TI. MISCELLANEA

DIN ACTIVITATEA FRATILOR CEHI L\ POLONIA 1

J . S L I Z I Ñ S K I

(Varfovia)

Fra^ii cehi au fost moftenitorii fi continuatorii tradi^iilor progresiste ale husitilor pe teritoriul Cehiei fi Moraviei. In secolul al XVI-lea fi la ìnceputul secolului al XVll-lea ei au fost pionerii noilor idei in via^a socialà, culturáis fi ^tiin^ificà a poporului ceh. Au exercitat o influenza deosebit de mare asupra dezvoltàrii invà^àmintului, limbii fi litera- turii materne. Prin concepitile lor ideologice, fra^ii cehi loveau in orinduirea feudalà a societàri fi In inegalitatea socialà criticatà fi de càtre bisericà. Defi ei nu mai reprezentau radicalismul combatant al inaintafilor lor, ideologia fratilor cehi putea fi cu atit mai periculoasà, cu cit trezea nelinifte in mijlocul adep^ilor vechii ordini, fapt pentru carefra^ii cehi au fost persecuta^i incà din momentul infiin{,àrii comunitàri.

Grzegorz Krajèi, elevul marelui ginditor fi scriitor Piotr Cheli icki, a infiin{,at in anul 1458 comunitatea fra(.ilor cehi in satul Kunwald, lingà Zamberk. In aceastà comu- nitate, care se deosebea atit de kalixtini, cit fi de catolici, erau primite fi resturile comuni- tà(ilor dizolvate ale tabori(ilor, waldenfilor, adami|ilor precum si fra^ii cheloidi fi moravi.

Membrii com unitàri se recrutau in majoritatea lor din rindurile sàràcimii orafelor fi satelor, fi la inceput via|a in satul in care se crease o comunità te, se desfàfura intr-o unitate desàvìrfità. Fra^ii, care recunofteau in rege pe executorul puterii laice. respingeau cu hotàrìre conducerea papalà. Ei declarau egalitatea absolutà intre to{i membrii comunitàri, care era in primul rind o organizare socialà fi abia pe planul al doilea se punea problema religiei. Aceastà pozi^ie a fost precizatà dar incà de la primul congres al comunitàri, in anul 1464, la care au fost prezenti reprezen- tan r i tuturor comunelor cehe fi morave. La inceput comunitatea, lipsità de dogme fi canoane religioase strict formulate, era de-a dreptul laicà fi tolerantà in problemele religiei. Fra^ii cehi nu acordau un rol deosebit clerului, preori fiind necesari comunitàri doar pentru indeplinirea ritualului. Pentru problemele legate de administrarea bisericii, alegeau nifte «starof ti» care se ocupau deasemenea fi de ingrijirea bolnavilor fi a bàtrinilor. Membrii comuni­tà r i erau muncitori fi duceau o via(à corectà. Chiar fi clerul tràia din munca propriilor sale miini. Fiecare era dator sà-fi ajute fra^ii afla^i la nevoie. Iniziai fra^ii cehi nu aveau voie sà facà armata, nu se ocupau cu comer^ul fi circiumàritul, nu puteau sà de^inà niciun fel de funcfii comunale sau de stat. In afarà de acestea, erau intercise orice jocuri fi dansuri. Ràbdàtori, indurau cu resemnare suferin^ele fi nedreptátile vieti*. Respingeau cu hotàrire orice modalitate de a opune rezistenfà sau de a foiosi violenta. Fra^ii cehi inconjurau cu deosebità grijà pe copii, pe care-i invà{,au in fcolile comunitàri conduse exemplar fi care aveau renume departe peste granitele Cehiei.

Dacà fra^ii s-au separai in ira i de restul societàri, neamestecindu-se in problemele generale fi opunind doar o pasivà rezisten^à, la scurt timp dupà moartea ìntemeietorului comunitàri, fratele Grzegorz, sub conducerea fratelui Lukasz (mort in 1528) au inceput sà se indepàrteze de principiile austere ale com unitàri din faza ini^ialà. E i au inceput sà

1 Am tratat detailat aceastà temà in cartea Z dzialatnoàci literackiej braci czeskich w Polsce (D in activitatea literarà a fratilor cehi in Polonia), WrocJaw-Warszawa, 1959.

469

¡a parte activa la via^a culturalà fi politica a {àrii, ridicìndu-se in scurt timp in fruntea poporului ceh. Au ìnceput sà decina primele locuri in domeniul ftiintei, literaturii fi ìnvà^àmìntului. Din rìndurile lor au ieçit remarcabili oameni de stat. Continua ìnsà sâ le fie stràinà arta militarà. La sfìrfitul sec. al XV-lea fi începutul sec. al XVI-lea, comuni- tatea avea un mare numàr de membri fi a gàsit numerosi apàràtori in rìndurile nobilimii fi aristocratiei cehe din sferele influente. In anul 1494 s-a produs o sciziune prin care s-a despâr{it aripa conservatoare, care respecta cu stricte^e ìn continuare principiile lui Chel- iicki, afa numita « MenSa stranka » (Partea minoritarà) de afa numita « Vétsà stranka » (Partea majoritarà). Frac^iunea «MenSa stranka» ìnsà, care a fost în contradicjie cu nevoile dezvoltàrii sociale, a dispàrut dupà mai pu{in de o jumàtate de secol.

Comunitatea fra{ilor celti a fost persecutatà fi asuprità ìncà Inainte de despàrfirea ei oficialà de kalixtini in anul 1467. Cele mai acerbe persecufii au avut loc ìn anul 1548, fi in perioada care a urmat dupà bàtàlia de la Biala Gòra din anul 1620, cìnd cehii fi-au pierdut independen{a pentru 298 de ani. In ambele ocazii, polonezii au ìntins o mina fràjeascà celor persecuta^i. « Fra^ii cehi — serie Jan Amos Komenskÿ ìn Istoria comuni- tâ(ii bisericcçti a fra(ilor cehi — neavìnd càtre cine sà se ìndrepte decìt tot spre polonezii care vorbeau aceeafi limbà cu ei, au gàsit ìntr-adevàr azil in {ara acestora.

Evenimentele care au fàcut ca ìn anul 1548 o mare parte din fra{i sà fie izgoni{i, au fost urmàtoarele: In deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea, poporul ceh urmàrea cu aten{ie lupta care se ducea in Germania ìntre catolici fi evanghelifti. Statuì ceh reformat a refuzat sà dea ajutor militar lui Ferdinand I ìmpotriva celor de aceeafi religie cu cehii. Ferdinand, so{ul Annei Jagiello dupà moartea lui Ludwik Jagielloiiczyk, a fost aies rege al Cehiei. In urma acestei nefericite alegeri, pe tronul Przemyélilor a ajuns dinastia Habs- burgilor, care a consolidât orìnduirea feudalà pe pàmìntul ceh fi a apàrat-o cu fermitate timp de cìteva secole.

In fruntea mifeàrii nazionale ìndreptate ìmpotriva regelui, ca a celui mai ìnfocat adept al catolicilor, s-au situât in primul rìnd cetà{enii orafului Praga fi cì^iva nobili cu influenza printre care fi membrii ai comunitàri fra^ilor cehi. Aceftia au reufit in mare màsurà sà facà sà se pràbufeascà planurile agresive ale lui Ferdinand. Atitudinea unitarà a poporului ceh, care a reufit sà-fi apere cu succès drepturile sale, a fost totufi ìnfrìntà de càtre tràdàtorii care proveneau in primul rìnd din sferele ìnalte ale nobililor feudali. Dupà victoria de la Szmalkald, regele a folosit raporturile defavorabile existente ìntre kalixtini fi fra|ii cehi, precum fi atitudinea egoistà a majoritàtii fleahtei fi a dat lovitura de mult plànuità fra^ilor cehi care ìntrejineau vii legàturi cu dufmanii cei mai ìnverfunaji ai lui Ferdinand, conducàtorii germani ai partidului evanghelist. La 5 octombrie 1547 regele a emis un mandat ìmpotriva pikharfilor, interzicìnd orice fel de adunàri ale fra^ilor, ìndeplinirea practicilor religioase fi recomandìnd con vertirea frafilor din comunità te la religia recunoscutà de rege. In afarà de aceasta, sursele cele mai importante ale comunitàri au ajuns ìn mìinile regelui, prin confiscarea pàmìntului celor mai avu^i membrii ai comunitàri.

Ferdinand I a dat fi un al doilea mandat, mai aspru, la 20 ianuarie 1548, prin care a poruncit ca to|i clericii, conducàtorii fi ìnvà^àtorii fra^ilor cehi care ar ìncerca sà organizeze slujbe, sà fie da|i pe mina arhiducelui Ferdinand la palatili praghez. Regele a poruncit de asemenea respectarea tuturor decretelor date ìmpotriva pikhartilor de càtre regele Wladyslaw JagielloAczyk fi a decretului neaprobat de seim din anul 1507, in baza càruia to^i pikhar|ii care fàceau parte din nobilime fi burghezie erau condamna^ la bani{ie.

Decretele regale erau ìndeplinite in primul rìnd pe acele teritorii, care, dupà confis­carea pàmìntului de la domnii ce aparfineau comunitàri, ìi reveneau lui Ferdinand. Acolo s-au ìnchis toate localurile de adunare, s-a confiscat averea fratilor fi m u ir au fost arestar. Ultimatumul definitiv 1-a dat arhiducele Ferdinand comunitàri la începutul lunii mai 1548. Toate persoanele care pînà la acea datà nu au trecut de partea catolicilor sau cel pu^in de partea kalixtinilor, urmau sà fie chemate ìn fa^a comisarilor regali fi sà se lepede de credinfa lor. Cine nu fàcea acest lucru, trebuia ca in decurs de fase sàptàmìni sà pàràseascà pàmìntul regai ìmpreunà cu so{ia fi copiii, sau sà i se taie capul fi sà i se ia averea. Dar ilici cele mai ìnfioràtoare pericole fi represiuni n-au reufit sà-i facà pe majoritatea fratilor sà tràdeze religia pàriniilor lor. Ei s-au pregàtit sà piece ìn Polonia fràfeascà, unde sperau sà gàseascà a doua patrie.

Dar aceftia nu au fost primii membrii ai comunitàri pe teritoriul polonez. Chiar inainte de primul vai de emigranti din 1548, existau fugi individuale ale frarior din Cehia spre Polonia. « Mul{i frafi care au pàràsit Cehia din cauza « persecurilor, au venit in 1516 la Leszno » — serie Jaroslaw Bidlo ìn lucrarea sa fundamentalà intitulatà Comunitatea

470

fratilor in timpul primei prigoane (1548—1561) l , iar in Monumenta dominicana breviter in synopsim collecta de fidis obsequiis ab ordine praedicatorum sanctae Dei ecclesiae usque modo praestitis, Roma, 1676, se anunfà despre secta « iamuici » care in 1504 a trecut din Cehia in Polonia, de unde insà membrii acestei secte au fost gonidi mai ales in urina activi- tà^ii inchizitorului Wojciech Plocki.

Chiar a doua zi dupà citirea decretului regai, la 15 mai 1548 a plecat prima grupà de emigranti, vreo 150 persoane, din oraçul LitomySl. In apropiere de Ryohnova ei s-au intilnit cu fratii din Byd2ov fi Chlumec fi au pornit impreunà mai departe circa 500 de persoane cu peste 60 de càrnee. La citeva zile dupâ aceea au plecat fratii din Turnov fi Brandys, cca. 300 persoane. Dupà cum rezultà, printre áltele, fi din descrierea càlàtoriei pe care am gàsit-o in manuscris fi am publicat-o impreunà cu alte opere ale acestor frati in cartea intitulatà Manuscrisele fra[ilor cehi2, pretutindeni pe drum emigranti erau primi^i foarte cordial, mai ales de càtre populaba slavà din Silezia. Tocmai atunci, pe drumurile Sileziei, a fost creat textul cintecului « Vysvobod’ nas Pane Boie z svëta hlubo- kého mafe, z rozvodnilé jeho boufe ». Aceastà primà creale literarà a fratilor celli, compusà in afarà de granicele |àrii, confine cuvinte piine de revoltà impotriva asupritorilor.

La 24 iunie 1548 a ajuns la Poznañ prima grupà a fratilor izgonifi din patrie de càtre Ferdinand I fi a fost deosebit de cald primità de càtre populaba orafului fi de càtre nobilimea polonezà. Aceastà primire a fost dictatà nu numai de conditile economice, ci fi de cele politice. Trebuie subliniate în primul rìnd atitudinea vàdit antihabs- burgicà a polonezilor fi sentimentele de prietenie fafà de poporul ceh. Despre politica economica a nobilimii poloneze in lupta ei impotriva clerului catolic in acea perioadà, s-a scris foarte mult in numeroase articole fi lucràri. în articolul de fa|à vrem sà subliniem doar faptul cà in Polonia, unul din cei mai importanti factori ai popularitàjii de care s-a bucurat reforma, care a ajuns la cea mai mare inflorire in timpul domniei lui Zygmunt II August, a fost atitudinea v*àjmafà a nobilimii fafà de cler, care avea pe atunci o pozifie privilegiatà fi care dispunea fi de averi uriafe. Nobilimea era revoltatà de zeciuiala luatà cu strictete de càtre preotii parohi, de darurile trimise anual la Roma. In acea perioadà nobilimea polonezà favoriza mai ales calvinismul, la care o atràgeau refórmele organizatorice care constau in aderarea de bunà voie. Aceasta, deoarece ifi imaginau puterea clericalà drept o putere aleasà de nobili.

Primirea cordialà fàcutà fratilor cehi a neliniftit foarte mult clerul superior catolic. S-a inceput numaidecit o ac|iune care avea drept scop sà facà imposibilà afezarea emigran- tilor pe teritoriul Poloniei mari (Wielkopolska). Numaidecit dupà aceea, la 4 august 1548 episcopul de Poznañ, Benedykt Izdbieñski a otyinut de la Zygmunt August — care la seimul varçovian din 8 decembrie 1563 a primit din miinile lui Jakub Ostroróg, traducerea polonezà a Confesiunilor fratilor cehi — ordinul ce decurge din infelegerea incheiatà intre Polonia fi Cehoslovacia in anul 1538, ca tradii cehi sà pàràseascà numaidecit teritoriul Poloniei mari. O mare parte din emigranti a plecat atunci in Prusia Orientala, unde a fost primità cu bunàvoinfà de càtre prin|ul Albrecht, care avea nevoie de oameni pentru gospodàrirea farii. O parte din frati insà, in ciuda ordinului regal, s-a stabilit in Wielkopolska, pe domeniile lui Andrzej Górka, Jakub fi Stanislaw Ostroróg, Rafal Leszczyñski fi al^ii.

Prinful Albrecht, càruia i se atrásese atenea asupra faptului cà frafii din Cehia sint persecutaji, fi-a exprimât dorinta de a-i primi pe izgoni|i pe pàmintul sàu, iar cind emigrantii cehi au ajuns la Poznañ, el a répétât propunerea. Totodatà a stabilit douà locuri unde puteau sà se afeze membrii comunitàri. In cazul cind aceftia ar fi dorit sà se afeze in alte località^, trebuiau sà trimità o delegale care sà vadà locurile fi sà aleagà loc de stabilire. Astfel, fratii cehi au delegai o comisie de 16 persoane care sà pregàteascà terenul pentru primirea tovaràfilor lor de sectà in statuì lui Albrecht. Comisia care avea sarcina sà ducà tratative cu prìntul, s-a intilnit cu acesta la Morag, la 28 de ani dupà cucerirea acestui oraf de càtre polonezi. Se pare cà locul de intilnire a fost la castel. Acolo, delegala fratilor cehi a cerut in iulie 1548 azil pentru emigranti- Ràspunsul pozitiv, datat la 6 iulie, a fost inminat delegaci de càtre preotul prinfului Jan Funk. In acest ràspuns, Albrecht, vasai al regelui polonez, a declarat cà considera drept o datorie a sa de a acorda azil unor oameni persecutati pentru credinta lor, dar ca e necesar ca clerul comunitàri sà se subordoneze capelanilor din Prusia fi numai acolo unde nu existà asemenea capelani, sà fi-i pàstreze pe ai lor, dupà confirmarea prealabilà a acestora de càtre prelafii prusieni Clericii comunitàri pot in schimb sà fie folosi^i drept capelani luterani. In ceea ce priveste problemele laice, fratii trebuie sà se comporte ca nifte supufi credinciofi ai printului Prusiei.

1 J. B IDLO, Jednota bratrshd u pruni)n vyhnanstvi, 1548—1561, vol. I, Praga, 1900.* Rekopisy braci czeshich, Wroclaw, 1958.

471

Conditile de primire nu erau deci prea comode pentru fra{ii cehi, care nu nutreau nici cea mai micà dorin^à de a se uni cu luteranii. In afarà de aceasta, çi conditile de trai erau foarte grele pentru ei. Albrecht considerîndu-i ca pe niçte colonisti de care avea nevoie,Ie-a fixât loc de açezare in satele §i oràselele care suferiserà cel mai mult din pricina ràzboaielor ìndelungate. A$a de exemplu, Gardeja, era aproape complet depopulatà.

In ^inutul Mazury, tradii cehi s-au açezat in Df\browna, Dzialdów, Nidzica çi Olsztynek. La Dqbrowna s-au açezatîn decembrie 1548, dupà ce locuiserào vreme la Toruri.Acestorâçel a devenit reçedin^a episcopului Mach Sionskÿ confirmât acolo la 7 iunie 1549 de càtre episcopul de Pomezan, Pawel Sperat. Tot aici a decedat Sionskÿ ìn aprilie 1551. Pìnà dupà cel de al doilea râzboi mondial s-a pàstrat ìn zacristia vechii biserici epitaful lui Mach, ìntocmit de càtre Jerzy Ciklovski çi Jan Lorenc.

Frafii cehi au cerut permisiunea ca cel pu|in din punct de vedere religios sà li se acorde mai mare libertate $i sà li se lase clerul lor. Insà la 15 februarie 1549, fiind intr-o situale grea au acceptai decretele eclesiastice ale lui Pavel Sperat, aprobate de càtre Albrecht la 19 ale aceleiaçi luni. Decretele acestea le limitau foarte mult libertatea religioasà, ceea ce a fàcut ca comunitàrie fra^ilor cehi din Prusia Orientala sà dureze mai pufin decìt cele din Wielkopolska. Trebuie sà mai m en tio n àm cà fra^ii au trebuit sà fie supuçi unui « examen » din care sà rezulte atitudinea lor fa^à de practica religioasà çi dogmele evangheliçtilor din Prusia çi sà combatà çtirile mincinoase ràspìndite printre teologii prusieni de càtre Waclaw Mitmànek, un fost membru al comunitàri- La acest examen, care s-a ^mut la Królewiec, Mach Sionskÿ a trimis ìn decembrie 1548 o delegale compusà din nouà fe^e bisericeçti ale comunitàri.

Situa^ia materialà a fra^ilor cehi in Prusia Orientala era de asemenea grea. In unele localitàr populafia nu permitea membrilor comunitari sà practice meseriile. Nu permitea de asemenea ca tineretul emigrant sà invece meserii. Femeilor cehe nu li se permitea nici màcar sà coacà pìine. Doar ìn urma unei dispozifiuni speciale date de Albrecht s-a permis cehilor sà pescuiascà in regiunea Dqbrowna §i li s-au dat grìne pentru semànat.

Numàrul membrilor comunitari scàdea tot mai mult pe teritoriul Prusiei Orientale. Drepturile lor erau limitate. In jurul anului 1574 a fost interzisà oficierea slujbei de càtre fra(i. Cu toate cà s-a interzis oficierea slujbei, aceasta s-a fàcut o vreme ìn tainà. Dupà anul 1578 ìnsà, nu mai ìntìlnim in localitàrie sus menzionate membri ai comunitàri.

In vreme ce in Prusia Orientala fra^ii cehi nu au gàsit teren prielnic, cu totul altfel aràta situatia pe teritoriul Wielkopolska unde s-au açezat o parte din emigranti — in ciuda interdicliei regale — sub oblàduirea nobililor $i a burghezilor Instarci, in oracele : Poznan, Leszno, Ostroróg, Kozminek, Lobsienica, Barcin, Marszew, Chocz, Kalisz, Wieruszów si Liszków. In anul 1573 erau in Wielkopolska 31 comunitàri alefrariorcehi,ìn 1586crescuserà la 48 çi luau mereu fiinfà altele. Nobilimea polonezà, care intra ìn numàr destul de mare in comunitate, trecea acestora bisericile care fuseserà pìnà atunci catolice. De asemenea, çcolile care pìnà atunci erau conduse de preofi catolici, au trecut in mìinile fra rior cehi. In comuni­tarie mai mari, in localitàrie unde nu fuseserà çcoli pìnà atunci, fra^ii organizau çcoli noi.

¡¡Scolile comunitàri, ìn care tineretul invàda sà citeascà, sà serie, limba latinà çi polonà, matematica $i religia, constituiau un factor important pentru ràspìndirea religiei frarior cehi in Wielkopolska. Aceste çcoli au contribuii in mare màsurà ìn secolele XVI $i XV II la ràspìndirea învâtàmîntului ?i nu numai la Wielkopolska. Fra^ii cehi au avut in generai o mare influenza asupra dezvoltàrii ìnvà^àmìntului polonez.

Nu numai ìn mijlocul nobilimii poloneze, dar çi in mijlocul poporului polonez fra^ii çi-au dobìndit inulti adepti, de^i ìn mare parte din localitàrie unde s-au açezat fi au luat in posesie bisericile, majoritatea locuitorilor autohtoni au ràmas credincioçi catolicismului. In afarâ de asta, fratii cehi depindeau in mare màsurà de bunâvoinpa protectorilor lor nobili. Cînd misiunea iezuità çi tendin{a de a ocupa funeri superioare de stat, care in perioada intensificàrii Contrareformei erau accesibile aproape numai catoli- cilor, i-a fàcut pe panii polonezi sâ renunje la credinja fra^ilor çi sà adopte din nou catoli- cismul, li s-au luat fra^ilor cehi fi bisericile, din care cauzà s-a mieçorat numàrul comunità- tilor pe teritoriul {mutului Wielkopolska. In anul 1608 avem aici doar 28 de comunitàri fi defi in Kujawy s-au infiin$at in 1627 ìncà 7 noi comunitàri, totufi numàrul lor se miefora continuu. In afarà de aceasta, fratii colonizali in Wielkopolska cedau sub influenza puter- nicà a ealvinismului, pierzìnd cu ìncetul caracterul lor iniziai. Majoritatea urmafilor emigranfilor din primul vai de emigrare, s-au contopit in mediul ìnconjuràtor polonez, s-au polonizat, unii dintre ei devenind remarcabili creatori ai culturii nazionale poloneze, ca de exemplu talentati! polemisti Szymon, Bogumil fi Jan Turnowski (Jan este deasemenea cunoscut fi ca editor al càr^ii de cintece tipàrità la Torun in anul 1611), cunoscutul tradu- càtor al Psalmilor lui David in limba polonà, Maciej Rybiriski, remarcabilul poet Jan

472

Rybiriski, care a scris printre altele « Cìntece diferite » Cartea I, precum fi Anna Memorata, una dintre figurile de frunte care reprezentau atunci poezia afa numità « leszczyrtska *, pàtrunsà de puternice elemente umaniste.

Pe teritoriul Poloniei, Leszno a devenit, dupà disparita comunitStii din Ostroróg, centrul principal al fra^ilor cehi. Dupà cum am mai amintit, printre nobilii polonezi care i-au primit pe emigranti pe domeniile, lor, aufost fi Leszczyriski. Rafal starostele de Radzi- ejów, a fost primul din aceastà familie catolicà, ce a primit in jurul anului 1553 confe- siunea cehà fi a dat in 1555 fra(,ilor cehi in folosire biserica catolicà de pe domeniile familiei sale. Tot el a participat in anul 1555 la congresul de la Chr^cicy, unde s-a dezbàtut problema unirii comunitàri fra^ilor cehi din Wielkopolska cu biserica calvinà din Malopolska. In acelafi an el a organizat un congres la Goluchów, iar in 1557 a plecat impreunà cu Jakub din Ostroróg in Moravia la sinodul comunitàri pentru a cere sà fie numit un episcop special pentru Wielkopolska, cu refedin^a im Polonia. A fost de asemenea prezent in 1563 la Toruri unde a avut loc disputa publicà a lui Morgen- stern cu frajii cehi. Mai tirziu il intilnim la Poznari, unde se duce impreunà cu episcopii fra tilo r cehi Jan Laurencjusz fi Jerzy Israel.

Mai trebuie mentionat cà la Szamotuty a desfàfurat in aceastà perioadà, in tipo­grafia ìnfiintatà de càtre Lukasz din Górka, o activitate susjinutà fratele Aleksander Aujezdsky. Acolo a apàrut in 1561 renumita carte « Pisnè chwal boìskych » care cuprindea cele mai bune clntece ale frafilor, printre altele fi cintecele remarcabilului scriitor fi episcop al comunitàri Jan Blahoslaw, redactorul acestei càrfi numità Canfionalul de la Szamoluly.

Fra|ii Leszczyriski au fost aproape o sutà de ani adepti infocar fi protectori ai fratilor cehi.

In anul 1628 a sosit la Leszno un nou vai de emigranti cehi, càrora, victoria habsbur- gilor la Biala Gòra fi intensificarea Contrareformei condusà mai ales de càtre iezuili, le-au fàcut imposibil traiul pe pàmintul natal. Printre acefti noi venivi se afla fi Jan Amos Komensky (1592 — 1670), marele ginditor, creatomi noii pedagogii, primul luptàtor pentru principiul invà^àmintului generai in limba maternà, adept al principiului intuirei. El a combàtut cu hotàrire fcolile de pe lingà biserici fi minàstiri, care erau foarte ràspindite in orinduirea feudalà fi unde invàtàmintul era rupt de via^à, unde se preda impàrfirea scolastica a ideilor fi construirea definirilor.

Polonia a devenit cea de a doua patrie a lui Komensky. El a locuit la Leszno cu mici ìntreruperi, pinà cìnd a ars oraful fi o datà cu acesta casa lui Komensky in care se afla rezultatul muncii sale de 30 de ani fi materialul pentru dicronarul ceh-latin Thesaurus linguae bohemicae, nemàsuratà pierdere pentru ftiinfà, precum fi alte manuscrise fi biblio­teca lui personalà.

Il intilnim pentru prima datà pe automi lucràrii Orbis Piclus la Leszno in anul 1625. Pe atunci ducea tratative in vederea primirii in acest oraf a fra^ilor cehi care se ascundeau prin pàdurile fi mun|ii patriei lor. El a gàsit in Rafal Leszczyriski un cordial fi binevoitor protector.

In februarie 1628 il gàsim pe Komensky printre circa 1000 de frati cehi càrora Leszno le-a deschis porcile sale. Odatà cu aceftia a venit fi bogata lor bibliotecà, arhiva fi o tipografie bine utilatà ca pentru vremurile acelea. Tipografia fusese adusà de la Kralic, unde se tipàrise printre altele intre anii 1579—1593 Biblia Kralicka in 6 volume, capo­dopera a literaturii cehe de traduceri. Scrisà intr-o limbà accesibilà, purà, cu un lexic nespus de bogat, ea a contribuit in mare màsurà in epoca Renafterii Nazionale la crearea noii limbi cehe, capabilà de a exprima idei ftiin^ifice fi poetice.

Tipografia a fost condusà la Leszno de MatouS Krokoéinsky, mai apoi de Daniel Streyc, fiul cunoscutului poet Jerzy Streyc. Primele càr|i au fost tipàrite la Leszno incà in anul 1630. In felul acesta, unul din orafele poloneze, care nu era nicidecum printre cele mai mari, a devenit adevàratul centru al comunitàri frafilor cehi, ai càrei membrii credeau in ìntoarcerea in patrie, convinfi de victoriile regelui suedez Gustav Adolf, considerai salvatomi tuturor reformarior.

La Leszno au luat fiin^à remarcabilele opere didactice ale lui Komensky, dedicate tineretului. Conform conceprilor acestui mare ginditor, fcoala progresistà va trebui sà-i recompenseze pe tineri de tot ce au stricat sabia fi focul, càci cultura poate sà invingà violenta. In acest fel, Komensky, prin opera sa ftiin^ificà, a pus bazele reconstruirii patriei sale distruse. Afteptind momentul ìnapoierii in Cehia, fra^ii voiau sà fie primii constructori ai ordinii noi in patrie. Ei erau educaci de operele marelui om de ftiinfà, care scriind pentru propriul sàu popor, a imbogàrt tezaurul intregii omeniri progresiste.

Prima perioadà a federiilui Komensky la Leszno in anii 1628—1641,constituie perioada culminantà a creatici sale. In afarà de munca ftiintificà fi organizatoricà, Komensky

473

se dedica muneii pedagogice, ca profesor la gimnaziul din Leszno, iar din 1636 ca rector al acestei fcoli. Aici, in clàdirea §colii a locuit Komensky in prima perioadà a federii sale la Leszno, aici se gìndea la imbunàtàZirea stàrii de lucruri din iubita sa patrie, invinsà si lipsità de orice drepturi. Aici au luat fiinfà Janua linguarum reserata, manual de limbà latinà elaborai pe principii cu totul noi, carte tipàrità pentru prima data la Leszno in 1631 fi curìnd tradusà in 11 limbi europene fi 4 asiatice, precum fi Informatorium pentru fcoala in limbà natalà, manual didactico-pedagogic pentru pàrinfi, in care se dau làmuriri curn sà fie educaci copiii de virstà prefcolarà. in aceastà perioadà a luat de asemenea fiinZà Didactica lui Komensky, in care automi creazà noi principii pedagogice afa cura s-a menzionai mai sus. In timpul primei federi la Leszno, Komensky a scris piese latinesti, opere teologice fi filosofice.

In august 1641, la invitala parlamentului englez Komensky a plecat la Londra pentru a organiza acolo academia de ftiinfe. A pàràsit insà Anglia din cauza izbucnirii ràzboiului civil fi s-a afezat la Elblag unde a stat 6 ani. In aceastà perioadà a vizitat de douà ori oraful Leszno: in octombrie 1642 pentru a-fi muta la Elblag familia fi biblio­teca fi a doua oarà in primàvara anului 1644 pentru a lua parte la consfàtuirile frafilor. In anul 1648 Komensky a fost ales episcop al comunitàtii fi s-a inapoiat la Leszno. Insà dupà doi ani, la invitatia prin{ului Gheorghe Rakoczi II, Komensky a plecat in Transilvania, pentru a infiinfa acolo o ^coalà pansoficà conform cu planurile sale, precum fi pentru a indeplini o importantà misiune politicà: sà dobìndeascà — dupà insuccesele cu suedezii — un nou protector pentru cauza comunitàri fi pentru tot poporul ceh subjugat, iniziatomi luptei impotriva Habsburgilorfi totodatà esenfaputerii acestora. Dupàpatru ani, Komensky se inapoiazà pentru a treia fi ultima oarà la Leszno. Stà aici doar 2 ani 1654—1656).

Komensky a invàfat limba polonà fi o folosea bine. Aprecia foarte mult pe poefii polonezi fi se indeletnicea cu traducerea poeziei polone in limba cehà.

Jan Amos Komensky a vàzut in comunitatea fraZilor cehi baza renafterii nazionale cehe fi a eliberàrii sociale. In acest scop, el a organizat in Polonia un organ social fi religios, ca un stat in stat. Deoarece Polonia s-a impotrivit in mod hotàrit suedezilor, pe care fraZii cehi ii simpatizau mult, vàzind in victoria lor unica speranjà de a se inapoia in patrie, a trebuit sà se ajungà la un conflict cu statuì polonez. Dupà capituiarea de la Ujééie la 25 iulie 1655, armata suedezà a fost cazatà prin orafele din Wielkopolska, printre care fi in Leszno. Dar chiar fi atunci cind administratorul domeniilor Leszczynski, Jan Jerzy Schlichting, inapoindu-se de la Kraków unde se ìnchinase lui Carol Gustav al X-lea, a chemat pe episcopii Gertich fi Komensky la curte pentru ca in numele protestanZilor sà intocmeascà o carte de inchinàciune càtre regele suedez, Komensky din recunoftinZà pentru statuì care i-a dat adàpost lui fi tovaràfilor lui de credinZà, a refuzat sà serie aceastà carte. La insistenZele lui Schlichting a càzut de acord sà serie doar un panegiric lui Carol Gustav.

Dupà citeva zile, Schlichting 1-a chemat din nou pe Komensky fi i-a sustras manu- scrisul panegiricului, asigurindu-1 pe autor cà va supune manuscrisul aprobàrii lui Boguslaw Leszczynski (care in 1652 se ìntorsese la catolicism). Administratorul domeniilor Lesz- czyiiskì a tipàrit in grabà la Wroclaw panegiricul lui Carol Gustav, care a fost folosit in ciuda intenZiilor lui Komensky, in scopuri de propaganda. Chemarea episcopului comunitàZii fratilor cehi la curtea lui Leszczyhski avusese probabil loc la scurt timp dupà inapoierea lui Schlichting la Leszno, la inceputul toamnei 1655. Aceasta inseamnà cà Komensky a scris panegiricul in timp ce se preconiza venirea regelui suedez pe tronul polonez. Àtunci Boguslaw Leszczynski considera cauza lui Jan Kazimierz drept o cauzà pierdutà. Afa cà panegiricul lui Komensky nu era in totalà contradicZie cu opinia de atunci a nobilimii poloneze. De altfel fi poetul catolic polonez Samuel Twardowski scrisese mai inainte un cintec de salut in cinstea lui Carol Gustav.

in prima parte a panegiricului, Komensky serie — conform tradiZiei acestui gen de creaZii literare —, despre calitàZile regelui suedez, despre puterea armatei sale. Dupà o scurtà introducere, automi trece la o altà problemà fi anume, cum va trebui sà-i trateze regele suedez pe polonezi : « Dà-le o libertate mai mare fi mai bunà declt cea pe care au avut-o inainte ( . . . ) . Extinde libertatea asupra tuturor oamenilor si lucrurilor. Porun- cefte, ca fiecare sa fie liber: magnaZii fi nobilii, burghezii fi populaZia orafelor fi chiar Zàranii sà aibà o libertate de dimensiuni corespunzàtoare. Sà nu fie numai unii din acest popor liber, ci to^i de la cel mai mare, la cel mai mie, sà aibà fiecare liber­tatea lui ».

Din cuvintele de mai sus fi din restili panegiricului rezultà dar cà, dupà pàrerea lui Komensky, in Polonia trebuia sà domneascà libertatea spiritualà, toleranZa tn locul fanatismului religios fi cà sarcina principalà a regelui este sà se ingrijeascà de libertatea

474

$i binefacerea Poloniei. In legäturä cu aceste concepii, ìntelegem cä nici nupoate fi vorba de vreun fel de resentimente antipoloneze la Komenskÿ. Dimpotrivä, patriotul celi se comporta ca un adevärat prieten al poporului polonez çi totodatä un adversar ferm al guvernelor reaccionare.

Dar soarta räzboiului a fost alta decìt cea la care se açteptau fra{ii celli $i astfel s-a stins ultima lor sperantä de a se ìnapoia ìn patrie.

La 29 aprilie 1656, dupa ce au asediat douâ zile oraçul, confederaci au intrat în Leszno färä nici o rezistenjä din partea acestuia. In aceeaçi zi oraçul a fost cuprins de fläcäri. A fost totuçi salvata pre^ioasa arhivä a frajilor cehi.

Aça çi-a pierdut autorul lucrärii Didactica cea de a doua patrie. O vreme bätrinul bolnav a rätäcit prin Germania, pînâ cînd a gäsit adäpost la Wawrzyniec Geer la Amster­dam. A mûrit la 15 noiembrie 1670 la Naavden în Olanda.

Arhiva comunitàri fra^ilor cehi de la Leszno este färä índoialá una dintre cele mai importante arhive privitoare la problemele reformei in Polonia, deçi pînâ acum nu a fost folositä în mod corespunzätor de cätre cercetätorii polonezi. In anii 1881—1918 aceastä arhiva a fost depusä la arhiva de stat de atunci de la Poznari, dar la 26 noiembrie 1918 a fost redobînditâ de cätre comunitatea religioasä evanghelicä germanä din Leszno. In septembrie 1944, pastorul german de atunci Wolfgang Bickerich a transportai arhiva frajilor cehi ìn apus.

In jurul anului 1950 cìnd ìn Polonia cercetätorii se ocupau tot mai mult de fra^ii cehi çi in special de activitatea creatorului pedagogici moderne, s-au fäcut pe diferite cäi investigaci färä rezultate, in cäutarea arhivei pierdute. Eu am reuçit sä gäsesc aceastä arhivä în iunie 1960 1 în Archiwum Unitatis Fratrum în Herenhut (Kreis Löbau, Bezirk Dresden). Consultînd con^inutul arhivei regäsite de la Leszno, pe care mi 1-a pus la dispoztyie arhivarul de la Herrnhut, R. Träger, am putut prin confruntarea eu inventarul de la Arhiva Voievodalâ de Stat din Poznaii, sä afirm cä arhiva s-a pästrat în întregime.

Acolo am gäsit manuscrisul unei opere inedite a lui Komenskÿ, intitulatä Clamores Eliae, care confine printre áltele Evigilia Polonia çi scrisorile lui Komenskÿ, care au fost folosite de cätre Kvafala. Am mai descoperit în plus, într-o mapa cu inscripta Briefe u. Akten verschiedener Herkunft. Ungeordnet, bztv 1945 durcheinander geraten, manuscrisul unei predici necunoscute a lui Komenskÿ, rostitä la sinodul de la Leszno din 19 aprilie 1644 cu ocazia sfinfirii lui J. Bythner in funcjia de consenior al comunitàri. Am publicat acest manuscris ìn Acta Comeniana

ßi ìn Romìnia creala lui Komenskÿ se bucurä de multä atente, fapt dovedit printre áltele, fi de numeroasele lucräri inchinate acestui om de çtiin^â, publícate la Bucureçti în 1958 cu ocazia celei de a 300-a comemoräri a primei edi^ii a operei Didactica Omnia, în volumul colectiv intitulât J . A . Komenskÿ — Comenius. In mod deosebit m-a interesat acolo articolul lui Bêla Bàko intitulât Chemarea lui Jan Amos Komenskÿ in Transilvania f i unele aspecte aie activitâfii lu i aici *, în care se trateazâ influença exercitatä de Komenskÿ asupra oamenilor de çtiinjâ care activau în Transilvania.

în timpul çederii mele la Cluj, în mai 1962, am reuçit sä gäsesc în biblioteca Institutului Teologie Protestant, un exemplar al edipei londoneze a lucrärii Pansophiae Prodromus din anul 1639, unde pe prima paginä am descoperit o dedicale necunoscutä pînâ acum scrisâ de mina lui Komenskÿ : « Dono datur — loan : A. Comenius Amico et Frati in Christo dilecto, Ioanni Zilizi Londini A. D. 1642 17 die lunii *. Dupä cum am reuçit sä stabilesc, aceastä carte a fost într-o perioadâ mai tîrzie in posesia preotului romîn evanghelist reformât Mihail Halici, rectorul çcolii din Orâçtie, care în testamentul säu din anul 1674 * a läsat biblioteca sa bibliotecii çcolare din Oràçtie 4. în urina diferitelor tergiversäri çcoala a cäpätat moçtenirea de la fostul säu rector abia în anul 1730 6j» Dupä lichidarea çcolii în 1828, aceastä carte, împreunâ cu áltele, a fost transmisâ bibliotecii Institutului Teologie Protestant din Cluj.

In plus, în timpul cercetärilor mele la Cluj si Tîrgu-Mureç am gäsit douä exem- plare ale lucrärii lui Komenskÿ Vestibulum, editate la Sibiu, primul în 1784 de cätre Petre Bartha, al doilea de la sfîrçitul secolului X V III sau începutul secolului X IX de cätre Martin Hochmeister, care nu au fost notate niciodatá pînâ acum în nido bibliografie. Aceste exemplare tipärite vor fi discútate aparté.

1 Cf. J. SL IZ IN SK I, Odnalezienie i rewindykacja archiwum Jednoty braci czeshich z Leszno. W lkp ., Acta Comeniana, X X I, 1962, 1, p. 77—80.

* Op. cit., p. 111—124.* Acest testament a fost publicat în extenso de Musnai în articolul « Uj adàtok Halici M ihàly

életéhez és haayatékàhoz », « Nyelv — és Irodalomtudomânyi Kozlemenyek •, Cluj, IV, 1960, nr. 1 —2, p. 57—81.

* PANSOFIA Prodromus figureazä In testament la punctul 48.* Pe prima paginä a acestui exemplar este Insemnarea: Scholae Saxopolitanae ab 1730.

475