UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE A G R O N O M I C E
Şl MEDICINĂ VETERINARĂ - BUCUREŞTI
Facultatea de Management Inginerie Economică
în Agricultură şi Dezvoltare Rurală
ing. Ioan ROŞCA
TEZĂ DE DOCTORAT
C O N D U C Ă T O R ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. Mihai BERCA
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE A G R O N O M I C E
Şl MEDICINĂ VETERINARĂ - BUCUREŞTI
Facultatea de Management Inginerie Economică
în Agricultură şi Dezvoltare Rurală
ing. Ioan ROŞCA
" C E R C E T Ă R I PRIVIND M A N A G E M E N T U L P R O T E C Ţ I E I
P L A N T E L O R Î M P O T R I V A D Ă U N Ă T O R I L O R ŞI
P R O T E J A R E A B I O D I V E R S I T Ă Ţ I I "
C O N D U C Ă T O R ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. Mihai BERCA
CUPRINS
Nr. crt.
CAPITOLUL Pag.
I INTRODUCERE 4 1.1. Proiecţia plantelor in România 4 1.2. Evoluţia pesticidclor în România 17 1.3. Evoluţia reglementărilor legale de utilizare a pesticidclor 19 1.4. Reglementări europene privind utilizarea pesticidclor si prezervarea biodiversităţii: 30
a - Reglementări europene privind utilizarea pesticidclor 30 b - Reglementări europene şi naţionale privind prezervarea biodiversităţii 41
II MATERIALE ŞI METODE DE LUCRU REFERITOR LA MANAGEMENTUL PROTECŢIEI PLANTELOR ÎMPOTRIVA DĂUNĂTORILOR, LA PROTEJAREA BIODIVERSITĂŢII ŞI LA STUDIUL ENTOMOFAUNEI FITOFAGE ŞI ENTOMOFAGE DIN AGROECOSISTEMELE STUDIATE 47
III METODE GENERALE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A DĂUNĂTORILOR DIN PRINCIPALELE AGROECOSISTEME STUDIATE 60 3.1. Masuri de carantină şi legislaţie fitosanitară 60 3.2. Metode agrofitotehnice (igienă culturală) 61 3.3. Utilizarea de specii, hibrizi şi soiuri de plante rezistente 63 3.4. Metode mecanice 65 3.5. Metode fizice 66 3.6. Metode chimice 67 3.7. Metode biologice 69 3.X. Metode genetice 72
a - Autocidia 72 b - U tilizarea organisme modificate genetic 74
2.9. Utilizarea substanţelor biologic active 76 IV STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND
ENTOMOFAUNA FITOFAGĂ ŞI ENTOMOFAGĂ DIN PRINCIPALELE AGROECOSISTEME DIN ŢARA NOASTRĂ 78 4.1 Situaţia cercetărilor privind entomofauna fitofagă şi entomofagă din agroccosistemele de cereale paioase 78 4.2 Situaţia cercetărilor privind entomofauna fitofagă şi entomofagă din agroecosistcmul plantaţiilor pomicole din ţara noastră 84 4.3 Importanta prezervării biodiversităţii pentru România 91
qwV STUDII PROPRII PRIVIND COMBATEREA INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR 94 5.1. PRINCIPIILE COMBATERII INTEGRATE 94 5.2. COMBATEREA INTEGRATĂ A DĂUNĂTORILOR DIN PRINCIPALELE AGROECOSISTEME STUDIATE 102
5.2.1. UTILIZAREA FEROMONILOR SEXUALI DE SINTEZĂ 102 5.2.1.1. Stadiul actual si direcţiile cercetărilor privind utilizarea
feromonilor sexuali de sinteza pentru culturile dc câmp 102 5.2.1.2. Dinamica speciei Agrotis exclamationis L. la Fundulea evidenţiata
prin utilizarea fcromonului sexual de sinteza 107 5.2.1.3. Monitorizarea populaţiilor de elateride adulte din genul Agriotes
Esch. cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali sintetici in zona Bucureşti -
2005 -2006 109 5.2.1.4. Studii privind dinamica mierolcpidoplcrclor din livezile dc măr.
cu ajutorul capcanelor fcromonalc, din zona Bucureşti 1 16 5.2.2. CERCETĂRI PRIVIND ANALIZA FAUNEI DE
HETEROPTERE TERESTRE 121 5.2.2.1. Caracterizarea biogeografică a Hctcroptcrclor terestre din
România 121 5.2.2.2. Cercetări privind analiza faunei de heteropterc terestre din
România, structura acesteia în principalele agroecosisteme dc câmp 123 5.2.3. INFLUENŢA CULTIVĂRII PORUMBULUI ROUNDUP
READY ASUPRA RÂMELOR 127 VI REZULTATE OBŢINUTE 133
6. 1. Studiul tendinţelor dc utilizare a pesticidelor în combaterea dăunătorilor în România 133 6. 2. Managementul aprecierii riscului apariţiei unui nou dăunător, studiu dc caz (Diabrotica virgifera virgifera Lc Conte) 136
6.2.1. Prezentarea dăunătorului 136 6.2.2. Rezultatele cercetărilor proprii referitoare la răspândirea dăunătorului 142 6.2.3. Rezultatele cercetărilor proprii referitoare la biologia dăunătorului 144 6.2.4. Pagubele produse 150 6.2.5. Surse alternative dc hrană pentru larvele dăunătorului Diabrotica virgifera virgifera LeConte 155 6.2.6. Combaterea dăunătorului 157 6.2.7. Managementul dăunătorului Diabrotica virgifera virgifera prin măsuri legislative 166 6.2.8. Aprecieri privind posibilităţi de soluţionare a problemei VVPR -WCR 169 6.2.9. Cum se rezolvă problema VVPR - WCR? 170 6.2.10. Monitorizarea VVPR - WCR 170 6.2.11. Experienţa şcolilor de câmp a fermierilor (FFS) 171 6.2.12. Evoluţia VVPR WCR în viitor, în România 189
6.3. Managementul dăunătorilor din principalele agroecosisteme studiate 190 6.3.1. Managementul protecţiei fitosanitare a culturilor dc cereale păioasc
împotriva dăunătorilor 190 6.3.2. Managementul protecţiei fitosanitare a culturii porumbului
împotriva dăunătorilor 193 6.3.3. Managementul protecţiei fitosanitare a pomilor fructiferi seminţoşi
împotriva dăunătorilor 195 6.4. Managementul faunei utile din agroecosistemelc studiate, influenţa tratamentelor fitosanitare asupra acesteia, pe plantă, pc teren şi în agroecosistem 198
6.4.1. Studii proprii privind protecţia plantelor în relaţia cu biodiversitatea în agroceosistcmul culturilor de cereale păioasc 198
6.4.1.1. Cercetări privind influenţa unor elemente ale tehnologiilor de combatere (tratamentul seminţei) a dăunătorilor asupra faunei utile din culturile dc cereale păioasc 198
6.4.1.2. Cercetări privind fauna utilă din agroceosistcmul culturii dc grâu 203 6.4.1.3. Studiul indicatorilor biodiversităţii sub influenţa tratamentelor
fitosanitare în agroceosistcmul culturilor dc cereale păioasc 208 6.4.2. Studii proprii privind protecţia plantelor în relaţia cu
biodiversitatea în agroceosistcmul culturii porumbului 213 6.4.2.1. Cercetări privind biodiversitatea faunei in culturile dc porumb
impactul potenţial al cultivării porumbului Bt sau Roundup Rcady asupra faunei epigec şi asupra faunei utile existente pe plantele de porumb
6.4.2.2. Cercetări privind biodiversitatea faunei in culturile de porumb din sud vestul Romanici, impactul potenţial al cultivării porumbului Roundup Rcady asupra faunei epigec şi asupra faunei utile existente pe plantele de porumb.
6.4.3. Studii proprii privind protecţia plantelor in relaţia cu biodiversitatea în agroccosistcmul culturii de soia
6.4.3.1. Influenta tratamentului cu roundup si a cultivării soici Roundup Rcady asupra faunei de suprafaţa din câmp (experienţe preliminare. 2000).
6.4.3.2. Monitorizarea evoluţiei faunei de nevertebrate din culturile de soia Roundup Ready amplasate în agroccosistcmclc din Câmpia Română pc prcluvosol roşcat (2005)
6.4.3.3. Monitorizarea evoluţiei faunei de nevertebrate din culturile de soia Roundup Ready amplasate în agroccosistcmclc din Câmpia Română pc prcluvosol roşcat (2006).
6.4.4. Studii proprii privind protecţia plantelor în relaţia cu biodiversitatea în agroccosistcmul plantaţiilor dc măr 6.5. Identificarea factorilor cheie din agroecosistcmelc studiate care pot fi consisderaţi indicatori ai biodiversităţii
213
219
222
222
223
226
229
232 VII IMPLEMENTAREA ÎN PRODUCŢIE A MĂSURILOR ELABORATE
PRIVIND COMBATEREA INTEGRATĂ 237 VIII CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 240
BIBLIOGRAFIE 243 ANEXE
A Rezumat I B Summary VIII C Lista de figuri XIV D Lista lucrărilor ştiinţifice publicate în domeniul tematicii tezei de
doctorat XVI
A REZUMAT
Având în vedere intrarea Romanici in Comunitatea europeană, sc remarcă interesul susţinut
pentru prezervarea biodiversităţii. preocupări susţinute pentru managementul protecţiei plantelor
împotriva dăunătorilor şi protejarea, prin diferite metode, a biodiversităţii mediului înconjurător,
pentru a limita, pe cât posibil efectele negative ale aplicării ncraţionalc a pcsticidclor.
Lucrarea prezentată pentru obţinerea titlui dc doctor în ştiinţe agricole, analizează, în
introducere, evoluţia legislaţiei Comunităţii Europene, implementate până în prezent, în ceea ce
priveşte diferitele aspecte legate de protecţia plantelor sau protecţia biodiversităţii. Materiale şi
metode dc lucru referitor la managementul protecţiei plantelor împotriva dăunătorilor, la protejarea
biodiversităţii şi la studiul entomofaunci fitofage şi entomofage din agroccosistemele studiate sunt
prezentate în capitolul II.
In cadrul capitolului III, sunt prezentate metodele generale dc prevenire şi combatere a
dăunătorilor din principalele agroecosisteme. Este dc asemenea prezentată o situaţie generală a
stadiului actual al cunoştinţelor privind entomofauna fitofagă şi entomofagă din principalele
agroecosisteme din România. Stadiul actual al cunoştinţelor privind entomofauna fitofagă şi
entomofagă din principalele agroecosisteme din ţara noastră, din agroecosistemelc dc cereale
păioasc, plantaţiilor pomicole dc măr din ţara noastră, dar şi importanţa prezervării biodiversităţii
pentru România sunt aspecte prezentate în capitolul IV al tezei.
Referitor la studiile proprii privind combaterea integrată a dăunătorilor, după o scurtă trecere
în revistă a principiilor combaterii integrate, în cadrul capitolului V, se prezintă experienţa avută de
autor în utilizarea feromonilor sexuali dc sinteză, cercetările legate de analiza faunei de hctcroptcrc
terestre, structura acesteia în principalele agroecosisteme de câmp din România şi în fine, influenţa
cultivării porumbului Roundup Ready asupra râmelor Lumbricus şi Eiseniu.
Rezultatele obţinute sunt cel mai important capitol, cantitativ şi calitativ al tezei de doctorat,
în capitolul VI, într-o primă parte sc prezintă tendinţele dc utilizare a pcsticidclor în combaterea
dăunătorilor în România, apoi cea mai consistentă contribuţie originală a autorului se referă la
managementul aprecierii riscului apariţiei unui nou dăunător, prin studiu de caz (Diabrotica
virgifera virgifera Le Conte), o serie de aspecte legate de managementul dăunătorilor din
principalele agroecosisteme studiate sunt urmate dc cercetările proprii referitoare la managementul
faunei utile din agroecosistemelc studiate, influenţa tratamentelor fitosanitare asupra acesteia, pe
plantă, pe teren şi în agroecosistem, ca şi identificarea factorilor cheie din agroecosistemelc studiate
care pot fi consisderaţi indicatori ai biodiversităţii.
în finalul tezei sunt prezentate succint implementarea în producţie a măsurilor elaborate
privind combaterea integrată ca şi concluziile generale şi recomandările rezultate. Bibliografia,
deosebit dc consistentă, face obiectul ultimei părţi a tezei.
Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (VVRP). Diabmtica virgifera virgifera, a fost
identificată ca specie încă din 1X68 în America de Nord, de Le Conte. Pentru continental Nord
American, din care este originar, viermele vestic al rădăcinilor de porumb reprezintă cel mai
important dăunător al culturilor de porumb, in scopul combaterii acestui dăunător sunt cheltuiţi în
fiecare an peste 1 miliard de dolari. Din această cauză viermele vestic al rădăcinilor dc porumb mai
este denumit "viermele dc 1 miliard dc dolari". Pentru o mai bună înţelegere a potenţialului dc
dăunare a acestui dăunător a fost denumit dc fermieri "Colorado al culturilor dc porumb".
România cultivă porumb pe o suprafaţă dc aproximativ 3 milioane hectare în fiecare an.
Astfel, România este unul din cei mai mari producători de porumb din Europa, atât timp cât
întreaga suprafaţă cultivată cu porumb în Europa este de 14 milioane de hectare.
Dintr-o altă perspectiveă dimensiunile acestei suprafeţe cultivate cu porumb în România,
denotă importanţa acestei culturi pentru fermierii din România. în cultura de porumb România se
pot întâlnii numeroase specii de dăunători. Primntrc aedeştia 25 de specii au o importantţă
economică. începând din 1996 un nou dăunător a apărut în entomofauna din România, viermele
vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera LeContc).
Datorită biologiei larvei ce trăieşte sub pământ este dificil de a stabili numărul de larve pe o
anumită rădăcină sau să se determine gradul de atac, cunoscând faptul că acest atac are loc are loc
aici şi că sunt date, în acest fel oportunităţi de a se hrănii unui marc număr de larve/plantă sau în
vecinătatea ei, astfel încât deşi condiţiile dc sol şi climă sunt asemănătoare, atacul larvar poate să nu
fie semnalat. Dezvoltarea rădăcinilor, la fel ca şi regenerarea lor sunt deasemenea în strânsă legătură
cu o serie dc condiţii precum: umiditatea solului, fenologiei plantelor, tipul de sol şi atacul larvei.
Răspândirea masivă a viermelui vestic al rădăcinilor de porumb este încă facilitată de o serie
de factori printre care se pot numi: condiţiile de sol şi apă ce sunt potrivite pentru dăunător şi sunt
foarte asemănătoare cu condiţiile pe care dăunătorul Ic întâlneşte în America de Nord (cordonul
porumbului); suprafeţe întinse ce sunt cultivate cu porumb; suprafeţe întinse în care este
monocultură de porumb; lipsa duşmanilor naturali; absenţa unui management adecvat al controlului
dăunătorului; condiţiile socio-economicc ale judeţelor implicate; comerţul cu porumb, transporturi.
în această teză de doctorat ne-am propus să dezvoltăm cercetările referitoare la biologia,
ecologia şl combaterea viermelui vestic al rădăcinilor de porumb. în această privinţă principalele
noastre obiective au fost: dc a stabili câteva clemente legate de biologia dăunătorului (ciclul
biologic, zborul annual), de a stabili unele elemente corrclate cu ecologia dăunătorului (cu alte
specii, cu mediul, factorii dc nutriaţie); de a stabili influenţa unor clemente dinamice pentru
monitorizarea dăunătorului (capcane feromonalc sau galbene adezive); de a stabili influenţa unor
factori tehnici asupra populaţiei dăunătorului; dc a identifica unele metode de combatere a
dăunătorului (biologice, chimice, tehnologice).
Rezultatele noastre sunt numeroase si completează alte rezultate din alte studii, dar
dcascmenea o altă parte sunt noi pentru ştiinţa şi parctica agricolă. Determinarea cât mai exactă a
încadrării dăunătorului în agroecosistem necesită o atenţie specială. în diferite culturi această specie
poate avea un comportament diferitluându-se în consideraţie în acest fel în cazul elaborării unei
scheme de combatere integrată a dăunătorului cc va fi dezvoltată. Astfel, dacă la început o încadrare
sigură taxonomică este foarte necesară, mai târziu cercetările legate de zona de răspândire, biologia
şi legăturile dăunătorului cu mediu sunt esenţiale pentru moodul în care trebuie să funcţioneze
combaterea integrată a dăunătorului.
Concluziile ce au fost trase după studiile effectuate în acest «studiu de caz» sunt
următoarele: la fel ca în continentul America de Nord ciclul de viaţă al speciei Diabrotica virgifera
virgifera în România este acelaşi cu cel descries în studii similare din Statele Unite (data apariţiei,
curba de zbor); monitorizarea Diabrotica virgifera virgifera cu ajutorul capcanelor feromonale sau
capcanelor galbene adezive au arătat faptul că populaţiile de Diabrotica virgifera virgifera cresc
permanent, an de an, astfel adaptabiilitatea acestei specii invasive este confirmată în cadrul în noile
zone infestate; rezultatele obţinute după monitorizarea Diabrotica virgifera virgifera, în diferite
zone ce au condiţii diferite de sol şi climă ne dă o imagine clară a plasticităţii ecologice a acestei
specii; suprafaţa şi spaţiul de izolare a o semnificaţie semnificativă asupra dezvoltării Diabrotica
virgifera virgifera, totuşi principalul factor în această privinţă îl reprezintă cultivarea porumbului
după porumb.
în monitorizarea adulţilor dc Diabrotica virgifera virgifera, prin utilizarea caopcanelor, este
importantă folosirea aceluiaşi tip dc capcană pentru toată perioada de timp în care se face
monitorizarea şi de asemenea menţinerea capcanei în aceiaşi localizare în care se face
monitorizarea.
Porumbul încă rămâne singura sursă de hrană care reuşeşte cu success să asigure hrană de
calitate înaltă pentru o dezvoltare larvară adecvată (alte moonocotiledonate reprezintă o sursă de
hrană alternativeă ce pot asigura reproducerea Diabrotica virgifera virgifera, dar pe o scară mult
mai redusă). în condiţii normale, adultul de Diabrotica virgifera virgifera se poate hrăni cu pollen,
mătase, stiuleţi tineri şl frunze dc porumb; alte plante pot asigura sursa de hrană pentru adulţii de
Diabrotica virgifera virgifera (polenul de la: dovleci, floarea soarelui, ştir sau frunzele de fasole).
Raportul dintre fauna utilă şi dăunătoare (capcane galbene adezive, capcane dc sol tip Barber,
testele de sol) diferă de la un punct de monitorizare la altul în strânsă corelaţie cu elementele de
mediu şi tehnologiile utilizate pentru cultura porumbului.
Locul speciei Diabrotica virgifera virgifera în agroecosistemul culturii de porumb este
acum bine stability, prin lărgirea populaţiei dăunătorului. Intensitatea atacului larvar al dăunătorului
este limitat este limitată prin cele două aspecte, frecvenţa populaţiei larvare a viermelui rădăcinilor
dc porumb şi de nivelul dc umiditate a tipului de sol (regenerarea rădăcinilor de porumb, dc obicei
neprevizibilă, tipul dc hibrid ce a fost folosit, atunci când este un anumit grad dc umiditate în sol;
din contră când un factor de stres este indus de absenţa apei şi de condiţiile de mediu, rădăcinile nu
se regenerează sau se regenerează puţin). Data apariţiei larvelor şi adulţilor este direct corelată cu
elementele de mediu, cu anumite grade de temperatură şi nu cu fonologia plantelor de porumb
Zborul adulţilor (ciclul biologic) este de asemenea influenţat de factori abiotici precum clima.
In România, dăunătorul s-a răspândit de la prima sa semnalare in tara (1996), in 18 judeţe,
spre est si nord-est. fiind semnalate pagube in câmpurile de porumb. Cercetările intreprinsc au avut
scopul dc a strânge mai multe cunoştinţe despre biologia si ikmportanta dăunătorului in condiţiile
din România. Cercetările au fost făcute de fermieri in câmpurile lor pentru a evalua starea pagubelor
in camp, in cursul lunilor iunie si iulie. Nu exista o corelaţie intre numărul de dăunători capturaţi pc
capcane galbene adezive si numărul de dăunători capturaţi pe capcane galbene adezive. Luind in
considerare posibilitatea corelării numărului de specimene de Diabrotica capturate pe capcane
galbene adezive si numărul de adulti/planta in stadiul de matasire, s-a folosit testul ANOVA pentru
un singur factor. Nu este sau este o slaba corelare, in 2006, itre cei doi factori luaţi in considerare.
Nu este o corelare, in 2006, intre numărul de larve/radacinilc plantei de porumb si adulţii de
Diabrotica capturaţi pe capcane galbene adezive. Se discuta impactul reglementarilor Comunităţii
Europene si experienţele legate de managementul viermelui vestic al rădăcinilor de porumb
(Diabrotica virgifera LeContc) în România.
Utilizarea feromonilor în protecţia plantelor a demonstrat în scurt timp, prin numeroase
cercetări efectuate asupra mai multor specii de dăunători, rolul lor determinant în sistemul de luptă
integrată. Cea mai importantă funcţie din acest punct de vedere o constituie aprecierea pc care o
oferă utilizarea feromonilor în stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor.
Printr-o supraveghere continuă a populaţiilor de dăunători din culturile dc câmp plantaţiile
pomicole, feromonii pot determina reducerea substanţială a numărului de tratamente chimice sau în
uncie cazuri chiar suprimarea totală a acestora. Prezenţa feromonilor într-un agroecosistem ne poate
oferi, de asemenea, indicaţii preţioase asupra prezenţei dăunătorilor, a frecvenţei de răspândire a
acestora, oferind în acest fel elemente de prognoză a apariţiei în zona în care a fost depistat
dăunătorul sau în zonele limitrofe.
Metodologia de urmărire a dinamicii populaţiilor dc dăunătoare cu ajutorul capcanelor cu
feromoni, a permis stabilirea unor modele matematice care să permită calculul numărului dc
generaţii şi stabilirea importanţei economice comparative a fiecărei generaţii a dăunătorului în
cursul unui an.
Feromonii sexuali sintetici, servesc la supravegherea şi estimarea nivelului populaţiilor dc
lepidoptere dăunătoare culturilor de câmp, microlepidopterelor dăunătoare din pomicultură şi
avertizarea tratamentelor chimice.
în această lucrare prezentăm rezultatele cercetărilor efectuate pc parcursul anilor 1984-1996
la I.C.C.P.T. Fundulea şi 2005-2006 în două livezi dc măr: Câmpul Didactic Experimental al
Catedrei dc Pomicultură din cadrul USAMV-Bucurcşti, şi livada de ia Staţiunea dc Cercetare
Dezvoltare Pomicolă - Băncasa.
Protecţia plantelor de cultură, a pădurilor şi produselor agricole depozitate este însoţită dc o
scrie dc reguli dc activitate, carcteristica pesticidelor recomandate dc a fi aplicate dc fermier trebuie
să fie compatibile cu principiile combaterii integrate a dăunătorilor, trebuie să permită utilizarea lor
deplină în cadrul tehnologiilor de combatere integrată, produsele omologate să aibă o bună
eficacitate, o siguranţă înaltă pentru cei ce o utilizează, pentru consumatori şi mediu. Desigur aceste
cerinţe au evoluat în timp. S-au multiplicat, iar materialul nostrom prezintă evoluţia tendinţelor în
cazul omologării acestora, cerinţele legale.
Pc baza înregistrării pcsticidclor în cursul aniloc 1960-2008, insecticidele înregistrate din
1984 şl 1999, 2004 şi 2008, au fost grupate după anul înregistrării, tipul, substanţa activeă şi grupul
de toxicitate, arătând diferenţe esenţiale între politica autorităţilor României în domeniul
pesticidelor în această perioadă de timp. Se prezintă dc a semenca paşii parcurşi în legislaţia
referitoare la reglementările legale, dc la lipsa oricăror feluri de reglementări, ca la începutul
perioadei analizate, până la actuala legislaţie, mult mai apropiată dc cea a Comunităţii Europene, în
acest domeniu dc activitate.
Menţinerea biodiversităţii este necesară nu numai pentru asigurarea vieţii în prezent, dar şi
pentru generaţiile viitoare, deoarece ea păstrează echilibrul ecologic regional şi global, garantează
regenerarea resurselor biologice şi menţinerea unei calităţi a mediului, necesare societăţii.
Scopul cercetărilor care stau la baza lucrării dc faţă, constă în stabilirea structurii faunistice
a comunităţilor dc artropodc dc la nivelul solului, încadrarea speciilor de artropodc în dăunătoare şi
utile, caracterizarea comunităţilor de nevertebrate sub aspectul abundenţei, stabilirea influentei
diferitelor scheme de tratamente fitiosanitarc asupra indicatorilor de biodiversitate, cunoscând
faptul ca orice tratament cu pesticide arc o influenta mai mică sau mai mare asupra structurii
specifice a faunei precum şi asupra cantităţii dc indivizi din cadrul aceleiaşi specii întâlnite în cadrul
agoccosistcmului culturii.
Stabilirea structurii cantitative şi calitative a faunei epigec dc la nivelul solului s-a realizat
cu ajutorul capcanele de sol de tip BARBER, umplute 2/3 cu soluţie dc formol 4%, instalate în 3
repetiţii. Suprafaţa rezultată este de 136,0248 cm 2 sau 0,0136024 nr în variantele studiate, deschise
timp dc o săptămână. în aceleaşi variante au fost instalate capcane adzive tip Phcrocon AM
(2/varianta) care au fost lăsate pana la următoarea deschidere a capcanelor Barbcr (aproximativ o
săptămâna), cand au fost inlocuite, citite si interpretate.
La data când au fost vizitate capcanele dc sol, a fost făcuta o numărătoare vizuala a
capcanelor galbene adezive de tip Pheroconc AM, aceste fiind inlocuitc, apoi prin analiza a X
suprafeţe dc 9 cm 2 , in total 72 cm 2, a fost identificata fauna capturata, si s-a înregistrat fauna utila dc
pc plante prin cosiri cu fileul entomologie (30 filctari duble=10 m 2), in 4 repetiţii atat in variante de
tratamente fitosanitarc aplicate, sau prin numărarea acestora pc plante, în variantele comparate, cât
şi într-o cultura martor. Animalele colectate in capcanele de sol sau pc plantele, pentru identificare,
au fost păstrate in 70" alcool si determinate in laborator.
Având in vedere ca nu toate exemplarele au putut fi determinate până la nivelul de specie,
incadrarea acestora s-a făcut la nivelul genului, familiei, ordinului sau clasei. A fost efectuata o
comparaţie a structurii comunităţilor de animale. La data când au fost vizitate capcanele, s-a făcut o
numărătoare vizuală a atacului principalilor dăunători, determinându-se stadiul de evoluţie a
acestora. Datele obţinute susţin idea ca speciile răpitoare, de la suprafaţa solului sau de pe plante pot
fi indicatori cheie ai biodiversităţii.
Am examinat fauna epigeică capturată în capcanele de sol, cunoscând faptul că folosirea
pesticidclor sau a plantelor OMG pot afecta amândouă caracteristici ale unei agrocenoze,
compoziţia şi abundenţa acesteia. Datele obţinute referitoare la întreaga faună capturată în capcane
prezintă structura acestei faune, oferindu-nc posibilitatea studierii în viitor a influenţei pesticidclor
şi plantelor OMG asupra faunei epigec. Au fost capturate în principal exemplare aparţinând
Myriapodclor, Crustaccclor. Arachnidclor şi insectelor, numărul lor crescând odată cu sezonul de
vegetaţie. Dintre prădători s-au remarcat păianjenii din grupul familiei Lycosidae şi insecte
aparţinând ordinului Colcoptcra.
Impactul posibil al al măsurilor de protecţia plantelor asupra lanţurilor trofice din agrocenoze
îngrijorează pe fermieri, politicieni şi organizaţiile interesate în protecţia mediului. Bazaţi pc
experienţa acumulată în cursul acestor ultimi X ani, în România, în diferite culturi ce nc-au oferit
posibilitatea de a observa dacă apar ceva modificări datorate acestor noi tehnologii asupra faunei dc
suprafaţă capturate în capcane de sol, ori asupra faunei capturate în capcane galbene adezive
(Pheroconc AM), în câmp, sau dacă există schimbări în compoziţia sau abundenţa "speciilor cheie"
în agroecosistem, propunem un cadru de a evalua efectul plantelor şi tehnologiilor asupra
organisnclor ne ţintă.
Indicele "Sorenscn" de similitudine parc să fie cel mai potrivit pentru a evalua diferenţele
dintre câmpurile comparate. S-au făcut studii comparative între diferite agrocenoze, luând în
consideraţie fauna de heteroptere. Se discută rolul acestor insecte în agrocenoze.
Fauna de prădători este reprezentată, la nivelul plantelor de specii de Aranea. Neuroptera,
Heteroptera, şi Coleoptera. Dintre familiile şi speciile identificabile dc prădători: Lycosidae.
Opilionidae, Chrysopa carnea Steph., Orius niger Wolff, Adalia bipuncata L., Coccinella 14-
punctata L., Coccinella septempunctala L., Chilocorus bipuslulatus L., prin densitatea populaţiilor VI
şi spectrul lor dc activitate, reprezintă o marc importantţă economică în reducerea pc cale naturală a
atacurilor provocate de dăunători.
Pentru pregătirea şi înţelegerea dovedită în cursul activităţilor legate de această teză, aduc
mulţumiri soţiei mele şi familiei. Dc asemenea trebuie să mulţumesc prof. Berea Mihai,
coordonatorul tezei mele de doctorat, pentru competenţa în conducerea activităţilor mele de
doctorat şi fostului rector al USAMV Bucharest, prof Alecu N. loan, pentru sprijinul preţios.
Trebuie dc asemenea să mulţumesc colectivelor dc fermieri ce au fost implicaţi în proiectul
FAO GTFS/RER/017/ITA, cercetătorilor din reţeaua fostului Institut de Cercetări pentru Cereale şi
Plante Tehnice - Fundulea, pentru sprijinul lor acordat în testarea feromonilor sexuali dc sinteză
pentru culture dc câmp şi în cele din urmă, dar nu mai puţin importanţi, cercetătorilor implicaţi în
proiectul CEEX "AGRODIVROM", pentru suportul lor în activităţile de cercetare referitoare la
biodiversitate în principalele agroecosisteme.
