ACADEMIA DE POLIŢIE „Alexandru Ioan Cuza”
ŞCOALA DOCTORALĂ
TEZĂ DE DOCTORAT
TEMA: REȚINEREA ȘI ARESTAREA PREVENTIVĂ ÎN
JURISPRUDENȚA C.E.D.O. ȘI LEGISLAȚIA ROMÂNIEI
- REZUMAT -
Conducător de doctorat:
Prof. univ. dr. Coman Florian
Doctorand:
Aldea Adrian
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de ”doctor ” în domeniul
“Ordine publică şi siguranţă naţională”
Bucureşti
2015
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: LIBERTATEA INDIVIDULUI ÎN CONTEXTUL DREPTURILOR ȘI
LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI
1.1. Dimensiunea filosofică a conceptului de libertate
1.2. Libertatea individului prin prisma art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului
1.2.1. Importanţa, scopul, domeniul de aplicabilitate al art. 5 din CEDO
1.2.2. Înţelesul juridic şi caracterele noţiunii de „privare de libertate " în sensul art. 5 din
CEDO
1.3. Raportul dintre dispoziţiile internaţionale de protecţie a libertăţii individului şi normele
interne
CAPITOLUL II:REȚINEREA PREVENTIVĂ
2.1.Noțiune
2.1.1.Sediul materiei
2.2.Autoritățile judiciare care pot dispune reținerea preventivă
2.3.Condițiile dispunerii reținerii preventive
2.4.Aspecte procesuale privind reținerea preventivă
2.4.1.Actul prin care se ia măsura reținerii preventive
2.4.1.1.Calea de atac împotriva actului prin care s-a dispus reținerea preventivă
2.4.2.Calitatea persoanei reținute preventiv
2.4.3.Obligațiile organelor de urmărire penală anterior și ulterior dispunerii reținerii
preventive
2.4.3.1.Obligații vizând persoana reținută
2.4.3.2.Obligații față de alte persoane
2.5.Durata reținerii preventive
2.6.Revocarea reținerii preventive
2.7. Înlocuirea reținerii preventive
2.8. Încetarea reținerii preventive
2.9.Reținerea minorului
2.10. Alte forme de privare de libertate
2.10.1.Privarea de libertate ca măsura administrativă a conducerii la secţie prevăzută de art.
31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române
2.10.2.Privarea de libertate în cazul mandatului de aducere
2.10.3.Privarea de libertate în cazul expertizei psihiatrice obligatorii
CAPITOLUL III:ARESTAREA PREVENTIVĂ
3.1.Noțiune
3.1.1 Sediul materiei
3.2.Cazurile și condițiile dispunerii arestării preventive
3.3.Organul competent
3.4.Luarea măsurii preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale
3.4.1.Aspecte procedurale generale
3.4.1.2. Mandatul de arestare preventivă. Executare
3.4.2.Prelungirea arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale
3.5.1.Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul procedurii de cameră
preliminară
3.6.Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul judecății
3.6.1Verificarea legalității și temeiniciei stării de arest în cursul judecății
3.7.Revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive
3.8.Încetarea de drept a măsurii arestării preventive
3.9. Arestarea preventivă a inculpatului minor
3.10. Aspecte conexe arestării preventive a inculpatului
3.10.1.Luarea măsurilor de ocrotire
3.10.2 Tratamentul medical sub pază permanentă
CAPITOLUL IV:TERMENUL REZONABIL POTRIVIT ART. 5 PARAG. 3 din
CONVENȚIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
4.1.Noțiune
4.2.Noțiunea de ”termen rezonabil” în legislația României
4.3. Termenul rezonabil al arestării preventive. Garanţie specială stabilită de Convenția
Europeană a Drepturilor Omului
4.4. Perioada de timp luată în considerare
4.4.1. Dies a quo
4.4.2. Dies ad quem
4.5.Criterii de apreciere a duratei rezonabile a arestării preventive
4.5.1. Evoluția criteriilor de apreciere
4.5.3.1. Natura litigiului
4.5.3.1.1. Complexitatea afacerii
4.5.3.1.2. Miza pe care o are litigiul pentru reclamant
4.5.3.2. Comportamentul inculpatului
4.5.3.3. Activitățile autorităților naţionale
4.6. Obligaţiile instanțelor naţionale
4.6.1. Obligaţia de a arăta motivele ce justifică menţinerea arestării
4.6.1.1. Temeiuri relevante şi suficiente
4.6.1.2. Diligenţa specială în desfăşurarea procedurii
4.6.2. Controlul judecătoresc periodic
4.6.3 Interzicerea unui sistem automat de prelungire a detenţiei
4.6.4. Obligaţia instanţelor de a avea în vedere dispunerea unor măsuri alternative
4.6.4.1. Dispunerea unor măsuri alternative
4.6.4.2. Liberarea provizorie pe cauţiune
CAPITOLUL V: REPARAREA PAGUBELOR ÎN CAZUL MĂSURILOR PREVENTIVE
NELEGALE
5.1.Cadrul general
5.2.Repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept
5.3.Repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate
5.4. Acţiunea pentru repararea pagubei
5.4.1. Titularii acţiunii
5.4.2.Termenul de promovare a acţiunii
5.4.3. Instanţa competentă
5.5. Felul şi întinderea reparaţiei
5.5.1. Felul reparaţiei
5.6. Acţiunea în regres
CONCLUZII FINALE SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
1. Actualitatea și importanța temei abordate.
Importanța unei lucrări analitice și introspective privind reținerea și
arestarea preventivă în jurisprudența CEDO și legislația României rezidă din
raportul dintre aceste măsuri preventive profund coercitive si drepturile si
libertățile omului prin prisma modernismului juridic si filozofic ce-l implică
cetățeanul european.
Încă de la apariţia conceptului de ,,drepturi ale omului”, libertatea
individuală a persoanei alături de libertatea religioasă şi de dreptul de
proprietate, au constituit primele valori fundamentale ce au început să capete
contur1. Am ales să abordez o temă ce ţine de libertatea individuală a persoanei,
respectiv reținerea și arestarea preventivă penală, în considerarea faptului că o
societate democratică trebuie să înţeleagă corect şi să aplice exact conceptele
vizând libertatea persoanei în cursul procesului penal așa cum este ea prezentă
și în jurisprudența C.E.D.O.
Aplicarea corectă în practică a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
nu se poate realiza fără o înţelegere a principiilor de bază ce ghidează Curtea în
soluţiile sale, acestea fiind baza întregii construcţii jurisprudenţiale.
Din perspectiva Convenției Europene, lipsirea de libertate a unei persoane
ridică două mari tipuri de probleme: pe de o parte, este necesar ca această
privare de libertate să nu fie arbitrară; pe de altă parte, o serie de alte drepturi
ale persoanei respective pot fi afectate de evenimentele ce survin în cursul
arestării sau pe parcursul privării de libertate propriu-zise (spre exemplu, cât
timp persoana respectivă este reţinută, se află în arest preventiv sau execută o
pedeapsă cu închisoarea).
1 În Magna Carta Libertatum (Anglia, 1215) se prevedea:”niciun om liber să nu fie prins sau închis, sau lipsit de
drepturile sale, sau pus în afara legii sau exilat, sau vătămat în vreun chip, nici nu vom merge împotriva lui, nici
nu vom trimite pe nimeni împotriva lui, decât în temeiul unei judecăți legiute a egalilor săi și potrivit cu legile
țării”
Raportarea principiilor ce rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în practica instanţelor, parchetelor şi organelor de poliţie
judiciară urmează a fi analizată pe întregul parcurs al lucrării, urmărind o
analiză în paralel a incidenţei art. 5 din C.E.D.O şi a prevederilor din dreptul
procesual român din această materie.
Nu în ultimul rând vreau să semnalez faptul că tema aleasă, deşi în
aparenţă pare una relativ restrânsă, odată intrat în studiul doctrinei si
jurisprudenţei aferente, se întrevăd o multitudine de alte sub-teme care,
analizate în mod individual, ar putea constitui fiecare în parte obiectul unui
studiu de specialitate.
Tema aleasă de mine spre a fi analizată în cadrul lucrării cu titlu sus-
menționat mă interesează inclusiv sub aspect profesional, în calitatea în care
activez, cea de procuror, lovindu-mă des de problematica măsurilor preventive
cu lipsire de libertate. În acest sens, cunoașterea judicioasă a jurisprudenței
naționale și cea a Convenției Europene a Drepturilor Omului este de natură a
îmbunătăți actul de justiție în care sunt implicat.
2. Scopul şi obiectivele tezei.
Scopul prezentei lucrări vizează analiza complexă a instituţiilor arestării
preventive şi reținerii preventive și elaborarea recomandărilor şi propunerilor
teoretice şi practice, îndreptate spre formarea bazelor conceptuale ale aplicării
măsurilor preventive privative de libertate, interpretarea temeiurilor legale de
aplicare a acestora, analiza conţinutului şi structurii lor, perfecţionarea
legislaţiei pentru facilitarea unui proces de decizie rapid şi eficient într-o cauză
penală, acordându-se în acelaşi timp importanță drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale inculpatului, inclusiv drepturilor celorlaltor subiecţi ai
procedurii penale.
Pentru realizarea scopului în procesul de cercetare, mi-am propus
următoarele obiective: caracterizarea originii şi istoricului noțiunii de libertate;
studierea noţiunilor de măsuri preventive privative de libertate, a elementelor
definitorii ale acestora, stabilirea şi analiza cerinţelor procesuale cărora trebuie
să corespundă aplicarea acestora; definirea conceptului menirii şi importanţei
măsurilor preventive, locul lor în sistemul măsurilor procesuale de constrângere
şi în asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal; cercetarea detaliată a
particularităţilor măsurii arestării preventive şi analiza condiţiilor şi cazurilor
când se dispune mǎsura arestǎrii preventive a inculpatului; analiza problemelor
ce apar în procesul aplicării arestului preventiv; studierea aplicării arestului
preventiv și al reținerii preventive în legislaţia altor state; cercetarea premiselor
doctrinare şi a condiţiilor obiective, ce ar justifica introducerea de noi
modificări în procesul aplicării arestării preventive; elaborarea recomandărilor
privind perfecţionarea cadrului legislativ referitor la aplicarea arestului
preventiv, corelate cu protecţia unitară a drepturilor omului şi a libertăţilor
garantate de Constituţia României şi de actele normative internaţionale în
vigoare; formularea concluziilor, propunerilor de lege ferenda şi recomandărilor
în scopul perfecţionării instituţiei măsurilor preventive.
3. Obiectul cercetării
Acesta îl constituie problemele privind aplicarea de către organele de
urmărire penală a reținerii preventive şi de către judecătorul de drepturi și
libertăți sau de cameră preliminară, respectiv de către instanță, a arestului
preventiv faţă de inculpat. De asemenea, cercetării au fost supuse reparațiile de
care pot beneficia cei arestați sau reținuți în mod nelegal.
4. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific a lucrării.
Studiul normelor de drept procesual penal şi, în particular, cel referitor la
măsurile preventive, implică interpretarea acestora prin intermediul diferitelor
procedee. Cercetările empirice, bazate pe metoda inductivă de cunoaştere a
fenomenului, rămân predominante şi constituie principiul metodologic de bază
al investigării ştiinţifice. Totodată, cercetările întreprinse se bazează pe
studierea doctrinei, legislaţiei şi practicii existente în domeniul dat. Ca metode
de cercetare am folosit metoda logică (analiza şi sinteza), metoda istorică şi
sistematică, metoda juridică comparativă. În cadrul demersului de cercetare,
drept punct de reper legal va servi Constituţia României şi Codul de procedură
penală al României, precum şi actele internaţionale referitoare la aplicarea
arestului preventiv. Au fost, de asemenea, analizate legi ce reglementează
instituţia dată în alte ţări (Belgia, Germania, Italia, Franţa), precum şi alte acte
normative care au fost relevante.
Metoda cercetării documentelor, ce a fost utilizată, a îmbogăţit conţinutul
teoretic al lucrării. În procesul expunerii şi evidenţei ideilor de bază, suportul
teoretic al lucrării a fost completat cu multiple exemple din practica judiciară.
Baza teoretică o constituie lucrările şi abordările doctrinare ale specialiștilor
consacraţi în domeniu. În procesul elaborării lucrării au fost folosite exemple
din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia arestării
preventive.
În sistemul teoretico-metodologic al analizei efectuate, un rol prioritar
este atribuit actelor internaţionale şi naţionale fundamentale: Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului (1948), Convenţia Europeană pentru
Drepturile Omului (1950) cu anexele ei: Pactul Internaţional de la New-York
(1966), Constituţia României.
Documentarea specifică pentru cercetarea domeniului ales a constat în:
1. Studierea actelor normative europene şi naţionale;
2. Studierea materialelor bibliografice existente în România;
3. Efectuarea de traduceri ale materialelor editate în limba engleză,
franceză, germană şi italiană, analiza şi prelucrarea acestora;
4. Accesarea de site-uri de specialitate pe Internet;
5. Valorificarea jurisprudenței CEDO, publicată în lucrări de specialitate
în limba română, dar și a celor publicate doar în limbile engleză sau franceză, pe
site-ul www.hudoc.echr.coe.int.
6. Valorificarea expertizei profesionale anterioare a doctorandului, care
activează ca procuror și a activat ca ofițer de poliție judiciară;
7. Participarea la simpozioane naţionale şi internaţionale în acest
domeniu, precum şi publicarea periodică a rezultatelor cercetării în diferite
reviste de specialitate, indexate în baze de date internaţionale ori cu prestigiu
ştiinţific recunoscut în domeniul „Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică”
respectiv ”Drept”)
5. Noutatea ştiinţifică a lucrării.
Noutatea ştiinţifică constă în cercetarea complexă a problemelor teoretice,
metodologice şi aplicative ale instituţiei măsurilor preventive, în modalitatea în
care sunt prevăzute în actualul Cod de procedură penală, în baza căreia sunt
relevate legităţi, formulate concluzii, propuneri şi recomandări, ce ar asigura
aplicarea corectă şi eficientă a reținerii și arestării preventive. Aşadar, sunt
create posibilităţi noi pentru aplicarea şi folosirea reală a datelor ştiinţifice în
scopul activizării, realizării şi modernizării instituţiei măsurilor preventive. În
ştiinţă, cercetarea constituie o încercare de examinare complexă a esenţei şi
conţinutului măsurii preventive în formă de arest sub toate aspectele lor
integratoare.
CONȚINUTUL TEZEI
Teza este structurată în cinci capitole pe parcursul cărora se urmărește
doctrina relevantă în materia măsurilor preventive privative de libertate,
fundamentările teoretice privind aceste măsuri, modalitatea în care
instrumentele oferite de C.E.D.O. sunt aplicate practic în jurisprudența
instanțelor din România dar și în practica parchetelor care activează pe lângă
acestea.
În cuprinsul capitolului I am prezentat aspectele generale privind
libertatea individului în contextul drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului, pornind de la dimensiunea filosofică a conceptului de libertate și
trecând spre libertatea individului văzută prin prisma art. 5 din Convenția
europeană a drepturilor omului.
În cadrul aceluiași capitol am abordat importanţa, scopul, domeniul de
aplicabilitate al art. 5 din CEDO, începând cu înţelesul juridic şi caracterele
noţiunii de „privare de libertate” în sensul art. 5 din CEDO și terminând cu
raportul dintre dispoziţiile internaţionale de protecţie a libertăţii individului şi
normele interne ale României.
Capitolul secund este dedicat analizei doctrinare și jurisprudențiale a
reținerii preventive, cu accent pe aspectele de noutate aduse de Codul de
procedură penală actual dar și al jurisprudenței C.E.D.O. și naționale în materie.
În acest sens, am abordat noțiunea de reținere preventivă, localizând
sediul materiei și autoritățile judiciare care pot dispune reținerea preventivă. Cu
privire la acestea din urmă, am concluzionat că actuala procedură penală a
sintetizat enumerarea limitativă folosită de Codul de Procedură Penală anterior,
pornind de la atribuțiile specifice ale organelor de cercetare penală, ale poliției
judiciare sau speciale, norma nouă dovedind astfel o mai mare flexibilitate în
determinarea acestor organe judiciare.
În continuare, am analizat în detaliu procedura luării măsurii preventive a
reținerii, respectiv condițiile dispunerii reținerii preventive, actul prin care se ia
măsura reținerii preventive, calea de atac împotriva actului prin care s-a dispus
reținerea preventivă, calitatea persoanei reținute preventiv, obligațiile organelor
de urmărire penală anterior și ulterior dispunerii reținerii preventive, vizând
persoana reținută și cele față de alte persoane.
O secțiune importantă a acestui capitol a fost dedicată duratei reținerii
preventive. În cuprinsul acestuia, am opinat că actualele prevederi vizând durata
reținerii preventive și imposibilitatea deducerii perioadei în care suspectul sau
inculpatul a fost reținut administrativ respectiv s-a aflat sub puterea unui mandat
de aducere par a fi în contradicţie cu prevederile art. 23 alin. 3 din Constituţie,
existând posibilitatea ca, în cazul unui control de constituţionalitate, acestea să
poată fi declarate neconstituţionale. Am în vedere, în acest sens, Decizia Curţii
Constituţionale nr. 132 din 18 aprilie 20022. În cuprinsul acesteia, Curtea arată
că „măsura reţinerii unei persoane, potrivit art. 23 alin. (2) din Constituţie, este
permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege”, iar potrivit art. 23
alin. (3), durata ei nu poate depăşi 24 de ore. Constituţia se referă în prevederile
citate la toate cazurile în care autorităţile publice competente sunt autorizate
prin lege sa ia măsura reţinerii unei persoane, fie ca este vorba despre o măsura
preventivă dispusă în procesul penal, despre una luată în cadrul procedurii
contravenţionale sau despre o alta măsură de reţinere cu caracter administrativ.
În toate aceste cazuri reţinerea nu poate depăşi 24 de ore, iar în conformitate cu
dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea fundamentală, eliberarea celui reţinut este
obligatorie dacă motivele acestei măsuri au dispărut. În lumina acestor
2 publicată în M.Of. nr. 305/9 mai 2002
interpretări ale instanţei de contencios constituţional, când durata totală a
reţinerii unei persoane nu poate depăşi 24 de ore, noile dispoziţii potrivit cărora
măsura administrativă a conducerii la sediul poliţiei sau mandatul de aducere nu
intră în durata reţinerii, apar ca fiind neconstituţionale.
În cuprinsul capitolului secund am analizat detaliat și procedurile
aferente revocării reținerii preventive, a înlocuirii, respectiv încetării reținerii
preventive.
Totodată, în ciuda faptului că actuala prevedere nu mai vizează o o durată
distinctă, am analizat și reținerea preventivă a suspectului sau inculpatului
minor.
În finalul capitolului am analizat, separat, alte forme de privare de
libertate, respectiv privarea de libertate ca măsura administrativă a conducerii la
secţie prevăzută de art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, privarea de libertate în cazul
mandatului de aducere și privarea de libertate în cazul expertizei psihiatrice
obligatorii, toate acestea fiind circumscrise garanțiilor constituționale dar și ale
Convenției Europene.
Cel de-al treilea capitol al tezei de doctorat este consacrat celei mai
grave măsuri preventive privative de libertate, arestarea preventivă, subliniind
că atât reglementările naţionale, cât şi principiile europene, reţin ca regulă
libertatea individului, iar privarea de libertate intervine doar cu caracter
excepţional.
În prima secțiune a capitolului am localizat, ca și în cazul reținerii
preventive, noțiunea și sediul materiei. În continuare, am analizat cazurile și
condițiile dispunerii arestării preventive, având în vedere noutățile aduse de
noua procedură penală în materia măsurilor preventive, în general și arestării
preventive, în special. Deoarece schimbările nu au vizat organul competent a lua
această măsură preventivă, am prezentat pe scurt această temă, în cuprinsul unui
subcapitol.
În continuare, am examinat, separat, luarea măsurii preventive a
inculpatului în cursul urmăririi penale, relevând aspectele procedurale generale,
inclusiv mandatul de arestare preventivă și modalitatea de executare al acestuia.
O secțiune separată a vizat prelungirea arestării preventive a inculpatului în
cursul urmăririi penale, deosebit de importantă prin raportare la jurisprudența
Curții Europene, deosebit de vastă în această materie.
Cu caracter de noutate, am investigat și luarea măsurii arestării preventive
a inculpatului în cursul procedurii de cameră preliminară, urmată de luarea
măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul judecății, strâns legată de
verificarea legalității și temeiniciei stării de arest în cursul judecății.
Foarte importante în materia garantării tuturor drepturilor fundamentale
ale persoanei dar mai ales al dreptului de libertate, revocarea sau înlocuirea
măsurii arestării preventive și încetarea de drept a măsurii arestării preventive
au fost și ele analizate în cuprinsul capitolului 3.
Separat de acestea, arestarea preventivă a inculpatului minor mi-a suscitat
un interes suplimentar. Față de prevederea procedurală penală anterioară, am
considerat că actuala prevedere este mult prea generală și nu se apleacă în
detaliu asupra inculpatului minor cu privire la care se dispune o măsură
preventivă. În acest sens, de lege ferenda se impune revizuirea duratei arestării
preventive a minorului, respectiv stabilirea unei durate sub 30 de zile pentru
care inculpatul minor să fie arestat (potrivit art. 160h
Cod de procedură penală
din 1969, durata arestării minorului era de 15 zile, în cazul minorului între 14 și
16 ani respectiv de 20 de zile în cazul minorului de peste 16 ani). Am în vedere
și noua filosofie a Codului penal, care înlătura posibilitatea aplicării unor
pedepse minorilor, măsurile educative privative sau neprivative de libertate
fiind singurele care se pot aplica în cazul săvârșirii unor infracțiuni de către
minori. Ori, în aceste condiții, aplicarea unor măsuri preventive minorilor, în
aceleși limite cu cele ale inculpaților majori, este excesivă, putând afecta decisiv
personalitatea și dezvoltarea minorului.
În finalul acestui capitol, am abordat aspectele conexe arestării preventive
a inculpatului, respectiv luarea măsurilor de ocrotire și tratamentul medical sub
pază permanentă, ulttiimul constituind o noutate în procedura noastră.
Capitolul al patrulea al lucrării vizează termenul rezonabil potrivit art. 5
parag. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei definiții
dată de legiuitor, am arătat că instanțele trebuie să se raporteze la jurisprudenţa
Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia ,,caracterul rezonabil al
duratei unei proceduri se apreciază cu ajutorul criteriilor ce se degajă din
jurisprudenţa Curţii”3.
Analiza temei sus-menționate a pornit de la o încercare de a defini
noțiunea de „termen rezonabil” în legislația României, urmărind o definire a
termenului rezonabil al arestării preventive.
În cuprinsul analizei am avut în vedere garanţie specială stabilită de
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv prevederea de la art.5 §3
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia „orice persoană
arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) (...) are
dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul
procedurii.”
Analiza a continuat vizând perioada de timp luată în considerare (dies a
quo/dies ad quem), criterii de apreciere a duratei rezonabile a arestării
preventive și evoluția criteriilor de apreciere (natura litigiului, complexitatea
afacerii, miza pe care o are litigiul pentru reclamant, comportamentul
inculpatului, activitățile autorităților naţionale).
3Salerno c.Italie din 22 septembrie 1992, parag. 19; Abdoella c. Pays-Bas din 25 noiembrie 1992, parag. 20;
Bunkate c. Pays-Bas, din 26 mai 1993, parag. 22; Francesco Lombardo c. Italie, din 26 noiembrie 1992, parag.
24; Giancarlo Lombardo c. Italia, din 29 octombrie 1992, parag. 34; Dobbertin c. France, 25 februarie 1993,
parag. 39
Am urmărit, totodată, să relev practica instanțelor naţionale vizând
obligaţiile pe care le au acestea în materie, respectiv obligaţia de a arăta
motivele ce justifică menţinerea arestării, eviidențierea unor temeiuri relevante
şi suficiente, diligenţa specială în desfăşurarea procedurii, controlul
judecătoresc periodic, interzicerea unui sistem automat de prelungire a detenţiei,
obligaţia instanţelor de a avea în vedere dispunerea unor măsuri alternative
respectiv posibilitatea liberării provizorii pe cauţiune.
În ultimul capitol am abordat problema reparării pagubelor în cazul
măsurilor preventive nelegale, admițând posibilitatea luării greșite a măsurilor
preventive, în special a celor privative de libertate, fiind necesar să se prevadă și
măsuri de reparare a nedreptății produse.
În cadrul acestui capitol am analizat, separat repararea pagubei în cazul
condamnării pe nedrept și repararea pagubei în cazul privării nelegale de
libertate, analiza primei teme fiind necesară pentru a avea o viziune completă a
materiei analizate. În cadrul acestui demers, am analizat acţiunea pentru
repararea pagubei, titularii acţiunii, termenul de promovare a acţiunii, instanţa
competentă, felul şi întinderea reparaţiei și, important pentru responsabilizarea
magistraților și a celorlalte organe judiciare, acţiunea în regres.
În concluziile lucrării am evidențiat modificările legislative necesar a fi
efectuate în materia reținerii și arestării preventive, potrivit argumentelor
dezvoltate în cuprinsul lucrării.
CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI
În opinia mea, orice societate care pretinde că garantează libertatea şi
siguranţa persoanei, trebuie să depună mai întâi toate diligenţele pentru a
garanta acest drept. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în art. 5
proclamă acest drept, arată limitările ce i se pot aduce, după care implementează
o serie de garanţii fundamentale şi speciale.
Am analizat în detaliu instituția reținerii preventive a persoanei, în cursul
procesului penal. Consider că această temă, deși prezintă o importanță deosebită
în cadrul procesului penal în ansamblul lui, nu a fost tratată corespunzător de
către doctrină fiind, de asemenea, puțin prezentă inclusiv în jurisprudența
CEDO mai veche. În cadrul analizei, am procedat la reliefarea diferențelor
dintre norma procesual penală actuală și cea precedentă, urmărind să descopăr
punctele pozitive și negative, dar și modificările necesar a fi efectuate în
legislația actuală, pentru armonizarea acesteia cu imperativele constituționale,
dar și ale Curții Europene.
În acest sens, fără a relua argumentația care se regăsește pe larg în
cuprinsul tezei, De lege ferenda, am opinat că și în actuala prevedere
procedurală, măsura reținerii ar trebui să se poată dispune atunci când sunt
probe sau indicii temeinice că suspectul a săvârșit o faptă prevăzută de legea
penală și nu o infracțiune.
De asemenea, am abordat și aspecte pur practice relative măsurii
preventive a reținerii. În acest sens, m-am referit la reținerea în cazul
infracțiunilor de audiență, considerând că procurorul poate dispune reținerea
preventivă a persoanei prin ordonanță, excepție fiind lipsa obligației
procurorului de a audia prealabil suspectul sau inculpatul în prezența unui
avocat. Consider că acest aspect al reținerii este abordat superficial în legislația
actuală, de lege ferenda fiind necesară stabilirea unei proceduri neechivoce în
acest caz, prin indicarea actului procesual prin care se dispune reținerea
respectiv al precizării căii de atac de urmat în acest caz.
Am considerat, pe în cuprinsul aceleiași analize, că se impune, de lege
ferenda, prevederea obligației organelor judiciare care au dispus reținerea de a
dispune măsuri de ocrotire urgentă, executorii prin dispoziția acestui organ.4
La fel, am considerat că organul de urmărire penală este obligat a revoca
reţinerea, ca urmare a încetării temeiurilor care au determinat luarea ei, chiar
dacă ar urma să-şi decline competenţa. Astfel, de lege ferenda, ar trebui reluată
prevederea art. 139 alin. (4) Cod de Procedură Penală din 1969 și în actuala
procedură.
O altă propunere de modificare a actualei norme procedurale vizează
situația în care, la momentul emiterii rechizitoriului, procurorul să se pronunțe
în privința menținerii măsurii preventive a reținerii sau al revocării acesteia.
Această modificare vizează situația prevăzută de art. 330 Cod de proc.pen,
potrivit căreia, în cazul emiterii rechizitoriului cu inculpatul aflat în stare de
reținere, procurorul poate propune și revocarea măsurii preventive. Am
considerat că norma procedurală este incompletă, în acest caz, măsura reținerii
preventive neputând fi cenzurată de către judecătorul de cameră preliminară sau
de către instanța de judecată.
O altă propunere vizează înlocuirea obligatorie a măsurii preventive a
reținerii cu o măsură mai ușoară, restrictivă de libertate. În acest sens, propun
reluarea prevederii din vechea prevedere procedurală penală, de la art. 139 alin.
4 Acestea pot consta în supravegherea minorului de către o rudă apropată a persoanei reținute, care-l avea în
grijă
32
Cod de procedură penală din 19695, interpretat prin coroborate cu art. 139
alin (1) din același Cod, deoarece impunea înlocuirea măsurii preventive cu una
mai ușoară.6 O altă situație care trebuie normată, în opinia mea, vizează
obligaţia de înlocuire a reţinerii cu o altă măsură preventivă mai uşoară care ar
trebui să subziste imperativ pentru procuror în ipoteza în care acesta ar urma să-
şi decline competenţa.
Tot o propunere de completare a normei vizează și cazul în care
judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu sunt întrunite condiţiile
prevăzute de lege pentru arestarea preventivă și respinge, prin încheiere
motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului
reţinut. De lege ferenda, norma procesuală penală ar trebui completată având în
vedere că dispoziția judecătorului este lipsită de efectivitate în cazul în care
inculpatul este reținut sau arestat în altă cauză.
În cadrul aceluiași capitol am opinat că dispoziţiile art. 209 alin. 4 Cod de
proc. pen., potrivit cărora „dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în faţa
procurorului, pentru a fi ascultat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în
termenul prevăzut la alin. (3) nu se include perioada cât inculpatul s-a aflat sub
puterea acelui mandat” sunt contrare dispoziţiilor art. 23 alin. 3 din Constituţie,
deoarece termenul de „reţinere” din art. 23 din Constituţie se referă la toate
cazurile în care autorităţile publice competente sunt autorizate prin lege să ia
măsura reţinerii unei persoane, fie că este vorba despre o măsură preventivă
dispusă în procesul penal sau despre o altă măsură cu caracter administrativ.
De lege ferenda,am opinat în sensul eliminării prevederii potrivi cărei în
cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale
efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-
5 Procurorul este obligat să sesizeze și din oficiu instanța, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive
luată de către aceasta, când constată el însuți că nu mai există temeiul care a justificat luarea măsurii 6 Gheorghe Radu, op. cit., pag. 88
legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau
judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii unui mandat de aducere în
scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică, argumentând prin aceea
că, în acest caz, controlul judecătoresc nu-și are justificarea atâta timp cât
mandatul de aducere, emis de procuror, limita arbitrariul într-o măsură
suficientă, persoana supusă mandatului de aducere putând fi reținută doar pe
durata necesară efectuării procedurii și nu mai mult de 8 ore.
Am abordat tema arestării preventive a persoanei, dezbătută pe larg în
doctrină, prin prisma importanței sale, aceasta fiind cea mai dură măsură
preventivă ce se poate lua în cadrul procesului penal. Analiza instituției arestării
preventive am făcut-o prin prisma prevederilor constituționale, al jurisprudenței
CEDO și al actualei prevederi procedurale.
În privința propunerilor de modificare a legislației, am avut în vedere art.
223 alin. 1 lit. d) Cod de proc. pen., în sensul eliminării condiției ca arestarea
inculpatului să se poată dispune doar după punerea în mişcarea a acţiunii
penale împotriva sa, fiind necesară ori revenirea la prevederile anterioare sau,
cel mult, condiționarea luării măsurii de calitatea de suspect a persoanei
cercetate, cu privire la infracțiunea anterioară.
De asemenea, am opinat că, de lege ferenda, dispozițiile art. 207 alin. (2)
Cod de proc. pen. ar trebui modificate, în sensul precizării ca, în termen de 3
zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară să verifice
din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, cu citarea inculpatului,
urmând ca, în cazul arestării preventive şi a arestului la domiciliu (nu, deci, a
tuturor măsurilor preventive), verificarea să se realizeazeze înainte de expirarea
duratei măsurii preventive.
La fel, de lege ferenda, se impune completarea art. 238 Cod de proc. pen,
în sensul trimiterii la aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 227 Cod de
proc. pen. și în faza de cameră preliminară a procesului penal. Văzând faptul că,
în cursul judecăţii, soluţionarea cererii de revocare sau înlocuire se desfăşoară în
şedinţă publică, de lege ferenda, am considerat că se impune modificarea art.
242 alin. (10)-(12) Cod de proc. pen. care prevede, la acest moment, că admisi-
bilitatea în principiu şi soluţionarea cererii de înlocuire a măsurii arestării
preventive cu controlul judiciar pe cauţiune presupune desfăşurarea unei
proceduri în camera de consiliu, inclusiv în faza de judecată, în sensul
prevederii că, în faza de judecată, cererea se judecă în ședință publică.
La fel, de lege ferenda se impune revizuirea duratei arestării preventive a
minorului, respectiv stabilirea unei durate sub 30 de zile pentru care inculpatul
minor să fie arestat (potrivit art. 160h
Cod de procedură penală din 1969, durata
arestării minorului era de 15 zile, în cazul minorului între 14 și 16 ani, respectiv
de 20 de zile în cazul minorului de peste 16 ani).
Am tratat noțiunea de „durată rezonabilă” a arestării preventive, prin
prisma jurisprudenței Curții Europene, considerând necesară lămurirea noțiunii
de ,,durată rezonabilă" în contrast cu principiul celerităţii şi încadrând garanţia
termenului rezonabil al arestării preventive în contextul articolului 5 din CEDO.
Am analizat modalitatea legală de reparare a prejudiciului suferit de
persoanele care sunt private de libertate în mod nelegal. În legătură cu această
instituție, de lege ferenda, am considerat că este necesară stipularea expresă în
norma procedurală a aplicabilității, și în cazul art. 539 Cod de proc. pen., a
prevederilor art. 538 alin. (3) și (4) Cod de proc. pen., pentru a se evita
interpretabilitatea normei procedurale, în sensul contrar spiritului legii.
În încheiere, consider că propunerile de modificare a legislației actuale, în
vigoare de la 1 februarie 2014, ar fi de natură a o îmbunătăți, textele fiind
analizate în profunzime în cuprinsul lucrării.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
1) ***Constituţia româniei actualizată şi republicată în monitorul oficial nr. 767 din 31
octombrie 2003.
2) ***Codul de procedură penală român - legea nr. 135 din 1 iulie 2010, modificată prin
legea nr. 63/2012, legea nr. 255/2013, ordonanța de urgență a guvernului nr. 116/2013 și
ordonanța de urgență a guvernului nr. 3/2014
3) ***Codul de procedură penală italian.
4) ***Codul de procedură penală francez.
5) ***Legea nr. 281/2003, publicată în m. of. nr. 468/01 iulie 2003.
6) ***Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în
monitorul oficial al româniei, partea i, nr. 826 din 13 septembrie 2005
7) ***Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal publicată în monitorul oficial nr.
514 din 14 august 2013, modificată prin ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 3/2014
8) ***Ordinul nr. 1976/c din 11 iulie 2003 al ministerului justiţiei respectiv nr. 909 din 11
iulie 2003 al ministerului sănătăţii, publicat în m. of. nr. 522 din 21 iulie 2003.
9) ***Ordinul nr. 1134/2000 al ministerului justiţiei de aprobare a normelor procedurale
privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale,publicat în:
monitorul oficial nr. 459 din 19 septembrie 2000
10) ***Police and criminal evidence act of 1984 (pace) emis de parlamentul marii britanii.
11) ***Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului republicată
în monitorul oficial al româniei, partea i, nr. 159 din 5 martie 2014
12) ***Convenţia europeană a drepturilor omului, intrată în vigoare în românia la 21 mai
1994, ratificată prin legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea convenţiei pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la
această convenţie, publicată în monitorul oficial al româniei, nr. 135 din 31 mai 1994
13) ***Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei române publicată în:
monitorul oficial nr. 307 din 25 aprilie 2014
14) ***Legea nr. 364 din 15 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei
judiciare, republicată în: monitorul oficial nr. 305 din 24 aprilie 2014
15) ***Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind parchetul
național anticorupție, publicată în: monitorul oficial nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificată
şi completată
16) ***Legea nr. 508/2004 privind înființarea și organizarea în cadrul ministerului public a
direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, publicată în:
monitorul oficial nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, modificată şi completată
17) ***Legea nr. 78/2000, publicată în: monitorul oficial nr. 219 din 18 mai 2000,
modificată și completată prin o.g. nr. 83/2000, o.u.g. nr. 43/2002, legea nr. 161/2003, legea
nr. 541/2004, O.u.g nr. 124/2005, O.u.g nr. 50/2006, legea nr. 69/2007, legea nr. 187/2012 și
legea nr. 255/2013
18) ***Ordonanţă de urgenţă nr. 120 din 1 septembrie 2005 privind operaţionalizarea
Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
publicată în: monitorul oficial nr. 809 din 6 septembrie 2005, aprobată prin legea nr.
383/2005, modificată prin legea nr. 146/2012 şi ordonanţa de urgenţă a guvernului nr.
59/2013, respinsă prin legea nr. 324/2013
19) ***Codul de procedură penală din 1968 adoptat prin legea nr. 15/1968 (b. of. nr. 79-
79bis din 21 iunie 1968), cu ultima modificare efectuată prin legea nr. 2/2013
20) ***Legea de punere în aplicare a noului cod de procedură penală, nr. 255/2013,
publicată în: monitorul oficial nr. 515 din 14 august 2013
21) ***Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, prin
rezoluția 217 a în cadrul celei de a iii-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației
Națiunilor Unite.
Lucrări de autor
22) D. Allix, Les droits fundamentaux dans le proces penal, Ediţia a 2-a, Editura
Montchrestien, 2002
23) G. Antoniu, A. Vlăşceanu, A. Barbu, Codul de procedură penală. Texte. Jurisprudenţă.
Hotărâri CEDO, Editura Hamangiu, 2008
24) Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucureşti, 1996
25) S. G. Barbu, Dimensiunea constituțională a libertății individuale, Editura Hamangiu,
București, 2011
26) C. Bârsan, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole. Drepturi
şi libertăţi, Vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005
27) V. Berger, Jurisprudence de la Cour Europeene des Droits de l'Homme, 11eme
Edition,
Editura Sirey, 2009
28) I. Berlin, Cinci eseuri despre libertate şi alte scrieri, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010
29) D. Bogdan, Arestarea Preventivă şi Detenţia în Jurisprudenţa CEDO, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2008
30) D. Bogdan, Arestarea preventivă şi detenţia în jurisprudenţa CEDO, Ediţia a 11-a,
Editura Rosetti International, Bucureşti, 2011
31) H. D. Bosly, D. Vandermeersch, Droit de la procédure pénale, Editura La Charte,
Brugge, 1999
32) I. Carter, Positive and Negative Liberty, The Stanford Encyclopedia of
Philosophy (Spring 2012 Edition), Editura Edward N. Zalta
33) Cicero, Pro Cluentio, publicată pe http://perseus.uchicago.edu/perseus-
cgi/citequery3.pl?dbname=PerseusLatinTexts&query=Cic.%20Clu.&getid=1
34) P. Chambon, C. Guery, Doyen des juges d'instruction a Nice, Droit et Pratique de
l'Instruction Preparatoire.Juge d'instruction chambre de l'instruction, 6-eme
Edition, Dalloz,
2007
35) R. Chiriţă, Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. Comentarii şi explicaţii., Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
36) R. Chiriţă, Culegere de hotărâri pe anul 1950-2001, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008
37) R. Chiriţă, Culegere de hotărâri pe anul 2005, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, vol. I
38) R. Chiriță (coordonator), L. Criste, M. Toader, A. Ivan, A. Stoian, Arestarea și detenția
în jurisprudența CEDO, Editura Hamangiu, București, 2012
39) G. A. Cohen, Self-Ownership, Freedom and Equality, Cambridge University Press,
Cambridge, 1995.
40) L. Coraș, Arestarea preventivă, Editura C.H. Beck, București, 2006
41) F. Costiniu, Răspunderea statului pentru erori judiciare.Practică Judiciară.C.E.D.O,
Editura Hamangiu, 2011.
42) I. Craiovan, Introducere în filosofía dreptului, Editura All Beck, Bucureşti, 1998
43) N. Cristuş, Arestarea preventivă. Practică judiciară 2008-2010, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2010
44) A. Crișu, Constituţia României. Comentariu pe articole, coord. I. Muraru, E.S.
Tănăsescu, Editura C.H. Beck, 2008.
45) I. Deleanu, Instituţii şi Proceduri Constituţionale, în dreptul român şi în dreptul
comparat, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006
46) P. Van Dijik, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European
Convention on Human Rights, 4th
Edition, Intersentia, Antwerpen- Oxford, 2006
47) V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicații
Teoretice ale Codului de procedură penală român.Partea Generală. Editura Academiei,
București, 1975
48) M. Drilea-Marga, Urmărirea penală în noul Cod de procedură penală, Editura Universul
Juridic, București, 2014
49) C. Ghigheci, Principiile procesului penal în noul Cod de procedură penală, Editura
Universul Juridic, București, 2014
50) D. Gomien, Introducere în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Editura All,
Bucureşti, 1996.
51) R. E. Goodin, Contemporary Political Philosophy, Whiley-Blackwell, 2006, publicată pe
www.books.google.ro la data de 10 iunie 2011
52) S. Guinchard, J. Buisson, Procedure Penale, 4toe
Edition, Litec Groupe LexisNexis, 2008
53) F. von Hayek, Law, Legislation and Liberty, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1960.
54) Herodot, Historia, publicată pe http://classics.mit.edu/Herodotus/history.html
55) G. Iancu, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale în România, Editura All
Beck, Bucureşti, 2003
56) B. Ionescu, Reţinerea şi arestarea, Editura Continent XXI, Bucureşti, 2000.
57) D. Ionescu, Procedură Penală.Partea Generală-Sinteze şi speţe-, Editura Sfera Juridică,
Cluj Napoca, 2007.
58) M. Iordache, Camera preliminară în noul Cod de procedură penală, Editura Universul
Juridic, 2014
59) I. Istrate, Libertatea persoanei şi garanţiile procesuale penale, Editura Scrisul românesc,
Craiova, 1984.
60) A. Kohl, Le Delai Raisonnable dans la jurisprudence Belge, RTDH, 1991.
61) L. C. Kovesi, D. Tiţian, D. Frăsie, Arestarea Preventivă. Aprecierea pericolului social
concret pentru ordinea publică. Practică Judiciară şi Hotărâri C.E.D.O., Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2009
62) G. Liiceanu, Despre limită, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
63) J. Locke, Two Treaties of Government, London, 1824
64) R.St.J. Macdonald, F. Matscher, H. Petzold, The European System for the protection of
human rights, Editura Martinus Nijhoff Publishers, Dordrecht (Olanda), 1993
65) M. Macovei, Liberte et surete de la personne. Un guide sur la mise en oeuvre de l'article
5 de la Convention europeenne del Droits de l'Homme, Editura du Conseil de l'Europe,
Strasbourg, 2003
66) D. G. Matei, Măsuri Preventive.Practică Judiciară, Editura Hamangiu, 2006.
67) G. Mateuţ, Tratat de Procedură Penală. Partea Generală, Vol. I, Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2007
68) J. S. Mill, Despre libertate (traducere de Adrian-Paul Iliescu), Editura Humanitas,
București, 2005
69) C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Casa de editură şi presă Şansa,
Bucureşti, 2000.
70) Montesquieu, Despre spiritul legilor, Cartea a Xl-a, Capitolul 2, Editura Antet, Bucureşti,
2011
71) I.C. Morar, Arestarea preventivă și arestarea provizorie, Editura C.H.Beck, București,
2006
72) Th. Mrejeru, B. Mrejeru, Probele în procesul penal, Ediția a II-a, revizuită, Editura
Nomina Lex, București, 2010
73) T. Mrejeru, B. Mrejeru, Tratat de drept procesual penal, partea generală, Editura
Nomina Lex, București, 2011
74) Th. Mrejeru, B. Mrejeru, Acțiunile în procesul penal, Ediția a II-a revizuită, Editura
Nomina Lex, București, 2010
75) I. Muraru, M. Constantinescu, Studii constituționale, Editura Actami, București, 1997.
76) I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Ediţia a IX-a revizuită
şi completată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
77) I. Muraru, S. Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, Ediţia a 13-a, Editura
C.H.Beck, Bucureşti, 2008.
78) A. Năstase, C. Jura, F. Coman, 14 prelegeri de drept internaţional public, Editura C.H.
Beck, Bucureşti, 2012
79) I. Neagu, Drept procesual penal.Partea generală.Tratat., Editura Global lex, București,
2006.
80) I. Neagu, Drept procesual penal. Partea specială. Tratat., Editura Global Lex, București,
2006.
81) I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală.Partea generală.În lumina noului
Cod de procedură penală, Editura Universul Juridic, București, 2014.
82) V. Papadopol. M. Popovici. Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969-1975, Ed. Ştiin-
ţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1977
83) T. Pop, Drept procesual penal. Partea generală. Vol. III, Editura Tipografia Națională,
Cluj, 1947
84) T. Pop, Drept Procesual Penal, Vol. IV, Editura Tipografia Națională, Cluj, 1948
85) J. Pradel, G. Corstens, G. Vermeulen, Droit Penal Europeen,3 edition, Dalloz, 2009
86) M.C. Putinei, Politica penală și libertatea individuală, studiu comparativ în dreptul
român și elvețian, Editura C.H. Beck, București, 2014
87) G. Radu, Măsurile preventive în procesul penal român, Editura Hamangiu, București,
2007
88) K. Reid, A Practitioner 's Guide to the European Convention on Human Rights, 2nd
Edition, Ed. Thomson, Sweet & Maxwell, 2004.
89) J.F. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Editura Hamangiu, 2009.
90) J.F. Renucci, Traite de Droit Europeene des Droits De L 'Homme, L.G.D.J., Paris, 2008
91) J.F. Renucci, Droit européen des droits de l’homme, Contentieux européen, Manuel
LGDG, 4ème éd. 2010
92) Ion Ristea, Termenele în procedura penală română, Editura Hamangiu, București, 2011
93) J.J. Rousseau, Emil sau despre educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973
94) D. Schmidtz, J. Brennan, A Brief History of Liberty, Wiley-Blackwell, 2010.
95) B. Selejan-Guțan, Protecția europeană a drepturilor omului, Ediția 4, Editura C.H. Beck,
București, 2011
96) F. Stretenu, R. Chiriță, Răspunderea penală a persoanei juridice, ediția 2, Editura C.H.
Beck, București, 2007.
97) Cristian-Valentin Ștefan, Cartea de termene în procedura penală, Editura C.H. Beck,
București, 2014
98) D. O. Ştefanescu, A. Miroiu, Manual de filozofie, Editura Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003.
99) I. Tanoviceanu, Tratat de drept și procedură penală, Ediţia a 2-a, Vol. IV, Editura
Curierul Judiciar, București, 1924.
100) I. Tanoviceanu, Tratat de Drept şi Procedură Penală, Vol IV, Ediţia a II-a, Bucureşti,
1927.
101) G. G. Theodoru, Drept procesual penal. Partea generală, Editura Cugetarea, Iași,1996
102) G. G. Theodoru, Drept procesual penal, Editura Hamangiu, 2013
103) G. G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, București, 2007
104) G. G. Theodoru, Tratat de Drept Procesual Penal, Ediţia a II-a, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2008
105) G. G. Theodoru, Tratat de Drept procesual penal, Ediția a 3-a, Editura Hamangiu,
București, 2013
106) Anamaria Trancă, Măsuri preventive în procesul penal, Editura Hamangiu, București,
2012
107) Al. Țuculeanu, Instituții de drept procesual penal, Editura Univerșității ”Titu
Maiorescu”, București, 2004,
108) Al. Țuculeanu, Noua reglementare a reținerii, în Dreptul nr. 12/2003,
109) Al. Țuculeanu, Noi reglementări privind ocrotirea persoanei, Editura Regia Autonomă
”Monitorul Oficial”, București, 2004
110) Al. Ţuculeanu, Reţinerea. Arestarea preventivă. Obligarea de a nu părăsi localitatea,
Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
111) M. Udroiu, O. Predescu, Protecţia Europeană a Drepturilor Omului şi procesul penal
român, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008
112) M. Udroiu, Procedură penală. Partea Generală. Partea specială, Editura C.H.Beck,
București, 2013
113) M. Udroiu, Procedură penală. Partea Generală. Noul Cod de procedură penală,
Editura C.H.Beck, București, 2014
114) G. Uglean, Curs de drept constituţional şi instituţii politice, vol. I, Editura Proema, 1996
115) A. Valery, Qu'est-ce Qu'un Delai Raisonnable au Regard de la Jurisprudence de la
Cour Europeenne Des Droits de L'Homme, in Le Proces Equitable et la Protection
Jurisdictionnelle du Citoyen Actes du Colloque organise a Bordeaux les 29 et 30 septembre
2000, Editura Bruylant, Bruxelles, 2001
116) J. Velu, R. Ergec, La Convention europeenne des droits de l'homme, Editura Bruylant,
Bruxelles, 1990
117) N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea generală, vol. I, Editura Paideia,
București, 1996
118) N. Volonciu, Tratat de Procedură Penală, Partea Specială, Editura Pandeia, Bucureşti,
1996
119) G. Vrăbiescu, Curs de procedură penală, Editura Cultura populară, 1947.
120) A. Zarafiu, Arestarea preventivă, reglementare, doctrină, jurisprudență, Editura C.H.
Beck, București, 2010.
Articole, publicații, lucrări de cercetare
121) B. Bouloc, Les delais de la garde a vue et de la detention provisoire au regard de la
Convention Europeenne des Droits de l'Homme, Revue de Science Criminelle et de Droit
Penal Compare (RSC), 1989
122) F. Calvez, Analyse des delais judiciaires dans les Etats membres du Conseil de l
'Europe a partir de la jurisprudence de la Cour europeenne des Droits de l 'Homme, Raport
Commission Europeenne Pour L'efficacite De La Justice (Cepej), Ce rapport a ete adopte par
la CEPEJ lors de sa 8e reunion pleniere (6-8 decembre 2006), Strasbourg, 2007
123) D. Cholet, La celerite de laprocedure en droit processuel, L.G.D.J., Paris, 2006
124) G. Cohen-Jonathan, La Convention europeenne des droits de homme, Paris et Aix-en-
Provence Economica, Presses universitaires Aix-Marseille 1989
125) L. Coraş, Cazurile în care se poate dispune arestarea inculpatului potrivit art. 148 din
Codul de procedură penală, modificat şi completat prin legea nr. 356/2006 şi prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006, în Revista Dreptul, nr. 5/2007
126) O. Cornet, L'interpretation du ,,raisonnable" par les juridictions internationales: au-
dela du positivisme juridique?, Revue Generale de Droit International Public, Tome CII,
1998
127) C. Dobre, M. Dobre, Calcularea Termenelor Reţinerii şi Arestării preventive, Dreptul,
nr. 9, 2009
128) E. Drăguţ, Repararea pagubei materiale sau a daunelor morale în cazul condamnării pe
nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal, în Dreptul nr. 4/2005
129) I. Dumitru, Unele aspecte privind aplicarea dispozițiilor art. 137/1 din Codul de
procedură penală, în Dreptul nr. 5-6/1994
130) I. Dumitru, Natura juridică a termenelor de 5 și de 8 zile prevăzute în art. 156 din
Codul de procedură penală, în Dreptul, nr. 3/1996
131) C. Guery, Detention provisoire, Dalloz, Paris, 2001
132) L. Herghelegiu, Articolul 504 din Codul de Procedură penală. Propuneri de lege
ferenda asupra situaţiilor în care se pot acorda despăgubiri, în Dreptul, nr. 4/2005
133) P. Lambert, La notion de ,,delai raisonnable'' dans la jurisprudence de la Cour
Europeenne des Droits de l'Homme, Revue Trimestrielle des Droits de l'Homme, Numero
special-delai raisonnable, Nr.5, Editions Nemesis, 1991
134) J.Y. Lassalle, Les Delais de la Convention Europeene des Droits de 'Homme et le Droit
Penal Frangais, Revue Trimestrielle des Droits de l'Homme, Nr. 14, Editions Nemesis
135) C. Lombardini, La Notion de Delai Raisonnable et la Jurisprudence Suisse, Revue
Trimestrielle des Droits de l'Homme, Numero special- delai raisonnable, Nr. 5, Editions
Nemesis, 1991
136) D. Lupaşcu, Notă la dec. pen. nr. 2525 din 17 iunie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie,
în Dreptul, nr. 10/2000
137) M. Macovei, Liberte et Surete de la Personne, un guide sur la mise en auvre de l'article
5 de la Convention Europeene Droits de l'Homme, Conseil de l'Europe, Precis sur les droits
de l'homme, n° 5
138) T. Manea, Sinteză a jurisprundenței instanțelor din județul Vrancea în materie penală,
în Dreptul, nr. 7/1998
139) G. Mateuț, A. Titu, Notă la încheierea nr. 74/1993 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în
Dreptul, nr. 12/1993
140) G. Mateuț, C. Fl. Ușvat, Arestarea preventivă și succesiunea în timp a legilor de
procedură penală, în Revista de Drept Penal, nr. 4, 2004,
141) L. Milano, Le droit a un tribunal au sens de la Convention europeenne des droits de
l'Home, Dalloz, 2006
142) C. Nuțu, Reținerea de organele de Poliție. Specific. Revista de drept Penal, anul XII, nr.
1, 2005
143) C. Perelman, Le raisonnable et deraisonnable en droit, L.G.D.J., Paris, 1984
144) M. Picard, P. Titiun, Article 5 §3 in La Convention Europeene des Droits de
l'Homme.Commentaire article par article, sous la direction de Louis-Edmond Pettiti,
Emmanuel Decaux, Pierre-Henri Imbert, 2eme
edition, Ed. Economica, Paris, 1999
145) C. Rotaru, Consideraţii privind temeiurile care stau la baza măsurii arestării
preventive, în Curierul Judiciar nr. 11/2006
146) J. Salmon, Le concept de raisonnable en droit in Melanges offerts a Paul Reuter.Le
droit international:unite et diversite, Paris, Pedone, 1981
147) N. Sarr, Le delai raisonnable dans le proces penal, These pour le Doctorat, Universite
Gaston Berger de Saint-Louis, 2007
148) F. Sudre, Droit europeen et international des droits de l 'homme, 9eme edition revue et
augmentee, Presses Universitaires de France, 2008
149) G. Șuhan, Despre libertate.Libertatea o stare, un drept, un concept, o năzuință, în
Buletinul documentar al PNA/DNA, nr. 1/2004
150) Al. Ţuculeanu, Cu privire la cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. h) din Codul de
procedură penală, în Revista Dreptul, nr. 9/2000
151) M. Udroiu, Termenul rezonabil al arestării preventive, în revista Dreptul, nr.3/2007
152) G. Wiederkehr, L'acceleration des procedures et les mesures provisoires, Revue
Internationale de Droit Compare, 1998
153) ***Cartea Verde a Comisiei privind Consolidarea încrederii reciproce în spaţiul
judiciar european - o Carte verde privind aplicarea legislaţiei UE referitoare la detenţie în
cadrul justiţiei penale, COM(2011) 327 final
154) ***Cour de Cassation, 15 avril 1981, Revue de Droit Penal, 1981
155) ***Directiva 2010/64/UE, adoptată în octombrie 2010
156) ***Encyclopédie Dalloz Juridique nr. 2, Arrestation, Paris, 2000
157) ***Institutul Român pentru Drepturile Omului, Protectia Drepturilor Fundamentale ale
omului în procesele penale.Raport General, Bucureşti, 2009
158) ***Jurisprudență națională (...)
159) ***Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (...)
Resurse bibliografice pe internet:
160) ***http://www.assemblee-nationale.fr/ 12/rap-enq/r31.25-tl,asp#P2483 552593
161) ***https://wcd.coe.int/ViewDoc.isp?id =1041269
162) ***http://www.ccr.ro/noutati/COMUNICAT-DE-PRES131
163) ***http://www.echr.coe.int/Documents/Stats_violation_2013_ENG.pdf
164) ***http://fr.wikipedia.org/wiki/Affaire_d'Outreau
165) ***http://www.ihej.org/le-jld-gardien-des-promesses-constitutionnelles/
166) ***http://www.inm-lex.ro/displaypage.php?p=-1&d=762
167) ***http://www.juridice.ro/350242/scrisoare-catre-ministerul-justitiei-pentru-
reglementarea-urgenta-a-masurii-controlului-judiciar.html
168) ***http://www.justice.gouv.fr/organisation-de-la-justice-10031/lordre-judiciaire-
10033/juge-des-libertes-et-de-la-detention-25302.html
169) ***http://www.legalis.ro
170) ***http://www.vie-publique.fr/decouverte-
institutions/justice/approfondissements/principes-fondamentaux-specifiques-justice-
penale.html
171) ***http://www.scj.ro
