Slide 1

tiin si politic:cercetarea spaiului n secolul XX

Banica FlorentaDragan Ligia Draghici AndreeaIonescu Sandra Nitu Simona Soucaliuc Andreea

Spaiul cosmic

Spaiul cosmic numit i spaiu extraatmosferic este ntregul spaiu situat dincolo de limita atmosferei unei planete. Spaiul cosmic este, ntr-o prim aproximaie, vid. Totui, el nu este complet lipsit de coninut, ci este umplut cu gaze la presiune extrem de sczut i pulberi. Spaiul cosmic conine cmpuri gravitaionale, radiaii electromagnetice, neutrini. Teoretic el mai conine i energie neagr i materie ntunecat. Deoarece atmosfera nu se termin brusc, ci se subiaz progresiv, nu exist nici o limit definit clar ntre atmosfer i spaiul cosmic.Descoperirin 350 .Hr., filosof grec Aristotel a sugerat c natura are oroare de vid, un principiu care a devenit cunoscut sub numele de horror vacui[1]. Pe baza acestei idei cum c vidul nu ar putea exista, mai multe secole s-a crezut c spaiul nu ar putea fi gol.[2] Abia n secolul al XVII-lea, filozoful francez Ren Descartes a susinut c ntregul spaiu trebuie s fie plin.[3] Cercetri viitoare privind fizica vidului au fost efectuat de ctre Otto von Guericke. El a menionat corect c atmosfera Pamantului cuprinde planeta noastr ca un nveli, cu o densitate gradual, n scdere odat cu altitudinea. El a ajuns la concluzia c trebuie s existe un vid, un spaiu gol ntre Pmnt i Lun.Diferene orbit - spaiul cosmicPentru a efectua un zbor spaial orbital, o nav spaial trebuie s depeasc viteza de zbor suborbital. O nav spaial nu intr pe orbit pn cnd acesta nu se deplaseaz cu o vitez suficient de mare, astfel nct acceleraia sa s fie mai mic sau egal cu acceleraia centripet cauzat de viteza sa n micare circular. Deci, pentru a intra pe orbit, o nav spaial nu trebuie s ajung doar n spaiul respectiv, dar, de asemenea, trebuie s ating o vitez suficient orbital. Pentru a trece pe orbita joas a Pmntului o nav trebuie s ating viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparaie cel mai rapid avion realizat vreodat a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (n 1967, aeronava nord-american X-15).

Planetele Sistemului Solar

MERCUR

Mercur este planeta cea mai apropiata de Soare, aflandu-se la numai 0,387 ua. Pe bolta cereasca pare sa se deplaseze mai repede decat alte planete si de aceea oamenii au hotarat sa-i dea numele zeului comertului la romani, Mercur. Suprafata sa este foarte asemanatoare cu cea a Lunii, presata cu numeroase cratere meteoritice. Soarele vazut de pe Mercur, pe cerul mercurian vesnic negru (din cauza lipsei atmosferei), are un diametru aparent de 2,5 ori mai mare decat atunci cand este vazut de pe Pamant.

Acesta se afla deasupra orizontului timp de 175,9 zile terestre, perioada in care temperatura poate atinge 427o C. Noaptea, temperatura ajunge pana la -173o C. Mercur efectuiaza o rotatie completa in jurul axei sale in 58,64 zile, iar anul mercurian dureaza 87,96 zile. Deoarece masa lui Mercur reprezinta numai 5,53 % din masa Pamantului, acceleratia gravitationala este 0,378 g, iar oamenii ajunsi acolo se vor simti foarte usori, mai usori chiar decat pe Luna. Cand vor dori sa plece, va fi suficient sa-si accelereze racheta pana la 4,25 km/sec. O singura misiune spatiala, Mariner 10, in 1974, ne-a transmis informatii asupra planetei Mercur. Cea mai importanta descoperire facuta cu aceasta ocazie a fost detectarea campului magnetic mercurian, ignorat pana atunci de pamanteni.

VenusVenus se afla la 0,723 ua de Soare, este acoperita in totalitate si in permanenta cu nori densi, alcatuiti din acid sulfuric, care i-au impiedicat pe pamanteni, pana de curand, sa-i vada cu adevarat chipul. La suprafata sa , efectul de sera, provocat de continutul mare de bioxid de carbon (97%), duce la cresterea temperaturii medii pana la 480o C ( este mai cald decat pe Mercur, acolo temperatura medie este de numai 179o C ), iar presiunea atinge 92 atmosfere. Ziua venusiana, care dureaza cat 243 zile terestre, este mai lunga decat anul, 225 de zile. O alta ciudatenie este sensul de rotatie al planetei, de la est la vest, astfel incat un venusian va vedea Soarele rasarind de la asfintit si apunand la rasarit ( asta in cazul in care va reusi sa vada ceva prin stratul gros de nori). Suprafata venusiana para a fi tanara. Datele receptionate de la sondele spatiale indica faptul ca aceasta a fost complet remodelata acum 300-500 milioane de ani. Topografia venusiana este compusa din campii intinse acoperite de rauri de lava solidificata. Dupa unele estimari 85 % din suprafata venusiana este acoperita cu roci de origine vulcanica. Cel mai inalt punct de pe Venus este MAXWEL MONTES, care se ridica la 10,7 km deasupra suprafetei medii a planetei. Desi impanata cu cratere de impact meteoritic, acestea nu au un diametru mai mic de 2 km, probabil datorita marii densitatii a atmosferei, in care meteoritii mici ard complet. Atmosfera sa este alcatuita in proportie de 96 % din bioxid de carbon, 3 % din azot si din urme de bioxid de sulf, vapori de apa, argon, heliu, neon, clorura de hidrogen si fluorura de hidrogen. Un pamantean ajuns pe suprafata venusiana ar putea masura o acceleratie gravitationala de 0,9 g, foarte apropiata de cea terestra, deoarece masa planetei Venus reprezinta 81,5 % din masa Pamantului. Pentru a scapa de sub atractia venusiana oamenii ar trebui sa-si accelereze nava pana la 10,36 km/sec.

PamantPamantul este cea de-a treia planeta de la Soare. Este si cea mai importanta deoarece adaposteste viata. Are un diametru ecuatorial mediu de 2756 km, o masa de 5,9761024 kg, o densitate de 5515 gr/cmc. Face o rotatie completa, in jurul axei in 23,9345 ore. Pamantul se invarte in jurul Soarelui cu o viteza medie de 29,79 km/sec si il ocoleste intr-un an, adica in 365,256 zile.Distanta medie dintre Pamant si Soare este de 149600000 km (o unitate astronomica, 1UA). Temperatura medie este de aproximativ 15o C. Pentru a-i proteja pe oameni de radiatiile periculoase emise de Soare, poseda o atmosfera (compusa din 77% azot, 21% oxigen si bioxid de carbon, neon, argon, heliu) si un camp magnetic, cu ajutorul caruia este deviat vantul solar. Acceleratia gravitationala la suprafata pamantului, la ecuator, este 9,78 m/s2, iar pentru a se desprinde definitiv de pamant navele trebuie sa atinga 11,18 km/sec. Are un satelit natural, LUNA.

MARTE

Totusi ramane posibilitatea ca omul, viitorul stapan al cosmosului, profitand de uriasele rezerve de apa ce se afla in subsolul planetei, sa o transforme intr-un loc propice vietii. Ultimele informatii furnizate de NASA sunt foarte optimiste. Exista indicii clare ca in prezent, in anumite momente ale anului martian, putem distinge apa lichida pe suprafata martiana. Marte este de 2 ori mai mica decat Terra. Densitatea sa medie este de 0,73 din densitatea Pamantului, masa doar 10 %, iar acceleratia gravitationala 0,377 g. Pentru a putea scapa de sub influenta gravitationala martiana, o nava spatiala va trebui sa accelereze pana la 5,02 km/sec Durata zilei martiene este de 1,02 zile terestre, iar anul martian dureaza 686,98 zile. Atmosfera sa este compusa in special din bioxid de carbon (95%), la care se adauga azot (2,7 %), argon (1,6 %), oxigen (0,13%) si CO , vapori de apa, neon, etc. Temperatura medie -63o C, variind intre o valoare maxima de 20o C si una minima de -140 grade C.Marte are doi sateliti, PHOBOS si DEIMOS, invaluiti multa vreme de mister. Existau voci care afirmau sus si tare ca acestia nu pot fi decat niste obiecte artificiale construite de o mana extraterestra. In prezent aceasta ipoteza si-a pierdut foarte mult din credibilitate, asemenea faimoasei ipoteze a canalelor martiene. Oricum Marte va fi cu siguranta, prima planeta pe care omul va pune piciorul.

Jupiter , cea de a cincea planeta, aflata la 5,2 ua de Soare este cea mai mare planeta a Sistemului Solar, avand un diametru echivalent cu 11,21 diametre terestre si o masa de 317,8 ori mai mare decat masa Pamantului. Totusi, densitatea sa este numai un sfert din cea terestra, ceea ce sugereaza ideea ca Jupiter este o planeta mai degraba lichida, desi nucleul ei, datorita presiunilor uriase, ar putea fi alcatuit din hidrogen metalic, explicandu-se astfel existenta magnetosferei, care inconjoara planeta. Datorita marimii sale atrage spre sine o buna parte din obiectele cosmice care ar putea lovi Pamantul. Suprafata jupiteriana este bantuita de furtuni, cea mai spectaculoasa dintre ele, Marea Pata Rosie, putand fi observata si de pe Pamant. Viteza vantului atinge frecvent 150 km/sec, iar presiunea atmosferica depaseste 100 atmosfere. Aceasta este alcatuita din hidrogen (90%), si heliu (10%). Temperatura medie este de - 121o C.Jupiter poseda un inel, vizibil doar pentru sondele interplanetare si i se cunosc, deocamdata, 16 sateliti, dintre care cel mai interesant pentru oameni este Europa, sub a carei suprafata inghetata se gaseste apa lichida, fiind astfel posibila existenta unor forme de viata.Ziua jupiteriana dureaza 0,4 zile terestre iar anul 11,9 ani terestri. De pe Jupiter este mai greu de plecat, deoarece viteza de evadare este de 59,6 km/sec.

Jupiter

Saturn

Saturn, cea de-a 6-a planeta de la Soare (aflata la o distanta de 9,5 ua) si singura care poseda un inel vizibil cu instrumente terestre, Saturn este alaturi de Jupiter, al doilea gigant al Sistemului Solar. Are un diametru de 9,45 ori mai mare decat al Pamantului, 12% din densitatea Pamantului si o masa echivalenta cu 95 de mese terestre. Seamana mai degraba cu Jupiter. Aici, eventualii vizitatori se vor trezi in plina furtuna, cu vanturi ce ating 500 m/s. Atmosfera este alcatuita in proportie de 97% din hidrogen si 3% heliu. Temperatura medie este de -125 grade C. Evident, cand este vorba de Saturn trebuie amintita cea mai frumoasa caracteristica a sa, inelul care il inconjoara, observat pentru prima oara de Galileo Galilei. Acesta este divizat in mai multe "subinele", A si B, foarte luminoase, si C, mai pal. Sistemul inelelor lui Saturn prezinta mai multe "goluri", dintre care cel mai important este diviziunea Cassini, care separa inelele A si B, descoperita in 1675 de Giovani Cassini. Imaginile transmise de sondele spatiale au demonstrat ca toate inelele principale sunt alcatuite dintr-un numar mare de subinele. Compozitia acestora nu este bine cunoscuta, dar exista date care indica faptul ca ele contin o cantitate semnificativa de apa. Se pare ca inelul lui Saturn provine din distrugerea unora dintre satelitii sai in urma impactului cu meteoritii, cu mult timp in urma. La suprafata planetei, la ecuator, acceleratia gravitationala este de 9.02 m/s2, foarte apropiata de cea terestra.In jurul lui Saturn se rotesc cel putin 18 sateliti inghetati, dintre care numai Titan, cel mai mare dintre toti, cu un diametru de 5,150 km are o atmosfera semnificativa.Ziua saturniana dureaza 0,44 zile terestre, iar anul 29,4 ani terestrii. De pe Saturn, la fel ca si in cazullui Jupiter este greu de plecat deoarece viteza de evadare este de 35,49 km/s, de 3,17 ori mai mare decat cea necesara pentru a scapa de atractia Pamantului. UranusUranus , cea de-a 7-a planeta de la Soare (aflata la o distanta de19,2 ua), este cel de-al treilea gigant al Sistemului Solar. Are un diametru echivalent cu 4,01 diametre terestre, este foarte putin dens (doar 23 % din densitatea Terrei). Atractia gravitationala la suprafata planetei, la ecuator, este de 7,77 m/s2 (oamenii se simt mai usori pe Uranus). Uranus nu poate fi vazut cu ochiul liber si de aceea a fost descoperit abia in 1781 de catre William Hersel.Atmosfera uraniana este alcatuita in special din hidrogen, 83%, heliu 15%, si metan 1%. Acest din urma gaz, metanul, are o importanta foarte mare pentru aspectul exterior al planetei, deoarece absoarbe lumina rosie, daruindu-i lui Uranus o frumoasa culoare albastra. In atmosfera uraniana se formeaza nori, care se deplaseaza la latidunine constanta formand benzi paralele pe imaginile transmise de sondele spatiale (acest fenomen se produce si in cazul lui Jupiter si Saturn). Si pe Uranus furtunile sunt un fenomen obisnuit, viteza vanturilor atingand adesea 160 m/s. Temperatura medie este de -193o C.Una dintre cele mai interesante caracteristici ale lui Uranus este faptul ca axa sa de rotatie este puternic inclinata (97,6 grade). Practic, planeta pare ca se rostogoleste pe planul sau orbital. Probabil ca acest lucru a fost provocat de o ciocnire de un obiect cosmic imens.Ca si Jupiter si Saturn, Uranus poseda un sistem de inele, descoperit in 1977 de catre sondele spatiale. El are si cel putin 15 sateliti mici, cu diametre cuprinse intre 26 km (Cordelia) si 1577 km (Titania).Ziua uraniana dureaza cat 0,7 zile terestre iar anul cat 83,7 ani terestri. De pe Uraus, la fel ca si in cazul lui Jupiter si Saturn, este greu de plecat deoarece viteza de evadare este de 31,30 km/sec, de 1,9 ori mai mare decat cea necesara pentru a scapa de atractia Pamantului.

Neptun

Din punct de vedere meteorologic, Neptun este o planeta foarte agitata, aici intalnindu-se cele mai intense furtuni din Sistemul Solar. Viteza vantului atinge adesea 2000 km/h. In atmosfera lui Neptun s-a observat de catre sondele americane din seria Voyager o mare pata intunecata, similara cu Marea Pata Rosie de pe Jupiter, care da un ocol complet planetei in numai 16 ore. Temperatura medie este de -193o C.Neptun are 4 inele inguste si foarte putin luminoase. De asemenea, au fost catalogati si 8 sateliti, dintre care cel mai mare este Triton (cu diametru de 2704 km).Ziua neptuniana dureaza cat 0,67 zile terestre iar anul 163,7 ani trestrii. De pe Neptun la fel ca in cazul celorlalte planete gigant, este greu de plecat, deoarece viteza de evadare este de 23,5 km/s, adica de 2,1 mai mare decat de pe Pamant.PLUTOPluton , ultima planeta a Sistemului Solar, aflata la 39,24 ua de Soare este o planeta mititica, avand un diametru cat numai 0,18 diametre terestre. A fost descoperita in 1930 de catre Clyde Tombaugh. Orbita lui Pluton este foarte inclinata, 17o fata de planul orbital al celorlalte planete. Din pacate nu se stiu multe lucruri despre aceasta planeta, se pare ca are o atmosfera alcatuita din metan azot, care dispare atunci cand departarea de Soare este maxima. Durata zilei plutoniene este de 6,4 zile terestre. Temperatura medie este de -170o C. Atractia gravitationala la suprafata este de 0,4 m/s2, viteza de evadare este 0,098 din viteza cu care navele spatiale pot scapa de sub atractia Pamantului. Pluton nu are inel, in schimb are un satelit, Charon, descoperit in 1978 de catre J.Christy, care este de doua ori mai mic decat planeta in jurul caruia se invarteste.

LunaLuna este obiectul cel mai apropiat de Pamant. Ea se afla la o distanta de 384.400 km. Pana acum cateva decenii oamenii nu i-au putut vedea decat o singura fata, deoarece ea parcurge complet o orbita exact in timpul in care efectueaza o rotatie completa in jurul axei sale, 27,32166 zile terestre.Masa Lunii este echivalenta cu 0,0123 mase terestre, iar diametrul ei nu este decat 0,27 diametre terestre. Este atat de mica incat acceleratia gravitationala la suprafata ei nu este decat 0,166 g, ceea ce este foarte relaxant pentru viitorii colonisti ai Lunii (imaginati-va ca un cetatean de 72 kg cantareste acolo numai 12 kg).Din pacate, neavand atmosfera, temperaturile variaza foarte mult, intre + 130 o C ziua si - 160 o C noaptea. Pentru a scapa de sub atractia Lunii este suficienta atingerea vitezei de 2,4 km/sec.Acest obiect ceresc, singurul pe care omul a pus piciorul, a fost vizitat pentru prima oara de catre doi din cosmonautii echipajului misiunii APOLLO12. Este vorba despre Neil Armstrong si Edwin Aldrin, care au debarcat in Marea Linistii pe 11 iulie 1969 (sa nu il uitam pe Michael Collins care, desi nu a coborat pe Luna, a avut un rol important in succesul primei misiuni lunare).

Galaxia Galaxia este un sistem de stele, praf si gaz, tinute impreuna de catre gravitatie. Galaxiile sunt imprastiate prin univers. Diametrul unei galaxii variaza intre cateva mii si jumatate de milion de ani-lumina. Galaxiile mari pot avea mai mult de un trilion de stale, iar cele mici cateva bilioane.Astronomii au fotografiat milioane de galaxii, prin telescop. Se estimeaza ca in universul vizibil exista in jur de 100 bilioane de galaxii.Este un obiect foarte dens si greu.Tipuri de galaxii. Exista doua tipuri principale de galaxii: galaxii spirale si galaxii eliptice. Calea Lactee este o galaxie spirala. Toate galaxiile spirale se rotesc; si unele dintre galaxiile eliptice pot sa se roteasca, dar mult mai incet.

Momente ale cursei spatiale1957-1974

Lansarea primului satelit artificial

Primul satelit artificial al Pmntului, Sputnik, a fost amplasat pe orbit, la 4 octombrie 1957, de fosta URSS. "Cu aceast lansare, a nceput era spaial, afirm constructorul Boris Certok, unul dintre creatorii primelor rachete R7, care au permis amplasarea pe orbit a satelitului.

Sputnik, un glob metalic de 83 de kilograme, a decolat la ora 2.28, cu o rachet R7, de la un poligon secret aflat n stepele din Kazahstan. Din acelai loc, cunoscut drept Baikonour, a decolat, la 12 aprilie 1961, i Iuri Gagarin, primul om care a ajuns n spaiu.

Lansarea a fost precedat de trei accidente n care au fost implicate rachete R7. La 15 mai 1957, o prim rachet a luat foc la lansare. Dup numai o lun, lansarea celei de-a doua a euat, iar n iulie 1957, racheta lansat a czut la sol dup scurt timp de la decolare. La 21 august 1957, cea de-a patra i-a atins inta din Kamciatka, ns focosul a ars.

Cronologia SputnikSputnik 1, primul satelit artificial din lume a fost lansat pe 4 octombrie 1957. Sputnik 2 a fost lansat pe 3 noiembrie 1957 i a avut la bord prima fiin vie, celua Laika. Din pcate, Laika a fost i prima victim a cursei pentru cucerirea spaiului cosmic.

Prima ncercare de lansare a satelitului Sputnik 3 din 3 februarie 1958 a euat, dar a doua ncercare din 15 mai a fost fcut cu succes i a dus n spaiu aparate pentru cercetri. Sputnik 4 a fost lansat pe 15 mai 1960.

Sputnik 5 a fost lansat pe orbit pe 19 august 1960 avnd la bord cinii Belka i Strelka, 40 oareci, 2 obolani i numeroase plante. Capsula spaial s-a ntors pe Pmnt a doua zi, toate animalele fiind recuperate vii i sntoase.

Sputnik 2. Primul animal plasat pe orbit: cinele Laika

Laika, o catelusa maidaneza gasita pe strazile Moscovei, a ajuns in Cosmos in luna noiembrie a anului 1957, fiind prima fiinta pamanteana care a parasit Pamantul. Ea a fost primul pasager din cadrul planurilor ambitioase ale Uniunii Sovietice.

Initial, patrupedul gasit pe strazile din Moscova a primit numele de "Kudrijavka". Insa unui calator in spatiu i s-a potrivit mai bine numele de Laika, care este, de asemenea, si denumirea unei rase din randul cainilor siberieni, din care facea parte pasagerul navei.Temperamentul ei calm si prietenos le-a permis astronautilor sa exerseze cu ea statul si culcatul in spatii inguste; totodata, au invatat-o sa nu desfaca firele aparatelor care inregistreaza functiile vitale.Lumea a aflat povestea reala a calatoriei catelusei Laika in 2002, in cadrul unei conferinte de presa. Conform declaratiei unui biolog care lucra la proiect, Dimitrij Malasenkov, animalul, ingrozit de zgomotul si vibratiile cauzate de lansarea navei, a incercat disperat sa evadeze din spatiul ingust.In acel moment, bataile inimii au fost de trei ori cat valoarea normala. La detasarea rachetei, s-a pierdut o parte din sistemul care asigura temperatura constanta.Datorita unor erori, temperatura din cabina a crescut pana la 41 de garde Celsius, in loc de 15. Socul cauzat de caldura si epuizarea au pus repede capat vietii patrupedului; la cinci ore de la lansare, catelusa Laika a murit.

Explorer 1. Descoperirea centurii Van Allen

Centura de radiaii Van Allen este un tor dublu format din de particule de energie (plasm) aflate n jurul Pmntului, reinute de ctre cmpul magnetic al acestuia.

Sub aciunea forelor electromagnetice de tip Lorentz, aceste particule descriu traiectorii spirale ntre cei doi poli magnetici ai Pmintului. Rolul de capcan magnetic jucat de cmpul geomagnetic a fost intuit nc din anul 1907 de Carl Strmer, care a prevzut n acelai timp i micarea spiral a particulelor electrizate.Descoperirea efectiv a centurilor de radiaii i se datorete ins lui James Van Allen. Acesta, prelucrnd datele transmise de unii dintre primii satelii artificiali ai Pmntului, Explorer 2 i 4, a stabilit existena a dou zone de radiaii, situate la altitudini diferite (1958). Dintre acestea, centura intern de radiaii se ntinde ntre 1 000 i 6 000 km altitudine i este compus n special din protoni de mare energie (10200 megaelectronvoli), iar centura extern de radiaii se ntinde ntre 15 000 i 25 000 km i este compus n special din electroni de mare energie (1200 kiloelectronvoli)n afar de aceste dou centuri, a fost descoperit, n 1963, o a treia centur de radiaii, compus n special din electroni i situat la altitudini de peste 7000 Km.

Studiul centurilor de radiaii i explorarea ulterioar a magnetosferei regiune a spaiului periterestru n care se manifest cu preponderen aciunea cmpului geomagnetic a permis interpretarea teoretic a originii lor i investigarea fenomenelor din atmosfera nalt (cum snt, de pild, aurorele polare). Totodat, a putut fi evitat pericolul de iradiere a echipajelor spaiale prin confecionarea corespunztoare a nveliului navelor cosmice.

Project SCORE. Primul satelit de telecomunicaii.

Satelitii de telecomunicatii, dupa cum spune si numele, au fost creati pentru a face posibila realizarea unor canale de telecomunicatii.In limbajul de specialitate se foloseste abrevierea ComSat (de la Communications Satellite).Satelitii de telecomunicatii activi sunt echipati cu aparatura electronica de receptie si emisie, efectuand anumite modificari semnalului primit. Satelitii de telecomunicatii pasivi retransmit semnalele primite in urma reflexiei acestora de suprafata lor.Pentru serviciile fixe, satelitii de telecomunicatii contribuie cu o tehnologie complementara la comunicatiile prin cablu submarin cu fibra optica. Satelitii sunt foarte importanti pentru aplicatii mobile, cum ar fi comunicatiile catre vase sau avioane. Unul din avantajele majore este acoperirea globala pe care o au majoritatea satelitilor. Satelitii de telecomunicatii sunt intrebuintati in aproape toate domeniile comunicatiilor: televiziune, radio, telefonie, transmisii de date, videoconferinte, invatamant la distanta, internet.

Avantajele majore sunt date de:Lipsa obstacolelor in calea undelor primite sau transmise.Acoperirea mare, chiar globala, a serviciilor.Pentru a asigura o acoperire si o promptitudine cat mai mare a serviciilor, companiile lanseaza pe orbita nu un satelit, ci "constelatii de sateliti". Astfel, in orice moment exista un satelit care sa raspunda unui pachet de date trimis de pe Pamant.1958 - Project SCORE a fost primul satelit care putea stoca si transmite mesaje vocale stocate pe banda magnetica.

PRIMUL OM IN COSMOS Iuri Alekseievici Gagarin a fost primul cosmonaut rus si primul om care a zburat in spatiul extraterestru, facand un inconjur complet al Pamantului. S-a nascut la Moscova, pe 9 martie 1934, iar in 1955 - la 21 de ani - se inrola in aviatia sovietica, pentru ca patru ani mai tarziu sa inceapa deja antrenamentele pentru a deveni cosmonaut. Pe 12 aprilie 1961, visul sau de a vedea Pamantul din spatiu se implinea: urcat la bordul rachetei Vostok 1, Iuri a tinut un scurt discurs in al carui final a spus: Ma bucur ca voi putea vedea lumea fata in fata!. Dupa numai 14 minute de la lansare, racheta - incarcata doar cu provizii de apa si oxigen - parasea atmosfera Terrei, intrand in spatiul cosmic. Scapat de forta de gravitatie a Pamantului care, combinata cu viteza foarte mare a rachetei, il lipise practic de scaun, Gagarin a intrat in stare de imponderabilitate (lipsa fortei de gravitatie).

Atunci a vazut pentru prima data planeta albastra in toata splendoarea ei. Cerul este foarte intunecat, iar Pamantul este albastrui, au fost cuvintele lui Gagarin referitoare la acel moment unic, notand si faptul ca toate corpurile ceresti se vad mult mai bine de acolo, din spatiu. Zborul in jurul Terrei a fost lipsit de peripetii si a durat o ora si 48 de minute, timp in care Gagarin a experimentat imponderabilitatea si influenta conditiilor de zbor in spatiu asupra organismului sau. La intoarcere, dupa intrarea in atmosfera, cosmonautul s-a parasutat din capsula care se decuplase de racheta. Ajuns inapoi pe pamant, pe un camp din Siberia, a fost intampinat de o doamna in varsta, care l-a intrebat daca e picat din cer. Gagarin i-a raspuns, razand: Sa stiti ca vin chiar din spatiu!, dupa care, pentru a o mai calma pe babuta, i-a spus: Nu te speria, sunt rus.

Din pacate pentru el si pentru familia sa (sotia Valia si fiul lui) , Iuri Gagarin a murit sapte ani mai tarziu, in 1968, intr-un tragic accident de avion, in timpul pregatirilor pentru o a doua misiune in spatiu. Rusul, care la numai 27 de ani devenea primul om care a zburat in spatiu, a intrat in istorie, lasand in urma sa o imensa poarta deschisa catre cosmos.

Vostok 6. Prima femeie n spaiul cosmic:Valentina Terekova

La 16 iunie 1963, cosmonautul sovietic Valentina Tereshkova devine prima femeie care a calatorit in spatiu, la bordul navetei Vostok 6. Dupa 71 de ore, s-a intors pe Pamant, petrecand mai mult timp in spatiu decat toti astronautii americani de pana atunci, luati la un loc. Valentina Vladimirovna Tereshkova s-a nascut intr-o familie de tarani la Maslennikovo, Rusia, in 1937. La varsta de 18 ani, a inceput sa lucreze la o fabrica de textile, iar la 22 de ani, a facut primul salt cu parasuta, la un club local de aviatie. Entuziasmul ei pentru sariturile cu parasuta a adus-o in atentia programului spatial sovietic, care la inceputul anilor 60 incerca sa duca o femeie in spatiu si sa depaseasca inca o data Statele Unite. In februarie 1962, a fost aleasa impreuna cu alte trei parasutiste si o femeie pilot, sa incepa antrenamentele intensive pentru a deveni cosmonaut. In 1963, Tereshkova a fost aleasa sa faca parte din programul Vostok. La 14 iunie 1963, Vostok 5 a fost lansat in spatiu, avandu-l la bord pe cosmonautul Valeri Bykovsky. In timp ce Bykovsky se afla inca pe orbita, Tereshkova a fost lansata in spatiu la data de 16 iunie, la bordul navetei Vostok 6. Cele doua navete spatiale aveau trasee diferite, insa la un moment dat, s-au apropiat la doar trei mile una de alta, permitandu-le celor doi cosmonauti sa comunice. Naveta Tereshkovei era condusa de un sistem de control automat, iar ea nu a preluat niciodata controlul manual. La 19 iunie, dupa aproape trei zile in spatiu, Vostok 6 a reintrat in atmosfera si Tereshkova s-a parasutat cu succes. Bykovsky si Vostok 5 au aterizat in siguranta cateva ore mai tarziu. Dupa zborul ei istoric, Valentina Tereshkova a primit distinctiile Ordinul Lenin si cea de erou al Uniunii Sovietice. In noiembrie 1963, s-a casatorit cu cosmonautul Andrian Nikolayev, din cauza presiunilor liderului Uniunii Sovietice Nikita Khrushchev, care a vazut un avantaj propagandistic in casatoria a doi cosmonauti. Cuplul a facut cateva calatorii in strainatate, au avut o fiica, dupa care au divortat. In 1962, Tereshkova a devenit membru al Sovietului Suprem, Parlamentul U.R.S.S.-ului, devenind reprezentant al Uniunii Sovietice in numeroase organizatii ale femeilor si la numeroase evenimente. Nu a mai plecat niciodata in spatiu, iar urmatorul zbor in spatiu al unei femei a avut loc abia in anii 80. Prima americanca in spatiu a fost, in 1983, dr. Sally Ride, medicul de pe naveta spatiala Challenger.

PRIMUL OM PE LUNA In 1966, la bordul navetei Gemini 8, americanii au incercat pentru prima data stabilirea unei legaturi (prin cuplare) intre o racheta si un satelit, precum si prima aselenizare (aterizare pe luna). Prima parte a misiunii a fost o reusita, americanii reusind sa cupleze racheta de satelitul Anger, aflat pe orbita Pamantului. Insa, din cauza unor defectiuni, tentativa de a pasi pe Luna a fost abandonata, Neil Armstrong si Dave Scott - pilotii navetei - intorcandu-se doar pe jumatate incununati de succes.

Trei ani mai tarziu, la 16 iulie 1969, naveta Apollo 11 era lansata in spatiu, avandu-i la bord pe acelasi Neil Armstrong, insotit de cosmonautii Edwin Aldrin si Mike Collins. Dupa trei zile de zbor, Apollo 11 a ajuns pe orbita Lunii, unde modulul, care urma sa coboare pe suprafata astrului, a fost decuplat de naveta-mama. A doua zi, pe 20 iulie, Armstrong si Aldrin au inceput ultima parte a misiunii: coborarea modulului Vulturul pe suprafata Lunii. La ora 10,56 (ora Europei), Armstrong facea primul pas pe Luna, fiind vazut prin intermediul camerelor de filmat de milioane de oameni din toata lumea. Un pas mic pentru om, un salt imens pentru omenire au fost primele cuvinte rostite de astronautul american. Colegul sau, Aldrin, a coborat si el, 20 de minute mai tarziu, iar cei doi au infipt impreuna steagul Americii in solul lunar, alaturi de o placa pe care erau inscrise numele lor si data de 20 iulie 1969. Greutatea lor fiind de sase ori mai mica, datorita gravitatiei mai mici, mersul pe Luna era de fapt un fel de topait. Cei doi s-au intors pe naveta - unde ii astepta Mike Collins, cel de-al treilea astronaut - dupa ce petrecusesera 21 de ore si jumatate pe Luna. Decuplat de naveta Apollo 11, modulul Columbia - in care se aflau cosmonautii - a cazut in Oceanul Pacific, de unde cei trei au fost recuperati si dusi la baza. Echipajul, containerele cu mostre si filmele atat de pretioase au ajuns in stare perfecta pe Pamant, misiunea fiind un succes total. Programul Apollo (1961-1975)

Programul Apollo a fost o serie de zboruri spaiale pilotate efectuate de Statele Unite ale Americii (NASA), folosind astronava Apollo i racheta purttoare Saturn, ntre anii 1961 i 1975. Proiectul, coordonat de North American Aviation, a avut ca principal obiectiv "aselenizarea unui om i ntoarcerea lui n siguran pe Pmnt pn la sfritul anilor 1960". Acest obiectiv a fost atins cu Apollo 11 n iulie 1969.Urmnd succesului programelor Mercury i Gemini, programul Apollo a fost lansat pentru a ncerca munca n spaiu i zborul omului n jurul Lunii, dar nu i pe ea. Obiectivele programului Apollo au fost radical modificate ca urmare a anunului preedintelui John F. Kennedy din 25 martie 1961, conform cruia Statele Unite ar trebui s trimit oameni pe Lun i napoi pe Pmnt n siguran pn n 1970. Astfel Apollo a devenit un program de aselenizare a omului pe Lun. Programul Gemini a fost pornit la scurt timp pentru a furniza un vehicul spaial interimar care s demonstreze tehnicile necesare pentru acum mult mai complicatele misiuni Apollo.Dup opt ani de misiuni preliminare, inclusiv prima pierdere de astronaui ai NASA la lansarea lui Apollo 1 cnd acesta a luat foc, programul Apollo i-a atins scopurile odata cu Apollo 11 care a dus primii oameni pe Lun, Neil Armstrong i Buzz Aldrin, la 20 iulie 1969 i i-a ntors n siguran pe Pmnt la 24 iulie. Primele cuvinte ale lui Armstrong la coborrea din modulul lunar Eagle au fost: Este un pas mic pentru om, un salt uria pentru omenire ("That's one small step for [a] man, one giant leap for mankind."). doisprezece oameni au pus piciorul pe Lun pn la sfrtul programului Apollo n decembrie 1972.NASA a ctigat cursa spaiului, i ntr-un anumit sens aceasta a lsat-o fr o direcie precis i ntr-un final fr atenia public i interesul necesar garantrii unui buget mai mare din partea Congresului American. Dup ce Lyndon Johnson a prsit biroul, NASA i-a pierdut principalul su susintor politic, iar Wernher von Braun a fost mutat pe o poziie de lobby n Washington. Planurile pentru proiectele ambiioase de a construi o staie spaial, stabilirea unei baze lunare i lansarea unei misiuni cu echipaj uman spre Marte pn n 1990 au fost propuse, dar nu a existat posibilitatea susinerii lor. Misiunea aproape dezastruoas a lui Apollo 13, unde explozia unui rezervor de oxigen aproape a condamnat cei trei astronaui, a ajutat la recaptarea ateniei i cu toate c au fost planificate 20 de misiuni Apollo, Apollo 17 a fost ultima misiune de zbor sub emblema Apollo. Programul s-a sfrit din cauza bugetelor reduse (n parte datorit rzboiului din Vietnam) i din dorina de a realiza un vehicul spaial reutilizabil.

Aldrin (stanga) si Armstrong (dreapta) se antreneaza intr-un centru de pregatire, repetand procedura de colectare a mostrelor de sol selenar: fotografierea pietrei inainte de a o misca, transferul acesteia cu ajutorul unei lopeti intr-un saculet individual, iar apoi fotografierea locului in care a fost piatra. Pe Luna, cei doi nu au mai avut timp sa execute procedura ca la carte, din lipsa de timp le-ar fi trebuit mai mult oxigen , dar au reusit sa se intoarca pe Terra cu 21,7 kg de mostre selenare.

In 1964, proaspat admisii astronauti NASA Ted Freeman, Buzz Aldrin si Charlie Bassett se bucura pentru prima oara de un antrenament la 0 gravitatie in naveta NASA de testare la sol KC135. Freeman si Basset au murit intr-un tragic accident aviatic inainte de a avea sansa sa zboare in spatiu.

Armstrong si Aldrin, membrii unui echipaj pe care Mike Collins l-a descris ca fiind format din straini amiabili au format pana la urma o echipa foarte stransa care a depasit un moment extrem de dificil: aselenizarea s-a desfasurat problematic. Armstrong a fost nevoit sa dezactiveze pilotul automat si sa piloteze modulul lunar precum un elicopter, cand a observat ca inginerii NASA calculasera traiectoria gresit si i-ar fi aruncat intr-un crater.

Edwin Aldrin pe Lun (1969)Discursul lui W. ChurchillPe 5 martie 1946 Winston Churchill, cel care condusese guvernul britanic n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, vorbea ntr-un discurs despre aa numita "Cortin de Fier".Era pentru prima oar cnd divizarea Europei - provocat de controlul sovietic asupra estului continentului - era descris astfel. Iniial, discursul domnului Churchill nu s-a bucurat de prea mult succes, ns - n anul urmtor - apelul lui la unitatea statelor democratice mpotriva expansionismului sovietic devenise politic de stat in Marea Britanie i n Statele Unite. n plus, la scurt vreme dup acest discurs istoric, Cortina de Fier devenea o prezen fizic: sateliii din estul Europei ai URSS ridicau garduri de fier ghimpat ntre ei i vecinii din Europa de Vest.

Winston Churchill avertiza asupra pericolului divizrii Europei de o "Cortin de Fier" Cortina de FierAflat la Fulton, Missouri, n Statele Unite, pentru a primi un premiu onorific, Winston Chruchill rostea acum 60 de ani cuvintele istorice: "De la Stettin la Marea Baltic, de la Trieste la Marea Adriatic, s-a pogort o Cortin de Fier asura continentului. n spatele ei au rmas toate capitalele din vechile state ale Europei Centrale i de Est: Varovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureti i Sofia."Winston Churchill folosise pentru prima dat termenul de "cortin de fier" ntr-o telegram confidenial adresat preedintelui Statelor Unite, Harry Truman, n mai 1945 - la numai patru zile de la sfritul celui de-al doilea rboi mondial n Europa.Winston Churchill era ngrijorat de intenia URSS de a instala regimuri politice "prietene" n sud-estul Europei, n particular n Polonia. Termenul "Cortin de Fier" fusese mprumutat de Winston Churchill, probabil fr s-i dea seama, de la eful propagandei naziste, Josef Goebbels, care fcuse predicia c nfrngerea Germaniei ar fi condus la divizarea Europei.n orice caz, conceptul de "Cortin de Fier" nu a intrat n vocabularul uzual pn la discursul inut de domnul Churchill la Fulton, n SUA.

Preedintele Truman s-a aflat n sal - la Fulton - n 1946.Pericolul stalinistAcolo, el i-a exprimat punctul de vedere asupra pericolelor pe care ar fi urmat s le nfrunte principalele democraii ale lumii la sfritul rzboiului.La ora respectiv Winston Churchill putea s vorbeasc mult mai pe leau, ntruct nu mai era prim ministru. Partidul su - Partidul Conservator - pierduse alegerile n favoarea Partidului Laburist care promitea renaterea social, naionalizarea pe scar larg i un program generos de asisten social.Dar, chiar i ca lider al opoziiei britanice, autoritatea domnului Churchill pe plan internaional era de netgduit. n orice caz, ntre cei venii s-i asculte discursul de la Fulton se afla nsui preedintele Truman. Winston Churchill era - totui - unul dintre cei trei mari conductori aliai care ctigaser cel de-al doilea rzboi mondial. Ceilali doi erau preedintele SUA, Franklin Roosevelt i liderul URSS, Iosif Stalin. Mai mult: rzboiul declanat de naziti confirmase prediciile domnului Churchill de la mijlocul anilor '30 cnd avertiza asupra pericolului unor dictatori ca Hitler. Dar, la vremea la care i inea discursul de la Fulton, Winston Churchill era ngrijorat de un alt tip de dictatur. El credea c pericolul venea dinspre singurul dictator rmas n via la sfritul rzboiului: Stalin.

Winston Churchill, Harry Truman i Iosif Stalin la conferina de la Postdam, din iulie 1945Relaie special anglo-saxonAa c a ndemnat la pruden:"n aceast perioada dificil, nu este treaba noastr s intervenim cu fora n treburile interne ale unor ri pe care nu le-am cucerit n rzboi. Dar nu trebuie s ne oprim din a susine fr team minunatele principii ale libertii i drepturilor omului, care reprezint motenirea comun a lumii anglo-saxone."Prudena lui Churchill era determinat de dou considerente principale.n primul rnd, Vestul nu putea face mare lucru pentru a opri instalarea controlului sovietic asupra rilor din Europa Central i de Est, n care se afla deja Armata Roie. n al doilea rnd, aliana din timpul rzboiului cu URSS nu fusese suspendat nc. n discursul su de la Fulton, domnul Churchill i-a exprimat "adnca admiraie i respectul fa de poporul rus" i fa de persoana pe care a descris-o drept "camaradul meu din timpul rzboiului, Marealul Stalin".Cu toate acestea, sfatul dat de Winston Churchill democraiilor de la acea or mergea dincolo de nevoia de a disemina valorile democratice n jurul lumii. El a cerut s se creeze "o relaie special" ntre cele dou democraii principale, Statele Unite i Marea Britanie, prin alian politic i cooperare militar. n ciuda divergenelor ocazionale, aceast relaie a supravieuit cderii Cortinei de Fier, produs la sfritul Rzboiului Rece.

Stalin nc era privit de muli ca unul dintre aliaii care au ctigat rzboiulSUA: pilonul puterii mondialeZidul Berlinului a fost 'ncarnarea' Cortinei de FierDei domnul Churchill spera s pstreze Marea Britanie pe poziia a treia ntre marile puteri mondiale, el era pe deplin contient c rolul cheie n contracararea influenei sovietice l puteau avea doar Statele Unite.De altfel, scopul principal al discursului su de la Fulton era s angajeze Washingtonul n aceast lupt, s-l alerteze pe preedintele Truman fa de pericolul sovietic i s evite revenirea SUA la politica izolaionist din perioada interbelic."Statele Unite sunt pilonul puterii mondiale," spunea Winston Churchill n 1946. "E un moment solemn pentru democraia american. Statele Unite sunt principala putere a lumii, iar acestui lucru i se adaug o responsabilitate enorm pentru viitorul omenirii".Referirile la "Cortina de Fier" i la expansiunea Uniunii Sovietice l-au revoltat pe Stalin. El l-a comparat pe Winston Churchill cu Hitler i a spus c este un "rzboinic" ce viseaz la dominaia rasei anglo-saxone. Discursul lui Churchill a fost publicat n presa sovietic abia n anul 1990.Dar i n Marea Britanie, i chiar n Statele Unite, discursul a fost primit iniial cu reinere. Aliana cu URSS din timpul rzboiului continua s aib rdcini puternice att n rndul politicienilor, ct i al publicului.Noul guvern laburist britanic s-a disociat de acest discurs i de politicile propuse n el de fostul premier. Iar ziarul The Times comenta c "democraiile occidentale i comunismul au multe de nvat reciproc". Cu toate aceste, politicienii din SUA i Marea Britanie, ncepeau deja s formuleze strategii politice bazate pe principii similare celor enunate de Winston Churchill.

Zidul Berlinului a fost 'ncarnarea' Cortinei de FierRzboiul ReceDar aceste noi politici au fost adoptate de abia n 1947 - un an mai trziu. Atunci suflul ngheat al Rzboiului Rece ncepuse deja s se fac simit pe msur ce Stalin i ntrea controlul asupra noilor regimuri "prietene" din Europa Central i de Est. La mijlocul lui 1948 cele mai multe dintre prezicerile fcute de Churchill se adeveriser: Ultimele iluzii privind inteniile lui Stalin se risipiser odat cu formarea Cominformului, n 1947 - organizaia de coordonare a regimurilor comuniste din Europa. A urmat lovitura de stat comunist de la Praga, din februarie 1948. i apoi, cteva luni mai trziu, a nceput blocada Berlinului - de ctre sovietici - care a condus la doi ani de aprovizionare pe calea aerului - de ctre puterile occidentale - a locuitorilor din Berlinul de Vest. Cortina de Fier a rmas ferm n poziie pn n 1989 cnd - unul dup altul - s-au prbuit toate regimurile comuniste din Europa.Winston Churchill nsui a spus despre discursul din martie 1946 c a fost cel mai mai important pe care l-a rostit vreodat. Exist i voci care afirm c poate mai important a fost discursul cel de la Zurich, inut cteva luni mai trziu, cnd Winston Churchill i-a expus viziunea privind crearea unui Uniuni Europene pe care el a explicat-o drept "nfiinarea unui fel de Statele Unite ale Europei".

Winston Churchill a avut viziunea viitoarei Uniuni Europene.