TEZĂ DE DOCTORAT · 2016-11-02 · am reusit să văd şi să constat în mod direct şi personal...

Teza de doctorat Drd.Tarău Daniela

__________________________________________________________________________

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”

TEZĂ DE DOCTORAT

Titlul tezei: CRIZA SISTEMICĂ DIN PENITENCIARELE

ROMÂNEŞTI ÎN CONTEXTUL NERESPECTĂRII

CONDIŢIILOR DE DETENŢIE

-Rezumat-

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:

PROF.UNIV. DR. ŞTEFAN PRUNĂ

DOCTORAND:

TARĂU DANIELA

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR

în „Ordine publică şi siguranţă naţională”

Bucureşti

2016


__________________________________________________________________________

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR –

COMPONENTĂ IMPORTANTĂ A SISTEMULUI DE ORDINE

PUBLICĂ ŞI SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ……………………………………

1.1 Sistemul penitenciar – mit sau realitate juridică?……………………………..

1.1.1 Cosideraţii asupra politicii penale – modelul represiv…………………….

1.2 Administraţia Naţională a Penitenciarelor – „între lege şi fărădelege”……….

1.2.1 Penitenciarul – competitor şi actor social în executarea pedepsei privative

de libertate…………………………………………………………………….…..

1.2.2 Deţinutul, între pedeapsă şi protecţie…………………………………..…..

1.2.3 Închisoarea, deţinutul şi pedeapsa – concepte juridice

moderne…………………………………………………………………….

1.3.Vulnerabilităţi şi riscuri în sistemul administraţiei penitenciare din

România……………………………………………………………………….…..

1.4.Evoluţia reformelor din sistemul penitenciar românesc………………………

1.4.1 Strategia sistemului penitenciar 2009-2013……………………………….

1.4.2 Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2013-

2016…………………………………………………………………….….

1.5.Norme naţionale cu privire la condiţiile de detenţie din sistemul penitenciar

românesc. Evoluţii legislative…………………………………………………….

1.4.3 Reglementarea condiţiilor de detenţie în legea naţională de executare a

pedepselor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal……..

1.4.4 Regulamentul de aplicare al legii de executare a pedepselor……………..

1.4.5 Alte documente naţionale cu privire la condiţiile materiale în care se

execută pedeapsa privativă de libertate.…………………………………..

a) Ordinul nr 2056/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind stabilirea unitară a drepturilor de echipament şi de materiale

igienico-sanitare aferente persoanelor private de libertate.


__________________________________________________________________________

b) Ordinul nr. 433/C din 5 februarie 2010 pentru aprobarea Normelor

minime obligatorii privind condiţiile de cazare a persoanelor private

de libertate

c) Decizia nr. 467 din 8 iunie 2016 privind cazarmamentul asigurat

persoanelor private de libertate aflate in locurile de detinere din

subordinea Administratiei Nationale a Penitenciarelor

CAPITOLUL II………………………………………………………………….

ANALIZĂ COMPARATIVĂ A DOCUMENTELOR INTERNAŢIONALE

PRIVIND INSTITUŢIA DREPTURILOR OMULUI ÎN CAZUL

PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE………………………………

2.1.Declaraţia Universală a Drepturilor Omului………………………………….

2.2.Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice………………..

2.3. Reglementări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind respectarea

drepturilor omului……………………………………………………………..

2.3.1. Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime,

inumane sau degradante…………………………………………………...

2.3.2. Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor………….……

2.3.3. Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei

forme oarecare de detenţie sau încarcerare………………………….……

2.4. Reglementări europene cu privire la respectarea drepturilor omului cu

referire la persoanele deţinute……………………………………………...

2.4.1. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului………………………………

2.4.2. Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau

pedepselor inumane sau degradante………………………………….……

2.4.3. Rolul şi importanţa Mecanismului Naţional pentru prevenirea torturii şi

tratamentelor inumane sau degradante în România………………….……

2.4.4. Recomandarea Rec (2006) a Comitetului de Miniştri al statelor membre

ale Consiliului Europei , referitoare la regulile penitenciare

europene……………………………………………………………………

2.4.5. Recomandarea 1257 (1995) referitoare la condiţiile de detenţie în statele

membre ale Consiliului Europei……………………………………...……

2.4.6. Recomandarea R(99)22 a Comitetului de Miniştri către statele membre

privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei

carcerale…………………………………………………………………...

2.5.Concluziile analizei…………………………………………………………..


__________________________________________________________________________

CAPITOLUL III…………………………………………………………………

STUDIU JURIDIC APLICAT CU PRIVIRE LA STAREA ACTUALĂ A

CONDIŢIILOR DE DETENŢIE DIN PENITENCIARELE

ROMÂNEŞTI…………………………………….……………………………...

3.1. Starea actuală a conditiilor de detenţie din penitenciarele româneşti……...

3.2. Suprapopularea carcerală – provocare majoră a sistemului execuţional

penal………………………………………………………………………..

3.3. Necesitatea reformei structurale a instituţiei penitenciare româneşti………

3.3.1. Analiza Planului de Acţiune Sectorial pentru îmbunataţirea condiţiilor de

detenţie 2016………………………………………………………….……

3.4. Dezvoltarea infrastructurii şi constructia de noi penitenciare – obiective

majore ale strategiilor de reformă in domeniu……………………………..

3.5. Graţierea şi amnistia, exigenţe imperative ale politicii penale

contemporane………………………………………………………………

3.6. Tendinţe şi perspective restaurative în dreptul execuţional penal…………

3.6.1. Reflecţii asupra unor modele de justiţie restaurativă în sistemele penale

din state europene…………………………………………………...……..

3.6.2. Justiţia restaurativă în România şi posibile masuri alternative la

pedeapsa închisorii………………………………………………….……..

3.7. Studiu de caz - Penitenciarul Bucureşti Jilava……………………...……..

CAPITOLUL IV…………………………………………………………………

CONSECINŢELE CONDAMNĂRII STATULUI ROMÂN LA CURTEA

EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI ÎN MATERIA

NERESPECTARII CONDIŢIILOR DE

DETENŢIE………………………………………………………………………

3.8. Delimitari conceptuale cu privire la interzicerea torturii şi tratamentelor

inumane sau degradante prevăzute de art. 3 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului…………………………………………………………

3.9. Procedura şi efectele hotărârii pilot a Curţii Europene a Drepturilor

Omului……………………………………………………………………...

3.10. Consideraţii cu privire la hotărârea semi-pilot Iacov Stanciu împotriva

României…………………………………………………………………...


__________________________________________________________________________

3.11. Aprecieri asupra altor cauze în care România a fost sancţionată pentru

încălcarea art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului……..……

3.12. Concluzie…………………………………………………………………...

CONCLUZII ŞI PROPUNERI………………………………………….……...

ANEXE

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.


__________________________________________________________________________

I. INTRODUCERE

Paşii uşori cu care România a plecat pe drumul sinuos al realizărilor

socio-economice a lăsat aspecte sociale nerezolvate. În acest sens, sub şocul

schimbărilor permanente din societatea românească şi mai ales al „aculturaţiei”

se conturează o iminentă creştere a fenomenului antisocial, drum deschis pentru

abordarea instituţiei penitenciare din perspectiva europeană, în contextul

integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, dar cu precădere din perspectiva şi

nevoia armonizării legislaţiei execuţional penale cu legislaţia atât europeană cât

şi internaţională în materie.

Penitenciarul românesc nu a făcut trecerea de la un tip de structură

închisă, centralizată şi supusă birocraţiei excesive, la tipul descentralizat care să

folosească metode juridice noi, sau bugete proprii alocate pe alte criterii decât

cele folosite pâna la acest moment.

Instituţia carcerală din ţara noastră nu a reuşit, oricât s-ar fi dorit acest

lucru, să ţină pasul cu integrarea, drept pentru care acesta nu s-a integrat în

Uniunea Europeană; nici unul din locurile de deţinere din sistemul penitenciar

românesc nu îndeplineşte condiţiile impuse de reguli şi documente emise în

acest sens la nivel unional. In continuare administraţia penitenciară se confruntă

cu suprapopulare, cu lipsa igienei, cu asistenţa medicală precară sau cu

insuficienţa personalului. Aceste neajunsuri ne-au transformat în „regina”

Europei în materia condamnărilor la care statul român este supus de catre Curtea

Europeană a Drepturilor Omului cu privire la condiţiile de detenţie.

Investiţii în sistem se fac an de an, însa sunt departe de a aduce instituţia

la standardele normalitaţii, ţinând cont de statutul ei special şi de serviciile

speciale pe care le asigură societăţii. Pare că lipseşte din peisaj conceptul actual

al managementului organizaţiei, concept atât de necesar într-o societate

democratică cât şi instrumentele pentru analizarea perfomanţelor în domeniu.


__________________________________________________________________________

Însă, nu se poate vorbi despre performanţă cât timp nu există resursa materială şi

financiară pentru reformarea din temelii a întregului sistem.

Din perspectiva timpurilor moderne în care trăim, depaşind cutumele

anilor trecuţi şi privind retrospectiv în istorie, când condamnatul închis purta

exclusiv stigmatul social al celui greşit, împins la marginea întunecată a

existenţei, aşa cum spuneam, vremurile moderne au modificat atât norma socială

cât şi percepţia asupra răului uman, reparabil de cele mai multe ori, şi cu

precadere asupra condamnatului, eforturile sociale depuse îndreptandu-se către

reintegrarea socială a acestuia, reorientarea către binele uman, după

conştientizarea, asumarea şi executarea unei pedepse.

Ori, depăşind demult conceptul de excomunicare sau de paria pe care o

persoană după ce era închisa un timp îl purta toată viaţa, normele impuse de

către statele de drept prin modificarea legislaţiilor în materie executional penală

au condus către schimbari majore de paradigmă în acest sens.

Şi pentru că dreptul execuţional penal este unul vast şi imposibil de

abordat într-o singură lucrare, am ales ca temă de cercetare un segment din

construcţia despre s-a vorbit mai sus, cu implicare directă în respectarea

modernă a drepturilor omului, incluzând aici şi drepturile condamnaţilor, şi care

vizeaza condiţiile de detenţie din penitenciarele româneşti, reglementate în texte

de lege, transpuse şi armonizate aşişderea în legislaţia execuţional penală

românească.

Cu privire la actualitatea temei de cercetare , ea este impusă în mod

imperativ, aşa cum s-a arătat la începutul acestui demers, de hotărârile Curţii

Europene a Drepturilor Omului prin care România este condamnată sistematic

pentru nerespectarea condiţiilor de detenţie şi tratamentul degradant sau inuman

la care sunt supuşi detinuţii în aşezamintele penale care fac parte din sistemul

penitenciar românesc.

Perspectiva sumbră relatată în toate mediile, atât în presă cât şi în luări de

poziţie ale unor persoane publice cu privire la mediul penitenciar din ţara


__________________________________________________________________________

noastră a produs de-a lungul timpului schimbari legislative, armonizări cu

prevederi sau reguli internaţionale, însa un singur aspect a ramas de nerezolvat.

Aspect ce ţine în primă fază de infrastructura unitaţilor de detenţie din sistemul

penitenciar, de vechimea acestora, de lipsa fondurilor pentru reconstrucţie sau

imposibilitatea construirii altora noi, toate acestea constituindu-se în condiţii de

detenţie precare, în dezacord cu prevederile atât naţionale cât şi internaţionale în

acest sens.

Suntem astfel martorii unei duble sancţiuni aplicate persoanei

condamnate. Pe de o parte privarea de libertate, suficientă în unele opinii pentru

ca pedeapsa să-şi atingă scopul, iar pe de alta suportarea condiţiilor insalubre şi

inumane, ieşite cu mult din interiorul normei ce le reglementează, şi care creează

frustrare şi revolta în randurile persoanelor deţinute, motiv pentru care pedeapsa

nu-şi mai atinge scopul , ba mai mult induce o stare de nesiguranţă sau în unele

cazuri pune în pericol viaţa celor pe care îi custodiază.

Sunt motive suficiente pentru a se impune o serie de măsuri, dincolo de

cele scrise pe hârtie, pentru ca şi această categorie socială restransă să poată

intra în normalitate. Nu sunt de asemenea de contestat eforturile depuse, din

punct de vedere social sau financiar de către statul român în sensul îmbunătaţirii

condiţiilor de detenţie, însa ele se situează departe de a rezolva această

problematică.

Motivul pentru care a fost aleasă o asemenea temă de cercetare a fost unul

extrem de incitant. Şi provocator în egală măsură. A fost mai degrabă o

problemă de conştiinţă care a determinat crearea unui echilibru interior între

percepţia mea ca individ asupra celui care a încălcat legea şi care trebuie să

platească pentru acest lucru, concepţie clară si fară echivoc a societăţii umane şi

astăzi, iar pe de altă parte încercarea de a înţelege mecanismele de funcţionare

ale individului certat cu norma socială, care acceptă posibilitatea de a fi prins la

un moment dat si constrâns să suporte rigorile executării unei condamnări.


__________________________________________________________________________

În mijlocul dilemei , pe masură ce am avut acces în cateva penitenciare şi

am reusit să văd şi să constat în mod direct şi personal condiţiile în care se

trăieşte într-un asemenea loc, unele deloc de invidiat, trecând peste dorinţele

ascunse ale unui om care respectă norma şi care îl vrea neapărat închis pe cel ce

a încalcat-o, am avut revelaţia faptului că şi cei condamnaţi şi aflaţi în

executarea unei pedepse sunt oameni, au problemele lor, durerile lor, poveştile

lor de viaţă, eşecurile sau nereuşitele lor, şi că izolarea de societate şi de normal

ar fi suficientă pentru a-şi înţelege greşeala.

În tabloul clinic al executării unei sancţiuni penale stricte cum este

pedeapsa cu închisoarea, în ultima perioadă de timp în România s-au produs

mişcări majore datorită condamnării şi încarcerării unor persoane publice, foşti

demnitari de stat, miniştri, etc., obligaţi să ia contact cu mediul carceral şi să

suporte pe lângă rigorile legale ale unei măsuri preventive sau condamnări la

închisoare, şi condiţiile de trai din locurile de deţinere, venite la pachet,

neprevăzute în vreo lege sau regulament, şi care au creat reacţii publice dintre

cele mai controversate.

Astfel , cea denumită a patra putere în stat, presa, a preluat doleanţele

acestor personaje ajunse dupa gratii, şi implicit nemulţumirile lor cu privire la

condiţiile de detenţie din locurile în care au fost custodiaţi şi a dat naştere unor

adevarate foiletoane despre viaţa după gratii, au amplificat fenomenul mai mult

decat necesar, de multe ori instigând la revolte, lucru care s-a şi întamplat în

cursul lunilor iunie şi iulie 2016 în sistemul penitenciar românesc.

Raţiunile pentru care o parte din media a recurs la astfel de mesaje

subliminale nu neapărat depăşesc puterea noastră de înţelegere, ci mai degrabă

rămâne în sarcina analiştilor sau reprezentanţilor legii să le rezolve, scutindu-ne

pe noi de percepţii sau interpretări partinice. Ceea ce a rămas nerezolvat după

aceste mişcări, cu implicaţii serioase atât asupra imaginii sistemului cât şi în

subinteriorul conştiinţei colective a celor ce execută o pedeapsă în penitenciarele

din ţara noastră, este nedreptatea. Nedreptatea de a trăi în condiţii insalubre,


__________________________________________________________________________

nedreptatea de a trăi înghesuiţi în spaţii mici, nedreptatea de a bea apă „puţin

potabilă”, nedreptatea de a nu avea acces la un medic atunci când este nevoie,

sau multe asemenea nedreptaţi pe care cei condamnaţi le resimt în locurile unde

statul îi obligă sa-şi traiască parte din existenţa lor, obligaţie ce decurge de altfel

din puterea aplicării unei pedepse.

Asupra acestei problematici de actualitate a sistemului carceral românesc,

s-au aplecat în ultimii ani atât legiuitorul cât şi specialiştii în domeniu, interesaţi

permanent de menţinerea stării de legalitate. Ori starea de legalitate a fost

menţinută aproape tot timpul cu privire la legalitatea aplicării pedepsei până la

emiterea mandatului de executare, pentru ca odată ajuns în poarta închisorii

condamnatul să iasă din vizorul ciclopului ce veghează actul de justiţie, lumea

de dincolo de gard funcţionând, am îndrazni să spunem de cele mai multe ori, la

limita legalitaţii.

Legislaţia internaţională specifică este extrem de concisă cu acest

domeniu, dat fiind faptul că prin conţinut şi aplicabilitate ocupă un rol prioritar

în politica oricărui stat de drept. Pentru că un stat de drept îşi manifestă prin

componentele sale de protecţie socială grija faţă de cetăţenii săi, şi cu precădere

pentru aceia dintre ei aflaţi în situaţii vulnerabile,iar executarea unei pedepse

privative de libertate cu certitudine se numară printre vulnerabilităţile ce impun

o grijă sporită faţă de aceste categorii de indivizi.

Această cercetare,dincolo de a se considera perfectă, face referire la un

domeniu asupra căruia dreptul execuţional penal s-a aplecat în măsura în care

doar a fost nevoie, din când în când, pentru salvarea unor situaţii, pentru

armonizări impuse de legi sau tratate internaţionale sau în stări de criză, aşa cum

este aceea traversată la momentul actual de către întreaga societate românească.

Este necesar a se specifica faptul că,lucrarea de faţă abordează starea,

asigurarea şi respectarea condiţiilor de detentie din penitenciarele romanesti, cu

privire la condamnatii majori care executa o pedepasa privativă de libertate, fără


__________________________________________________________________________

aplecare riguroasa asupra infractorilor sau condamnaţilor minori, ori asupra

centrelor de arestare preventivă.

Rezultatele cantitative şi calitative ale unei cercetări care să facă referire

atât la condamnaţii majori cât şi minori, dar şi la centrele de arest preventiv ar

depăşi cu siguranţă limitele normale ale unei cercetări, amplitudinea fiind mult

mare şi rezultatele în opinia noastră, nesigure.

Centrele de arest preventiv româneşti ca şi categoria minorilor infractori

se pot constitui cu certitudine în obiective ale unei cercetari separate care să

aducă rezultate şi soluţii cu privire la instituţiile indicate.

Obiectivele generale cât şi cele specifice ale cercetării sunt susţinute de

metode moderne cât şi de studii de caz asupra cărora au fost emise opinii stricte.

Interpretarea juridică a instituţiei drepturilor omului din perspectiva existenţei

condiţiilor de detentie din spaţiile penitenciare româneşti este de maximă

oportunitate folosind un singur argument: numărul condamnărilor României la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În urma unei analize judicioase s-a încercat realizarea unei construcţii cu

un conţinut plasat dincolo de gratiile unui simplu studiu, supus tehnicilor de

rigoare,având la dispoziţie surse bibliografice sărace, abundenţa şi vastitatea

fiind oferite de documente internaţionale în materie, de legislaţia naţională,

europeană şi propria întreprindere în acest sens.

Specialiştii români care au încercat să bătătorească potecile cunoaşterii

,introspecţiei şi identificării de soluţii în acest domeniu sunt de fapt specialişti

care au lucrat în mediul penitenciar, fie că au facut parte din personalul

structurilor penitenciare, fie au gestionat la nivel de decizie asemenea

aşezaminte. Sursele mai sunt completate de scrierile unor jurişti consacraţi care

înca mai au ceva de spus atunci când din nevoia de protecţie a fiinţei umane

impune rasturnarea unor principii de drept, filozofice sau chiar de natură

religioasă din dorinţa acerbă de face adevărul sa iasă la suprafaţă şi de a redefini

ideea de respect şi demnitate umană.


__________________________________________________________________________

Adevărul şi dreptatea nu sunt simple iluzii ci sunt instrumente în mâna

legiuitorului atunci când diferenţiază legea de „fărădelege” sau atunci când

magistratul stabileşte vinovaţia unui individ şi îi aplică în mod echitabil

sancţiunea cea mai justă.

Evoluţia legislativă în domeniul de referinţă al cercetării a oferit ocazia

abordării aceastei teme şi dintr-o perspectivă personală. Nu din perspectiva

cercetătorului care a lucrat într-o structură penitenciară, nici din perspectiva

managerului unei asemenea unităţi,ci doar de pe poziţia omului aşezat între două

repere: starea de libertate şi închisoarea. Aparent cercetarea realizată pare facilă,

dar în esenţă lucrurile stau altfel, pentru că de multe ori trăirile celor din spaţiul

carceral cu care interacţionezi, arhitectura locurilor de deţinere, modul de viaţă

şi chiar dramele lor personale te marchează, deturnând intenţia iniţială a

cercetătorului către o zonă psihologică aparte, greu de expus într-un demers

ştiinţific. Motiv pentru care este dificil de păstrat linia de demarcaţie între

obiectivismul unei asemenea întreprinderi şi doza de subiectiv ce urmareşte

autorul de-a lungul muncii sale.

De aceea s-a lucrat în etape, cercetarea structurându-se pe mai multe

paliere: cunoaşterea prin analiza informaţiei, evaluarea prin analiza comparativă

a informaţiei, emiterea de opinii şi puncte de vedere prin argumente bazate pe

observaţia personală şi cuantificarea la timpul prezent a stării de fapt, uneori

contrazisă de starea de drept, a ceea ce se petrece în aşezamintele penitenciare

din România. Oricine poate întreprinde un asemenea studiu. Însa, puterea de a

identifica adevăratele vulnerabilităţi ale sistemului penitenciar, riscurile reale la

care deţinuţii sunt supuşi, drepturile respectate şi drepturile nerespectate, nu

este oferită nici de rapoartele Comitetului pentru Prevenirea Torturii, nici de

bilanţurile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,nici de recomandările

Consiliului Europei şi nici de dorinţa de autodepăşire. Toate acestea se reflectă

în documente emise în mod oficial, aproape diplomatic, cu conţinut pretenţios,

unele dintre ele cu putere de recomandări şi cu adevăr spus pe jumătate.


__________________________________________________________________________

Capacitatea de a identifica şi susţine toate acestea vine din interiorul fiinţei

umane pusă în faţa unor fenomene, stări sau percepţii situate la limita

„şocantului”. Pentru că este complicat ca la începutul mileniului III, când se

zboară cu viteza luminii, să afirmi că situaţia într-un sistem este tragică; că

perspectiva apropiată este la fel de sumbră ca aceea oferită de prezent şi că

remediile posibile sunt situate într-un viitor îndepartat. Nu poţi spune aceste

lucruri făţiş, şi atunci ele primesc o formă oficială, politically correct, cât să

cuprindă şi o doză de adevăr dar şi să ascundă parţial dezastrul din interiorul

unui sistem.

De asemeni, întreaga cercetare a fost concepută să faciliteze posibilitatea

oricărui cititor în a întelege respectul pentru lege şi respectarea legii; legea este

aceeaşi şi pentru cetăţeanul onest şi corect care respectă norma şi pentru cel care

o încalcă. Diferenţa este dată de faptul că ultimul este cel sancţionat, iar

sancţiunea edictată de norma penală este drastică.

Păstrând limitele şi criteriile exigenţei academice în materia unui limbaj

juridic s-a impus o punte de inţelegere către conceptele, conexiunile sau

interpretările realizate de specialiştii în materie, venind în întampinare cu

propriile interpretări sau rezultate.

Aşadar, după alegerea temei de cercetare, primul pas întreprins a fost

identificarea surselor bibliografice in materie. Drept urmare, s-a stabilit un

program care a vizat culegerea întregului material documentar bazat pe

conţinutul documentelor necesare realizării unei analize istorice, cronologice,

sintetice, a tuturor problemelor ridicate de necesitatea argumentării în domeniul

execuţional penal, respectiv asigurarea legalităţii şi respectării drepturilor

omului şi subsecvent a respectării drepturilor condamnaţilor.

Din considerente de tehnică legislativă s-a procedat la abordarea istorico-

juridică a drepturilor omului cu privire la cadrul legal de referinţă , atât din

punct de vedere al practicii juridice internaţionale cât şi al practicii juridice


__________________________________________________________________________

naţionale raportate la legislaţia în materie, cu ultimile modificări şi completări

actualizate.

Au fost evaluate de asemenea, toate dispoziţiile legale în vigoare,pentru a

analiza semnificaţia instituţiei drepturilor omului , cât şi cea referitoare la

privarea de libertate în orice stat de drept.

Pe baza unor introspecţii juridice specifice domeniului s-a realizat o

analiză comparativă a documentelor internaţionale privind atât drepturile omului

cât şi privarea de libertate a persoanelor, acordând o atenţie punctuală

recomandărilor de referinţă cât şi ansamblului de reguli minime pentru

tratamentul deţinuţilor în scopul realizării unei evaluări cantitative şi calitative

exacte.

O altă perspectivă a cercetării a vizat aplicarea legislaţiei internaţionale

privind respectarea drepturilor omului în închisorile din România.

Astfel, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a fost analizată din

perspectiva rolului acesteia ca şi componentă a sistemului de ordine publică şi

siguranţă naţională dar şi ca ultimă verigă a înfăptuirii actului de justiţie, în

sensul faptului că procesul penal ar trebui să se termine acolo unde se încheie

pedeapsa.

O etapă destul de importantă a cercetării a vizat identificarea

vulnerabilitaţilor şi riscurilor aferente sistemului administraţiei penitenciare – în

scopul susţinerii unei reforme in domeniu.

Oportunitatea, modalităţile cât şi strategiile de reformă în domeniul de

referinţă se impune ca o directivă imperativă instituită de justiţia internaţională.

În vederea aprofundării tuturor aspectelor de practică juridică internaţională a

fost consultat un amplu material documentar, de natură a susţine importanţa art.

3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de a defini şi operaţionaliza

conceptul de tortură sau tratamente inumane şi degradante cu care instituţii de

prestigiu lucrează. De asemenea, s-a opinat cu privire la rolul şi importanţa


__________________________________________________________________________

Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii, dată fiind noutatea şi

funcţionalitatea lui în ţara noastră.

În abordarea cercetării au fost identificate câteva direcţii folosite ca

ipoteze de lucru,care să ducă la îndeplinirea obiectivului major şi anume

Respectarea condiţiilor de detenţie din perspectiva drepturilor omului – drept,

necesitate şi prioritate în asigurarea legalităţii executării unei pedepse privative

de libertate:

1. Abordarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din perspectiva

instituţiei ce face parte din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă

naţională, serviciu public aflat în slujba comunitaţii;

2. Analiza comparativă a documentelor internaţionale privind respectarea

drepturilor omului în cazul persoanelor private de libertate, prin

identificarea normelor de diferenţiere ale sistemelor de drept comparat în

materie, în scopul identificării unor soluţii reale pentru un management

performant , sau în scopul decongestionării sistemului penitenciar în sensul

rezolvării suprapopulării acestuia;

- Analiza juridică şi de conţinut a prevederilor în materia condiţiilor de

detenţie, din legislaţia execuţional penală naţională;

- Identificarea vulnerabilitaţilor şi riscurilor existente în sistemul administraţiei

penitenciare din România în vederea argumentării necesităţii reformei

structurale a sistemului.

- Evaluarea modalităţii de aplicare a legislaţiei atât naţionale cât şi

internaţionale în materia respectării condiţiilor de detenţie în contextul

propunerilor de reformă a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;

3. Efectuarea unui studiu juridic aplicat cu privire la condiţiile actuale de

detenţie din penitenciarele româneşti în scopul unei evaluari corecte şi a

identificării cauzelor crizei sistemice cu care se confruntă administraţia din

domeniu, pentru a putea emite propuneri şi soluţii în acest sens


__________________________________________________________________________

- Analiza conceptului de justiţie restaurativă şi identificarea unor modele

funcţionale în acest sens,precum şi arătarea unor soluţii alternative la detenţie.

4. Consideraţii asupra condamnărilor statului român la Curtea Europeană

a Drepturilor Omului dar şi asupra consecinţelor ce rezidă din nerespectara

acestor hotărâri.

Aceste patru ipoteze de lucru au fost constituite în patru capitole, fiecare capitol

în parte conţinând concluzii şi propuneri ce s-au desprins din cercetarea

efectuată.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Aşa cum am arătat şi la începutul cercetării, România postdecembristă se

confruntă şi se va mai confrunta o bună perioadă de timp cu un cumul de

probleme de natură economică, socială şi politică, se va lovi de crize majore

determinate de globalizarea sistemică cât şi de natură criminală cu repercusiuni

la nivel micro şi macrosocial.

Întotdeauna, în orice societate bazată pe sisteme democratice autentice,

fiinţa umană se bucură de protecţia sa prin existenţa drepturilor fundamentale

ale acesteia consacrate în texte şi documente de referinţă (Constituţie, Cod

Penal, Cod Procedură Penală şi alte documente internaţionale).

Necesitatea şi prioritatea asigurării legitimităţii respectării drepturilor

omului (izvorată din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) rezidă

imperativ din respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale,

indiferent de starea conjuncturală şi contextuală în care se află la un moment dat.

Consistenţa juridică a legislaţiei internaţionale în materie, conferă oricărui

condamnat aflat în executarea unei pedepse, posibilitatea de a acţiona în justiţie

statul ca garant al drepturilor încălcate.

Înfăptuirea justiţiei ţine nu numai de aplicarea unor hotărâri de

condamnare corecte ci, şi de crearea unor condiţii decente, minimale de

executare a pedepselor, tocmai în sensul îndeplinirii funcţiilor acesteia.


__________________________________________________________________________

Actul de justiţie se finalizează prin asigurarea legalităţii sancţiunilor , prin

identificarea vinovaţilor şi tragerea la răspundere penală a acestora. Doar că , în

chip firesc acţiunea acestuia ar trebui să se prelungească până după executarea

pedepsei de către persoana condamnată, etapă în care reinserţia socială ocupă un

loc aparte în atingerea unui obiectiv major. Obiectiv de care se preocupă

întreaga societate în interesul acordat diminuării recidivei.

Statul modern trebuie să vegheze la respectarea ordinii de drept în aceeaşi

măsură în care trebuie prin obligaţia generală de protecţie să respecte drepturile

fiecărui cetăţean al său, aflat atât în stare de libertate cât şi cu dreptul la libertate

limitat sau restrâns.

Sistemul penitenciar românesc la ora actuală se confruntă cu multe

probleme datorate : infrastructurii precare de tip logistic cu implicaţii majore în

asigurarea drepturilor de subzistenţă, fapt ce determină o supraaglomerare a

majorităţii locurilor de deţinere, fie penitenciare, fie centre de arest preventiv

(condiţii de igienă, condiţii de vizită, mc aer, asistenţă medicală).

De asemenea, se constată situaţii incerte, de multe ori suspecte în cazul

îmbolnăvirilor, infestărilor în locurile de deţinere, sau deceselor înregistrate.

Astfel, atingerea standardelor minimale prevăzute de către legislaţia

internaţională în acest sens, nu se poate realiza decât prin realocarea,

reconstruirea, respectiv reformarea întregului sistem penitenciar.

România la acest capitol se prezintă cu construcţii penitenciare a căror

vechime este de 50 – 100 de ani, fapt ce atrage după sine implicaţii în ceea ce

priveşte compatibilizarea sistemului penitenciar românesc cu standardele unui

sistem penitenciar european.

Reforma ANP se referă , nu numai la o reformă logistica ci în primul rând

la o reformă a procedurilor de punere în aplicare a legislaţiei interne (care din

fericire se bucură de prezumţii de viabilitate).


__________________________________________________________________________

Supraaglomerarea aşezămintelor carcerale este şi o consecinţă a slăbirii

funcţiei de prevenţie a criminalităţii dar şi a vulnerabilităţilor sistemului de

probaţiune şi nu în ultimul rând al aplicării coerente a justiţiei restaurative.

Nu pot fi minimalizate eforturile ce trebuie depuse pe linia acelor

activităţi educative realizate pe timpul executării pedepsei care să ducă spre o

reinserţie socială pozitivă, implicit spre o diminuare accentuată a stării de

recidivă.

Există un numar considerabil de hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor

Omului prin care statul român este condamnat şi obligat la asigurarea

standardelor cu privire la condiţiile de detenţie dar şi la plata cu titlu de

despăgubire a unor sume deloc de neglijat, pentru încălcarea drepturilor

condamnaţilor.

Lipsa de reacţie a statului român în faţa recomandărilor cu privire la

eliminarea riscurilor, neajunsurilor existente în închisori, are la bază dincolo de

competenţa factorilor decidenţi, indiferenţa manifestată de către societatea însăşi

pentru cei care au săvârşit fărădelegi.

Însă, responsabilitatea statului în materia îmbunătăţirii condiţiilor de

detenţie în mediile penitenciare vizează destule direcţii prioritare pentru politica

penală şi execuţional penală din România, realizarea lor fiind împiedicată de

lipsa unei infrastructuri compatibile cu standardele internaţionale impuse în

acest sens, de lipsa resurselor, de cauze de natură economică, care oricum nu

justifică încălcările drepturilor fundamentale ale omului.

Existenţa unui plan de măsuri la nivel naţional raportat la resursele

proprii, aferente fiecărei instituţii de deţinere, (resurse din munca prestată de

condamnaţi, etc....) reprezintă un pas înainte în evaluarea cât mai corectă a

tuturor vulnerabilităţilor şi riscurilor determinate de încălcarea în continuare a

drepturilor condamnaţilor.

Susţinem în continuare ideea că în tot acest demers legislativ şi de politică

penală, un rol important îi revine şi societăţii civile ca partener social, alături de


__________________________________________________________________________

organizaţii non guvernamentale în vederea susţinerii eficacităţii probaţiunii, ca

variantă alternativă la executarea pedepsei.

Se ştie faptul că la ora actuală noţiunea de familie înregistrează degradări

substanţiale, instituţiile de asistenţă socială, voluntarii, celelalte servicii

comunitare trebuie să aloce timp şi resurse în acţiuni care să reaşeze familia în

matca ei de singur factor de educare şi formare respectiv socializare a

individului, indiferent de parcursul vieţii acestuia.

În urma evaluării din punct de vedere logistic, financiar şi al resurselor

umane, putem opina încă odată că un sistem penitenciar în care să fie eliminate

situaţiile de natură a încălca drepturile omului şi implicit ale condamnaţilor, nu

se poate considera eficient atât timp cât furnizează atingeri flagrante ale

drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Şi condamnaţii sunt oameni. Şi

condamnaţii au dreptul la viaţă şi înainte şi după executarea pedepsei, şi

condamnaţii sunt fiinţe raţionale, actul de justiţie având menirea să le

reconsidere posibilităţile proprii de recuperare, de reeducare şi de reinserţie

socială.

Statul român, în acest moment are o problemă sistemică, ce a fost

cronicizată datorită unui timp care şi-a pus amprenta asupra ei prin neimplicare,

indiferenţă statală, formalism şi incompetenţă. Interventia nu este magică ci

este de natură chirurgicală, „pacientul de faţă” în speţă, sistemul penitenciar

românesc are nevoie de asistenţă prin procedură, asistare de lungă durată

,supraveghere şi verificare , eficienţă şi monitorizare, pentru ca ameliorarea sau

vindecarea să poată fi garantate.

În acest sens mulţi specialişti consideră că parteneriatul public privat în

construirea de noi aşezăminte carcerale reprezintă o soluţie rezonabilă pentru

rezolvarea pe termen mediu şi lung a multora în problemele cu care se confruntă

sistemul românesc.


__________________________________________________________________________

Doar că practica în domeniu nu a confirmat , primul proiect de acest fel1

fiind un eşec, nereuşită datorată lipsei cadrului legal în această privinţă şi

experienţei reduse a factorilor de decizie ai momentului în a manageria astfel de

proiecte.

Ca şi opinie personală, susţinem responsabilitatea exclusivă a statului de a

exercita acest atribut al gestionării aşezămintelor penitenciare. Este cunoscut

faptul că, în momentul în care regula, morala din societate este încălcată,

ştirbită, pusă în pericol şi chiar deteriorată grav – forţa coercitivă a statului

intervine prompt, operativ cu scopul restabilirii ordinii de drept, identificării

persoanelor vinovate şi tragerii la răspundere penală. Rolul statului nu se opreşte

în faţa hotărârii de condamnare definitivă, responsabilitatea socială, firească

trebuie să urmarească şi parcursul executării pedepsei tocmai din motivul dat de

funcţiile pedepsei aplicate.

Afirmaţiile noastre tind pentru unii să identifice societatea ideală , dar

există cazuri concrete în care state precum Finlanda, Suedia, Norvegia

demolează aşezaminte penitenciare, nu datorită condiţiilor precare de detenţie ci

datorită reducerii substanţiale a ratei criminalităţii. Pentru că este mai usor să

previi decât să lupţi împotriva criminalităţii, deoarece costurile sunt mult mai

mari.

Susţinem următoarele intervenţii cu titlu de propuneri pe termen scurt:

Identificarea celor mai eficiente proceduri pentru a pune în aplicare

legislaţia existentă cu privire la executarea pedepselor privative de

libertate.

Adoptarea unei legi de graţiere şi amnistie a unor fapte sau pedepse până

în 3 şi respectiv 5 ani, excepţie făcând infracţiunile săvârşite cu violenţă şi

1 Parteneriatul presupunea ca statul să ramburseze investitorului în întregime, într-un interval stabilit ulterior,

costurile construcţiei. În plus, investitorul urma să poată externaliza o serie de servicii din închisoare. O altă

facilitate urma să fie exploatarea forţei de muncă din închisoare, prin intermediul unui spaţiu de producţie

standard, o hală în care deţinuţii trebuiau să producă "parţial" în beneficiul investitorului.


__________________________________________________________________________

infracţiunile de coruptie şi asimilate acestora, cu impact asupra reducerii

suprapopulării carcerale;

O altă soluţie cu acelaşi caracter de aplicabilitate pe termen scurt şi chiar

mediu, este reconsiderarea soluţiilor date de către Comisiile de liberare

condiţionată din cadrul penitenciarelor cu privire la acordarea amânării

liberării condiţionate pe motive stereotipe, de tipul „condamnatul nu s-a

reeducat”, „pedeapsa nu şi-a atins scopul” şi altele, de multe ori fără

suport real, doar pentru că s-a instituit o practică în acest sens, de natură a

pune sub semnul întrebării beneficiul acordat de legiuitor şi componenta

profesionalismului comisiilor în situaţii ca atare;

Dat fiind faptul că executarea pedepsei într-un mediu privativ de libertate

deja creează vulnerabilităţi comportamentale, inducând noi tipuri de violenţă la

nivelul personalităţii condamnatului, dată fiind funcţia represivă a pedepsei,

soluţia amânării liberării condiţionate, fără a fi incisivi , creează oportunităţi

reale de radicalizare a atitudinii condamnatului, acesta, pierzând şi ultima

picătură de încredere în eficienţa sistemului justiţiei penale.

Reevaluarea din punct de vedere al eficientizării parcursului resurselor

financiare obţinute în baza muncii prestate de către persoanele condamnate din

fiecare penitenciar, dupa criterii noi care să ţina de principiul „cât munceşti, atât

ai” pentru a se putea investi direct în asigurarea calităţii vieţii din unitatea de

deţinere în care sunt custodiaţi cei care realizează aceste venituri.

Sistemul actual promovează acea soluţie care are la bază împărţirea

tuturor resurselor financiare obţinute din prestări servicii de către fiecare

penitenciar în parte, şi alocarea lor la nivel naţional.

Acest aspect creează nemulţumiri atât în rândul condamnaţilor cât şi al

personalului care în urma realizărilor financiare nu pot investi în propria

ameliorare a calităţii vietii.


__________________________________________________________________________

Un penitenciar care realizează câştiguri financiare mari prin folosirea

condamnaţilor la muncă demonstrează un management performant şi un

exemplu de bune practici.

Nu în ultimul rand factorii de decizie din domeniul de referinţă

trebuie să îşi asume eşecul strategiilor folosite până acum deoarece

acestea au fost elaborate doar pe hârtie, cunoscându-se

imposibilitatea de aplicare a lor înca de la iniţiere.

Bugetul insuficient alocat sistemului penitenciar din România determină

cu necesitate tot pentru factorii de decizie identificarea altor tipuri de resurse ,

atât materiale, umane, cât şi financiare, de natură a ameliora criza sistemică a

prezentului.

Sunt din ce în ce mai multe păreri care sustin extrem de vocal

reintroducerea obligativităţii prestării muncii în timpul executării

pedepsei; ne exprimăm părerea ca aceasta să rămână opţională

putându-se astfel evidenţia gradul de conştientizare al aceluia care

optează pentru muncă. Astfel, condamnatul care a ales să

muncească înţelege funcţia de reeducare a pedepsei şi implicit a

asumării vinovăţiei faptei comise.

Cronicitatea problemelor situaţiei precare de la nivelul ANP este dată

dincolo de indiferenţă, formalism, populism, incompetenţă – pur şi simplu de

lipsa banilor. Specialiştii spun că bugetul ANP ar trebui să fie de cel puţin trei

ori mai mare decât cel actual, doar pentru a ameliora starea condiţiilor de

detenţie din administraţie.

Pe lângă aceste propuneri, se mai impun şi altele de ordin general, dar

care influenţează în mod direct, unele chiar determinând problemele endemice

ale sistemului penitenciar românesc.

Astfel, este nevoie de:

Reevaluarea sistemului de probaţiune şi întărirea lui;


__________________________________________________________________________

Modificări legislative privind legea penală, cu privire la concursul

de infracţiuni, şi la alte instituţii cu impact asupra pronunţării

pedepsei, aşa cum au fost dezvoltate în interiorul lucrării.

Renunţarea la modelul represiv al justiţiei penale şi trecerea la

modele de justiţie restaurativă.

Măsuri legislative cu impact asupra alternativelor la detenţie şi

introducerea acestora pe langă cele existente în legislaţia

românească, cum s-a prezentat de asemeni în interiorul cercetării.

Având în vedere că mediul penitenciar creează vulnerabilităţi ale unui

comportament de tip violent, iar supraaglomerarea spaţiilor de deţinere

constituie o cauză propice dezvoltării unor revolte de impact, se impune în

regim de urgenţă ameliorarea condiţiilor de detenţie prin măsuri accesibile

momentului cum ar fi:

- Etajarea spaţiilor de cazare acolo unde structura unui penitenciar

permite acest lucru;

- Îmbunătăţirea cazarmanentului individual;

- Renunţarea la paturile suprapuse;

- Angajarea de personal medical;

Din perspectiva celor susţinute anterior, ca şi soluţie pe termen lung şi

foarte lung, România trebuie să renunte în viitorul ei – în situaţia restartării

sistemului penitenciar şi a construirii unuia nou – la arhitectura actuală a

locurilor de deţinere prevăzute cu dormitoare comune şi trecerea la o altă

variantă , mai puţin costisitoare, respectiv închisoarea de tip monocelular.

Acest lucru devine posibil prin accesarea unor fonduri, fie naţionale, fie

europene, cu o atare destinaţie, în parteneriat cu state ce au experienţă şi

tradiţie în acest sens.

In cele din urmă, cea mai sigură şi importantă investiţie pe care statul

român trebuie cu precădere şi cu urgenţa maximă să o demareze, este investiţia

în prevenţie. Toate celelalte propuneri, pălesc în viziunea noastră, în faţa luptei


__________________________________________________________________________

împotriva fenomenului criminal prin prevenirea lui. O atare strategie de

prevenire a actelor infracţionale, începute de pe băncile şcolii, realizată coerent

şi susţinut s-ar putea constitui de departe în cea mai mare şi mai reuşită metodă

de rezolvare a problemelor sociale şi implicit a celor în faţa cărora se află

sistemul penitenciar.

Un lucru este cert, criza sistemică nu este singulară şi nu poate fi

eliminată atât timp cât România este afectată de consecinţele crizei economico-

financiare la nivel european şi nu numai.

Investiţiile , proiectele europene , strategiile pe termen scurt, mediu şi

lung vor deveni opozabile tuturor sistemelor sociale publice din România doar

dupa ce aceasta va demonstra că prin măsurile la nivel instituţional

demonstrează capacitatea de a ieşi din criză.


__________________________________________________________________________

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA.

Legislaţie internă

1. Constituţia României;

2. Codul Penal al României;

3. Codul de Procedură Penală;

4. Decizia Nr. 543 din 12 iunie 2012 privind aprobarea Regulamentului de

ordine interioară în Administraţia Naţională a Penitenciarelor;

5. Decretul nr. 545/1972 privind executarea măsurii educative a internării

minorilor infractori într-un centru de reeducare;

6. Decret nr.11 din 26 ianuarie 1988 privind amnistierea unor infractiuni şi

reducerea unor pedepse, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste

Romania, publicat in Buletinul Oficial nr.5 din 26 ianuarie 1988;

7. Decret-lege Nr. 23 din 13 ianuarie 1990 privind gratierea unor pedepse , emis

de: C.F.S.N,Publicat in Monitorul oficial nr. 9 din 14 ianuarie 1990;

4. Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti;

5. Hotărârea Guvernului nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi

atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu modificările şi

completările ulterioare;

6. Hotărârea Guvernului nr. 1848/2004 privind stabilirea drepturilor de hrană, în

timp de pace, ale personalului din sistemul administraţiei penitenciare;


__________________________________________________________________________

7. Hotărârea Guvernului nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor

dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal;

8.Hotărârea Guvernului nr. 1946/2004 privind condiţiile în baza cărora

funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare are

dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii, învoiri plătite şi concedii fără

plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare, cu modificările şi completările

ulterioare;

9.Hotărârea Guvernului nr. 1997/2004 privind stabilirea uniformei,

echipamentului specific şi însemnelor distinctive pentru funcţionarii publici cu

statut special din sistemul administraţiei penitenciare;

10. Hotărârea Guvernului nr. 1996/2004 privind condiţiile de acordare în mod

gratuit a asistenţei medicale şi psihologice, a medicamentelor şi a protezelor

pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei

penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare ;

11. Legea Nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind gratierea unor pedepse si

înlaturarea unor masuri si ;

12. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi

completările ulterioare ;

13. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului;

14. Legea 23 din 18 noiembrie 1969 privind executarea pedepselor publicata in

Buletinul Oficial nr.132/18 noiembrie 1969;

15. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de

organele judiciare în cursul procesului penal;


__________________________________________________________________________

16. Legii 254/2013 privind executarea pedepselor si masurilor privative de

libertate dispuse de organelle judiciare in cursul procesului penal;

17. Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special

din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată;

18. Ordinul nr. 2714/C/2008 privind durata şi periodicitatea vizitelor, greutatea

şi numărul pachetelor, precum şi categoriile de bunuri ce pot fi primite,

cumpărate, păstrate şi folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor

privative de libertate;

19.Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004 pentru aprobarea

Regulamentului privind condiţiile de participare, organizare şi desfăşurare a

concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante şi avansare, precum şi

condiţiile pentru modificare şi încetarea raporturilor de serviciu ale

funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, cu modificările şi

completările ulterioare ;

20.Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004 privind aprobarea

Competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului justiţiei,

directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi directorilor

unităţilor subordonate;


Regulamentului de organizare şi desfăşurare a perioadei de stagiu, a cursurilor

de specializare şi a evaluării pentru definitivarea în funcţie a funcţionarilor

publici debutanţi din sistemului administraţiei penitenciare;

22. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2855/C/2004 pentru aprobarea Metodologiei

privind organizarea şi desfăşurarea pregătirii profesionale a funcţionarilor

publici din sistemul administraţiei penitenciare;


__________________________________________________________________________

23. Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor

privind evaluarea performanţelor activităţii profesionale a funcţionarilor publici

din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a magistraţilor detaşaţi în

sistemul penitenciar;


Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a

activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor

şi din unităţile subordonate, cu modificările şi completările ulterioare;

25.Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2794/C/2004 pentru aprobarea Codului

deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare;

26.Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2791/C/2004 privind stabilirea condiţiilor

pentru dobândirea calităţii de funcţionar public în sistemul administraţiei

penitenciare de către salariaţii civili preluaţi prin reorganizarea Direcţiei

Generale a Penitenciarelor;

27. Ordonanţa de urgenţă nr. 48/2014 pentru modificarea şi completarea Legii

nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului,

precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

28. Ordinul comun MJ-MS nr. 1361/C/1016/2007 privind asistenţa medicală a

persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a

Penitenciarelor;

29. Regulamentul asupra regimului închisorilor din anul 1874;

Legislaţie internaţională şi Recomandări internaţionale

1. Ansamblul Regulilor Minime de Tratament al Deţinuţilor;


__________________________________________________________________________

2. Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei

forme oarecare de detenţie sau încarcerare;

3. Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la

administrarea justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing);

4. 23. Activites de l’O.N.U. dans le domaine des droits de l’homme, Nations

Unites, New Zork, 1986

5. Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor

fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/199

6. Convenţia împotriva Torturii şi a altor Pedepse ori Tratamente Crude,

Inumane sau Degradante, Convenţia împotriva formelor de tratament sau

pedepselor crude, inumane sau degradante aprobată de Adunarea

Generală a Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1984 (Rezoluţia 39/46);

7. Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea oricaror forme de

discriminare a femeilor;

8. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite;

9. Ghidul Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea delincvenţei juvenile –

Ghidul de la Riyadh;

10. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice;

11. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi

Culturale;

12. Recomandarea Consiliului Europei nr. (87) 3 asupra Regulilor Europene

privind Penitenciarele;

13. Regulile şi Standardele Minime pentru Măsurile Neprivative de Libertate

– Regulile de la Tokyo;

14. Rezoluţia 2002/12 a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Principiile

fundamentale privind utilizarea programelor restaurative în materie

penală;

15. Regulile Europene cu privire la Sancţiunile şi Măsurile Comunitare;


__________________________________________________________________________

16. Recomandarea nr. R (89) 12 cu privire la educaţia în penitenciare;

17. Recomandarea Comitetului de Miniştri ai statelor membre referitoare la

Regulile Penitenciare Europene, Rec(2006)2;

18. Recomandarea Rec.(2010)1 privind Regulile Europene în domeniul

Probaţiunii.

TRATATE.CURSURI. MONOGRAFII

1. Androne Nicolae, „Accesul persoanelor la Curtea Europeană a Drepturilor

Omului”, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001;

2. Bala, Ioan, Evoluţia sistemului de executare a pedepselor privative de

libertate în dreptul românesc, Editura Universul Juridic, 2011;

3. Barac, Lidia, Răspunderea şi sancţiune ajuridică, Ed. Lumina Lex,

Bucureşti, 1997;

4. Barbu, G., Şerban, Al., Drept execuţional penal, Editura All Beck,

Bucureşti, 2005;

5. Barbu, Gabriel Silviu, Şerban, Alexandru, Drept execuţional, ediţia 2,

Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008;

6. Bălan Ana,Stănişor,Emilian, ELAŞ, Roxana, Administraţiile penitenciare

europene, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002;

7. Bălan, Ana, Stănişor, Emilian, Mincă, Marinela, Penologie, Editura Oscar

Print, Bucureşti, 2003;

8. Bârsan, Corneliu, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Editura C.H.

Beck, Bucureşti.

9. Berger Vincent ,,Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului” –

IRDO, Bucureşti 1998;

10. Butoi, Ioana - Teodora, BUTOI, Tudorel, Psihologia judiciară, Editura

Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2003.


__________________________________________________________________________

11. Călin – Petrică Ardelean, „Coordonate psihologice ale periculozităţii în

mediul penitenciar”, Cluj - Napoca 2010.

12. Călinescu, Gheorghiţă, Ungureanu, Cristina Manuela, Drepturile Omului în

Penitenciarele din România, Bucureşti, 2004.

13. Chiş, Ioan, Umanismul dreptului execuţional românesc. Acordarea

drepturilor în mediul penitenciar, Editura Hamangiu, Bucureşti;

14. Chiş, Ioan, Instrumente internaţionale de Drept Execuţional Penal, Editura

A.N.I, Bucureşti, 2005;

15. Chiş, Ioan, Niţă, Dragoş Răzvan, Fundamente de drept execuţional penal,

Editura A.N.I., Bucureşti, 2005;

16. Cloşcă Ionel, Suceavă Ion, „Tratat de drepturile omului”, Editura Europa

Nova, 1995;

17. Coman Florian, Purdă Nicolae, „Protecţia juridică a drepturilor omului”,

Editura Era, Bucureşti, 1999;

18. Convenţia europeană a drepturilor omului - actualizat 8 octombrie

2015,Editura Hamangiu.

19. Coros, L., Sancţiuni penale alternative la pedeapsa închisorii, Editura CH.

Beck, Bucureşti, 2009.

20. DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”,

Universul Enciclopedic, Bucureşti, 2007.

21. D.Cretu, Organizarea sistemului penitenciar, Editura Universitara Danubius,

Galati, 2008

22. Diaconu, Ion Drepturile omului în dreptul internaţional contemporan,

Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2010;

23. Dragoman, Ion, Protecţia juridică a drepturilor omului, Bucureşti, Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2008

24. Duculescu, Victor, Protecţia juridică a drepturiloromului, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1998;


__________________________________________________________________________

25. Durnescu, Ioan, Asistenţa socială în penitenciar, Editura Polirom,

Bucureşti, 2009,

26. Durnescu, Ioan, Manualul consilierului de reintegrare socială şi

supraveghere, Editura Themis, Craiova

27. Durnescu, Ioan, Ce este probaţiunea, Editura Polirom, Bucureşti, 2000;

28. E. Dargaud, La protection juridictionnelle du détenu en France, Institut

d’Etudes Politiques de Lyon, 2005;

29. Gheorghe, Florian, Dinamica penitenciară, Editura Oscar Print, Bucureşti,

1999

30. Gheorghe, Florian, Psihologia penitenciară, Editura Oscar Print, Bucureşti

1996

31. Gheorghe Florian, Fenomenologie penitenciară, Editura Oscar Print,

Bucureşti, 2003

32. Gheorghe Florian, Penitenciarul – ultima autoritate, Editura Oscar Print,

Bucureşsti, 2016.

33. Jean-Loup Charrier, Andrei Chiriac, Codul Convenţiei europene a

drepturilor omului, LexisNexis SA, Paris, 2008; Corneliu Bîrsan, Convenţia

europeană a drepturilor omului: comentariu pe articole, ediţia 2, Bucureşti:

Editura C.H.Beck, 2010;

34. Jurisprudenta CEDO in Cauzele impotriva Romaniei, Editura Hamangiu,

2012;

35. van Kalmthont Anton M., DERKS, Jack T. M., Sisteme de probaţiune în

Europa;

36. L.Sohn, The new international law: Protection of the rights of individuals

rather than states, American University Law Review, 1982;

37. Macovei Cristian, Liberarea condiţionată de pedeapsă penală înainte de

termen, Teză de doctor în drept, Chişinău, 2015;

38. M. Nowak, J. Klok, I. Schwarz, Droits de l’homme. Guide a l’usage des

parlementaires, Sadag, Bellegardesur-Valserine, 2005;


__________________________________________________________________________

39. Mazilu, Dumitru, Drepturile omului - concept, exigente şi realităţi

contemporane, Ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003

40. Mândru, Iancu, Amnistia şi graţierea, Editura ALL Educational, Bucureşti,

1998

41. Moroianu Zlătescu, Irina, ş.a., Principalele instrumente internaţionale

privind drepturile omului la care România este parte, vol. I Instrumente

universale, Institutulromânpentrudrepturileomului, Bucureşti, 1997

42. Novak, Manfred, Comentariu despre Convenţia privind drepturile civile şi

politice, Kehl, 1993

43. Oancea, Ion, Drept execuţional penal, Editura All, Bucureşti, 1998

44. Philippe Moreau Defarges, Organizațiile internaționale contemporane,

Institutul European, Iași, 1998;

45. Pop, Octavian, Drept penitenciar – note de curs, Chişinău, 2005

46. Platon, Dialoguri, Protagoras, Paris, Editura Les Belles Lettres, 1966;

47. Predescu ,Ovidiu, Nasty Marian Vladoiu, Drept european si international al

drepturilor omului. Note de curs, Editura Hamangiu, 2014;

48. Roman, Cristina, Represiune şi regim concentraţionar în România

comunistă(1945-1967),Muraru,Andrei(coord.),Dicţionarul Penitenciarelor

din România comunistă (1945-1967);

49. Rusu, Ioan Marcel, Drept execuţional penal, ediţia a III-a, revăzută şi

completată, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007

50. Rusu, Ioan Marcel, Drept executional penal, Editura Hamangiu,Bucureşti,

2015;

51. T. Marshall, Restorative Justice: An Overview, Home Office Research

Development and Statistics Directorate, 1999;

52. Sudre,F., Drept European şi Internaţional al Drepturilor Omului, Editura

Polirom, Bucureşti,2006;

53. Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr (coordonatori), Dicţionar de sociologie,

Editura Babel, Bucureşti, 1998;

http://www.hamangiu.ro/predescu-ovidiu

http://www.hamangiu.ro/vladoiu-nasty-marian

http://www.hamangiu.ro/hamangiu


__________________________________________________________________________

54. Zidaru, Petrache, Drept execuţional penal. Tratamentul penitenciar.

Regimul penitenciar. Practica penitenciară, Editura All Beck, Bucureşti,

2001;

55. Zidaru, Petrache, Sistemul penitenciar în România. Note de curs.

Academina de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, 1992;

56. Zidaru, Petrache, Legea 275/2006 privind executarea pedepselor şi a

măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Editura

Hamangiu, Bucureşti, 2008

57. William Branză, Drept execuţional penal. Legea nr. 254/2013,Comentarii şi

jurisprudenţă, Editura: Universul Juridic, 2015;

ARTICOLE.PUBLICATII. RAPOARTE

1. Alternative la Detentie, Zdenek Karabec, Institute of Criminology and

Social Prevention, Ministry of Justice of the Czech Republic, disponibil:

http://www.penalreform.ro/mfc/documente/experienta_internationala/Exp

erienta%20europeana/Cehia/Alternative%20la%20Detentie.pdf.

2. Avocatul Poporului. Mecanismul National pentru Prevenirea Torturii,

MNP, Raport special 2015;

3. Ciobanu, Viorel, Cateva reflectii cu privire la „constantele” dreptului in

general, cu aplicatii speciale in materia amnistiei si gratierii, in raport cu

legislatia nationala si cu prevederile constitutionale ale tarilor din

Uniunea Europeana disponibil pe site-ul juridice.ro.

4. Gheorghe, Florian, Mediul penitenciar, în Revista de ştiinţă penitenciară,

nr. 1/1996, Bucureşti.

5. Howard Zehr, Harry Mika, Fundamental Concepts of Restorative Justice,

pp.41-42, în: Eugene McLaughlin, Ross Fergusson, Gordon Hughes,

http://www.hamangiu.ro/universul-juridic

http://www.penalreform.ro/mfc/documente/experienta_internationala/Experienta%20europeana/Cehia/Alternative%20la%20Detentie.pdf

http://www.penalreform.ro/mfc/documente/experienta_internationala/Experienta%20europeana/Cehia/Alternative%20la%20Detentie.pdf


__________________________________________________________________________

Louise Westmarland coord, Restorative Justice. Critical Issues, Sage

Publications, London, 2004;

6. Ilie, Cristina, Assist. Prof., PhD,The image of romanian penitentiaries

from the perspective of international institutions;Section Law, GIDNI;

7. Jeff Latimer, Steven Kleinknecht, Les effets des programmes des justice

reparatrice: analyse documentaire sur la recherche empirique, 2000,

http://canada.justice.gc.ca/fr/ps/rs/rep/2000/rr00-16a.pdf.

8. Lazăr, Elena, Noţiunea de deţinut – Noţiune europeană autonomă, Analele

Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice,

Nr. 3/2013;

9. Muraru, Ioan, Reflectarea în Constituţia României a principiilor

Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, în Drepturile Omului, nr.

4/1998, I.R.D.O., Bucureşti

10. Rapoarte monitorizare APADOR-CH pentru anii 2012 – 2015.

11. Rau, W., (1997) :European Standards in the Area of Community

Sanctions and Measures, in VILLE, R., ZVEKIC, U., KLAUS, J.,

Promoting Probation Internationally, Rome/London.

12. Revista Dreptul Nr. 2/2014, p. 182, Articol - Considerații în legătură cu

medierea penală - autor Cristi Danileț, Judecător, Membru al Consiliului

Superior al Magistraturii.

Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului consultate:

1. Iacov Stanciu împotriva României, 2012;

2. Bursuc împotriva României, 2004;

3. Bragadireanu împotriva României;

4. Fane Ciobanu împotriva României;

5. Cîrnici împotriva României, 2016

6. Barbu Anghelescu împotriva României

http://canada.justice.gc.ca/fr/ps/rs/rep/2000/rr00-16a.pdf


__________________________________________________________________________

7. Vartic împotriva României

8. Adrian Radu împotriva României

9. Eugen Micu împotriva României, 2016;

10. Oprea şi altii impotriva Romaniei, 2015;

11. Irlanda c. Regatului Unit ,1978;

12. Kudla c. Polonia,

13. Gorodnitchev v. Russia, 2007;

14. Torregiani si altii c. Italia, 2013;

15. Stella si altii contra Italiei ,2014;

RESURSE INTERNET

http://www.anp-just.ro/

http://www.apador.org/

http://www.avp.ro/

http://www.blog.mediatoru.ro/standarde-europene-in-medierea-penala-din-

romania/

http://conventions.coe.int/

http://criminologie.ro/

http://www.contributors.ro/

http://www.drepturicivile.ro/drepturile-omului/

http://www.europa.eu.int

http://www.echr.coe.int/

http://europe.org.ro

http://www.anp-just.ro/

http://www.apador.org/

http://www.avp.ro/

http://www.blog.mediatoru.ro/standarde-europene-in-medierea-penala-din-romania/

http://www.blog.mediatoru.ro/standarde-europene-in-medierea-penala-din-romania/

http://conventions.coe.int/

http://www.contributors.ro/

http://www.drepturicivile.ro/drepturile-omului/

http://www.echr.coe.int/


__________________________________________________________________________

http://www.eurochips.org/recommended-reading/legislative/

documents/european-prison-rules/

http://juridice.ro/

http://legislatie.just.ro/

http://www.mediafax.ro/social/primul-penitenciar-in-parteneriat-public-privat-

va-fi-construit-langa-ploiesti/

http://www.ombudsman.europa.eu/ro

http://www.ohchr.org/

http://www.proeuropa.ro/

https://www.penalreform.org/

http://www.presidency.ro/

http://www.eurochips.org/recommended-reading/legislative/%20documents/european-prison-rules/

http://www.eurochips.org/recommended-reading/legislative/%20documents/european-prison-rules/

http://juridice.ro/

http://legislatie.just.ro/

http://www.mediafax.ro/social/primul-penitenciar-in-parteneriat-public-privat-va-fi-construit-langa-ploiesti

http://www.mediafax.ro/social/primul-penitenciar-in-parteneriat-public-privat-va-fi-construit-langa-ploiesti

http://www.ombudsman.europa.eu/ro

http://www.ohchr.org/

http://www.proeuropa.ro/

https://www.penalreform.org/

Date post:	30-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

TEZĂ DE DOCTORAT · 2016-11-02 · am reusit să văd şi să constat în mod direct şi personal...

Documents