NECLASIFICAT 1 din 31 MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE “CAROL I” Exemplar nr.... Nr.........din......./2019 Preot militar, iconom stavrofor, asm. lt. colonel Traian CHIRCU _______________________________________________________________ TEZĂ DE DOCTORAT TEMA: CONTRIBUȚIA ASISTENȚEI RELIGIOASE LA REALIZAREA SCOPURILOR, MISIUNILOR ȘI OPERAȚIILOR MILITARE Conducător de doctorat: Col (r.) prof. univ. dr. Ion DRAGOMAN Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR ÎN ȘTIINȚE MILITARE -București, 2019-
Transcript
NECLASIFICAT
1 din 31
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLASIFICAT UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE “CAROL I” Exemplar nr.... Nr.........din......./2019
TEMA: CONTRIBUȚIA ASISTENȚEI RELIGIOASE LA REALIZAREA
SCOPURILOR, MISIUNILOR ȘI OPERAȚIILOR MILITARE
Conducător de doctorat: Col (r.) prof. univ. dr. Ion DRAGOMAN Teză elaborată în vederea obținerii titlului de DOCTOR ÎN ȘTIINȚE MILITARE
-București, 2019-
NECLASIFICAT
2 din 31
CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 OBIECTIVE COMUNE ȘI SPECIFICE INSTITUȚIILOR MILITARE ȘI RELIGIOASE 1.1.ARMATA ȘI BISERICA ÎN PERMANENTĂ COLABORARE PENTRU UNITATEA ȘI DĂINUIREA POPORULUI ROMÂN 1.1.1.Armata autoritatea statală în domeniul apărării naționale 1.1.2.Biserica investită cu apărarea libertății de conștiință, identității religioase și morale a comunității reprezentate 1.1.3.Intersectarea atribuțiilor Armatei și Bisericii privind securitatea națională 1.2.PARTICULARITĂȚILE CONDUCERII ȘI ORGANIZĂRII ARMATEI ȘI BISERICII 1.2.1. Asemănări între organismul eclezial român și Armata națională 1.2.2.Deosebiri între organismul eclezial român și Armata națională 1.2.3.Specificul relației Stat-Biserică-Religie în regimurile totalitariste și fundamentaliste 1.3.DREPTUL OPERAȚIONAL – CANONIC ȘI APLICAREA DREPTULUI RELIGIOS ÎN RĂZBOAIELE FUNDAMENTALISTE-JIHADUL ISLAMIC 1.3.1.Dreptul administrativ-militar în determinarea obiectivelor și misiunilor 1.3.2.Dreptul administrativ-bisericesc, interacțiuni cu misiunile specifice clerului militar 1.3.3.Aplicarea dreptului religios în războaiele fundamentaliste CAPITOLUL 2 LEGĂTURA DINTRE ARMATĂ ȘI BISERICĂ PRIN INTERMEDIUL CLERULUI MILITAR 2.1.REFERINȚE INSTORICE PRIVIND EVOLUȚIA CAPELANATULUI MILITAR ROMÂN
NECLASIFICAT
3 din 31
2.1.1.Considerații privind descendența clerului militar și originea preoției militare 2.1.2.Clerul militar în istoria poporului român până la înființarea Episcopiei Armatei 2.1.3.Întemeierea, funcționarea și desființarea Episcopiei Armate 2.2.NECESITATEA REPREZENTĂRII SINODALE PRIN REACTIVAREA EPISCOPIEI ARMATEI 2.2.1.Statutul Clerului militar român și dubla jurisdicție de subordonare 2.2.2.Necesitatea armonizării legislației clerului militar din Armata României 2.2.3.Oportunitatea reactivării Episcopiei Armatei, reglementări organizatorice și legislativ-canonice specifice partenerilor capelani din NATO și UE 2.3.DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ PRIN MISIUNILE CLERULUI MILITAR DINARMATA ROMÂNIEI 2.3.1.Rolul clerului militar român la pace, criză și război 2.3.2.Pregătirea clerului militar pentru participarea la misiunile internaționale 2.3.3. Protecția personalului și a bunurilor cultice în dreptul conflictelor armate CAPITOLUL 3 ASISTENȚA PSIHO-SPIRITUALĂ ÎN SPRIJINUL ACȚIUNILOR MILITARE 3.1.CONVERGENȚA ȘI DINAMICA CONSILIERII RELIGIOASE, MORALE ȘI PATRIOTICE 3.1.1.Conștiința religioasă pentru stimularea capabilităților operative și menținerea moralului combatanților 3.1.2.Organismul militar național între prescripțiile legii morale creștine și asistența psihologică 3.1.3.Dezvoltarea capacității de luptă prin recurs la dreptate, adevăr și patriotism 3.2.ASISTENȚA RELIGIOASĂ ÎN CADRUL COMANDAMENTELOR TERITORIALE ȘI STATELOR MAJORE 3.2.1.Direcții sacrdotal-strategice în procesul de adaptare și perfecționare la condițiile și exigențele pastorației militare
NECLASIFICAT
4 din 31
3.2.2.Necesitatea evaluărilor religios-morale periodice în scopul prevenirii și combaterii abaterilor de la disciplina militară 3.2.3.Menținerea unui climat de coeziune, receptivitate și respect reciproc între autoritatea de comandă și subordonați prin consiiere spirituală 3.3.PERFECȚIONAREA ASISTENȚEI RELIGIOASE ÎN CADRUL STRUCTURILOR NAȚIONALE DE APĂRARE 3.3.1.Consilidarea preoției vocaționale și exigențele pastorației militare 3.3.2.Parteneriatul clerical-militar internaționale și strategii misionare comune pentru eficientizarea asistenței religioase 3.3.3.Parcurs misionar-strategic între exigențele militare și ecleziale prin inițiative și performanțe proprii CONCLUZII ȘI PROPUNERI ABREVIERI ȘI ACRONIME GLOSAR TERMINOLOGIE CONFESIONALĂ BIBLIOGRAFIE LISTA ANEXELOR
NECLASIFICAT
5 din 31
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Cuvinte cheie: contribuția asistenței religioase la dezvoltarea scopurilor, misiunilor și operațiilor militare; clerul militar deservent din armata națională; dezvoltarea capabilităților operative prin intermediul asistenței religioase; legislație militară și canonică privind activitățile sacerdoților; reprezentare sinodală prin reactivarea episcopatului militar; strategii pastoral-misionare; parteneriat interclerical și schimbul de experiență misionară între Capalanatele din NATO și UE; parcus misionar propriu privind eficientizarea asistenței psiho-spirituale.
INTRODUCERE
În contextul abordărilor tot mai diversificate privind cercetarea rolului și contribuției asistenței religioase la creșterea și dezvoltarea capabilităților operative în structurile de apărare, ordine publică și justiție, prezentul demers analitic este centrat axiologic în primul rând pe o redefinire a relațiilor inter-instituționale în scopul restaurării religios-morale, după o lungă și ateizantă perioadă comunistă, cu deja experiența a trei decenii de colaborare militar-eclezială, de la instaurarea și promovarea democrației constituționale în România. Urmând preocupărilor meritorii în același domeniu de cercetare, pe baza unei documentări consistente și selective, extindem sfera potențialului cognitiv, trecând de la fixarea cunoașterii organizate a elementelor de noutate, la cea organizațional-aplicativă în domeniul științei militare, conturând finalmente o viziune proprie asupra necesității de formare spirituală a celor care sunt legați prin jurământ de credință să-și apere țara chiar și cu prețul vieții. În ordinea investigațiilor noastre vom insista asupra relației de colaborare militar-eclezială, cu o tradiție adâncită semnificativ în trecutul istoric al poporului român și care a devenit unanim asimilată ca o relație de înfrățire instituțională, pe fondul căreia, Armata și Biserica sunt investite legal și canonic să-și apere identitatea de neam și de credință cu mijloace proprii, având însă idealuri comune atât pe parcursul veacurilor trecute, a prezentului la început de mileniu, cât și într-un viitor pe care și-l clădesc împreună. Întrucât asistența religios-morală este asigurată de Biserică prin intermediul clerului militar deservent, fiind în același timp încadrată de Armată în planul general de activități, am considerat ca fiind absolut necesară investigarea aspectelor care
NECLASIFICAT
6 din 31
deosebesc sau aseamănă aceste instituții, cu tot ceea ce ține de disciplină, stricta ierarhie, legislația prin intermediul căreia își reglementează acțiunile și limitele funcționale, urmărind concomitent implicarea lor în procesul de menținere a securității naționale, zonale și globale, precum și relația cu statul actual sau din regimurile totalitariste și fundamentaliste. O atenție deosebită acordăm dreptului operațional și dreptului canonic, având în vedere că acțiunile organismelor eclezial-militare sunt guvernate de legi, regulamente și norme statutar-canonice, elucidând pe cale de consecință fenomenologia dreptului religios care diferă de la o confesiune la alta, în islamismul de pretutindeni și dintotdeauna având paradoxal tocmai rolul de a legitima războiul împotriva celor de altă religie, pe baza de legi sacre și categorice, general obligatorii, recunoscute sub denumirea de Șharia, iar delimitarea religiozității terapeutice de fanatismul religios păgubitor fiind realmente necesară în vederea prevenirii deviațiilor de la normele de conviețuire responsabilă, înlăturării divergențelor confesionale și descurajării amenințărilor teroriste. Fiind tot mai frecvente încercările de refacere a unității confesionale primordiale între marile confesiuni-catolică, ortodoxă și protestantă, pe fondul unei stări conflictuale controlată activ de entități anarhice, cel puțin în Europa mileniului al treilea asistența religioasă a devenit mai degrabă o necesitate de prim rang, nu doar pentru fortificare spirituală inter-confesională, cât mai ales pentru promovarea de strategii misionare conciliante în raport cu celelalte religii ale lumii și evident pentru revigorarea capacităților de răspuns împotriva războiului. În cadrul structurilor naționale de apărare, clerul militar este mandatat să asigure conform dispozițiilor constituționale și doctrinelor confesiunilor reprezentate libertatea de conștiință și de exprimare religioasă, să redescopere și să permanentizeze în viața militarilor legătura dintre libertatea de conștiință și sfințenie, prin promovarea virtuților militare și religioase, ceea ce ne motivează încontinuare o analiză cât mai exigentă asupra descendenței, originii și evoluției instituției confesorilor militari. Deși referințele despre categoria clericală desemnată să asigure asistența religioasă militarilor se regăsesc în mai multe studii de specialitate, apreciem că nu au fost epuizate investigațiile privind aspectele referitoare la influiența sacerdotal-militară privind apariția organismului militar autohton, îngemănată chiar cu apariția organizației de stat, precum și foarte multe alte realități organizatorice și funcționale,
NECLASIFICAT
7 din 31
din perioada preinstituționalizării, existenței și desființării Episcopiei Armatei, cu reintroducerea capelanilor în organigrama de funcții militare după abolirea regimului comunist. În aceste circumstanțe am alocat un spațiu cât mai generos posibil evaluării statutului clerului militar, prin comparație cu celelalte capelanate partenere din NATO, necesitatea reprezentării sinodale prin reactivarea Episcopiei Armatei fiind desigur și poziția noastră favorabilă acestui deziderat, argumentă pe parcursul cercetării asumate. Pe de altă parte, am ales să procedăm la o și mai atentă evaluare a pastorației clerului din Armata națională pe timp de pace, criză și război, motivați de faptul că dislocările clericale în teatrele de operații au devenit tot mai frecvente, alături de capelanii țărilor aliate, de diferite confesiuni, pregătirile prealabile, strategiile misionare și operative fiind încontinuare în atenția celor chemați să răspundă unor astfel de provocări. În misiunile internaționale, asistența religios-morală nu mai este doar complementară activităților curente din cazărmi, fiindcă stările de suflet și moralul trupelor în fața riscului repetat nu mai sunt aceleași, consilierul spiritual fiind nevoit să gestioneze cu foarte mare abilitate atât profilul combatanților, cât și presiunile psihice inerente războiului, contribuind prin tact pastoral la prevenirea derapajelor comportamentale, menținerea echilibrului sufletesc și a rațiunii de luptător, având totodată obligația cunoașterii normelor dreptului conflictelor armate-DIU, privind protecția personalului și a bunurilor cultice, la care ne vom raporta pe parcursul cercetării prezente. Într-o altă etapă a investigațiilor noastre avem în vedere elementele practice ale consilierii spirituale precum serviciile sfinte și sfințitoare, asistarea colectivă și individuală, imprimarea cunoștințelor religioase, morale și patriotice, adaptarea vieții celor consiliați la preceptele credinței mărturisite, monitorizarea deviațiilor socio-comportamentale și recuperarea psiho-spirituală a celor aflați într-o astfel de situație prin sacro-terapie și alte mijloace de pastorație, cu atât mai mult cu cât, perioada pe care o traversăm este marcată de o ateizare atipică, pe care nu ne-o mai impune comunismul de altă dată, ci se manifestă regretabil printr-o suficiență de sine și indiferență regretabilă, prin manipularea și reducerea omului post-modernist doar la o existență strict biologică. Prin urmare, utilitatea abordării fenomenologiei religiozității și moralității organismului militar român este atrasă de necesitatea construirii unei arhitecturi
NECLASIFICAT
8 din 31
durabile pentru profilul psiho-spiritual al celor care-și desăvârșesc pregătirea militară, fiind tot mai evidente deviațiile comportamentale atunci când omul este lipsit de religiozitate, de repere morale într-un mediu constrângător și în fața situațiilor de risc impuse de misiunile încredințate, exprimându-ne convingerea că cercetarea noastră completează benefic studiile similare elaborate în domeniul științei militare și se deosebește prin reale elemente de noutate. Mai mult decât considerațiile enunțate, etapa practică de analiză a rolului și contribuției asistenței religioase la realizarea scopurilor, misiunilor și operațiilor militare, apreciem că este atrasă de sinergismul dintre obligativitatea profesioniștilor armelor de a respecta legile și regulamentele militare și obligațiile de conștiință pe care le are fiecare în raport cu divinitatea, cu sine și cu semenii și pe care evident înțelege să le respecte necondiționat. Astfel, o importanță deosebită acordăm prescripțiilor legii morale și asistenței psihologice de specialitate transpuse în viața și activitatea organismului militar, fiind de notoritate faptul că autoritatea divină de la care emană reglementările în cauză asigură eficiența unei consilieri autentice, precum și garanția revigorării și menținerii echilibrului vieții morale în strănsă corespondență cu evaluările psihologice periodice, urmând calea recursului motivațional la valorile moralei creștine, precum dreptatea, adevărul și patriotismul în scopul dezvoltării capacității de luptă.
Asistența religioasă în cadrul coandamentelor și statelor majore este de asemeni analizată pe parcursul cercetării noastre, plecând de la perfecționarea mijloacelor de pastorație specifice clerului militar și continuând cu necesitatea evaluărilor spirituale periodice în vederea menținerii unui climat de coeziune, de receptivitate și de respect reciproc între autoritatea de comandă și subordonați, axat pe mesajul irenic proclamat de Biserică nu numai la nivelul unităților administrativ- teritoriale de cult, ci și în cadrul instituțiilor prevăzute de art. 1 (2) din legea clerului militar-195/2000, astfel preoții deservenți ai structurilor militare fiind tot mai interesați de alcătuirea unor programe misionare, prin intermediul cărora să răspundă cu promtitudine solicitărilor venite din partea comandanților, militarilor și civililor angajați, prin statutul de necombatanți preoții deservenți ai structurilor menționate având posibilitatea de a se apropia mai ușor de omul angajat în serviciul de luptă, pentru a-i cunoaște frământările psiho-spirituale, familiale, de sănătate, de teamă sau de altă natură.
NECLASIFICAT
9 din 31
În egală măsură atenția noastră este îndreptată și spre necesitatea unei pregătiri permanente a clericilor militari sub toate aspectele funcționale ale preoției, harice, didactice și administrative, munca lor fiind cel puțin dublată față de mediul parohial unde au activat anterior. Urmare acestei realități probate printr-o gamă extinsă de responsabilități în sarcina preoților militari, precum exercitarea actelor de cult, educația religioasă și morală, oficierea serviciilor religioase la diverse ceremonii militare și publice, asistarea celor aflați în spitale și închisori militare, catehizarea periodică și alcătuirea de programe pastoral-misionare pentru prevenirea actelor de indisciplină și recuperarea celor cu deviații comportamentale, gestionarea situațiilor tensionate și a stresului generate de mediul constrângător în teatrele de operații militare și altele, ne îndreptățesc să acordăm o atenție deosebită procesului de perfecționare și consolidare vocațională a clerului militar urmat evident de proiectarea acelor strategii operaționale care ar putea fi extinse de la cele cunoscute, la parteneriatul militar inter-clerical internațional.
Pentru ca aprecierile concluzive formulate, propunerile și contribuția personală la extinderea studiilor similare să se distingă cu ușurință din cuprinsul tematicii alese, tratate și asumate, ne-am propus spre finalul procesului de cercetare și parcurgerea inițiativelor pastoral-misionare proprii, bazate pe experiența sacerdotală de 16 ani în structurile militare navale și terestre, cu speranța că teza subsemnatului poate genera ulterior motive temeinice de analiză, comparație și dezvoltarea subiectului în domeniul științei militare.
Ne exprimăm totodată convingerea că selectarea și importanța tematicii, precum și stabilirea ipotezei de cercetare rezultă din conținutul motivațiilor introductive anterior prezentate, întreg procesul de cercetare parcurs țintind pe de o parte asupra capacității inter-instituționale, eclezial-militare și de stat, pentru a dispune și asigura consilierea spirituală, pe bază de legi, regulamente și codurile statutar –canonice în vigoare, asupra capacității clerului deservent al structurilor de apărare de a contribui prin strategii misionare de specialitate la asistarea religios-morală, patriotică și umanitară a militarilor, cu consecințe benefice operaționalizării și perfecționării organismului militar și nu în ultimul rând asupra necesității de implementare a unor programe de consiliere, aliniate la standardele și exigențele capelanatelor partenere din NATO și UE.
NECLASIFICAT
10 din 31
Având în vedere obiectivele cercetării științifice derulată pe parcursul anilor de studii la Școla Doctorală din cadrul Universității Naționale de Apărare, învederăm următoarele :
-expozeu privind relația de colaborare între Armată și Biserică pentru apărarea identității naționale și de credință apostolică, precum și asupra intersectării atribuțiilor inter-instituționale în cauză vizând securitatea națională;
-expunere comparativă privind asemănările și deosebirile între organismele eclezial-militare autohtone și relația lor cu statul democratic, totalitarist și fundamentalist;
-evidențierea reglementărilor legislative și statutar-canonice care guvernează acțiunile Armatei și Bisericii, respectiv normele dreptului operațional și canonic, aplicarea dreptului religios în războiul fundamentalist;
-investigarea rolului și importanței misionarismului clerical-militar de la originile ancestrale, până la desființarea Episcopiei Armatei;
-analiză comparativă privind statutul clerului militar român și necesitatea unei armonizări statutar-canonice prin reactivarea Eparhiei militare, în raport cu reglementările legislativ-canonice specifice capelanatelor partenere internaționale;
-analiza contribuției clerului militar la dezvoltarea capacității de luptă prin adoptarea strategiilor pastorale adecvate planificării, pregătirii și executării misiunilor interne și internaționale în conformitate cu reglementările specifice dreptului conflictelor armate;
-identificarea modalităților de consiliere psiho-spirituală adaptate necesităților organismului militar național;
-încadrarea consilierii spirituale ca prioritate în pregătirea personalului combatant și civil-auxiliar la nivelul comandamentelor și statelor majore;
-aplicabilitatea strategiilor misionare de consiliere și perfecționarea asistenței religioase în cadrul structurilor de apărare prin consolidarea preoției vocaționale, parteneriatul inter-clerical intern și internațional, precum și din perspectiva experienței personale.
Obiectivele la care ne-am referit au fost realizate prin participarea la conferințe, seminarii și simpozioane organizate de structurile militar-eclaziale teritoriale, consultarea arhivelor militare și ale unităților administrativ-bisericești centrale și zonale, participarea la un curs intensiv de limbă arabă în cadrul Universității Naționale de Apărare.
NECLASIFICAT
11 din 31
Au fost de asemeni consultate studiile similare elaborate atât în domeniul științei militare, cât și din sfera altor ramuri ale științelor, o atenție sporită fiind acordată cunoașterii statutelor de organizare și funcționare aparținând capelanatelor partenere externe, precum și experiențelor inter-clericale acumulate progresiv, de la reintroducerea asistenței religioase în Armata națională și până în prezent.
Referindu-ne la metodele inductiv-deductive, ne-am propus o abordare științifică progresivă, plecând de la aspecte particulare și avansând spre cele generale, în oglindă cu deducerea elementelor de noutate din premise universale și unanim acceptate. Pe de altă parte, tema aleasă atrage indubitabil necesitatea unor referințe istorice, reglementărilor legislativ canonice interne și internaționale, încât metodele de analiză documentatră și comparativă nu pot lipsi în accepțiunea noastră din procesul de cercetare asumat. Tot în cadrul procesului de cercetare la care ne raportăm, metoda ipotezei ne conferă posibilitatea estimării unui rezultat și nu în ultimul rând confirmarea sau infirmarea adevărului, din ansamblul de referințe studiate, prin metoda sintezei având posibilitatea concentrării asupra elementelor esențiale și mai ușor de fixat ulterior veridicitatea acestora prin metoda concordanței, a concilierii cu ceea ce intră în categoria adevărurilor neschimbabile. În egală măsură apreciem că observația ca metodă de cercetare aleasă este deosebit de importantă în rezervarea selectivă a surselor bibliografice, cuplarea la experiența altora și experiența personală, extragerea și dezvoltarea referințelor care consolidează întregul tematicii supuse cercetării științifice.
CAPITOLUL I OBIECTIVE COMUNE ȘI SPECIFICE INSTITUȚIILOR MILITARE ȘI
RELIGIOASE
În cadrul programului de cercetare derulat pe parcursul studiilor doctorale ne-am propus să realizăm o teză care prin tematica aleasă și cuprinsul ei țintește tocmai asupra necesității și utilității asistenței religioase la creșterea și dezvoltarea capabilităților operaționale în sistemul național de apărare. Pe baza unei documentații consistente și selective am reușit să redefinim relația de colaborare și conlucrare între Armată și Biserică, prin intermediul căreia, asistența religios-morală este încadrată în planul general de activități specifice structurilor de apărare, iar pe de altă parte, preoții militari sunt investiți să asigure slujirea
NECLASIFICAT
12 din 31
organismului militar din punct de vedere cultic, religios-moral și filantropic, conform dispozițiilor legale în vigoare, regulamentelor militare și normelor statutar-canonice. Având în vedere și faptul că cercetarea noastră s-a derulat la nivelul celei mai prestigioase instituții de învățământ militar și în domeniul științei militare, am fost interesați să stabilim în ce măsură atribuțiile Armatei și Bisericii se intersectează în domeniul securității naționale, rezistenței anticomuniste, precum și în ceea ce privește lupta lor comună împotriva propagării războiului din considerente religioase, prin consolidarea și valorizarea cunoștințelor despre dreptul operațional, dreptul administrativ-canonic și dreptul religios aplicat în războaiele fundamentaliste.
CAPITOLUL II LEGĂTURA DINTRE ARMATĂ ȘI BISERICĂ PRIN INTERMEDIUL
CLERULUI MILITAR Într-o altă ordine a programului nostru de cercetare am dezvoltat o concepție inovatoare despre originea preoției militare, evoluția acestei categorii de personal clerical începând din faza preinstituționalizării, sub conducerea Episcopiei Armatei, după desființarea Episcopiei Armatei, retragerea ierarhului militar și a preoților din Armată pe perioada regimului comunist, precum și din momentul reintroducerii clerului și asistenței religioase în cadrul categoriilor de forțe militare, în noua și prezenta ordine constituțională. Am alocat o atenție deosebită și am argumentat necesitatea reorganizării instituției clerului militar, prin reactivarea Episcopiei Armatei, armonizarea statutului clerului militar, prin stabilirea unei concilieri legislativ-canonice și militare. Pentru această posibiliă și necesară reorganizare a instituției clerului militar am evidențiat utilitatea și canonicitatea reprezentării sinodale a clerului de către un Episcop militar, precum și eficiența pastorației misionare, după modelul Capelanatelor partenere din NATO și UE. Stabilind o corelație între necesitatea de reorganizare a instituției clerului militat și efectele posibile și utile ale armonizării statutului preoților militari, am trecut la investigarea aportului și rolului misiunilor sacerdoților militari la dezvoltarea capacității de luptă, atât la vreme de pace, în situații de criză, cât și atunci când sunt dislocați în misiuni expediționare, când însoțesc combatanții în teatrele de operații și unde sunt aplicabile normele dreptului conflictelor armate, privind protecția personalului și a bunurilor cultice.
NECLASIFICAT
13 din 31
CAPITOLUL III ASISTENȚA PSIHO-SPIRITUALĂ ÎN SPRIJINUL ACȚIUNILOR
MILITARE În cea de-a treia etapă de cercetare ne-am referit la modalitățile practice de consiliere psiho-spirituală, prin recurs la dezvoltarea conștiinței religioase în mediul militar, la valorile și virtuțile militar-ecleziale, stabilind strategii misionare de implementare a unor programe de consiliere care să rezoneze cu cerințele și exigențele membrilor sistemului național de apărare, precum pregătirea religios-morală pentru luptă, regăsită în practica și programele Capelanatelor partenere din NATO și UE. Pentru conceperea și aplicarea programelor de consiliere religioasă și morală am insistat pe necesitatea și cultivarea unei vocații privind exercitarea funcțiunilor didactice-formative, administrativ-bisericești și sacramentale ale preoției militare, pe eficiența stabilirii unui climat de coeziune între autoritatea de comandă și subordonați, precum și pe utilitatea schimbului de experiență cu membrii Capelanatelor externe, având în vedere faptul că majoritatea misiunilor expediționare implică o abordare interconfesională și interclericală în planificarea strategiilor de susținere psiho-spirituală. În vederea identificării și prezentării celor mai adecvate modalități de consiliere individuală și colectivă m-am folosit și de experiența dobândită pe parcursul celor 30 de ani de pastorație în mediile parohiale, social-misionare și militare, pentru ca aprecierile concluzive și propunerile noastre să constituie rezultatul unor situații concrete cu care ne-am confruntat. CONCLUZII
Din contextul referințelor ce constituie obiectul cercetării noastre am avut prilejul să redefinim în primul rând relația de strânsă colaborare și de permanentă conlucrare între cele mai reprezentative instituții, Armata și Biserica, care prin specificul organizării și natura activităților desfășurate au contribuit la edificarea, evoluția și menținerea organizației de stat, la independența națională, prin combaterea și descurajarea pretențiilor anexioniste, la apărarea identității de credință apostolică, a valorilor culturale și morale, cât și la salvarea identității creștine pentru celelalte popoare ale Europei.
NECLASIFICAT
14 din 31
Pe parcursul aserțiunilor noastre am arătat de asemeni că Armata și Biserica nu sunt numai pe primele locuri, ca instituții de încredere și de utilitate publică, astfel apreciate de majoritatea populației din România, fiind în același timp și pe plan internațional asimilate ca entități militar-ecleziale de stabilitate, care și-au menținut relația de înfrățire instituțională chiar și în cele mai dificile perioade istorice, precum perioada regimului comunist de opresiune, când loialitatea față de țară și față de aspirațiile poporului român le-a costat foarte multe sacrificii, pe fondul marginalizării controlate și politicii de anihilare a celor suspectați de securitate ca elemente potrivnice socialismului.
Investite de populația țării cu apărarea integrității teritoriale și a dreptei credințe, Armata și Biserica au traversat de-a lungul istoriei cele mai aprige momente, respingând cu fermitate deznaționalizarea românilor, contribuind nemijlocit la securitatea națională și a popoarelor aliate, iar acest adevăr rezultă neândoielnic din faptul că niciodată nu au fost implicate în cucerirea de teritorii străine sau prozelitism față de alte națiuni, privind convingerile lor religioase.
O atenție deosebită am acordat elementelor organizatorice, de conducere și de funcționare specifice Armatei și Bisericii, analizând afinitățile și deosebirile acestor organisme pe fondul rezistenței împotriva regimului comunist și atitudinii manifestate față de fundamentalismul religios extins prin flagelul terorismului transfrontalier, crima organizată, proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul de droguri, atacuri cibernetice, corupție și conflicte etnico-religioase, urmate de migrație și infiltrarea jihadiștilor în țările europene, toate acestea zdruncinând stabilitatea relațiilor de conviețuire pașnică între popoare, afectând deopotrivă relațiile politice și economice, confesionale și militare.
Atât Armata cât și Biserica după abolirea regimului comunist au trecut printr-o serie de ample transformări organizatorice pe care le-am avut în vedere, începând cu profesionalizarea structurilor de forțe terestre, aeriene și navale, avansarea procedurilor de interoperabilitate privind apărarea în sistem de alianță cu armatele altor state, iar în același timp organismul eclezial majoritar și celelalte culte recunoscute legal în România și-au redobândit libertatea și demnitatea slujirii prin reorganizarea administrativ-misionară în țară și diaspora, fiind inițiate acțiuni social-filantropice, reintroducerea asistenței religioase în armată, spitale, penitenciare și alte instituții de ordine publică, urgențe civilie și justiție, în acord cu
NECLASIFICAT
15 din 31
noua ordine constituțională, legile statului democratic, a normelor dreptului operațional și statutar-canonice.
Am alocat de asemeni un spațiu cât mai generos posibil analizei reglementărilor legislativ-canonice care guvernează acțiunile organizatorice și funcționale ale Armatei și Bisericii, motivați de faptul că de la cunoașterea și perfecționarea normelor dreptului operațional intern s-ar cuveni să plecăm în ceea ce presupune alinierea la exigențele legislației internaționale și construirea unei percepții de parteneri credibil în cadrul NATO, UE, OSCE, ONU, iar pe de altă parte, Biserica nu și-ar putea asuma efectiv un misionarism corespunzător la început de mileniu fără respectarea canonicității propriilor acțiuni, prin care-și legitimează o întreită funcționalitate: administrativ-organizatorică, didactic-formativă și sacramentală.
Armata națională tot mai frecvent prezentă cu efective și tehnică militară în teatrele de operații, având misiuni expediționare de menținere a păcii zonale și globale, misiuni umanitare, de consiliere și sprijin a forțelor combatante aflate în stare de beligeranță, cât și Biserica promotoare a dialogurilor irenice și interconfesionale, au contribuit cu rezultate remarcabile la combaterea terorismului internațional, exprimându-ne speranța că am reușit să fim cât mai persuasivi în diagnosticarea fenomenologiei jihadului legitimat prin normele dreptului canonic-islamic, precum și cu referire la aplicare acestui drept în războaiele fundamentaliste.
Într-o altă etapă a programului nostru de cercetare ne-am îndreptat atenția spre modul cum se derulează colaborarea între Armată și Biserică și mai ales în ce constă conlucrarea militar-eclezială în cauză prin instituția auxiliară a clerului militar reașezată acolo de unde a și fost desființată abuziv, în cadrul structurilor militare sub o formulă organizatorică lipsită de reprezentare sinodală directă și nemijlocită prin arhiereul militar.
Instituția confesionară militară română a fost dintotdeauna alături de Armata țării, la cele mai semnificative evenimente din istoria poporului român, precum Revoluțiile de 1821, 1848-1849, cele două conflagrații mondiale și Marea Unire de la 1918, înfruntând regimurile de ocupație și de opresiune, cu ierarhi și preoți militari răniți pe front, deportați în lagăre de concentrare, suferind detenție în țările de ocupație și închisorile comuniste.
NECLASIFICAT
16 din 31
Având în vedere faptul că odată cu reintroducerea asistenței religioase în sistemul național de apărare nu a fost reactivată și Episcopia Armatei cum ar fi fost de așteptat, modalitatea de reorganizare fiind structurată pe constituirea Inspectoratului Clerului Militar și a unei Secției de Asistență Religioasă la nivelul Statului Major al Apărării, prin argumentele formulate pe parcursul prezentei cercetări ne-am delimitat o poziție favorabilă reânființării Eparhiei militare în cauză, necesitatea și oportunitatea unei posibile reorganizări a clerului militar impunându-se cu stringență din cauza disfuncționalităților legislativ-canonice ale statutului preoților militari. În acest sens am comparat și recomandat modalitățile organizatorice ale capelanatelor din NATO și UE care funcționează sub conducere eclezială asigurată de Arhiepiscopii, Episcopii și Ordinariate.
Oricât de împărțite ar fi opiniile privind necesitatea sau inutilitatea revenirii la vechea formă de organizare clerical militară prin reactivarea Episcopiei Armatei, un fapt rămâne cert și anume că reânființarea acestui organism eclezial se înscrie pe lista reparațiilor istorice de pe urma persecuției fostului regim comunist, precum și în testamentul spiritual al ultimului ierarh militar PS dr. Partenie Ciopron, ca o recunoaștere în definitiv și o cinstire a memoriei preoților militari care au murit pe front pentru cauze naționale. Mai mult, reprezentarea sinodală nemijlocită, printr-un ierarh al oricărei Eparhii este o cerință canonică mai presus de oricare alte condiții, canonul 83 apostolic fiind foarte restrictiv și categoric în privința alegerii pe care ierarhul conducător al clerului militar trebuie să o facă între deținerea funcției militare sau cârmuirea preoțească civilă, astfel temeiul canonic sincronizându-se perfect cu art. 18, lit. f din legea 195/2000, prin care și preoților militari le este interzisă calitatea de preot paroh-civil.
Pentru o posibilă și de altfel mereu discutată reorganizare clerical-militară prin reactivarea Episcopiei Armatei la întrunirile periodice anuale de consfătuire a preoților confesori organizate de forurile decizionale ale Armatei și Bisericii, am adus motivațiile necesare potrivit cărora este absolut necesară armonizarea cadrului legislativ-canonic actual, începând cu legea 195/2000, metodologia de aplicare a acestei legi, corespondența cu regulamentele militare și mai ales cu statutul și normele dreptului canonic în vigoare, apelând și la un studiu de caz din care rezultă cu autoritate de lucru judecat posibilitățile concrete de activare militară a acestei categorii de personal, menținută în organigrama de funcții, când cu statutul atipic de personal civil contractual, când cu recunoașterea calității militare, urmând
NECLASIFICAT
17 din 31
a se constata de cei interesați să dezvolte un studiu similar sau să aplice soluțiile de conciliere legislativ-canonică propuse de noi, că acestea fiind rezultate din decizii judecătorești civile, penale și canonice definitive, pot fi încadrate și recunoscute ca făcând parte din categoria adevărurilor neschimbabile.
Optimizarea procedurilor legislativ-canonice vizând posibila reactivare a Eparhiei militare române și armonizarea statutului clerului militar au fost analizate cu maximă atenție deoarece buna funcționare a unei astfel de instituție ecleziale, alcătuirea și aplicarea unor strategii pastoral-misionare care să corespundă cerințelor și exigențelor militare, stabilirea obligațiilor și apărarea drepturilor preoților militari depind incontestabil de baza legală și canonică care le încadrează. Comparând prin urmare situația instituției clerului militar român cu modul de organizare și funcționare a capelanatelor din NATO și UE am observat că tradiția Episcopatului și militarizarea preoților nu mai sunt privite cu reticențe, iar regimul canonico-juridic al statutului ierarhilor și clericilor deservenți este unul anume conceput să se concilieze cu realitățile din aria competențelor misionare, cu nevoile spirituale ale militarilor, cât și în ceea ce privește apărarea drepturilor și demnității clericale, cum se impune ca exemplu recunoașterea eroismului preoților militari americani din mandatul președintelui Obama. Astfel, la data de 11 aprilie 2013 preotul militar american Kapaun a fost decorat post mortem de președintele SUA, capturat de forțele comuniste chineze la sfârșitul anului 1950 și a murit într-un lagăr de concentrare la vârsta de 35 ani, aruncat mai apoi într-o groapă comună a prizonierilor de război. La ceremonialul de la Casa Albă, referindu-se la eroismul preotului militar decorat, președintele Obama l-a numit „preot în bocanci de luptă”, fiind recunoscut drept sfânt al camarazilor săi. Nepotul respectivului preot martir, Ray Kapaun a primit „Medal of Honor”-Medalia de Onoare, prin care se recompensează începând cu 1963 în SUA actele de eroism , dincolo de datorie. Spre deosebire de americani, care dețin o Arhiepiscopie militară și noi avem preoți militari eroi dar n-am decorat niciunul până în prezent. Dacă din cuprinsul unei recente cercetări, observăm recunoașterea doar a 4 preoți militari români cu statutul de eroi ai neamului, opinăm anume că numărul lor este mai mare cel puțin de zece, conform anexei întregitoare cercetării noastre.
Stabilind o corelație, în ordinea obiectivelor de cercetare, mai exact între aspectele referitoare la organizarea canonico-juridică și funcționarea instituției clerical-militară, cu misiunile încredințate preoților militari pe timp de pace, de
NECLASIFICAT
18 din 31
criză și de război am avut posibilitatea să fixăm rolul și implicația misionară a consilierului spiritual, identificând și din această perspectivă necesitatea elaborării unor instrucțiuni, care să rezoneze cu normele dreptului conflictelor armate-DIU, date fiind dislocările tot mai frecvente în teatrele de operații și unde orice eroare necenzurată și necorijată la timp, poate fi taxată de cele mai multe ori cu moartea.
Printr-o analiză atentă și prezentarea normelor DIU, referitoare la protecția personalului și a bunurilor cultice în starea de beligeranță, din experiența acumulată și raportată de preoții militari prezenți în teatrele de operații, precum și din interacțiunile acestora cu capelanii altor armate la fiecare dislocare expediționară, am avut prilejul să evaluăm situația reală referitoare la pregătirea misiunilor externe, încă din faza predislocării, ce anume lipsește preoților militari români, pentru a se lua măsurile necesare și suficiente la timpul potrivit.
Din perspectiva consilierii care întrunește concomitent funcțiunile administrativ-didactice și sacramentale, am recurs în continuarea programului nostru de cercetare la identificarea unor metode practice și utile de perfecționare atât a profilului liderului religios, pe de o parte, cât și a ceea ce privește fortificarea psiho-spirituală a membrilor organismului militar național. În tot procesul de pregătire religioasă, morală și patriotică, menit să dezvolte capabilitățile operative ale combatanților am remarcat faptul că preoților militari le este necesară o adaptare rapidă și o experiență pastorală solidă, atât la nivelul cazărmilor naționale, dar mai ales în mediul constrângător din teatrele de operații.
Tendințele de apropiere și completare reciprocă între asistența psihologică și cea religioasă au constituit pentru noi încă un motiv de reflecție privind utilitatea conceperii unor strategii de lucru care să coaguleze forțele minții și ale sufletului, pentru conștientizarea responsabilităților psihologilor și preoților, dar și a sfintei datorii militare, începând cu ecologizarea conștiinței de sine, cu dezvoltarea unei conștiințe religioase autentice și continuând cu activități de monitotizare psiho și sacro-terapeutică a cazurilor speciale.
Ne-am referit de asemeni la selectarea unor direcții misionar-strategice de către instituția clerului militar privind pregătirea spirituală a personalului din Armată care să ajute la dezvoltarea capacității de luptă prin evaluări periodice, fără ca această posibilă procedură să afecteze libertatea de conștiință și de exprimare religioasă ori sa fie asimilată ca prozelitism, finalitatea fiind mai degrabă aceea că
NECLASIFICAT
19 din 31
astfel sunt prevenite abaterile de la disciplina militară, iar relațiile între autoritatea de comandă și subordonați se vor îmbunătăți considerabil.
Spre finalul cercetării noastre am stăruit asupra consolidării vocației clericale și militare a sacerdoților și combatanților după modele care se impun în istoria Armatei și Bisericii, printr-un atașament profund față de slujirea preoțească și slujirea armelor, raportându-ne în același timp la parteneriatul interclerical internațional, precum și la inițiativele proprii pentru revigorarea și eficientizarea asistenței psiho-spirituale din Armata României.
Având în vedere rezultatele cercetării la care ne-am referit în aprecierile
noastre concluzive și care se circumscriu obiectivelor de fond în prealabil fixate, raportăm următoarele:
-A fost redefinită relația de colaborare între Armată și Biserică, particularitățile acestor instituții reprezentative, guvernate de legi, regulamente, canoane și norme statutare, rezistența lor anticomunistă și poziția combativă față de legitimarea jihadului prin normele sacre ale dreptului canonic;
-Am evidențiat faptul că instituția clerului militar, care asigură legătura între Armată și Biserica Ortodoxă este implicată alături de organismul militar național în edificarea, evoluția și menținerea organizației de stat, este garantă a dreptului constituțional pentru militari la libertatea de conștiință și de exprimare a convingerilor religioase;
-Am motivat necesitatea reorganizării instituției clerului militar prin reactivarea Episcopiei Armatei, armonizării statutului preoților militari și adoptării unor strategii misionare de consiliere aliniate la standardele și exigențele capelanatelor partenere din NATO și UE ;
-Au fost fixate modalitățile de pregătire a clerului pentru participarea la misiunile interne și expediționare pe baza unei legislații naționale, normelor dreptului operațional-intern și ale dreptului conflictelor armate referitoare la protecția personalului și bunurilor cultice în starea de beligeranță;
-A fost reliefată importanța asistenței religioase și psihologice privind creșterea capabilităților operative prin fortificarea psiho-spirituală a militarilor aflați fie în stagii de pregătire la vreme de pace sau misiunile externe de menținerea păcii, umanitare, de consiliere și sprijin;
NECLASIFICAT
20 din 31
-A fost de asemeni argumentată necesitatea și oportunitatea parteneriatului interclerical prin promovarea schimbului de experiență cu liderii spirituali ai instituțiilor confesionare din cadrul armatelor aliate în scopul menținerii securității zonale și globale;
-Au fost prezentate inițiativele pastoral-misionare proprii în completarea strategiilor de consiliere menite să eficientizeze asistența psiho-spirituală și diplomația eclezial-militară.
PROPUNERI -Reactivarea Episcopiei Armatei sub conducerea unui episcop militar și
reorganizarea instituției confesionare în cauză cu un statut canonico-juridic adaptat cerințelor și exigențelor din sistemul național de apărare;
-Constituirea unei discipline de învățământ la nivelul Universităților militare pentru studierea dreptului operațional-comparat (drept militar și dreptul canonic interconfesional) și înființarea funcției de avocat militar, existentă de altfel în cadrul armatelor partenere din NATO și UE;
-Înființarea Confederației Internaționale a Clerului Militar (CICM), prin care să poată acționa alături de alte organisme la promovarea reconcilierii și reinstaurarii păcii în lume, prin aducerea la masa tratativelor a liderilor religioși aparținând țărilor aflate în război.
-Înființarea unui centru de interoperabilitate misionară după modelul-PMI din Capelanatul belgian al cărui coordonator să poată îndeplini și funcția de membru delegat în Consiliul Mondial al Bisericilor;
-Construirea și amenajarea unor pavilioane pe lângă Bisericile, Capelele și Paraclisele militare după modelul caselor parohiale pentru deservirea personalului cultic, clerical și civil-auxiliar, precum și înființarea funcției de asistent capelan (cântăreț bisericesc) absolut necesară pentru oficierea cultului, a serviciilor sfinte și sfințitoare;
-Constituirea unor entități organizaționale pe baza dispozițiilor Ordonanței 26/2000, cu modificările și completările ulterioare, în scopul dezvoltării de activități social-filantropice, după modelul Capelanatului Elen, gestionării activității cultice desfășurate în cadrul lăcașelor de cult militare, având în vedere faptul că art. 7 (5) din metodologia de aplicare a legii 195/2000 face referire la
NECLASIFICAT
21 din 31
gestionare, nu și la cine și cum din cadrul unităților militare ar fi legal investit să și-o asume; -Activarea militară a preoților din Armata României și trecerea lor în rezervă după modelul Capelanatului Elen, cu următorul grad militar deținut în activitate;
-Întregirea necesarului logistic-cultic prin diortosirea cărților de ritual adaptate mediului militar, precum Molitfelnicul, rânduiala ceremoniilor religios-militare din cazărmi, garnizoane și misiuni expediționare;
-Programe de asistență psiho-spirituală uniformizate de la nivelul Episcopiei Armatei, până la structurile confesional-militare teritoriale pentru fortificarea religioasă, morală și patriotică a personalului militar și civil angajat în Armată, precum și în vederea intensificării asistenței filantropice benefică refacerii capacității de luptă a răniților din unitățile spitalicești militare sau altor categorii de personal aflat în serviciul armelor.
BIBLIOGRAFIE
I.Legi, Ordonanțe și Hotărâri de Guvern, alte documente de referință: 1.Constituția României, Editor R.A. Monitorul Oficial, București 2010; 2.NCP, art. 131-131; 3.Centrul de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Pitești, Fond
Inspectoratul General al Armatei, ds. nr. 2, f. 80 4.Coranul, Editura Islam-2006 5.Legea nr. 64/4 octombrie 1993 privind aderarea României la Statutul
Consiliului European;
6.Arhivele militare române, fond Inspectoratul clerului mlitar, dosar 110; 7.Arhivele militare române, Marele Stat Major, fond Secția 6, Istoric; 8.Arhivele Sfântului Sinod, dosar nr. 1 din 1925; 9.Monitorul oficial. Partea I-a nr. 67 din 22 martie 1937; 10.Înalt Decret nr. 603/ 6 aprilie 1870, emis de Regele Caro I, în Monitorul
Oastei, nr.13/ 1870; 11.Arhivele Militare Române, Inspectoratul clerului militar, dosar nr. 110; 12.Monitorul Oficial. Partea I., nr. 115, 29 mai 1924; 13. Revista „Arma Cuvântului. Organ Militar”, nr. 6-7 din octombrie –
noiembrie 1940; 14. Monitorul Oficial. Partea III-a. Dezbateri Parlamentare, nr 48/20 martie
1937;
NECLASIFICAT
22 din 31
15.Monitorul Oficial. Partea I, nr. 294/ 19 decembrie 1944; 16.Arhivele Militare Române, fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 307; 17.Monitorul Oficial. Partea I, nr. 178/4 august 1948; 18.Monitorul Oficial nr. 561/13 noiembrie 2000; 19. Monitorul Oficial. Partea I. nr. 43/20 ianuarie 2014; 20. Monitorul Oficial. Partea I, nr. 561 din 13 decembrie 2000; 21.Statutul Bisericii Ortodoxe Române-2008; 22.Sentința judecătoriei Medgidia nr. 2491/P/21.10.2015, menținută prin
decizia definitivă a Curții de Apel Constanța nr. 1076/27.10.2016; 23.Monitorul Oficial nr. 478 din 28 mai 2004;
43. Sentința civilă a instanței Tribunalului Constanța nr. 104/01.02.2010; 24.Decizia instanței Curții de Apel Constanța de rejudecare nr. 300/01.06.2010; 25.Decizia Curții Supreme a României de strămutare proces, de la Tribunalul Constanța, la Tribunalul București, nr. 929/04.02.2011; 26.Sentința instanței Tribunalului București nr. 7074/27.07.2011; 27. Decizia instanței Curții de Apel București nr. 3351/0905.2012, menținută prin deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2559/13.05.2013 și nr. 2590/14.05.2013; 28. Rezoluție Procuror de caz al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia din 29 ianuarie 2014; 29.Ordonanța Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr. 67/II/2/2014; 30.Sentința instanței penale a Judecătoriei Mangalia definitivă nr. 79 din 14 05. 2014;
31.Legea 42/2004, privind participarea forțelor armate la misiuni în afara teritoriului național;
32.Legea 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog; 33.Legea 573/2004, privind acordarea semnului onorific în serviciul patriei; 34.Legea 446/2006, privind pregătirea populației pentru apărare; 35.Legea 80/1995- Statutul Cadrelor Militare; 36.Legea 53/2003- Codul Muncii; 37.Legea cultelor 489/2006; 38.Legea 346/2000 privind organizarea și funcționarea MAPN; 39.Legea 203/2015, privind planificarea apărării naționale; 40.Legea705/2001, privind sistemul național de asistență socială; 41.Hotărârea Sfântului Sinod al BOR nr. 3336/1997, privind activitatea
social-filantropică; 42. Legea 125/2002, privind finanțarea cultelor prin SSC;
NECLASIFICAT
23 din 31
43.Legea 51/1991, privind securitatea națională; 44. Legea 215/2016, referitoare la ceremoniile publice; 45.Legea 395/2005, privind suspendarea pe timp de pace a serviciului
militar obligatoriu; 46. Hotărârea de Guvern nr. 774/2004; 47. Monitorul Oficial, Partea II-a, nr. 154, 14 martie 1992; 48.Arhivele Militare Române, Inspectoratul clerului militar, dosar nr. 110; 49. Monitorul Oficial. Partea I., nr. 115, 29 mai 1924; 50. Monitorul Oficial. Partea III-a. Dezbateri Parlamntare, nr 48/20 martie
1937; 51.Monitorul Oficial. Partea I, nr. 294/ 19 decembrie 1944; 52.Arhivele Militare Române, fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar nr.
307; 53.Monitorul Oficial. Partea I, nr. 178/4 august 1948; 54.Monitorul Oficial nr. 561/13 noiembrie 2000; 55.Monitorul Oficial. Partea I. nr. 43/20 ianuarie 2014; 56.Monitorul Oficial. Partea I, nr. 561 din 13 decembrie 2000; 57.Legea clerului militar nr. 195/2000; 58.Hotărârea Sf. Sinod nr. 1456/ 5-7 martie 2008; 59.Legea 80/1995-Statutul Cadrelor Militare. II. Regulamente, Ordine și Instrucțiuni militare: 1.Regulamentul de ordine interioară în unitate-RG -1/2016, Cap. IX,
Activitățile festive, p. 51-52, raportat la: Ordinul Ministrului Apărării Naționale, nr. M-63/2013; 2.Ordinul Ministrului Apărării nr. M-5/1999; 3.Ordinul Ministrului Apărării nr. M-4/2004, privind conduita etică a personalului militar și civil din MapN; 4. Ordinul Ministrului Apărării nr. M-72/2012; 5. Ordinul Ministrului Apărării nr. M-105/2014; 6.Raportul Ministrului Apărării, Emil Botnăraș nr. 49585/30 august 1948
către Prezidiul Marii Adunări Naționale și decretul MAN nr. 1532/31 august 1948;
7.Ordinul Ministrului Apărării nr. M-2/2014; 8. Regulamentul Serviciului de Bord nr. M-57/2013.
NECLASIFICAT
24 din 31
III.Lucrări de autori români: 1.Episcop dr. Daniil Stoienescu, Atotprezență și Parusie- Editura Episcopiei
Dacia Felix, Vârșeț-2009; 2.Comnador Ilie Manole, Armata și Biserica- „Colecția Revista de Istorie
Militară”, București-1996; 3.Preot militar dr. Cristian Niculescu, “Contribuția BOR la asigurarea
valorilor morale creștine ale militarilor armatei României în actualul context politico-militar” teză de doctorat, București-2018;
4.Vicar administrativ-patriarhal, preot jurist dr. Ionuț Gabriel-Corduneanu, „Neutralitatea religioasă în jurisprudența CEDO”, teză de doctorat, Editura-Universul Juridic, București-2018;
5.General de brigadă (r) prof. dr.Vasile I. Mocanu, Istoria Armatei Române-Repere Cronologice- Editura UNAP „Carol I.” București-2006;
6.Istoria Militară a Românilor, Editura Militară-1992, vol. I; 7. General de brigadă (r) prof. dr. Vasile I. Mocanu, Istoria Armatei
Române-Repere Cronologice. Editura UNAP „Carol I.”, București-2006; 8.Lt. col. Vâlcu Adela, Profesionalizarea resurselor umane-condiție a
creșterii capacității operaționale a armatei României- teză de doctorat, București- 2012;
9. General-locotenent Șuța Ion, Armata –parte inseparabilă a statului nostru socialist-articol publicat în lucrarea Armata Republicii Socialiste România. Tradiții și Contemporaneitate. Editura militară-1975;
10. Dr. Gheorghe Țuțui și Dr. Gheorghe I. Ioniță, Anii Tumultuoși ai luptei pentru Republică, Editura militară București - 1978;
11.General-locotenent (r) prof. dr. Costache Codrescu și colectiv de autori, col. Mircea Seteanu, col. (r) Radu Olaru, col.(r) ing. Costin Preda, lt.col. Constantin Monac, lt. col. Dan Săraru, Armata Română în Revoluția din Decembrie 1989, Editura militară, București-1994;
12.General Orzeață Mihail, Securitatea și continua transformare în secolul XXI, Eseuri, Editura militară, București-2004;
13.Pr.militar dr. Sorin Pitic Tran, Rolul Bisericii în sistemul național de securitate și apărare, teză de doctorat, București-2007;
14.Prof. dr. Ioan St. Lazăr, Trăitor în Duh și purtător de duh-antologie de texte despre Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Rotipo, Iași- 2016;
NECLASIFICAT
25 din 31
15.Arhid. Prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox-Legislație și administrație bisericească, vol. I. Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR-București -1990;
16.Eduard A. Kolodziei, Securitatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, 2007;
17. Religie și Securitate în Europa secolului XXI-Glosar de termeni, Editura UNAP „Carol I”-2007;
18.Simion Mehedinți, Creștinismul românesc, Editura Fundația Anastasia- 1995;
19.Nicolae Densușianu, Istoria militară a poporului român, Editura Vestala, București – 2002;
20. Mitropolit Antonie Plămădeală, Preotul în Biserică, în lume, acasă, Editura Eparhială Sibiu;
21.Col. (r) dr. Laurențiu Batin, Armata și Biserica Ortodoxă în Maramureșul interbelic, vol II, Editura Limes-2016;
22. Pr.Prof.univ.dr.Ioan M.Bota, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, adevăruri nespuse până acum, Editura Grinta, Cluj-Napoca-2014;
23.Alexandru Ciurea, Figuri de ierarhi modoveni: Leon Gheucă, Chișinău- 1942;
24.Nicolae Bălan, Mântuiește Doamne poporul Tău, Sibiu-1945; 25.Justinian Marina, Apostolat social, vol. VII, București-1961; 26.Gl. Mr. conf. univ. dr. Mihail Orzeață, Securitatea națională și
internațională în era globalizării, Curs de securitate și apărare națională, Editura Universității Naționale de Apărare, „Carol I” București-2004;
27. Prof. univ. dr. Dumitru Constantin-Dulcan, Inteligența materiei-Editura CNCSIS, Cluj Napoca-2009;
28. Vasile Voiculescu, Poezii, Editura Cartex- 2000; 29.Petre, Duțu, Armata și societatea în tranziție, București, Editura AISM-
2002; 30.Nicolae Iorga, Concepția românească a ortodoxiei, Editura România,
București-1940; 31.Mitropolit Nicolae Corneanu, Quo vadis ?, Studii, note și comentarii
teologice, Timișoara-1990; 32.Alexandru Moraru, B.O.R. între anii 1885-2000, vol. III, Biserică.
Națiune. Cultură; 33.Istoria României, Editura Corint Educațional, București-2014; 34.Cristina Păiușan, Radu Ciuceanu, BOR sub regimul comunist 1945-1958,
vol. I- Institutul național pentru studiul totalitarismului, București 2000;
NECLASIFICAT
26 din 31
35.Prof. univ. Paul Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, Editura Enciclopedică București – 2000;
36.Prof. univ. dr. Viorel Buța, Prof. univ. dr. Emil Ion, A.C.S. Mihai -Ștefan Dinu, Religie și Securitate în Europa secolului XXI, Glosar de Termeni, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București-2007;
37.Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, 1991; 38.Prof. dr. univ. Constantin Iordache, Drept Operațional, Editura
Univresității Naționale de Apărare-2003; 39.Prof. univ. dr. Ion Dragoman, Studii Juridice-Drepturile Omului în
Forțele Armate-Buna Guvernare, Editura C.H. Beck, București-2006; 40.Pr. prof. dr. Liviu Stan, Biserica şi Dreptul, Studii de drept canonic
ortodox, Edit.Andreiana, Sibiu-2012; 41.Arid. Prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, Ediția III-a
îmbunătățită, Sibiu-2005; 42.Emil Jurcan, Violența în numele lui Dumnezeu; 43.Prof. univ. Nadia Angelescu, Orizonturi Spirituale-Introducere în islam,
Editura Enciclopedică; 44.Ilie Manole, Andrei Nicolescu-Studiu introductiv la lucrarea Preoți în
tranșee; 45.Gheorghe Niculescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în
lupta pentru făurirea României Mari-1916-1919. Editura Europa Nova, București- 2000;
46.Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Editura Humanitas, București-2002;
47.Andrei Ariecescu, Armata în Dobrogea Romană, Editura Militară, București-1954. C. Bobulescu, Fețe bisericești în războie, răzvrătiri și revoluții;
48.C. Bobulescu, Fețe bisericești în războie, răzvrătiri și revoluții; 49.Pr.dr. Petre Pinca, Istoricul Episcopiei Armatei, cu sediul la Alba Iulia, între anii 1921-1948, Editura Reântregirea, Alba Iulia-2013;
50.Gheorghe Niculescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în lupta pentru făurirea României Mari-1916-1919. Editura Europa Nova, București;
51.Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu membru correspondent al Academiei Române, Istoria BOR. Ediția III-a revăzută. Editura Bazilica, București-2003;
52.Pr.prof. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, Ediția II-a Enciclopedică, București-2002; 53.Biserica Ortodoxă și Marea Unire, Volum II, Editura Bazilica-2018;
NECLASIFICAT
27 din 31
54.Pr.prof. dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar față de Biserica românească din Transilvania, în perioada dualismului austro-ungar, 1867-1918; 55. Gheorghe Niculescu, Gheorgeh Dobrescu, Andrei Nicolescu, Preoți în tranșee-1941-1945; 56.Aurel Pentelescu, Ionuț-Constantin Petcu, Episcopii Armatei României, Editura Militară, București-2016; 57.Pr. militar Cicerone Iordăchescu, Însemnări din anii 1916-1919, Iaşi- 1937; 58.Arhid. Prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele BOR – Note și Comentarii. Ediția III-a, Sibiu-2005; 59.Mihail Kogălniceanu, Scrieri literare, sociale și istorice, Editura Litera, Chișinău,-1988; 60.Patriarh Iustin Moisescu, “Cuvântare”, în : Congresul Frontului Unității Naționale, București-1974; 61.Episcop Gurie Georgiu, Vocație preoțească în context postmodern-responsabilitate pastoral și criza de motivație în perimetrul eclezial, Editura Episcopiei Devei și Hunedoarei-2014; 62.Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Opere complete, Editura Doxologia, Iași; 63.Dr. Grigore Alexandrescu și Cristian Băhnăreanu, Operațiuni militare expediționare , Editura UNAp, București, 2007; 64.Pr. Ștefan Iloae, Responsabilitatea morală, personală și comunitară, Editura Renașterea, Cluj Napoca-2009;
65.Pr. Prof. Academician dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu;
66.Căpitan Constantin Dragu, Educația morală în armată. Tipografia Cooperativa. București;
67.Mitropolit dr. Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos, Editura Renașterea. Cluj –Napoca;
68.Mitropolit dr. Andrei Andreicuț, Spiritualitatea Creștină, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012;
69.C-dor (r) Ștefan Popa, Hristos, mărturia mea. Editura Evdokimos; 70.Petre Țuțea, 321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea. Editura
Humanitas, București-1992; 71.Alexandru Constantinescu, Dintr-un jurnal de idei. Editura Cartea
Românească, București-1980;
NECLASIFICAT
28 din 31
72.Eugen Speranția, Principii fundamentale de filosofie juridică, Cluj-1936; 73.Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean, Morala creștină. Editura Institutului Biblic
și de Misiune Ortodoxă a BOR. București-1985; 74.Pr. Ioan G. Coman, Sublimul preoției creștine, Tipografia cărților
bisericești, București 1940; 75.Preot militar Valentin Lazăr, referat nr. 3 la teza de doctorat cu tema:
Geopolitica Bisericii creștine – factor de stabilitate europeană; 76.Mitropolit Andrei Andreicuț, Spovedanie și comuniune, Editura
Renașterea, Cluj Napoca-2011; 77.Constantin Dulcan, În căutarea sensului pierdut. Editura Eiko, Cluj
Napoca, vol. II, 2008; 78.Arhim. Teofil Tia, Preoție misionară și pastorală contextuală, Editura
Renașterea-Cluj Napoca, 2014; 79.Preot Valentin Sventitschi, Războiul și Biserica, Editura Elisavros-2015; 80.Ion I, Ică Jr și Germano Marani, Gândirea socială a Bisericii-
Fundamente-analize-perspective. Editura Deisis-Sibiu 2002; 81. Traian Dorz, Voi, purtători..., Dreptarul învățăturii sănătoase, Editura
Oastea Domnului, Sibiu-2008; 82.Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Efrem
Sirul, Despre preoție, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Sophia, București, 2004;
83.Teologia socială, Editura Cristiana, București-2007 84.Pr. Prof. Petre Vintilescu, Preotul în faţa chemării sale de păstor al
sufletelor, Bucureşti, 1935; 85.Sfântul Grigorie cel Mare, Cartea Regulei pastorale, I, în traducere de pr.
prof. Dr. Alexandru Moisiu, Editura Centrului Mitropolitan Sibiu-1987; IV. Lucrări de autori străini: 1.G. Lasentzakis, Die Orthodoxe Kirche, Wien, Koln, 2000; 2.Paul Lindenberg-Regele Carol I al României, traducere din germană de
Ion Nastasia, Editura Humanitas, București- 2016; 3.Flavius Mauricius Tiberius Augustus, împărat bizantin (582-602 d.Hr.).
Strategikon-ul lui Mauricius este considerat cea mai importantă lucrare a strategilor bizantini-Arta militară.Cuvânt introductiv în traducerea lui H. Mihăiescu, Editura RSR, București-1970;
NECLASIFICAT
29 din 31
4. Fericitul Augustin, Mărtirisiri I, 1- Migne, P.L. XXXII, col. 661; 5. Sun Tzu, Arta războiului, Editura Cartex, București-2017; 6. Pierre Despagne, Israel-Marea Întoarcere în Țara Sfântă; 7. Leodard Swidler, După absolut. 8.Hugo Groțius, Despre Dreptul războiului și al păcii; 9. L. Lenfant, Dumnezeu există, Mărturiile oamenilor mari. Traducere de Pr.
Marin I. Neamțu și Pr. Prof. I. Popescu –Clieni, Craiova, 1947; 10.Jean S. Pictet, La Convention pour l’amelioration du sort des blesse et
des malades dans les forces armees en campagne, Comentaire I.; 11.Émile Durkheim „Formele elementare ale vieţii religioase” Editura
Polirom Iaşi-1995; 12.Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate
in contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000; 13.A. Dequatefages, L’espace humaine; 14. Elme-Marie Caro, Problemes de morale sociale; 15. Th. Ribot, Psyhologie des sentiments; 16. Pr. Wim Lamfers, Curajul Credinței, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și
Muscelului, Curtea de Argeș, 2011; 17. Bernhard Haring, Frei in Cristus, Moraltheologie fur die Praxis des
cristlichen Lebens, vol. I, Herder Verlag, Freibourg, 19823; 18.Jon Breck, Puterea cuvântului în Biserica dreptmăritoare, traducere de
Monica E. Herghelegiu, București; 19.Anselm Grun, Le tresor interior, Editura Fidelite, Namur-Paris; 20.Omoraam Mikhael Aivanhov, Ce este un maiestru spiritual? Colecția
Izvor, nr. 207-București; 21.Sfântul Grigore Palama, Omilia XV, 2. 22.Thodoros Zisis, Învățătura socială a Sfântului Grigore Palama, în
Revista Tabor, nr. 6/2009; 23.Nil Ascetul, Cuvânt ascetic foarte trebuincios și folositor, în Filocalia
vol. I, tradusă de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloe, București-2008; 24.Eben Alexander, Dovada lumii de dincolo adusă de un neourochirurg, în
traducere de Constantin Dumitru-Palcus, București-2013; 25.Eben Alexander, Harta Raiului, în traducere de Constantin Dumitru-
Palcus, București-2015;
NECLASIFICAT
30 din 31
26.Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit. Traducere, studiu introductiv și note Pr. Vasile Răducă, Editua Anastasia;
27.Sfântul Grigorie cel Mare, Cartea Regulei pastorale, I, în traducere de pr. prof. Dr. Alexandru Moisiu, Editura Centrului Mitropolitan Sibiu-1987;
28.Pr.. dr. Joseph J. Allen, în traducere de Episcop – Vicar dr. Irineu Pop-Bistrițeanul. Editura Renașterea, Cluj Napoca-2010;
29.Rodney Hunter, Ministry or Magic ?, în Chandler Review, May-1976 30.George Florovsky, Creation and Redemption, vol. 3, Belmond, Nordland-
1976; 31.Robert Lauder, The Priest as Person, Whitinsville, Mass, Afirmation
Books-1981; V. Publicații periodice: 1.General de divizie dr. Gheorghe Arădăvoaice, în Revista „Spirit militar
modern”, nr. 4/1996; 2.General Degeratu Constantin, ”În România nu există sentimentul politic al
pericolului de război”, publicat de Revista Formula AS, nr. 1250/2017; 3.Pr.prof.univ. dr. academician Dumitru Stăniloie, Rolul Ortodoxiei în
formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, Revista Ortodoxia -XXX, 1979;
4.Ziarul Lumina al Patriarhiei Române din 9 mai 2016; 5. Pr. prof. dr. Liviu Stan, Vechile noastre Pravile, în Revista Mitropolia
Moldovei și Sucevei, nr. 1-2/1968; 6.Diacon Gheorghe I. Moisescu, Alegerea, hirotonia și investirea noului
Episcop al Armatei, în revista BOR, nr. 7-8/1937; 7. C-dor (r) Ilie Manole, Armata și Biserica, Colecția –Revista de istorie
militară, București- 1996; 8. Nicolae Iorga, Note despre unirea românească, în „Revista Istoria”, 1920; 9.Teodor M. Popescu, Sfințenia și răspunderile preoției, în Revista Studii
Teologice, nr. 3-4/1952; 10. Ziarul „Curentul”, 22 februarie 1937; 11. Revista Ortodoxia, nr. 3-
4/1963. VI. Surse web: 1.http://ubi-dubium-ibi-libertas.blogspot.ro/2010/02/etimologia-
