul arhieresc, fa\[ de rânduiala obi`nuit[ (cea arætatæ mai înainte) fiind doar c]teva deosebiri:

- @nainte de ^nceperea slujbei, preo\ii î`i iau binecuvântare de la arhiereu.

- Arhiereul zice la timpul cuvenit: “Pace tuturor !” - La urarea fæcutæ pentru conducætorii \[rii, protosul ^nm]neaz[

arhiereului Sf]nta Cruce, særutându-i mâna. Arhiereul roste`te el însu`i: “Mul\i ani træiascæ !” (de 3 ori), ^napoind apoi Sfânta Cruce protosului (care îi særutæ mâna).

-La sfâr`it, arhiereul prime`te din nou Sfânta Cruce de la protos `i o dæ spre særutare tuturor slujitorilor `i credincio`ilor.

Pentru alte ocazii, r]nduiala de Tedeum este asem[n[toare cu cea arætatæ pentru Anul Nou, deosebindu-se cererile speciale de la ectenii, troparele, Apostolul, Evanghelia `i rugæciunea de la sfâr`it, care sunt alese potrivit fiec[rui caz în parte.

ALTE PROBLEME DE TIPIC BISERICESC Deoarece scopul nostru a fost tratarea Tipicului bisericesc mai ales ^n leg[tur[ cu ^ncadrarea (tipiconal[ a) C]nt[rii biserice`ti, o serie de alte r]nduieli de tipic, ce privesc rostirea otpustului (apolisului - care poate fi mic, mare `i special, ^n func\ie de felul slujbelor `i al s[rb[torilor), folosirea ve`mintelor liturgice (care se folosesc `i la ce moment se ^mbrac[ / dezbrac[), c[dirile (mari, mici `i speciale – la fel, dup[ felul slujbelor `i al s[rb[torilor), deschiderea `i închiderea u`ilor ^mp[r[te`ti `i a dverei (perdeaua u`ilor împ[r[te`ti), folosirea lum]n[rilor `i a candelelor, ca `i cele despre toac[ `i clopot, le men\ion[m doar acum, atr[g]nd aten\ia asupra lor, dar f[r[ a le trata detaliat – ele put]nd fi studiate ^n cadrul Liturgicii speciale (practice)

Page 207: Tipic Si Cantare Bisericeasca

207

sau urmate dup[ c[r\ile de Tipic `i de slujb[, acolo unde sunt descrise pe larg. La fel este cazul acelor slujbe `i r]nduieli speciale pe care le s[v[r`e`te arhiereul `i care se afl[ ^n Arhieraticon (cum ar fi sfin\irea bisericilor etc.). @n sf]r`it, o problem[ cu caracter mai general (prin care intr[m deja ^n domeniul Liturgicii), dar care privind strict Tipicul, consider[m bine de a o aminti ^n ^ncheiere, este cea a respectului necesar fa\[ de r]nduielile slujbelor biserice`ti, pentru o slujire corect[, din toate punctelele de vedere. @ntre o scrupulozitate formalist[ (care de multe ori amestec[ `i confund[ detaliile conjuncturale cu lucrurile ^nsemnate) `i laxitatea ^n urm[rirea prescrip\iilor de tipic (adesea din dorin\a de „modernizare”) se situeaz[ slujirea luminat[ de harul ^n\elegerii teologice `i duhovnice`ti a r]nduielilor de tipic. Pentru c[ doar ^n felul acesta ne putem raporta ^n mod autentic la Tradi\ia Bisericii, ^n care se ^ncadreaz[ r]nduielile de Tipic (ca `i cele ale C]nt[rii biserice`ti) - a c[ror stabilitate peste secole se datoreaz[ faptului c[ „ ritul liturgic bizantin (al Bisericii Ortodoxe –n.n.) privit în ansamblul lui, sau mæcar în elementele lui fundamentale, nu constituie o operæ a teologilor, a episcopilor sau a sinoadelor, nu este opera unei singure genera\ii de cre`tini, ci a Bisericii întregi, o roadæ a colaborærii tuturor membrilor acestei „ecclesia“: cler, teologi `i credincio`i laici. El este unul din modurile de expresie ale Tradi\iei Biserice`ti anonime `i colective.“43

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

Cær\i de slujbæ

- Liturghier, Bucure`ti, 1956 (`i ed.din 1987). - Molitfelnic, Bucure`ti, ed.IV, 1984. - (Aghiazmatar, ed.IV, Bucure`ti, 1984). - Ceaslov, Ia`i, 1990. - Octoih mare, ed.VI, Bucure`ti, 1975. - Octoih mic, Sibiu, 1970.

43Pr.Prof.Dr.Ene Brani`te, Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i revizuire (adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, „Ortodoxia” XXI (1969), nr.2, p.213.

Page 208: Tipic Si Cantare Bisericeasca

208

- Triod, ed.VII, Bucure`ti, 1970; ed.VIII, 1986. - Penticostar, ed.VII, Bucure`ti, 1988. - Mineie pe:

Ianuarie, ed.II, Bucure`ti, 1909; ed.V, 1975. Februarie, ed.V, Bucure`ti, 1976. Martie, ed.V, Bucure`ti, 1977. Aprilie, ed.V, Bucure`ti, 1977. Mai, ed.V, Bucure`ti, 1978. Iunie, ed.IV, Bucure`ti, 1972. Iulie, ed.V, Bucure`ti, 1984. August, ed.IV, Bucure`ti, 1974. Septembrie, ed.V, Bucure`ti, 1984. Octombrie, ed.V, Bucure`ti, 1983. Noiembrie, ed.V, Bucure`ti, 1983. Decembrie, ed.VI, Bucure`ti, 1991.

- Antologhion, Timi`oara, 1984.

Cær\i `i manuale de tipic

Popoviciu, Aurel - Tipicul Bisericei Ortodoxe, ed.II, Sibiu, 1927.

Geomolean, Florian - Manual de tipic bisericesc ortodox, Cluj 1940.

(Colectiv) - Tipic bisericesc, Bucure`ti, 1976.

Literatur[ auxiliar[

Brani`te, Pr.Prof.Dr.Ene - Probleme de actualitate ale bisericilor de azi: dezvoltare (evolu\ie) `i revizuire

(adaptare) în cult, din punct de vedere ortodox, „Ortodoxia” XXI (1969), nr.2, p.197-215.

- Cultul ortodox în cadrul lumii de azi - Opinii ale unui teolog român ortodox, „Mitropolia Olteniei” XXVI (1974), nr.3-4, p.245-251.

- Liturgica specialæ, Bucure`ti, 1985. - Liturgica generalæ - cu no\iuni de artæ bisericeascæ, arhitecturæ `i picturæ

cre`tinæ, ed.II, Bucure`ti, 1993. Necula, Pr.Prof.Dr.Nicolae D.

- Tradi\ie `i înnoire în slujirea liturgicæ, Gala\i, 1996. Streza, Pr.Prof.Dr.Liviu

- Pæstrarea unitæ\ii în sævâr`irea cultului divin `i importan\a ei pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Române. Combaterea inova\iilor `i practicilor liturgice necanonice, „Mitropolia Ardealului” XXXIV (1989), nr.2, p.29-36.

Page 209: Tipic Si Cantare Bisericeasca

209

LEXICON MUZICAL-LITURGIC

A Acatist: (grec. imnos acathistos - “ne`ez[tor”) imn de laud[ adresat

Persoanelor Dumnezeie`ti `i Sfin\ilor. Format din 13 condace `i 12 icoase. Cel mai vechi Imn Acatist cunoscut este cel al Maicii Domnului sau al Bunei Vestiri (atribuit patriarhului Sergiu +638, care l-ar fi introdus `i ^n cult, sau Sf]ntului Roman Melodul 536-556, completat de Sf Andrei Criteanul +726), dup[ modelul c[ruia s-au alc[tuit apoi alte A.

Acatistier: carte de slujb[ care cuprinde acatiste. Aclama\ie: (lat. acclamatio; grec. epifonisis / prosfonisis) strig[t de bucurie /

entuziasm / felicitare adresat de mul\ime zeilor / ^mp[ra\ilor / altor personalit[\i importante, la vechii evrei `i la romani / bizantini. @n cultul cre`tin s-a p[strat sub forma unor r[spunsuri ale credincio`i lor la slujbe: “~i Duhului T[u”, “Amin”, Vrednic este” etc.

Acolut: (grec. acolouthos / acouloutheo - “urmez”, “ascult”; / acolyt) slujitor bisericesc ce face parte din treptele inferioare ale clerului ^n Apus, corespondent al ipodiaconului din R[s[rit. @ncep]nd cu sec. al VI-lea preia din func\iile c]nt[re\ului `i ale exorcistului.

Acoluthie: (grec. acoulouthia / acoulouthein - “a urma, a ^nso\i”) 1.Ordinea (p[r\ilor) serviciului liturgic ^n ansamblul lui (mai pu\in Sf.Liturghie). 2.Colec\ie de c]nt[ri din principalele slujbe biserice`ti (cu excep\ia Sf.Liturghii).

Acoper[m]nt: Pocrov[\. Acrostih: (grec. acrostihion / acros - “extremitate”, stihos - “vers”) tehnic[

poetic[ ^n care literele ini\iale ale versurilor alc[tuiesc un cuv]nt, o sintagm[, un nume (al poetului) sau o scurt[ propozi\ie ce exprim[ o idee ^n leg[tur[ cu con\inutul textului poetic respectiv; ^nt]lnit mai ales ^n canon `i condac.

Aer: (Sf]ntul Aer) Epitaf. Afone: (grec. afona simadia - “semne afone”) semne de durat[, nuan\[ `i

expresie ^n nota\ia muzical[ bizantin[. Agheasm[: aghiasm[.

Page 210: Tipic Si Cantare Bisericeasca

210

Agheasmatar: aghiasmatar. Aghiasmæ: (/ agheasmæ / aiasm[) 1.Ap[ sfin\it[. 2.Slujba de sfin\ire a apei,

care este de dou[ feluri: a. Aghiasma mic[ / Sfin\irea cea mic[ a apei (Sfe`tanie) `i b. Aghiasma Mare (ce se s[v]r`e`te ^n Ajunul `i ^n ziua Praznicului Botezului Domnului, pe 5 `i 6 ian).

Aghiasmatar: (/ agheasmatar) 1.Carte de slujb[, extras din Molitfelnic (/ Evhologhiu), ce cuprinde slujbele Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor (mai des) s[v]r`ite de preot la diferite trebuin\e din via\a cre`tinilor. 2.Edificiu, cl[dire, incint[ destinat[ sfin\irii apei. 3.Vas liturgic ^n care se \ine aghiasma.

Aghios: (grec. aghios - “sf]nt”) 1.Imnul liturgic “Sfinte Dumnezeule…”. 2.Gen de c]nt[ri asem[n[toare colindelor.

Agne\: (lat. agnus; slav. agnici) bucat[ de p]ine de form[ p[trat[, t[iat[ de preot din prescur[ `i a`ezat[ pe disc la Sf]nta Liturghie, spre prefacerea, ^mpreun[ cu vinul din potir, ^n ^nsu`i Trupul `i S]ngele M]ntuitorului nostru Iisus Hristos.

Agogic[: (grec. agoghi - “conducere”) termen care se refer[ la nuan\area mi`c[rii (a tempo-ului) ^n muzic[.

Aiasm[: aghiasm[. Ajun: (lat. adjunare) 1.Perioad[ (/ ziua) dinaintea unei s[rb[tori 2.Zi ^n care

se ajuneaz[ (se poste`te) 3.Post complet (“negru”). Alleluia: (ebr. Hillel Yah - “L[uda\i pe Iehova”; / aliluia) c]ntare de laud[,

aclama\ie ^n cultul sinagogal. @n cultul cre`tin a c[p[tat un caracter responsorial `i bogat melismatic.

Altar: (lat. altarium; / oltar) 1.Parte a bisericii, desp[r\it[ de restul bisericii prin catapeteasm[, ^n care sluje`te preotul. 2.Sf]nta mas[ (jertfelnic / prestol / pristol) aflat[ ^n altar (ca parte a bisericii) pe care se s[v]r`e`te Sf.Jertf[ (Sf.Euharistie).

Amvon: (grec. amvon) loc ridicat ^ntr-o biseric[ (estrad[ sau balcon), de unde se roste`te predica sau se cite`te Evanghelia.

Anafora: (grec. anafora) partea central[ a Sf.Liturghii, rug[ciunea `i r]nduiala Sf.Jertfe.

Anaforni\[: vas ^n care se \ine anafura. Anafur[: (/ antidoron / evloghia) buc[\ele de p]ine (prescur[) binecuv]ntate,

care se ^mpart credincio`ilor la sf]r`itul Sf.Liturghii. Amintire a agapelor cre`tine din vechime.

Anagnost: (grec. anagnostis - “cite\” / “cete\” / “lector”) treapt[ a clerului inferior ^n vechime (dup[ ipodiaconi), ^ns[rcinat cu citirea de pe amvon (uneori `i cu c]ntarea), cu excep\ia pericopelor evanghelice.

Page 211: Tipic Si Cantare Bisericeasca

211

Men\iona\i din sec. II, ^n timpul persecu\iilor A. aveau ^n grij[ c[r\ile de cult. Au ^ndeplinit `i alte servicii ^n cadrul cultului.

Analog: tetrapod / iconostas (2). Anastasima: (grec. anastasis - “^nviere”) v. Anastasimatar. Anastasimatar: colec\ie de c]nt[ri con\in]nd imnele de la Vecernie `i Utrenie

pe cele opt glasuri. Primul A. ^n limba greac[ a fost tip[rit la Bucure`ti de c[tre Petru Efesiu ^n 1820, iar ^n limba rom]n[ de c[tre Macarie Iermonahul, la Viena, ^n 1823.

Anavatmi: (grec. anavatmos - “ridicat”, “treapt[“) 1. Psalmii catismei XVIII (Ps.119-133), numi\i `i psalmi graduales (lat.), stepenna (slav.) sau c]ntarea treptelor. 2. Cele 25 de antifoane ale glasurilor biserice`ti, care cuprind versete din c]ntarea treptelor `i se c]nt[ la Duminica la Utrenie ^ntre ipacoi `i prochimen.

An bisericesc: ^ncepe la 1 sept. (sf]r`indu-se la 31 aug.) `i cuprinde r]nduiala s[rb[torilor, posturilor `i pomenirilor biserice`ti.

Anixandarii: (grec. anoixantes sou tin heira - “Deschiz]nd Tu m]na Ta…”; / deschiz]nde) c]nt[ri de la ^nceputul Vecerniei praznicelor ^mp[r[te`ti `i a s[rb[torilor, cu textul din Ps.103, de la partea a doua a versetului 28 (“Deschiz]nd Tu m]na Ta…”) mai departe.

Antidoron: anafur[. Antifoane: (grec. antifona) stihiri sau tropare mai scurte, ^n serie, cu text din

Psalmi sau alte locuri biblice, numite astfel pentru c[ se c]nt[ alternativ de ambele strane, la Utrenia s[rb[torilor ^nainte de Evanghelie. Atribuite Sf.Ioan Damaschin (+749) sau Sf.Teodor Studitul (+826). Aceea`i denumire se d[ `i unor stihiri de la ^nceputul Sf.Liturghii, din Denia celor 12 Evanghelii, din slujba ^mnorm]nt[rii etc.

Antifonie: (grec. antifonia - “intonare contrar[, opus[“) stil de c]ntare ce const[ ^n alternarea unui solist cu un grup (comp. cu responsorial), sau a unor grupuri corale. Originile manierei antifonice de c]ntare par s[ se afle ^n cultul vechilor evrei sau ^n structura poetic[ elin[ strof[-antistrof[.

Antimis: (grec. antiminsion - “^n loc de mas[“) p]nz[ de in sau m[tase ^n form[ de p[trat cu dimensiunile de 50x60 cm, care con\ine cusut[ ^n partea de sus la mijloc o p[rticic[ de Sf. Moa`te `i pe care este pictat[ sau brodat[ punerea ^n morm]nt a M]ntuitorului. F[r[ A. nu se poate s[v]r`i Sf.Liturghie `i el se p[streaz[ pe Sf.Mas[ ^nvelit ^ntr-o p]nz[ numit[ iliton (de la grec. eilio - “^nf[`or”, “^nvelesc”, “acop[r”). Originea A. dateaz[ din timpul persecu\iilor, c]nd era de preferat un

Page 212: Tipic Si Cantare Bisericeasca

212

“altar mobil” cum este A. ^n locul meselor de altar construite din materiale mai grele (lemn, metal).

Antologhion: (grec. anthologhion - “culegere de c]nt[ri frumoase, alese”) 1.Culegere de c]nt[ri biserice`ti din mai multe c[r\i, puse pe note psaltice 2.Extras din cele 12 Minee, cuprinz]nd doar slujbele S[rb[torilor mai importante de peste an (ale M]ntuitorului, Maicii Domnului, Crucii `i ale Sfin\ilor mai mari).

Apehema: (/ enechema) formul[ de intonare specific[ fiec[rui glas (eh) bisericesc, ^n muzica bizantin[.

Apli: semn temporal ^n c]ntarea psaltic[, ce adaug[ un timp (o b[taie) notei sub care este pus, prelungirea respectiv[ execut]ndu-se f[r[ accent.

Apolis: (grec. apolisis, de la apo lio - “dezleg”; / slav. otpust) formula de ^ncheiere a slujbelor, mai dezvoltat[ (otpustul mare) sau mai scurt[ (otpustul mic); s[rb[torile au A. (otpust) special.

Apostih: stihoavn[. Apostol: (grec. apostolos - “trimis”) carte de slujb[ care cuprinde pericopele

citite la Sf.Litughie ^nainte de Evanghelie `i care sunt alese din Faptele Apostolilor, din cele 14 Epistole ale Sf.Apostol Pavel `i din Epistolele sobornice`ti. R]nduiala citirilor ^ncepe la Sf.Pa`ti cu Faptele Apostolilor, care se continu[ p]n[ la Rusalii, dup[ care urmeaz[ epistolele pauline `i cele sobornice`ti.

Ar[tarea Domnului: Botezul Domnului (6.ian.). Arhidiacon: (grec. arhidiaconos; / Protodiacon) “primul ^ntre diaconi”, rang

onorific de origine apostolic[ (primul A. fiind Sf.~tefan), ce se acord[ unor diaconi.

Arhidiecez[: Arhiepiscopie. Arhiepiscop: (grec. arhiepiscopos - “primul ^ntre episcopi”) titlu onorific ce

se acord[ unui episcop care conduce eparhia principal[ din cadrul unei mitropolii.

Arhiepiscopie: episcopie condus[ de un Arhiepiscop. Arhieraticon: (grec arhieraticon - “cele ale arhiereului”; / liturghier arhieresc)

carte care cuprinde slujbele s[v]r`ite de arhiereu. Arhiereu: (grec. arhos ierevs - “preotul cel dint]i / mai mare”) episcop. Arhimandrit: (grec. arhon mandra - “conduc[tor de turm[“) cel mai ^nalt titlu

onorific ce se poate acorda monahilor; A. este de obicei stare\ sau egumen.

Arhondar: c[lug[r care prime`te oaspe\ii unei m[n[stiri `i are ^n grij[ arhondaricul.

Arhondaric: locul destinat g[zduirii oaspe\ilor ^n cadrul unei m[n[stiri.

Page 213: Tipic Si Cantare Bisericeasca

213

Arhonul condacelor: (grec. o arhon ton contachion) ^n vechime conducea c]ntarea condacelor la s[rb[tori.

Artos: (grec. artos) p]ine sau prescur[ adus[ (^n special ^n ajunul s[rb[torilor religioase) la Litie, spre a fi binecuv]ntat[ de preot.

Asem[n]nd[: podobie / prosomie. Asmata: termen bizantin ce indic[ o categorie de c]nt[ri bogat melismatice,

^n epoca melozilor, sec.V-X. Autentic: despre eh / glas bisericesc / mod. Primele patru glasuri biserice`ti

(I-IV) sunt autentice, celelalte patru (V-VIII) sunt plagale. Automel[: (grec. automelon; slav. samoglasni(ca) - “^nsu`i gl[suitoare”)

c]ntare ^n form[ de tropar care are melodia sa proprie, ne^mprumutat[. Se deosebe`te de irmos - deoarece acesta serve`te de model pentru celelalte strofe din seriile peasnelor canonului, ^n timp ce A. prive`te doar stihirile sau troparele izolate, cele numite prosomii, podobii, asem[n]nde.

Axion: Imn adresat Sf Fecioare, care se g[se`te ^n oda IX a canonului Utreniei de Duminic[ (a @nvierii) `i care se c]nt[ la Sf.Liturghie imediat dup[ sfin\irea Darurilor. Denumirea provine de la primele cuvinteale c]nt[rii ^n limba greac[: Axion estin o alithos - “Vrednic[ e`ti cu adev[rat” (“Cuvine-se cu adev[rat”). Este format din dou[ p[r\i: prima (“Cuvine-se cu adev[rat…”) este o completare t]rzie a monahilor atoni\i (sec.X-XI), iar cea de-a doua (“Ceea ce e`ti mai cinstit[…”) este atribuit[ lui Cosma Melodul (sec.VIII). A. “Cuvine-se cu adev[rat” se c]nt[ de obicei la Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur, la Liturghia Sf.Vasile cel Mare se c]nt[ “De Tine se bucur[“, ^n Joia Mare “Din osp[\ul”, ^n S]mb[ta Mare “Nu te t]ngui”, iar la Praznicele @mp[r[te`ti se c]nt[ irmosul odei (c]nt[rii) IX a canonului s[rb[torii.

Axios: (grec. axios - “vrednic”) aclama\ie liturgic[ a credincio`ilor la hirotonie.

B Bederni\[: (slav. nabederni\a) epigonat. Binecuv]nt[ri: evloghitarii. Biseric[: 1.A`ez[m]nt sf]nt ^ntemeiat prin Jertfa `i @nvierea M]ntuitorului

Iisus Hristos pentru sfin\irea `i m]ntuirea oamenilor. 2.(^ntr-un sens mai restr]ns) Loca` destinat celebr[rii cultului cre`tin.

Boboteaz[: Praznicul Botezului Domnului (6 ian). Blagoslovire: (slav.) binecuv]ntare (ac\iunea de a binecuv]nta).

Page 214: Tipic Si Cantare Bisericeasca

214

Blagove`tenie: (slav.) Buna Vestire (25 martie). Blajenii: (slav. rom]nizat) fericiri. Bogoiavlenie: (slav.) Boboteaza (6 ianuarie). Bogorodicin[: 1.Stihira de la “~i acum…', “a N[sc[toarei”, la sf]r`itul

seriilor de stihiri sau tropare de la Vecernie, Litie, Utrenie sau la canoanele din Octoih, Minei, Triod, Penticostar; 2.Colec\ia de canoane alc[tuit[ ^n cinstea Maicii Domnului, pentru toate glasurile `i pentru toate zilele, din care se cite`te zilnic la m[n[stiri, la Pavecerni\a mic[, dup[ Simbolul credin\ei.

Botez: 1.Prima dintre cele `apte Sfinte Taine, prin care se iart[ celui botezat p[catele, devenind membru al Bisericii. 2.Stropirea cu Aghiasm[ a credincio`ilor `i a caselor de c[tre preot, cu ocazia unor slujbe sau s[rb[tori biserice`ti.

Botezul Domnului: Boboteaza (6 ian.). Br]u: ve`m]nt liturgic pentru arhierei `i preo\i, f[cut din stof[, care se poart[

^ncins peste mijloc. Breviar: (temen apusean) ceaslov / orologiu.

C Calendar (bisericesc): C. este un sistem de m[surare a timpului ^n ani, luni `i zile.

C. bisericesc indic[ toate s[rb[torile biserice`ti din cuprinsul unui an. Calofonic: (grec. calos - “frumos”, foni - “sunet”; calofonie - “c]ntare

frumoas[“) stil papadic. Calofonicon: (grec. calofonicon - “cel c]ntat frumos”) culegere antologic[ de

c]nt[ri religioase care nu fac obligatoriu parte dintr-una din slujbele biserice`ti. Primele traduceri rom]ne`ti a unor astfel de culegeri se numeau “frumos gl[suitoare”.

Camilafc[: (slav.) potcap acoperit cu v[l (de obicei negru) purtat de monahi ^n anumite ocazii.

Candel[: vas mic cu ulei folosit pentru iluminat, ce se at]rn[ de obicei ^n fa\a unei icoane.

Canon: (grec. canon - “regul[“, “norm[“) 1.Norm[ bisericeasc[. 2.Tipic. 3.Form[ imnografic[ de mari dimensiuni, ale c[rei p[r\i se supun unor reguli de structurare bine determinate. C. este alc[tuit de regul[ din nou[ ode, pesne sau c]nt[ri (c]nt]nde). Fiecare od[ este format[ dintr-o serie de trei p]n[ la nou[ tropare (strofe, stihiri) cu structura izosilabic[ (acela`i num[r de silabe) `i homotonic[ (aceea`i distribu\ie a accentelor), av]nd ca model prima strof[ din od[, numit[ irmos. C.

Page 215: Tipic Si Cantare Bisericeasca

215

este numit dup[ tema tratat[ (“al @nvierii”, “al Crucii” etc.), fiecare od[ relief]nd aspecte diferite ale respectivei teme. Peasna a doua a C. lipse`te de obicei. Un exemplu de C. complet este Canonul cel Mare al Sf.Andrei Criteanul (+726), care se c]nt[ ^n Postul Mare (sapt[m[na I `i V). C. pot avea uneori `i mai pu\ine ode, numindu-se ^n acest caz diode, triode sau tetraode.

Canonarh: (/ protocanonarh) cel care conducea ^n vechime c]ntarea canoanelor `i avea ^n grij[ tipicul c]nt[rilor.

Cantor: c]nt[re\ / psalt. Capel[: (ital. capella; / paraclis) biseric[ mic[ (eventual f[r[ parohie) sau

^nc[pere cu altar ^ntr-o cl[dire, unde se pot oficia slujbe religioase. Catapeteasm[: (grec. catapetasma; / t]mpl[ / iconostas) perete de lemn sau de

zid care desparte altarul de naos `i care este ^mpodobit cu icoane. Catavasie: (grec. catavasia - “cobor]re”) irmoase la canoanele de la Utreniile

s[rb[torilor, numite astfel deoarece ^n vechime c]nt[re\ii coborau din stran[, unindu-se la mijlocul bisericii, pentru a le c]nta. Fiecare Praznic ^mp[r[tesc, Duminicile Triodului `i zilele din S[pt[m]na Mare au C. proprii.

Catavasier: 1.Octoih mic. 2.Carte de c]nt[ri cu nota\ie muzical[ care cuprinde Catavasii (numindu-se `i Irmologhion - deoarece catavasiile sunt irmoase ale Praznicelor), Svetilne, Voscresne, Doxologii etc. (put]nd cuprinde `i alte c]nt[ri).

Catedral[: (lat. cathedralis) biseric[ mare ^n ora`ul de re`edin\[ al ierarhului unei eparhii (episcop, mitropolit), ^n care acesta sluje`te de obicei.

Catismale: sedelne. Catisme: (grec. cathismata - “`ez]nde”; / stihologie) grupe de Psalmi din

Psaltire - aceasta fiind ^mp[r\it[ ^n 20 de C. - care se citesc la Vecernie `i Utrenie, dar `i la alte Laude sau slujbe biserice`ti, numite astfel deoarece ^n timpul citirii lor este permis[ `ederea ^n strane. @mp[r\irea ^n C. este atribuit[ fie Sinodului de la Laodiceea (se. IV), fie Sf.Ioan Gur[ de Aur (+407).

Cazanie: (slav.) predic[ / omilie, t]lcuire a Evangheliei. C[delni\[: (/ c[\uie / t[m]ier) obiect de cult compus dintr-un mic vas at]rnat

de trei l[n\i`oare, vas ^n care se pune t[m]ie (peste c[rbunii ^ncin`i) `i care este folosit la c[dit (/ t[m]iere) ^n anumite momente ale slujbelor.

C[dire: (/ c[dire) act liturgic de t[m]iere (cu fumul de t[m]ie a`ezat[ peste c[rbunii ^ncin`i din c[delni\[) a Sf.altar, a bisericii `i a credincio`ilor, ca `i a unor obiecte aduse spre sfin\ire. C. poate fi mare (^n ^ntreaga biseric[) sau mic[ (p]n[ ^n fa\a Sf.altar).

C[dit: c[dire.

Page 216: Tipic Si Cantare Bisericeasca

216

C[ldura: apa cald[ care se toarn[, dup[ ce a fost binecuv]ntat[, ^n Sf]ntul Potir ^nainte de ^mp[rt[`irea preo\ilor.

C[lug[r: monah. C[s[torie: Cununie. C[\uie: c[delni\[. C]ntare: 1.(^n cultul cre`tin) rug[ciune de laud[ `i sl[vire, av]nd ^n general

form[ de poezie sau imn religios. 2.od[. C]nt[re\: psalt / dasc[l / \]rcovnic / p[limar. C]nt]nd[: od[. C]rja (arhiereasc[): (toiag p[storesc / pateri\a) toiag ^nalt, bogat ^mpodobit,

terminat la cap[tul de sus cu doi `erpi, peste care se suprapune un glob cu cruce deasupra, peste m]nerul toiagului fiind ^nf[`urat[ de obicei o maram[ cusut[ cu fir; C. face parte dintre insignele (/ ornatele) demnit[\ii arhiere`ti.

Ceaslov: (slav.; / orologiu) Carte de slujb[ care cuprinde ^n principal cele ~apte Laude (^ntre care Ceasurile, de la care `i -a luat numele), dar `i alte tropare, condace, prochimene, acatiste etc. Ceaslovul poate fi ^nt]lnit ca C. “mare” (sau bogat) `i “mic” (sau breviar). Alc[tuirea C. este atribuit[ prin tradi\ie Sf.Sava de la Ierusalim (+581), cu complet[ri ale Sf.Ioan Damaschin (+749) `i Sf.Teodor Studitul (+826).

Ceasuri: (grec. ore) slujbe biserice`ti f[c]nd parte dintre cele ~apte Laude. Sunt de mai multe feluri: a) C. obi`nuite, care se citesc peste tot anul (I dup[ Utrenie; III, VI ^nainte de Sf.Liturghie; IX ^nainte de Vecernie) b) C. ^mp[r[te`ti (numite astfel pentru c[ odinioar[ participau la citirea lor `i ^mp[ra\ii), care se cirtesc ^n ajunul Cr[ciunului, al Bobotezei `i ^n Vinerea Mare; c) C. Pa`tilor, care se citesc (/ c]nt[) ^n S[pt[m]na Luminat[.

Cete\: (slav. citati - “a citi”; / cite\) anagnost. Chilie: (slav. chelia) od[i\[ / c[m[ru\[ care serve`te monahului ca locuin\[

^ntr-o m[n[stire. Ch(e)ironomice: semne afone ^n nota\ia muzical[ bizantin[. Ch(e)ironomie: (grec. h(e)ir - “m]n[“; nomos - “regul[“) modalitate de a

dirija corul prin mi`c[ri ale m]inilor menite s[ sugereze linia melodic[; practicat[ ^nc[ din antichitate.

Chinonic: (grec. chinonicon - imnul ^mp[rt[`i rii; / priceasn[) c]ntare care se c]nt[ “pe larg” la Sf.Liturghie dup[ “Unul Sf]nt”, ^n timpul ^mp[rt[`irii preo\ilor `i a credincio`ilor; C. poate fi al zilei, al s[rb[torii etc. La bisericile cu cor este ^nlocuit uneori cu un “concert religios”.

Page 217: Tipic Si Cantare Bisericeasca

217

Chinonicar: (grec. chinonicarion; / pricestniar) carte de c]nt[ri care cuprinde chinonice.

Chiriarh: (grec. chiriarhos / chirios arhon - “principe domnesc”, ^n sensul de “mai marele unei eparhii”); / vl[dic[) episcop / arhiereu care conduce o episcopie, mitropolie sau patriarhie.

Chinovie: M[n[stire cu via\[ de ob`te (^ncep[tor al vie\ii monahale de ob`te este considerat Sf.Pahomie, sec.IV).

Cite\: (/ cete\) anagnost. Clasma: (grec.) semn temporal ^n muzica psaltic[, a`ezat fie deasupra, fie

dedesubtul unei note, care face ca durata sunetului respectiv s[ fie prelungit[ cu un timp accentuat; ^n rela\ie cu petasti introduce `i o u`oar[ ondula\ie ornamental[ a sunetului.

Cler: (grec. cliros - [ tragere la] sor\i”, “mo`tenire”; / preo\ime) totalitatea slujtorilor unei Biserici sau a unui cult.

Clopot: (slav. clopotu) obiect metalic de diferite dimensiuni, ^n form[ de par[ `i deschis ^n partea inferioar[, av]nd o limb[ mobil[ ^n interior, care prin lovirea de pere\ii C. produce sunete caracteristice.

Clopotni\[: turn / turl[ de biseric[ sau construc\ie special[ ^n care sunt instalate clopotele.

Clopo\el: obiect de cult de mici dimensiuni ^n form[ de clopot, folosit ^n anumite momente liturgice pentru a atrage aten\ia.

Colimvitr[: (grec. colimvitra; / cristelni\[) vas ^n care se pune apa pentru Botez.

Coliv[: gr]u fiert amestecat cu zah[r sau miere `i nuci pisate (apoi ornat), care se ^mparte la ^nmorm]nt[ri sau parastase dup[ ce e slujit([) de preot.

Condac: (grec. condachion / contachion; ipoteze etimologice diverse, ^ntre care contachia - pergament scris pe ambele p[r\i `i ^nf[`urat pe sul) poem imnografic alc[tuit din 18 p]n[ la 30 de strofe sau tropare identice ca structur[ (izosilabice `i homotonice), dup[ modelul primului tropar numit irmos. Strofele pot avea 3 p]n[ la 13 versuri (sau chiar 20 p]n[ la 30) `i se ^ncheie cu un refren numit efimnion; toate sunt ^ncadrate ^ntr-un acrostih care indic[ ziua, s[rb[toarea, autorul sau ehul. C. este precedat de o strof[ independent[ din punct de vedere structural numit[ proimion sau kuculion. La ^nceput C. era cunoscut sub denumirea de imn, psalm, poem, c]ntec, laud[ sau chiar rug[ciune `i doar prin sec. IX a primit denumirea de C. Dup[ sec. X-XI ^n c[r\ile de cult s-au p[strat din vechile C. doar dou[ strofe (numite condac `i icos) intercalate dup[ c]ntarea a VI-a a canoanelor Utreniei. Unul dintre cei mai cunoscu\i autori de condace este Sf.Roman Melodul (sec.VI), printre cele mai vechi condace

Page 218: Tipic Si Cantare Bisericeasca

218

num[r]ndu-se “Fecioara ast[zi” (al Na`terii Domnului) `i “Ap[r[toarei Doamn[“ (al Buneivestiri).

Condacarion: carte de carte de c]nt[ri care ^n vechime cuprindea condacele s[rb[torilor; condacele puse pe note au mai fost adunate `i ^n cartea numit[ sobornicariu.

Copie: (slav. kopije - “sabie”, “lance”) obiect de cult ^n form[ de cu\it mic, cu v]rful triunghiular `i m]ner scurt, folosit la Proscomidie pentru t[ierea Sf.Agne\ si a miridelor, amintind de suli\a cu care a fost ^mpuns[ pe Cruce coasta M]ntuitorului.

Consonante: semne de expresie `i ornamenta\ie ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[). Consonan\[: rela\ie succesiv[ sau (mai ales) simultan[ de sunete, a c[ror audi\ie

provoac[ o impresie agreabil[, de echilibru `i calm; opus[ disonan\ei. Co`ciug: (/ sicriu) obiect (de obicei de lemn) folosit la ^nmorm]ntarea

cre`tinilor. Cratim[: gen de c]ntare ^n stil papadic, c]ntate ^n vechime pe silabe f[r[

semnifica\ie - “te-ri-re(m)” etc., numite uneori din aceast[ cauz[ `i tereremuri sau teretisme (grec. teretismos / teretisma), cu sens de ornamenta\ie melodic[ (bizantin[). @n acest stil au fost scrise polielee, heruvice, chinonice etc.

Cratimatarion: colec\ie de c]nt[ri (prin sec.XVIII) ce con\inea cratime. Cr]snic: (slav. cristu - “cruce”; bulg. crastnic) paraclisier / \]rcovnic. Credeu: Crez. Crez: (/ Credeu / Simbolul de credin\[ [niceo-constantinopolitan] ) expunere

succint[ a ^nv[\[turilor (/ dogmelor) fundamentale ale religiei cre`tine, care se roste`te la Sf.Liturghie `i la alte slujbe biserice`ti.

Cristelni\[: colimvitr[. Cruce: obiect de cult care se afl[ pe Sf.Mas[, ^nf[\i`]nd r[stignirea M]ntuitorului;

este folosit[ la binecuv]ntarea credincio`ilor ^n timpul slujbelor. C. pectoral[ este o insign[ arhiereasc[ ce se poart[ pe piept (av]ndu-`i originea ^n engolpionul ^n form[ de cruce), put]nd fi acordat[ ca distinc\ie `i preo\ilor cu rangul onorific cel mai ^nalt, de iconom-stavrofor.

Ctitor: persoan[ care suporta ^ntru totul sau ^n parte cheltuielile pentru construirea unei biserici sau m[n[stiri.

Cucernic: (/ evlavios / pios) titlu care se d[ (de obicei) preo\ilor. Cuminec[tur[: Sf]nta Euharistie. Cununie: (Sf.Tain[ a Cununiei / c[s[torie religioas[) Sf]nta Tain[ a Bisericii

prin care se ^ntemeiaz[ o familie cre`tin[. R]nduiala C. se afl[ ^n Molitfelnic / Aghiazmatar.

Cuvios: (/ evlavios / pios) titlu care se d[ (de obicei) monahilor.

Page 219: Tipic Si Cantare Bisericeasca

219

D

Dasc[l: psalt / c]nt[re\ / \]rcovnic / p[limar. Declama\ie: modalitate de expresie proprie retoricii `i poeziei, dar utilizat[ `i

^n muzica vocal[, const]nd ^n redarea nuan\at[ a unui text literar, cu sublinierea accentelor, cezurilor `i curbei intona\ionale a frazei.

Denie: slujb[ a Utreniei oficiat[ ^n seara din ajunul zilei respective, specific[ Postului Pa`tilor (^n s[pt[m]na a V-a `i ^n S[pt[m]na Mare).

Deschiz]nde: anixandare. Di: (grec. d-delta) treapta a patra ^n scara muzicii psaltice - ^n transcriere

liniar[ corespunde notei “sol”. Diacon: (grec. diaconos - “servitor”) a treia treapt[ a preo\iei, de origine

apostolic[. D. ajut[ pe arhiereu sau preot la s[v]r`irea slujbelor biserice`ti, at]t ^n vechime c]t `i ast[zi av]nd `i alte ^ns[rcin[ri.

Diaconic: (grec. diaconicon; / schevofilachiu; / ve`m]ntariu) camer[ / firid[ / dulap (de obicei ^n partea dreapt[ a altarului) ^n care se p[streaz[ ve`mintele, vasele `i c[r\ile de cult, numit[ astfel pentru este dat[ ^n grija diaconilor (sau a schevofilaxului) - mai nou a eclesiarhului.

Diatonic: dispunere natural[ a tonurilor `i semitonurilor ^ntr-o structur[ muzical[. @n c]ntarea bisericeasc[ r[s[ritean[ glasurile I, IV, V `i VIII sunt diatonice.

Dicher: (grec. dichirion) sfe`nic cu dou[ lum]n[ri folosit, ^mpreun[ cu tricherul la slujbele cu arhiereu (`i constituind astfel una dintre insignele arhiere`ti). Cu D. `i tricherul arhiereul binecuvinteaz[ pe credincio`i, ^n restul timpului cele dou[ sfe`nice fiind purtate de obicei de c[tre diaconi.

Diecez[: eparhie ortodox[. Diez: semn muzical de altera\ie (ftora) ce se scrie deasupra unei note (neume)

psaltice, urc]nd intona\ia sunetului respectiv cu un semiton. Digorgon: semn temporal ^n c]ntarea psaltic[, compus al gorgonului, care

face ca trei note (cea precedent[, cea pe care este scris digorgonul `i cea care urmeaz[) s[ se c]nte ^ntr-un singur timp.

Dinamic[: (grec. dinamis - “putere”) termen ce se refer[ la nuan\area intensit[\ii sonore.

Diocez[: diecez[. Diod[: canon compus din dou[ ode. Disc: vas de cult ^n form[ de taler sau tipsie cu picior, pe care se pune

Sf.Agne\ `i celelalte p[rticele de p]ine (miride) la Proscomidie; se p[streaz[ ^n proscomidiar.

Page 220: Tipic Si Cantare Bisericeasca

220

Disonan\[: rela\ie succesiv[ / simultan[ ^ntre sunete ce produce o impresie dezagreabil[, de tensiune, necesit]nd de obicei “rezolvarea” ^ntr-o rela\ie pl[cut[, opus[ D., numit[ consonan\[.

Dogmatic[: (grec. dogmaticon): “slava” (stihira de la “Slava… ~i acum…”) pe cele opt glasuri, care se c]nt[ la Vecernia (mare `i mic[) de s]mb[t[ seara, la “Doamne strigat-am” `i Stihoavn[. D. se numesc astfel datorit[ con\inutului dogmatic (referitor la Persoana M]ntuitorului) `i sunt ^nchinate Maicii Domnului. Autorul lor este socotit a fi Sf.Ioan Damaschin (+749).

Domestic: (grec. domestoicoi) denumire dat[ celor doi conduc[tori ai str[nilor (din dreapta `i din st]nga); ^n sec. XVIII D. din strana st]ng[ a primit numele de Lampadar.

Dorian: (grec. dorios) o alt[ denumire pentru glasul I ^n muzica bisericeasc[ psaltic[.

Doxastar: (grec. doxa - “slav[“, “m[rire”) cartea de c]nt[ri (pe nota\ie psaltic[) ce cuprinde Slavele de la Vecernie, Litie `i Utrenie pentru ^ntregul an bisericesc, din Mineie, Triod `i Penticostar.

Doxologie: (grec. doxologia - “pream[rire”, de la doxa - slav[, logos - cuv]nt; / slav. slavoslovie; / m[rind[) imnul “Slav[ ^ntru cei de sus, lui Dumnezeu…” ce se c]nt[ sau se cite`te la sf]r`itul Utreniei. Duminica `i la s[rb[tori se nume`te D. mare, iar ^n restul zilelor D. mic[. Tot D. mic[ se nume`te uneori `i ecfonisul, ca `i formula trinitar[ (sec.IV) “Slav[ Tat[lui `i Fiului `i Sf]ntului duh…”. D. mare este men\ionat[ ^nc[ spre sf]r`itul sec.I , ^n Constitu\iile apostolice, care o reproduc p]n[ la “Invrednice`te-ne Doamne…” (un adaus mai t]rziu).

Duhovnic: (slav. duhovinicu) preot care s[v]r`e`te Sf]nta Tain[ a M[rturisirii / care spovede`te pe credincio`i.

Duminica: (lat. dies dominica - ziua Domnului) ziua s[pt[m]nal[ de odihn[ `i de s[rb[toare a cre`tinilor, ce dateaz[ ^nc[ din vremurile apostolice (c]nd se s[v]r`ea “fr]ngerea p]inii”, adic[ Sf.Euharistie), consfin\it[ oficial ^n timpul ^mp[ratului Constantin cel Mare (321), a c[rei semnifica\ie este asociat[ @nvierii Domului, Pogor]rii Duhului Sf]nt `i altor evenimente importante din istoria m]ntuirii.

Dup[ cinare: pavecerni\[. Dver[: perdeaua din dreptul u`ilor ^mp[r[te`ti ale altarului, care se ^nchide `i

se deschide dup[ tipicul Sfintelor slujbe.

E

Page 221: Tipic Si Cantare Bisericeasca

221

Ecfonis: (grec. ecfonisis; ek foneo - “ridic glasul”; slav. vosglas) formula de ^ncheiere a ecteniilor sau a unor rug[ciuni.

Eclesiarh: (grec. ecclisiarhis) cel ce \ine biserica (m[n[stireasc[ sau catedral[) ^n bun[ r]nduial[. Avea ^n subordine pe paraeclisiarhi (grec. paraekklisiarhai) - de unde vine numele de paracliseri (grec. parecclisiarioi).

Ectenie: (grec. ectenia - “^ntindere”, “prelungire”) rug[ciune prelungit[, ^ntins[ (cu r]vn[) ce cuprinde un `ir de cereri rostite de preot sau diacon (`i la care ^ntreaga ob`te r[spunde cu “Doamne miluie`te” sau “D[ Doamne”). E. poate fi mare, mic[, ^ntreit[ `i de cerere (“a cererilor”). Originea E. urc[ p]n[ ^n vremurile apostolice `i ele mai sunt numite sinapti (grec. - “leg[tur[“, “unire”), pentru c[ unesc ^ntr-o rug[ciune mai multe cereri, eirinicai – deoarece unele ^ncep cu cuvintele en eirini (grec. - “cu pace”) - sau diaconicai (grec.), deoarece la ^nceput erau rostite doar de diaconi.

Efimnion: refren ^n condac. Egumen: (grec. igheomai - “conduc”; igoumenos - “conduc[tor”; / stare\)

conduc[torul unei m[n[stiri / schit. Eh: glas / mod al c]nt[rii biserice`ti; se folosesc opt glasuri biserice`ti (Octoeh).

E. este caracterizat prin scara sa (a`ezarea ^n ordinea ^n[l\imilor / frecven\elor sonore componenete ale sunetelor E. / modului muzical), formule melodice `i caden\e (^ncheieri de fraze muzicale) specifice.

Emmeles: (grec. emmelis - “^n melos”) termen ce indica sunetele cu ^n[l\imea precis[, care prin determinarea numeric[ a raporturilor intervalice deosebesc sunetul muzical de cel al vorbirii; prin opozi\ie, sunetele f[r[ ^n[l\ime determinat[, ce nu apar\in sferei melosului (melodicului) se numesc ekmeles.

Enarmonie: ^n muzica greac[ indica alc[tuirea tetracordului (care este un grup de patru trepte muzicale, luate ^n ordine, constituind o unitate structural[ pentru sc[rile / gamele muzicale) ^n a c[rui componen\[ intrau dou[ sferturi de ton. Muzica bizantin[ a men\inut ideea existen\ei unui gen enarmonic, ^n c]ntarea psaltic[ glasurile III `i VII fiind considerate `i ast[zi ca fiind glasuri enarmonice. (@n sistemul occidental enarmonia se refer[ la sunetele de aceea`i ^n[l\ime, dar cu denumiri diferite.)

Enechema: Apehema. Engolpion: (grec. en kolpos - “la s]n”) insign[ arhiereasc[ de forma unei

iconi\e-medalion, care se poart[ at]rnat[ pe piept, fiind legat[ cu un l[n\i`or petrecut pe dup[ g]t.

Enhiridie: Propedie.

Page 222: Tipic Si Cantare Bisericeasca

222

Enorie: Parohie. Eotinale: (voscresne, stihiri ale Evangheliei, m]nec]nde, m]nec[tori) imne

alc[tuite de ^mp[ratul Leon Filozoful (+911), ce se c]nt[ pe r]nd, c]te una ^n fiecare s[pt[m]n[ la Utrenia Duminicilor la „Slav[…” de la Laude; sunt ^n leg[tur[ cu cele 11 Evanghelii ale @nvierii, care se citesc de asemenea (pe r]nd, c]te una ^n fiecare s[pt[m]n[) la Utrenia Duminicilor.

Eparhie: teritoriu supus jurisdic\iei unui episcop. Epiclez[: (grec. epiclesis) rug[ciune de invocare a Duhului Sf]nt ^n cadrul

Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor; ^n particular, rug[ciunea rostit[ de preot la Sf]nta Liturghie, ^n timp ce la stran[ se c]nt[ “Pe Tine Te l[ud[m…”

Epifanie: (grec. epifania) 1.Manifestare a luiDumnezeu. 2.Ar[tarea Domnului / Botezul Domnului / Boboteaz[ / Teofanie (6.ian.).

Epigonat: (grec. epigonation / ipogonation; epi / ipo gono - “pe / sub genunchi”; / bederni\[) ornat arhieresc ^n form[ de romb, ce se poart[ at]rnat de un `nur pe genunchiul drept; este o distinc\ie ce se poate acorda `i preo\ilor.

Episcop: (grec. episcopos - “p[zitor”, “supraveghetor”) cea mai ^nalt[ treapt[ preo\easc[, dob]ndit[ prin hirotonie; este de origine apostolic[. E. se mai nume`te arhiereu (grec. arhos ierevs - “preotul cel dint]i / mai mare”), ierarh (grec. ieros arhon - “principele preo\ilor”) sau chiriarh (grec. chirios arhon - “principe domnesc”, ^n sensul de “mai marele unei eparhii”). Titluri onorifice acordate ^n cadrul treptei episcopale (care ^ns[ implic[ `i o jurisdic\ie administrativ[ superioar[) sunt cel de arhiepiscop (grec. arhiepiscopos / arhos episcopos - “primul ^ntre episcopi”) `i mitropolit (grec. mitropolis / mitir polis - “ora`ul mam[ / capital[“), cu jurisdic\ie asupra unei provincii `i a capitalei acesteia.

Epistrof: (grec. epistrofos) semn vocal ^n muzica psaltic[, ce coboar[ o treapt[ fa\[ de sunetul anterior.

Epitaf: (grec. epitafion; / Sf]ntul Aer) 1.Obiect de cult const]nd dintr-o p]nz[ pe care se afl[ zugr[vit[ icoana punerii ^n morm]nt a M]ntuitorului. La Vecernia din Vinerea Mare se scoate din altar `i se a`eaz[ ^n mijlocul bisericii pe o mas[; la Prohodul Domnului se poart[ ^n procesiune ^n jurul bisericii, dup[ care este a`ezat pe Sf]nta Mas[ ^n altar, unde va sta p]n[ la @n[l\are. 2.Inscrip\ie funerar[.

Epitrahil: (grec. epitrahilion; epi trahilion - “peste grumaz”; / patrafir) ve`m]nt liturgic pentru arhierei `i preo\i, ^n form[ de f]`ie lung[ de stof[, purtat[ peste grumaz - provenind din orarul diaconesc, a`ezat pe dup[ grumaz `i av]nd cele dou[ capete at[rn]nd unite peste piept.

Page 223: Tipic Si Cantare Bisericeasca

223

Et(h)os: (grec. ithos - “obicei”, “datin[“) 1.Ansamblu de tr[s[turi (etico-estetice) specifice unei epoci / culturi / grup social etc. 2.(sens muzical) @n concep\ia antichit[\ii grece`ti, proprietate a muzicii (sau a unor componente / structuri ale sale: melodice, ritmice etc.) de a influen\a sufletul omenesc; ^n particular se refer[ la caracterul (expresiv) al unui mod / eh / glas.

Eufonie: (grec. eufonia; eu - “bun”, “bine”; foni - “sunet”) sonoritate bun[, cu efect pl[cut asupra auzului.

Euharistie (Sf]nta Euharistie): (grec. euharistia - “mul\umire”, “recuno`tin\[“; / Sf]nta @mp[rt[`anie; Cuminec[tur[, Grijanie) Sf]nta Tain[ instituit[ de ^nsu`i M]ntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de tain[, actualizare sacramental[ a ^ntregii Iconomii a M]ntuirii prin ^mp[rt[`irea cu p]inea `i vinul pref[cute la Sf]nta Liturghie ^n ^nsu`i Trupul `i ^nsu`i S]ngele M]ntuitorului.

Evangheliar: Evanghelie. Evanghelie: (grec. evanghelion; evanghelizo - “binevestesc”; / Evangheliar /

Lec\ionar / Tetraevanghel) carte de slujb[ ce cuprinde pericopele din cele patru Evanghelii, r]nduite s[ se citeasc[ la Sfintele Slujbe. De la Evagrie (sec.IV) `i diaconul Eutalie din Alexandria (sec.V), apoi de la Sf.Sava (+521) `i Sofronie al Ierusalimului (+638) dateaz[ prime ^mp[r\iri liturgice ale textelor evanghelice. Actuala ^mp[r\ire ^n pericope povine aproximativ din vremea Sf.Ioan Danmaschin (+749) `i Teodor Studitul (+749).

Ev(ho)loghii: (grec. evhi, logos - “cuv]nt de rug[ciune”) Ierurgii. Evhologhiu: (grec. evhologhion; / Molitfelnic / slav. Trebnic) Cartea de slujb[

care cuprinde r]nduiala s[v]r`i rii Sfintelor Taine `i a Ierurgiilor. Evloghia: anafur[. Evloghitarii: (/ binecuv]nt[rile @nvierii) tropare ce se c]nt[ la Utrenia

Duminicilor, precedate de stihul “Bine e`ti cuv]ntat Doamne…” (Ps.118,12).

Exapostilarie: (grec. exapostilaria - “trimi\[toare”; / svetiln[ / lumin]nd[ / lumin[toare) imn ce se c]nt[ la Utrenie ^ntre canoane `i Laude. Cele 11 exapostilarii ale @nvierii, care se c[nt[ la Utrenia Duminicilor, sunt ^n leg[tur[ cu cele 11 Evanghelii ale @nvierii `i cu cele 11 voscresne, fiind atribuite ^mp[ratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul (sau tat[lui s[u Leon Filozoful +911).

Exarh: (grec. exarhos) ^n vechime, demnitate bisericeasc[ conferit[ de Patriarhia Ecumenic[; ast[zi, inspector al m[n[stirilor dintr-o eparhie, numit de chiriarh.

Page 224: Tipic Si Cantare Bisericeasca

224

Exorcist: treapt[ a clerului inferior ^n vechime, care avea ^n grij[ pe cei st[p]ni\i de duhuri necurate (energumeni / demoniza\i).

F Felon: (slav. felonu) ve`m]nt liturgic de forma unei pelerine scurte f[r[ m]neci,

care este ^mbr[cat de preot peste celelalte ve`minte la unele slujbe. Fericiri: (grec. macarismoi; slav. blajenii) versete din Mat.5,3-12, care

constituie o parte din “predica de pe munte”; apar ca stihuri ^nso\ite de tropare (stihiri) la al treilea Antifon de la Sf.Liturghie `i la alte slujbe.

Ftorale: (grec. fthora - “stricare”, “distrugere”, “modificare”, “schimbare”, “alterare”, ^n sens muzical) semne ^n nota\ia psaltic[, folosite pentru modularea dintr-un glas ^n altul, prin schimbarea denumirii `i a intona\iei notei pe care sunt puse.

G Ga: (grec. g-gama) treapta a treia ^n scara muzicii psaltice - ^n transcriere

liniar[ corespunde notei “fa”. Gam[: (/ scar[ muzical[) a`ezarea ^n ordinea ^n[l\imilor a sunetelor unui mod

(/ eh / glas). Glas: (slav. glasu) eh (^n cadrul Octoehului). Gramatic[: Propedie. Grijanie: Sf]nta Euharistie / @mp[rt[`anie.

H Hamili: (grec.) semn vocal cobor]tor ^n muzica psaltic[, ce coboar[ patru

trepte s[rite fa\[ de sunetul aterior. Har\i: (grec. armean.) perioad[ de post ^n care este ^ng[duit[ m]ncarea “de

dulce”. Heruvic: (grec. herouvicon, herouvicos imnos) imn din cadrul Sf.Litughii, cu

denumirea derivat[ de la numele cetei ^ngere`ti a heruvimilor, ce apare ^n textul imnului la Litughia Sf.Ioan Gur[ de Aur: “Noi, cari pre heruvimi cu taina ^nchipuim…” (ce dateaz[ din timpul ^mp[ratului Justin II (565-578). Se mai folosesc ^nc[ trei H. ^n cursul anului

Page 225: Tipic Si Cantare Bisericeasca

225

bisericesc: “S[ tac[ tot trupul” la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din S]mb[ta Mare (care pare a fi cel mai vechi, provenind din Liturghia Sf.Iacob, de origine apostolic[), “Cinei Tale celei de tain[“ la Liturghia Sf.Vasile cel Mare din Joia Mare `i “Acum puterile cere`ti” la Liturghia Sf.Grigorie Dialogul (/ a Darurilor mai ^nainte sfin\ite), care se s[v]r`e`te ^n Postul mare, ^n timpul s[pt[m]nii (miercuri, vineri).

Heruvico-chinonicar: carte de c]nt[ri (psaltice) ce cuprinde heruvice `i chinonice.

Hirotesie: (grec. heirotesia - “punerea m]inilor”) ierurgie ^n care, prin punerea m[inilor episcopului, se d[ candida\ilor la preo\ie consacrarea ^ntr-una din treptele inferioare ale clerului (cite\, ipodiacon) sau se acord[ preo\ilor un grad onorific (sachelar, iconom, stavrofor, pentru preo\ii de mir; sincel, protosincel `i arhimandrit pentru ieromonahi) sau administrativ (stare\, egumen, protoiereu etc.).

Hirotonie: (grec. heirotonia - “^ntinderea m]inilor”) una dintre cele ~apte Sfinte Taine, de origine apostolic[, administrat[ de c[tre episcop celor ce urmeaz[ s[ devin[ diaconi, preo\i au episcopi.

Horarium: Orologiu / Ceasov. Horologhion: (grec. hora - “ceas”, timp”; logos - “cuv]nt”) Ceaslov. Hram: (slav. hramu) serbarea (/ praznicul) patronului unei biserici sau

m[n[stiri. Hvalite: (slav. hvaliti; / Laude) c]nt[ri la Utrenie, ^ntre lumin]nde `i eotinale

(/ voscresne / stihirile Evangheliei), formate din stihuri ale Ps.148, 149, 150 (numi\i “alleluiatici”) `i stihiri intercalate. Peste s[pt[m]n[ se citesc (doar) respectivii psalmi (^ntrebuin\are men\ionat[ ^nc[ din sec.IV, mo`tenire a cultului iudaic, sinagogal). Numite `i “toat[ suflarea laudelor” (grec. Pasapnoarion Ainoi - “toat[ suflarea laudelor” / Ainoi - “laudele”) pentru a fi deosebite de Pasapnoarii (grec. pasa pnoi - “toat[ suflarea”).

I Ichimatariu: carte de slujb[ ce cuprinde icoasele tuturor s[rb[torilor anului. Icoan[: (grec. eicon - “imagine”, “chip”) obiect de cult (consacrat, sfin\it)

const]nd ^ntr-o imagine pictat[ (/ zugr[vit[) a M]ntuitorului, a Maicii Domnului sau a altor Sfin\i.

Iconom: (grec. oiconomos) 1.Administrator al averii episcopale sau al unei m[n[stiri. 2.Rang onorific acordat preo\ilor.

Page 226: Tipic Si Cantare Bisericeasca

226

Iconostas: 1.Catapeteasm[ / t]mpl[. 2.Pupitru fix ^n dreapta naosului, pe care se pune icoana hramului (/ a praznicului) sau pupitru mobil folosit pentru lecturile biblice la diferitele slujbe; / tetrapod / analog.

Icos: (grec. oicos - “cas[“, infl. a lb.ebr. unde ^nseamn[ `i “poezie” / “c]ntare”) una dintre cele dou[ strofe r[mase p]n[ ast[zi din vechiul condac, fiind a`ezat[ dup[ oda a `asea a canonului (uneori dup[ a treia). Imnul acatist are de asemenea un num[r mare de I.

Idiomel[: (grec. idiomelon) imn ^n form[ de tropar, care ^`i are melodia sa proprie, ne^mprumutat[ `i care nu serve`te de model pentru alte texte imnografice; c]nd este alc[tuit[ din mai multe strofe, acestea au de obicei melodii diferite.

Idiomelar: Stihirar. Ierarh: (grec. ieros arhon - “principele preo\ilor”) episcop. Ieraticon: liturghier (grec). Ierodiacon: diacon monah. Ieromonah: (grec. ierevs, monahos) preot monah. Ierurgii: (grec. ierourgia - “lucrare sf]nt[“; slav. evhologhii) slujbe biserice`ti

aflate de obicei ^n Molitfelnic, de binecuv]ntare `i sfin\ire a oamenilor `i a lucrurilor.

Imn: (grec. himnos) poezie prev[zut[ spre a fi c]ntat[, spre sl[virea Dumnezeirii, a unor Sfin\i sau a unor evenimente importante din Istoria M]ntuirii.

Imnograf: autor al (textelor) imnelor liturgice. Insigne (arhiere`ti): (/ ornate) ^nsemne distinctive alte treptei arhiere`ti; I.

arhiere`ti sunt: mitra, epigonatul, engolpionul, crucea pectoral[, c]rja, dicherul, tricherul `i vulturul.

Inspiratores: psalt. Ipacoi: (grec. ipacoi - “ascultare”,”r[spuns”, “ecou”, “r[sunet”; ipacouo -

“ascult cu aten\ie”) strof[ (/ tropar / imn) care se cite`te dup[ antifoanele de la Utrenia duminicilor. Este cel mai vechi termen cunoscut, legat de c]ntarea psalmodic[; prin sec.IV ipacouein era asociat c]nt[rii responsoriale cu refren.

Ipodiacon: (grec. ipodiaconos; / subdiacon) treapt[ a clerului inferior. Ipopsifiu: (grec. ipopsifos - “candidat”; ipopsifios - “cel ales ^n tain[“) cel

ales spre a fi hirotonit episcop. Iporoi: (grec.) semn vocal cobor]tor ^n muzica psaltic[, indic]nd cobor]rea a

dou[ trepte succesive ^n raport cu sunetul anterior. Ipovoleis: psalt. Ipsili: (grec.) semn vocal suitor ^n muzica psaltic[, ce indic[ urcarea cu patru

trepte fa\[ de sunetul anterior.

Page 227: Tipic Si Cantare Bisericeasca

227

Irmologhion: catavasier (2). Irmologhion calofonicon: carte de c]nt[ri psaltice, care cuprinde “c]nt[ri

^mpodobite”, frumoase. Irmologic: (grec. eirmologicos) ^n c]ntarea psaltic[ (de origine bizantin[)

este stilul silabic, simplu `i concis, care este ^ntrebuin\at pentru irmoase (de unde denumirea) `i alte c]nt[ri av]nd model irmosul - canoane, catavasii, tropare, prochimene sau alte c]nt[ri ^nrudite cu acestea la Vecernie `i Utrenie; corespunde ^n muzica occidental[ mi`c[rilor moderato `i allegretto.

Irmos: (grec. eirmos - “leg[tur[“, “^nl[n\uire”; eiro - “leg”, “unesc”) primul tropar (strof[) din condac (ca form[ imnografic[) sau dintr-o od[ a canonului, care determin[ structura izosilabic[ `i homotonic[ a celorlalte strofe din ^nl[n\uire `i serve`te ca punct de plecare acrostihului; I. Poate fi alc[tuit din 3-13 sau chiar 20-30 versuri `i apare integral ^n fruntea unei ode a canonului (sau uneori av]nd citate doar c]teva cuvinte pentru a indica melodia pentru strofele ce urmeaz[); I. canoanelor de la praznice se numesc catavasii.

Ison: semn ^n nota\ia muzical[ psaltic[ (bizantin[) indic]nd repetarea sunetului precedent (/ r[m]nerea pe acela`i sunet).

Izosilabie: respectarea aceluia`i num[r de silabe (^n structura versurilor unor imne).

@ @nchina(re): 1.A-`i manifesta evlavia fa\[ de Dumnezeu / a-`i face semnul

crucii. 2.A subordona o m[n[stire altei m[n[stiri sau unei Patriarhii. @nmorm]ntare: slujba (aflat[ ^n Molitfelnic / Panihid[) ce ^nso\e`te punerea ^n

morm]nt a cre`tinului trecut la cele ve`nice (/ ce a decedat). @mp[rt[`anie: Sf]nta Euharistie / Cuminec[tur[. @n[l\are: Praznicul @n[l\[rii Domnului, serbat la 40 de zile dup[ Sfintele Pa`ti. @nsu`i-glasul: automel[. @nsu`i-gl[suitoare: automel[. @nviere: S[rb[toarea Sfintelor Pa`ti, a @nvierii M]ntuitorului, a c[rei dat[

anual[ se stabile`te conform pascaliei.

J

Page 228: Tipic Si Cantare Bisericeasca

228

Jertfelnic: altar.

K Kekragarii: (crago - strig) stihiri precedate de stihul “Doamne strigat-am”

(Ps.140,1) care se c]nt[ la slujba Vecerniei. Kondacarion: Condacarion. Kontachion: condac. Kukulion: (/ proimion) strof[ independent[ din punct de vedere structural

care precede condacul. Kyrie eleison: (grec. - “Doamne miluie`te”)

L Laic: (/ mirean) care nu face parte din cler. Lampadar: (grec. lampadarios, candilaptis - cel ^ns[rcinat la Patriarhia din

Constantinopol cu aprinderea candelabrelor sau a policandrelor `i cu mutatul sfe`nicelor) ^ncep]nd din sec.XVII conducea strana din st]nga (pe care o conducea ^nainte un domestic), cea din dreapta fiind condus[ de protopsalt.

Laude: 1.Cele ~apte Laude, slujbe ale ciclului zilnic, ce se afl[ ^n Ceaslov. 2.Hvalite.

Lector: anagnost / cite\ (/ cete\). Lec\ionar: Evanghelie. Linguri\[: obiect de cult (^n form[ de lingur[ mic[) folosit la @mp[rt[`irea

credincio`ilor. Litanie: Litie. Litie: (grec. liti - “rug[ciune”, “implorare”; / litanie) slujb[ s[v]r`it[ ^n ajunul

s[rb[torilor ^n cadrul Vecerniei (^nainte de Stihoavn[; ^n pronaos `i naos), ^n timpul c[reia se binecuvinteaz[ p]inile numite artose, gr]ul, vinul `i untdelemnul. Odinioar[ se numeau L. `i procesiunile cu ie`ire solemn[ din biseric[, ^nso\ite de c]nt[ri `i rug[ciuni, pentru ^ndep[rtarea calamit[\ilor.

Litier: vasul pentru pentru artose, gr]u, vin `i untdelemn folosit la Litie. Liturghie (Sf]nta Liturghie): (grec. leiton ergon - “lucrare public[“) termen

denumind ^n vechime ansamblul slujbelor cultului cre`tin, actualmente indic[ slujba ^n cadrul c[reia se s[v]r`e`te Sf.Euharistie,

Page 229: Tipic Si Cantare Bisericeasca

229

adic[ Sfin\irea Darurilor (Prefacerea p]inii `i a vinului) `i @mp[rt[`irea credincio`ilor. Atestat[ din primele secole cre`tine, L. este ^mp[r\it[ ^n dou[ p[r\i distincte: “a catehumenilor” `i a “credincio`ilor”. @n Biserica Ortodox[ se s[v]r`esc trei L.: L. Sf.Ioan Gur[ de Aur (+407), cea mai des slujit[ ^n timpul anului bisericesc, L. Sf.Vasile cel Mare (+379), care se s[v]r`e`te doar de 10 ori pe an - aceste dou[ L. ^`i au originea ^n L. mai veche a Sf.Iacob (sec.I) - `i L. Sf.Grigorie Dialogul (+604), a Darurilor mai ^nainte sfin\ite, care se s[v]r`e`te peste s[pt[m]n[ (mai ales miercuri `i vineri) ^n timpul Postului Mare.

Liturghier: (grec. leitourghicon) carte de slujb[ ^ntrebuin\at[ de episcop, preot `i diacon, care cuprinde r]nduiala Vecerniei, Utreniei, Proscomidiei `i a celor trei Sf.Liturghii, ca `i diferite alte r]nduieli (a binecuv]nt[rii colivei, a @mp[rt[`irii etc.), rug[ciuni (/ molifte - pentru bolnavi, ploaie etc.), apolise etc.

Lucernale: (grec. lihnica; lat. lucernare - “imnele luminilor”) rug[ciunile citite ^n tain[ de preot la Vecernie, ^n timp ce la stran[ se cite`te Ps.103.

Lum]nare: obiect de cear[ de form[ cilindric[ `i prev[zut pe mijloc cu fitil, folosit ^n cult pentru iluminare.

Luminarii: lucernale. Lumin[: lum]nare. Lumin[toare: exapostilarie. Lumin]nd[: exapostilarie. Lun[: (lat. luna) perioad[ liturgic[ ale c[rei slujbe (^n ceea ce prive`te p[r\ile

schimb[toare `i imnografia s[rb[torilor cu dat[ fix[) se afl[ adunate ^n cartea de slujb[ numit[ Minei.

M Mantie: (grec. mandion) ve`m]nt specific arhiereilor, ^n form[ de pelerin[

lung[ `i larg[, f[r[ m]neci, de culoare purpurie, ^mpodobit[ pe laturi cu ni`te “f]`ii” numite `i “r]uri”; M. se ^ncheie la g]t `i jos ^n fa\[, av]nd ^n jurul ^ncheietorilor c]te dou[ t[bli\e.

Martyria: Paraclis. Maslu: (slav. maslo - “ulei”, “untdelemn”; Sf]ntul Maslu) una dintre cele

~apte SfinteTaine a c[rei r]nduial[ se afl[ ^n Molitfelnic / Aghiasmatar, s[v]r`it[ de `apte, cinci sau trei preo\i, prin ale c[ror rug[ciuni `i prin ungerea cu untdelemnul sfin\it se ^mp[rt[`e`te cre`tinul bolnav de Harul dumnezeiesc, spre vindecarea de bolile

Page 230: Tipic Si Cantare Bisericeasca

230

suflete`ti `i trupe`ti `i spre iertarea p[catelor. M. de ob`te se s[v]r`e`te ^n biseric[, pentru mai mul\i credincio`i.

Mathima: (grec. - “`tiin\[“, “studiu”, “lec\ie”) c]ntare bisericeasc[ ^n stil stihiraric, servind pentru studiul celor care se exersau ^n arta c]nt[rii; M. erau folosite de asemenea ca `i c]nt[ri calofonice la s[rb[tori.

M[n[stire: (grec. monos statis, monastirion - “loc izolat”, “loc singuratic”, “locuin\[ izolat[“; / m]n[stire / monastire) a`ez[m]nt religios cuprinz]nd o biseric[ `i mai multe chilii unde vie\uiesc (potrivit unor reguli specifice) monahi / c[lug[ri sau c[lug[ri\e.

M[rimuri: Pripeale. M[rind[: Doxologie. M[rturii: (grec. martiria - “m[rturie”, “indica\ie”) semne ^n nota\ia psaltic[

(bizantin[) a`ezate la ^nceputul c]nt[rilor, pe parcursul acestora (la ^nceputul `i sf]r`itul frazelor poetico-muzicale) `i la sf]r`itul lor, indic]nd sunetul de la care s-a plecat sau la care s-a ajuns (prin ini\iala greceasc[ a notei, la partea superioar[ a M.) `i felul glasului c]nt[rii - diatonic, cromatic sau enarmonic (prin semnul numit sc[una`ul M., a`ezat sub ini\iala notei).

M[rturisire: (/ spovedanie / poc[in\[) una dintre cele ~apte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care credinciosul, ^n urma m[rturisirii p[catelor sale ^naintea preotului duhovnic ob\ine de la Dumnezeu iertarea p[catelor s[v]r`ite dup[ Botez sau dup[ alt[ M. R]nduiala M. se afl[ ^n Molitfelnic / Aghiazmatar.

M[tanie: metanie. M]n[stire: M[n[stire. M]necare: Utrenie. M]nec]nd[: Utrenie. M]nec]nde: Eotinale. M]nec[tori: Eotinale. M]necu\e: (/ rucavi\e) ve`minte liturgice comune arhiereului, preotului `i

diaconului, care se pun peste marginile m]necilor stiharului. Megala simadia: (grec. - “semne mari”; / megala ipostasis - “ipostase mari”)

semne afone ^n nota\ia muzical[ bizantin[. Megalinarii: m[rimuri (/ timiotere). Melism[: (grec. melisma - “c]nt”) termen ce desemneaz[ intonarea a dou[

sau mai multe sunete pe o singur[ silab[. Melod: (grec. melodos - “cel care c]nt[ melodios”, “cel cu voce frumoas[“)

alc[tuitor de imne `i c]nt[ri biserice`ti ^n primul mileniu cre`tin, nume dat mai multor Sfin\i ale c[ror c]nt[ri s-au p[strat ^n cultul ortodox: Roman Melodul, Cosma Melodul etc.; / psalt / c]nt[re\.

Page 231: Tipic Si Cantare Bisericeasca

231

Melodie: (grec. melos - “c]ntec”, odi - “c]ntare”) succesiune coerent[ de sunete, al c[rei sens muzical poate fi perceput ca un ^ntreg; termen sinonim ^ntr-o oarecare m[sur[ cu monodia.

Melurg: (grec. melurgos - “f[c[tor de melodii”) autorii melodiilor imnelor liturgice, spre deosebire de imnografi, care erau autorii textelor.

Metanie: (grec. metanoia - “schimbarea g]ndului”, “(po)c[in\[“; / m[tanie) 1.Act liturgic (ritual) const]nd ^n ^nclinarea corpului p]n[ la p[m]nt (eventual cu ^ngenunchere), ^n semn de venera\ie `i poc[in\[. 2.(la pl.) ~irag de m[rgele purtate de monahi / credincio`i pentru socotirea rug[ciunilor. 3.M[n[stire unde a fost tuns la monahism un c[lug[r `i de ascultarea c[reia depinde.

Miezonoptic[: (grec. mesonicticon - “de la miezul nop\ii”; / poluno`ni\[) slujb[ de la miezul nop\ii care face parte din cele ~apte Laude `i se afl[ ^n Ceaslov; este de trei feluri: M. de toate zilele, M. s]mbetelor `i M. Duminicilor.

Mijloceasuri: (grec. mesoria) slujbe scurte, aflate ^n Ceaslov ^ntre Ceasuri, care se citesc la m[n[stiri.

Milesian: (grec. / mixolidian) denumire dat[ glasului IV ^n c]ntarea psaltic[ (bizantin[).

Minei: (grec. min, minos - “lun[“; minaion - “lunar”) carte de slujb[ care con\ine c]nt[rile `i citirile pentru fiecare din zilele unei luni la Vecernie, Utrenie `i Liturghie, precum `i o scurt[ biografie a fiec[rui sf]nt pr[znuit (^ncadrat[ dup[ c]ntarea a `asea a canonului Utreniei); exist[ 12 M., c]te unul pentru fiecare lun[ a anului. Un extras din toate cele 12 M. este Antologhionul. Codificarea colec\iei de M. s-a ^ncheiat aproximativ prin sec. XI, fiind legat[ de numele lui Ioan Mavropulos.

Minologhion: (grec.; / prolog / sinaxar) carte care cuprinde Vie\ile Sfin\ilor, r]nduite dup[ calendar. @ntre cei care s-au ocupat de str]ngerea relat[rilor despre vie\ile Sfin\ilor se num[r[: Simeon Metafrastul (+970), Dimitrie al Rostovului (sec.XVIII), Nicodim Aghiritul (+1807), monahul atonit Bartolomeu (m[n. Cutlumu`, a doua jum[tate a sec.XIX).

Mir: (slav.) Sf]ntul `i Marele Mir - untdelemn ^n combina\ie cu numeroase substan\e aromate, sfin\it de Arhierei (Patriarh) ^n Joia Mare, folosit la Sf.Tain[ a Mirungerii `i la alte slujbe biserice`ti.

Mire: nume dat b[rbatului la Sf.Tain[ a Cununiei; [la pl.] nume dat celor ce se c[s[toresc.

Mirean: (slav. miru - “lume”; / laic) care nu apar\ine clerului. Mireas[: nume purtat de femeie ^n preajma `i ^n ziua c[s[toriei.

Page 232: Tipic Si Cantare Bisericeasca

232

Mirid[: (grec. mirida) fiecare dintre buc[\elele mici de p]ine pe care la Sf.Proscomidie le scoate preotul cu copia din prescur[ `i le a`eaz[ ^n jurul Sf.Agne\ pe Sf.Disc, pentru Maica Domnului, Sfin\i, c]rmuitorii biserice`ti `i laici, ctitori, pentru vii `i pentru mor\i.

Miruire: ungerea cu mir (sau, prin extensie, cu untdelemn, la unele slujbe) a credincio`ilor.

Mirungere: Sf]nta Tain[ a ^mp[rt[`irii Darurilor Sf]ntului Duh, prin ungerea cu Sf.Mir a celui care a primit mai ^nainte Sf.Tain[ a Botezului, urm]nd ca apoi s[ primeasc[ Sf.Tain[ a Euharistiei.

Mitr[: (grec. mitra) acoper[m]nt pentru cap ^n form[ de coroan[ ^mp[r[teasc[ (bizantin[), f[c]nd parte dintre ornatele (insignele) arhiere`ti, folosit la slujbele biserice`ti.

Mitropolit: mitropolit (grec. mitropolis / mitir polis - “ora`ul mam[ / capital[“), titlu onorific pentru un episcop cu jurisdic\ie asupra unei provincii `i a capitalei acesteia.

Missale: (lat.) Liturghier. Mixolidian: (grec.; / milesian) alt[ denumire dat[ glasului IV ^n c]ntarea

psaltic[ (bizantin[). Mod: eh / glas. Molitf[: (slav. molitva) rug[ciune. Molitfelnic: (/ Molitvelnic) Evhologhiu. Monah: (grec. monos, monahos - “singur”; / c[lug[r) cre`tin care a depus

voturile monahale (ascultare, s[r[cie `i castitate) `i vie\uie`te ^n m[n[stire.

Monastire: m[n[stire. Monitores: psalt. Monodie: (grec. monos, odi - “o singur[ melodie”) c]ntare pe o singur[ voce,

lucrare muzical[ al c[rei unic element de expresie este melodia. Musurg: melurg.

N Naos: (grec. naos - “templu”; / nav[) partea principal[ a unei biserici, aflat[

^ntre altar `i pronaos. Nartic[: (grec. nartix; / pronaos / tind[) vestibul, partea de la intrare a unei biserici. Na`([): cel (/ cea / cei) ce devine p[rinte spiritual pentru cel (/ cea / cei) care

a(u) primit Taina Sf.Botez sau a Sf.Cununii. Nav[: naos.

Page 233: Tipic Si Cantare Bisericeasca

233

N[s[lie: (slav. nosilo) targ[ de lemn pe care se pune co`ciugul pentru a fi transportat; car mortuar.

Necrolog: (grec. necrologhion) cuv]nt(are) la ^nmorm]ntare. Neum[: (grec. pnevma – “duh”, “suflare”) nume generic dat semnelor ^n

nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (psaltic[). Ni: (grec. n - ni) treapta a `aptea din scara (gama) muzicii psaltice; ^n

transcriere occidental[ corespunde notei “do”. Nisabur: ftora (semn de modula\ie ^n nota\ia muzical[ psaltic[) care a`ezat pe

nota di, face ca ^n continuare pe ga `i vu sa se c]nte cu diez. Nopt]nd[: Pavecerni\[.

O Obedni\[: (slav. obed - “mas[“, “pr]nz”; / pr]nzind[ / tipic[) slujba din

Ceaslov care se s[v]r`e`te ^n m[n[stiri ^nainte de masa de amiaz[ (de “pr]nz”), uneori \in]nd locul Sf.Liturghii.

Obra`tenie: (slav.) sfin\irea apei la Boboteaz[. Octoeh: Octoih. Octoih: (grec. octo ihos - “opt glasuri”; / octoeh / optglasar / osmoglasnic)

cartea de slujb[ care suprinde c]nt[rile @nvierii de la Vecernie, Utrenie `i Sf.Liturghie pentru fiecare zi din s[pt[m]n[, pe cele opt glasuri (/ octo ihos) biserice`ti, fiecare glas urm]nd pe c]te o s[pt[m]n[ `i form]nd astfel un ciclu de opt s[pt[m]ni, numit st]lp - anul ^ntreg fiind format din opt st]lpi, care se succed ne^ncetat, cu excep\ia perioadei Triodului `i a Penticostarului. O. a evoluat dintr-o culegere anterioar[ lui numit[ tropologhion, codificarea c]nt[rilor ^n cadrul O. fiind atribuit[ Sf.Ioan Damaschin (+749) - c[ruia ^i apar\in ^n special c]nt[rile duminicale; la completarea O. p]n[ la cuprinsul s[u de azi `i-au mai adus ^ns[ contribu\ia numero`i al\i autori: Anatolie, patriarh al Constantinopolului (+458), Cosma Melodul, ep. de Maiuma (sec.VIII), Teodor Studitul (+826), Iosif Studitul, arhiepiscop al Tesalonicului (+830), Teodor Graptul, arhiepiscop al Niceei (sec.IX), Mitrofan, episcop al Smirnei (sec.IX), ^mp[ra\ii Leon Filozoful (+912), Constantin Porfirogenetul (+959) `i mul\i al\ii. O. ^ntreg, cu c]nt[rile tuturor zilelor s]pt[m]nii, constituie O. mare (grec. Paracliticon / Paraclitichi). O. mic (/ Catavasier) cuprinde doar c]nt[rile Duminicilor pe cele opt glasuri, al[turi de alte adausuri.

Od[: (grec. odi - “c]ntare”; / peasn[ / pesn[ / c]nt]nd[ / c]ntare) poem alc[tuit dintr-un `ir de `ase p]n[ la nou[ tropare (strofe) iszosilabice `i

Page 234: Tipic Si Cantare Bisericeasca

234

homotonice, av]nd ca model primul tropar din `ir numit irmos; nou[ (dar `i dou[, trei, patru, opt) O. alc[tuiesc un canon.

Od[jdii: (slav. odezda; / ve`minte liturgice) ve`minte purtate de c[tre slujitorii biserice`ti (/ clerici: arhiereu, preot, diacon) ^n timpul slujbelor religioase sau alte ^mprejur[ri deosebite. O.arhiereului sunt: stiharul, epitrahilul, br]ul, m]necu\ele, sacosul, omoforul, mantia; ale preotului: stiharul, br]ul, m]necu\ele, epitrahilul `i felonul; ale diaconului: stiharul, m]necu\ele `i orarul. Arhiereul mai poart[ o serie de insigne (ornate) pecifice treptei sale.

Odovanie: (slav. otdavanije) ^ncheierea perioadei de serbare a unui praznic bisericesc, marcat[ printr-o r]nduial[ special[ (reluarea c]nt[rilor praznicului).

Officium Matutinum: (latin.) Utrenie. Omalon: (grec. omalos - “neted”) semn consonant (ornamental) ^n nota\ia

psaltic[, f[c]nd ca notele indic]nd un sunet de aceea`i ^n[l\ime, sub care este a`ezat, s[ se c]nte cu o u`oar[ ondula\ie ^ntre ele.

Omilie: (grec. homilia) t]lcuire a Evngheliei; / predic[ / cazanie. Omofor: (grec. omoforion - “purtat pe um[r”) ve`m]nt liturgic pentru

arhierei, care se poart[ pe umeri, ^mprejurul g]tului. Optglasar: Octoeh. Orar: (grec. orarion) ve`m]nt liturgic specific diaconului, de forma unei f]`ii lungi

`i ^nguste de stof[, care se poart[ peste um[rul st]ng ^n a`a fel ^nc]t un cap[t s[ at]rne ^n spate p]n[ la picioare, iar cel[lalt cap[t fiind adus peste piept, pe sub\ioara dreapt[, pe la spate, tot p]n[ pe um[rul st]ng, dar ^n fa\[.

Ornate (arhiere`ti): insigne arhiere`ti. Orologhiu: (grec. orologhion - “^nv[\[tur[ despre ore”) Ceaslov. Ortrin[: Utrenie. Osmoglasnic: Octoih. Osana: aclama\ie liturgic[ de laud[, sl[vire. Otpust: Apolis.

P Panahid[: (grec. pannihis, pas - “tot”, nix - “noapte”; / panihid[) 1.Slujb[

pentru cei mor\i (/ parastas); ^n vechime denumea slujba “de toat[ noaptea” (/ priveghere), s[v]r`it[ ^n ajunul s[rb[torilor sau pentru cei r[posa\i, cu timpul p[str]ndu-se mai ales cel de-al doilea sens 2.Carte de slujb[ care cuprinde r]nduielile funebre (^nmorm]ntare, parastas / pomeniri ale celor r[posa\i).

P[limar: psalt.

Page 235: Tipic Si Cantare Bisericeasca

235

Panihid[: panahid[. Papadic: (grec. papadicon) stil al muzicii psaltice (bizantine) ^n care

melismele (ornamenta\iile) abund[ ^n linia linia melodic[, formulele caden\iale sunt foarte variate, iar mi`carea este foarte rar[ (larg[); P. este sinonim oarecum cu termenul de calofonic (“frumos c]ntat”), fiind stilul ^n care se c]nt[ heruvicele, chinonicele etc.

Papadichie: (grec. papadicos - “care apar\ine preo\ilor, maistorilor”) 1.Termen ce denume`te ^ncep]nd cu sec. XIV partea tehnic[, de me`te`ug, a c]nt[rii psaltice, adic[ semnele nota\iei muzicale bizantine, combinarea lor etc.; din sec. XIX P. este folosit `i cu sensul de gramatic[ muzical[ / propedie. 2.Colec\ie de c]nt[ri ^n stil papadic.

Paraclis: 1.(grec. paraclisis - “invocare”) rug[ciune / slujb[ special[ adresat[ Maicii Domnului sau a unui Sf]nt. 2.(grec. para ecclisia - “biseric[ mai mic[“) capel[, bisericu\[ ^n care se s[v]r`e`te cultul particular sau public.

Paraclisier: paraeclesiarh / eclesiarh. Paraclitichi: (grec.) Octoih (mare). Paracliticon: (grec.) Octoih (mare) . Paraeclesiarh: (grec. paraekklisiarhis) ajutor al eclesiarhului. Paralaghie: (grec. parallaghi) solfegiere (c]ntare „pe note“) ^n c]ntarea (`i pe

nota\ia) psaltic[. Parastas: (grec. parastasis - “aducere aminte, mijlocire pentru cei r[posa\i”; /

panahid[ / panihid[) slujb[ de pomenire pentru cei mor\i. Paremier: carte de slujb[ care cuprinde paremii. Paremii: (grec. paroimiai - “proverb”, “parabol[“, “pild[“) fragmente / pericope

din Vechiul Testament (^n afar[ de Psalmi), citite la Vecernia s[rb[torilor (sau la cea de miercuri `i vineri ^n Postul Mare) dup[ prochimen.

Parohie: (/ enorie) unitate administrativ-bisericeasc[ cuprinz]nd credincio`ii (unei comunit[\i de pe un anumit teritoriu) afla\i sub p[storirea unui preot paroh.

Pasapnoarii: (grec. pasa pnoi - “toat[ suflarea”) cele trei stihuri care se c]nt[ ^naintea Evangheliei de la Utrenia duminicilor sau a s[rb[torilor.

Patrafir: epitrahil. Patriarh: (grec. patriarhis, patir - “tat[“, “p[rinte”) sens bisericesc - episcop

^nt]i st[t[tor ^n ierarhia unei Biserici Ortodoxe autocefale. Patruc]ntare: tetraod[. Patruzecime: P[resimi / Postul Sf.Pa`ti. Pavecerni\[: (slav.; grec. apodeipnon - “dup[ cinare”; / Nopt]nd[) slujb[

cuprins[ ^n Ceaslov, care se s[v]r`e`te ^n m[n[stiri dup[ cin[ sau dup[ Vecernie; este de dou[ feluri: P. mic[ (s[v]r`it[ ^n toate zilele de peste an, cu excep\ia S[pt[m]nii Luminate, iar ^n Postul Mare

Page 236: Tipic Si Cantare Bisericeasca

236

slujindu-se doar s]mb[ta `i duminica) `i P. mare (s[v]r`it[ ^n ajunul Na`terii Domnului `i a Bobotezei, ca `i de luni p]n[ vineri ^n Postul Mare, afar[ de miercuri `i vineri ^n s[pt[m]na a cincea).

Pascalie: (grec. pashalia, de la pasha - “Pa`ti”) procedeu de stabilire pentru fiecare an a datei Sf.Pa`ti `i a calendarului s[rb[torilor cu dat[ variabil[ (^n func\ie de data Sf.Pa`ti).

Pateri\a: (grec. paterissa / pateritza) c]rj[ arhiereasc[. Patriarh: (grec.) Ierarhul cu rangul cel mai ^nalt ^ntr-o Biseric[ Ortodox[

autocefal[. P[resimi: Postul Sf.Pa`ti / Patruzecime. Peasn[: (/ pesn[) od[. Penticostar: (grec. penticosti imera - “cincizeci de zile”) carte de slujb[ ce

cuprinde c]nt[rile `i citirile speciale din perioada de la Sf.Pa`ti p]n[ la prima duminic[ dup[ Rusalii (a tuturor Sfin\ilor). P. provine dintr-o culegere liturgic[ ce cuprindea ^n comun `i c]nt[ri din perioada Triodului (Triod-Penticostar); alc[tuirea P. este legat[ de numele Sf.Iosif Studitul (+830), dar cuprinde `i crea\ii ale unor imnografi mai t]rzii.

Pericop[: (grec. pericopi - “sec\iune”, “t[ietur[“, “desp[r\itur[“; lat. lectione - “lec\iune”, “citire”) fragment din Evangelii sau alte c[r\i ale Sfintei Scripturi, care se cite`te la slujbe.

Pesn[:(/ peasn[) od[. Petasti: (grec.) semn vocal suitor ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[), care urc[ o

treapt[ fa\[ de sunetul precedent, c]nt]ndu-se mai accentuat. Podobie: (slav. podoben[ - “norm[“, “model”; / prosomie / asem[n]nd[)

stihir[ a c[rei melodie tip (model) este folosit[ `i pentru alte c]nt[ri, cu texte diferite, dar av]nd aceea`i structur[ ca `i textul P. (izosilabice `i homotonice ^n raport cu acesta). Exist[ P. pentru fiecare glas, ele not]ndu-se deasupra imnelor ce trebuie c]ntate pe melodia P. respective `i constituind astfel un mijloc mnemotehnic de c]ntare a diferitelor stihiri.

Podobnici (-e): (slav.) “cuvio`i (-se)”. Poc[in\a: (slav. pokajati) M[rturisire. Pocrov[\ (pocrove\e): (slav. pokroveti; / procov[\ / pokrove\) acoper[m]nt(-

inte) din p]nz[ pentru Sfintele Vase. Pogrebanie: (slav.) prohod(ire), ^nmorm]ntare. Polieleu: (grec. polieleos - “mult[ mil[“) c]ntare la Utrenia praznicelor `i a

Sfin\ilor (“cu P.”), cu textul format din Ps.134-135 (“Robii Domnului…”, “M[rturisi\i-v[ Domnului…”); la s[rb[torile Maicii Domnului se introduc versete din Ps.44 (“Cuv]nt bun…), iar ^n

Page 237: Tipic Si Cantare Bisericeasca

237

primele trei duminici ale Triodului din Ps.136 (“La r]ul Vavilonului…”).

Polihronion: (grec. poli - “mult”, hronos - “timp”) urarea de “la mul\i ani” ^n cadru liturgic, pentru conduc[tori biserice`ti, de stat sau alte persoane particulare.

Poluno`ni\[: Miezonoptic[. Potir: (slav. - potir^) vas liturgic const]nd ^ntr-o cup[ cu picior, ^n care se

pune vinul amestecat cu ap[, spre prefacere la Sf.Liturghie ^n ^nsu`i S]ngele M]ntuitorului.

Potnoja (slav. - “sub picioare”) vulturul arhieresc. Praznic: s[rb[toare. Praznicar: Minei. Pr]nzind[: Obedni\[. Predic[: (lat. praedicare) cuv]ntare bisericeasc[ ^n care se explic[ un text biblic

(/ omilie), o ^nv[\[tur[ de credin\[ etc. Are `i sensul de “propoveduire”. Predsve`tenie: (slav.; / Presve`tenie / Prejdeosve`tenie) Liturghia Sf Grigorie

Dialogul, a Darurilor mai ^nainte sfin\ite. Prejdeosve`tenie: Predsve`tenie. Preobrajenie: (slav.; / Preobra`tenie) Schimbarea la fa\[ (6.aug.). Preot: (grec. presvis, presvitis) cel ce s[v]r`e`te slujbele biserice`tri, fiind

hirotonit ^n aceast[ a doua treapt[ a preo\iei de c[tre episcop. Preo\ime: cler. Prescur[: (slav. proscura) p]ine mic[ din aluat dospit, de obicei ^n form[ de

cruce sau rotund[, din care se preg[tesc Cinstitele Daruri la Proscomidie, iar la sf]r`itul Sf.Liturghii se taie `i se ^mparte credincio`ilor anafura.

Prestol: altar. Presve`tenie: Predsve`tenie. Priceasn[: (/ priceastn[) chinonic. Priceastn[: priceasn[. Pricestniar: chinonicar. Primiceri: (grec. primichirioi) c]nt[re\i care urmau la fiecare stran[ dup[

domestic, cu ei ^ncep]nd num[r[toarea c]nt[re\ilor. Pripeale: (slav. pripeat] - “a c]nta”; veliceanii / veniceanii / velicearii /

m[rimuri) stihiri scurte, al c[ror autor este Filotei Monahul de la Cozia (cca.1400), care se c]nt[ dup[ Polieleul s[rb[torilor ^mpreun[ cu stihuri alese din Psalmi (de c[tre Nichifor Vlemides 1197-1272).

Pristol: altar. Priveghere: slujb[ bisericeasc[ format[ din Vecernia Mare (cu Litie) unit[ cu

Utrenia, care se s[v]r`e`te ^n ajunul (seara / noaptea) unei s[rb[tori.

Page 238: Tipic Si Cantare Bisericeasca

238

Privegh(i)er: carte de slujb[ ce con\ine r]nduiala privegherii. Prochimen: (grec. procheimenos - “a`ezat ^nainte”) stih din Psalmi a`ezat

^nainte de Apostolul sau Evanghelia ce se citesc la o Sf]nt[ Slujb[. Exist[ P. `i la Vecernia zilelor de peste s[pt[m]n[, la cea a s[rb[torilor mari `i a duminicilor din Postul Mare.

Procov[\: Pocrov[\. Proimion: (grec.) kukulion. Prohod: (slav. provodu) 1.Slujba de ^nmorm]ntare. 2.Slujba ^nmorm]nt[rii

M]ntuitorului din Vinerea Mare (Prohodul Domnului) `i a Maicii Domnului la 15 aug. (Adormirea Maicii Domnului). 3.Prohodul Domnului - carte care cuprinde r]nduiala slujbei din Vinerea Mare.

Prolog: Minologhion / Sinaxar. Pronaos: (grec.) nartic[ / tind[ (a unei biserici). Propedie: (grec. propaideia - “^nv[\[tur[ preg[titoare”; / gramatic[ /

teoreticon / enhiridie / introducere) manual / carte de introducere ^n teoria `i practica c]nt[rii psaltice (de orig. bizantin[), cuprinz]nd denumirile `i semnifica\ia semnelor (neumelor) psaltice.

Proscomidiar: locul r]nduit ^n altar (o mas[ / o firid[, de obicei ^n partea st]ng[) pentru s[v]r`irea proscomidiei.

Proscomidie: (grec. proscomidi - “proaducere”, “aducere, punere ^nainte”) prima parte a Sf.Liturghii, care se s[v]r`e`te la Proscomidiar `i ^n care se face preg[tirea Darurilor (p]inea `i vinul) necesare pentru Sf.Euharistie.

Prosomie: (grec. prosomoia - “asemenea”; asem[n]nd[ / podobie) stihir[ a c[rei melodie este folosit[ `i pentru alte c]nt[ri (av]nd textul izosilabic `i homotonic, ^n raport cu textul P.).

Protocanonarh: canonarh. Protodiacon: (grec. protodiaconos - “primul dintre diaconi”) Arhidiacon. Protoiereu: (grec. protoierevs - “cel dint]i dintre preo\i”; / protopop /

protoprezbiter) preot care conduce o protoierie (/ protopopiat). Protoierie: (/ protopopiat) 1.Unitate administrativ-bisericeasc[ condus[ de un

protoiereu (/ protopop), care cuprinde mai multe parohii dintr-o eparhie. 2.Func\ia preotului care conduce o protoierie (/ protopopiat);

Protopop: Protoiereu. Protopopiat: Protoierie. Protoprezbiter: Protoiereu. Protopsalt: (grec. protopsaltis - “cel dint]i dintre c]nt[re\i”) psaltul (/

c]nt[re\ul) principal, din strana dreapt[, care conduce c]ntarea. @n vechime st[tea ^n mijlocul bisericii, av]nd ^n subordine pe cei doi domestici, care conduceau cele dou[ str[ni; avea `i atribu\ii didactice, ini\iind pe ucenici ^n c]ntare `i tipic.

Page 239: Tipic Si Cantare Bisericeasca

239

Proximul: (grec. proximos) ^n vechime c]nt[re\ subordonat canonarhului, la c]ntarea canoanelor.

Psalmi: (grec. psalmos - “c]ntare”, “od[“, “imn”) 150 de Imne religioase (“de laud[“, acompaniate cu instrumente de coarde) din Vechiul Testament, atribuite ^n marea majoritate regelui David, care au fost preluate ^n cultul cre`tin, form]nd cartea de slujb[ numit[ Psaltire.

Psalmi izbrani: (/ psalmi ale`i) stihiri alese din Psaltire (de c[tre Nichifor Vlemide 1197-1272) spre a fi c]ntate la Polieleul unei s[rb[tori.

Psalmi ale`i: Psalmi izbrani. Psalmodie: (grec. psalmodia, psalmos odi; lat.) c]ntarea psalmilor; prin

extensie, ^ntreaga c]ntare din cadrul slujbelor biserice`ti. Psalt: (grec. psaltis - “c]nt[re\”; / dasc[l / \]rcovnic / p[limar) c]nt[re\ care

“c]nt[ psalmii”, prin extensie c]nt[re\ul bisericesc (deoarece Psalmii au constituit primele c]nt[ri preluate din practica sinagogal[ ^n cultul cre`tin, prin extensie ei denumeau la ^nceput ^ntreaga c]ntare bisericeasc[).

Psaltic[ (c]ntare psaltic[): Psaltichie. Psaltichie: (grec. psaltichi, psallo - “c]nt din gur[“ / c]ntare psaltic[) c]ntarea

pe neume muzicale bizantine (`i cartea ce cuprinde aceast[ c]ntare), av]ndu-`i originea ^n c]ntarea vechilor evrei, constituit[ mai ales din psalmi - de unde denumirea de P.

Psaltire: cartea de slujb[ care cuprinde cei 150 de Psalmi din Vechiul Testament.

R Ras[: hain[ lung[ pe care o poarta c[lug[rii peste ^mbr[c[minte. R[spunsurile mari: c]nt[rile din cadrul Sfintei Liturghii ^ncep]nd cu “Pe

Tat[l, pe Fiul `i pe Sf]ntul Duh…” Recitativ: (lat. recitare - “a citi”, “a declama”) R. liturgic - maniera de citire

solemn[, u`or c]ntat[ (“psalmodiat[“) a textelor liturgice (Apostol, Evanghelie etc.); / psalmodie (^ntr-un sens mai restr]ns).

Responsorial: stil de c]ntare caracterizat de alternarea versetelor solistice cu “r[spunsul” dat de un cor; comp. cu antifonie.

Ritual: (lat. ritualis; / tipic) r]nduiala unei slujbe biserice`ti. Rom]nire: traducerea (textelor) c]nt[rilor biserice`ti ^n limba rom]n[, cu

adaptarea treptat[ a melodiilor la specificul limbii rom]ne (^ntr-o faz[ superioar[ prin compunerea unor melodii noi ^n cadrul stilului tradi\ional), proces ^nceput spre sf]r`itul sec.XVII `i ^nceputul sec.XVIII (Filothei sin Ag[i Jipei) `i finalizat ^n prima jum[tate a sec.XX (Ion Popescu-Pas[rea); termenul a fost introdus de Anton Pann (sec. XIX).

Page 240: Tipic Si Cantare Bisericeasca

240

Rucavi\e: (slav. ruca - “m]n[“) m]necu\e. Rug[ciune: (lat. rogatio; slav. molitva; / molitf[) cerere, mul\umire sau (/ `i)

laud[ adresat[ ^n particular sau public (liturgic) de c[tre credincio`i lui Dumnezeu; R. constituie un element de baz[ al slujbelor biserice`ti. R. ^ncep[toare sunt rug[ciunile care ^ncep cu “@mp[rate ceresc…” `i se termin[ cu “Tat[l nostru”, `i care se rostesc la ^nceputul (`i uneori `i pe parcursul) mai multor slujbe.

S Sacerdo\iu: (lat. sacerdotium) demnitatea de preot; cler / preo\ime. Sachelar(iu): (grec. sachellarios - “veghetorul celor sacre”) 1.Rang onorific

acordat preo\ilor. 2.Func\ia de supraveghetor al m[n[stirilor. Sacos: (grec. saccos) ve`m]nt bisericesc purtat de arhiereu peste stihar (de

forma unui stihar mai scurt `i \in]nd oarecum loc de felon). Samoglasnica: (slav. samoglasn^ - “^nsu`i gl[suitoare”) automel[. S[pt[m]na Luminat[: s[pt[m]na care ^ncepe cu Duminica @nvierii (Sf.Pa`ti). S[pt[m]na Mare: ultima s[pt[m]n[ din Postul Mare, ^nainte de Sf.Pa`ti. S[rb[toare: S. bisericeasc[, zi ^n care se comemoreaz[ un eveniment religios

important (un eveniment din Istoria M]ntuirii, pomenirea unuia sau mai multor Sfin\i etc.); S. sunt cu dat[ fix[ (mineal[, aflate ^n Mineie) `i cu dat[ schimb[toare, ^n func\ie de data Sf.Pa`ti (aflate ^n Triod `i Penticostar).

S[rindar: (grec. sarantaria, tessaroconta - “patruzeci”) pomenirea la 40 de Liturghii la r]nd a celui r[posat.

Scar[ (muzical[): gam[. Schevofilachiu: (grec. schevofilachion) Diaconic / ve`m]ntariu. Schevofilax: (grec. schevofilax) cel ce are ^n grij[ vasele `i ve`mintele

liturgice. Schim[: (grec. shima) 1.Slujba ^n care sunt hirotesi\i c[lug[rii de c[tre

arhiereu sau egumen; S. este de dou[ feluri: S.mare `i S.mic[. 2.Acoper[m]nt de cap purtat de schimonahi.

Schimonah: c[lug[r care a primit Schima mare `i tr[ie`te ca pustnic (/ sihastru).

Schit: m[n[stire mai mic[, izolat[. Sedelne: (grec. cathismata - “`edere”; lat. sedeo - “a `edea”) c]nt[ri ^n timpul

c[rora se poate `edea ^n str[ni, care se c]nt[ dup[ catismele Utreniei, dup[ Polieleu `i dup[ a treia Peasn[ a Canonului.

Ser]nd[: Vecernie.

Page 241: Tipic Si Cantare Bisericeasca

241

Sfe`tanie: Aghiasma mic[. Sfin\ire: (sens liturgic) slujba de consacrare liturgic[ a unei biserici (/

t]rnosire), a unor vase sau ve`minte liturgice etc. Sicriu: co`ciug. Simbolul credin\ei: m[rturisire de credin\[, formulat[ la primele dou[

Sinoade ecumenice (de aceea numit `i S.niceo-constantinopolitan) care se roste`te la Sf.Liturghie `i la alte slujbe biserice`ti.

Sinax[: (grec. sinaxis: slav. sobor) adunare de slujb[ ^n biseric[. Sinaxar: (grec. sinaxarion; / Minologhion / Prolog) descriere pe scurt a vie\ii

Sf]ntului sau a s[rb[torii zilei respective, care se cite`te din Minei la Utrenie ^ntre oda a `asea `i a `aptea a canoanelor, dup[ condac `i icos. @ntre cei care s-au ocupat de str]ngerea relat[rilor despre vie\ile Sfin\ilor se num[r[ Simeon Metafrastul (+970), dar `i al\ii de mai t]rziu. S.Triodului `i Penticostarului sunt alc[tuite de Nichifor Calist Xantopol (cca. +1340).

Slav[: (slav. slava; / “m[rire”) exclama\ie folosit[ liturgic indic]nd lauda, pream[rirea, gloria; element al formulei doxologice “Slav[ Tat[lui `i Fiului `i Sf]ntului Duh…”, dup[ care urmeaz[ ^n seriile de stihiri cea numit[ “a sf]ntului”.

Slavoslovie: doxologie. Slujb[: (slav. slujiba) S. bisericeasc[, serviciu religios (/ divin) s[v]r`it (/

oficiat) de preot la s[rb[tori sau diferite ocazii, (de obicei) ^n cadrul (/ ^n prezen\a credincio`ilor) comunit[\ii biserice`ti.

Slujbenic: (slav.) Liturghierul ortodox ^n Bisericile de limb[ slav[. Sobornicariu: (slav. sobor - “adunare”) cartea cu c]nt[rile c]ntate ^n sobor de

slujitorii biserice`ti (/ preo\i). Somata: (grec. somata - “trupuri) semne vocale, diastematice (arat[ c]t urc[

sau coboar[ melodia, de la sunet la sunet) ^n nota\ia muzical[ bizantin[.

Sp[senie: (slav.) m]ntuire. Spovedanie: (slav. ispovedati) M[rturisire. Stare: (grec. stasis, slav. statis - “oprire”) pauza dintre fragmentele unei

catisme sau ale unui Psalm mai lung (Ps.118). Stare\: egumen. Stavrofor: (grec. - “purt[tor de cruce”) iconom stavrofor. Stelu\[: (lat. stella) obiect de cult din metal, alc[tuit din dou[ semicercuri

unite la mijloc, care se a`eaz[ pe Sf]ntul Disc pentru a sus\ine acoper[mintele de deasupra Sf]ntului Agne\ `i a miridelor.

St]lp: (slav.) 1.Ciclul de opt s[pt[m]ni al Octoihului. 2.(pl.) Rug[ciuni ^nso\ite de citirea unor pericope evanghelice, care se citesc de c[tre

Page 242: Tipic Si Cantare Bisericeasca

242

preot ^nainte de slujba de ^nmorm]ntare sau separat de aceasta. 3.Cruce care se poart[ ^naintea cotegiului funerar `i se a`eaz[ la morm]nt.

Stih: (grec. stihos - “r]nd”) vers(et) scurt, luat din Psalmi sau alte c[r\i ale Sfintei Scripturi, ce ^nso\e`te de obicei o stihir[.

Stihar: (grec. stiharion; / talaris) ve`m]nt lung, cu m]neci largi, care face parte dintre ve`mintele liturgice ale arhiereului, preotului `i diaconului.

Stihir[: (grec. stihira - “ce este compus din stihuri”) strof[ (tropar) precedat[ de un stih, de obicei ^n serie cu alte S., aflat[ ^n componen\a diferitelor slujbe (la Vecernie - la “Doamne strigat-am…”, la Stihoavn[, la Utrenie - la Sedelne, la Laude etc.)

Stihirar: (grec.) culegere (manuscris[) de c]nt[ri cuprinz]nd Stihiri de la Vecernie, Litie `i Utrenie.

Stihiraric: (grec. stihiraricon) stil al c]nt[rilor u`or melismatice ^n c]ntarea psaltic[, c]ntate ^ntr-o mi`care moderat spre rar (andante). @n stilul S. se c]nt[ stihiri, slave, axioane etc.

Stihirile Evangheliei: Eotinale. Stihoavn[: parte a Vecerniei, intercalat[ ^ntre ectenia cererilor (“S[

plinim…”) `i “Acum sloboze`te…”. Este ac[tuit[ din stihiri, Slav[, ~i acum, a N[sc[toarei. Stihirile sunt numite apostihuri (grec. apostiha) sau “stihiri ale stihoavnei” (grec. stihira tou stihou)

Stihologie: (grec. stihologia) catism[ alc[tuit[ din stihuri sau versete de psalmi.

Stran[ (str[ni): 1.Pupitre pentru c[r\ile de slujb[ (/ de c]nt[ri) folosite de c]nt[re\i. 2.Scaune l]ng[ perete ^n biseric[.

Stretenie: (slav.) @nt]mpinarea Domnului (2 febr.). Svetiln[: (slav.) exapostilarie. Syntomon: (grec. sintomon - “scurt”, “concis”, “silabic”) ^n stil irmologic.

~ ~ez]nd[: sedelne.

T Tain[ (Sfintele Taine): (slav.) slujbe biserice`ti s[v]r`ite de arhiereu / preot,

^n num[r de `apte (Cele ~apte Taine), instituite de M]ntuitorul Iisus Hristos, prin care, ca urmare a unor lucr[ri v[zute, se ^mp[rt[`e`te

Page 243: Tipic Si Cantare Bisericeasca

243

credincio`ilor Harul Duhului Sf]nt. Cele ~apte Taine sunt: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Poc[in\a, Cununia, Maslul `i Hirotonia. R]nduiala lor se afl[ ^n Molitfelnic / Aghiazmatar `i Liturghier (pentru Sf]nta Euharistie).

Talaris: Stihar. T[m]ie: substan\[ r[`inoas[ folosit[ pentru c[dire. T[m]ier: c[delni\[. T]mpl[: Catapeteasm[. T]rnosire: Sfin\ire. Tedeum: (lat. “Te Deum laudamus” - dup[ cuvintele imnului ce se c]nt[ la

aceast[ slujb[, imn atribuit Sf]ntului Ambrozie / Sf]ntului Niceta de Remesiana) Slujb[ de laud[ `i mul\umire adus[ lui Dumnezeu, oficiat[ mai ales ^n ^mprejur[ri solemne (ziua na\ional[, ^nceputul anului `colar etc.). T. pentru diferite ocazii sunt adunate ^n cartea de slujb[ numit[ T.

Temporale: (/ timporale) semne neumatice (neume) ce indic[ durata sunetelor ^n nota\ia muzical[ psaltic[ (bizantin[); se scriu deasupra sau dedesubtul semnelor vocale.

Teofanie: (grec. theofaneia) 1.Manifestare a lui Dumnezeu. 2.Ar[tarea Domnului / Botezul Domnului / Boboteaz[ / Epifanie (6.ian.).

Teoreticon: Propedie. Tererem: Cratim[. Tetraevanghel: Evanghelie. Tetraod[: canon alc[tuit din patru ode (c]nt[ri). Tetrapod: Analog / iconostas (2). Timiotere: M[rimuri / megalinarii. Tind[: nartic[ / pronaos. Tipic: (grec. tipicon, de la tipos - “form[“ / “norm[“) carte de slujb[ ce

cuprinde (descrise pe scurt) r]nduielile `i regulile s[v]r`irii slujbelor biserice`ti pe ^ntregul an bisericesc. R]nduielile descrise ^n T. ^`i au originea ^nc[ ^n vremurile apostolice, ele fiind asociate apoi, prin Tradi\ie, de numele Sf]ntului Hariton M[rturisitorul (sec.III), ale Sf]ntului Eftimie cel Mare `i Teoctist (sec.IV), ale Sf]ntului Sava (sec.V-VI) `i Sofronie al Ierusalimului (sec.VII) etc. Primul T. tip[rit ^n limba rom]n[ a fost T. Mare de la Ia`i, ^n 1816.

Tipica: (grec. tipica, akolouthia ton tipicon) Obedni\a. Tiplot[: (slav. toplota) vas mic ^n care se ^nc[lze`te apa (c[ldura) ce se

toarn[, dup[ ce a fost binecuv]ntat[, ^n Sf]ntul Potir ^nainte de ^mp[rt[`ire.

Page 244: Tipic Si Cantare Bisericeasca

244

Toac[: instrument muzical - fix sau portabil - alc[tuit dintr-o plac[ de lemn sau de metal care se love`te ritmic cu unul sau dou[ cioc[nele, pentru a anun\a ^nceperea slujbei la m[n[stiri `i la unele biserici.

Toiag (p[storesc): c]rj[ arhiereasc[. Trapez[: (grec.) sala de mese ^ntr-o m[n[stire. Trebnic: (slav.) Evhologhiu / Molitfelnic. Trefologhion: Tropologhion. Triadicale: (grec. triadica troparia - “troparele treimice”) cele 12 tropare pe glasul

II, care se c]nt[ la Miezonoptica duminicii dup[ Canonul Treimii (Troi`nic). Se g[sesc ^n Ceaslov `i sunt atribuite lui Grigorie Sinaitul (+1310).

Tric[ntare: triod[. Tricher: (grec. trichirion) sfe`nic cu trei lum]n[ri folosit, ^mpreun[ cu dicherul la

slujbele cu arhiereu (`i constituind astfel una dintre insignele arhiere`ti). Cu T. `i dicherul arhiereul binecuvinteaz[ pe credincio`i, ^n restul timpului cele dou[ sfe`nice fiind purtate de obicei de c[tre diaconi.

Triod: (grec. triodion, de la treis odi - “trei ode”) carte de slujb[ care cuprinde c]nt[rile `i citirile din perioada de zece s[pt[m]ni care ^ncepe cu Duminica Vame`ului `i a Fariseului `i se ^ncheie cu S[pt[m]na Mare (dinainte de Sfintele Pa`ti), perioad[ numit[ a T. Denumirea de T. provine de la num[rul odelor care alc[tuiesc canoanele Utreniei din aceast[ perioad[ `i care sunt de obicei ^n num[r de trei (triode). @ntre cei care au contribuit la structurarea actual[ a T. se num[r[ Sf]ntul Teodor Studitul (+826) `i fratele s[u Iosif Studitul (+830). T. s-a desprins treptat din culegerea numit[ Tropologhion, din care f[cea parte ^nc[ de prin sec.VII-VIII `i ^n cadrul c[reia se definea ca o unitate distinct[.

Triod[: canon alc[tuit din trei ode (c]nt[ri). Tripesne\: triod[. Trisaghion: (grec. “de trei ori sf]nt”) denumire dat[ unor c]nt[ri liturgice

^nchinate Sfintei Treimi ^n care se repet[ de trei ori cuv[ntul “sf]nt” (grec. aghios). T. mic sau liturgic (“Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte f[r[ de moarte…”) a fost introdus ^n Sf]nta Liturghie ^nainte de Apostol ^n vremea ^mp[ratului Teodosie II (408-450) `i mai poate fi ^nt]lnit ^ntre Rug[ciunile ^ncep[toare, care se rostesc la ^nceputul (`i uneori `i pe parcursul) mai multor slujbe. T. serafimic sau biblic se c]nt[ ^n cadrul Sfintei Liturghii la R[spunsurile Mari (^ntre c]nt[rile “Cu vrednicie” `i “Pre Tine Te l[ud[m”) `i este format din Isaia 6,3 unit cu Psalmul 117,26 (Matei 21,9). Folosirea liturgic[ a T. serafimic este atestat[ ^nc[ din primele veacuri cre`tine.

Page 245: Tipic Si Cantare Bisericeasca

245

Trisfetiteli: (slav.) Sfin\ii Trei Ierarhi (Sf.Vasile cel Mare, Sf.Grigorie Teologul, Sf.Ioan Gur[ de Aur), pr[znui\i la 30 ian.

Troi`nic: (/ troie`nic; grec. canon triadicos / imnos triadicos) Canonul Sfintei Treimi, de la glasul de r]nd din Octoih, care se cite`te dup[ Psalmul 50 la Miezonoptica Duminicii.

Tropar: (cu o etimologie ^nc[ discutat[: grec. tropos - “fel, mod de a fi”, oarecum “icoana”, descrierea s[rb[torii; tropaion – “trofeu”, semn al biruin\ei; trope – “schimbare”, deoarece se c]ntau antifonic, “schimb]ndu-se” de la o stran[ la alta; tropi - “^ntoarcere”, deoarece se “^ntorceau” dup[ melodia irmosului `i pe toate glasurile) cea mai simpl[ form[ imnografic[, const]nd dintr-o singur[ strof[ poetic[, care poate fi g[sit[ ^n cuprinsul marii majorit[\i a slujbelor biserice`ti (la sf]r`itul Vecerniei, la ^nceputul `i sf]r`itul Utreniei, la Vohodul Sfintei Litughii etc.). Stihirile `i orice strofe ale formelor imnografice mai dezvoltate sunt de asemenea T. Structurarea imnografic[ actual[ a T. dateaz[ de prin sec.V.

Tropare Treimice: Triadicale. Tropologhion: (grec. tropologhion / trefologhion / antologhion) colec\ie

general[ de tropare, foarte veche (manuscrise pe papirus sau pergament), aflat[ ^n uz de pe la sf]r`itul sec.VIII-^nceputul sec.IX, din care s-au desprins treptat c[r\ile de slujb[ actuale: Octoihul, Triodul, Penticostarul, Mineiele.

|

|]rcovnic: psalt, c]nt[re\.

U Uspenie: Adormirea Maicii Domnului (15 aug.). U`i diacone`ti: u`ile laterale ale Sf.altar. U`i ^mp[r[te`ti: u`ile centrale ale Sf. altar, pe care poate ie`i `i intra doar

arhiereul `i preotul sau diaconul, ^mbr[ca\i ^n ve`mintele liturgice r]nduite.

Utrenie: (/ ortrina / m]necare / m]nec]nd[; grec. orthros - “zorii zilei”; slav. utrenia) una dintre cele ~apte Laude, s[v]r`it[ ^n cursul dimine\ii. Este de mai multe feluri: U. @nvierii (duminicilor), U. mare (cu Polieleu) la s[rb[tori `i U. de toate zilele. Slujba de diminea\[ este atestat[ ^nc[ de la ^nceputurile cre`tinismului. U. se sluje`te dup[ Liturghier de c[tre

Page 246: Tipic Si Cantare Bisericeasca

246

preot, iar la stran[ dup[ Octoih (Mare / mic), Ceaslov, Minei - ^n perioadele respective, dup[ Triod `i Penticostar.

Utrenier: colec\ie de c]nt[ri (cu nota\ie muzical[) de la slujba Utreniei duminicilor.

V Vase (Sfintele V. / V.liturgice): vasele folosite la Sfintele slujbe, consacrate

de obicei pentru aceasta printr-o slujb[ special[ de sfin\ire. Sfintele V. liturgice sunt: discul, potirul, copia, stelu\a, linguri\a pentru Sf.Liturghie; alte V. liturgice: vasul cu Sf.Mir, litierul, tiplota, vasul su ap[ sfin\it[ (Aghiasm[).

Vecernie: (/ ser]nd[; grec. espera - “sear[“; lat. vespera; slav. vecernia) slujb[ f[c]nd parte dintre cele ~apte Laude, care se s[v]r`e`te seara, precedat[ de Ceasul al IX-lea `i urmat[ de Pavecerni\[. V. este de mai multe feluri: V. mic[, V. mare (de s]mb[t[ seara sau din ajunul s[rb[torilor) `i V. de toate zilele. Ca `i Utrenia, V. se sluje`te dup[ Liturghier de c[tre preot, iar la stran[ dup[ Octoih (Mare / mic), Ceaslov, Minei - ^n perioadele respective, dup[ Triod `i Penticostar.

Veliceanii: pripe(a)le. Veniceanii: pripe(a)le. Venicearii: pripe(a)le. Vespera: Vecernie. Ve`m]ntariu: Schevofilachiu / diaconic(on). Ve`minte (V. liturgice): Od[jdii. Vl[dic[: chiriarh / episcop. Vocale: semne neumatice (neume) cu ajutorul c[rora se indic[ ^n[l\imea

sunetelor ^n nota\ia psaltic[ (bizantin[). Vohod: (slav. vohod - “ie`ire”) ritual de ie`ire din Sf.altar prin u`a dinspre

miaz[noapte `i reintrare prin u`ile ^np[r[te`ti. V. se face la Vecernia s[rb[torilor (cu c[dire), de asemenea se face la Sf.Liturghie V. mic, la ie`irea cu Sf.Evanghelie, `i V.Mare la ie`irea cu Sf.Daruri.

Voscresne: eotinale. Vosglas: ecfonis. Vovidenie: (slav.) Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.). Vultur: (/ potnoja) covor mic, de form[ rotund[, av]nd brodat pe el un vultur

zbur]nd cu aripile ^ntinse deaupra unei cet[\i cu trei r]uri, care se pune ^n altar sau ^n naos la slujbele arhiere`ti, pentru a sta pe el arhiereul -

Page 247: Tipic Si Cantare Bisericeasca

247

V. face astfel parte dintre insignele (/ ornatele) arhiere`ti. La hirotonia de arhiereu se folose`te un V. mai mare.

Z Zlatoust: (slav.) Sf.Ioan Gur[ de Aur (/ Hrisostom, grec.)

BIBLIOGRAFIE ORIENTATIV{

- Filothei sin Agæi Jipei, Psaltichia româneascæ, ed. Sebastian Barbu-Bucur, ^n “Izvoare ale muzicii românesti” - documenta et transcripta (VII D), vol.IV: Stihirar-Penticostar, Buzæu, 1992, “Lexicon”, p. 486-502.

- Colectiv, Dic\ionar de termeni muzicali, Bucure`ti, 1984. - Ion M.Stoian, Dic\ionar religios, Bucure`ti, 1994.

Page 248: Tipic Si Cantare Bisericeasca

248

Page 249: Tipic Si Cantare Bisericeasca

249

ANEXE

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu Facultatea de Teologie "Andrei ~aguna" 2001-2002

PROGRAME ANALITICE pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual

Observa\ii cu caracter general Sec\ia de Teologie Pastoral[ a Facult[\ii de Teologie realizeaz[ integral Programa analitic[ pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual, pe parcursul a trei ani de studiu. La sec\iile cu dubl[ specializare, cum sunt cele de Teologie Litere, Teologie Istorie, Teologie Patrimoniu pe de o parte, `i Teologie Asisten\[ Social[ pe de alt[ parte, pentru care Planul de ^nv[\[m]nt prevede disciplina Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual doar pentru doi, respectiv un an de studiu, cursul se realizeaz[ par\ial - adic[ ^n cazul a doi ani de studiu (Teologie Litere, Teologie Istorie, Teologie Patrimoniu) se va realiza Programa analitic[ prev[zut[ pentru doar doi ani de studiu, iar ^n cazul unui singur an de studiu (Teologie Asisten\[ Social[), cea prev[zut[ pentru primul an de studiu din cei doi ani ai Programei analitice reduse. Pentru cazul ultim (Teologie Asisten\[ Social[ - un an de studiu) trebuie f[cut[ observa\ia c[ ^n semestrul al doilea (al anului unic de studiu) se vor mai introduce `i unele elemente din anul al doilea (respectiv chiar din anul al treilea al Programei analitice de la Teologie Pastoral[), pentru ca studen\ii s[ aibe o imagine de ansamblu c]t mai complet[ a domeniului studiat. @n general, structura Programei analitice permite aceasta, datorit[ faptului c[ aspectele mai importante (sau absolut necesare `i mai uzuale) sunt prezentate la ^nceput, avans]ndu-se apoi, ^n anii terminali, spre aspecte mai speciale. A`adar se poate spune c[ Programa analitic[ “de baz[“ este cea de la sec\ia Teologie Pastoral[, dup[ care se structureaz[ `i variantele mai reduse pentru celelalte sec\ii (la doi `i respectiv un an). Cele ar[tate mai ^nainte privind realizarea Programei analitice pentru doar doi, respectiv doar un an de studiu pot fi aplicate `i ^n cazul altor sec\ii combinate ale Facult[\ii de Teologie, pentru care Planul de ^nv[\[m]nt prevede doar unul sau doi ani de Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual. Mai trebuie amintit c[ tot ^n cadrul disciplinei Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual se desf[`oar[ `i activitatea coral[ a studen\ilor teologi. Numærul mare de studen\i la

Page 250: Tipic Si Cantare Bisericeasca

250

Sec\ia de Teologie Pastoral[ constituie o baz[ de selec\ie a celor cu aptitudini pentru cel pu\in un cor b[rb[tesc, iar prezen\a numeroas[ a studentelor ^n celelalte sec\ii permite formarea `i a unui cor mixt (corurile de voci omogene feminine sunt de asemenea posibile, chiar dac[ repertoriul specific este mai redus). Grupurile corale, corurile "de an" sau alte formule corale, chiar dac[ de cele mai multe ori au un caracter facultativ, contribuie `i ele la formarea muzical[ a studen\ilor. Activitatea de preg[tire coral[ are o structur[ deosebit[ de cea a cursurilor `i seminariilor curente de Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual, ^n primul r]nd deoarece repeti\iile de cor se fac adesea pe voci (sopran, alto, tenor, bariton-bas). La aceste repeti\ii, ^n mod inevitabil particip[ studen\i din diferi\i ani de studiu, drept care apare necesar[ alc[tuirea unui Program de activitate a corului (semestrial, anual sau de perspectiv[). |in]nd seama de specificul bisericesc `i de profesionalismul muzical relativ al studen\ilor teologi, repertoriul anual al unui cor de studen\i teologi poate cuprinde (^n condi\iile unui minim de dou[ ore / s[pt[m]n[ pentru repeti\ii): C]nt[rile Sfintei Liturghii (^n diferite armoniz[ri), 10 (-15) Pricesne `i c]nt[ri la S[rb[tori, 10 (-15) Colinde, unele c]nt[ri (armonizate) la Taine `i Ierurgii, alte c]nt[ri cu caracter patriotic, dintre cele legate de activitatea universitar[ sau din repertoriul coral (laic) rom]nesc `i universal (5-10 piese). Un raport rezonabil ^ntre piesele nou ^nv[\ate si cele aflate deja ^n repertoriu (reluate `i perfec\ionate) poate fi eventual cel de 1/3 piese noi - 2/3 piese reluate, \in]nd seama `i de stabilitatea mai accentuat[ a repertoriului bisericesc. De asemenea, ^n cazul unui nivel superior de preg[tire muzical[ anterioar[ a studen\ilor, num[rul lucr[rilor preg[tite ^n cadrul activit[\ii corale poate fi sim\itor m[rit. O serie de participæri ale corului (corurilor) de studen\i teologi ^n cursul anului universitar (uneori `i ^n vacan\e) la Slujbele biserice`ti, concerte, concursuri `i festivaluri muzicale motiveaz[ pozitiv pe cori`ti (`i pe dirijor). Pe de alt[ parte ^ns[, un num[r prea mare de astfel de ac\iuni pare s[ nu \in[ seama totu`i de specificul unui astfel de cor: este vorba de un cor de studen\i teologi `i nu de un cor profesionist, care are un cu totul alt statut. @n sf[r`it, practica de stran[, pentru anii mai mari (II-III), se realizeaz[ de obicei corelat[ cu orele de seminar.

Page 251: Tipic Si Cantare Bisericeasca

251

Program[ analitic[ pentru Teologie Pastoral[

ANUL I

Semestrul I (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Introducere general[, structura cursului. @ndrum[ri metodologice pentru

^nsu`irea deprindrilor de c]ntare bisericeasc[ `i tipic. Recapitularea `i sistematizarea c]torva elemente de nota\ie muzical[ liniar[ (pe portativ).

Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (I, Ectenii-Antifoane, ^n varianta uniformizat[). Exerci\ii de solfegiere.

2. Curs: Istoria muzicii biserice`ti - Muzica bizantin[ (I). Lexicon muzical-liturgic (I, a-f)

Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (II, Fericirile-Heruvic). 3. Curs: Muzica bizantin[ (II). Lexicon muzical-liturgic (II, g-o) Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (III, R[spunsurile mari). 4. Curs: Muzica bisericeasc[ rom]neasc[ (prezentare istoric[). Lexicon muzical-

liturgic (III, p-s). Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (IV, R[spunsurile mari-continuare). 5. Curs: Evolu\ia cultului. C[r\ile de slujb[; organizarea lor specific[. Lexicon

muzical liturgic (IV, t-z). Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (V, Axion-Tat[l nostru) 6. Curs: Slujbele biserice`ti (Sfintele Taine, Ierurgii, cele `apte Laude etc.). S[rb[tori

^n anul bisericesc. Alte cicluri liturgice. Tipicul celor opt glasuri biserice`ti. Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VI, p]n[ la sf]r`it). 7. Curs: Sf]nta Liturghie - privire de ansamblu, c]nt[rile `i tipicul ^n c[r\ile de slujb[. Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VII, repetarea c]nt[rilor mai dificile). 8. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ - psaltic[ (I). Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. 9. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (II). Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. Sf]nta Liturghie, c]nt[ri

`i tipic (VIII, recapitulare cu repetarea c]nt[rilor mai dificile). 10. Curs: Troparul `i Condacul Na`terii Domnului. (Mineiul pe decembrie) Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Na`terii Domnului. 11. Curs: Troparul `i Condacul Botezului Domnului. (Mineiul pe ianuarie) Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Botezului Domnului. 12. Curs: Glasurile biserice`ti. Glasul I - tropar (irmologic). Seminar: Exersarea troparului @nvierii pe glasul I. Modele de aplicare practic[. 13. Curs: Glasul V - tropar (irmologic) Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul V. Modele de aplicare practic[. 14. Curs: Recapitulare trimestrial[. Seminar: Exers[ri de c]nt[ri `i aplic[ri de tipic pe c[r\ile de slujb[.

Page 252: Tipic Si Cantare Bisericeasca

252

Semestrul II (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Vecernia de s]mb[t[ seara, tipic `i c]nt[ri speciale (Fericit b[rbatul, Lumin[

lin[, Acum sloboze`te) Seminar: Exersarea c]nt[rilor, recapitularea unor c]nt[ri din semestrul I. 2. Curs: Glasul IV - tropar `i antifon (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul IV, formule de

aplicare practic[. 3. Curs: Glasul VIII - tropar `i antifon (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul VIII, formule de

aplicare practic[. 4. Curs: Utrenia Duminicilor. Doxologia mare (variante notate `i aplicare pe forma de

antifon a glasului) Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor diatonice (I, V,

IV, VIII). 5. Curs: Glasul III - tropar (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul III, formule de aplicare practic[. 6. Curs: Glasul VII - tropar (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul VII, formule de aplicare practic[.

Recapitularea glasurilor enarmonice (III,VII). 7. Curs: Glasul II - tropar `i antifon (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul II, formule de

aplicare practic[. 8. Curs: Glasul VI - tropar (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul VI, formule de aplicare practic[.

Recapitularea glasurilor cromatice (II,VI). 9. Curs: C]nt[ri uzuale din perioada Postului Mare (Cu noi este Dumnezeu, Doamne

al puterilor, Doamne de n-am avea pe Sfin\ii T[i, Prohodul Domnului) `i la @nvierea Domnului (Troparul, Lumin]nda `i Irmosul @nvierii).

Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor biserice`ti (I-VIII).

10. Curs: Melodiile Lumin]ndelor (`i la Praznice). Seminar: Exersarea practic[ a melodiilor Lumin]ndelor. 11. Curs: Polieleul `i M[rimurile. Seminar: Exersarea practic[ a melodiilor Polieleului `i M[rimurilor 12. Curs: Sistematizarea recomand[rilor privind cultivarea vocii `i a dic\iei. Seminar: Exerci\ii practice. 13. Curs: @ndrum[ri teoretice `i practice pentru culegerea folclorului religios `i a

documentelor muzicale vechi. Seminar: Repetarea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme de tipic. 14. Curs: Recapitulare general[ (de an). Seminar: Recapitulare practic[ a c]nt[rilor mai dficile `i a problemelor de tipic.

Page 253: Tipic Si Cantare Bisericeasca

253

ANUL II

Semestrul I (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n anul I. Prezentarea structurii cursului

^n anul II de studiu. R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de peste s[pt[m]n[ (diferen\e fa\[ de Duminic[).

Seminar: Organizarea practicii de stran[. Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i a unor probleme de tipic.

2. Curs: Glasurile diatonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul I. Seminar: Exersarea glasului I - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…” pe

note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 3. Curs: Glasul V - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului V - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 4. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei S[rb[torii unui sf]nt important, peste

s[pt[m]n[ `i Duminic[ (diferen\e). Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor ^nv[\ate. Practic[ de stran[. 5. Curs: Glasul IV - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului IV - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 6. Curs: Glasul VIII - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului VIII - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 7. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei unui Praznic al Maicii Domnului, peste

s[pt[m]n[ `i Duminic[ (diferen\e). Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor ^nv[\ate. Practic[ de stran[. 8. Curs: Glasurile enarmonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul III. Seminar: Exersarea glasului III - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 9. Curs: Glasul VII - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului VII - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 10. Curs: R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei unui Praznic ^mp[r[tesc, peste s[pt[m]n[

`i Duminic[ (diferen\e). (recapitularea tipicului `i a c]nt[rilor la Na`terea `i Botezul Domnului).

Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea glasurilor (c]nt[rilor) ^nv[\ate. Practic[ de stran[.

11. Curs: Glasurile cromatice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul II. Seminar: Exersarea glasului II - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…”

pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 12. Curs: Glasul VI - ^nsu`i glasul (stihiraric).

Page 254: Tipic Si Cantare Bisericeasca

254

Seminar: Exersarea glasului VI - ^nsu`i glasul (stihiraric): “Doamne strigat-am…” pe note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[.

13. Curs: Perioada Triodului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai importante. Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea c]nt[rilor predate. Practic[ de

stran[. 14. Curs: Recapitularea problemelor de tipic `i cantare predate ^n cursul semestrului Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea glasurilor (c]nt[rilor) predate.

Practic[ de stran[.

Semestrul II (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitul[ri ale unor aspecte predate ^n primul semestru. Seminar: Rezolvarea unor probleme de tipic `i repetarea unor glasuri (c]nt[ri) mai

dificile. Practic[ de stran[. 2. Curs: Lecturile biblice: Paremii, Catisme, Apostol, Evanghelie. Recitativul

lirturgic. Formule tradi\ionale `i combaterea inova\iilor ^n recitativul liturgic.

Seminar: Exerc\ii de recitativ liturgic. Practic[ de stran[. 3. Curs: Vecernia `i Utrenia de s]mb[t[ cu “Dumnezeu este Domnul…” `i cu

“Aliluia” (diferen\e). Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Repetarea unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de

stran[. 4. Curs: Liturghia Sf.Vasile cel Mare (deosebiri fa\[ de Liturghia Sf.Ioan Gur[ de

Aur). Tipic `i c]nt[ri. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. 5. Curs: Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite. Tipic `i c]nt[ri. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor. Practic[ de stran[. 6. Curs: Diverse c]nt[ri la S[rb[tori (I - Antifoane praznicale, Tropare `i Condace). Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Practic[ de stran[. 7. Curs: C]nt[ri la S[rb[tori (II - continuare). Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Practic[ de stran[. 8. Curs: Tipicul `i c]nt[rile ^n S[pt[m]na Mare. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. 9. Curs: Perioada Penticostarului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai

importante. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. 10. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (I): Botez, Cununie. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. 11. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (II): Hirotonie, Sf.Maslu. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. Practic[ de

stran[. 12. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (III): Sfe`tanie, Te Deum.

Page 255: Tipic Si Cantare Bisericeasca

255

Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. Practic[ de stran[.

13. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii (IV): @nmorm]ntare, Parastas. Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. Practic[ de stran[. 14. Curs: Recapitulare anual[. Seminar: Recapitularea practic[ a problemelor de tipic `i a unor c]nt[ri mai

dificile. Practic[ de stran[.

ANUL III

Semestrul I (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitularea problemelor de c]ntare `i tipic parcurse ^n anii anteriori de

studiu. Organizarea practicii de stran[. Seminar: Recapitularea practic[ a glasurilor `i a altor c]nt[ri mai dificile predate

anterior. Practic[ de stran[. 2. Curs: Irmoasele (Axioanele) Praznicale). Irmosul la Na`terea Maicii Domnului (8

sept.). Seminar: Exersarea Irmosului la Na`terea Maicii Domnului. Practic[ de stran[. 3. Curs: Irmosul la @n[l\area Sfintei Cruci (14 sept.). Seminar: Exersarea Irmosului la @n[l\area Sfintei Cruci. Practic[ de stran[. 4. Curs: Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.). Seminar: Exersarea Irmosului la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului. Practic[ de

stran[. 5. Curs: Irmosul la Na`terea Domnului (25 dec.). Seminar: Exersarea Irmosului la Na`terea Domnului. Practic[ de stran[. 6. Curs: Irmosul la Botezul Domnului (6 ian.). Seminar: Exersarea Irmosului la Botezul Domnului. Practic[ de stran[. 7. Curs: Irmosul la @nt]mpinarea Domnului (2 febr.). Seminar: Exersarea Irmosului la @nt]mpinarea Domnului. Practic[ de stran[. 8. Curs: Irmosul Buneivestiri (25 mart.) `i cel al Floriilor. Seminar: Exersarea Irmoaselor Buneivestiri (25 mart.) `i al Floriilor. Practic[ de stran[. 9. Curs: Axionul ^n Joia Mare `i cel din S]mb[ta Patimilor. Seminar: Exersarea Axioanelor din Joia `i S]mb[ta Patimilor. Practic[ de stran[. 10. Curs: Recapitularea Irmosului @nvierii (predat ^n anul I) `i predarea Irmosului

@n[l\[rii. Seminar: Exersarea Irmoselor @nvierii `i al @n[l\[rii. Practic[ de stran[. 11. Curs: Irmosul la Pogor]rea Duhului Sf]nt. Seminar: Exersarea Irmosului la Pogor]rea Duhului Sf]nt. Practic[ de stran[. 12. Curs: Irmosul Schimb[rii la Fa\[ (6 aug.). Seminar: Exersarea Irmosului Schimb[rii la Fa\[. Practic[ de stran[.

Page 256: Tipic Si Cantare Bisericeasca

256

13. Curs: Irmosul la Adormirea Maicii Domnului (15 aug.). Seminar: Exersarea Irmosului la Adormirea Maicii Domnului. Practic[ de stran[. 14. Curs: Recapitulare semestrial[. Seminar: Recapitularea Irmoaselor mai dificile predate ^n cursul semestrului.

Semestrul II (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitularea problemelor de c]ntare `i tipic predate anterior. Organizarea

practicii de stran[. Seminar: Recapitularea practic[ a unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de stran[. 2. Curs: Podobiile glasului I. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului I. Practic[ de stran[. 3. Curs: Podobiile glasului II. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului II. Practic[ de stran[. 4. Curs: Podobiile glasului III. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului III. Practic[ de stran[. 5. Curs: Podobiile glasului IV. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului IV. Practic[ de stran[. 6. Curs: Podobiile glasului V. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului V. Practic[ de stran[. 7. Curs: Podobiile glasului VI. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VI. Practic[ de stran[. 8. Curs: Podobiile glasului VII. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VII. Practic[ de stran[. 9. Curs: Podobiile glasului VIII. Seminar: Exersarea Podobiilor glasului VIII. Practic[ de stran[. 10. Curs: Alc[tuirea unei cateheze cu con\inut muzical-imnografic. Elemente de

Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (I). Seminar: Recapitularea unor Podobii mai dificile. Practic[ de stran[. 11. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea `i conducerea unui cor bisericesc pe dou[, trei

sau patru voci. Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (II).

Seminar: C]nt[ri calofonice (cu un grad mai mare de dificultate). Practic[ de stran[. 12. Curs: Recomand[ri privind promovarea (^n parohie a) c]nt[rii ortodoxe autentice.

Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (III). Seminar: Exersarea unor c]nt[ri mai dificile. Practic[ de stran[. 13. Curs: Recapitul[ri finale (I). Seminar: Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme

speciale de tipic. Practic[ de stran[. 14. Curs: Recapitul[ri finale (II). Seminar: Practic[ de stran[.

Page 257: Tipic Si Cantare Bisericeasca

257

Program[ analitic[ pentru: Teologie Litere, Teologie Istorie, Teologie Patrimoniu - doi ani Teologie Asisten\[ Social[ - un an

ANUL I

Semestrul I (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Introducere general[, structura cursului. @ndrum[ri metodologice pentru

^nsu`irea deprindrilor de c]ntare bisericeasc[ `i tipic. Recapitularea `i sistematizarea c]torva elemente de nota\ie muzical[ liniar[ (pe portativ).

Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (I, Ectenii-Antifoane, ^n varianta uniformizat[). Exerci\ii de solfegiere.

2. Curs: Istoria muzicii biserice`ti - Muzica bizantin[ (I). Lexicon muzical-liturgic (I, a-f)

Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (II, Fericirile-Heruvic). 3. Curs: Muzica bizantin[ (II). Lexicon muzical-liturgic (II, g-o) Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (III, R[spunsurile mari). 4. Curs: Muzica bisericeasc[ rom]neasc[ (prezentare istoric[). Lexicon muzical-

liturgic (III, p-s). Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (IV, R[spunsurile mari-continuare). 5. Curs: Evolu\ia cultului. C[r\ile de slujb[; organizarea lor specific[. Lexicon

muzical liturgic (IV, t-z). Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (V, Axion-Tat[l nostru) 6. Curs: Slujbele biserice`ti (Sfintele Taine, Ierurgii, cele `apte Laude etc.). S[rb[tori ^n

anul bisericesc. Alte cicluri liturgice. Tipicul celor opt glasuri biserice`ti. Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VI, p]n[ la sf]r`it). 7. Curs: Sf]nta Liturghie - privire de ansamblu, c]nt[rile `i tipicul ^n c[r\ile de slujb[. Seminar: Sf]nta Liturghie, c]nt[ri `i tipic (VII, repetarea c]nt[rilor mai dificile) 8. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ - psaltic[ (I). Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. 9. Curs: Nota\ia muzical[ de origine bizantin[ (II). Seminar: Exerci\ii de citire (solfegiere) `i scriere psaltic[. Sf]nta Liturghie, c]nt[ri

`i tipic (VIII, recapitulare cu repetarea c]nt[rilor mai dificile). 10. Curs: Troparul `i Condacul Na`terii Domnului. (Mineiul pe decembrie) Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Na`terii Domnului. 11. Curs: Troparul `i Condacul Botezului Domnului. (Mineiul pe ianuarie) Seminar: Exersarea Troparului `i Condacului Botezului Domnului. 12. Curs: Glasurile biserice`ti. Glasul I - tropar (irmologic). Seminar: Exersarea troparului @nvierii pe glasul I. Modele de aplicare practic[. 13. Curs: Glasul V - tropar (irmologic)

Page 258: Tipic Si Cantare Bisericeasca

258

Seminar: Exersarea Troparului @nvierii pe glasul V. Modele de aplicare practic[. 14. Curs: Recapitulare trimestrial[. Seminar: Exers[ri de c]nt[ri `i aplic[ri de tipic pe c[r\ile de slujb[.

Semestrul II (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Vecernia de s]mb[t[ seara, tipic `i c]nt[ri speciale (Fericit b[rbatul, Lumin[

lin[, Acum sloboze`te) Seminar: Exersarea c]nt[rilor, recapitularea unor c]nt[ri din semestrul I. 2. Curs: Glasul IV - tropar `i antifon (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul IV, formule de

aplicare practic[. 3. Curs: Glasul VIII - tropar `i antifon (irmologic). Seminar: Exersarea Troparului @nvierii `i a Antifonului pe glasul VIII, formule de

aplicare practic[. 4. Curs: Utrenia Duminicilor. Doxologia mare (variante notate `i aplicare pe forma de

antifon a glasului) Seminar: Exersarea c]nt[rilor. Recapitularea practic[ a glasurilor diatonice (I, V,

IV, VIII). 5. Curs: Curs: Glasurile diatonice - forma de "^nsu`i glasul" (stihiraric). Glasul I. Seminar: Exersarea glasului I - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe

note; formule de aplicare practic[. 6. Curs: Curs: Glasul V - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului V - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe

note; formule de aplicare practic[. 7. Curs: Glasul IV - ^nsu`i glasul (stihiraric). Seminar: Exersarea glasului IV - ^nsu`i glasul (stihiraric): Doamne strigat-am… pe

note; formule de aplicare practic[. Practic[ de stran[. 8. Curs:. Liturghia Sf.Vasile cel Mare (deosebiri fa\[ de Liturghia Sf.Ioan Gur[ de Aur).

Tipic `i c]nt[ri (De Tine se bucur[, Pe ar[t[torul). Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite. Tipic `i c]nt[ri (S[ se ^ndrepteze, Priceasna etc.).

Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. 9. Curs: C]nt[ri uzuale ^n Postul Mare - perioada Triodului (Cu noi este Dumnezeu,

Doamne al puterilor, Doamne de n-am avea pe Sfin\ii T[i, Prohodul Domnului) `i la @nvierea Domnului (Troparul, Lumin]nda `i Irmosul @nvierii) – perioada Penticostarului.

Seminar: Exersarea c]nt[rilor. 10. Curs: Diverse c]nt[ri la S[rb[tori (Antifoane praznicale, tropare etc.). Seminar: Exersarea c]nt[rilor. 11. Curs: Tipicul `i c]nt[rile la Taine `i Ierurgii: Botez (D[-mi mie hain[ luminoas[,

C]\i ^n Hristos), Cununie (Domne, Dumnezeul nostru, Isaie d[n\uie`te, Sfin\ilor mucenici, M[rire |ie Hristoase, Paharul m]ntuirii etc.), Hirotonie

Page 259: Tipic Si Cantare Bisericeasca

259

(Vrednic este), Sf.Maslu, Sfin\irea apei, @nmorm]ntare-Parastas (Cu sfin\ii odihne`te), Te Deum.

Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate 12. Curs: Irmoase; Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.) – la

Bunavestire (25 martie) Seminar: Exersarea Irmosului. 13. Curs: Podobii (Ceea ce e`ti bucuria etc.). Sistematizarea recomand[rilor privind

cultivarea vocii `i a dic\iei. @ndrum[ri teoretice `i practice pentru culegerea folclorului religios `i a documentelor muzicale vechi.

Seminar: Repetarea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme de tipic. 14. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea unui grup coral. Elemente de Teologia c]nt[rii

liturgice. Recapitulare general[ (de an). Seminar: Recapitulare practic[ a c]nt[rilor mai dficile `i a problemelor de tipic.

ANUL II

Semestrul I (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n anul I. Prezentarea structurii cursului

^n anul II de studiu. R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei de peste s[pt[m]n[ `i la s[rb[tori (diferen\e fa\[ de Duminic[, principii generale de combinare a slujbelor).

Seminar: Recapitulare a unor c]nt[ri mai dificile `i a unor probleme de tipic. 2. Curs: Irmoase (Axioanele) Praznicale). Irmosul la Na`terea Maicii Domnului (8

sept.). Seminar: Exersarea Irmosului. 3. Curs: Irmosul la @n[l\area Sfintei Cruci (14 sept.). Seminar: Exersarea Irmosului. 4. Curs: Irmosul la Intrarea ^n Biseric[ a Maicii Domnului (21 nov.). Seminar: Exersarea Irmosului. 5. Curs: Irmosul la Na`terea Domnului (25 dec.). Seminar: Exersarea Irmosului. 6. Curs: Irmosul la Botezul Domnului (6 ian.). Seminar: Exersarea Irmosului. 7. Curs: Irmosul Floriilor. Seminar: Exersarea Irmosului. 8. Curs: Irmosul la Pogor]rea Duhului Sf]nt. Seminar: Exersarea Irmosului. 9. Curs: Irmosul Schimb[rii la Fa\[ (6 aug.). Seminar: Exersarea Irmosului. 10. Curs: Irmosul la Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).

Page 260: Tipic Si Cantare Bisericeasca

260

Seminar: Exersarea Irmosului. 11. Curs: Recapitulare a unor Irmoase predate ^n anul I de studiu. Seminar: Exersarea Irmoaselor. 12. Curs: C]nt[ri la S[rb[tori. Recapitularea c]nt[rilor predate ^n anul anterior `i

^nv[\area unor c]nt[ri noi. Aspecte de tipic. Seminar: Exersarea c]nt[rilor. 13. Curs: C]nt[ri la Taine `i Ierurgii. Recapitularea c]nt[rilor predate ^n anul anterior

`i ^nv[\area unor c]nt[ri noi. Elemente de tipic. Seminar: Exersarea c]nt[rilor. 14. Curs: Recapitulare a problemelor de tipic `i c]ntare predate ^n cursul semestrului Seminar: Exerci\ii practice de tipic. Exersarea c]nt[rilor predate.

Semestrul II (14 s[pt[m]ni / semestru, 1 curs + 1 seminar / s[pt[m]n[)

1. Curs: Recapitulare a unor aspecte predate ^n primul semestru. Seminar: Rezolvarea unor probleme de tipic `i repetarea unor c]nt[ri mai dificile. 2. Curs: Lecturile biblice: Paremii, catisme, Apostol, Evanghelie. Recitativul lirturgic.

Formule tradi\ionale `i combaterea inova\iilor ^n recitativul liturgic. Seminar: Exerc\ii de recitativ liturgic. 3. Curs: Podobiile glasului I (Ceea ce e`ti bucuria -repetare, Prea l[uda\ilor Mucenici). Seminar: Exersarea Podobiilor glasului I. 4. Curs: Podobiile glasului II (Casa Efratului) `i ale glasului III (Mare este puterea

Crucii, Laud[ de sear[). Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor II `i III. 5. Curs: Podobiile glasului III – continuare (De frumse\ea, Fecioara ast[zi - repetare). Seminar: Exersarea Podobiilor glasului III. 6. Curs: Podobiile glasului IV (Ar[tatu-te-ai ast[zi, Cel ce Te-ai ^n[l\at pe Cruce). Seminar: Exersarea Podobiilor glasului IV. 7. Curs: Curs: Perioada Triodului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai

importante. Recapitularea celor predate ^n anul anterior de studiu `i predarea unor elemente noi.

Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. 8. Curs: Perioada Penticostarului. R]nduieli speciale de tipic `i c]nt[ri mai

importante. Recapitularea celor predate ^n anul anterior de studiu `i predarea unor elemente noi.

Seminar: Exersarea tipicului `i a c]nt[rilor predate. 9. Curs: Podobiile glasului V (Doamne p[c[tuind) `i ale glasului VI (A treia zi). Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor V `i VI. 10. Curs: Podobiile glasului VII (Nu vom mai fi opri\i) `i ale glasului VIII Ce v[ vom

numi, Mucenicii T[i, Doamne). Seminar: Exersarea Podobiilor glasurilor VII `i VIII.

Page 261: Tipic Si Cantare Bisericeasca

261

11. Curs: Alc[tuirea unei cateheze cu con\inut muzical-imnografic. Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (I).

Seminar: Recapitularea unor Podobii mai dificile. 12. Curs: @ndrum[ri pentru organizarea `i conducerea unui cor bisericesc pe dou[, trei

sau patru voci. Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (II).

Seminar: C]nt[ri calofonice (cu un grad mai mare de dificultate). 13. Curs: Recomand[ri privind promovarea (^n parohie a) c]nt[rii ortodoxe autentice.

Elemente de Teologie a c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[ (III). Seminar: Exersarea unor c]nt[ri mai dificile. 14. Curs: Recapitulare final[. Seminar: Recapitularea unor c]nt[ri mai dificile `i rezolvarea unor probleme

speciale de tipic.

Page 262: Tipic Si Cantare Bisericeasca

262

Page 263: Tipic Si Cantare Bisericeasca

263

Page 264: Tipic Si Cantare Bisericeasca

264

Page 265: Tipic Si Cantare Bisericeasca

265

Page 266: Tipic Si Cantare Bisericeasca

266

Page 267: Tipic Si Cantare Bisericeasca

267

Page 268: Tipic Si Cantare Bisericeasca

268

Page 269: Tipic Si Cantare Bisericeasca

269

Page 270: Tipic Si Cantare Bisericeasca

270

CUPRINS Cuv]nt ^nainte……………………………………………………............…3

Introducere……………………………………….………….6 Aspecte metodologice generale……………………………...6 Rela\ia C]nt[rii biserice`ti `i a Tipicului cu alte domenii

ale Teologiei………...9

ELEMENTE DE C}NTARE BISERICEASC{ Principii metodologice pentru ^nsu`irea deprinderilor

de c]ntare bisericeasc[………..11 Istoria c]nt[rii biserice`ti……………………………….……14 C]ntarea ^n Biserica Ortodox[ Rom]n[…………….……….34 Glasurile biserice`ti……………………….……………..…..53 Elemente de nota\ie muzical[………………………………..58

Nota\ia muzical[ apusean[…………………………..….…..61 Nota\ia muzical[ bizantin[……………………...…………..62

Probleme speciale legate de c]ntarea bisericeasc[…………..68 Aspecte teologice ale c]nt[rii liturgice ^n Biserica Ortodox[..77

ELEMENTE DE TIPIC BISERICESC No\iuni introductive…………………………………………..85

Slujbele biserice`ti `i principiul practic al ^nsu`irii Tipicului..85 Originile `i evolu\ia tipicului bisericesc………………….….86 S[rb[torile `i ciclurile liturgice. C[r\ile de slujb[…………...88

Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului zilnic…..………......89 Slujbele `i c[r\ile de slujb[ ale ciclului s[pt[m]nal.

Duminica, ziua de s[rb[toare a s[pt[m]nii…....92 Ciclurile liturgice lunare `i anuale…………………………93

a) Ciclul mineal `i s[rb[torile cu dat[ fix[ (neschimb[toare)………..….....94

b) Ciclul pascal `i s[rb[torile cu dat[ schimb[toare (dup[ data Sfintelor Pa`ti).........95

Slujbele neperiodice (ocazionale)………………..………....96 Sf]nta Liturghie……………………………..…………..……98

Page 271: Tipic Si Cantare Bisericeasca

271

R]nduieli speciale privind s[v]r`irea Sfintei Liturghii..….102 Slujbele ciclului zilnic ^n perioada Octoihului……………..103

Vecernia `i Utrenia (no\iuni generale)………….….……...103 R]nduiala Vecerniei Duminicilor…………….....….….…...105

R]nduiala Litiei……………………………………….…...110 R]nduiala Utreniei Duminicilor………………..……..…....111

R]nduiala Privegherii………………………………………114 Vecernia `i Utrenia zilelor de r]nd…..………….….…….…115 R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei la s[rb[tori………………118

R]nduiala Vecerniei `i a Utreniei pentru s[rb[tori care se ^nt]mpl[ Duminica…119

Vecernia `i Utrenia s]mbetelor……………………………...126 R]nduieli speciale legate de s[v]r`irea Vecerniei

`i a Utreniei……127 R]nduieli speciale la Vecernie…………………………..…127 R]nduieli speciale la Utrenie…..…………………….….…128

@nainte-pr[znuiri, dup[-pr[znuiri `i odovanii………………129 Pavecerni\a………………………………………………….132

Pavecerni\a mic[……...……………………………………132 Pavecerni\a mare…...………………………………………133

Miezonoptica………………………………………………..136 Miezonoptica de toate zilele….……………………………136 Miezonoptica de s]mb[ta…..………………………………137 Miezonoptica de duminic[…………………………………137

Ceasurile…………………………………………………….139 Ceasul I…………...…...……………………………………139 Ceasul III…….…...…...……………………………………140 Ceasul VI…………...………………………………………141 Ceasul IX………....…...……………………………………141 Ceasuri cu r]nduial[ special[….……………………………142 Mijloceasurile………………………………………………144

Obedni\a……………………………………………………..145 R]nduieli speciale ^n perioada Triodului……………….…...147 Liturghia Darurilor mai ^nainte sfin\ite……….......................155 R]nduieli speciale ^n perioada Penticostarului……………...158 Slujbe ocazionale……………………………………………164 Sfintele Taine………………………………………………..164

Sf]nta Tain[ a Botezului `i a ungerii cu Sf]ntul Mir……….165

Page 272: Tipic Si Cantare Bisericeasca

272

R]nduiala Sfintei Taine a M[rturisirii (Spovedaniei)….…...172 R]nduiala @mp[rt[`irii.…………………………………..…173 Sf]nta Tain[ a Cununiei……..…………………………..…175 Taina Sf]ntului Maslu……….……………………………..180 Sf]nta Tain[ a Preo\iei `i hirotesiile legate de aceast[ Tain[.......180

Ierurgii……............................................................................186 Sfin\irea apei………….…….………………….…………...186

Aghiasma Mare (Sfin\irea cea mare a apei)…......………...186 Sfe`tania (Sin\irea cea mic[ a apei)……………...………...187

Ierurgii ^n leg[tur[ cu traiul cre`tinului…...………………..189 Ierurgii ^n leg[tur[ cu sf]r`itul cre`tinului…...….………….192 Slujba ^nmorm]nt[rii……………………......….…………..194 R]nduielile pentru pomenirea mor\ilor, dup[ ^nmorm]ntare…197 S[rindarele………………………………………………….200 Rug[ciuni pentru diferite trebuin\e din via\a credincio`ilor..202 R]nduiala Acatistului……………………………………….202 R]nduiala Paraclisului Preasfintei N[sc[toare de Dumnezeu...203 R]nduiala Tedeumului.........................................................204

Alte probleme de tipic bisericesc............................................206

LEXICON MUZICAL-LITURGIC……………………....………........…209

Anexe Programe analitice pentru Muzic[ bisericeasc[ `i Ritual……249

Observa\ii cu caracter general…………………………….……….249 Program[ analitic[ pentru Teologie Pastoral[……………..……...251 Program[ analitic[ pentru sec\ii cu dubl[ specializare…………....257

Plan`e: Nota\ie muzical[ liniar[ (occidental[)……………….....Plan`a 1 Nota\ie psaltic[ (de origine bizantin[)……………….....Plan`ele 2 a-c Recitativul liturgic……………………………………...Plan`ele 3 a-d

Cuprins……….………………………………………………....…270

Page 273: Tipic Si Cantare Bisericeasca

273

ALTE LUCR{RI ALE AUTORULUI: Cântæri biserice`ti (culegere), Sibiu, 1994, 240p. Cântarea ca teologie (Studii `i articole de teologie a c]nt[rii liturgice),

Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 1998, 243p. (ISBN 973-9280-84-6).

Cântærile Sfintei Liturghii (Culegere pentru cor mixt), Sibiu, 1998, 231p. Teologia cântærii liturgice în Biserica Ortodoxæ - Aspecte de identitate a

cântærii liturgice ortodoxe, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 258p (ISBN 973-651-058-1).

C]nt[ri religioase, colinde `i lucr[ri instrumentale, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2000, 118 p. (ISBN 973-651-171-5).

Aspects homilétiques dans les “Stichera Eothina” de Léon VI le Sage, Editura Universit[\ii “Lucian Blaga”, Sibiu, 2001, 205p. (ISBN 973-651-283-5).


Recommended