UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE Şl MEDICINĂ VETERINARĂ
BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
Şl DEZVOLTARE RURALĂ
Doctorand: Ing. DAEA PETRE
TEZĂ DE DOCTORAT "STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA EXPLOATATIILOR
AGRICOLE ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ"
Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. DRĂGHICI MANEA
- 2007 -
CUPRINS
Capitolul 1. EVOLUŢIA AGRICULTURII ROMÂNEŞTI ŞI A ŢĂRILOR DIN EUROPA 5 1.1. Analiza evoluţiei agriculturii româneşti până în anul 1989 6 1.2. Forme şi caracteristici ale agriculturii româneşti în perioada comunistă 1945-1989 15 1.3. Analiza evoluţiei agriculturii româneşti după anul 1989 24 1.3.1. Etape evolutive privind reforma funciară şi structurile de proprietate în România postdecembristă 24 1.3.2. Resursele umane din spaţiul rural şi structura în dinamica peroadei postrevoluţionare 34 1.3.3. Parcelarea accentuată a proprietăţii funciare privateji degradarea potenţialului productiv al solului 39 1.3.4. Drepturile de proprietate şi piaţa funciară 41 1.3.5. Serviciile pentru agricultură 44 1.4. Agricultura la nivelul Uniunii Europene. Priorităţi şi forme de finanţare 45 1.4.1. Importanţa şi structura sistemelor de agricultură în Uniunea Europeană 45 1.4.2. Reforma PAC şi impactul asupra dezvoltării agriculturii 49 1.4.3. Caracteristici ale agriculturii din ţările din centrul şi estul Europei 50
Capitolul 2. METODE DE STUDIERE ŞI APRECIERE A STRUCTURII EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE 53 2.1. Entităţile agricole de producţie şi forme de clasificare 53 2.1.1. Conceptul de exploataţie agricolă 53 2.1.2. Exploataţia agricolă - sistem complex şi dinamic 57 2.1.3. Clasificarea exploataţiilor agricole 58 2.2. Mărimea economică şi funcţionalitatea exploataţie agricole 65 2.2.1. Mărimea exploataţiei agricole şi factorii determinanţi ai acesteia 65 2.2.2. Dimensiuni şi structuri ale exploataţiilor agricole 70 2.2.3. Dimensiunea economică a exploataţiilor agricole în România 71 2.3. Indicatorii şi capitalul de gestiune al exploataţiei agricole 75 2.3.1. Indicatori utilizaţi pentru exploataţiile agricole în perioada interbelică 75 2.3.2. Indicatorii utilizaţi în afaceri şi de cunoaştere a fezabilităţii exploataţiei agricole ....76 2.3.3. Marja brută standard indicator de bază în delimitarea (cunoaşterea) structurală a exploataţiei agricole 77 2.3.4. Capitalul fix (de gestiunejal exploataţiilor agricole 79 2.3.5. Sistemul de indicatori ce caracterizează sprijinul acordat agriculturii 86 2.4. Analiza SWOT - o sinteză diagnostic a nivelului indicatorilor exploataţiei agricole 87
Capitolul 3. ANALIZA EVOLUŢIEI STRUCTURII EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE DUPĂ ANUL 1989 93 3.1. Entităţi agricole de producţie şi efecte socio-economice generate în perioada de tranziţie 93 3.2.1. Mobilitatea entităţilor agricole de producţie în perioada de tranziţie 93 3.1.2. Demografia şi implicaţii socio-economice în sistemul tranziţiei rurale 96 3.2. Analiza evoluţiei exploataţiilor agricole după forma de proprietate 100 3.2.1. Evoluţia circulaţiei juridice a terenurilor în perioada postrevoluţionară 100 3.2.2. Fondul funciar şi structura evolutivă a acestuia în periaoda de tranziţie 103 3.2.3. Structura funciară şi utilizarea terenurilor din exploataţiile agricole, principalfactor limitativ al agriculturii 107
3.3. Analiza evoluţiei exploataţiilor agricole după profilul tehnico- economic 111 3.3.1. Structura exploataţiilor agricole conform profilului tehnico-economic 111 3.3.2. Exploataţiile sectorului producţiei vegetale 112 3.3.3. Profilul de producţie animalier şi dimensiunea tehnico-economică a exploataţiilor 119 3.3.4. Exploataţiile ecologice în structura unităţilor agricole de producţie 122 3.3.5. Activităţile neagricole, profil şi forme de implementare în exploataţiile agricole 125 3.4. Analiza evoluţiei exploataţiilor agricole după rezultatele obţinute 128 3.4.1. Autoconsumul şi comercializarea produselor agroalimentare şi impactul asupra rezultatelor exploatatei agricole 128 3.4.2. Seceta şi efectele asupra rezultatelor din exploataţiile agricole din România 132 3.4.3. Formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor economice a exploataţiilor agricole 135 3.5. Probleme privind evoluţia structurii exploataţiilor în perioada de preaderare la Uniunea Europenă 139 3.6. Arealul teritorial rural al judeţului Mehedinţi şi situaţia sistemului exploataţiilor agricole 141 3.6.1. Amplasarea judeţului Mehedinţi şi condiţii geografico-economice de dezvoltare a agriculturii 141 3.6.2. Structura modului de folosinţă al terenului agricol şi exploataţiile agricole din judeţul Mehedinţi 144
Capitolul 4. CONSTRÂNGERI ŞI OPORTUNITĂŢI ALE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI ÎN PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ 147 4.1. Competitivitatea exploataţiilor agricole româneşti 147 4.1.1. Posibilităţile de competitivitate în cadrul structurilor agricole din România 147 4.1.2. Disparităţi teritorial-geografice ale exploataţiilor din România şi piaţa concurenţială 152 4.1.3. Factori şi cauze ale competitivităţii exploataţiilor agricole.... 156 4.1.4. Restricţii şi blocaje în calea performaţelor exploataţiilor agricole 159 4.2. Politici şi programe naţionale de susţinere a agriculturii 165 4.2.1. Orientări şi direcţii prioritare privind politicile agricole în România 165 4.2.2. Priorităţi şi programe urmărite în politica structurală a exploataţiilor agricole 167 4.2.3. Evaluarea politicilor de sprijin şi susţinere a agriculturii româneşti 171 4.2.4. Politicile agricole şi dinamica creşterii economice neechilibrate în România în perioada de preaderare. 173 4.2.5. Programul „FERMIERUL" formă perfecţionată a întăririi structurale a 175 exploataţiilor agricole. 175 4.3. Funcţia socială a agriculturii de subzistenţă 178 4.3.1. Dezechilibre în consumul populaţiei şi procesul de sărăcie rurală 179 4.3.2. Politica de organizare funciară şi consecinţele asupra consumurilor agroalimentare 184 4.3.3. Disparităţi ale funcţiei sociale ale agriculturii româneşti manifestate în cadrul exploataţiilor agricole 186 4.3.4. Efectele finanţării agriculturii asupra veniturilor agricultorilor 189 4.3.5. Adoptarea de către România a acquis-ului comunitar şi implicaţii privind funcţia socială a agriculturii de subzistenţă 193 4.4. Constrângeri şi oportunităţi în sistemul exploataţiilor agricole din judeţul Mehedinţi 200 4.4.1. Situaţia şi competitivitatea agriculturii judeţului Mehedinţi 200 4.4.2. Utilizarea forţei de muncă în exploataţiile agricole din judeţul Mehedinţi 203
4.4.3. Destinaţia produselor agricole obţinute în exploataţiile agricole din judeţul Mehedinţi 204 4.4.4. Analiza SWOT, în identificarea laturilor de constrâgeri şi oportunităţi în dezvoltarea exploataţiilor din judeţul Mehedinţi 206
Capitolul 5. STRATEGII PRIVIND EVOLUŢIA STRUCTURII EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE 208 5.1. Strategii privind evoluţia dimensiunii şi competitivităţii exploataţiilor agricole ....208 5.1.1. Necesitatea cunoaşterii şi adoptării unor strategii privind dimensiunea exploataţiei agricole 208 5.1.2. Forme şi sisteme în structurarea şi elaborarea strategiilor de dimensionare adoptate pentru exploataţiile agricole 214 5.1.3. Coordonate şi strategii specifice în dimensionarea exploaţiilor agricole 217 5.1.4. Strategii privind dimensionarea exploataţiei prin adaptarea ofertei din România la cerinţele pieţei uniunii europene 221 5.1.5. Fundamentarea şi susţinerea legislativă a strategiilor dimensiunii exploataţiilor agricole 223 5.2. Strategii privind profilul tehnico-economic al exploataţiilor agricole 232 5.2.1. Dimensiuni economice ale strategiilor profilului tehnico-economic din exploataţiile agricole 232 5.2.2. Strategia optimizăriiprofilui tehnico-economic prin crearea de structuri adecvate 238 5.2.3. Direcţii strategice ale tehnologiilor aplicate în sistemele de irigaţii şi implicaţiile asupra profilului tehnico-economic al exploataţiilor agricole 244 5.2.4. Strategii de dezvoltare a exploataţiilor ecologice din agricoltura românească 247 5.2.5. Strategii privind valorificarea producţiei exploataţiei agricole 251 5.3. Strategii şi posibiliăţi de implementare a micilor afaceri în exploataţiile agricole 256 5.3.1. Importanţa şi domeniile de acţiune ale planificării strategice în afacerile mici din exploataţiile agricole 256 5.3.2. Structura planului de afaceri în gospodăria ţărănească 258 5.4. Strategii privind evoluţia exploataţiilor agricole de subzistenţă 260 5.4.1. Efecte ale persistenţei exploataţiilor agricole de subzistenţă şi orientări 260 strategice 260 5.5. Analiza SWOT, element de cunoaştere reală a condiţionărilor şi de implementare a strategiilor în evoluţia exploataţiilor de subzistenţă 261 5.6. Strategii teritoriale şi potenţialităţi în sistemul exploataţiilor agricole din judeţul Mehedinţi 264
Capitolul 6. CONCLUZII ŞI ORIENTĂRI PROSPECTIVE 268
BIBLIOGRAFIE 292
REZUMAT "STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA EXPLOATAŢIILOR AGRICOLE ÎN
PERSPECTIVA ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ"
Lucrarea si-a propus analiza exploataţiilor agricole, a nivelului investiţional din etapa actuală, a nivelului veniturilor şi a dificultăţilor întâmpinate de aceste unităţi in vederea creşterii rentabilităţii si a competivitatii acestora prin aderarea la Uniunea Europeana. Pentru indeplinirea acestor obiective este necesara elaborarea unei strategii de dezvoltare a exploataţiilor agricole care sa se concretize în creşterea eficienţei şi a viabilităţii exploataţiilor, în sporirea veniturilor agricultorilor şi deţinătorilor terenurilor agricole şi forestiere, în sporirea siguranţei ocupaţionale şi în creşterea nivelului de trai din comunităţilor rurale.
Capitolul 1.- Evoluţia agriculturii româneşti şi a ţărilor din Europa se constituie într-o analiză deteliată a conexiunilor dintre dezvoltarea socio-economică a ţării noastre, a celorlalte ţari europene şi modul în care agricultura şi resursele agricole au influenţat acest proces. La nivel naţional se impune studierea concomitentă a formelor şi rolului exploataţiilor agricole în etapele evolutive ale acesteia. Adevărata dimensiune a restructurării agriculturii şi dezvoltării rurale este dată în ţara noastră de suprafaţa agricolă utilă a ţării, populaţia rurală şi suprafaţa totală care sunt preponderente spaţiului rural.
In analiza evolutivă a agriculturii româneşti se pot delimta trei perioade istorice care sunt reprezentative pentru activităţile desfăşurate la nivelul exploataţiilor agricole: perioada până în 1945, perioada comunistă, perioada după 1989
Prima perioada până 1945 se caractrizeaza prin aceea că agricultura face progrese semnificative, în sensul că în agricultura mare încep să se introducă maşini şi instrumente, care ulterior sunt preluate şi în agricultura mică. In această etapă, ca urmare a dezvoltării vieţii economice, datează şi primele lucrări de comasare, iar organizarea teritoriului îşi îmbogăţeşte conţinutul. Apar elemente noi de organizare a terenurilor şi a satelor precum şi promovarea unor noi sisteme de agricultură. De remarcat faptul că în ceasta perioadă fenomenul cooperatist în agricultura, cunoaşte o dezvoltare deosebită atât sub aspect cantitativ (dacă se fac referiri la numărul cooperativelor şi a membrilor acestora care a fost în creştere), cât şi calitativ (privind diversificarea formelor de cooperare). Conform legislaţiei în vigoare a existat posibilitatea creării unor cooperative multifuncţionale conform următoarei structuri tipologice: obşti săteşti, şi o forme diversificate de cooperative (între care se pot cita: de exploatare agricolă, pentru executarea în comun a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pentru organizarea lucrului în comun, utilizarea de maşini şi instalaţii, aprovizionarea asociaţilor, valorificarea produselor muncii, de pescuit etc).
A doua perioada 1945-1989 se caracterizează prin colectivizarea forţată a agriculturii după modelul colhozurilor bolşevice, proprietatea asupra pământului a fost luată ţăranilor si a fost inlocuita cu o formă de proprietate colectivă. în a doua parte a perioadei comuniste s-a petrecut totuşi un proces de modernizare a agriculturii caracterizat prin: dezvoltarea marii exploataţii agricole, profesionalizarea, mecanizarea şi tehnologizarea muncii agricole, raţionalizarea după criterii de eficienţă economică a sectorului agricol. In tot interval s-a produs un adevărat exod rural ajungându-se la înjumătăţirea populaţiei rurale a României (de la aproximativ 80% rurali la sfârşitul perioadei interbelice la 38% la in 1989).
Starea agriculturii în această etapă a fost orientată spre forma socialisă de cooperaţie care avut urmări nefavorabile din punct de vedere economic şi social
Etapa a treia, dupa anul 1989, se caracterizează prin : - o orientare a agriculturii, în strânsă dependenţă cu cadrul juridic şi instituţional. La
începutul anului 1991 prin Legea fondului funciar s-a permis reconstituirea dreptului de proprietate a foştilor ţărani cooperatori sau moştenitorilor acestora. în cadrul acestei perioade s-au instituţionalizat următoarele categorii de exploataţii agricole: gospodării ţărăneşti individuale (ale populaţiei), asociaţii agricole (fără personalitate agricolă), societăţi agricole (cu personalitate
juridică), societăţi comerciale agricole cu capital de stat şi privat, staţiuni de cercetări ştiinţifice, unităţi de învăţământ cu profil agricol. Conform unor libere iniţiative în cadrul diverselor forme de organizare socială a producţiei se cunosc posibilităţile şi efectele oferite de mecanismul pieţei mijloacelor de producţie şi al pieţei produselor agricole. - o conturare a stabilirii celor mai adecvate forme de organizare socială a producţiei agricole, delimitată de cunoaşterea limitelor teritoriale ale exploataţiei agricole, pentru a-i spori limitele economice ale acesteia şi a face faţă competitivităţii. Sunt considerate exploataţii comerciale numai acele unităţi agricole care depăşesc o anumită suprafaţă minimă de teren (de exemplu pentru profilul cerealier, plante tehnice şi medicinale 110 ha în zona de câmpie şi 50 ha în zona de deal). Exploataţiile sub limitele menţionate sunt considerate exploataţii agricole familiale. Numai începând cu această etapă, la producătorii agricoli apare cerinţa de a produce mai economic, întrucât aceştia cunosc posibilităţile concrete de realizare a producţie, sub impulsul pieţei agroalimentare.
- o dezvoltare a agriculturii în curs de desfăşurare ce se manifestă printr-o creştere economică permanentă şi de perfecţionare a structurilor de producţie agricolă. Această etapă se consideră că a început prin privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. In această etapă s-a constatat o reducere substanţială a sprijinului acordat de stat agriculturii, mai ales pe seama cheltuielilor bugetare. Sunt relevante micşorările în anul 1999 faţă de anul 1996, reducerea fiind aproape de 3 ori, iar ponderea sprijinului total din PIB s-a redus de la 3.9 în 1996 la 1,8% în 1998. Toate aceste diminuări au creat greutăţi în realizarea obiectivelor care stau în faţa agriculturii.
în ceea ce priveşte agricultura din ţările Uniunii Europene, se exprimă opinia că prin politicile structurale aplicate cu sprijinul UE şi a altor state, în aceste ţări se promovează progame de modernizare a exploataţiilor agricole şi de susţinere a dezvoltării agriculturii care să producă pentru piaţă. Odată cu extinderea UE spre Estul Europei se asigură o nouă perspectivă agriculturii acestor ţări, care au elaborat strategii şi programme naţionale de apropiere de structurile agricole ale UE. Se aşteaptă ca pe termen lung agricultura ţărilor Europei Centrale şi de Est să se dezvolte, cu particularităţile inerente, în parametrii promovaţi de UE.
Capitolul 2 - Metode de studiere şi apreciere a structurii exploataţiilor agricole, reflectă preocupările doctorandului de a prezenta anumiţi termeni folosiţi pe parcursul acestei cercetări, metodele de clasificare, tipurile, metodologiile de structurare a exploataţiilor agricole, indicatorii specifici exploataţiilor agricole si metodele de analiză a eficienţei economice a exploataţiilor agricole.
Elaborarea unei politici agricole eficiente impune cunoaşterea/identificarea clară a tipurilor de entităţi de producţie existente, deoarece diferenţele care se manifestă între acestea nu pot fi/şi nu trebuie să fie neglijate în sfera adoptării deciziilor politico-economice. Diferitele entităţi de producţie au caracteristici proprii, deci necesită aplicarea unor instrumente diferenţiate ale Se exprima opinia ca exploataţia agricolă, reprezintă unitatea economică primară în care se desfăşoară procesul agricol sau, mai precis, entitatea economică care mobilizează, alocă şi utilizează factori de producţie primari (pământul, munca şi capitalul) pentru a produce o categorie specifică de bunuri (produse agroalimentare) şi/sau servicii (agricole) destinate consumului propriu şi/sau vânzării pe diferitele pieţe în scopul obţinerii unui venit. Referitor la clasificarea exploataţiilor agricole se remarca o divrsitate de clasificări a entităţilor agricole de producţie care au în vedere diferite criterii: forma de proprietate, profilul de producţie, forma de deţinere a terenului, timpul alocat activităţilor agricole, dimensiunea fizică, ponderea producţiei comercializate etc.
In ceea ce priveşte mărimea economică şi funcţionalitatea exploataţiei agricole,se opinează că toate aspectele legate de mărimea (dimensiunea) economică a exploataţiilor agricole simt permanent legate de disparităţile regionale. Mărimile considerate optime sau raţionale au un caracter evolutiv coroborate cu impulsurile pieţei. Formarea dimensiunilor economice a
exploataţiilor agricole este rezultatul proceselor de concentrare şi specializare a producţiei impuse de forţele pieţei. Dimensiunea unei exploataţii este legată de suprafaţa de teren, efectivele de animale, capacităţile pentru alte activităţi neagricole, consideraţi factori de producţie de bază în care se investeşte capitalul şi munca.
Referitor la indicatorii şi capitalul de gestiune al exploataţiei agricole, tranziţia agriculturii la capitalism a impus încă din perioada interbelică utilizarea unor instrumente care să colecteze informaţia necesară pentru estimarea rentabilităţii exploataţiilor. Se subliniază ca indicatorul Marja Brută Standard, este legat de momentul în care agricultorul a început să cumpere „factori de producţie", iar nivelul activităţilor din ferma agricolă a început să se diversifice. Prin marja brută standard se poate structura tipologia exploataţiilor agricole într-o formă de ansamblu şi structurată a orientărilor de specializare a activităţilor din exploataţiile agricole.Se prezintă de asemenea aspecte legate de capitalul fix (de gestiune) al exploataţiilor agricole, sistemul de indicatori care caracterizează sprijinul oferit agriculturii, analiza SWOT ca o sinteză diagnostic a nivelului indicatorilor exploataţiei agricole ce evidenţiază punctele comune care caracterizează agricultura din ţările UE.
Capitolul 3- Analiza evoluţiei structurii exploataţiilor agricole după anul 1989, subliniază aspectele importante cu privire la modul de transformare a exploataţiilor agricole odată cu trecerea de la economia centralizată, la economia de piaţă
Se considera că asociaţia reprezintă, în esenţă, o formă tranzitorie de gestiune, până la eliberarea titlurilor de proprietate şi formarea pieţei funciare, o formă specifică de valorificare a capitalului funciar, ce se substituie relaţiilor normale de arendare a pământului, o formă de gestiune a fondului funciar, determinată de starea de pauperizare a posesorilor de teren. în literatura de specialitate se fac afirmaţii asupra faptului că asociaţiile sunt susţinute doar de nevoia tranzitorie de exploatare în comun a terenurilor agricole, idee conturată de faptul că în mediul rural individualismul şi lipsa cooperării sunt trăsături definitorii.
Se susţine că viabilitatea asociaţiilor este redusă şi este determinată în primul rând de instabilitatea dimensiunii şi chiar a existenţei acestora. Prin opinia membri asociaţi, obiectivul asociaţiei este acela de a favoriza realizarea intereselor individuale pe termen scurt, deci surplusul economic se distribuie pentru consum, ceea ce susţine decapitalizarea, cea ce duce la reducerea competitivităţii.
în ceea ce priveşte ansamblul socio-demografic rural, se consideră că in perioada după 1989 s-au produs schimbări profunde. Totodată în perioada de tranziţie a avut loc o presiune pe care activităţile agricole, alături de celelalte activităţi economice şi sociale a exercitat-o asupra mediului rural.
Urmărindu-se întreaga evoluţie a ruralului românesc după decembrie 1989 s-a pus problema creării unor noi structuri economice şi teritoriale. Baza 1-a constituit existenţa titlului de proprietate în urmă căruia s-a constatat existenţa unui dualism al proprietăţii.
în condiţiile create de aplicarea Legii fondului funciar a apărut necesitatea unui sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică şi juridică a cadastrului general în care se regăsesc şi elementele specifice fondului funciar din sectorul agricol de producţie Astfel prin politicile existente la nivel naţional în perioadele de tranziţie s-a pus problema cunoaşterii repartiţiei şi gestionării acestuia. Prin Legea fondului funciar s-au creat structuri duale în agricultură, cu referire la micile şi marile exploataţii stabilindu-se terenurile pe categorii de folosinţă cu destinaţie agricolă, neagricolă şi cu destinaţie forestier.
Se consideră că pentru România segmentul de exploataţii agricole sub 5 ha este susceptibil să rămână la nivel de subzistenţă şi să dispară treptat generând rezerve de teren necesare creşterii fermelor comerciale sau a societăţilor pe acţiuni. Categoria de ferme cu dimensiuni între 5 şi 10 ha ar putea evolua în ambele direcţii, fie spre domeniul comercial. Aceasta poate avea loc fie prin expansiune, fie spre semi-subzistenţă.
în ceea ce priveşte structura exploataţiilor agricole conform profilului tecnico-economic, doctorandul consideră că exploataţiile agricole au evoluat prin însăşi mijloacele de producţie
utilizate care le-au încadrat conform formelor activităţilor de producţie. Se pot face referiri asupra profilului producţiei vegetale, animale şi activităţilor neagicole.
Apariţia formelor de activităţi agricole şi de valorificare prin grupuri de producători a delimitat şi dimensionat organizatoric constituirea şi recunoaştere grupurilor de producători.
O tendinţă evolutivă manifestată pentru profilul exploataţiilor agricole din România a fost apariţia şi amplificarea sistemelor de producere a produselor în cadrul agriculturii ecologice. Pentru ţara noastră obiectivele agriculturii ecologice încadrează orientări bazate pe modificarea sistemelor tradiţionale de agricultură care sunt luate în considerare în cadrul exploataţiilor agricole. Acestea sunt reflectate în dinamica şi structura exploataţiilor agricole care adoptă acest sistem ecologic.
După rezultatele obţinute de exploataţiile agricole, se consideră că principalele elemente ale acestor rezultate reprezintă formele de răspuns a exploataţiei asupra mediului intern şi extern din anii de tranziţie. De aici se poate deduce că formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor exploataţiei sunt inerente exploataţiei agricole.
Tot aici sunt prezentate şi analizate formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor economice ale exploataţiilor agricole, acestea putând fi: redresarea prin investiţii (Programul SAP ARD), forme de sprijin direct a activităţilor agricole desfăşurate.
în finalul capitolului, cu titlu de exemplificare este prezentată structura modului de folosinţă a terenului agricol şi explotaţiilor agricole din judeţul Mehedinţi, arealul rurtal al acestui judeţ şi situaţia sistemului exploataţiilor agricole.
Capitolul 4- Constrîngeri şi oportunităţi ale agriculturii româneşti în perspectiva aderării la Uniunea Europeană se constituie într-o analiză a mediului în care agricultura românească urmează să se manifeste odată cu aderarea ţării noastre la structurile Uniunii Europene.
Politica agricolă a României în perioada preaderare la UE a fost orientată, fără nici un dubiu, către dimensiunea întreprinderii sau exploataţiei agricole, evaluată prin criteriul unic al suprafaţei de teren aflată în exploatare sau al efectivelor de animale existente, unele acte normative demonstrând această orientare unilaterală, limitativă şi exclusivistă. Astfel, prin prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 108/27 iunie 2001 privind exploataţiile agricole sunt considerate exploataţii comerciale numai unităţile agricole care dispun de minimum 110 ha teren arabil în zona de câmpie (respectiv 50 ha în zona de deal) sau au 15 vaci cu lapte sau 5000 de păsări pentru came sau 100 de porci etc. Conform estimărilor recente, coroborate şi cu rezultatele Recensământului agricol, în momentul de faţă segmentul astfel definit al unităţilor agricole cuprinde un număr de cea 10.000 de exploataţii agricole, sub 0,5% din numărul total al exploataţiilor de peste un hectar şi care utilizează cea 37-38% din suprafaţa agricolă a României.
Toate aceste elemente de evoluţie în România s-au încadrat în structura transformărilor sociale pe ansamblul ţărilor Europei Centrale şi de Est.
în prezent, în sectorul agroalimentar din România, mediul concurenţial se poate spune că este subdezvoltat şi puternic distorsionat în defavoarea producătorilor agricoli.
Din toate acestea se poate deduce existenţa în perioada anterioară anului 2006, disparităţi teritoriale generate de nivelurile cantitative şi calitative ale recoltele din producţiile vegetale şi cele animale. Prin aceste producţii, la nivelul exploataţiilor agricole nu se pot obţine cantităţi mari şi mai ales omogene calitativ de produse agricole. Acesta este unul din principalele motive pentru care mediul concurenţial a continuat să fie subdezvoltat şi puternic dezechilibrat în defavoarea producătorilor agricoli.
Ansamblul problemelor prezentate, în dinamica anilor analizaţi, semnifică faptul că se perpetuează disparităţi caracteristice nedorite în sfera ofertei produselor din exploataţiile agricole. Astfel, în România oferta de produse agricole/agroalimentare continuă să fie în cea mai mare parte a ei, pulverizată şi destinată unei pieţe segmentate. La acesta s-a adăugat şi o slabă preocupare pentru respectarea şi controlul standardelor de calitate care se mai menţine şi în prezent. Problematica păstrării respectiv a condiţionării şi a prelucrării primare - ca premise ale
eşalonării ofertei şi a corelării mai adecvate a acesteia cu cererea - îşi va găsi o soluţionare adecvată odată cu aderarea la UE. însăşi cadrul legislativ adecvat în legătură cu grupurile de producători, o autentică oportunitate în domeniul organizării ofertei, a fost şi este încă privit cu neîncredere de agricultori.
Este analizat de ritmul foarte scăzut al creşterii productivităţii muncii. In aceste condiţii relansarea procesului de creştere agricolă este posibilă şi trebuie să aibă loc în condiţiile unei diminuări accentuate a numărului de persoane active angajate în agricultură. în prezent, în România, cea 40% din populaţia activă este ocupată în agricultură, în timp ce în UE ponderea populaţiei ocupate în agricultură este de 4,7% din totalul populaţiei active. în 2002, în România, populaţia activă din agricultură se cifra la 3.289.000 persoane la o suprafaţă agricolă de 14.731.000 ha, revenind pe un lucrător agricol aproximativ 4,47 ha teren agricol, iar în UE acest indicator fiind la 18,2 ha/agricultor.
In ceea ce priveşte politicile şi programele naţionale de sprijinire a agriculturii din ţara noastră, în perioada postrevoluţionară au trebuit conturate orientări pe baza cărora să fie materializate direcţii legislative de implementare. Politica agricolă a fost îndreptată cu prioritate spre două direcţii considerate prioritare: favorizarea apariţiei şi dezvoltării forţelor pieţei şi corijarea deformărilor pe care le-ar putea genera aceasta; susţinerea procesului de ajustare structurală la nivelul exploataţiilor agricole. Astfel reperele fundamentale ale intervenţiilor guvernamentale au fost orientate spre identificarea factorilor şi acţiunilor ce promovează ce mai bine ajustarea structurală a exploataţiei agricole, continuată printr-o susţinere în plan legislativ.
Se poate afirma că producţia agricolă din România a beneficiat de un sprijin intern, care a îmbrăcat forme diverse. Pot fi amintite cupoanele acordate agricultorilor, în funcţie de suprafaţa de teren arabil deţinută, pentru achiziţionarea de inputuri şi servicii pentru producţie, la preţul pieţei; această măsură, lansată în 1997, a fost continuată în perioada 1998-2000. Mai pot fi menţionate şi alte măsuri de sprijin intern, cum ar fi: exceptarea agricultorilor individuali de la impozitul asupra veniturilor; subvenţionarea procurării seminţelor şi materialului săditor certificat; subvenţionarea 100% a cheltuielilor de stocare şi conservare a grâului; bonificarea dobânzilor la creditele destinate finanţării producţiei agricole etc
S-a făcut simţită încadrarea într-o formă de creditare a exploataţiilor agricole. Acest program a fost derulat de către MAPDR în colaborare cu bănci din România, în scopul înfiinţării de noi activităţi în spaţiul rural cu ajutorul creditelor pentru investiţii şi cofinanţare SAP ARD.
Fermierul constă în transformarea unui număr cât mai mare de gospodării aflate în sfera agriculturii de subzistenţă în ferme familiale cu caracter comercial. Pentru acest motiv programul are în vedere măsuri destinate: îmbunătăţirii şi modernizării unităţilor de procesare; construcţii de noi capacităţi de procesare corespunzător nevoilor fiecărui judeţ; activităţi turistice aflete în mediul rural ( fără pensiuni); măsuri destinate dezvoltării în continuare acvaculturii etc.
Revenind la judeţul Mehedinţi, agricultura este caracterizată de o productivitate scăzută, principala cauză constituind-o fărâmiţarea proprietăţii în loturi foarte mici pe care nu este posibilă aplicarea unor tehnologii performante şi obţinerea de valoare adăugată ridicată. Astfel problema stadiului actual al agriculturii judeţului Mehedinţi se poate spune că este reprezentată de însăşi structura de producţie a exploataţiilor agricole existente. Prin sintetizarea datelor analizate, la nivelul acestui judeţ, se constată o divizare a terenurilor, prin amplificarea exploataţiilor la clasa de mărime 0-0,5 ha, iar concomitent o diminure a suprafeţelor exploataţiilor la clasa de mărime peste 100 ha. Una din principalele impedimente ce contribuie la productivitatea scăzută a agriculturii judeţului Mehedinţi, o constituie sărăcia populaţiei rurale, care nu dispune de posibilităţi financiare pentru a investi în dotarea propriilor exploataţii cu sistema de tractoare şi maşini agricole necesară şi în asigurarea materialelor necesare (sămânţă certificată, îngrăşăminte, erbicide, pesticide etc.) pentru aplicarea tehnologiilor intensive, de mare productivitate. Pentru sprijinirea transformării acestor gospodării ţărăneşti în ferme familiale comerciale, organele locale, cu referire în pricipal la Consiliul Judeţean Mehedinţi, prin Direcţia de Integrare Europeană, au în atenţie acordarea fermierilor asistenţă tehnică şi logistică
pentru a se întocmi proiecte viabile pentru obţinerea de finanţare nerambursabilă pentru modernizarea exploataţiilor.
Capitolul 5- Strategii privind evoluţia structurii exploataţiilor agricole prezintă necesitatea cunoaşterii şi adoptării unor strategii privind dimensiunile exploataţiilor agricole. Principala problemă a agriculturii româneşti o constituie organizarea exploataţiei agricole eficientă economic. Pornindu-se de la repere natural-geografice, dar şi socio-economice prin care sunt identificate elementele de coeziune şi legăturile sistemice din exploaţiile agricole din România, este necesară cunoaşterea unor strategii de dezvoltare prin cunoaşterea dimensiunii acestora. Aceste strategii vor trebui să reprezinte activităţi integratoare pentru cele trei domenii esenţiale şi pentru spaţiul rural, respectiv economic, social şi ecologic.
Toate acestea au fost analizate şi din perspectiva strategiilor economice (conform unor programe pe termen lung şi mediu), prin urmărirea realizării unor obiective care să asigure o creştere a dimensiunii exploataţiei agricole în condiţii de eficienţă. Pentru o amplificare a nivelului dimensional al exploataţiei a fost necesară o cunoaştere analitică a condiţionărilor, în sensul identificării cerinţelor, iar ulterior a adoptării măsurilor prioritare cu referire la toţi factorii de influenţă la nivel macro şi microeconomic.
în acesta situaţie este nevoie de se cunoaşte în primul rând amplitudinile dimensiunilor actuale a acestor exploataţii agricole. în literatura de specialitate sunt sesizate periculozităţile ce se pot manifesta prin existenţa mărimilor foarte mari a suprafeţelor exploataţiilor în formele de organizare ale sistemelor socio-economice anterioare.
Din cercetarea condiţiilor naturale şi social-economice ale spaţiului rural românesc, a particularităţilor şi numărului de factori cu diferite intensităţi a potenţialităţilor din localităţile rurale, s-a încercat să se demonstreze faptul că existenţa factorilor naturali, sociali-economici şi demografici, determină valoarea economică a unui spaţiu rural, atât din punct de vedere al condiţiilor de dezvoltare, cât şi al măsurilor necesare acestor dezvoltări. Pentru acesta este necesară o fundamentare a actualei situaţii prin metodolgii de dimensionare europene, iar ulterior o elaborare a celor mai adevate strategii în dimensionare.
Conturarea obiectivelor strategice privind dimensionarea exploataţiilor sunt date de însăşi oportunităţile rezultate prin aderare şi care privesc elemente majore ce se referă la: tendinţa de modernizare accelerată, procesul de globalizare, orientarea consumului alimentar din UE spre agricultura ecologică, investiţii majore în dezvoltarea rurală, conservarea rurală şi ameliorarea mediului. Acestea sunt motivele pentru care este nevoie o departajare a obiectivelor strategice privind latura dimensională a tipurilor de exploataţii agricole.
Toate strategiile de dimensionare raţională a exploataţiei agricole au trebuit susţinute prin acte normativ. Aceasta deoarece asemenea strategii nesuţinute politic, constituie o situaţie care exercită o puternică influenţă nefavorabila asupra procesului de creştere agricolă. Se pot face referiri la faptul că lipseşte producătorii agricoli de stimulentele şi resursele necesare extinderii şi intensificării activităţii economice, care s-au manifestă în două moduri:
-în primul rând prin inexistenţa unor canale funcţionale de cunoaştere a cererii şi ofertei (în special în cazul ofertei pulverizate a marii majorităţi a exploataţiilor agricole );
-în al doiea rând, prin "dictatul cumpărătorilor", ca urmare a predominării în profil teritorial a unor poziţii de monopol local sau monopson ale engrosiştilor.
Abordarea şi realizarea strategiilor tehnico-economice ale exploataţiilor agricole se asamblează într-o structură de obiective ce se încadrează în tendinţa generală de trecere a agriculturii de la economia socialistă monopolistă statală la economia de piaţă. în acest fel conceptul de strategie a dezvoltării profilului tehnico-economic poate fi utilizat şi în acest domeniu de activitate, dar în forme diferite de interpretare. La acesta se adaugă deschiderea conceptuală dată de forma de integrare din sistemul agricol de producţie în acuala aderare la UE.
în arealul UE sectoarele agricole vor suferi modificări treptate, singura excepţie făcând-o sectorul produselor lactate, care nu va fi afectat . Ceea ce este sigur, totuşi, este faptul că
profiturile nete ale producătorilor agricoli se vor reduce, mulţi dintre micii producători renunţând la activitate, în timp ce poziţia celorlalţi pe piaţă se va întări.
în cadrul negocierilor multilaterale din Runda Uruguay privind încheierea Acordului pentru Agricultură, Uniunea Europeană a subscris principiului liberalizării comerţului cu produse agricole. Astfel, piaţa comunitară a acceptat o mai mare deschidere pentru furnizorii externi, iar subvenţiile acordate producţiei şi exporturilor agricole au fost supuse unui proces de reducere graduală.
România are un potenţial ecologic/natural minim de 25% din fondul agrosilvic. Acest potenţial are ca argumente valenţele naturale-calitate sol, condiţii meteo-climatice etc, dar şi cele legate de infrastructură, (capacităţi de amenajări de îmbunătăţiri funciare ce depăşesc 3 milioane de hactare, cu un procentaj funcţional imediat sau pe termen scurt şi investiţie minimă în reabilitări de aproximativ 50%) şi în acelaşi timp de tradiţie. în plus, suprafeţele drenate pot grăbi perioada de conversie prin spălări şi depoluări radicale ale diferitelor remanente, prin aerare/oxidare ajutând la fixarea naturală a diverselor elemente cu rol determinant in fertilitatea solului.
Pentru România, prin aderarea la UE se pot evidenţia argumente ale unui profil tehnico-economic al exploataţiei agricole ecologice la care să se răspundă dualismului cantitate-calitate.
Pe de altă parte suplimentarea veniturilor gospodăriei ţărăneşti a devenit o problemă vitală, care se poate rezolva numai prin obiective de ordin sttrategic care efectiv pot fi implanate. Facem referiri la faptul că la populaţia rurală fiind lipsită de motivaţie ocupaţională locală, deposedată de mijloace de muncă şi de pământ, se manifestă o anihilare a formelor de producţie ţărăneşti.
Activităţile întreprinse în cadrul oricărui proces managerial al exploataţiei agricole sunt reprezentate prin obiective strategice, care, legate logic între ele contribuie la atingerea scopurilor propuse. Acivităţile desfăşurate în exploataţiile agricole au un sistem de relaţii de interdependenţă atât pentru ramură dar şi pentru zona unde se desfăşoară aceste activităţi. Procesul de planificare strategică presupune parcurgerea succesivă a mai multor paşi care îl vizează în special pe client: dezvoltarea clară a misiuniii afacerii, evidenţierea punctelor tari şi acelor slabe cu privire la exploataţia agricolă ce se va implica într-o nouă afacere, anliza amănunţită a segmentului de piaţă, analiza competitorilor, stabilirea scopurilor şi obiectivelor, formularea opţiunilor strategice şi selectarea celei mai potrivite strategi transpunerea planului în acţiune, exrcitarea controlului rezultatelor.
Planul de afaceri prezintă intenţiile economice ale solicitantului, situaţia actuala a exploataţiei agricole, conţinând în principal: datele de identificare, descrierea activităţii curente, piaţa actuală, prezentarea proiectului pentru care se solicită sprijin financiar, date privind piaţă ăi promovarea produselor, informaţii financiare privind activitatea curentă a exploataţiei, planul de finanţare a investiţiei şi proiecţiile financiare pentru următorii 3 ani după primirea asistenţei financiare. Desfăşurarea de activităţi de obţinere de produse/servicii de către o exploataţie agricolă trebuie să fie iniţiată pe baza unui plan de afaceri. Aceasta presupune o gândire de perspectivă pornindu-se de la obiectivele care sunt stabilite şi cuprinde toate etapele şi resursele necesare pentru realizarea acestor obiective pe o perioadă de timp determinată.
în aplicarea implementarea unor obiective strategice de redresarea agriculturii, un rol important revine suprafeţei agricole utilizate pe exploataţie, numărul de animale pe exploataţie, construcţiile agricole existente, forma actuală de valorificare a producţiei proprii etc.
Pentru sprijinirea valorificării producţiei agricole prin măsuri de piaţă, organele judeţene s-au implicat în încurajarea parteneriatului public-privat în vederea achiziţionării şi/sau prelucrării produselor agricole, prin înfiinţarea, unor centre de preluare şi/sau procesare în judeţul Mehedinţi.
O altă măsură pe ce a fost permanent în atenţia organelor locale pentru valorificarea producţiei agricole este crearea unei pieţe de gros/centru de marketing al produselor agroalimentare din judeţul Mehedinţi, ce va prelua produsele colectate şi sortate în centrele înfiinţate.
Ansamblul acestor probleme au rolul de a realiza pentru zonele rurale activităţi agricole/neagricole durabile, dar care trebuie subordonate planurilor naţionale şi regionale de dezvoltare economică şi socială.
Capitolul 6 - Concluzii şi orientări prospective prezintă concluziile la care a ajuns doctorandul în urma acestei cercetări aprofundate.
Se subliniază ca alături de procesul edificării unui nou tip de economie a exploataţiei agricole socitatea se confruntata cu stări conflictuale, a căror depăşire presupune o anumită viteză a transformărilor, odată cu aderarea la Uniunrea Europeană. Toate acestea presupun o anumită abilitate în adoptarea obiectivelor strategice, tocmai prin eventualele reacţii pe care le-ar putea provoca.
Analiza sistemului exploataţilor agricole şi dezvoltării rurale practicat în perioadele de tranziţie, preaderare şi post aderare, a permis formularea de concluzii şi propuneri dintre care se remarca:
- sistemul şi orientările reformei după anul 1989, s-au bazat pe faptul că, agricultuura a fost supusă unei reforme cu efecte profund contradictorii..Privatizarea s-a dovedit insuficientă pentru demararea procesului de dezvoltare a agriculturii, iar producţia agricolă a stagnat;
- aderarea României la Uniunea Europeană are un impact major asupra tuturor sectoarelor de activitate ale economiei naţionale şi în special asupra agriculturii datorită aplicării instrumentelor şi mecanismelor de finanţare specifice PAC care se adresează exploataţiilor agricole a căror producţie este destinată pieţei;
- prin metodologia utilizată s-a avut în vedere existenţa unei delimitări a sectorului agricol de producţie, care este considerat o activitate economică, de ocupaţia agricolă care reprezintă şi un mod de viaţă, tocmai prin diversitatea şi raţionalitatea econonomică a tipurilor de exploataţii agricole;
- evoluţia structurii exploataţiei agricole după anul 1989 din România, a fost analizată tridimensional, respectiv, din punct de vedere al formei de proprietate, a profilului tehnico-economic şi a rezultatelor obţinute;
- după profilul tehnico-economic exploataţiile agricole (analizat prin indicatorul MBS) au evoluat prin însăşi mijloacele de producţie utilizate care le-au încadrat conform formelor activităţilor de producţie. în anii tranziţiei sectorul zootehnic s-a încadrat într-o structură caracterizată printr-o dominanţă excesivă a autoconsumului gospodăriilor ţărăneşti, în mare parte de subzistenţă. Amplificarea sistemelor de obţinere a produselor în cadrul agriculturii ecologice se manifestă sub aspectul suprafeţelor pe care se practică acest sistem de cultură penru care se constată niveluri diferenţiate în cadrul perioadei 2000-2005. Aspectele morfologice şi dimensiunile fundamentale ale resurselor alternative au scos în relief potenţialităţile pluriactivităţilor existente în exploataţia agricolă;
- formele de sprijin pentru redresarea rezultatelor economice a exploataţiilor agricole au fost îndreptate în direcţia investiţiilor şi a sprijinului direct în activităţile de producţie vegetală şi animală. încercările de a se rezolva acesta problemă prin investiţii aferente proiectelor SAPARD, au avut o influenţă directă şi indirectă în promovarea activităţilor din aceste exploataţii agricole.
- tendinţa de apreciere a structurii exploataţiilor agricole în perioada de preaderare la UE a fost analizată şi la nivelul judeţului Mehedinţi, de unde a rezultat faptul că fondul funciar a reprezentat în mod permanent o orientarea prioritară în dezvoltarea agriculturii şi ulterior a structurilor de exploatare;
- cunoaşterea, în analitic, a factorilor şi a cauzelor competitivităţii pentru fiecare tip de exploataţie, prin investigaţiile analizei SWOT, s-au putut identifica cauze şi factori ai competitivităţii care au putut fi scoase în relief mai ales prin punctele tari, respectiv sistemele de funcţionalitate a acestor unităţi;
- programul "Fermierul" constituie în prezent principalul factor în transformarea unui număr cât mai mare de gospodării aflate în sfera agriculturi de subzistenţă în ferme familiale cu caracter comercial.
- lucrarea a scos în evidenţă efectele finanţări exploataţiilor agricole asupra veniturilor obţinute. în acest context un rol principal revine indicilor comparativ al preţurilor produselor alimentare, nealimentare şi servicii, faţă de indicele preţurilor de achiziţie pentru produsele agricole livrate de producătorii agicoli.;
- in sistemul exploataţiilor agricole din judeţul Mehedinţi, s-au manifestat constrângeri şi oportunităţi care au determinat competitivitatea agriculturii. Prin sintetizarea datelor pentru anul 2002 s-a dedus că exploataţiile agricole individuale deţin majoritatea suprafeţei agricole utilizate, ponderea fiind de 75,8%. Din comparaţia structurii funciare a exploataţiilor agricole în dinamica perioadei 2002-2005, s-a constat în primul rând predominanţa suprafeţelor deţinute de exploataţiile între 1-5 ha, chiar cu o creştere de de 3,0% în anul 2005.
- in mod sintetic pentru arealul rural al judeţului Mehedinţi se poate deduce tendinţa de transformare a gospodăriilor ţărăneşti în ferme familiale cu caracter comercial. Una din principalele impedimente ce contribuie la productivitatea scăzută a agriculturii judeţului Mehedinţi, o constituie sărăcia populaţiei rurale;
- este necesară cunoaşterea modului de elaborare şi orientarea spre posibilităţile de implementare a unor strategii de dezvoltare privind dimensiunarea acestora. Necesitatea fundamentării strategiilor de gestionare a manifestărilor situaţiilor actuale de criză semnalate şi generate de dezechilibrele din exploataţiile agricole, iar ulterior semnalate cu mai multă intensitate la nivel teritorial, a impus structurarea exploataţiilor agricole din România conform unităţii de dimensiune europene (UDE);
- strategiile privind dimensionarea exploataţiei prin adaptarea ofertei din România la cerinţele pieţei Uniunii Europene au la bază asigurarea echilibrele macroeconomice fundamentale care reprezintă, în continuare, premise indispensabile ale desfăşurării procesului de creştere agricolă şi dezvoltare rurală;
- in situţia actuala, când reţelele de preluare, prelucrare, depozitare şi comercializare sunt deţinute de angrosişti, apar aspecte economice care nu motivează producătorii agricoli, mai ales atunci când aceştia sunt dezorganizaţi;
- programul "Fermierul" constituie o formă recentă care se adresează producătorilor agricoli din mediul rural care doresc să îşi organizeze o fermă familială cu caracter comercial de un anumit profil şi care este condusă şi administrată de către proprietar împreună cu membrii familiei.
- obiectivele strategice la nivelul exploataţiilor agricole abordează şi probleme proprii agriculturii ecologice care generează avantaje pentru exploataţiile agricole din România;
- strategiile specifice proprii rezultate din activităţile non-agricole desfăşurate în exploataţiile agricole se distanţează net prin sensul multiplelor activităţi gospodăreşti, frecvent încdrate ca tradiţionele, şi care sunt legate de mobilitatea sezonieră a forţei de muncă şi valorificarea resurselor locale;
- in mod sintetic se poate arăta că în România,odată cu aderarea la UE, pentru adoptarea unor strategii efectiv reale prin care să se redreseze situaţia exploataţiilor agricole vor trebui îndeplinite următoarele cerinţe: creşterea dimensiunii exploataţiilor agricole prin cumpărare, arendare, asociere; practicarea unor tehnologii nepoluante, utilizarea îngrăşămintelor chimice şi a produselor fito-farmaceutice în cantităţi raţionale şi a îngrăşămintelor naturale în cantităţi mari; acordarea unor facilităţii financiare pe criterii de performanţa; acordarea de consultanţă agricultorilor prin centre de informare şi perfecţionare, astfel încât, să fie la curent cu noile tehnologii şi nu în ultimul rând cu starea actuală a agriculturii atât din punct de vedere economic cât şi ecologic; să fie folosite tehnici manageriale complexe şi performante care să asigure integritatea ecologică faţă de mediu şi chiar faţă de consumatori.
Necesitatea de a supune agricultorii unor reguli pentru a putea organiza exploataţii agricole durabile, induce dimensiunea de la o problemă eminamente politico-economică la o problemă a mediului şi asigurării securităţii alimentare.
