TESTE DE EVALUARE Pneumologie 1. CS. Abcesul pulmonar primitiv în marea majoritate de cazuri (80-90%) este provocat de: A. Fungi B. Bacterii anaerobe C. Viruşi D. Clamidii E. Protozoare 2. CS. În septicemii infecţia pulmonară se produce pe cale hematogenă şi patogenetic este o pneumonie: A. Primară B. Nosocomială C. Prin aspiraţie D. Metastatică E. Comunitară 3. CS. Fumatul de tutun acţionează asupra structurilor pulmonare provocând următoarele, cu excepţia: A. Stimularea secreţiei bronşice de mucus B. Inhibarea mişcării cililor bronşici şi activării macrofagelor alveolare C. Acumularea macrofagelor şi neutrofilelor în jurul căilor aeriene distale D. Stimularea receptorilor de iritaţie din submucoasa bronşiilor E. Stimularea beta 2 -adrenoreceptorilor 4. CS. Indicele Tiffeneau este: A. VEMS (Volumul expirator maxim în 1 secundă) + CV (Capacitatea vitală) +100 B. VEMS +100 C. VEMS/CV x100 D. CV/VEMS x 100 E. VEMS + CV - 100 5. CS. Simptomul principal în emfizemul pulmonar este: A. Tusea uscată B. Dispneea C. Junghiul toracic D. Tusea cu spută E. Tusea paroxistică 6. CS. Semnele cardiovasculare ale bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severă sunt cele ce urmează, cu excepţia: A. Tahicardie, alte aritmii cardiace B. Hipertensiune arterială pulmonară la pacient nehipertensiv C. Puls paradoxal D. Modificări ECG de hipertrofie a ventriculului drept E. Modificări ECG de hipertrofie a ventriculului stâng 7. CS. Efecte secundare importante ale simpaticomimeticelor sunt cele menţionate, cu excepţia: A. Hipopotasemie B. Aritmii cardiace C. Tahifilaxie D. Bronhoconstricţie paradoxală E. Hiponatremie 8. CS. Medicaţia de primă treaptă în BPCO (bronhopneumopatie cronică obstructivă) tinde să fie: A. Medicaţia simpatomimetică B. Medicaţia anticolinergică C. Glicozizii cardiaci D. Corticoterapia E. Corticoterapie + simpaticomimetice 9. CS. Preparatul cu acţiune anticolinergică, folosit în tratamentul BPCO (bronhopneumopatiei cronice obstructive) este: A. Ipratropium bromid (Atrovent) B. Teofilina C. Digoxina D. Panangina E. Fenoterol (Berotec) 10. CS. Frisonul solemn este mai frecvent întâlnit în: A. Pneumonia virală B. Pneumonia pneumococică C. Bronhopneumonie D. Tuberculoză pulmonară E. Pleurezie purulentă 11. CS. Pneumonia provocată de Mycoplasma cu evoluţie gravă necesită tratament timp de 10-14 zile cu: A. Co-trimoxazol B. Amoxicilină C. Rimantadină D. Eritromicină E. Penicillină 1
Transcript
TESTE DE EVALUARE
Pneumologie
1. CS. Abcesul pulmonar primitiv în marea majoritate de cazuri (80-90%) este provocat de:
A. FungiB. Bacterii anaerobeC. ViruşiD. ClamidiiE. Protozoare
2. CS. În septicemii infecţia pulmonară se produce pe cale hematogenă şi patogenetic este o pneumonie:
A. PrimarăB. NosocomialăC. Prin aspiraţieD. MetastaticăE. Comunitară
3. CS. Fumatul de tutun acţionează asupra structurilor pulmonare provocând următoarele, cu excepţia:
A. Stimularea secreţiei bronşice de mucusB. Inhibarea mişcării cililor bronşici şi activării
macrofagelor alveolareC. Acumularea macrofagelor şi neutrofilelor în jurul căilor
aeriene distaleD. Stimularea receptorilor de iritaţie din submucoasa
14. CS. Examenul de spută la pacienţii cu astm bronşic evidenţiază elemente caracteristice, cu excepţia:
A. EozinofileB. Cristale Charcot-LaydenC. TrombociteD. Corpi CreolaE. Spirale Curshmann
15. CS. Indicele Tiffeneau relevă:A. Capacitatea vitalăB. Permeabilitatea bronşicăC. Volumul rezidualD. Fluxul expirator de vârfE. Capacitatea reziduală funcţională
16. CS. La formarea unui transsudat contribuie următoarele, cu excepţia:
A. Hipertensiunea venoasă sistemicăB. Creşterea presiunii osmotice a plasmeiC. Hipertensiunea venoasă pulmonarăD. Afectarea drenajului limfatic pleuralE. Reducerea presiunii osmotice a plasmei
17. CS. La schimburile normale de O2 şi CO2 pulmonare
contribuie, cu excepţia:A. Ventilaţia alveolarăB. Perfuzia capilarăC. Difuziunea alveolo-capilară
1
D. Controlul neuro-umoral al respiraţieiE. Trombocitemia
18. CS. Volumul de gaz care rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii maxime reprezintă:
A. Volumul rezidualB. Spaţiul mortC. Capacitatea vitalăD. Capacitatea expiratorieE. Volumul expirator de rezervă
19. CS. Volumul de aer rămas în canalele aeriene la sfârşitul inspiraţiei reprezintă:
A. Volumul rezidualB. Volumul expirator de rezervăC. Spaţiul mortD. Capacitatea inspiratorieE. Volumul inspirator de rezervă
20. CS. Volumul de gaz mobilizat cu fiecare inspiraţie ori expiraţie în stare de repaus reprezintă:
A. Capacitatea vitalăB. Volumul curentC. Capacitatea pulmonară totalăD. Capacitatea reziduală funcţionalăE. Curbele de flux-volum
21. CS. Capacitatea pulmonară totală este volumul de gaz:A. Eliminat din plămâni într-o expiraţie maximă neforţată
care urmează unei inspiraţii maxime, pacientul nefiind limitat în timp
B. Conţinut în plămâni la sfârşitul unei expiraţii maximeC. Eliminat din plămâni într-o expiraţie completă şi forţată
care urmează unei inspiraţii maximeD. Cantitatea totală de aer inspirat sau volumul total de aer
expirat în decurs de un minut, în condiţii de ventilaţie spontană şi repaus muscular
E. Conţinut în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii maxime22. CS. Capacitatea vitală este volumul de gaz:
A. Mobilizat cu fiecare inspiraţie ori expiraţie în stare de repaus
B. Eliminat din plămâni într-o expiraţie maximă neforţată care urmează unei inspiraţii maxime, pacientul nefiind limitat în timp
C. Conţinut în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii maximeD. Care poate fi inspirat plecând de la sfârşitul unei
expiraţii de repausE. Eliminat din plămâni în prima secundă a unei expiraţii
complete şi forţate23. CS. Indicele Tiffeneau reprezintă raportul dintre:
A. Capacitatea vitală şi capacitatea pulmonară totalăB. Volumul expirator maxim pe secundă şi capacitatea
pulmonară totalăC. Volumul expirator maxim pe secundă şi volumul curentD. Volumul expirator maxim pe secundă şi capacitatea
vitalăE. Capacitatea inspiratorie şi capacitatea vitală
24. CS. Ce tip de dereglare a ventilaţiei pulmonare este în următorii indici spirografici: capacitatea vitală este normală; volumul expirator maxim pe secundă este scăzut; indicele Tiffeneau este scăzut.
A. Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip mixt cu predominare a restricţiei
B. Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip mixt cu predominare a obstrucţiei
C. Ventilaţia pulmonară este normală
D. Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip restrictiv
E. Dereglare a ventilaţiei pulmonare de tip obstructiv
25. CS. În ce situaţie fiziopatologică nu se va instala hipoxemia?
A. Perfuzia < ventilaţia alveolarăB. Perfuzia > ventilaţia alveolarăC. Difuziunea alveolo-capilară a gazelor este
26. CS. Faciesul cianotic nu este caracteristic pentru:A. Bronşita cronică obstructivăB. Insuficienţa respiratorie cronicăC. Bronhopneumopatia cronică obstructivă de
tip AD. Bronhopneumopatia cronică obstructivă de
tip BE. Cordul pulmonar cronic
27. CS. Limita inferioară a plămânului poate fi ridicată în:A. Acces de astm bronşicB. Fibroză pulmonarăC. Emfizem pulmonarD. Bronşită cronică obstructivăE. Bronşiolită
28. CS. Sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice nu apare în:
A. Emfizem pulmonar în stadiu avansatB. Emfizem compensatorC. PneumotoraxD. Caverne mari şi mediiE. Fibrotorax
29. CS. Sunetul timpanic la percuţia cutiei toracice nu apare în:
A. Emfizem pulmonar esenţial în stadiu avansatB. Emfizem pulmonar secundar în stadiu avansatC. BPCO (bronhopneumopatie cronică
obstructivă) de tip A în stadiu avansatD. Emfizem compensatorE. Fibrotorax
30. CS. În pneumotorax, cauza obişnuită de reducere marcată a oxihemoglobinei este:
A. Poziţia orizontală a pacientuluiB. Reducerea procentului de oxigen în aerul
atmosfericC. Efectul agentului anestezicD. Reflexă, datorită intervenţiei chirurgicaleE. Circulaţia sângelui prin plămânul colabat
31. CS. În emfizemul pulmonar avansat:A. Diafragmul este coborât dar se mişcă bine în
timpul inspiruluiB. Diafragmul este coborât şi se mişcă slab în
timpul inspiruluiC. Poziţia diafragmului este normală şi el se
mişcă normal în timpul inspiruluiD. Respiraţia este predominant diafragmaticăE. Diafragmul este înalt şi se mişcă slab în
timpul respiraţiei32. CS. La pacientul emfizematos cronic oxigenoterapia
2
poate să:A. Reducă frecvenţa respiratorieB. Crească frecvenţa respiratorieC. Lase neschimbată frecvenţa respiratorieD. Facă pacientul cianoticE. Facă pacientul dispneic
33. CS. Oxigenoterapia nu este atât de eficace în hipoxia anemică cât în hipoxia hipoxică, întrucât:
A. Presiunea parţială a oxigenului (PaO2) în sângele
arterial este normalăB. Ţesuturile nu sunt capabile să utilizeze oxigenul
suplimentarC. Gradientul arterio-venos este normalD. Oxigenul solvit fizic este peste normalE. Tipul de circulaţie sanguină este anormal
34. CS. Administrarea de oxigen nu va ameliora desaturarea cauzată de:
A. HipoventilaţieB. Şunturile arterio-venoase pulmonareC. Blocul alveolo-capilarD. EmfizemE. Astm bronşic
35. CS. Spasmul bronşiolar se manifestă prin:A. Inspir normal şi expir scurtB. Inspir prelungitC. Inspir prelungit şi expir prelungit, greoiD. Inspir scurt şi expir prelungit, greoiE. Expir şi inspir reduse
36. CS. În ce situaţii doza teofilinei nu trebuie micşorată:A. În insuficienţă cardiacă congestivăB. În pneumonieC. În boli hepaticeD. La fumătoriE. În toate cazurile
37. CS. Acidul cromoglicic (Intal):A. Este eficient în starea de rău astmaticB. Este eficient în criza de astm bronşicC. Se foloseşte pentru profilaxia acutizării astmului bronşicD. Se foloseşte în cure de durată mică din cauza riscului de
dezvoltare a dependenţei faţă de preparatE. Este un corticosteroid
38. CS. Hipoxemia în astmul bronşic este cauzată de:A. Deteriorarea difuziunii alveolo-capilare (bloc alveolo-
capilar)B. Deteriorarea raportului ventilaţie-perfuzieC. Diminuarea circulaţiei sanguine în circuitul micD. Dezvoltarea şuntului anatomic arterio-venosE. Toate mecanismele enumerate
39. CS. Preparatele de elecţie pentru tratamentul astmului bronşic uşor (Treapta I) sunt:
A. Beta2-agoniştii inhalatori
B. Anticolinergicele inhalatoriiC. Teofilina retardD. Corticosteroizii inhalatoriE. Corticosteroizii per os
40. CS. Cel mai bun criteriu de apreciere a eficacităţii respiraţiei este:A. Volumul curentB. Minut-volumulC. Frecvenţa respiratorieD. Măsurarea spaţiului mortE. Presiunea parţială a oxigenului (PaO2) şi a bioxidului de
carbon (PaCO2) în sângele arterial
41. CS. Care din următoarele nu determină hipoxie hipoxică:
A. Altitudinea mareB. Intoxicaţia cu COC. Edemul pulmonarD. EmfizemulE. Presiunea parţială a oxigenului în aer = 60
mm Hg42. CS. Cianoza este produsă în mod obişnuit de toate, exceptând:
A. Amestecul cu sânge venos a sângelui arterialB. MethemoglobinemieC. Şunt anatomic arterio-venos în plămâniD. Tetralogia FallotE. Otrăvirea cu monoxid de carbon (CO)
43. CS. Respiraţia Cheyne-Stokes se caracterizează prin:A. Inspir scurt - expir prelungitB. Inspir prelungit - expir scurtC. Faze alternate de apnee şi hiperpneeD. EupneeE. Apnee
44. CS. Care din următoarele afirmaţii despre pacienţii cu obstrucţie severă si retenţie de CO2 sunt adevărate:
A. În cursul unei infecţii respiratorii apare o alterare pronunţata a simptomatologiei
B. În cursul unei infecţii respiratorii simptomatologia rămâne nealterată
C. Supravieţuirea este de lunga durataD. Nu au vreo modificare a capacitaţii de muncaE. VEMS>50%
45. CS. Care dintre aspectele morfopatologice de mai jos nu caracterizează boala pulmonara cronică obstructivă:
A. Granulomul noncazeificantB. Hiperplazia celulelor mucipare din căile
respiratorii miciC. Fibroza peribronsicăD. Hipertrofia musculaturii netede în căile
respiratorii miciE. Celulele inflamatorii în mucoasa şi
submucoasa căilor respiratorii mici46. CS. Care dintre manifestările de mai jos nu este caracteristică pentru bronşita cronică:
A. Distensia permanentă, anormală a spaţiilor aeriene distal de bronşiolele terminale
B. Secreţia exagerată de mucus la nivel traheobronşic
C. Tusea si expectoraţia cel puţin 3 luni pe an, minim 2 ani consecutiv
D. Hipertrofia glandelor producătoare de mucusE. Sputa muco-purulentă, persistentă sau
recurentă în absenţa unui proces supurativ localizat (bronsiectazia)
47. CS. Care dintre factorii etiologici implicaţi în patogenia bronşitei cronice este considerat a fi cel mai important:
A. Predispoziţia geneticăB. Poluarea aeruluiC. FumatulD. Expunerea profesională la pulberi si gaze
toxiceE. Factorii infecţioşi
3
48. CS. În BPCO (bronhopneumopatia cronică obstructivă) oxigenoterapia se indică la pacienţi cu PO2 de:
49. CS. Bronşita cronică mucopurulentă se caracterizează prin:A. Sputa mucopurulentă persistentă sau recurentăB. Sputa perlatăC. Sputa mucoasăD. HemoptizieE. Wheezing precoce
50. CS. În patogenia bronşitei cronice a fost cel mai bine demonstrata implicarea:
A. Deficitului de ceruloplasminăB. FumatuluiC. Poluării aerului cu amoniacD. Poluării aerului cu dioxid de azot (NO2)E. Poluării aerului cu pulberi silicogeni
51. CS. Pot da cavitaţie pulmonară următorii germeni, cu EXCEPTIA:
A. Anaerobi din cavitatea bucalăB. Bacili enterici aerobi Gram negativiC. Mycoplasma pneumoniaeD. Mycobacterium tuberculozisE. Staphylococcus aureus
52. CS. Indicaţi testul ce permite stabilirea astmului bronsic:A. Demonstrarea obstrucţiei reversibile a căilor aerieneB. Demonstrarea existenţei reacţiilor cutanate pozitive la
diverşi alergeniC. Demonstrarea eozinofiliei in sângeD. Demonstrarea eozinofiliei in sputăE. Demonstrarea creşterii IgE serice
53. CS. La un pacient cu astm bronşic, hiperinflaţia marcată a toracelui, folosirea muşchilor respiratori accesorii şi prezenţa pulsului paradoxal semnifica:
A. Obstrucţia severă a căilor respiratoriiB. Un tablou obişnuit întâlnit în criza de astm bronşicC. PneumoniaD. Embolia pulmonarăE. Asocierea infecţiei
54. CS. Empiemul reprezintă un revărsat pleural:A. De tip transsudatB. Bogat în limfăC. Intens purulentD. Predominant cu limfociteE. Predominant cu eozinofile
55. CS. Calea preferata de administrare a medicamentelor stimulatoare a receptorilor beta-adrenergici, utilizate în tratamentul astmului bronşic, este:
A. InhalatorieB. IntravenoasăC. IntramuscularăD. SubcutanatăE. Orală
56. CS. Cromoglicatul de sodiu este utilizat in tratamentul astmului bronşic datorită efectului (efectelor):
A. De inhibare a degranulării mastocitelorB. BronhodilatatorC. Antiinfecţios
D. ExpectorantE. Mucolitic
57. CS. În astmul bronşic cu crize rare, tratamentul de elecţiune este reprezentat de:
A. Administrarea de simpaticomimetice inhalatorii, la nevoie
B. Administrarea cronică de simpaticomimetice inhalatorii
C. Administrarea cronică de glucocorticoizi pe cale inhalatorie
D. Administrarea cronică de simpaticomimetice, glucocorticoizi si agenţi stabilizatori ai mastocitelor
E. Administrarea cronică de glucocorticoizi pe cale orală
59. CS. Care dintre următorii factori nu se recunosc în etiologia bronhopneumopatiei cronice obstructive:
A. FumatulB. Factorii geneticiC. AlcoolismulD. Infecţiile bronşiceE. Inhalarea cronică a diferiţilor iritanţi bronşici
60. CS. Cel mai important în profilaxia bronhopneumopatiei cronice obstructive este evitarea:
A. Expunerii la frigB. Expunerii sporadice la noxe profesionaleC. Spaţiilor aglomerateD. FumatuluiE. Virozelor respiratorii
61. CM. Bronşita cronică simplă realizează următoarele:A. Celule inflamatorii în mucoasa şi submucoasa
bronşiilor mariB. Edem în peretele bronşicC. Hipertrofia stratului muscular al bronşiilorD. Fibroză peribronşicăE. Obstrucţie progresivă a bronşiilor
62. CM. Bronşita cronică obstructivă este marcată de:A. Obstrucţia permanentă a căilor aeriene miciB. Mucus filant produs de celulele caliciformeC. Inflamarea cronică a căilor aeriene miciD. Infiltrat inflamator interstiţialE. Alveolită exsudativă
63. CM. Bronhopneumopatia cronică obstructivă se caracterizează anatomic prin:
A. Leziuni de bronşită cronicăB. Emfizem pulmonar centrolobularC. Leziuni obstructive cronice, ireversibile în
căile respiratorii miciD. Atrofia musculară în bronşiile mariE. În spaţiul alveolar se găsesc fibrină,
neutrofile, eritrocite64. CM. Fenomene auscultative în emfizemul pulmonar sunt:
A. Expir semnificativ prelungitB. Raluri bronşice rare
4
C. Diminuarea murmurului vezicularD. Suflu tubarE. Frotaţii pleurale
65. CM. Tipul emfizematos al Bronhopneumopatiei cronice obstructive include:
A. Istoric de bronşităB. Istoric de dispneeC. Torace normal cu raluri bronşiceD. Torace dilatat cu murmur vezicular diminuatE. Hipoventilaţie
66. CM. Tipul emfizematos al Bronhopneumopatiei cronice obstructive include următoarele:
A. Istoric de dispneeB. Torace dilatat cu murmur vezicular diminuatC. Percutor- sonoritate normalăD. Raluri bronşice frecventeE. Hematocrit <55%
67. CM. Tipul bronşitic al Bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severă include:
A. Hematocrit > 60%B. PaO2 mult scăzută (sub 50-60 mm Hg)
C. Hipercapnie (PCO2 > 60-65 mm Hg)
D. Normo sau hipocapnieE. Ventilaţie crescută
68. CM. Tipul bronşitic al bronhopneumopatiei cronice obstructive cu evoluţie severă include următoarele:
A. DispneeB. Episoade frecvente de insuficienţă cardiacă dreaptăC. Torace dilatat cu murmur vezicular diminuatD. Percutor sunet submat E. Cianoză de tip central cu extremităţi calde
69. CM. Corticoterapia este indicată pacienţilor cu bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPCO) când:
A. Răspunsul este nesatisfăcător la administrarea bronhodilatatoarelor
B. Obstrucţia bronşică este severăC. Insuficienţa respiratorie este severăD. Insuficienţă cardiacă este severăE. Hipoxemia si hipercapnia sunt severe
70. CM. Mecanismele secretorii de apărare pulmonară sunt:A. LisosimulB. Imunoglobulinele (secretorii A şi serice)C. Bariera epitelialăD. InterferonulE. Monocitele
71. CM. Etiologia bronşitei cronice include:A. FumatulB. Poluarea atmosfericăC. Infecţiile bronşiceD. Factorii geneticiE. Expunerea profesională la praf
72. CM. Endotoxinele bacteriene acţionează nociv prin:A. Activarea complementuluiB. Inactivarea factorului Hageman C. Coagulare localăD. Eliberarea interleukinei-1E. Inactivarea prostaglandinelor şi chininelor
73. CM. Pneumonia comunitară poate fi determinată de:A. Streptococcus pneumoniaeB. Klebsiella pneumoniaeC. Stafilococcus pneumoniae
D. Virusuri şi micoplasmeE. Mycobacterium tuberculosis
74. CM. În mecanismul dilatării ireversibile a bronşiilor (bronsiectaziei) joacă rolul principal:
A. Scăderea rezistenţei la deformare a peretelui bronşic datorită leziunilor inflamatorii
B. Malformaţia congenitală a sistemului de susţinere parieto- bronşic
C. Tracţiunea centrifugă scăzută, aplicată peretelui bronşic de fenomenele lezionale.
D. Tracţiunea centrifugă crescută, aplicată peretelui bronşic.
E. Creşterea rezistenţei la deformare a peretelui bronşic
75. CM. Astmul bronşic este caracterizat prin:A. Inflamaţia căilor respiratoriiB. Obstrucţia complet sau incomplet reversibilăC. Hiperreactivitatea căilor aeriene la diverşi
stimuliD. Boala granulomatoasa cu localizări multipleE. Adenopatia hilară bilaterală
76. CM. În lumenul bronşic al astmaticilor se găsesc dopuri sau cilindri bronşici formaţi din:
A. GlicoproteideB. Eritrocite C. Celule inflamatoriiD. Celule epiteliale descuamateE. Granulom epitelioid
77. CM. Examenul radiologic toracic în criza severă de astm bronşic relevă:
84. CM. Tratamentul pleureziei parapneumonice include:A. Antibioterapie corespunzătoare etiologieiB. Antitusive şi analgeziceC. Antiinflamatoare nesteroidieneD. Evacuarea lichidului la necesitateE. Chimioterapia sistemică
85. CM. Pneumotoraxul spontan secundar este o complicaţie a:A. Bronhopneumopatiei cronice obstructiveB. TuberculozeiC. MucoviscidozeiD. Pneumoniei necroticeE. Bronshiectazei
86. CM. Fiziopatologia sindromului de detresă respiratorie include următoarele:
A. Scăderea brutală a complianţei pulmonareB. Sindrom restrictiv severC. Şunt intrapulmonar dreapta-stângaD. Creşterea complianţei pulmonare sau sindrom obstructiv
severE. Hipertensiune arterială pulmonară cu o presiune de
umplere atrială stângă normală.87. CM. Care din următorii indici reprezintă volume şi capacităţi pulmonare (reprezintă valori anatomice respiratorii):
A. Spaţiul mortB. Volumul expirator maxim pe secundăC. Volumul rezidualD. Capacitatea pulmonară totalăE. Volumul rezidual funcţional
88. CM. Care din următorii indici reprezintă debite (sau constante dinamice) pulmonare:
A. Capacitatea vitalăB. Capacitatea vitală forţatăC. Volumul expirator maxim pe secundăD. Volumul rezidualE. Debitul expirator maxim instantaneu de vârf
89. CM. Valoarea capacităţii vitale pulmonare şi a volumului expirator maxim pe secundă variază fiziologic în dependenţă de:
A. Masa corporalăB. VârstăC. SexD. Talie (înălţimea subiectului)E. Anotimp
90. CM. Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la faciesul poliglobulic, este corectă:
A. Faciesul poliglobulic reprezintă coloraţie roşie a feţei cu cianoză intensă
B. Pentru faciesul poliglobulic este caracteristică hiperemie conjunctivală
C. Se instalează în insuficienţă respiratorie cronică
D. Se instalează în cord pulmonar cronicE. Se instalează în emfizem pulmonar esenţial
92. CM. Toracele astenic se caracterizează prin:A. Aspect plat ca şi cum ar fi în expirB. Unghiul xifoidian obtuzC. Unghiul xifoidian ascuţitD. Coatele verticalizateE. Spaţiile intercostale reduse
93. CM. Transmiterea diminuată a vibraţiilor vocale se observă în:
A. Torace astenicB. Pleurezie C. Torace rahiticD. Torace senilE. Pneumotorax
94. CM. Transmiterea vibraţiilor vocale se accentuează în:A. Astm bronşic în crizăB. PneumonieC. Emfizem pulmonarD. Torace senilE. Simfize pleurale bilaterale
95. CM. Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la ralurile uscate ronflante, este corectă:
A. Se produc în bronhiile de calibru micB. Se produc în bronhiile de calibru mare şi
traheeC. Au tonalitate joasăD. Au tonalitate înaltăE. Se percep în ambele faze ale respiraţiei
96. CM. Care afirmaţie din cele ce urmează, referitoare la ralurile uscate sibilante, este corectă:
A. Se produc în bronhiile de calibru mic şi bronhiole
B. Se produc în bronhiile de calibru mare şi trahee
C. Au tonalitate ascuţităD. Au tonalitate joasăE. Se percep în ambele faze ale respiraţiei
97. CM. Un pacient cu carcinom pulmonar de lob superior stâng poate avea:
A. Sindrom Horner stângB. Paralizie de diafragm stângC. Paralizie de coardă vocală stângăD. Scăderea frecvenţei mişcărilor respiratoriiE. Sindrom bronhospastic
98. CM. Cele mai precise şi informative metode de diagnostic al tromboembolismului pulmonar sunt:
A. EcocardiografiaB. Angiografia arterei pulmonare
6
C. ElectrocardiografiaD. Radiografia pulmonarăE. Scintigrafia pulmonară de perfuzie
99. CM. Rezultatele de laborator care indică necesitatea oxigenoterapiei includ:
A. Saturaţia sângelui arterial (SaO2) = 98 %
B. Presiunea parţială a oxigenului (PaO2) în sângele
arterial < 55 mm HgC. Presiunea parţială a bioxidului de carbon (PaCO2) în
sângele arterial = 70 mm HgD. Volumul expirator maxim pe secundă = 70 %E. Capacitatea vitală = 70 %
100. CM. Dereglarea permeabilităţii bronhiilor în criza de astm bronşic este cauzată de:
A. Edemul mucoaseiB. Spasmul bronşicC. Hipersecreţia de mucus vâscosD. Dischinezia hipotonică a bronhiilorE. Diminuarea elasticităţii plămânilor
101. CM. Criza astmatică determină:A. Scăderea volumului expirator maxim pe secundăB. Creşterea volumului rezidualC. Creşterea complianţei pulmonareD. Creşterea capacităţii vitaleE. Creşterea debitului ventilator maxim pe secundă
102. CM. Valoarea debitului expirator de vârf (apreciat prin peakflow-metrie):
A. La persoanele sănătoase poate varia pe parcursul a 24 ore până la 10%
B. La persoanele sănătoase este constantăC. La astmatici poate varia pe parcursul a 24 ore până la
10%D. La astmatici poate varia pe parcursul a 24 ore peste la
15%E. Variază proporţional cu severitatea astmului bronşic
103. CM. Preparatele de elecţie pentru tratamentul astmului bronşic moderat (Treapta II) sunt:
A. Teofilina retardB. Corticosteroizii inhalatoriC. Corticosteroizii per osD. Beta2-agoniştii inhalatori
E. Corticosteroizii parenteral104. CM. Preparatele de elecţie pentru tratamentul astmului bronşic moderat, necontrolat de treapta II (Treapta III) sunt:
A. Teofilina retardB. Corticosteroizii inhalatoriC. Corticosteroizii per osD. Beta2-agoniştii inhalatori
E. Antibioticele105. CM. Preparatele de elecţie pentru tratamentul astmului bronşic sever (Treapta IV) sunt:
A. Teofilina retard şi/sau Beta2-agoniştii inhalatori
B. Corticosteroizii inhalatoriC. Corticosteroizii per osD. AntibioticeleE. Acidul cromoglicic (Intal) sau Nedocromilul
106. CM. Opacităţile percepute prin examenul radiologic al plămânilor pot fi cauzate de:
A. Absenţa aerului din alveoleB. Lichid in alveole
C. Fibrozări şi calcificări; D. Chiste aericeE. Corpi străini radioopaci
107. CM. Arătaţi 3 indici care sunt cei mai informativi pentru aprecierea exsudatului (în revărsatul pleural):
A. Reacţia Rivalt este pozitivăB. Concentraţia proteinei în lichidul pleural > 25
117. CM. Oxigenoterapia de durată la bolnavii cu boala pulmonară cronică obstructivă este recomandată în următoarele situaţii:
A. Hipoxemie persistentă şi severă (PaO2 < 55 mm Hg)
B. AnemieC. Hipoxemie persistentă şi severă (SaO2 < 80 %)
D. Insuficienţă cardiacă dreaptă severăE. Hipocapnie (PaСO2 < 35 mm Hg)
118. CM. Emfizemul pulmonar se defineşte ca:A. Afecţiune asociata cu secreţia exagerată de mucus la
nivel traheobronsicB. Distensia permanentă a spaţiilor aeriene de la nivelul
bronşiilor principaleC. Afecţiune în care se distrug septurile alveolareD. Distensia permanenta a spaţiilor aeriene distal de
bronşiolele terminaleE. Afecţiune în care se păstrează septurile alveolare
119. CM. Care dintre următoarele afirmaţii privind bronhopneumopatia cronică obstructivă cu predominanţa bronşitei sunt adevărate:
A. Percuţia toracelui arată sonoritate normală sau hipersonoritate
B. Pacientul este de obicei supraponderalC. PCO2 este cronic scăzutD. Volumul rezidual este scăzutE. Debitele maximale respiratorii sunt mici
120. CM. Care dintre următoarele afirmaţii privind bronhopneumopatia cronică obstructivă cu predominanţa emfizemului sunt adevărate:
A. Dispneea este severăB. Radiografia toracică arată un cord măritC. Hematocritul este < 55 %D. Hipertensiunea pulmonară este moderatăE. Episoadele de acutizare a bolii sunt mai frecvente
121. CM. Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) cu predominarea bronşitei, când obstrucţia bronhiilor este severă, clinic se manifestă prin:
A. Dispnee la efortB. HipercapnieC. Cord pulmonarD. HemoptizieE. Bronhoree fetidă
122. CM. Următoarele bronhodilatatoare se utilizează în terapia bronşitei cronice obstructive:
A. Bromura de ipratropiumB. AminofilinaC. AtropinaD. EfedrinaE. Terbutalina
123. CM. În bronşita cronică la examenul sputei se izolează cel mai frecvent următoarele bacterii patogene:
124. CM. Terminarea unui episod de astm bronşic este frecvent marcată de:
A. Tuse cu expectoraţie groasă, filantăB. Depistarea în spută a spiralelor Curshman C. Depistarea în spută a eozinofilelor si
cristalelor Charcot-LeydenD. Scădere a tensiunii arterialeE. Bradicardie
125. CM. Glucocorticoizii se folosesc în tratamentul astmului bronşic pentru efectul lor:
A. BronhodilatatorB. De a reduce inflamaţia căilor aerieneC. Benefic în suferinţele acute, când obstrucţia
severă a căilor aeriene nu cedează la alte tratamente
D. BronhoconstrictorE. Antitusiv
126. CM. Boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO), tip bronşitic (B), evoluţie severă, se caracterizează prin:
A. Hematocrit peste 55-60 %B. NormocapnieC. Rare infecţii bronşiceD. Spută abundentă purulentăE. Dispnee
127. CM. Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de acutizarea bolii pulmonare cronice obstructive (BPCO) sunt:
A. Haemophylus influenzaeB. Streprococcus haemolyticus grupa BC. Streptococcus pneumoniaeD. Branhamella catarrhalisE. Staphilococcus aureus
128. CM. În tratamentul bronhodilatator în boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) se utilizează:
A. SimpatomimeticeB. Derivaţi de teofilinăC. AnticolinergiceD. MucoliticeE. Oxigenoterapie prelungită
129. CM. La examinarea radiologică a plămânilor în boala pulmonară cronică obstructivă (BPCO) cu predominanta emfizemului se constată:
A. Diafragme coborâte, aplatizateB. Silueta cardiaca largă, mărităC. Atenuare periferica a desenului bronho-
vascularD. Hipotransparenţa retrosternalăE. Lărgirea mediastinului superior
130. CM. Pentru pneumonia datorată pneumococilor
8
susceptibili, antibioticele de elecţiune sunt:A. PenicilinaB. MetronidazolulC. AmpicilinaD. Trimetoprim-sulfametoxazolulE. Vancomicina
131. CM. Sindromul clinic din pneumonia crupoasă are următoarele caracteristici:
A. Este generat de Streptococus pneumoniaeB. Matitatea are topografie precisăC. Debutul este gradatD. Predomină simptomele extrapulmonareE. Durerea este de tip pleural
132. CM. Pentru eliminarea secreţiilor din arborele traheobronşic se pot folosi următoarele metode:
A. Sonde de aspiraţieB. Forţarea pacientului să tuşeascăC. Bronhodilatatoare beta-adrenergiceD. Administrarea de glucocorticoiziE. Drenaj postural şi percuţia toracelui
133. CM. Selectaţi antibioticele de elecţiune în suspiciunea de pneumonie pneumococică:
A. Trimetoprim - sulfametoxazolB. PenicilinaC. AmpicilinaD. FluorochinoloneE. Metronidazol
134. CM. Cauze infecţioase de formare a cavităţii pulmonare sunt.A. Pseudomonas aeruginosaB. Staphylococcus aureusC. Germeni anaerobiD. Haemophilus influenzae E. Granulomatoza Wegener
135. CM. Printre simptomele caracteristice crizei de astm, se numără:A. Dispnee paroxistică respiratorieB. Junghi toracicC. WheezingD. Puls paradoxalE. Hemoptizie
136. CM. Stimulii care interacţionează cu reactivitatea cailor aeriene şi care pot induce episoade acute de astm, pot fi reprezentaţi de:
137. CM. Diagnosticul diferenţial al astmului bronşic presupune excluderea următoarelor entităţi:
A. Insuficienţa ventriculară stângă acutăB. Obstrucţia cailor aeriene superioare prin tumoriC. Edemul laringianD. Embolia pulmonara recurentaE. Pneumonia
138. CM. Glucocorticoizii sunt indicaţi în terapia astmului bronşic în următoarele situaţii:
A. La orice pacient la care boala nu este controlată prin bronhodilatatoare inhalatorii
B. În criză de astm uşoarăC. În criză de astm severăD. În astmul bronşic cu crize frecventeE. În criză de astm bronşic uşoară care evoluează
concomitent cu pneumonie139. CM. Agenţii stabilizatori ai mastocitelor (cromolynul de sodiu si nedocromilul de sodiu) se folosesc în tratamentul astmului bronşic pentru că:
A. Influenţează tonusul căilor aerieneB. Inhibă degranularea mastocitelorC. Împiedică eliberarea mediatorilor chimici ai
146. CM. Mecanismul de aspiraţie al pneumoniilor apare mai frecvent şi este mai sever la:
A. AlcooliciB. Pacienţii supuşi anesteziei generaleC. CardiaciD. Pacienţii cu accident vascular cerebralE. Pacienţii cu tulburări de deglutiţie
9
147. CM. Următoarele afirmaţii referitoare la sindromul de detresă respiratorie a adultului sunt adevărate:
A. Este o insuficienţă respiratorie cronicăB. Este o insuficienţă respiratorie acutăC. Se dezvoltă în consecinţa obstrucţiei bronşice croniceD. E caracterizată prin hipoxemieE. Reprezintă un edem pulmonar produs prin creşterea
permeabilităţii capilare148. CM. Revărsatul pleural de tip exsudat poate fi cauzat de:
149. CM. Chilotoraxul este produs de:A. Tromboza de venă cavă inferioarăB. TraumatismeC. Tumori mediastinaleD. Expunere la asbestE. Insuficienţă cardiacă stângă
150. CM. Modificările patologice care pot apare în bronhopneumopatia cronică obstructivă sunt:
A. Hipertrofia glandelor mucoaseB. Infiltrat inflamator în mucoasă şi submucoasăC. Edem în peretele bronşicD. Bronhodilataţe cronicăE. Hipertrofia musculaturii netede bronşice
Pneumoftiziologie
1. C.S. Care dintre formele de tuberculoză este de geneză primară ?A. tuberculoza nodularăB. tuberculoza infiltrativăC. tuberculoza diseminatăD. tuberculoza g/limfatici intratoraciciE. tuberculoza fibro-cavitară
2. C.S. Care din formele de tuberculoză este de geneză secundară ?A. complexul tuberculos primarB. tuberculoza g/limfatici intratoraciciC. tuberculoza infiltrativăD. intoxicaţia tuberculoasăE. viraj tuberculinic
3. C.S. Care formă de tuberculoză pulmonară secundară se întâlneşte la momentul actual mai des ?
A. tuberculoza nodularăB. tuberculoza infiltrativăC. tuberculoza diseminatăD. tuberculoza fibro-cavitarăE. pleurezie
4. C.S. Metoda principală de depistare a tuberculozei la momentul actual este: ?
A. microradiografia cutiei toraciceB. microscopia sputei la BAAR (bacili alcoolo-acido rezistenţi)C. metoda culturalăD. microscopia luminiscentăE. anghiografia cutiei toracice
5. C.S. Pentru care formă de tuberculoză pulmonară sunt caracteristice manifestările clinice laringiene ?
A. tuberculoza infiltrativăB. tuberculoza nodulară
C. tuberculoza diseminatăD. pleurezieE. tuberculoza fibro-cavitară
6. C.S. Ce semn morfologic deosebeşte inflamaţia tuberculoasă de alte procese granulomatoase ?
A. celule epitelioideB. celule giganteC. cazeum în centrul granulomuluiD. celule macrofagaleE. celule limfocitare
7. C.S. Pentru care formă de tuberculoză este mai frecventă hemoptizia ?
8. C.S. Care din pleurezii sunt mai frecvente la vârsta tânără ?
A. parapneumoniceB. metapneumoniceC. tuberculoaseD. canceroaseE. cardiace
9. C.S. Care din complicaţiile tuberculozei primare este mai severă ?
A. atelectazieB. diseminaţii miliareC. formarea caverneiD. diseminare bronhogenăE. pleurezie
10. C.S. Ce celule predomină în lichidul pleural în pleurezia tuberculoasă ?
A. NeutrofileB. MonociteC. LimfociteD. EozinofileE. Bazofile
11. C.S. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici poate evalua cu următoarele complicaţii:
A. atelectazieB. diseminaţii miliareC. pleurezieD. tuberculoza bronhiilorE. Toate enumerate
12. C.S. Proba Mantoux cu 2 UT PPDL este hiperergică la copii:
A. de la 5 mmB. de la 10 mmC. de la 15 mmD. de la 17 mmE. de la 21 mm
13. C.S. Vizita "focarelor de tuberculoză" de grupa epidemiologică "I" de asistenta medicală a cabinetului ftiziopneumologic se efectuează:
A. 1 vizită în lună B. 1 vizită trimestrialC. 1 vizită în 6 luni D. 1 vizită în 9 luniE. 1 vizită în 12 luni
14. C.S. Simptomul tusei este suspect pentru tuberculoză
10
dacă durează:A. < de o săptămânăB. > de o săptămânăC. > de 2 săptămâniD. > de 3 săptămâniE. > de 4 săptămâni
15. C.S. Tuberculinele suntA. preparate, ce provocă reacţie specifică alergică cutanată la cei infectaţi şi vaccinaţiB. preparate, ce evidenţiază numai infectareaC. alergeni nespecificiD. vaccinE. micobacterii vii
16. C.S. Mai frecvent BAAR pot fi decelate în materialele enumerate, cu excepţia
A. lichidul pleural B. sângeC. apele de lavaj bronşic D. sputăE. apele de lavaj gasctric
17. C.S. Proba Mantoux cu 2 UT PPDL este hiperergică la adulţi:A. de la 5 mmB. de la 10 mmC. de la 15 mmD. de la 17 mmE. de la 21 mm
18. C.S. Care metodă de depistare a tuberculozei este cea mai importantă la momentul actual ?
A. Microscopia sputei la BAAR B. Metoda culturalăC. Radiofotografia medicalăD. Microscopia luminiscentăE. Radiografia cutiei toracice
19. C.S. Cum se numeşte proba tuberculinică pozitivă pentru prima data?
A. Reacţie tuberculinică hiperergică.B. reacţie tuberculinică normoergică.C. viraj tuberculinicD. salt tuberculinic E. infectat de tuberculoză
20. C.S. Care cale de depistare a tuberculozei este cea mai eficientă ?A. examinarea "simptomaticilor"B. examenul radiologic în masăC. examenul radiologic în focarele de tuberculozăD. testarea tuberculinică integralăE. examenul radiologic în grupele cu risc sporit de îmbolnăvire
21. C.S. Căile de pătrundere a infecţiei tuberculoase în organism sunt următoarele, cu excepţia
A. aerianăB. alimentarăC. transplacentarăD. de contactE. sexual
22. C.S. Indiferent de calea infectării cu MBT mai frecvent se afectează:
A. aparatul respiratorB. aparatul digestivC. aparatul urogenitalD. hematopoezaE. aparatul locomotor
23. C.S. Fazele morfologice ale complexul tuberculos primar sunt toate enumerate, cu excepţia:
A. faza ne specifică (fagocitară)B. faza specificăC. faza imuno-celularăD. faza imuna umorală E. faza de fibrotizare
24. C.S. Сaile de pătrundere a micobacteriilor de tuberculoză in organism în tuberculoza primară sunt cele enumerate, cu excepţia
A. exogenăB. endogenăC. aerogenăD. alimentarăE. transplacentar
25. C.S. Care micobacterii mai des provoacă tuberculoza pulmonară primară la copii?
A. tipul umanB. tipul bovinC. tipul africanD. tipul aviumE. micobacteriile
26. C.S. Debutul mai frecvent al complexului tuberculos primar este ?
A. acutB. subacutC. insidiosD. inaperceptE. asimptomatic
27. C.S. Tuberculoza ganglionilor limfatici intratoracici pseudotumorală se caracterizează prin:
A. mărirea vădită a ganglionilor limfaticiB. necroză cazeoasă pronunţatăC. tendinţa spre evoluţie cu complicaţiiD. hiperergie la tuberculinăE. toate enumerate
28. C.S. Stadiile radiologice ale complexului tuberculos primar sunt cele enumerate, cu excepţia :
A. pneumonicB. de resorbţie (bipolar)C. de organizareD. de petrificare E. de stabilizare
A. miocardită B. formarea cavernei primare C. colită
D. hepatităE. pancreatită
30. C.S. Metodele de depistare a adenopatiei tuberculoase la copii sunt cele enumerate, cu excepţia ?
A. cliniceB. radiofotografia medicalăC. rentgentomograficăD. testarea tuberculinicăE. microscopia sputei
31. C.S. Pleurezia tuberculoasă se poate caracteriza prin următoarele tipuri de exudat, cu excepţia:
A. sero-citrin B. hemoragic
11
C. purulentD. transudatE. colestatic
32. C.S. Care este calea cea mai frecventă de pătrundere a micobacteriilor de tuberculoză în adenopatia tuberculoasă ?
A. alimentarăB. aerogenăC. trans-placentarăD. cutanatăE. prin mucoase
33. C.S. Ce modificări auscultative sunt în adenopatia tuberculoasă ?A. suflu amforicB. respiraţie veziculară exageratăC. suflu bronşicD. murmur vezicular diminuatE. lipsa respiraţiei
34. C.S. Care sunt modificările radiologice în adenopatia tuberculoasă?
A. leziuni nodulare limitateB. leziuni nodulare diseminateC. sindromul hilului lărgitD. opacitate rotundă E. opacitate inelară
35. C.S. Semnele clinice enumerate sunt posibile la examenul fizic în adenopatia tuberculoasă, cu excepţia :
A. paliditateB. mărirea ganglionilor limfatici perifericiC. cherotoconjunctiviteD. matitate în ariile superioare ale plămânilorE. eritemul nodular pe gambe
36. C.S. Complicaţiile adenopatiei tuberculoase sunt cele enumerate, cu excepţia:
37. C.S. Cea mai frecventă cale de răspândire a micobacterielor în organism în tuberculoza pulmonară diseminată este :
A. hemotogenăB. limfogenăC. bronhogenăD. lifohematogenăE. limfobronhogenă
38. C.S. Cea mai rar întâlnită cale de răspândire a micobacterielor în tuberculoza pulmonară diseminată este:
A. hematogenăB. bronhogenăC. limfohematogenăD. limfogenăE. limfobronhogenă
39. C.S. Pentru tuberculoza diseminată este mai frecventă localizarea în:
A. plămâniB. ficatC. rinichiD. splinăE. sistemul nervos
40. C.S. Tuberculoza pulmonară diseminată miliară se manifestă radiologic peste:
A. 14 – 21 zile
B. 5 – 10 zileC. 7 – 14 zileD. 3 – 4 săptămâniE. 1 – 2 luni
41. C.S. Care este definiţia tuberculozei pulmonare infiltrative ?
A. forma de tuberculoză pulmonară cu leziuni nodulare in S1 S2 unilateralB. forma de tuberculoză pulmonară cu caverne fibrozate şi mediastin deplasat spre partea afectată C. forma de tuberculoză primară la adulţiD. forma de tuberculoza cu leziuni nodulare pe toate ariile pulmonareB. forma de tuberculoză pulmonară secundară cu opacităţi mai mari de 1– 1,5 cm. situate în segmentele posterioare
42. C.S. Ce "mască" de tuberculoză este mai caracteristică pentru tuberculoză diseminată subacută ?
A. pneumonicăB. bronhiticăC. hemoptoicăD. laringeanăE. endocrină
43. C.S. Tuberculoza fibro-cavitară mai frecvent se dezvoltă din ?
51. C.S. Prin care semne obiective se manifestă cordul pulmonar în urma tuberculozei fibro-cavitară?
A. tahicardieB. accentul zgomotului II pe a. pulmonarăC. suflu sistolic la apexul cordialD. accentul zgomotului II pe aortăE. suflu diastolic pe aortă
52. C.S. Testul tuberculinic la bolnavii de tuberculoză fibro-cavitară cu evoluţie gravă este:
A. hiperergicB. anergicC. hipoergicD. normoergicE. adecvat
53. C.S. Prin ce se deosebeşte sputa în abcesul pulmonar cronic de tuberculoza fibro-cavitară ?
A. are miros fetidB. este sanguinolentăC. este omogenăD. se elimină greuE. este în cantităţi mici
54. C.S. Care dintre preparatele antituberculoase are o toxicitate oculară ?
A. rifampicinaB. etambutolulC. pirazinamidaD. streptomicinaE. izoniazida
55. C.S. Care dintre preparatele antituberculoase este contraindicat gravidelor ?
A. izoniazidaB. rifampicinaC. streptomicina
D. etambutolul E. pirazinamida
56. C.S. Care dintre preparatele antituberculoase este contraindicat copiilor sub 6 ani ?
A. streptomicinaB. rifampicinaC. pirazinamidaD. izoniazidaE. etambutolul
57. C.S. În ce caz chimiorezistenţa BAAR se numeşte primară ?
A. bolnavul nu s-a tratat în trecutB. are recidiva de tuberculozăC. se tratează de tuberculoză 5-6 luniD. efectuează tratamentul după "abandon"E. are eşec terapeutic
58. C.S. Chimioprofilaxia tuberculozei se efectuează cu:A. rifampicinăB. izoniazidă şi pirazinamidăC. pirazinamidăD. izoniazidăE. rifampicină şi etambutol
59. C.S. Doza izoniazidei pentru chimioprofilaxia tuberculozei este de:
69. C.S. Numiţi forma de tuberculoză pulmonară ce se manifestă cu sindromul de opacitate rotundă
A. infiltrat nebulosB. periscisurităC. infiltrat AssmannD. lobităE. pneumonie cazeoasă
70. C.S. Cauza eşecului tratamentului antituberculos sunt cele enumerate, cu excepţia
A. procesul extinsB. prezenţa bolilor asociateC. rezistenţa primară a micobacteriilorD. întreruperea tratamentuluiE. cauza nu poate fi stabilită
71. C.S. Dezinfecţia globală în focarele de infecţie tuberculoasă se efectuează în cazurile enumerate, cu excepţia:
A. după depistarea şi spitalizarea bolnavului în staţionarB. pe parcursul tratamentului în ambulatoriuC. schimbul apartamentuluiD. dacă bolnavul părăseşte apartamentul pe o perioadă mai mult de 1 lunăE. după moartea bolnavului
72. C.S. După vaccinarea şi revaccinarea BCG sunt posibile următoarele complicaţii, cu excepţia:
A. abces receB. ulcerC. cicatrice cheloidăD. cicatrice de 4-8 mm la 1 anE. limfadenite regionale
73. C.S. În caz de pleurezie exsudativă la examinare se determină următoarele modificări, cu excepţia:
A. submatitate deasupra exsudatului B. timpanit deasupra exsudatuluiC. submatitate pe partea sănătoasă din cauza deplasării organelorD. deasupra exsudatului respiraţia şi freamătul vocal diminuat sau lipsescE. respiraţie bronhială
74. C.S. Reacţiile clinice para-specifice primare sunt cele enumerate,
cu excepţia:A. cherato-conjunctivită flictenularăB. poliserozităC. eritemul nodosC. reumatismul PonceE. bronşiectazie
75. C.S. Mecanismul acţiunii pneumoperitoneumului artificial sunt cele enumerate, cu excepţia:
A. colabarea plămânuluiB. abacilarea bolnavuluiC. hemo- şi limfostazăD. acţiunea reflectorie asupra hemo- şi baro-receptorilorE. micşorarea dezvoltării pneumosclerozei
76. CS Factorii ce determină gradul focarului de tuberculoză sunt cele enumerate, cu excepţia?
A. bolnavul bacilarB. condiţii sanitaro-igienice ne satisfăcătoareC. prezenţa copiilor, adolescenţilor, gravidelorD. respectarea regimului alimentarE. ne respectarea de către bolnav a regimului sanitar
77. C.S. Acţiunile medicale şi sanitare pentru asanarea focarului de tuberculoză sunt cele enumerate, cu excepţia
A. tratamentul bolnavului în staţionarB. tratamentul bolnavului la domiciliuC. dezinfecţiaD. examinarea contacţilorE. efectuarea chimioprofilaxiei
78. C.S. Grupuri de ganglioni limfatici ce se afectează în adenopatia tuberculoasă sunt cele enumerate, cu excepţia
A. intercostaliB. paratrahealiC. traheobronşiciD. bronho-pulmonariE. de bifurcaţie
79. C.S. Cauzele dezvoltării tuberculozei fibro-cavitare sunt următoarele, cu excepţia:
A. adresarea tardivă a bolnavilorB. condiţii ne satisfăcătoare de traiC. boli asociate graveD. nivelul înalt de cultură sanitară a bolnavuluiE. rezistenţa micobacteriilor la preparatele antituberculoase
80. C.S. Modificările sângelui periferic caracteristice pentru tuberculoza pulmonară diseminată miliară sunt următoarele, cu excepţia:
A. leucocitoză moderatăB. trombocitopenieC. limfocitopenieD. monocitozăE. VSH crescută
81. C.M. Ce reprezintă radiologic o tuberculoză infiltrativă ?
A. leziuni nodulare limitateB. opacitate extinsăC. opacităţi mai mari de 1,5 – 2,0 cmD. caverne izolate
E. caverne multiple cu pereţi groşi 82. C.M. Enumeraţi preparatele din grupa "B" (de rezervă) :
14
A. streptomicinaB. etambutolulC. canamicinaD. rifampicinaE. etionamida
83. C.M. Numiţi contingentele din grupa pereclitantă:A. lucrătorii instituţiilor de copiiB. muncitorii de la fabrici şi uzineC. lucrătorii din sfera alimentarăD. fermieriiE. pensionarii
84. C.M. Produsul obţinut în biopsia prin aspiraţie este folosit pentru:A. examinarea histologicăB. examinare citologicăC. examinare biochimicăD. examinare bacteriologicăE. examen imunologic
85. C.M. Cu semne clinice mici şi fără manifestări obiective la examinarea fizică evoluează:
86. C.M. Rolul cel mai important în epidemiologia şi evoluţia clinică a tuberculozei umane revine:
A. M. bovisB. M. hominisC. M. atipiceD. M. aviumE. M. murium
87. C.M. Acuzele bolnavului de tuberculoză: A. sunt specifice acestei maladii B. nu sunt specifice acestei maladiiC. pot fi utile în diagnosticul diferenţial cu alte maladii pulmonare nespecificD. nu permit de apreciat cu siguranţă etiologia maladieiE. au aspect specific şi permit de a suspecta tuberculoza aparatului respirator
88. C.M. Condiţiile de trai al bolnavuluiA. nu influenţează riscul de îmbolnăvire de tuberculoză B. nu influenţează evoluţia procesului infecţiosC. influenţează considerabil la riscul de îmbolnăvire de
tuberculoză D. influenţează considerabil evoluţia procesului infecţiosE. are o influenţă relativă la riscul de îmbolnăvire de tuberculoză şi puţin determină evoluţia bolii
89. C.M. De obicei evoluează asimptomatic şi se depistează prin radiofotografie medicală profilactică:
101. C.M. Ce boli vor influenţa mai des dezvoltarea adenopatiei tuberculoase ?
A. amigdalită cronicăB. hepatităC. viciu cardiacD. faringităE. gastrită cronică
102. C.M. Care modificări în hemogramă sunt caracteristice pentru adenopatie traheobronşică tuberculoasă ?
A. hemogramă normalăB. modificări moderateC. modificări pronunţateD. nu este informativăE. sunt modificaţi numai unii indici
103. C.M. Caracterizaţi reacţiile la testul tuberculinic în cay de adenopatie traheobronşică tuberculoasă:
A. anergiceB. normoergiceC. hiperergiceD. paraalergiceE. paradoxale
104. C.M. Ce materiale sunt folosite mai frecvent pentru decelarea BAAR în caz de adenopatie traheobronşică tuberculoasă la copil:
A. sputăB. lavaj bronhialC. lavaj stomacalD. lavaj obţinut prin bronhoscopieE. frotiu din laringe
105. C.M. Ce se evidenţiază la percuţie în adenopatia traheobronşică tuberculoasă?
A. sunet timpanicB. submatitate paravertebralăC. submatitate parasternalăD. matitate оn ariile pulmonare inferioareE. matitate la apexul plămânului
106. C.M. Pentru care maladii este caracteristică localizarea preponderent unilaterală a procesului?
A. limfogranulomatozaB. cancerul centralC. sarcoidozaD. adenopatia tuberculoasăE. limfoleucemiile
107. C.M. Care sunt cele mai grave complicaţii ale adenopatiei tuberculoase ?
A. tuberculoza miliarăB. atelectaziaC. meningita tuberculoasăD. pleureziaE. tuberculoza bronşiilor
108. C.M. Tuberculoza diseminată cronică se întâlneşte mai frecvent la:
A. adolescenţiB. copii miciC. adulţi şi vârstnici
D. femei E. bărbaţi
109. C.M. Pentru tuberculoza pulmonară diseminată cronică este caracteristic:
A. tabloul clinic de scurtă duratăB. periodic cu acutizăriC. periodic cu remisiiD. tablou clinic asimptomaticE. debut acut
110. C.M. Pentru perioada de remisie a tuberculozei diseminate cronice este caracteristic:
A. tuse uscatăB. dispnee redusăC. febrăD. dispnee pronunţată E. junghi toracic
111. C.M. Rezultatele auscultaţiei cordului caracteristice pentru tuberculoza diseminată cronică:
A. accentuarea zgomotului II pe aortăB. accelerarea zgomotelor cardiaceC. accentuarea zgomotului II pe a. pulmonarăD. atenuarea zgomotelor cardiaceE. aritmice
112. C.M. Debut insidios al tuberculozei pulmonare infiltrative este caracteristic pentru bolnavii cu:
A. infiltrate bronholobulare B. periscisuriteC. lobiteD. pneumonie cazeoasăE. infiltrat rotund
113. C.M. Diagnosticul diferenţial al tuberculozei pulmonare diseminate miliare se va efectua cu:
A. infecţiile virale acuteB. pneumoniile stafilococice C. pleurezia exudativăD. abcesul pulmonarE. tifosul abdominal
114. C.M. Debutul acut al tuberculozei pulmonare infiltrative este caracteristic pentru bolnavii cu:
A. infiltrate mărginaleB. infiltrate bronholobulareC. lobite
D. infiltrat rotundE. pneumonie cazeoasă
115. C.M. Modificările funcţionale ale sistemului cardio-vascular în tuberculoza pulmonară infiltrativă:
A. tahicardieB. suflu sistolic funcţional la apexC. bradicardieD. suflu diastolic la apexE. accentuarea ambelor zgomote la apex
116. C.M. Soluţionarea decisivă a diagnosticului clinic de tuberculoza pulmonară infiltrativă se efectuează prin:
A. simptoamele cliniceB. examenul fizicC. hemogramaD. analiza sputei la BAARE. examenul radiologic
117. C.M. Formele limitate ale tuberculozei pulmonare infiltrative sunt:
A. infiltratul bronho-lobular
16
B. infiltratul nebulosC. infiltratul rotund AssmannD. periscisurităE. opacitate nodulară <1 cm
118. C.M. Formele cu extindere mare ale tuberculozei pulmonare infiltrative sunt:
A. periscisurităB. infiltratul nebulosC. lobităD. infiltratul rotund AssmannE. pneumonia cazeoasă
119. C.M. Ce este tuberculoza fibro-cavitară ?A. o formă recentă de tuberculozăB. o formă limitată de tuberculozăC. o formă extinsă de tuberculozăD. o formă cronică de tuberculoză
E. o formă infiltrativă de tuberculoză cu distrucţie 120. C.M. Evoluţia tuberculozei fibro-cavitare este:
A. continuăB. ondulatăC. cu acutizareD. cu remisieE. de scurtă durată
121. C.M. Eliminarea micobacteriilor la bolnavii cu tuberculoză fibro-cavitară în faza progresivă este:
A. abundenţăB. permanentăC. periodicăD. oligobacilarăE. nu se depistează
122. C.M. Care dintre acţiunile indicate la un bolnav cu tuberculoză fibro-cavitară şi hemoragie pulmonară contribuie la scăderea presiunii în circuitul mic ?
126. C.M. Care vor fi simptoamele pentru a suspectă tuberculoza la
o gravidă cu gestoză ?A. hemoptizieB. vomă C. tuse 3 săptămâniD. inapetenţăE. insomnie
127. C.M. În care termeni riscul de îmbolnăvire prin tuberculoză la gravide este mai mare?
A. trimestru IIB. trimestru IC. trimestru IIID. perioada postnatalăE. în perioada antenatală
128. C.M Numiţi contingentele din grupele pereclitante:A. lucrătorii instituţiilor de copiiB. muncitorii de la fabrici şi uzineC. lucrătorii din sfera alimentarăD. fermieriiE. bussinessmanii
129. C.M. Rolul principal al medicului internist este: A. efectuarea profilaxiei specificeB. tratamentul bolnavilor de tuberculozăC. dispensarizarea bolnavilor de tuberculozăD. depistarea tuberculozei la "simptomatici"E. examinarea sputei la BAAR la tuşitorii cronici
130. C.M. Cum se va depista tuberculoza pulmonară extinsă ?
A. prin adresareB. prin examinări profilactice integraleC. prin depistarea BAAR în sputăD. radiofotografia medicală ocazionalăE. prin vizita medicului la domiciliu
131. C.M. Metodele nespecifice de profilaxie a tuberculozei sunt:
A. vaccinarea BCGB. chimioprofilaxiaC. chimioterapiaD. măsurile socio-economiceE. măsurile sanitare
132. C.M. Pleurezia tuberculoasг cel mai des se întâlneşte în vвrsta:
A. 13 – 29 aniB. 30 – 39 aniC. 40 – 49 aniD. 50 – 59 aniE. 60 ani şi mai mult
133. C.M. Ce forme de tuberculoză a sistemului nervos se întâlnesc cel mai des:
A. meningită bazalăB. meningoencefalităC. mielităD. tuberculom cerebralE. encefalomielită
134. CM Care sunt simptoamele sindromului bronhopulmonar în adenopatia tuberculoasă?
A. transpiraţii nocturneB. dispneeC. tuse bitonalăD. subfebrilitateE. scădere ponderală
135. C.M. Cine este responsabil pentru depistarea
17
bolnavilor de tuberculoză ?A. medicul de familieB. medicul internistC. pneumoftiziologulD. endocrinologulE. gastrologul
136. C.M. Cauzele decesului în caz de hemoragie în tuberculoza pulmonară sunt:
145. C.M. Care sunt componentele complexului tuberculos primar ?
A. afectul primarB. limfangitaC. limfadenitaD. miocarditaE. artrita
146. C.M. Care copii se vor îmbolnăvi mai des de tuberculoză ?
A. nevaccinaţiB. vaccinaţiC. din condiţii de trai satisfăcătoareD. din condiţii de trai nesatisfăcătoareE. cu stăre imunodeficitară
147. C.M. Factorii cu risc ftizic sporit socio-economic sunt:
A. persoane cu venituri materiale suficienteB. persoane cu parametri locative subigieniceC. etiliştii croniciD. celibatariiE. persoane expuse influenţei noxelor profesionale
148. C.M. Care contact contribuie la îmbolnăvirea de tuberculoză la copii ?
A. contact ţn familieB. contact de vecinatateC. contact de rudenieD. contact ocazionalE. contact în transport
149. C.M.Care semne radiologice sunt caracteristice pentru diferite tipuri de tuberculoză infiltrativă?
A. sindromul opacităţii limitateB. persoane cu sechele post-tuberculoaseC. sindromul opacităţii extinseD. sindromul opacităţii rotundeE. sindromul opacităţii inelare
150. C.M. Formele clinico-radiologice ale adenopatiei tuberculoase sunt:
A. gripalăB. infiltrativăC. pneumonicăD. pseudo-tumoralăE. de "volum mic"
Cardiologie
1. CS. Patologie cardiacă, caracterizată prin dilatarea mare a tuturor camerelor cordului cu grosimea pereţilor normală:
A. Cardiomiopatie dilatativăB. Cardiomiopatie hipertroficăC. Cardiomiopatie restrictivăD. Infarct miocardic
18
E. Miocardită difuză2. CS. Patologie cardiacă, caracterizată prin hipertrofia ventriculară
marcată şi dezorganizare extensivă a arhitecturii miocitare:A. Cardiomiopatie dilatativăB. Cardiomiopatie hipertroficăC. Cardiomiopatie restrictivăD. Infarct miocardicE. Miocardită
3. CS. Patologie a miocardului caracterizată prin diminuarea compleanţei ventriculare, respectiv a funcţiei diastolice (fibroza accentuată)
A. Cardiomiopatie dilatativăB. Cardiomiopatie hipertroficăC. Cardiomiopatie restrictivăD. Infarct miocardicE. Miocardită
4. CS. Principala verigă patogenetică a dezvoltării cordului pulmonar cronic este:
A. Hipertensiunea arterialăB. Hipotensiunea arterialăC. Hipertensiunea pulmonarăD. Creşterea presiunii venoaseE. Nici una din aceste variante
5. CS. Tratamentul preventiv în şocul cardiogen din infarctul miocardic acut constă în următoarele, cu excepţia:
A. Reducerii intervalului de debut a infarctului miocardic acut–spitalizare
B. Aplicării terapiei trombolitice cât mai precoceC. Profilaxiei şi corecţiei dereglărilor de ritmD. Corecţiei dereglărilor volumului de sânge circulantE. Administrării de agenţi vasopresori
6. CS. În şocul cardiogen, Dopamina în doza1,0–5,0mkg/kg/min nu provoacă:
7. CS. Care este simptomul dominant al insuficienţei cardiace stângi cronice
A. TuseaB. HemoptiziaC. DispneeaD. AsteniaE. Respiraţia Cheyne–Stokes
8. CS. Nu este simptom al stazei sistemice:A. Cianoza rece şi generalizatăB. Edem generalizat, declivC. SubicterD. Hipertensiune arterialăE. Hipertensiune venoasă
9. CS. Pentru insuficienţa cardiacă dreaptă este caracteristică:A. Turgescenţa jugularelorB. Accentuarea pulsaţiei arterelor carotideC. Accentuarea pulsaţiei arterelor femuraleD. Absenţa pulsaţiei pe arterele radialeE. Pulsaţia venelor membrelor inferioare
10. CS. Care este criteriul pe care se bazează clasificarea NYHAA. TahicardiaB. DispneeaC. Bradicardia
D. AsteniaE. Tusea
11. CS. Care sunt preparatele ce reduc returul venos spre cord şi care scad tensiunea hidrostatică în capilarul pulmonar
A. Analgezice narcoticeB. DiureticeC. AdrenomimeticeD. BronholiticeE. Analgezice nenarcotice
12. CS. Care este cauza principală a anginei pectorale A. Stenoza aorticăB. Hipertensiunea arterialăC. Ateroscleroza coronarăD. Cardiomiopatia hipertroficăE. Hipertireoidia
13. CS. Sediul tipic al durerii anginoaseA. Precordial B. EpigastruC. RetrosternalD. InterscapularE. Umărul stîng
14. CS. Semnul caracteristic pe electrocardiogramă în acces de angină pectorală este:
A. Unda P bifazicăB. Modificările segmentului STC. Unda P negativăD. Modificările segmentului PQE. Modificările complexului QRS
15. CS. Nu este contraindicaţie absolută a probei de efort:A. Infarctul miocardic acutB. Angina pectorală instabilăC. Hipertensiunea arterială sistemicăD. Endocardita infecţioasăE. Tulburările severe de ritm cardiac
16. CS. Creatinfosfochinaza, în infarct miocardic acut:A. Creşte la 2ore de la debut, atinge un maxim
la 12 ore şi revine la normal în 1–2zileB. Creşte la 4–8ore de la debut , atinge un
maxim la 36–48 ore şi revine la normal în 3–5zile
C. Creşte la 8–10 ore de la debut, atinge un maxim la 36–48 ore şi revine la normal în 5–7 zile
D. Creşte la 5 ore de la debut, atinge un maxim la 6 ore şi revine la normal în 2 zile
E. Creşte la 5 ore de la debut, atinge un maxim la 2ore şi revine la normal în 2 zile
17. CS. Cea mai efectivă metodă a înlăturării durerii în infarct miocardic acut este:
A. Administrarea nitraţilorB. Analgezice nenarcoticeC. Anagezice opiaceeD. NeuroleptanalgeziaE. Ataralgezia
18. CS. Hipertensiunea arterială este definită ca o creştere persistentă a tensiunii arteriale sistolice şi diastolice după valorile:
A. 130/80mmHgB. 140/90mmHgC. 150/100mmHg
19
D. 160/100mmHgE. 155/110mmHg
19. CS. Tensiunea arterială sistolică 160–179mmHg şi TA diastolică 100–109mmHg este caracteristică pentru:
A. Gradul I(uşoară) hipertensiune arterială esenţialăB. Gradul II(moderat) hipertensiune arterială esenţialăC. Gradul III(severă) hipertensiune arterială esenţialăD. HTA sistolică izolatăE. Distonia vegetativă de tip hipertensiv
20. CS. Care este efectul advers specific pentru furosemid folosit pe termen lung în hipertensiunea arterială:
A. Manifestări alergiceB. VasculiteC. Nefrită interstiţială D. Ginecomastie E. Diminuarea libido
21. CS. Nu este funcţie a pericardului A. Fixarea şi limitarea mişcărilor excesive ale inimiiB. Reducerea fricţiunii inimii faţă de structurile vecine C. Limitarea dilataţiei acute a inimiiD. Participarea la distribuirea şi egalizarea forţelor
hidrostatice a celor doi ventriculiE. Funcţia de pompă
22. CS. La bolnavii asimptomatici în terapia stenozei mitrale poate fi utilă:
A. Valvuloplastia cu balon;B. Tratamentul cu anticoagulante;C. Restricţia de sare şi administrarea diureticelor;D. Comisurotomia pe cord închis;E. Comisurotomia pe cord deschis;
23. CS. Cel mai frecvent simptom în clinica miocarditei de orice etiologie este:
A. Dispneea;B. Cardialgia;C. Palpitaţiile;D. Sincopa;E. Fatigabilitatea
24. CS. În cazuri tipice reumatismul articular acut se manifestă:A. Peste 1-5 săptămâni de la o infecţie streptococică
faringiană;B. Peste 1-2 zile după suprarăcială fără legătură cu infecţia;C. Peste 23 luni după gripă;D. Peste 1 an de la începutul manifestărilor sindromului
articular.E. Peste 2-3 ani dupa herpesul suportat.
25. CS. Manifestările articulare ale reumatismului articular acut sunt caracterizate prin:
A. Caracterul „migrator” al poliartritei;B. Afectarea asimetrică a articulaţiilor mari;C. Afectare simetrică a articulaţiilor mici;D. Durata durerilor mai mult de 4 săptămâni;E. Durata durerilor de 2-3 luni.
26. CS. În reumatismul articular acut de regulă este depistată:A. Leucocitoza neutrofilă;B. Anemia hipocromă;C. VSH 60-80 mm/oră;D. Leucopenia moderată;E. Micşorarea titrelor ASL-O; ASK, ASG.
27. CS. Mărimea titrelor de anticorpi antistreptococici şi dinamica lor:
A. Nu reflectă gradul de activitate al reumatismului;
B. Reflectă indirect gradul de activitate al reumatismului;
C. Nu reflectă gradul de sensibilitate cu antigenii streptococici.
D. Nu se exprimă în dinamică.E. Nu serveste criteriu de diagnostic.
28. CS. Principalul semn electrocardiografic al blocadei AV de gradul I prezintă:
A. Prelungirea intervalului P-Q (R) mai mult de 0,20 sec.;
B. Prelungirea duratei complexului QRS mai mult de 0,12 sec.;
C. Disocierea completă între ritmul atrial (P) şi cel venrticular (QRST) şi micşorarea numărului construcţiilor ventriculare până la 60-30 min sau încă mai puţin;
D. Lipsa unor complexe ventriculare QRST;E. Deviaţia pronunţată a axului cardiac electric
la stânga.29. CS. Principalul semn electrocardiografic al blocadei
AV de gradul II prezintă:A. Prelungirea duratei intervalului P-Q (R) mai
mult de 0,20 sec.;B. Prelungirea duratei complexului QRS mai
mult de 0,12 sec.;C. Disocierea completă între ritmul atrial (P) şi
cel ventricular (QRST) şi micşorarea numărului construcţiilor ventriculare până la 60-30 / min sau încă mai puţin;
D. Blocarea unor impulsuri atriale, în timp ce celelalte sunt conduse;
E. Deviaţie pronunţată axului cardiac electric la stânga.
30. CS. Cel mai principal semn electrocardiografic al blocadei AV de gradul III prezintă:
A. Prelungirea duratei intervalului P-Q (R) mai mult de 0,20 sec.;
B. Prelungirea duratei complexului QRS mai mult de 0,12 sec.;
C. Disocierea completă între ritmul atrial (P) şi cel ventricular (QRST) şi reducerea frecvenţei ventriculare sub 60 b/min.;
D. Lipsa unor complexe ventriculare QRST;E. Deviaţia pronunţată a axului cardiac electric
la stânga.31. CS. Caracteristica anginei pectorale Clasa I conform
clasificării canadiene:A. Activitatea tipică obişnuită nu provoacă
angină; aceasta apare la efort intensB. Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la
mers rapidC. Angina apare la efortul de mers obişnuit, sau
la urcatul scărilor în condiţii normaleD. Angina poate fi prezentă şi în repaosE. Angina lipseşte
32. CS. Caracteristica anginei pectorale Clasa II conform clasificării canadiene:
A. Activitatea tipică obişnuită nu provoacă angină; aceasta apare la efort intens
B. Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapid
20
C. Angina apare la efortul de mers obişnuit, sau la urcatul scărilor în condiţii normale
D. Angina poate fi prezentă şi în repaosE. Angina lipseşte
33. CS. Caracteristica anginei pectorale Clasa III conform clasificării canadiene:
A. Activitatea tipică obişnuită nu provoacă angină; aceasta apare la efort intens
B. Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapidC. Angina apare la efortul de mers obişnuit, sau la urcatul
scărilor în condiţii normaleD. Angina poate fi prezentă şi în repaosE. Angina lipseşte
34. CS. Caracteristica anginei pectorale Clasa IV conform clasificării canadiene:
A. Activitatea tipică obişnuită nu provoacă angină; aceasta apare la efort intens
B. Angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapidC. Angina apare la efortul de mers obişnuit, sau la urcatul
scărilor în condiţii normaleD. Angina poate fi prezentă şi în repaosE. Angina lipseşte
35. CS. Selectaţi semnele clinice caracteristice pentru tahicardie supraventriculara paroxistica:
36. CS. Selectaţi cel mai optimal preparat pentru tratamentul tahicardiei sinusale în insuficienţa cardiacă:
A. EufilinaB. PropranololulC. DigoxinaD. VerapamilulE. Dopamina
37. CS. Selectaţi preparatul optim pentru tratamentul extrasistoliei pe fon de tahicardie şi suprasolicitarea atriului stâng
A. DigoxinaB. HipotiazidaC. FurosemidaD. PropranalolulE. Eufilina
38. CS. În ce forme de blocuri se intâlneşte puls aritmic:A.Bloc A-V gr.IB.Bloc A -V gr II, tip Mobitz IC.Bloc A-V gr. II, tip 2/1D.Bloc A-V completE. Bloc de ramură stânga fasciculul His.
39. CS. Dimensiunile cordului în cardiomiopatie dilatativă:A.Întotdeauna normaleB.Întotdeauna măriteC.Mărite spre stângaD.Mărite spre dreaptaE. Pot fi atât mărite cât şi normale
40. CS. Dimensiunile cordului în cardiomiopatia hipertrofică:A.Întotdeauna normaleB.Întotdeauna măriteC.Mărite spre stângaD.Mărite spre dreaptaE. Pot fi atât mărite cât şi normale
41. CS. Care este metoda de bază în diagnosticul cardiomiopatiilor:
A.ElectrocardiografiaB.Investigaţiile de laboratorC.FonocardiografiaD.EcocardiografiaE. Radiografia toracelui
42. CS. Pentru hipertensiunea arterială esenţială este caracteristică:
A.Prezenţa anamnezei eredocolateraleB.Lipsa anamnezei eredocolateraleC.TabagismulD.Actvitatea fizică sporitaE. Modul sedentar de viaţă
43. CS. Crize frecvente repetate de hipertensiune arterială sunt caracteristice pentru:
45. CS. Modificările vaselor retiniene sunt caracteristice pentru:
A.Hipertensiunea arterialăB.Pielonefrita cronicăC.Glomerulonefrita cronicăD.Hipertensiunea renovascularăE. Schimbările sunt identice pentru toate formele
de hipertensiune arterială46. CS. Aortografia este o metodă preţioasă de cercetare
în următoarele tipuri de hipertensiune arterială:A.Hipertensiunea arterială esenţialăB.Pielonefrita cronicăC.Glomerulonefrita cronicăD.Hipertensiunea renovascularăE. Tireotoxicoza
47. CS. Tensiunea diastolică în hipertensiunea arterială la vârstnici (ateroarteriosclerotică) poate fi:
A. Mai mică decât 80 mmHg B. Mai mică decât 85 mmHg.C. Mai mică decât 90 mmHg.D. Mai mică decât 95 mmHg.E. Mai mică decât 100 mmHg.
48. CS. Tensiunea sistolică în hipertensiunea arterială la vârstnici (ateroarteriosclerotică) poate fi:
A.Egală sau mai mare decât 140 mmHg.B.Egală sau mai mare decât 150 mmHg.C.Egală sau mai mare decât 160 mmHg.D.Egală sau mai mare decât 170 mmHg.E. Egală sau mai mare decât 180 mmHg.
49. CS. În stenoza valvulei aortale zgomotul II la baza cordului este caracterizat ca:
A.AccentuatB.Nu e schimbat
21
C.Dedublat din cauza ejecţiei scăzute a ventriculului stângD.DiminuatE. Dedublat la efort fizic
50. CS. În insuficienţa mitrală pronunţată precoce se determină:A.Mărirea ventriculului stâng, apoi a atriului stângB.Mărirea atriului stâng, apoi a ventriculului stângC.Mărirea atriului drept, apoi a ventricului dreptD.Mărirea ventricului drept, apoi a atriului dreptE. Mărirea ventricului drept, apoi a ventriculului stâng
51. CS. Deplasarea şocului apexian în stânga în insuficienţa valvulei mitrale în primul rând e legată de:
A.Dilatarea şi hipertrofia ventricului stângB.Dilatarea şi hipertrofia atriului stângC.Dilatarea şi hipertrofia atriului stâng şi ventricului stângD.Dilatarea şi hipertrofia ventricului dreptE. Dilatarea şi hipertrofia atriului drept
52. CS. Numiţi diametrul normal al atriului stâng conform datelor Ecocardiografice:
A.20-30 mmB.30-40 mmC.50-60 mmD.70-80 mmE. 80-100 mm
53. CS. În stenoza mitrală palpator în regiunea cordului se poate determina:
A.Şocul apexian neschimbatB.Devierea şocului apexian spre stângaC.Tremorul sistolicD.Tremorul diastolicE. Tremorul sistolic şi diastolic în acelaşi timp
54. CS. Primul simptom al stenozei mitrale este:A.Edemul perifericB.Durerea în cavitatea abdominală în rezultatul măririi
ficatuluiC.Palpitaţiile ca rezultat al aritmiei atrialeD.OrtopneeE. Durere în regiunea cordului
55. CS. La bolnavii cu insuficienţă mitrală şocul apexian se determină:
A.În spaţiul intercostal IVB.În spaţiul intercostal VC.În spaţiul intercostal VID.În spaţiul intercostal VI şi deplasat spre stângaE. În spaţiul intercostal VI şi deplasat spre dreapta
56. CS. Cea mai frecventă cauză etiologică a stenozei mitrale este:A.AterosclerozaB.Endocardita septicăC.Reumatismul articular acutD.Poate fi congenitalăE. Degenerarea
57. CS. La bolnavii cu stenoza mitrală zgomotul II în zona de auscultaţie a arterei pulmonare este:
A.ÎnăbuşitB.Nu se determinăC.Este întăritD.Nu este modificatE. Se ascultă zgomotul II întărit şi suflu diastolic de
insuficienţă pulmonară.58. CS. În stenoza mitrală largă apar următoarele schimbări
electrocardiografice:A.Modificarea undei P (creşterea duratei şi forma crestată)
B.Mărirea duratei complexului QRSC.Mărirea duratei complexului Q-TD.Lărgirea undei R mai mult de 0,12 sec.E. Aplatizarea undei T
59. CS. În insuficienţa mitrală suflu sistolic:A.Însoţeşte uruitura diastolicăB.Intensitatea maximă la baza corduluiC.Intensitatea maximă în zona tricuspideiD.Intensitatea maxima în zona pulmonareiE. Suflu holosistolic cu maximum de intensitate la
apex şi iradiere în axiala60. CS. În stenoza mitrală freamătul diastolic:
A.Se determină frecventB.De obicei nu se determinăC.Se determină la apexD.Se determină la artera pulmonarăE. Se determină la aorta
61. CS. Clacmentul de deschidere al mitralei, în stenoza mitrală largă:
A.Întotdeauna se păstreazăB.Frecvent nu se păstreazăC.Are tendinţă spre accentuareD.Însoţeşte zgomotul II întăritE. Se aude mai bine la apex
62. CS. În stenoza mitrală largă presiunea în capilarele pulmonare şi artera pulmonară poate fi:
A.Mult mai înaltă decât în stenoza mitrală “curata”
B.Mult mai înaltă decât în stenoza mitrală strânsăC.Mai joasa decât în stenoza mitrală strânsăD.La fel ca şi în stenoza mitrală strânsăE. Nu depinde de gradul stenozei
63. CS. Simptomatica auscultativă caracteristică pentru defectul septului atrial:
A. Suflu protodiastolic în spaţiile intercostale II-IV pe marginea stânga a sternului este determinată de stenoza
B. Suflu protodiastolic în spaţiile intercostale III-IV pe marginea stânga a sternului
C. Suflu protodiastolic în spaţiile intercostale III pe marginea stânga a sternului este determinată de schimbările funcţionale ale valvulelor arterei pulmonare
D. Suflu mezodiastolic la nivelul apofizei xifoide este determinat de stenoza organica a orificiului tricuspidal
E. Suflu sistolic gr. 2-3 parasternal în spaţiul III-IV, generat de defect.
64. CS. Particularităţile hemodinamicii în persistenţa canalului arterial sunt următoarele:
A.La un diametru mic şi o presiune normala în artera pulmonară ejecţia sângelui din aortă în trunchiul pulmonar are loc numai în timpul sistolei
B.La un diametru mic şi presiune normală în artera pulmonară fluxul de sânge din aorta iîn trunchiul pulmonar are loc numai în timpul diastolei
22
C.La un diametru mic şi presiune normală în artera pulmonara fluxul de sînge din aorta în trunchiul pulmonar are loc în timpul sistolei şi diastolei
D.La un diametru mare ale canalelor şi hipertensiune pulmonara înalta fluxul arterio-venos a sângelui se păstrează ca şi în parametrii normali
E. La un diametru mare ale canalelor şi hipertensiune pulmonară înalta nu apare insuficienţa ventriculului stâng şi insuficienţa cardiacă congestivă
65. CS. Miocarditele infecţioase de regulă au etiologie:A.ViralăB.StreptococicăC.PneumococicăD.StafilococicăE. Fungică
66. CS. Pentru miocardite este caracteristică:A.Hipotensiunea arterialăB.Tensiunea arterială labilă cu tendinţa spre hipertensiuneC.Hipertensiunea arterială moderatăD.Hipertensiunea arterială severăE. Hipertensiunea arterială izolat sistolică
67. CS. Limitele cordului în miocardite pot fi:A.Permanent normaleB.Permanent majorateC.Pot fi majorate sau normaleD.Majorate spre stângaE. Majorate spre dreapta
68. CS. Alegeţi corect situaţia:A.La bolnavii cu miocardită datele de laborator clinic sunt în
limitele normeiB.La bolnavii cu miocardită testele activităţii procesului
inflamator sunt pozitiveC.La bolnavii cu miocardită testele activităţii procesului
inflamator sunt negativeD.La bolnavii cu miocardită testele activităţii procesului
inflamator sunt pozitive, rezultatele negative fac discutabil diagnosticul de miocardită
E. Aceste schimbări sunt labile, iar lipsa lor nu contrazice diagnosticului de miocardită
69. CS. Baza tratamentului antiinflamator contemporan în miocardite este alcătuită din (alegeţi un grup de remedii):
A.AminohinoloneB.GlucocorticosteroiziC.Preparate antiinflamatorii nesteroidieneD.Preparate ce ameliorează metabolismul miocarduluiE. Preparate de potasiu
70. CS. Corticoterapia poate agrava evoluţia miocarditelor în primele două săptămâni după debut şi majorează mortalitatea în cazul:
A. De cardiomegalie pronunţatăB. De insuficienţă cardiacă de stazăC. De tulburări severe de conducereD. Miocarditelor viraleE. Tahiaritmiilor atriale
71. CS. Corticoterapia în miocardite (cu excepţia miocarditei Abramov-Fidler) este indicată în doze:
72. CS. Ce substanţă antiinflamatorie nesteroidă nu se recomandă în combinaţie cu prednisolon (din cauza scăderii pe fon de prednisolonă a concentraţiei remediilor nesteroide antiinflamatorii în sânge):
73. CS. La baza tendinţei avansate de apariţie a efectelor toxice în tratamentul miocarditelor cu glicozide cardiace stă:
A.Pierderea de către cardiomiocite a calciuluiB.Pierderea de către cardiomiocite a potasiuluiC.Retenţia natriului în organismD.Eliminarea natriului din oragnismE. Efectul toxic asupra cardiomiocitelor
74. CS. Pentru tratamentul insuficienţei cardiace în miocardite e preferabil de administrat glicozide cardiace:
A.Cu acţiune scurtă, în doze miciB.Cu acţiune prelungităC.Per oralD.In doze mediiE. In doze majore
75. CS. Dimensiunile cordului în aritmii pot fi:A.Întotdeauna normaleB.Întotdeauna măriteC.Majorate spre stângaD.Majorate spre dreaptaE. Pot fi atât mărite cât şi normale
76. CS. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, legate de complicaţiile mecanice ale infarctului miocardic acut (IMA), cu EXCEPTIA:
A.Ruptura peretelui liber miocardic apare mai frecvent în IMA intins, cu unda Q
B.Defectul septal ventricular se caracterizează prin apariţia insuficienţei cardiace severe, fără ca auscultaţia cardiacă să se modifice
C.Disociaţia electromecanica este caracteristică rupturii peretelui liber miocardic
D.Ecocardiografia doppler color este utilă în diagnosticul diferenţial dintre ruptura septului intraventricular şi insuficienţa mitrală severă
E. Balonul de contrapulsaţie intraaortic poate stabiliza temporar din punct de vedere hemodinamic pacienţii cu insuficienţa mitrală acută severă
77. CS. Clasa Killip III de disfuncţie ventriculară stingă din infarctul miocardic acut se caracterizează prin:
A.Absenţa semnelor de congestie venoasă pulmonară
B.Raluri de stază la bazele pulmonareC.Prezenţa zgomotului de galop IV şi a semnelor
de insuficienţă ventriculara dreaptăD.Edem pulmonar acutE. Soc cardiogen
78. CS. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, legate de tratamentul medicamentos în infarctul miocardic acut (IMA), cu EXCEPTIA:
23
A.La debutul IMA , aspirina în doze 160-325 mg trebuie mestecată pentru o absorbţie bucala
B.Este bine să se evite administrarea nitraţilor în IMA de ventricul drept
C.Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administraţi în IMA şi insuficienţa cardiaca
D.Inhibitorii enzimei de conversie trebuie administraţi în IMA şi bloc de ramură stângă a f. Hiss
E. Antagoniştii canalelor de calciu trebuie administraţi de rutină în IMA
79. CS. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, legate de betablocante, administrate postinfarct miocardic acut, cu EXCEPTIA:
A.Scad mortalitatea globalăB.Previn infarctul repetatC.Previn moartea subităD.Betablocantele sunt indicate la majoritatea pacienţilor
postinfarctE. Istoricul de astm bronşic nu este o contraindicaţie
80. CS. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, legate de prevenţia secundară în infarctul miocardic acut, cu EXCEPTIA:
A.Aspirina administrată postinfarct reduce riscul de mortalitate
B.Betablocantele administrate cronic postinfarct scad rata mortalităţii
C.Antagoniştii canalelor de calciu sunt recomandaţi de rutina în tratamentul pe termen lung
D.Inhibitorii enzimei de conversie sunt indicaţi indefinit postinfarct cu insuficienţa cardiacă
E. Factorii de risc ai aterosclerozei trebuie modificaţi în sens favorabil
81. CS. Creatinfosfokinaza totală creşte în urmatoarele afecţiuni, cu EXCEPTIA:
A.Boli musculare şi traumatisme musculareB.Cardioversie electricăC.HipotiroidismD.Pancreatită acutăE. Atacul vascular cerebral
82. CS. Cea mai obişnuită acuză de prezentare a bolnavilor cu infarct miocardic acut este reprezentată de:
88. CS. Morfina administrată în controlul durerii din IMA se caracterizează prin următoarele cu EXCEPTIA:
A.Este un analgezic extrem de eficient pentru durerea asociată cu IMA
B.Poate reduce constricţia arteriolară şi venoasă mediată simpatic
C.Scăderea debitului cardiac şi a tensiunii arteriale constituie contraindicaţiii pentru folosirea morfinei
D.Are efect vagotonic şi poate cauza bradicardiaE. Staza venoasă rezultată poate scădea debitul
cardiac şi tensiunea arterială89. CS. Despre insuficienţa de pompă în IMA sunt
adevarate urmatoarele cu EXCEPTIA:A.Reprezintă principala cauză de deces în spitalB.Se corelează bine cu extensia necrozei
ischemiceC.Cele mai frecvente semne clinice sunt ritmurile
de galop Z3 şi Z4D.Nu se corelează cu mortalitatea precoceE. Se corelează bine cu mortalitatea tardivă
90. CS. Contraindicaţiile relative ale terapiei trombolitice sunt:
A.Istoric de hemoragie cerebrovasculară în urma cu 10 ani
B.Diateza hemoragică cunoscutaC.Accident vascular nehemoragic în ultimul anD.Suspiciune la disecţie de aortăE. Hemoragii interne active
91. CS. Cea mai frecventă şi potenţial cea mai serioasa complicaţie a trombolizei este:
A.Reacţie alergica la streptokinazaB.Hipotensiune arterialăC.Fibrilaţie ventricularăD.HemoragieE. Hipertensiune arterială
92. CS. Dopamina:A.La doze de 2 – 10 (µg/Kg)/min are efect
cronotrop negativ
24
B.Nu este utilă la pacienţii cu insuficienţa de pompăC.La doze de 2 – 10 (µg/Kg)/min are efect inotrop pozitivD.Este o amină sintetică parasimpatico-mimeticăE. La doze mici (<2 (µg/Kg)/min) are efect vasoconstrictor
renal şi splahnic93. CS. Ocluzia trombotică a arterei coronare din infarctul miocardic
acut este declanşată de:A.Eliberarea de oxid nitricB.Fisurarea, ruperea sau ulcerarea unei plăci de ateromC.Dezvoltarea unui anevrismD.Eliberarea de prostaglandina E2E. Eliberarea de endotelină
94. CS. Mioglobina este utilă pentru diagnosticul infarctului miocardic acut deoarece:
A.Este eliberată în sânge doar în câteva ore de la debutul infarctului miocardic
B.Este foarte specifică pentru diagnosticC.Nivelurile ei pot rămâne crescute timp de 7-10 zile dupa
debutul infarctului miocardicD.Este utilă pentru diagnosticul infarctului miocardic la
pacienţii care se prezintă la examenul medical după mai mult de 24-48 de ore de la debutul simptomelor
E. Are o specificitate superioară troponinei T cardiac-specifice (cTnT) şi troponinei I cardiac-specifice (cTnI)
95. CS. Durerea anginoasă din infarct miocardic acut (IMA) poate fi localizată sau iradiază în următoarele zone, cu EXCEPTIA:
A.EpigastruB.Braţe bilateralC.Umărul stângD.MandibulaE. Inferior de ombilic
96. CS. La debutul infarctului miocardic acut (IMA), sindromul clinic de hiperactivitate parasimpatică constând din bradicarie si/sau hipotensiune atrială are o incidenţă de pâna la 50% la bolnavii cu:
A.IMA anteriorB.IMA inferiorC.IMA asociat cu fibrilaţie atrialăD.IMA asociat cu tahicardie ventricularăE. IMA antero – septal
97. CS. Infarctul miocardic acut (IMA) care prezintă numai modificări dinamice, tranzitorii ale segmentului ST şi ale undei T, poate fi considerate ca:
A.Infarct cu unda QB.Infarct transmuralC.Infarct non transmuralD.Infarct non – QE. Nici una de mai sus
98. CS. Tratamentul anticoagulant cu heparină în infarctul miocardic acut (IMA)este controlat şi ajustat în funcţie de:
A.Timpul de protrombinaB.Timpul parţial de tromboplastina activatC.Indice de protrombinaD.Timp QuickE. Timp de sângerare
99. CS. Blocul atrio-ventricular de gradul I evoluează cu P-Q mai mare de:
A. 0,12 sB. 0,14 s
C. 0,16 sD. 0,18 sE. 0,20 s
100.CS. Tratamentul de elecţie al bolnavilor cu fibrilaţie atrială, cu stare clinică sever alterată este reprezentat de:
A.Cardioversia electricăB.Terapia cu propranolol i.v.C.Terapia cu verapamil i.v.D.Terapia cu adenozina i.v.E. Terapia cu xilocaină i.v
101.CS. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este reprezentat de:
A.XilinaB.VerapamilC.CaptoprilD.IzoprenalinăE. Cardioversia electrică, cu energie mica (25-50
W.s)102.CS. Cel mai eficient tratament al flutterului atrial este
reprezentat de:A.DigoxinaB.ChinidinaC.AmiodaronaD.Electrocardioversia cu energie micăE. Electrostimularea overdrive
103.CS. Blocul atrioventricular de gradul III este localizat nodal daca:
A.Complexul QRS are 0,14 sB.Frecvenţa cardiacă este de 40-55 bătai/minC.Nu creşte la efortD.Nu creşte la atropinăE. Ritmul de scăpare este instabil
104.CS. Cel mai eficient medicament în tratamentul de urgenţă al tahicardiei ventriculare este:
105.CS. Daca în prezenţa fibrilaţiei atriale ritmul cardiac devine regulat şi lent (30-60 /min), ce fenomen s-a produs:
A.Revenire la ritmul sinusalB.Bloc atrioventricular completC.Tahicardie jonctionalăD.Tahicardie ventricularăE. Bloc sinoatrial
106.CS. Propafenona este un antiaritmic din clasa:A.I AB.I BC.I CD.IIE. III
107.CS. Hipertensiunea arterială (HTA) sistolică cu presiune a pulsului mărită prin volum bătaie cardiac crescut apare în următoarele condiţii etiologice cu excepţia uneia:
108.CS. Hipertensiunea arterială (HTA) secundară renală din nefroblastoame (tumori ale celulelor juxtaglomerulare), se caracterizează prin următoarele trăsături, mai puţin una:
A.Secreţie în exces de reninăB.HipokalemieC.Hipersecreţie de aldosteronD.Funcţie renală normalăE. Activitate plasmatică a reninei scăzută
109.CS. Care dintre următoarele măsuri terapeutice nu produc suferinţă fetală la administrarea lor la o pacientă gravidă şi hipertensivă:
A.Restricţia severă de sareB.DiureticeC.MetildopaD.Nitroprusiatul de sodiuE. Inhibitorii enzimei de conversie
110.CS. Care dintre următorii factori de risc nu indică un prognostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale:
A.Sexul femininB.FumatulC.Diabetul zaharatD.Consumul exagerat de alcoolE. Vârsta tânără
111.CS. Diureticele tiazidice dau ca reacţii secundare frecvente următoarele modificări biochimice cu o excepţie:
113.CM. Semnele principale ale anginei pectorale Prinzmetal sunt următoarele:
A. Durerile apar în repaus B. Accesele dureroase sunt mai prelungite C. Durerile au un caracter mai intens D. Răspunsul la Nitroglicerină este mai puţin netE. Răspunsul la Nitroglicerină este imediat
114.CM.În insuficienţa cardio–circulatorie, activarea neuroumorală are următorul efect:
A. Vasoconstricţie sistemică cu creşterea postsarciniiB. Retenţie hidrosalinăC. Tahicardie D. Excreţie scăzută a ionilor de potasiuE. Vasodilataţie sistemică
115.CM. Asupra cărei cavităţi a inimii compresia externă în tamponada cardiacă este mai marcată
A. Asupra atriului drept B. Asupra ventriculului drept C. Asupra atriului stângD. Asupra ventriculului stâng
E. Asupra tuturor cavităţilor inimii uniform116.CM. Care este cea mai des întâlnită cauză a
pericarditei constrictiveA. NeoplasmeB. Boli ale ţesutului conjunctivC. Infarct miocardic acutD. CardiomiopatiiE. Tuberculoza
117.CM. Şocul cardiogen la persoanele în vârstă se caracterizează prin următoarele:
A. Creşterea bruscă a tensiunii arterialeB. Infarctul are adesea o extindere gradatăC. Are evoluţie gravă D. Mortalitate înaltă (80%)E. Se instalează la 2–3 zile de la debutul
infarctului118.CM. Care combinaţie de medicamente este cel mai
frecvent folosită ca terapie combinată în angina pectorală
A. Combinaţia nitraţi şi blocante de calciu B. Combinaţia nitraţi şi beta blocante C. Combinaţia beta blocante şi blocante de calciuD. Combinaţia nitraţi, beta blocante, blocante de
calciuE. Nici una din ele
119.CM. Ce este caracteristic pentru durerea în infarctul miocardic acut
A. În majoritatea cazurilor e localizată retrosternal
B. Iradierea durerii în umărul sau membrul superior stâng
C. Caracterul durerii este de constrângere, apăsare
D. Durata durerii e de zeci de minute, ore E. Durerea cedează la Nitroglicerină sau la
analgetice uzuale120.CM. Ameliorarea contractilităţii miocardului se obţine
prin următoarele:A. Scăderea masei fluxului sangvin B. Scăderea presarcinii C. Scăderea postsarciniiD. Creşterea tonusului vascularE. Ameliorarea funcţiei ficatului
121.CM. Examenul paraclinic în insuficienţa cardiacă include :
A. Examenul radiologic cardiopulmonarB. ElectrocardiografiaC. EcocardiografiaD. SpirografiaE. Angiografia pulmonară
122.CM. Care sunt complicaţiile pericarditei acuteA. Tamponada cardiacăB. Revărsat pericardic cronic C. Stază venoasă superioarăD. Insuficienţă respiratorieE. Insuficienţa renală
123.CM. Evoluţia cordului pulmonar cronic este direct dependentă de:
A. Boala de bază, care a determinat hipertensiunea pilmonară
B. Gradul hipertensiunii pulmonare
26
C. Elementele de reversibilitate ale afecţiunilor pulmonare şi ale hipertensiunii pulmonare
D. Insuficienţa respiratorie coexistentăE. Hipertensiunea arterială sistemică
124.CM. Pentru angina pectorală Prinzmetal este caracteristic: A. Accesul de durere apare mai frecvent noapteaB. Reacţii vegetative pe fondul sindromului algic C. Accesele sunt însoţite de aritmii, uneori de sincopăD. Sindromul algic absentE. Lipsa schimbărilor electrocardiografice în timpul
accesului125.CM. Care sunt posibilele simptoame asociate durerii anginoase
A. DispneeB. TranspiraţiiC. SincopăD. Dureri în rebordul costal dreptE. Vomă
126.CM. Enumeraţi semnele caracteristice de pe electrocardiogramă pentru o leziune ischemică subendocardică:
A. Subdenivelarea segmentului STB. Supradenivelarea segmentului STC. Unde T negative sau bifazice D. Unde T pozitiveE. Apariţia undei Q
127.CM. Care sunt efectele acţiunii beta blocatorilor: A. Reducerea frecvenţei cardiace şi a contractilităţiiB. Reducerea tensiunii arteriale sistolice de efort C. Majorarea frecvenţei cardiace şi a contractilităţiiD. Majorarea constricţiei coronare la efortE. Scăderea duratei diastolei
128.CM. Ce este caracteristic în analiza de sânge în pericardita purulentă
A. LeucocitozaB. LeucopeniaC. VSH crescutD. LimfocitozaE. Euzinofilia
129.CM. Cele mai frecvente simptoame, care se întâlnesc în clinica stenozei mitrale:
A. Dispneea;B. Hemoptiziile;C. Emboliile arteriale;D. TuseaE. Dureri în rebordul costal stâng
130.CM. Care semne din cele enumărate mai jos sunt cele mai caracteristice în evoluţia clinică la bolnavii cu insuficienţă mitrală:
A.Dispneea la efort;B.Ortopneea;C. Dispneea paroxistică nocturnăD.HemoptiziileE. Emboliile periferice
131.CM. Strategia de tratament a insuficienţei mitrale cronice uşoare şi moderate constă din:
A.Reducerea aportului de sare şi evitarea eforturilor fizice deosebite;
B.Profilaxia endocarditei infecţioaseC.Terapia cu tonicardiace;D.Terapia cu vasodilatatoare;E. Tratamentul chirurgical.
132.CM. Cele mai frecvente complicaţii, ce apar în prolapsul valvulei mitrale:
136.CM. Cei mai importanţi factori fiziopatologici ce conduc la dezvoltarea şocului cardiogen sunt:
A. Extinderea necrozei miocardice mai mult de 40%
B. HipovolemiaC. Tulburări electroliticeD. Creşterea activităţii simpaticeE. Modificări ale microcirculaţiei în organe
137.CM. Principalele caractere ale durerii în angina pectorală stabilă sunt:
A. Survine în accese B. Nu cedează la nitroglicerinăC. Este similară ca descriere de la un acces la
altul (pentru fiecare bolnav)D. Diferă de la un acces la altul E. Durata mai mult de 10-15 minute
138.CM. Care sînt elementele caracteristice ale durerii anginoase
A. LocalizareaB. Iradierea C. DurataD. Frecvenţa acceselorE. Neeficacitatea nitroglicerinei
139.CM. Prin examinarea cardiacă în hipertensiunea arterială se observă:
A. Grade variate de cardiomegalie (predominant a cordului stâng)
B. Accentul zgomotului II pe aortăC. Suflu sistolic la apex D. Suflu diastolic la apexE. Pulsaţie sistolică a ventriculului drept
27
140.CM. Mecanismul renal în hipertensiunea arterială constă în: A. Activarea sistemului renină–angiotensină–aldosteronB. Reducerea excreţiei de sodiuC. Majorarea secreţiei renineiD. Micşorarea secreţiei prostaglandinei E2E. Eliminarea intensă sodică şi hidrică.
141.CM. Criteriile de definire a hipertensiunii arteriale maligne sunt:A. TA diastolică mai mult de 130 mm HgB. Hemoragii şi/sau limforagii retiniene, edem papilarC. Insuficienţă renală progresivăD. Răspuns bun la tratamentE. Lipsa insuficienţei cardiace
142.CM. Examenul obiectiv al cordului în cord pulmonar cronic relevă:
A. Pulsaţia sistolică a ventriculului drept în regiunea epigastrică
B. Zgomotul II înalt şi dedublarea lui în “punctul” arterei pulmonare
C. Suflu diastolic Graham–Still în “punctul” arterei pulmonare
D. Suflu sistolic la apexE. Accentuarea zgomotului I la apex
143.CM. Care sunt efectele Eufilinei, folosite în tratamentul cordului pulmonar cronic:
144.CM. În infarctul miocardic acut Lidocaina este indicată:A. Când există extrasistole ventriculare frecventeB. Când există extrasistole ventriculare de clasă Lown 3-5C. Când a existat un epizod de tahicardie ventricularăD. Bradicardie accentuatăE. Se administrează profilactic la toţi bolnavii cu IMA
145.CM. Factorii de risc a hipertensiunii arteriale sunt:A. Istoric familialB. Aportul alimentar de sare majoratC. Obezitatea D. Consumul de cafea, tabagismulE. Eforturile fizice excepţionale
146.CM. Marcaţi elementele clinice de hipertensiune arterială renovasculară:
A. Debutul unei hipertensiunii arteriale severe la tineri sau după 50 ani
B. Deteriorarea rapidă a funcţiei renale la un hipertensivC. Durerea şi suflurile lombare apărute în contextul unei
HTAD. Sporirea bruscă a valorilor tensionale în pofida
tratamentului triplu adecvat;E. Sporirea predominantă a valorilor tensionale sistolice;
147.CM. Simptoame şi semne de feocromocitom:A. Hipertensiune paroxisticăB. Hipertensiune persistentăC. Hipotensiune ortostaticăD. Polidipsie, poliurieE. Convulsii
148.CM. Medicamentele antihipertensive eficiente în feocromocitom sunt:
A. Alfa blocantele neselectiveB. Alfa blocantele selective
C. LabetalolulD. BetablocanteleE. Antagoniştii de calciu
149.CM. Indicaţi medicamentele ce pot provoca instalarea hipertensiunii arteriale:
A. Contraceptivele orale;B. CiclosporinaC. CocainaD. Preparate de brom;E. Preparate de potasiu;
150.CM. La bolnavii compensaţi cu stenoză mitrală şi fibrilaţie atrială pot fi utile:
A. Glicozidele tonecardiaceB. BetablocanţiiC. Anticoagulantele D. Valvuloplastia cu balon;E. Comisurotomia pe cord deschis;
151.CM. Criterii majore pentru prolapsul valvulei mitrale:A. Clic mezo-telediastolic şi suflu telesistolic la
apexB. Insuficienţă mitrală la Doppler-
ecocardiografieC. Unde T negative în derivaţiile ECG III, AVF
sau V5,V6D. Anomalii ale cutei toracice, hipomastieE. Dispnee, vertij, sincope
152.CM. În tratamentul miocarditelor sunt indicate:A. Antiinflamatoare nesteroideB. Terapia specifică infecţieiC. Medicaţia imunosupresivăD. Medicaţia insuficienţei renaleE. Medicaţia insuficienţei hepatice
157.CM. Semnele caracteristice electrocardiografice în cord pulmonar cronic sunt:
28
A. Unda P înalta şi ascuţita în derivaţiile II, III, aVFB. Axa electrică verticală sau deplasată spre dreaptăC. Complex QRS de tip RSR înV1,V2D. Unda S adâncă în V1,V2,V3E. Subdenivelarea S–T şiT inversat în derivaţiile II, III,
aVF, V1–V2158.CM. Selectaţi cei mai caracteristici factori etiologici ai aritmiilor:
A.Procese inflamatorii ale miocarduluiB.Dereglări ale circulaţiei coronarieneC.MiocardiosclerozaD.TireotoxicozaE. Cerebrastenia posttraumatica
159.CM. Selectaţi aritmiile pentru care este caracteristică accelerarea de ritm:
A.Tahicardia sinusalăB.Tahicardia supraventriculară paroxisticăC.Tahicardia ventriculară paroxisticăD.Fibrilaţia atrialăE. Sindromul Frederik
160.CM. Selectaţi acuzele bolnavilor cu dereglări de ritm:A.PalpitaţiiB.Iregularitate a ritmului cardiacC.Slăbiciune generalăD.Vomă E. Perozis
161.CM. Zgomotele cardiace în aritmii pot fi:A.De sonoritate crescutăB.De sonoritate variabilăC.Zgomotul I la apex diminuatD.Accentuarea zgomotului II la aortăE. Accentuarea zgomotului II la artera pulmonară
162.CM. Determinaţi semnele clinice şi electrocardiografice, caracteristice pentru tahicardie ventriculară paroxistică:
A.Ritm cardiac regulat, 250 b/minB.Ritm cardiac regulat, 170 b/minC.Deficit de pulsD.Complexul QRS dilatatE. Complexul QRS normal
163.CM. Determinaţi semnele clinice şi electrocardiografice (ECG), posibile în fibrilaţia atrială:
A.Ritm cardiac acceleratB.Distanţa R-R pe ECG variabilăC.Undele P lipsescD.Undele P se înregistreazăE. Se determină undele F
164.CM. Determinaţi semnele clinice şi electrocardiografice, caracteristice pentru flutterul atrial:
A.Ritm cardiac neregulatB.Ritm cardiac regulatC.Undele atriale au forma de dinţi de ferestrău în unele
deviaţiiD.Tratamentul medicamentos este mai efectiv, decât în
fibrilaţie atrialăE. Undele P se înregistrează
165.CM. Indicaţi semnele clinice şi electrocardiografice posibile în fibrilaţia atrială pe fon de stenoză mitrală:
A.Unda P înaltă şi ascuţită în I, II, AVFB.Devierea axei electrice spre dreaptaC.Devierea axei electrice spre stângaD.Suflu presistolic se pastreazăE. Suflu presistolic dispare
166.CM. Indicaţi semnele clinice şi electrocardiografice posibile în fibrilaţia atrială de etiologie aterosclerotică:
A.Suflu sistolic pe aortăB.Accentuarea zgomotului II pe artera pulmonarăC.Rv6>Rv4
D.Tensiunea sistolică înaltă şi cea diastolică joasa la persoane de vârstă înaintată
E. S adânc în V5, V6167.CM. Selectaţi cele mai optimale preparate pentru
tratamentul tahicardiei sinusale de etiologie neurogenă:
A. CorvalolB. RezerpinC. PropranololD. DigoxinE. Eufilină
168.CM. Selectaţi cel mai optimal preparat pentru tratamentul tahicardiei sinusale în insuficienţa cardiacă:
A. EufilinăB. PropranololC. DigoxinăD. VerapamilulE. Dopamină
169.CM. Selectaţi preparatele optimale pentru jugularea tahicardiei paroxistice supraventriculare:
173.CM. Selectaţi datele auscultative caracteristice pentru bloc atrioventricular complet:
A.Zgomotul I la apex diminuatB.Zgomotul I la apex accentuatC.Suflu sistolic la apexD.Sonoritate variabilă a zgomotului I la
contracţile ritmice ale ventriculelorE. Zgomotul clacant Strajesko
29
174.CM. Selectaţi preparatele optimale pentru ajutor de urgenţă în bloc atrioventricular de tip proximal, ce complică evoluţia infarctului miocardic acut:
175.CM. Selectaţi metodele de tratament ale blocului atrioventricular complet cronic de tip proximal:
A.IzoproterinolB.HidrocortisonC.Electrostimularea permanentă a corduluiD.Glicozide cardiace la dezvoltarea insuficienţei cardiaceE. Lidocain
176.CM. Selectaţi metode optimale pentru ajutor de urgenţă în bloc atrioventricular acut complet de tip distal:
A.PropranololB.VerapamilC.FurosemidD.HidrocortisonE. Electrostimularea temporară a cordului
177.CM. Numiţi semnele clinice şi electrocardiografice (ECG), caracteristice pentru blocade intraventriculare:
A.Zgomotul I la apex accentuatB.Zgomotul I la apex dedublatC.Complexul ventricular pe ECG neschimbatD.Complexul ventricular deformat, dilatatE. Intervalul P-Q majorat
178.CM. Tactica posibilă şi remediile tratamentului blocadelor picioruşelor fasciculului His:
A.Tratamentul maladiei de bazăB.Electrostimulare a corduluiC.Glocozide cardiace la dezvoltarea insuficienţei cardiaceD.VerapamilE. Propranolol
179.CM. Care sunt semnele comune pentru tahicardii paroxismale supraventriculare şi ventriculare:
A.Debut acutB.Debut treptatC.Puls ritmic cu frecvenţa mai puţin de 140 b/minD.Puls ritmic, cu frecvenţa mai mare de 140 b/minE. Puls aritmic frecvent
180.CM. Cum se deosebeşte blocul atrioventricular complet distal (jos) de cel proximal. Prezentaţi semnele caracteristice pentru blocul distal:
A.Simptomatica sindromului Morgagni-Adams-Stokes mai frecvent este menţionată
B.Hemodinamica progresiv se înrăutaţeşteC.Tratamentul medicamentos efectivD.Tratamentul medicamentos este neefectivE. Tratamentul cu atropină efectiv
181.CM. Ce semne ne vorbesc în favoarea hipertensiunii arteriale gradul I:
A.Diminuarea zgomotului I la apexB.Tip hipertensiv al reacţiei sistemului cardio-vascular la
efort fizic dozatC.Tip distonic al reacţiei sistemului cardio-vascular la efort
fizic dozatD.Tip astenic al reacţiei sistemului cardio-vascular la efort
fizic dozat
E. Ereditate agravată182.CM. Care din unităţile nozologice enumerate se referă
la cardiomiopatii:A.Cardiomiopatia dilatativăB.Stenoza subaortalăC.Cardiomiopatia hipertroficăD.Cardiopatia ischemicăE. Cardiomiopatia dishormonală
183.CM. Care factori etiologici sunt caracteristici pentru cardiomiopatiile secundare:
184.CM. Numiţi factorii, care pot duce la dezvoltarea cardiomiopatiei dilatative:
A.Infecţie viralăB.AlcoolC.Supraefort fizicD.Emoţii negativeE. Dilatare varicoasă a venelor membrelor
inferioare185.CM. Cele mai frecvent întâlnite tulburări de ritm şi
conducere în cardiomiopatia dilatativă sunt:A.Fibrilaţia atrialăB.Extrasistolia ventriculară frecventăC.Tahicardia ventriculară paroxisticăD.Blocurile ventriculareE. Ritmul şi conductibilitatea cordului nu sunt
alterate186.CM. Enumeraţi semnele auscultative în cardiomiopatia
dilatativăA.Suflu sistolic la apexB.Suflu sistolic pe aortaC.Suflu sistolic la artera pulmonarăD.Ritm protodiastolic de galopE. Accentuarea zgomotului II pe aortă
187.CM. Enumeraţi semnele auscultative în cardiomiopatia hipertrofică obstructivă:
A.Suflu sistolic la apexB.Suflu sistolic la marginea stânga a sternuluiC.Suflurile lipsescD.Suflu sistolic pe aortăE. Suflu sistolic la artera pulmonară
188.CM. Menţionaţi semnele electrocardiografice, caracteristice pentru cardiomiopatii:
A.TahiaritmiiB.Ritmul cardiac nu e dereglatC.Deformarea complexului QRSD.Undele Q sau QS patologice (pseudoinfarct)E. Semne de hipertrofie a diferitor regiuni ale
cordului189.CM. Menţionaţi indicii Ecocardiografici în
cardiomiopatia dilatativă:A.Dilatarea tuturor cavităţilor cardiaceB.Dilatarea ventriculului stângC.Deformarea valvulei mitrale de tipul “gura
peştelui”D.Stenoza valvulei aortale
30
E. Insuficienţa mitrală190.CM. Numiţi cauzele principale ale decesului în cardiomiopatii:
195.CM. Care este acţiunea B-blocantelor asupra cordului:A.Micşorează automatismuluiB.Măresc automatismulC.Micşorează conductibilitateaD.Măresc conductibilitateaE. Micşorează excitabilitatea
196.CM. Cum acţionează nitraţii asupra hemodinamicii:A.Micşorează tonusul venelorB.Măresc tonusul venelorC.Micşorează tonusul arterelorD.Măresc tonusul arterelorE. Măresc tonusul arteriolelor
197.CM. Numiţi afecţiunile în care există afinitate mărita faţă de glicozidele cardiace şi este posibilă intoxicaţia la folosirea dozelor obişnuite ale acestor preparate:
198.CM. Care sunt manipulările profilactice în cardiomiopatii:A.Excluderea alcooluluiB.Excluderea tabagismuluiC.Respectarea regimului strict la patD.Exerciţii fizice, practicarea sportului
E. Depistarea precoce a dereglărilor de ritm cardiac “fară cauză”
199.CM. Ajutorul de urgenţă în intoxicaţii cu glicozide cardiace constă în:
A.Anularea glicozidelor cardiaceB.Micşorarea dozelor glicozidelor cardiaceC.Administrarea preparatelor de potasiuD.Administrarea preparatelor de calciuE. Administrarea unitiolului
200.CM. Care simptoame vorbesc despre cardiomiopatia dilatativă:
A.Cardiomegalia în lipsa simptoamelor viciului cardiac, hipertensiunii arteriale şi cardiopatiei ischemice
B.Creşterea presiunii telediastolice în ventriculul stâng
C.Scăderea presiunii telediastolice în ventriculul stâng
D.Micşorarea vădită a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
E. Majorarea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
201.CM. Care simptoame vorbesc despre stenoza subaortală idiopatică hipertrofică:
A.Lipotimii periodice la persoanele tinere fizic dezvoltate bine, deseori la sportivi
B.Suflu sistolic la apex şi punctul BotkinC.Hipertrofia septului intraventricular la
EcocardiografieD.Suflu sistolic la artera pulmonarăE. Hipertrofia venriculului drept lacocardigrafie
202.CM. Evoluţia malignă a hipertensiunii arteriale (HTA) se stabileşte în caz de:
A.HTA esentialaB.HTA simptomaticăC.Tensiune arterială diastolica mai mare de 130
mmHgD.Retinopatie hipertensivă de gradul III sau IVE. Retinopatie hipertensivă de gradul I sau II
203.CM. In patogenia hipertensiunii arteriale în pielonefrita cronică iau parte:
A.Schimbări organice ale arterelor renaleB.Edem inflamatoriu al interstiţiului renalC.Infiltraţia interstiţiului renalD.Dilatarea bazinetelor şi calicelor renaleE. Procesele inflamatorii în căile urinare
204.CM. Hipertensiunea arterială în pielonefrita cronică este:
A. Asociată cu edemeB. Asociată cu leucociturieC. Creşte în timpul acutizării pielonefriteiD. În timpul acutizării pielonefritei se micşoreazăE. Poate să devină malignă
205.CM. Sindromul urinar precedă hipertensiunea arterială în următoarele maladii:
A. Hipertensiune renovascularăB.Nefropatia gravidelorC.Hipertensiunea arterială esenţială (primară)D. Pielonefrita cronicăE.Glomerulonefrita cronică
31
206.CM. Proteinurie înaltă poate fi în:A.Coarctaţia aorteiB.Glomerulonefrita cronicăC.Nefroscleroza diabeticaD.Nefropatia gravidelorE. Hipertensiunea arterială esenţială (primară)
207.CM. Evoluţia hipertensiunii renovasculare se caracterizează prin:A.LabilitateB.StabilitateC.Rezistentă la terapia medicamentoasăD.Salturi hipertensive frecventeE. Salturi hipertensive rare
208.CM. Pentru hipertensiunea renovasculară e caracteristic:A.Suflu sistolic asupra arterelor renaleB.Suflu sistolo-diastolic asupra arterelor renaleC.Lipsa unor simptoame fizicaleD.Hipertensiune arterială refracteră la tripla asociere
medicamentoasăE. Suflu sistolic la apex
209.CM. Suflu epigastric în hipertensiunea renovasculară poate să nu se ausculte:
A.În obezitateB.Muşchii abdominali dezvoltaţi excesivC.Meteorism D.În grade mici de stenozăE. În grad moderat de stenoză
210.CM. Factori de bază ce duc la majorarea tensiunii în hipertensiunea geriatrică (ateroarteriosclerotică):
A.Scăderea relativă a frecvenţei contracţiilor cardiaceB.Schimbări în patul microcirculatorC.Creşterea rezistenţei aortei sclerozateD.Creşterea rezistenţei vaselor mari sclerozateE. Schimbări în sistemele umorale presoare şi depresoare
211.CM. Tensiunea diastolică în hipertensiunea geriatrică (ateroarteriosclerotică) poate fi:
A. NormalăB. ScăzutăC. Majorată pentru scurt timpD. Permanent majoratăE. Permanent scăzută
212.CM. Particularităţile pulsului şi tensiunii arteriale în hipertensiunea geriatrică (ateroarteriosclerotică):
A.ÎnaltB.FrecventC.ÎncetinitD.Tensiune de puls înaltaE. Tensiune de puls joasă
213.CM. Menţionaţi factorii etiologici, ce duc la dezvoltarea insuficienţei valvulei aortale:
A.Endocardita reumaticăB.SifilisulC.AterosclerozaD.Anevrism disecant de aortăE. Miocarditele
214.CM. Volumul fluxului retrograd în insuficienţa valvulei aortale depinde de:
A.Suprafaţa orificiuluiB.Durata sistoleiC.Durata diastoleiD.Gradientul tensiunii în aorta şi ventriculul stâng în timpul
diastolei
E. Gradientul tensiunii în aorta şi ventriculul stâng în timpul sistolei
215.CM. Sindromul algic în insuficienţa aortală:A.Durează scurt timpB.Poate dura oreC.Durerea strict localizatăD.Nitroglicerina are acţiune analgetică slabăE. Narcoticele jugulează bine durerea
216.CM. Numiţi simptomatica auscultativă posibilă în insuficienţa valvulei aortale:
A.Zgomotul I la apex accentuatB.Zgomotul I la apex diminuatC.Zgomotul II pe aortă accentuat la etiologie
reumatismalăD.Zgomotul II pe aortă diminuat în etiologie
reumatismalăE. Zgomotul II pe aorta diminuat în etiologie
sifilitică
217.CM. Menţionaţi caracteristicile auscultative ale suflului pe aortă în insuficienţa valvulei aortale:
A. Se auscultă suflu diastolicB.Se auscultă suflu sistolic şi diastolicC.Suflu diastolic urmează după zgomotul IID. Suflu diastolic urmează după un interval
anumit după zgomotul IIE.Suflu diastolic se accentuează la sfârşitul
diastolei218.CM. Determinaţi zonele în care se propaga suflul
auscultat pe aorta în insuficienţa valvulei aortale:A. Pe vasele gâtuluiB. În spaţiul interscapularC. În punctul Botkin-ErbD. La baza procesului xifoidE. În regiunea apexului cardiac
219.CM. Suflul determinat pe aorta în insuficienţa valvulei aortale se auscultă mai bine:
A. În poziţie orizontalaB. În poziţie verticalaC. În poziţie verticala cu mâinile ridicateD. La inspiraţieE. La expiraţie
220.CM. Prezentaţi caracteristica tremorului sistolic, ce se determină la bolnavii cu stenoza istmului aortal:
A. Se determină în regiunea apexului cardiacB. Se determină în spaţiul intercostal II pe
dreaptaC. Se determină în spaţiul intercostal II pe
stângaD. Se determină pe mijlocul sternului la nivelul
spaţiului intercostal IIE. Se determină pe vasele gâtului
221.CM. Prezentaţi caracteristica suflului sistolic în stenoza aortală:
A. Liniştit nu durează mult, nu e brutalB. Tare, îndelungat, de tembru brutalC. Se intensifică la reţinerea respiraţiei la expirD. Se intensifică în tahiaritmiiE. Se intensifică în emfizem pulmonar
32
222.CM. Menţionaţi caracteristicile pulsului şi tensiunii arteriale în stenoza aortală:
A. Pulsul înaltB. Puls de amplitudine micăC. Puls frecventD. Pulsul creşte încetE. Pulsul descreşte încet
223.CM. Menţionaţi datele electrocardiografice caracteristice pentru stenoza istmului aortal:
A. Ritm sinusalB. Fibrilaţia atrială se întâlneşte rarC. Ritm nesinusalD. Hipertrofia ventriculului stângE. Hipertrofia atriului stâng
224.CM. Menţionaţi factorii etiologici ce duc la dezvoltarea valvulopatiei aortale combinate (insuficienţa aortală şi stenoza istmului aortal):
A. Endocardita septicăB. AterosclerozaC. ReumatismulD. SifilisulE. Anevrismul disecant de aorta
225.CM. Semnele ce caracterizează miocardita Abramov-Fidler:A. Insuficienţa cardiaca progresiva grava rezistentă la
tratamentB. Insuficienţa cardiacă gravă, însă bine curabilăC. Lipsa majorării considerabile a corduluiD. Cardiomegalie pronunţatăE. Lipsa dereglărilor serioase de ritm şi conductibilitate
226.CM. Simptoamele şi criteriile de diagnostic ale miocarditelor ale Asociaţiei Cardiologilor din New York:
A. Acuze la cardialgii şi palpitaţiiB. FatigabilitateC. SubfebrilitateD. Tahicardie sinusalăE. Diminuarea zgomotului I
227.CM. Pentru electrocardiogramă în miocardite este caracteristic:A. Dinamica pozitivă pe parcursul zilelorB. Dinamica pozitivă pe parcursul săptămânilorC. Dinamica lipseşteD. Lipsa dereglărilor repolarizării în efectuarea testelor cu
B-blocante şi clorura de potasiuE. Lipsa reacţiei pe ECG în efectuarea testelor
farmacologice228.CM. În ce constă dereglările repolarizării în miocardite:
A. Scăderea amplitudei undei TB. Undele bifaziceC. Unda T negativaD. Unda T nu este supusă dereglărilorE. Subdenivelarea segmentului ST
229.CM. Care sunt schimbările electrocardiografice caracteristice pentru miocardite:
A. Dereglarea repolarizării ventriculareB. Aritmii şi blocadeC. Modificarea complexului QRS, deformarea luiD. Scăderea voltajului ECGE. ECG fără modificări patologice
230.CM. Simptomatica auscultativă a miocarditelor:A. Ritm de galop
B. Sufluri sistolice în toate puncteleC. Suflu sistolic pe aortăD. Tonul deschiderii valvulei mitraleE. Suflu sistolic la apex
231.CM. Pulsul în miocardite poate fi:A. AlternantB. MicC. AcceleratD. Aritmic după tipul extrasistolelorE. Neschimbat
232.CM. La pacienţii cu hipertensiune arterială malignă la care se suspectează feocromocitom, vor fi evitate următoarele medicamente:
A. FentolaminaB. MetildopaC. RezerpinaD. GuanetidinaE. Furosemid
233.CM. Care dintre următorii blocanti ai receptorilor betaadrenergici utilizaţi în tratamentul hipertensiunii arteriale sunt cardioselectivi (beta1-blocante):
236.CM. Care din următoarele teste sunt utile pentru evaluarea hipertensiunii arteriale secundare din sindromul Cushing:
A. Determinarea metanefrinelor urinare/24hB. Determinarea catecolaminelor urinare/24hC. Testul de supresie nocturna cu dexametazona
(dozarea matinala a cortizolului plasmatic după administrarea a 1 mg dexametazona seara precedenta)
D. Determinarea catecolaminelor plasmaticeE. Determinarea cortizolului оn urina/24h
237.CM. Gradul III în clasificarea retinopatiei hipertensive (Keit-Wagner-Backer) se caracterizează prin:
A. Raport diametrului arteriolar – venos 1:2B. Prezenţa de exudateC. Prezenţa de hemoragiiD. Prezenţa de edem papilarE. Depresiuni sau proemineţe ale venei
33
238.CM. Care din următoarele medicamente, antagonisti ai canalelor de calciu, utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale sunt dihidropiridine:
A. AmlodipinaB. DiltiazemC. Verapamil D. NifedipinaE. Felodipina
239.CM. Care din următoarele medicamente pot fi utilizate ca tratament de prima linie la un hipertensiv:
A. EnalaprilB. AtenololC. DiltiazemD. ClonidinaE. Hidralazina
240.CM. Care din următorii factori de risc indică un prognostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale?
A. FumatulB. Consumul de cafeaC. Consumul exagerat de alcool D. Obezitatea E. Vârsta înaintata
241.CM. Care din următorii factori de risc indica un prognostic nefavorabil al hipertensiunii arteriale?
A. Presiunea diastolica persistenta >115mmHgB. Consumul exagerat de alcoolC. Sexul masculinD. Insuficienţa cardiaca congestivăE. Hipertrigliceridemia
242.CM. În care din următoarele afecţiuni, diureticii tiazidici sunt contraindicaţi sau exista precauţii în administrare:
A. Diabet zaharatB. HiperuricemieC. Hiperaldosteronism primarD. Feocromocitom E. Ulcer peptic
243.CM. Care din următorii antagonişti ai canalelor de calciu pot încetini conducerea atrioventriculară ?
A. NifedipinaB. FelodipinaC. AmlodipinaD. DiltiazemulE. Verapamilul
244.CM. Care din următoarele medicamente au o acţiune imediata în tratamentul hipertensiunii arteriale:
A. EnalaprilB. NitroprusiatC. DiazoxidD. TrimetafanE. Labetalol
245.CM. Care din următoarele medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale au o acţiune întârziata:
A. EnalaprilB. Amlodipina C. NitroglicerinaD. Nifedipina-retardatăE. Captopril
246.CM. Care din următoarele medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii maligne sunt preparate orale:
A. Nitroprusiatul de sodiuB. Diazoxidul
C. TrimetafanulD. HidralazinaE. Labetalol
247.CM. Care din următoarele medicamente se pot administrate în hipertensiunea din sarcină:
A. MetildopaB. HidralazinaC. LosartanD. Nitroprusiatul de sodiu E. Captopril
248.CM. Care din următoarele medicamente fac parte din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei II:
A. FosinoprilB. LisinoprilC. QuinaprilD. IsradipinaE. Losartan
249.CM. Hiperaldosteronismul primar poate fi determinat de:
A. Tumoare unilaterală de suprarenalăB. Hiperplazie suprarenaliană bilateralăC. Tumoare a aparatului juxtaglomerularD. Tumoare de ganglioni simpaticiE. Tumoare de hipofiza
250.CM. Encefalopatia hipertensivă constă din următorul complex de simptoame:
A. Hipertensiune arterială severăB. Tulburări ale conştienteiC. Retinopatie cu edem papilarD. Edem pulmonar acutE. Afectarea funcţiei renale
34
Gastroenterologie
1. CS. Care din afecţiunile de mai jos evoluează mai frecvent cu dureri abdominale difuze ?
A. Ulcerul duodenal necomplicatB. Apendicita cronică necomplicată C. Ileita terminalăD. Peritonita tuberculoasăE. Colecistita cronică
2. CS. În care din circumstanţele de mai jos se poate întâlni anorexie ?
A. Etilism cronicB. Insuficienţă renală cronică (uremie)C. Gastrită atroficăD. Boala Simonds E. În toate circumstanţele enunţate mai sus
3. CS. Disfagia apărută iniţial la lichide (sau este mai pronunţată la lichide decât la alimentele solide) este caracteristică pentru:
A. Esofagul BarrettB. Acalazia cardieiC. Diverticuli esofagieniD. Boala de reflux gastroesofagianE. Tumori ale esofagului
4. CS. În acalazia cardiei se pot întâlni următoarele semne:A. Voce răguşităB. Tuse iritativăC. Scădere ponderalăD. Dureri retrosternaleE. Toate semnele de mai sus în funcţie de forma şi
stadiul clinic de evoluţie5. CS. Pirozisul este semnul patognomic pentru:
A. Cancerul gastricB. Acalazia cardieiC. Boala de reflux gastroesofagian D. Gastrita cronică tip AE. Toate cele enumerate
6. CS. Metaplasia mucoasei esofagiene malpighiene cu o mucoasă metaplasică gastrică sau intestinală este prezentă în:
A. Ulcerul esofagianB. Stenoza pepticăC. Sindromul BarrettD. Esofagita erozivăE. Toate cele enumerate
7. CS. Manevra „Turn-up” (întoarcerea endoscopului cu vârful în sus) este necesară pentru evidenţierea:
A. Herniei gastrice paraesofagieneB. Esofagului BarrettC. Diverticulilor esofagieniD. Acalaziei cardieiE. Bolii de reflux gastroesofagian
8. CS. Diverticuli mici, multipli, situaţi preponderent în partea superioară a esofagului, formaţi din dilataţii chistice ale glandelor profunde esofagiene sunt caracteristici pentru:
A. Pseudodiverticuloza esofagianăB. Diverticulii prin pulsiuneC. Diverticulii de tracţiuneD. Sindromul BarrettE. Acalazia
9. CS. Examenul endoscopic în cadrul herniei gastrice transhiatale prin alunecare pune în evidenţă:
A. Existenţa mucoasei gastrice şi a pliurilor gastrice între linia Z şi hiatusul diafragmatic
B. Metaplazia epiteliului esofagian cu epiteliu gastric sau intestinal
C. Insuficienţa de contracţie a sfincterului esofagian inferior
D. Insuficienţa de relaxare a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiţiei şi absenţa undelor peristaltice propulsive ale corpului esofagian
E. Mucoasa esofagului cu cicatrice10. CS. Boala de reflux gastroesofagian se
obligatoriiD. Metaplazia mucoasei obligatorie E. Creşterea tonusului sfincterului esofagian
inferior11. CS. Măsuri generale în cadrul tratamentului bolii
de reflux gastroesofagian sunt cele enumerate, cu excepţia:
A. Regimul alimentar în prânzuri mici şi dese
B. Evitarea alimentaţiei înainte de somnC. Evitarea alimentelor iritante (chimic,
termic, mecanic)D. Poziţia orizontală în timpul somnuluiE. Purtarea corsetelor
12. CS. Care din elementele de mai jos confirmă prezenţa cancerului esofagian ?
A. Prezenţa regurgitaţieiB. Prezenţa disfagiei C. Pierderea în greutateD. AnemiaE. Nici unul din elementele de mai sus
13. CS. Herniile transhiatale pot conduce la următoarele complicaţii, cu excepţia:
A. Esofagită pepticăB. Încarcerare supradiafragmatică a
stomaculuiC. Obstrucţie esofagiană prin inelul
SchatzkiD. Disfagie funcţionalăE. Gastrită erozivă a pungii herniare
14. CS. Inflamaţiile ganglionilor mediastinali, producând tracţiune asupra peretelui esofagian, pot conduce la apariţia următorilor divertirticuli esofagieni:
A. Diverticuli faringo-esofagieni ZenkerB. Diverticuli Killian-JamiesonC. Diverticuli parabronşiciD. Diverticuli epifreniciE. Toate tipurile
15. CS. Tratamentul chirurgical al diverticulilor epifrenici se efectuează în caz de:
A. Diverticuli asimptomatici
35
B. Diverticuli asociaţi cu afecţiune esofagiană motorieC. Diverticuli cu simptomatologie moderatăD. Diverticuli cu complicaţii severeE. Toate cazurile de diverticuli epifrenici
16. CS. Gastrita cronică tip „B” se defineşte prin:A. Gastrită rigidăB. Gastrită granulomatoasăC. Gastrită autoimunăD. Gastrită antrală indusă de Helicobacter pyloriE. Gastrită hipertrofică
18. CS. Cel mai răspândit factor etiologic al gastritelor cronice hiperacidice este:
A. Refluxul duodeno-gastralB. Infecţia Helicobacter pyloriC. AlcoolulD. SalicilateleE. Fumatul
19. CS. Cea mai răspândită cauză a gastritelor cronice medicamentoase este utilizarea:
A. ColereticelorB. ProchineticelorC. Steroizilor anaboliciD. GlicozidelorE. Antiinflamatoarelor nonsteroidiene
20. CS. Durata terapiei complexe antihelicobacteriene constituie:A. 2-3 săptămâniB. Mai mult de 3 săptămâniC. 1-3 zileD. 7 zileE. 30 zile
21. CS. În afara durerii sindromul dispeptic ulceros mai cuprinde:
A. DisfagieB. VomăC. Balonări postprandialeD. DiareeE. Astenie fizică
22. CS. Care dintre factorii numiţi nu posedă agresivitate pentru celulele mucoasei gastrointestinale ?
A. BicarbonatulB. Acizii biliariC. PepsinaD. Ioni de H+E. Fosfolipaza şi proteazele secretate de Helicobacter
pylori23. CS. Care dintre următoarele afirmaţii nu este caracteristică
pentru ulcer la senili:A. Frecvent se complică cu hemoragii B. Evoluţie cu simptomatică clinică ştearsăC. Se localizează de obicei în stomacD. Se localizează de obicei în duodenE. Au dimensiuni mari, dar nu sunt adînci
24. CS. Tumorile asociate sindromului Zollinger – Ellison mai frecvent sunt localizate în:
A. Stomac
B. DuodenC. Ganglionii limfaticiD. Splină E. Pancreas
25. CS. Care din condiţiile patologice de mai jos pot evolua cu gastropatie ?
A. Diabetul zaharatB. Ciroza hepaticăC. MixedemulD. Insuficienţa cardiacăE. Toate enumerate mai sus
26. CS. Care din simptomele de mai jos este patognomic gastritelor cronice ?
A. Dureri epigastraleB. InapetenţăC. Gust neplăcutD. SialoreeE. Nici unul din simptomele de mai sus
27. CS. Diagnosticul pozitiv într-o gastrită cronică se face prin:
A. Examen clinicB. Examen radiologicC. Examen morfologicD. Examen biochimicE. Toate cele de mai sus în funcţie de forma
clinică de gastrită28. CS. La examenul obiectiv al unui pacient cu ulcer
duodenal necomplicat se pot întâlni semnele:A. Dispariţia matităţii hepatice (la percuţie)B. Semnul Murphy pozitivC. Dureri la percuţia apofizelor spinoase T10
– T12
D. Dureri la palpare în regiunea epigastricăE. Toate semnele de mai sus în funcţie de
vechimea ulcerului29. CS. Care sunt modalităţile de diseminare ale
cancerului gastric ?A. Din aproape în aproapeB. Pe cale limfaticăC. Pe cale sanguinăD. Pe cale peritonealăE. Toate variante
30. CS. Numiţi preparatele cu acţiune regeneratoare asupra mucoasei gastrice în boala ulceroasă:
A. Gastrocepina B. CimetidinaC. De-nolulD. MetronidazolulE. Solcoserilul
31. CS. Indicaţi dieta necesară pacientului cu Dumping – sindrom.
A. Dieta cu glucide uşor asimilateB. Alimentaţie lichidă C. Dietă solidă şi semisolidă bogată în
proteineD. Dieta lacto-vegetalăE. Dieta îmbogăţită cu fibre vegetale
32. CS. Ce sunt polipii gastrici adevăraţi?A. Formaţiuni ce provin din ţesut muscular B. Formaţiuni ce provin prin ectopie de
ţesuturi în peretele gastric
36
C. Formaţiuni ce provin din proliferarea epiteliului de înveliş sau a glandelor
D. Formaţiuni ce provin din ţesut adipos E. Formaţiuni ce provin din ţesut nervos
33. CS. Care dintre formaţiunile enumerate au un potenţial de malignizare înalt?
A. Polipii adenomatoşiB. Polipii hiperplaziciC. HamartomulD. LeriomiomulE. Fibromul
34. CS. Care elemente semiologice ale formaţiunilor protruzive gastrice sunt necesare să fie prezentate la examenul endoscopic?
A. Localizarea polipului B. Forma polipuluiC. Suprafaţa de acoperireD. Aspectul şi particularităţile mucoaseiE. Toate enumerate
35. CS. Examenul histopatologic al polipilor stomacului este mai valabil în caz de:
A. Endobiopsie unică a formaţiunii protruziveB. Endobiopsie multiplă a formaţiunii protruziveC. Examen histopatologic al piesei operatorii D. Examen histopatologic al formaţiunii ectomizateE. Endobiopsia mucoasei învecinate
36. CS. Ce aspecte semiologice particulare permit diagnosticul endoscopic de tumori benigne nonepiteliale?
A. Mucoasa de acoperire normalăB. Semnul SachindlerC. Semnul cortuluiD. Ulceraţie unică ca un crater cu aspect ombilicatE. Toate enumerate
37. CS. Sinonimele şi semnele caracteristice ale celiachiei sunt:A. Enteropaţia glutenică B. Spru tropical C. Enteropatia secundarăD. Boala Wippl E. Totul este corect
38. CS. Excluderea glutenului din alimentaţia unui subiect cu enteropatie glutenică durează:
A. Până la ameliorarea clinicăB. Până la normalizarea steatoreei cliniceC. Toată viaţaD. Până la normalizarea morfologiei mucoasei
intestinaleE. Până la normalizarea concentraţiei folaţilor serici
39. CS. Manifestările clinice ale enteropatiei cronice sunt:A. Diareea cu eliminare abundentă de mucus şi o
cantitate normală de fecaleB. Diaree cu polifecalieC. “Diaree falsă”D. Alternarea constipaţiilor şi diareelor “nemotivate”E. Rectoragii
40. CS. Pentru încetinirea funcţiei de propulsare a intestinului subţire în enteropatia cronică se indică:
A. Donperidon B. Metoclopramid C. LoperamidD. CisapridE. Infuzie de Ca
41. CS. Boala Crohn este o afecţiune idiopaticã definitã prin:
A. Inflamaţia difuză a colonuluiB. Inflamaţia difuză a ileonuluiC. Inflamaţia segmentară a oricărui segment
al tractului gastrointestinalD. Inflamaţia difuză a oricărui segment al
tractului gastrointestinalE. Inflamaţia difuză a colonului si ileonului
42. CS. Pentru colita ulceroasã nespecificã în remisie este caracteristic:
A. Ileită „în pavaj”B. Atrofia mucoaseiC. UlceraţiiD. Granulom epitelio-gigantocelularE. Cript-abcese
43. CS. Preparatul cel mai eficient pentru profilaxia recidivelor colitei ulceroase nespecifice este:
A. PrednisolonulB. AzatioprinaC. MesalazinaD. PsihotropeleE. Penicilina
44. CS. Medicamentul de elecţie în giardioza intestinală este.
A. AmpicilinaB. CiproflaxacinaC. MesalazinaD. MetronidazolulE. Tetraciclina
45. CS. Cea mai sensibilă metodă de diagnostic a cancerului colorectal este:
A. Ecografia abdominalăB. Colonoscopia cu biopsieC. IrigografiaD. Tomografia computerizatăE. Rezonanţa magnetică nucleară
46. CS. Cea mai frecventă patologie a intestinului gros este:
A. Diverticuloza intestinuluiB. Colita pseudomembranoasăC. Colita ulceroasă nespecificăD. Tumori ale intestinului grosE. Sindromul colonului iritabil
47. CS. Clinic sindromul colonului iritabil se poate manifesta prin simptoame, cu excepţia:
A. DiareeB. Dureri şi disconfort în abdomenC. Eliminarea mucusului la defecaţieD. Hemoragie digestivă inferioarăE. Constipaţii
48. CS. Complicaţiile sindromului colonului iritabil sunt:
A. Hemoragiile intestinaleB. Malignizarea procesului patologic în
intestin C. Pseudopolipi ai intestinuluiD. Stricturi ale intestinuluiE. Complicaţiile intestinale nu-s cunoscute
49. CS. Semnele endoscopice ale sindromului colonului iritabil sunt:
37
A. PseudopolipozaB. Mucoasa neschimbatăC. Ulceraţii unice în intestin D. Erozii unice ale mucoasei intestinale E. Prezenţa diverticulelor intestinale
50. CS. Care sunt căile de diseminare ale cancerului de colon ?A. Extensia intraluminalăB. Diseminarea peritonealăC. Diseminarea hematogenăD. Diseminarea limfaticăE. Toate de mai sus
51. CS. Cum definiţi steatoreea ?A. Prezenţa în scaun de fragmente de carne nedigeratăB. Scaune frecvente şi abundenteC. Cantităţi mari de grăsimi eliminate prin scaunD. Scaune cu aspect chilosE. Toate elementele de sus în funcţie de gravitatea
insuficienţei pancreatice52. CS. Consumul crescut de fibre alimentare are rol:
A. De factor de risc pentru cancerul rectocolicB. De factor de risc pentru cancerul gastricC. De factor protector faţă de cancerul rectocolicD. Nu are nici un rol faţă de cancerul rectocolicE. Nu se cunoaşte rolul lor.
53. CS. Cancerul rectal debutează cel mai frecvent prin: A. Rectoragii masiveB. Rectoragii mici şi repetateC. Ocluzie sau subocluzie intestinalăD. FisuriE. Proctalgie
54. CS. Anatomic în ficat se evidenţiază:A. 4 lobi şi 7 segmenteB. 3 lobi şi 6 segmenteC. 2 lobi şi 8 segmenteD. 2 lobi şi 5 segmenteE. Lipseşte deviderea în lobi şi segmente
86. CS. Deficitul căreia dintre enzime se constituie mai rapid în pancreatita cronică?
A. AmilazaB. LipazaC. TripsinaD. ElastazaE. Chimotripsina
87. CS. Care caracteristică a durerii în pancreatita cronică nu este adeverată?
A. Durerea poate fi intermitentă, pregnantă, cu durată de ore, zile şi chiar săptămâni
B. Sediul durerii este epigastric ori spre hipocondriul stîng, cu iradiere în spate sau “în centură”
C. Durerea se ameliorează după prînzuriD. Durerea se ameliorează la aplecarea auterogradă a
trunchiului sau în poziţie şezîndE. Durerea poate fi persistentă, profundă, sîcîitoare,
perioadele dureroase fiind relativ continue88. CS. Când este indicat testul la secretină pentru diagnosticul
pancreatitei cronice?A. Prezenţa calcificărilor pancreaticeB. Prezenţa steatoreei pancreaticeC. Prezenţa diabetului zaharat pancreatogenD. Lipsa atât a calcificărilor pancreatice, cît şi a
steatoreei şi diabetuluiE. Prezenţa atât a calcificărilor pancreatice, cît şi a
steatoreei şi diabetului89. CS. Care dintre bolile pancreatice numite se întâlneşte mai
frecvent?A. Pancreatita cronică latentă B. Pancreatita cronică indurativă C. Pancreatita cronică recidivantăD. Chistadenocarcinomul pancreaticE. Adenocarcinomul ductal
90. CS. Care dintre manifestările numite este caracteristică (patognomică) pentru pancreatita cronică ?
A. Durerea abdominalăB. Calcificările pancreaticeC. SteatoreeaD. ObezitateaE. Diabetul zaharat
91. CS. Care investigaţie este mai informativă pentru diagnosticul diferenţial între pancreatita cronică şi neoplasmul pancreatic ?
A. Cercetarea enzimelor pancreatice serice (lipaza)B. Testul combinat la secretină şi colecistokininăC. Testarea curbei glicemice D. Testarea markerilor tumorali (CA 19 – 9)E. Colecistopancreatografia endoscopică retrogradă
92. CS. Dozarea preparatelor enzimatice complexe se efectuează după conţinutul de:
A. AmilazăB. LipazăC. TripsinăD. ElastazăE. Chimotripsină
93. CS. Pentru compensarea insuficienţei pancreatice exocrine se folosesc:
A. Preparatele colinoliticeB. AntibioticeleC. AnalgeticeleD. Enzimele pancreaticeE. Preparatele antienzimatice sau H2 –
blocanţii94. CS. Care dintre manifestările clinice ale
malabsorbţiei în pancreatita cronică se întâlneşte mai frecvent?
A. Diareea cu steatoreeB. AnemiaC. Dermatita D. HemoragiileE.Diareea secretorie
95. CS. Sindromul inflamator–distructiv în pancreatita cronică se caracterizează prin următoarele simptome, cu excepţia:
A. Durerii în hipohondrul stâng B. Hiperfermentemiei, hiperamilazurieiC. IntoxicaţieiD. Datelor de laborator caracteristice pentru
un proces inflamator acut E. Poliuriei
96. CS. În scopul diminuării secreţiei pancreatice se indică următoarele?
A. Foame 1-4 zileB. Evacuarea permanentă a sucului gastric
prin sondă intranazalăC. Antiacide D. Blocante ale receptorilor H2 –
histaminiciE. Toate enumerate mai sus
97. CS. Pentru a atinge efectul antifermentativ în tratamentul pancreatitei cronice se indică următoarele preparate, cu excepţia:
A. TrasiloluluiB. Acidului ε – aminocapronicC. PancreatineiD. 5 -FtoruraciluluiE. Contrycalului
98. CS. Cum credeţi că poate fi obiectivizată stetoreea ?
A. Prin coloraţie cu Sudan III a materiilor fecale
B. Prin dozarea azotului din fecaleC. Prin efectuarea unei pancreatografiiD. Prin explorări radioizotopiceE. Radiografie abdominală pe gol
99. CS. Ce semnificaţie are instalarea icterului pe fondul unei suferinţe pancreatice ?
A. Hemoliză sporită prin creşterea enzimelor pancreatice ser
40
B. Dezvoltarea unui neoplasm de cap de pancreasC. Insuficienţă hepato-celulară în cadrul sindromului
de malabsorbţieD. Dezvoltarea unui neoplasm de corp de pancreasE. Toate cele de mai sus
100.CS. Pentru aprecierea funcţiei exocrine a pancreasului cel mai informativ test (standard de „aur”) este:
A. Testul cu D-xilozăB. Testul la secretină – pancreziminăC. Activitatea serică a tripsineiD. Coeficientul amilază / creatininE. Analiza coprologică
101.CS. Care este clinica unei colangite sclerozante primitive ?A. IcterB. Dureri la nivelul hipocondrului dreptC. AstenieD. Prurit E. Toate de mai sus
102.CS. În tratamentul colicii biliare este contraindicată administrarea de:
A. AtropinăB. EufilinăC. PapaverinăD. Motilium E. Nitraţi
103.CS. Care din afirmaţiile numite nu este caracteristică pentru tabloul clinic al litiazei biliare?
A. Dureri în regiunea vezicii biliareB. Iradierea durerilor în umărul şi omoplatul dreptC. Sindrom dispepticD. Iradierea durerilor în regiunea inghinalăE. Semnul Orthner pozitiv
104.CS. Metoda cea mai larg utilizată pentru identificarea litiazei biliare este:
A. Examenul radiologic panoramic al abdomenuluiB. Colangiografia endoscopică retrogradăC. Ecografia abdominalăD. Colecistografia oralăE. Tomografia computerizată
105.CS. Complicaţiile colecistitei cronice sunt următoarele:A. DuodenitaB. Colangita cronicăC. ColedocolitiazaD. Pancreatita biliarăE. Toate cele enumerate
106.CS. Care din semnele numite nu este caracteristic pentru colecistita cronică:
A. Subfebrilitate de lungă duratăB. HipersplenismC. Dureri surde în hipochondrul dreptD. Semnul Merfi pozitivE. Senzaţie de amărăciune în cavitatea bucală
107.CS. Sindromul postcolecistectomic include diferite afecţiuni morfofuncţionale. Cea mai frecventă este:
A. ColelitiazaB. Disfuncţia sfincterului OddiC. ColangitaD. Sindromul de bant lungE. Anastomozita
108.CS. Care din afirmaţiile numite nu este caracteristică pentru dischinezia biliară de tip hipoton – hipokinetic?
A. DiareeB. Dureri surde în hipocondrul dreptC. ConstipaţiiD. Stază vezicularăE. Toleranţă bună a medicamentelor
colecistochinetice109.CS. Care din factorii numiţi nu are însemnătate în
A. SexulB. HipodinamiaC. ObezitateaD. HipotiroidiaE. Vârsta înaintată
110.CS. În dischinezia căilor biliare de tip hipertonic – hiperkinetic este contraindicată administrarea de:
A. SpasmoliticeB. M-holinoliticeC. Miolitice selectiveD. Magneziu sulfatE. Sedative
111.CS. Numiţi cel mai frecvent agent cauzal al colecistitei cronice:
A. StafilocociiB. PneumocociiC. StreptocociiD. Esherihia coli E. Fungii
112.CS. Infectarea veziculei biliare se produce pe următoarele căi:
A. HematogenăB. LimfogenăC. AscendentăD. Per continuitatemE. Toate enumerate mai sus
113.CS. Care sunt preparatele cu efect coleretic?A. AloholB. Săruri de magneziuC. SorbitolD. Ulei de măslineE. Pancreatină
114.CS. Tratamentul colecistitei cronice include:A. Antibiotice B. Coleretice C. Spasmolitice D. Nitrofurane E. Toate enumerate
115.CS. Colecistografia este contraindicată la bolnavii cu:
A. Intoleranţă la alimente graseB. Hepatită virală cronicăC. Idiosincrazie la iod D. ColelitiazăE. În toate cazurile enumerate
116.CS. Care este cel mai caracteristic semn clinic al litiazei biliare ?
A. DispepsiaB. FebraC. EructaţiaD. Colica biliară
41
E. Steatoreea 117.CS. Următoarele afecţiuni constituie complicaţiile blocajului
complet al coledocului, cu excepţia: A. Hidropsului vezicularB. Pancreatitei acute C. Empiemului colecisticD. Ulcerului gastricE. Icterului
118.CM. Care din bolile de mai jos apar mai frecvent la femei ?A. HemocromatozaB. Boala Wilson C. ColelitiazaD. Hepatita autoimunăE. Cancerul pancreatic
119. CM. Care din antecedentele heredo - colaterale enumerate mai jos, consideraţi că merită reţinute /sunt sugestive pentru un pacient digestiv ?
122.CM. Examenul radiologic al abdomenului în ansamblu este util la precizarea diagnosticului următoarelor afecţiuni:
A. Hernie hiatală B. Abces hepaticC. TrichinelozăD. Ocluzie intestinalăE. Ulcer duodenal perforat
123.CM. În care din circumstanţele de mai jos se poate întâlni bulimie ?
A. Parazitoze intestinaleB. HipertiroidieC. SarcinăD. Cancer esofagianE. Boala Menetrier
124.CM. Vărsăturile pot apare în următoarele circumstanţe:A. Boala de iradiere (actinică)B. Contuzii cerebraleC. UremieD. Gastrită acutăE. Esofagită catarală
125.CM. În care din afecţiunile de mai jos se poate întâlni hematemeză ?
A. Esofagită catarală B. Varice gastriceC. Ulcere de stres
D. Sindromul Zollinger-EllisonE. Boala Mallory-Weis
126.CM. În care din circumstanţele de mai jos credeţi că poate apare disfagie ?
A. ObezitateB. Sclerodermie sistemicăC. Miastenia gravisD. Acalazia cardieiE. Cancerul esofagian
127.CM. Acalazia cardiei se caracterizează prin:A. Insuficienţa de relaxare a sfincterului
esofagian inferior în timpul deglutiţieiB. Zone de metaplazie a epiteliului
malpighian al esofaguluiC. Mucoasa columnară a esofagului netedă
sau cu cicatriceD. Insuficienţa de contracţie a sfincterului
136.CM. Examenul radiologic pentru diagnosticarea herniei hiatale mici este preferabil de efectuat în poziţia:
A. Decubit dorsal oblic anteriorB. Decubit ventral oblic anteriorC. Poziţia TrendelenburgD. OrtostatismE. În orice poziţie mai sus enumerată
137.CM. Diverticulii esofagieni, apăruţi prin mecanisme de protruzie, cel mai des au localizare:
A. Faringo-esofagianăB. ParabronşicăC. EpifrenicăD. Pot apare cu aceeaşi frecvenţă în toate
compartimentele esofaguluiE. Acest mecanism nu e caracteristic pentru formarea
diverticulelor esofagieni138.CM. Care din simptomele enumerate mai jos sunt
caracteristice pentru sindromul dispeptic funcţional?A. Disconfort în regiunea epigastricăB. Dureri abdominale, care se amiliorează după
defecaţieC. Saţietate precoceD. Tulburări de tranzit intestinalE. Disconfort abdominal
139.CM. În funcţie de simptomatologia clinică, în dispepsia funcţională se pot destinge următoarele subgrupe:
A. Asemănătoare ulceruluiB. Asemănătoare dismotilităţiiC. Formă nespecificăD. Cu predominarea balonării distensiei
abdominale şi durerilorE. Cu predominarea diareei
140.CM. Cine necesită o explorare paraclinică pentru deosebirea dintre dispepsia funcţională şi cea organică?
A. Bolnavii cu simptoame alarmanteB. Bolnavii cu simptomatologie tipică pentru
anumită boală organicăC. Bolnavii peste 45 aniD. Bolnavii sub 45 aniE. Scăderea ponderală nemotivată
141.CM. Factorii citoprotectori ai mucoasei gastroduodenale sunt următori:
A. PepsinaB. MucopolizaharideleC. ProstaglandineleD. SomatostatinaE. Acizii biliari
142.CM. Factorii etiopatogenetici şi fiziopatologici numiţi sunt comuni atît ulcerului gastric, cît şi celui duodenal:
A. FumatulB. AlcoolulC. Helicobacter pyloriD. Hipersecreţia HClE. Preparatele antiinflamatorii non-
steroidiene143.CM. Dereglarea evacuării gastrice poate fi
cauzată de următorii factori:A. Terapia cu preparate anticolinergiceB. Diabetul zaharatC. Starea după vagotomieD. Sclerodermia de sistemE. Infecţia Helicobacter pylori
144.CM. Criteriile diagnostice pentru gastrita autoimună sunt următoarele:
145.CM. Gastrita cronică de tip „A” reprezintă:A. Gastrita fundală B. Gastrita de reflux biliarC. Gastrita autoimunăD. Gastrita asociată cu Helicobacter
pyloriE. Gastrita limfocitară
146.CM. Gastrita biliară de reflux necesită tratament cu:
A. MetoclopramidB. PropronololC. OmeprazolD. AtropinăE. Prednisolon
147.CM. Consumul de alcool poate interveni în ulcerogeneză prin:
A. Agresiunea directă asupra mucoasei gastrice şi duodenale
B. Activarea peroxidică în mucoasăC. Stimularea secreţiei acidopepticeD. Dereglarea microcirculaţieiE. Stimularea secreţiei
prostoglandinelor148.CM. Care dintre complicaţiile ulcerelor apar
brusc şi prezintă pericol pentru viaţă ?A. PenetraţiaB. HemoragiaC. MalignizareaD. PerforaţiaE. Stenoza pilorică
149.CM. Tabloul clinic al sindromului Zollinger-Ellison include:
43
A. DiareeaB. SteatoreeaC. Sindromul algic pronunţat, ce se supune greu
153.CM. Ce simptome şi semne puteţi întâlni, de regulă, într-o gastrită acută ?
A. Vărsături alimentare şi biliareB. SughiţC. XerostomieD. Dureri epigastraleE. Anorexie
154.CM. Care este conduita terapeutică într-o gastrită acută simplă ?
A. Se administrează preparate cortizonice sau antiinflamatoare nesteroidiene
B. Se administrează propranolil per os sau în lavajC. Se întrerupe contactul cu preparate iritanteD. Se aplică pungă de gheaţă pe regiunea
epigastricăE. Se administrează sucralfat
155.CM. Într-o gastrită fumatul acţionează prin: A. Creşterea secreţiei de bicarbonaţiB. Acţiune toxică asupra epiteliului
(hidrocarburile şi nicotina)C. Scade concentraţia de pepsinăD. Produce reflux duodeno-gastricE. Toate elementele de mai sus
156.CM. Care din simptomele enumerate mai jos caracterizează ulcerul duodenal ?
A. Dureri epigastraleB. PirozisC. XerostomieD. Alternanţa diaree-constipaţieE. Toate aceste posibilităţi
157.CM. Care credeţi că sunt indicaţiile fibroendoscopiei gastroduodenale ?
A. Abdomenul acutB. Hemoragia digestivă superioară
C. Ulcerul anastomotic postoperatorD. Ulcerul duodenalE. Toate cele de mai sus
158.CM. Care din formulările de mai jos constituie semne radiologice indirecte pentru ulcerul duodenal ?
A. Distensie gazoasă intestinală (aerocolie)
B. Deformare bulbară „în trifoi”C. Pliurile îngroşateD. Prezenţa de hipersecreţie gastricăE. Hipertrofia pliurilor gastrice
159.CM. Care credeţi că sunt complicaţiile ulcerelor ?A. PerforaţiaB. StenozareaC. MalignizareaD. PenetraţiaE. Esofagita
160.CM. Care sunt indicaţiile de tratament chirurgical în ulcer cronic ?
A. Hemoragie digestivă unică, fără tulburări hemodinamice
B. PerforaţiaC. Ulcerul postbulbarD. Ulcerul gastricE. Stenoza decompensată
161.CM. Care din leziunile de mai jos consideraţi că pot constitui leziuni precanceroase ?
A. Gastrita MenetrierB. Ulcerele de stresC. Polipii gastrici adenomatoşi mai
mari de 2 cmD. Ulcerul duodenal rezistent la
tratamentE. Gastrita hiperacidică
162.CM. Un pacient cu neoplasm gastric poate descrie:
A. Gust amarB. Anorexie selectivă, mai ales pentru
carneC. Vărsături cu alimente ingerate în
urmă cu mai mult de 24 oreD. Epigastralgii cvasicontinui care nu
sunt ameliorate de alimentaţieE. Diaree cu polifecalie
163.CM. Care din semnele radiologice de mai jos sunt sugestive pentru neoplasm gastric ?
A. „Nişă” gastrică cu lipsa convergenţei pliurilor
B. Plus de opacitate în afara siluetei gastrice în jurul căreia peristaltismul gastric este păstrat
C. Pliurile îngroşateD. Defect de umplere, cu contur şters,
cu rigiditate în jurE. Imagine rigidă a pilorului care
devine beant şi incontinent164.CM. Ce alterări biologice pot apare în
neoplasmul gastric ?A. Prezenţa antigenului
carcinoembrionar
44
B. Scăderea hemoglobineiC. LeucopenieD. Creşterea VSH-uluiE. Creşterea creatininului
165.CM. Numiţi preparatele care se utilizează în tratamentul gastritelor cronice hipoacide.
A. De-nolulB. Acidin-pepsinaC. PanzinormulD. FamotidinaE. Gastrocepina
166.CM. Numiţi factorii ulcerogeni în patogenia bolii ulceroase.A. Prezenţa Helicobacter pyloriB. Hipersecreţia HCLC. Hiperproducerea de pepsină D. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi E. Mărirea sintezei de prostaglandine
167.CM. Numiţi factorii de protecţie în patogenia bolii ulceroase.
A. Mărirea sintezei de prostaglandine B. Mărirea secreţiei de pepsinăC. Creşterea concentraţiei serice de gastrină D. Mărirea secreţiei de bicarbonaţi E. Regenerarea normală a mucoasei
168.CM. Numiţi semnele caracteristice ulcerului duodenal:A. Vârsta înaintată (50-70 ani)B. Ritmicitatea şi periodicitatea sezonieră a
sindromului dolor C. Mărirea secreţiei gastriceD. Lipsa poftei de mâncareE. Durere difuză în epigastru
169.CM. Numiţi preparatele cu acţiune la factorul acido-peptic în patogenia bolii ulceroase:
A. Famotidina (ranitidina)B. Almagelul (fosfalugelul)C. RetabolilulD. OmeprazolulE. Metronidazolul
170.CM. Numiţi preparatele care acţionează asupra Helicobacter pylori în tratamentul bolii ulceroase:
A. PlatifilinaB. CimetidinaC. AmoxicilinaD. De-nolulE. Metronidazolul
171.CM. Care sunt semnele caracteristice pentru Dumping-sindrom?
A. PalpitaţiiB. Astenie fizică pronunţată C. Disfagie D. Necesitatea în alimentaţie lichidăE. Ameliorarea stării în poziţie verticală
172.CM. Care sunt metodele fizioterapice în boala ulceroasă?A. Unde sinusoidale B. Electroforeză cu histamină C. Oxigenare hiperbaricăD. Electroforeza cu adicin-pepsinăE. Electroforeză cu eufilină
173.CM. Numiţi maladiile cu risc oncologic.A. Ulcerul duodenal
B. Gastrita bontului gastricC. Duodenita cronicăD. Sindromul de ansă aferentăE. Ulcerul gastric
174.CM. Numiţi factorii implicaţi în patogeneza duodenitei cronice.
A. Agresiunea acido-pepticăB. Dereglarea troficii mucoasei C. Hipertensiunea arterială D. Staza duodenală E. Boală de reflux gastro-esofagian
175.CM. Numiţi cauzele care favorizează staza duodenală.
A. Gastrita cronică (tip B)B. Periduodenita cu dischinezie
eroziuni superficialeD. Baza mare de implantareE. Mucoasa din jur fără supleţe
178.CM. Indicaţiile polipectomiei endoscopice sunt. A. Adenoamele gastrice (dovedite
histopatologic) ce nu au devenit maligne
B. Mărimea până la 20 mm C. Polip hiperplazicD. Mărimea mai mult de 20 mmE. Formaţiunea protruzivă cu baza mare
de implantare179.CM. Care sunt tipurile morfologice ale
pseudopolipilor?A. Hiperplazia foviolară B. Polip hiperpalsticC. Polip hiperplaziogenD. Polip fibroinflamator E. Polip adenomatos
180.CM. Care dintre cele enumerate mai jos sunt formaţiuni disembrioplastice?
A. Pancreasul ectopic B. Incluziile brunnerieneC. Teratomul D. Polipii hiperlazici E. Polipii adenomatoşi
181.CM. Inflamaţia granulomatoasă a mucoasei gastrice este posibilă în:
45
A. TuberculozăB. SarcoidozăC. Boala CrohnD. SifilisE. Amiloidoză
182.CM. Care sînt mecanismele patogenetice ale diareei cronice în enterită?
A. Insuficienţa veno-mezentericăB. Mărirea presiunii oncotice intralumenaleC. Tranzitul intestinal accelerat D. Hiperexudaţie intestinalăE. Încetinirea tranzitului intestinal
183.CM. Enumeraţi maladiile ce decurg clinic similar enteritei cronice.
A. Enteropatie glutenicăB. Boala HirschsprungC. DizenteriaD. OpistorhozaE. Insuficienţa dizaharidică.
184.CM. Enumeraţi maladiile care mai frecvent decurg cu afectarea rectului şi sigmei.
A. Boala CrohnB. DizenteriaC. Colita ulceroasă nespecificăD. TuberculozaE. Amebiaza
185.CM. Sindromul de malabsorbţie din rezecţiile intestinale depinde de:
A. Lungimea segmentului intestinal rezectatB. Topografia segmentului rezectatC. Concentraţia serică a calciului ionizatD. Rezecţia valvulei ileocecaleE. Starea anatomică a intestinului restant
186.CM. Clinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin:A. Scădere progresivă în pondere B. Edeme şi ascităC. Dureri în oase şi paresteziiD. Sîngerarea mărităE. Artrite
187.CM. Sindromul de malabsorbţie poate fi condiţionat de:A. Insuficienţa exocrină a pancreasuluiB. Deficitul acizilor biliari în rezultatul bolii
colestatice a ficatuluiC. Ischemia cronică a intestinului subţireD. Boală cronică organică a intestinului grosE. Sindromul colonului iritabil
188.CM. Tratamentul patogenetic al sindromului de malabsorbţie include:
A. Administrarea parenterală de vitamineB. Indicarea preparatelor de antifermenţiC. Administrarea parenterală de preparate proteiceD. Administrarea prokineticelor E. Administrarea antibioticoterapiei
189.CM. Paraclinic sindromul de malabsorbţie se manifestă prin simptomele:
A. HipoalbuminemieB. Creşterea ceruloplasmineiC. HipovitaminozaD. SteatoreeE. Scăderea nivelului fierului seric
190.CM. Clasificarea fiziopatologică a diareilor cronice înclude:
A. Diareea osmoticăB. Diareea secretorieC. Diareea prin tulburări de motilitateD. Diareea prin leziuni inflamatorii ale
mucoaseiE. Diareea cauzată de hiperaciditatea
stomacală191.CM. Diareea hemoragică poate fi cauzată de:
A. ŞhigellaB. Helicobacter pyloriC. Entamoeba histoliticaD. SalmonellaE. Eh. Coli enteropatogenă
192.CM. Metoda de bază a tratamentului enteropatiei glutenice este excluderea din alimentaţie a produselor:
A. GrîuB. OrzC. SecarăD. OrezE. Ovăz
193.CM. Pentru concretizarea patologiei intestinului subţire pot fi utilizate:
A. Metode radiologiceB. Metode endoscopiceC. Examinarea coprologicăD. Test cu D-xilozăE. Test cu secretina – pancreozimină
195.CM. Complicaţiile generale în boala Crohn sunt: A. Diabetul zaharatB. Sindromul de malabsorbţieC. Stările septicemiceD. Eritemul nodosE. Amiloidoza
196.CM. În tratamentul patogenetic al bolii Crohn se utilizează:
A. Mesalazina B. CorticoterapiaC. Azatioprina D. Papaverina E. Famotidina
197.CM. Macroscopic pentru colita ulceroasã nespecificã este caracteristic:
A. Leziuni cu caracter segmentarB. Ileită „în pavaj”C. Hemoragii de contactD. Inflamaţia difuză a mucoasei cu
ulceraţiiE. „Semnul corzii”
198.CM. Examenul endoscopic în colita ulceroasă nespecifică constată:
A. Relief în „pietre de pavaj”B. Ulceraţii polimorfeC. Ulcere longitudinale, fisurate
46
D. Friabilitatea mucoaseiE. Absenţa desenului vascular submucos
199.CM. Irigoscopia în stadiile avansate ale colitei ulceroase nespecifice denotă:
A. Scurtarea colonuluiB. Dehaustrarea colonuluiC. Spiculi marginali/pete baritateD. FistuleE. Colonului cu contur rectiliniu, tubular
200.CM. Complicaţiile colonice în colita ulceroasă nespecifică sunt:
A. Megacolonul toxicB. Hemoragia digestivă inferioară severăC. Complicaţiile intestinale nu-s cunoscuteD. PerforaţiaE. Stricturile şi fistule viscero-viscerale
201.CM. Formele clinice de constipaţie cronică sunt:A. Constipaţia osmoticăB. Constipaţia idiopaticăC. Constipaţia secretorieD. Constipaţia prin obstrucţia de ieşireE. Boala Hirschprung
202.CM. Constipaţia cronică poate fi în:A. HipotiroidismulB. Diverticuloza intestinului grosC. MegacolonulD. Sindromul colonului iritabilE. Amiloidoza
203.CM. Factorii de risc în dezvoltarea cancerului intestinului gros sunt:
A. Polipoza familiară multiplăB. Polipii adenomatoşi intestinaliC. Diverticulii intestinali D. Cancerele familiale nepolipoaseE. Colita ulceroasă nespecifică
204.CM. Sindromul colonului iritabil se caracterizează prin: A. Dereglarea tranzitului conţinutului intestinuluiB. Proces inflamator cronic în intestinC. Prezenţa durerilor şi disconfortului în abdomenD. Proces distrofic în mucoasa intestinului E. Lipsa substratului organic de afectare
205.CM. Medicul poate exclude sindromul colonului iritat la prezenţa simptoamelor:
A. Diaree cu polifecalieB. Dureri în abdomenC. Hemoragie intestinalăD. Temperatură subfebrilăE. Scăderea progresivă a masei corpului
206.CM. Tratamentul sindromului colonului iritabil include:A. Psihoterapia B. Dietoterapia – dieta 9 după PevznerC. Gimnastica curativăD. Spasmoliticele miotropeE. Fizioterapia
207.CM. La tratamentul medicamentos al sindromului colonului iritabil se indică:
A. MesalazinăB. Pinoverium bromidum (Diţetel)C. Papaverină D. No-şpa
E. Lactuloză208.CM. Bolnavilor cu sindromul colonului iritabil cu
diaree se indică preparatele:A. Din lut albB. Loperamid (Imodium) C. Cărbune activatD. Carbonat de calciuE. Levomicetină
209.CM. Care din antecedentele personale enunţate mai jos pot avea semnificaţie pentru o patologie intestinală prezentă ?
A. DizenteriaB. RubeolaC. Iersinioza D. Rezecţia ilealăE. Astmul bronşic
210.CM. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu diaree.
A. DizenteriaB. Ulcerul duodenalC. CarcinoidulD. Ileita terminalăE. Colita ulceroasă nespecifică
211.CM. Notaţi afecţiunile care evoluează mai frecvent cu constipaţie:
A. HipertiroidiaB. HipotiroidiaC. Diabetul zaharatD. Ulcerul duodenalE. Boala Hirschprung
212.CM. În care din situaţiile patologice de mai jos se poate întâlni ileus ?
232.CM. Care din investigaţiile biochimice de mai jos caracterizează sindromul hepatopriv ?
A. Creşterea sideremieiB. HipoalbuminemiaC. Scăderea protrombineiD. Creşterea ceruloplasmineiE. Scăderea lipazei
48
233.CM. Care sunt mecanismele prin care se produc tulburări în metabolismul glucidic în cursul hepatopatiilor cronice ?
A. Insuficienţa sintezei de glicogenB. Inducerea hipersecreţiei de glucagonă C. Sinteza crescută de epinefrinăD. Glicogenoliza ineficientă E. Tulburări în metabolismul insulinei
234.CM. Ce semnificaţie poate avea creşterea fosfatazei alcaline în prezenţa icterului ?
A. Sindrom RotorB. Sindrom Budd-ChiariC. Cancer de cap de pancreasD. Litiază biliarăE. Sindrom Jilber
235.CM. Ce semne întâlniţi mai frecvent în icterul prehepatic ?A. Urina decoloratăB. Fecale decolorateC. Fecale intens colorateD. Leziuni de grataj determinate de pruritE. Splenomegalie
236.CM. Ce semne caracterizează icterul prin obstrucţie ?A. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei
indirecteB. Hiperbilirubinemie pe seama componenţei
directeC. Stercobilină prezentă în cantităţi mari în materii
fecale D. Prezenţa bilirubinei în cantităţi mari în urină E. Hipolipidemie
237.CM. Ce afecţiuni pot evolua cu ascită ?A. Hepatita cronicăB. Sindromul nefrotic pronunţatC. Pericardita constrictivăD. Sindromul CushingE. Carcinomatoza
238.CM. Steatoza hepatică alcoolică este definită ca:A. Formă benignăB. Formă reversibilăC. Acumulare de lipide în ficatD. Formă malignă, inreversibilăE. Prezenţa depozitelor de Cu
239.CM. Pentru afectarea etilică a ficatului sunt caracteristice:A. Epizoade repetate de „hepatită acută”B. Manifestări ale hipoavitaminozeiC. Etilismul în anamnezăD. Autoanticorpi către membrana hepatocitelorE. Icter pronunţat îndelungat
240.CM. Macroscopic ficatul gras este:A. Micşorat în volumB. Mărit în volumC. De culoare roşieticăD. De culoare galbenăE. De culoare brună
241.CM. Care din analizele de laborator redate mai jos sunt sugestive pentru o hepatopatie etanolică ?
A. Scăderea gama-globulinelorB. Creşterea importantă a IgAC. Creşterea ureeiD. Creşterea indexului AST/ALTE. Creşterea acidului uric
242.CM. Hemocromatoza se caracterizează prin următoarele manifestări clinice:
A. HepatomegalieB. Pigmentare brună sau cenuşieC. Diabet zaharatD. Icter colestaticE. Sindrom extrapiramidal
243.CM. Hepatita de etiologie HDV este posibilă în caz de:
17. CS. Alegeţi regimul bolnavului în cazul sindromului nefrotic cu edeme moderate:
A. De patB. Activitate sporităC. Gimnastică igienicăD. Gimnastică curativăE. Limitarea activităţii
18. CS. Selectaţi dieta bolnavului de sindrom nefrotic:A. Proteine pînă la 1 gr/cg al masei corporaleB. Proteine pînă la 1,5-2,0 gr/cg al masei corporale C. Utilizarea NaCl în perioada edemelor moderate pînă la
6-7 gr/24 oreD. Utilizarea NaCl în perioada edemelor moderate pînă la
0,5 gr/24 oreE. Conţinut în deajuns al glucidelor
19. CS. Citostaticele în sindrom nefrotic se administrează în următoarea doză:
A. Azatioprina (imuran) 1,5-3,0 мg/cg/24oreB. Azatioprina (imuran) 4,0 мg/cg/24ore C. Ciclofosfamidul 2-3 mg lа 1 cg zilnicD. Ciclofosfamidul 6 мg lа 1 cg peste o ziE. Ciclofosfamidul 30-45 мg lа 1 cg 1 dată în săptămînă
20. CS. În ce caz sunt contraindicate citostaticele:A. Insuficienţa renală cronică fără activitateB. Sindromul GudpascerC. PancitopeniaD. LeucopeniaE. Sindromul nefrotic la bolnavii cu LES
21. CS. Heparina în sindromul nefrotic se administrează în doza:A. 5000-10000 UA 24 oreB. 10000-40000 UA 24 oreC. 40000-60000 UA 24 oreD. 8000-12000 UA 24 oreE. 12000-20000 UA 24 ore
22. CS. În care grup de bolnavi infecţia anaerobă cel mai des condiţionează evoluţia pielonefritei:
A. La nou-născuţiB. La copiiC. La adolescenţi D. La maturiE. La vîrstnici
23. CS. Cărui agent patogen îi revine rolul premordial în evoluţia pielonefritei:
A. Streptococcus B. Escherihia coliC. Staphylococcus aureusD. Aerobacter cloacaeE. Pseudomonas aeruginosa
24. CS. În pielonefrită sunt mai pronunţate modificările:A. CanaliculelorB. NefronilorC. Vaselor renaleD. Tesutului interstiţial renalE. Dimensiunilor rinichilor
25. CS. Cel mai caracteristic semn al pielonefritei unilaterale este:
A. Intoxicaţia pronunţatăB. Algia permanentă în partea afectatăC. Micţiunea dolorăD. Micţiunea deasăE. Setea
26. CS. Care este gradul bacteriuriei (numărul de microbi), care are importanţă diagnostică în pielonefrită:
30. CS. Care metodă antibacterială cel mai des se utilizează în pielonefrita cronică:
A. Întrerupt, regularB. Jugularea recidivuluiC. NeîntreruptD. Terapia îndelungată de menţinereE. În acutizare
31. CS. Indicator al cărei patologii enumărate mai jos este sindromul nefrotic
A. Amiloidozei renaleB. GlomerulonefriteiC. PielonefriteiD. Diabetului zaharatE. Maladiilor de sistem
32. CS. Care doză de nitroxolină este cea mai eficace în pielonefrita cronică:
A. 400 mg/24 oreB. 200 mg/24 ore C. 150 mg/24 ore D. 100 mg/24 ore E. 50 mg/24 ore
33. CS. Care grup de remedii este cea mai toxică în tratamentul pielonefritei cronice:
А. CefalosporineleB. PenicilineleC. МаcrolideleD. CarbapenemeleE. Амinoglicozidele
51
34. CS. Excreţia proteică care caracterizează proteinuria "malignă" timp de 24 ore constituie
A. Pînă la 5 gr.B. 5,0 – 10,0 gr.C. 10,0 – 15,0 gr.D. 15,0 – 20,0 gr.E. Mai mult de 20,0 – 25,0 gr.
35. CS. Care patologie din partea sistemului cardio-vascular se poate manifesta la bolnavii cu IRC:
A. AritmiaB. HTAC. HipotoniaD. Astmul cardiacE. Edeme ale membrelor inferioare
36. CS. Ce se subînţelege prin terapia conservativă a IRC:A. Tratamentul patologiei de bazăB. DietoterapieC. Consumarea adecvată a lichiduluiD. Controlul introducerii electroliţilorE. Micşorarea retenţiei produselor metabolismului proteic
37. CS. În ce constă dietoterapia în stadiile precoce ale IRC:A. Cantitatea proteinei în 24 ore 50-60 grB. Cantitatea proteinei în 24 ore pînă la 40 grC. Cantitatea proteinei în 24 ore 20-25 grD. Masa Nr. 7E. Dieta din cartofi şi ouă
38. CS. Care din simptomele clinice enumerate mai jos caracterizează pielonefrita acută:
A. Algia lombarăB. Hipertonusul abdominalC. PolakiuriaD. VomaE. Febra înaltă
39. CS. Sugerează cea mai veridică metodă de diagnostic al amiloidozei:
59. CM. Care remedii pot fi utilizate în sindromul nefrotic:A. Plasma uscată şi nativăB. Albumina plasmaticăC. Diuretice - tiazidele, furosemidulD. Diuretice - diacarb, novurit, ureeaE. Unitiolul
60. CM. Care simptome clinice şi de laborator caracterizează sindromul nefrotic:
A. ProteinuriaB. HipoproteinemiaC. Hematuria
D. Sindromul hipertonicE. Hiperlipidemia
61. CM. În care patologii renale evoluează sindromul nefrotic primar:
A. Glomerulonefrita acutăB. Glomerulonefrita cronicăC. Pielonefrita cronicăD. Аmiloidoza renalăE. Nefroptoză
62. CM. Alegeţi cauzele principale, în care poate evilua sindromul nefrotic secundar:
A. Procesele purulente cronice pulmonareB. Diabetul zaharat C. Tuberculoza renală D. Tromboza venelor de calibru mare(renale,
cave inferioare,femorale)E. HTA
63. CM. În care colagenoze se poate dezvolta sindromul nefrotic:
A. LESB. Artrita reumatoidăC. SclerodermiaD. Periarteriita nodoasăE. Reumatismul
64. CM. În care patologii sanguine se poate dezvolta sindromul nefrotic:
A. LimfogranulomatozăB. Limfoleucoză cronicăC. Boala mielomicăD. Mieloleucoza cronicăE. Crioglobulinemia mixtă
65. CM. Enumeraţi modificările morfologice în rinichi în cazul sindromului nefrotic:
A. Pe suprafaţa rinichiului se depistează modificări plate sau cicatriciale
B. Rinichiul măritC. Rinichiul micşorat capsula renală se scoate
uşor D. Capsula renală se scoate uşor E. Capsula renală se scoate greu
66. CM. Alegeţi modificările caracteristice sindromului nefrotic:
A. EdemeB. AscităC. DispepsieD. HidropericardităE. Sete (uscăciune în gură)
67. CM. Cele mai tipice complicaţii ale sindromului nefrotic sunt:
A. Infecţiile bacteriale (pneumonia, peritonita, pleurita, sepsisul)
B. DisbacteriozaC. Eriteme dermale "erizipeloide" (abdomen,
70. CM. Care dereglări sunt caracteristice sistemului coagulant şi anticoagulant în sindromul nefrotic:
A. Hipercoagularea sîngeluiB. Creşterea activităţii factorilor anticoagulanţiC. Diminuarea activităţii factorilor anticoagulanţi D. Creşterea activităţii factorilor fibrinoliticiE. Diminuarea activităţii factorilor fibrinolitici
71. CM. Numiţi modificările caracteristice sindromului nefrotic:A. Diureza diminuatăB. Diureza sporităC. Tromboza vascularăD. Creşterea presiunii oncotice a plasmeiE. Diminuarea presiunii oncotice a plasmei
72. CM. Care sunt modificările indicilor imunităţii în cazul sindromului nefrotic:
A. Creşterea activităţii sistemului fagocitelor mononucleareB. Deprimarea fagocitozeiC. Sporirea formării anticorpilorD. Deprimarea formării anticorpilorE. Deprimarea sintezei interferonului
73. CM. Contrindicaţii la administrarea glucocorticosteroizilor în cazul sindromului nefrotic serveşte:
A. Аmiloidoza renalăB. HematuriaC. Tromboza vascularăD. LeucocituriaE. Diabetul zaharat, glomeruloscleroza
74. CM. Care din remediile enumerate mai jos sunt indicate în tratamentul bolnavilor cu glomerulonefrită subacută şi LES cu sindrom nefrotic sever:
A. CiclofosfamidulB. LevamizolulC. Аzatioprina (Imuranul)D. ТimolinaE. Heparina
75. CM. Care sunt complicaţiile terapiei steroidiene:A. Ulcerele gastro-intestinaleB. Infecţia căilor urinareC. Astmul bronşicD. Acutizarea tuberculozeiE. Ciroza ficatului
76. CM. Care sunt complicaţiile în urma administrării Heparinei:A. Hemoragiile gastro-intestinaleB. HematuriaC. Аnemia aplasticăD. Infarctul pulmonarE. Оsteoporoza
77. CM. Care remedii şi metode se pot utiliza în cazurile severe al sindromului nefrotic:
A. Antiinflamatoarele nesteroidiene (metindolul, brufenul)B. Terapia glucocorticosteroidăC. Plasmofereza
D. HemosorbţiaE. Heparina şi antiagregantele
78. CM. Care remedii se utilizează în tratamentul sindromului nefrotic:
A. SalbutamolulB. Furezisul (triamterena 50мг + furosemid
80. CM. Cu care remedii medicamentoase se tratează criza nefrotică:
A. ReopoliglucinaB. АlbuminaC. PrednisolonaD. HeparinaE. Diuretice
81. CM. Care complicaţii pot surveni în urma tratamentului cu diuretice:
A. HipocaliemiaB. Alcaloza metabolicăC. Acidoza metabolicăD. Creşterea nivelului renineiE. Creşterea nivelului de aldosteron
82. CM. Care factori produc evoluţia pielonefritei cronice:A. Refluxul vezico-ureteralB. Оbstrucţia căilor urinareC. Diminuarea filtraţiei canaliculare D. Diminuarea circuitului renalE. Distopia renală
83. CM. Indicaţi factorii declanşatori al pielonefritei:A. Аmiloidoza renalăB. Diabetul zaharatC. GraviditateaD. Artrita reumatoidăE. Nefrita membranoasă
84. CM. Numiţi acuzele caracteristice ale bolnavilor de pielonefrită cronică:
A. FebraB. Slăbiciunea generalăC. Pierderea în pondereD. Algia lombarăE. Dizuria
85. CM. Care modificări în statutul general sunt caracteristice bolnavilor cu pielonefrită cronică:
A. Pastozitatea tegumentelorB. Paliditatea tegumentelorC. Creşterea temperaturii corporaleD. Temperatura corporală normalăE. Durere la palpaţia rinichilor
86. CM. Care sunt caracteristicele principale ale pielonefritei:
88. CM. are sindroame clinice se evidenţiază în pielonefrită:A. UrinarB. PolachiuricC. IntoxicaţionalD. NefroticE. Proteinuric
89. CM. Care sunt modificările urogramei caracteristice pielonefritei:A. Modificările dimensiunilor şi contururilor rinichilorB. Dereglarea eliminării substanţei de contrastC. Deformaţia sistemului canaliculo-ureteralD. Semnele urostazeiE. Simetria afectării rinichilor
90. CM. Care sunt indicaţiile către spitalizarea bolnavilor cu pielonefrită cronică:
A. Acutizarea pronunţatăB. Creşterea rapidă a TAC. Progresarea IRCD. Dereglarea urodinamiciiE. Dereglarea hemodinamicii
91. CM. Care antibiotice pot fi utilizate în pielonefrita cronică:A. PenicilineleB. CefalosporineleC. Мacrolidele D. АminoglicozideleE. Levomicetina
92. CM. Care sulfanilamide se pot utiliza în pielonefrita cronică:A. EtazolulB. UrosulfanulC. BiseptolulD. SulfadimetoxinaE. Sulfalenul
93. CM. Care remedii antimicrobiene sunt cele mai eficace în tratamentul pielonefritei cronice:
97. CM. În care patologii se poate dezvolta IRC:A. Pielonefrita cronicaB. Тuberculoza renalaC. Polichistoza renalaD. АmiloidozaE. Patologia endocrină
98. CM. Stadiul compensator în insuficienţa renală cronică este caracterizat prin următoarele:
A. FatigabilitateB. Dispepsie uşoarăC. PoliurieD. Uscăciune în gurăE. Anurie
99. CM. Care remedii se utilizeaza in tratamentul IRC:A. ТеstosteronulB. Eritropoetina recombinantaC. FeroplexulD. Acidul acetilsalicilicE. Vitamina D, tahistina
100. CM. Care patologii ale ţesutului conjunctiv pot produce insuficienţa renală cronică:
A. Artrita reumatoidăB. LESC. Sclerodermia sistemicăD. Periarteriita nodoasăE. Dermatomiozita
101. CM. Ce reprezintă amiloidul şi componentele lui principale:
A. Complex imun, care conţine antigen şi anticorpii lui
B. GlicoproteidC. Proteine fibrilare АА şi ALD. HiperuricozurieE. Proteinele amiloidului formează fibrile (F-
componentul)102. CM. Care sunt caracteristicele sindromului nefrotic:
103.CM. Episoadele de hipovolemie în cazul sindromului nefrotic constau din
A. Vasodilataţie periferică.B. Vasoconstricţie perifericăC. Hipotensiune ortostaticăD. TahicardieE. Oligurie
104.CM. Care din indicii urogramei menţionaţi mai jos ne indică la insuficienţa renală acută prerenală
A. Diminuarea conţinutului de Na şi ClB. Creşterea conţinutului de Na şi Cl
55
C. Raportul creatinină uricăcreatinină plasmatică este scăzut
D. Raportul creatinină uricăcreatinină plasmatică este majorat
E. Indicele insuficienţei renale > 2105.CM. Sugerează simptomele clinice care ne mărturisesc despre
dezvoltarea eclampsieiA. Vazoconstricţia generală (pierderea cunostintei)B. DispneeaC. ConvulsiiD. Midriaza E. Mioza
106. CM. Care plante medicinale se utilizează în tratamentul pielonefritei:
A. Fructe de iepurarB. Frunze şi rădăcina de mărarC. Suc de răchiţeleD. UsturoiulE. Mătase de porumb
107. CM. Care indici sunt caracteristici fazei terminale a IRC (după А.Peleşiuc):
A. Filtraţia ureterală 15-40 ml/minB. Filtraţia ureterală 10-15 ml/minC. Creatinemia 702-1055 mcmоl/lD. Creatinemia mai mare de 1055 mcmоl/lE. Calcinemia pînă la 1,85 mmоl/l
108. CM. Care manifestări pot fi la bolnavii în stadiul terminal al IRC:
A. Pruritul cutanatB. EncefalopatiaC. OteomalaţiaD. ParesteziileE. Osteoporoza
109.CM. Care din metodele cantitative enumerate mai jos caracterizează gradul de proteinurie:
A. NeciporencoB. ZimniţkiC. AmbiurjeD. FanconiE. Kakovschi-Adis
110. CM. Care grupe de remedii medicamentoase întră în tratamentul asociat al formelor severe de glomerulonefrită cronică:
A. Antiinflamatorii nesteroideB. CitostaticeC. ImunodepresanteD. GlucocorticosteroiziE. Anticoagulante
111. CM. Care modificari ale urogramei caracterizează pielonefrita cronică:
112. CM. Care grupe de remedii medicamentoase produc efect curativ inalt in pielonefrita cronica, cauzata de Streptococ:
A. PenicilineleB. CefalosporineleC. AminoglicozideleD. Carbapenemele
E. Nitrofuranele113. CM. Care modificări ale hemoleucogramei au loc în perioada oligoanurică în insuficienţa renală acută:
A. Anemia hipocromăB. LeucocitozăC. EritrocitozăD. TrombocitopenieE. Creşterea VSH
114. CM. Care metode şi substanţe medicamentoase se pot utiliza în stadiul terminal al IRC:
A. HemodializaB. Dializa peritonealăC. GrandaxinaD. Transplant renalE. Heparina
115. CM. Care sunt manifestările renale caracteristice maladiei Şoenlein-Henoch:
A. HematuriaB. CilindruriaC. ProteinuriaD. HiperlipidemiaE. Insuficienţa renală
Endocrinologie
1. CS. ADH-ul şi oxitocina se depozitează în:A. Lobul anterior hipofizarB. Lobul intermediar hipofizarC. Lobul posterior hipofizarD. AdenohipofizăE. Ventricolul III cerebral
2. CS. Secreţia ACTH-ului şi a cortizolului este maximală la ora:
A. 700
B. 2300
C. 1400
D. 1800
E. 300
3. CS. Adenoamele hipofizare hormonal active secretă preponderent:
A. TSHB. PRL, STHC. FSH, LHD. ADHE. MSH
4. CS. Următoarele semne clinice sunt caracteristice acromegaliei, cu Excepţia:
A. CifozăB. Vertebre groaseC. VisceromicrieD. ArtrozeE. Tembrul vocii grav
5. CS. Sindromul amenoree – galactoree poate fi caracterizat de următoarele, cu Excepţia:
A. Adenom eozinofilic, galactoreeB. Surplus de PRL, hirsutismC. Dismenoree, hipogonadismD. Scăderi de FSH, LH, ginecomastieE. Caşexie, hipercorticism
6. CS. Nanismul hipofizar poate fi determinat de următoarele cauze, cu Excepţia:
56
A. Patologii intracranieneB. Sindrom adrenogenitalC. Modificări geneticeD. ReticuloendoteliozeE. Modificări de somatomedine
7. CS. În tramentul nanismului hipofizar pot fi folosite următoarele mijloace,cu Excepţia:
A. Norditropin, Humatrop, SaizeB. Adenomectomie hipofizară C. Somatoliberină, SomatomedineD. SomatostatinăE. Steroizi anabolizanţi
8. CS. Următoarele manifestări sunt caracteristice bolii Simmonds, cu Excepţia:
A. Hipertensiune arterialăB. AmenoreeC. AgalactieD. CaşexieE. Desexualizare
9. CS. Analiza urinei în diabetul insipid pune în evidenţă:A. Densitatea urinei peste 1010B. Diureza scăzutăC. Diureză crescută numai ziuaD. Diureza crescută numai noapteaE. Diureza permanent crescută
10. CS. Tratamentul diabetului insipid include următoarele remedii, cu Excepţia:
A. AdiurecrinaB. DexametazonaC. Lizin – vazopresinaD. CarbomazepinaE. Diuretice tiazidice
11. CS. Sindromul adiposo-genital se manifestă clinic mai frecvent la vârsta:
A. 3 – 5 aniB. 20 – 40 aniC. 15 – 20 aniD. 6 –13 aniE. peste 40 ani
12. CS. Boala Cushing poate fi caracterizată de următoarele, cu Excepţia:
A. Depigmentarea pieliiB. Amiotrofie, astenie muscularăC. Acnee, hirsutism la femeiD. Diabet zaharatE. Sindroame radiculare
13. CS. Tratamentul medicamentos al bolii Cushing poate include următoarele remedii, cu Excepţia:
A. Retabolil, preparate de CaB. Ketaconazol, EliptenC. Bromcriptină, HloditanD. Dexametazon, DOCSAE. Ciproheptadina, rezerpina
14. CS. Următoare caracteristici sunt proprii sindromului de hipofiză izolată, cu Excepţia:
20. CS. Care din următoarele afirmaţii privind guşa endemică este falsă?
A. Nodularizarea este frecventăB. Evoluează cu guşa de diferite dimensiuniC. Afectează dezvoltarea fizică şi mintală la
copii.D. Tireotoxicoza este frecventăE. Evoluează frecvent cu hipotiroidie
21. CS. În guşa endemică se înregistrează:A. Radioiodocaptarea tiroidiană scăzutăB. TSH seric scăzutC. Creşterea raportului T3/T4
D. Ioduria crescutăE. Iodul legat cu proteinele serului crescut
22. CS. Următoarele date clinice şi paraclinice sunt caracteristice pentru tiroidita subacută, cu Excepţia:
A. Debut cu hipotiroidieB. Testul de RIC scăzutC. Debut cu tirotoxicozăD. Glanda tiroidă dureroasăE. Subfebrilitate
23. CS. Cauzele hipotiroidiei pot fi următoarele, cu Excepţia:
57
A. Insuficienţa biosintezei de hormoni tiroidieniB. Deficitul secreţiei de TRHC. Adenom hipofizar secretor de TSHD. Tulburări de transport a hormonilor tiroidieniE. Rezistenţa la hormonii tiroidieni
24. CS. În cazurile de hipotiroidie primară are loc:A. Scăderea secreţiei de TSHB. Scăderea secreţiei de hormoni tiroidieniC. Scăderea titrului anticorpilor tiroglobuliniciD. Creşterea conversiei T4 în T3
E. Scăderea secreţiei de TRH25. CS. Tratamentul comei hipotiroidiene are următoarele obiective, cu Excepţia:
A. Combatere insuficienţei adrenaleB. RehidratareaC. Combaterea hipoglicemieiD. Substituţia cu hormoni tiroidieniE. Combaterea hipotermiei
26. CS. Următoarele afirmaţii privind tactica terapiei de substituţie în hipotiroidie sunt adevărate
A. Tratamentul începe cu doze miciB. Tratamentul începe cu doze mariC. Seara se administrează doze mai mari, conform
ritmului circadianD. Dozele se majorează sub controlul leucocitelor
sângelui E. Doza se micşorează după obţinerea eutiroidiei
27. CS. Absorbţia intestinală a Ca scade sub influenţa:A. Hormonilor glucocorticoizi, tiroidieni.B. Hormonilor sexoizi, anabolicelor steroidiene.C. Mediului acid, excesului de Ca în alimentaţie.D. Tireocalcitoninei, parathormonului.E. Vitaminei D, proteinei calcipexe.
28. CS. Sindromul renal în hiperparatiroidism se manifestă prin următoarele, cu Excepţia:
A. Afinităţii receptorilor insulinici. B. Glicogenolizei.C. Neoglucogenezei.D. Rezistenţei periferice la insulină.E. Lipolizei.
33. CS. Clasele clinice ale diabetului zaharat NU includ:A. Diabetul zaharat tip 1 şi tip 2.B. Alterarea potenţială a toleranţei la glucoză.C. Diabetul de malnutriţie.D. Alterarea toleranţei la glucoză.E. DZ gestaţional şi DZ asociat cu alte patologii.
34. CS. În patogenia diabetului zaharat tip 2 pot fi implicaţi următorii factori, cu Excepţia:
A. Ereditatea afectată.B. Obezitatea.C. Infecţiile virale.D. Insulinorezistenţa.E. Defectul receptorilor insulinici.
35. CS. În diabetul zaharat este diminuată:A. Utilizarea glucozei de către ţesuturi.B. Absorbţia intestinală a glucozei.C. Gluconeogeneză.D. Glicoliza pe calea poliolului.E. Glicogenoliza.
36. CS. Următoarele criterii au importanţă în diagnosticul diferenţial al diabetului zaharat tip 1 şi tip 2, cu Excepţia:
A. Vârsta pacientului la debutul bolii.B. Debutul şi evoluţia bolii.C. Antigenele sistemului HLA.D. Nivelul hemoglobinei glicozilate.E. Tratamentul eficient.
37. CS. Sindromul Kimmelstiel –Wilson are următoarele caracteristici, cu Excepţia:
A. Glomeruloscleroză intercapilară, nodulară.B. Aglucozurie, proteinurie, cilindrurie.C. Hiperkaliemie, hiperazotemie, anemieD. Hipertensiune arterială, edemeE. Necesitate de insulină crescută
38. CS. Angiopatia diabetică a retinei are următoarele caracteristici:
A. Spasmul arteriolelor. B. Microhemoragii şi exudate “moi” retinale.C. Venule dilatate, şerpuite, cu microanevrizme.D. Acuitatea vizuală scăzută.E. Şunturi artero-venoase.
39. CS. Următoarele semne susţin diagnosticul de sindromul Mauriac cu Excepţia:
A. Deficit staturo-ponderal.B. Hepatomegalie.C. Distribuţie disproporţională, “centripitală”a
40. CS. Factori declanşatori ai comei diabetice hiperosmolare pot fi următorii, cu Excepţia:
A. Tratamentul cu glucocorticoizi
58
B. Asocierea gastroenteritei, pancreatitei.C. Tratamentul cu anticoagulante orale, cu
sulfonilamide antimicrobiene.D. Tratamentul fără control cu diuretice.E. Combustii, hemoragii.
41. CS. Cei mai informativi indici în aprecierea compensării DZ pe o durată mai îndelungată retrospectivă sunt:
A. Hemoglobina glicozilată.B. Glucozuria.C. Nivelul glicemiei a jeun.D. Oscilaţiile glicemiei pe parcursul zilei.E. Profilul glucuzuric.
42. CS. Următoarele afirmaţii privind mecanismul de acţiune al derivaţilor sulfonilureei sunt adevărate, cu Excepţia:
A. Scad gluconeogeneza hepatică.B. Cresc sensibilitatea celulelor β la glucoză.C. Cresc sensibilitatea către insulină a ţesuturilor
periferice.D. Au efect trofic şi regenerator asupra celulelor β
insulinare. E. Scad absorbţia intestinală a glucozei.
43. CS. Efectele adverse ale biguanidelor sunt următoarele cu Excepţia:
A. Insulinorezistenţa.B. Acidoza lactică.C. Pierderea în pondere.D. Gust metalic, pirozis.E. Acutizarea polineuropatiei diabetice.
44. CS. Care din următoarele curbe corespunde respectiv debutului, maximului şi duratei de acţiune a insulinelor cu acţiune rapidă?
A. 30 min. – 1-2 ore – 8 ore.B. 40-60 min. – 2-4 ore – 8-10 ore.C. 60 min. – 3-5 ore – 10 ore.D. 15-30 min. – 2-4 ore – 6-8 ore.E. 10-15 min. – 1-2 ore – 4-6 ore.
45. CS. Glucocorticoizi posedă următoarele efecte, cu Excepţia:A. Cresc retenţia de Na şi eliminarea KB. Cresc volumul sângelui circulantC. Cresc filtraţia glomerularăD. Stimulează osteoclostele, parathormonulE. Cresc absorbţia intestinală a Ca
46. CS. Boala Addison severă este caracterizată de următoarele, cu Excepţia:
A. Greaţă, vomăB. Diaree, hiperpigmentareC. Hipertensiune arterialăD. Crize addisonieneE. Efect terapeutic: dieta +gluco + mineralo-corticoizi
47. CS. Boala Addison poate fi confirmată de următoarele, cu Excepţia:
A. Hiperestezie, convulsii, apatie, psihozeB. Scăderea atenţiei, memoriei, paraplegiiC. K seric scăzut, Na/K peste 30D. Na seric scăzut, limfcitozăE. Eritropenie, hipoglicemie
48. CS. Oricare din următoarele cazuri necesită diferenţiere de sindromul Cushing, cu Excepţia:
A. Bazofilism juvenilB. Alcoolismul cronicC. Boala Cushing
D. Sindromul adrenogenitalE. Obezitatea, sarcină
49. CS. Sindromul Conn poate prezenţa următoarele semne clinice, cu Excepţia:
A. Hipertensiune arterială sistolo-diastolicăB. Hipotensiune ortostaticăC. Polidipsie, poliurie cu nicturieD. Edeme pronunţateE. Astenie musculară, accese paretice
paroxistice50. CS. Următorii indici paraclinici pledează pentru sindromul Conn, cu Excepţia:
A. HipokaliemiaB. HipernatriemiaC. Alcaloza metabolicăD. Aldosteron crescutE. Activitatea reninei plasmatice crescută
51. CS. Crizele din feocromocitom pot fi caracterizate de următoarele, cu Excepţia:
A. Debut brutal, frică, cefaleeB. Palpitaţii, cardiace, aritmii, tremurăturiC. Hiperemia fieţii, deseori bradicardieD. Răcirea membrelor, transpiraţii profuzeE. Creştere marcată a TA, valuri de căldură
52. CS. Care valori a indicelui masei corporale reprezintă normoponderabilitatea ?
54. CS. Următoarele afirmaţii privind testosteronul sunt adevărate:
A. Este sintetizat în celulele SertoliB. Este metabolizat în 17-OHCSC. Poate fi transformat în estradiolD. Stimulează secreţia de FSHE. Stimulează secreţia gonadoliberinei
56. CS. Estrogeni posedă următoarele efecte, cu Excepţia:A. Cresc anabolismul proteicB. Cresc toleranţa la glucozăC. Reduc rezorbţia osoasăD. Reduc temperatura bazalăE. Cresc retenţia de Na şi apă
57. CS. În faza foliculară a ciclului menstrual se înregistrează:
58. CS. În hipogonadismul hipofizar se înregistrează următoarele valori hormonale, cu excepţia:
A. Gonadoliberina crescutăB. FSH, LH scăzuţiC. Estradiol sau testosteron scăzuţiD. 17-KS urinari scăzuţiE. Testul la Gonadoliberină pozitiv
59. CS. Habitusul eunucoid are următoarele caracteristici, cu Excepţia:
A. Torace scurt, membre lungiB. Voce cu timbru înaltC. Bolta palatină adâncăD. Pilozitatea sexuală absentăE. Centură pelviană largă
60. CS. Următoarele date paraclinice confirmă sindromul Klinefelter, cu excepţia:
A. FSH foarte crescutB. Testosteronul – limita inferioară a normaluluiC. LH – crescut sau normalD. AzoospermieE. Gonadoliberina scăzută
61. CM. Pentru acromegalie sunt caracteristice :A. Vergeturi violaceeB. Hipotrofia urechilor, limbiiC. DiastemulD. Semnul “Mâna de madonă”E. Proieminarea arcadelor sprâncenate
62. CM. Nanismul hipofizar poate fi caracterizat de:A. Hiperglicemie, hipocolesterolemieB. Reţinerea creşterii de la 7-8 aniC. Făt normoponderal la naştereD. Închiderea prematură a cartilajelor de creştereE. Reţinerea creşterii de la 2-3 ani
63. CM. Sindromul Sheehan este caracterizat de:A. Căderea părului axilo-pubianB. Galactoree, hipertensiune arterialăC. Amenoree, depigmentareD. Hirsutism, hiperglicemieE. Astenie, tireotoxicoză
64. CM. Boala Cushing poate include:A. Sindromul SimmondsB. HipogonadismC. Sindromul adreno – genitalD. Sindrom hirsutic E. Hipocorticism
65. CM. În GDT au loc următoarele, cu Excepţia:A. HipercolesterolemiaB. Hipoglicemia C. Creşte sinteza colesteroluluiD. HiperglicemiaE. Bilanţul azotat negativ
66. CM. Tegumentele în tireotoxicoză sunt:A. Calde, îngroşateB. Fine, reciC. Umede, cu acnee
D. Calde, cu vitiligoE. Mixedem pretibial
67. CM. Următoarele afirmaţii referitor la boala Graves-Basedow sunt corecte, cu Excepţia:
A. Este o patologie autoimună organospecificăB. Este o autonomie funcţională a glandei
tiroideC. Este o patologie cu predispuinere ereditarăD. Este asociată cu genele HLA B8
E. Des se asociază cu diabetul zaharat tip II68. CM. Care din următoarele criterii NU sunt
caracteristice pentru GDT?A. TSH este inhibatB. Radioiodcaptarea este scăzutăC. Guşa dură, dureroasăD. Guşa difuz-omogenă, elasticăE. Prezenţa LATS factorului
69. CM. Forma uşoară a tirotoxicozei se caracterizează prin:
A. Glanda tiroidă de gradul I – IIB. FCC 70-80 băt/minC. Glanda tiroidă de gradul III-IVD. FCC 90-100 băt/minE. Metabolismul bazal - +25%
70. CM. În GDT după testul cu tiroliberină nivelul de TSH:
A. Scade de 2 oriB. Scade de 3 oriC. Rămâne neschimbatD. Creşte neînsemnatE. Creşte de 3 ori
71. CM. Următoarele afirmaţii privind tratamentul cu I131 sunt adevărate, cu Excepţia:
A. Duce la distrucţia tirocitelorB. Este contraindicat în GDT cu tiroida de
dimensiuni miciC. Produce dereglări enzimatice în tirociteD. Este indicat în GDT cu oftalmopatieE. Este indicat în forma uşoară a GDT
72. CM. Adenomul tirotoxic este:A. Un nod tiroidian “rece”B. Hiperplazia unui lob tiroidianC. Un nod tiroidian “fierbinte”D. Un nodul TSH secretantE. O secreţie autonomă crescută de hormoni
tiroidieni73. CM. În tratamentul tiroiditei subacute se folosesc:
A. Antitiroidiene de sintezăB. I 131
C. Antiinflamatoriile nesteroidieneD. Agoniştii dofaminergiciE. β-blocatori
74. CM. Următoarele afirmaţii privind patogenia hiperparatiroidismului primar sunt adevărate, cu Excepţia:
A. Are loc o depolimerizare intensă a matriţei colagene a osului.
B. Sunt activate osteocitele.C. Creşte concentraţia P seric.D. Are loc restructurare chistică a osului.E. Se îngustează canalul medular al oaselor lungi .
60
75. CM. În diabetul zaharat are loc:A. Creşterea lipogenezei.B. Creşterea lipolizei.C. Creşterea activităţii lipazei lipoproteinice.D. Scăderea lipogenezei.E. Scăderea cetogenezei.
76. CM. DZ de malnutriţie este condiţionat de:A. Carenţa proteică a alimentaţiei.B. Carenţa lipidică a alimentaţiei.C. Alimentarea cu rădăcini de maniocă, topiocă.D. Acumularea de corpi cetonici in organism.E. Deficit de fibre dietetice în alimentaţie.
77. CM. Indicaţii pentru efectuarea TTG sunt:A. Prezenţa semnelor minore ale DZ.B. Prezenţa semnelor majore ale DZ.C. Prezenţa factorilor de risc pentru DZ.D. Hiperglicemia repetată a jeun.E. Glucozuria nictimerală.
78. CM. Pentru alterarea toleranţei la glucoză sunt caracteristice următoarele rezultate ale TTG;
A. A jeun – 4,7 mM/l, la 2 ore – 9 mM/l.B. A jeun – 6,7 mM/l, la 2 ore – 14 mM/l.C. A jeun – 6,1 mM/l, la 2 ore – 7,6 mM/l.D. A jeun – 4,6 mM/l, la 2 ore – 5,9 mM/l.E. A jeun – 6,1 mM/l, la 2 ore – 8,3 mM/l.
79. CM. Angioretinopatia diabetică simplă are următoarele caracteristice, cu Excepţia:
A. Scăderea acuităţii vizuale.B. Dilatarea, şerpuirea şi microanevrisme ale venulelor.C. Neovasularizarea şi fibroza retinei.D. Microhemoragii şi exudate retinale.E. Hemoragii în corpul vitros.
80. CM. Următoarele afirmaţii privind patogenia comei hiperosmolare sunt adevărate:
A. Este rezultatul hiperosmolarităţii extracelulare.B. Este crescută lipoliza şi cetogeneza.C. Are loc o deshidratare intracelulară severă.D. Creşte anabolismul proteic.E. Scade PH-ul sanguin.
81. CM. Următorii factori favorizează declanşarea comei lactacidozice:
A. Terapia cu doze insuficiente de insulină.B. Tratamentul cu biguanide.C. Tratamentul ne controlat cu diuretice.D. Sarcina.E. Stări asociate cu hipoxie.
82. CM. Care din următorii indici corespund criteriilor unui control bun al DZ tip 1?
A. Glicemia a jeun sub 8,25 mmoli/l.B. Glicemia la 2 ore după alimentaţie sub 9,0 mmoli/l.C. Glicozuria sub 5% din valoarea glucidelor alimentare. D. Hemoglobina glicozilată sub 8,5%.E. Lipsa glucozei în urina nictimerală.
83. CM. Următoarele afirmaţii, privind indicaţiile pentru tratamentul DZ numai cu dietă, sunt adevărate:
A. Alterarea potenţială a TTG.B. DZ forma uşoară.C. DZ forma uşoară cu deficit ponderal.D. Scăderea (alterarea) toleranţei la glucoză.E. DZ labil.
84. CM. Care din următoarele explorări sunt strict necesare de efectuat în dinamică în tratamentul comei cetoacidozice?
A. Glicemia, analiza generală a sângelui şi urinei.
B. Glicemia, glucozuria şi cetonuria.C. Echilibrul acido-bazic, ionograma.D. Nivelul corpilor cetonici, colesterolului şi
AGL.E. Nivelul lactatului, piruvatului şi ureei.
85. CM. Insuficienţa corticosuprarenală secundară este caracterizată de:
A. Hipertensiune arterialăB. Cortizol seric crescutC. DepigmentareD. ACTH seric crescutE. Test cu ACTH pozitiv
86. CM. Insuficienţa corticosuprarenală acută poate fi confirmată de:
A. Scăderea ureei serice, alcalozăB. Hiponatriemie, hiperkaliemieC. Raport Na/K seric peste 30D. Hiperglicemie, eozino-, limfopenieE. Cortizol seric şi 17-OHCS scăzuţi
87. CM. Feocromocitomul este:A. Tumoare corticosuprarenalăB. Tumoare medulosuprarenalăC. Caracterizat de hipercorticismD. Însoţit de hipersecreţie catecolaminicăE. Caracterizat de hipotensiune stabilă
88. CM. În cazurile cu hipogonadism primar se înregistrează următoarele valori hormonale:
A. Gonadoliberină scăzutăB. Prolactina şi cortizolul crescuţiC. FSH şi LH crescuţiD. Estradiol sau testosteron scăzuţiE. Oxitocină, vazopresină crescute
89. CM. În Sindromul Turner se înregistrează:A. Test cu coriogonină pozitiv
B. FSH crescutC. Testul cu gonadoliberină pozitivD. Estradiol plasmatic scăzutE. Nivelul LH scăzut
90. CM. Tactica tratamentului criptorhidiei veritabile constă în următoarele:
A. Pergonal imediat după naştereB. Orhidopexia la pubertatC. Gonadotropină corionică de la vârsta de un
anD. Profazi la 10 – 12 aniE. Orhidopexia până la vârsta de doi ani
91. CM. Acromegalia este caracterizată de:A. Pielea groasă, umedă, hipertricoză
B. Dispariţia cutelor tegumentareC. Părul gros, aspru, îngroşarea oaselorD. Facies de lună plină, prognotismE. Proieminarea arcadelor zigomatice
92. CM. Nanismul hipofizar poate fi caracterizat de:A. Retardare sexualăB. Acromicrie, splanhnomicrie
61
C. Diastem, tireotoxicozăD. Hipotrofie staturoponderală armonicăE. Tegumentele groase, umede
93. CM. Tratamentul insuficienţei adeno-hipofizare poate include:A. BromcrptinaB. ProfaziC. CorticosteroiziD. GonadoliberinăE. Estrogeni - progestine
94. CM. Diabetul insipid este caracterizat de:A. Deficit de eliberare, transport a ADH
B. Receptivitate renală şi periferică crescută la ADHC. Poliurie, hipostenurieD. HiperhidratareE. Polidipsie, aglucozurie
95. CM. În boala Cushing pot fi prezente următoarele dereglări de metabolism:
A. Reţinerea de Na şi apăB. Lipogeneza generalizatăC. Catabolismul proteicD. HipoglicemieE. Hipokaliemie
96. CM. Pentru sindromul Nelson sunt caracteristice următoarele:A. Insuficienţa corticosuprarenală
B. Adenom hipofizar secretant de ACTHC. Depigmentarea tegumentelorD. Distrofia adrenogenitalăE. Apare după adrenalectomia bilaterală
97. CM. În GDT au loc următoarele:A. Se intensifică anabolismul proteic
B. Se intensifică lipolizaC. Creşte glicogenolizaD. Discordanţa proceselor de oxidare şi fosforilareE. Creşte acumularea energiei
99. CM. Doza iniţială de ATS în tratamentul GDT depinde de următoarele criterii, cu Excepţia:
A. Gradul de manifestare de tirotoxicozăB. Volumul tiroideiC. Nivelul TSH-sericD. Gradul de oftalmopatieE. Severitatea manifestărilor cardiace
100.CM. Tratamentul oftalmopatiei endocrine include următoarele, cu Excepţia:
A. Glucocorticoizi în doze începiente 5-10 mg/ziB. Tratamentul cu I131
C. Glucocorticoizi în doze începiente 50-100 mg/ziD. Strumectomia subtotalăE. Diuretice
101.CM. Care din următoarele afirmaţii privind adenomul tirotoxic NU sunt adevărate ?
A. Se asociază des cu oftalmopatiaB. Sunt frecvente dereglările de ritm cardiacC. Se asociază cu mixedem pretibial
D. Se asociază cu hipoplazia tiroidianăE. Se înregistrează TSH crescut
102.CM. Următoarele semne sunt caracteristice hipotiroidiei:
A. Semnul HertoheB. Mixedem pretibialC. Tiroida mare sau atroficăD. Părul des, seboreeE. Părul uscat, rar
103.CM. Normoglicemia a jeun Nu exclude alterarea toleranţei la glucoză în următoarele cazuri:
A. În exeme rebele tratamentului.B. În ulcerul gastric sau duodenal.C. În paradontoza generalizată.D. În boala Addison.E. În regenerarea tardivă a plăgilor.
104.CM. Forma uşoară a DZ este caracterizată pe toată durata de evoluţie a bolii.
de următoarele semne:A. Simptomatică clinică pronunţată.B. Absenţa cetoacidozei.C. Prezenţa microangiopatiilor incipiente.D. Glicemia a jeun sub 8 – 9 mmoli/l.E. Glucozuria 3 – 4%, acetona negativă
105.CM. Infarctul miocardic la diabetici are următoarele caracteristici:
A. Mai frecvent se dezvoltă la bărbaţi.B. Se poate produce fără durere.C. Sunt frecvente complicaţiile tromboembolice.D. Modificările electrocardiografice de regulă
sunt tipice.E. Frecvent este transmural şi repetat
106.CM. Următoarele afirmaţii privind patogenia comei cetoacidozice sunt adevărate:
A. Este activat catabolismul proteic cu hiperazotemie.
B. Este stimulată gluconeogeneza şi inhibată utilizarea glucozei.
C. Este stimulată glicogeneza şi inhibată glicogenoliza.
D. Creşte lipoliza cu lipidemie.E. Creşte rezerva alcalină şi PH-ul sângelui.
107.CM. Următoarele semne clinice sunt caracteristice comei cetoacidozice:
A. Se instalează de obicei lent.B. Reflexele şi tonusul muscular sunt scăzute.C. Tegumente umede, reci.D. Hipertensiune arterială, bradicardie.E. Tonusul globilor oculari scăzut.
108.CM. Următoarele afirmaţii privind raţia alimentară a diabeticului sunt adevărate:
A. Valoarea energetică a dietei se acordă cu nevoile reale ale organismului.
B. Se respectă raportul fiziologic al glucidelor, protidelor şi lipidelor.
C. Conţine neapărat fibre dietetice.D. Raţia se serveşte la mese repetate 5-6 pe zi.E. Conţine neapărat edulcorante naturale
109.CM. Care din următoarele plante posedă efect hipoglicemiant?
A. Tecile uscate de fasole, ovăzul.
62
B. Frunza de mentă, sunătoarea.C. Frunzele de nuc, de laur.D. Pătlagina, coada şoricelului.E. Frunzele şi pomuşoarele de afin.
110.CM. Sunt cunoscute următoarele zone a corticosuprarenalelor:A. FasciculatăB. MedularăC. ReticularăD. CorticalăE. Glomerulară
111.CM. Boala Addison de geneză autoimună poate fi caracterizată de:
A. Suprarenale mari, cu calcifieriB. Suprarenale mici, de dimensiuni normaleC. Mucoasele violacee, hirsutismD. Vitiligo, alergoze, hipotiroidie autoimunăE. Hipoparatiroidism, hipotiroidie autoimună
112.CM. Forma cu pierdere de sare a sindromului adrenogenital este caracterizată de:
A. Blocarea steroidogenezei pe 3 liniiB. Deficit de 21-hidroxilazăC. Surplus de DHEASD. Dezvoltare sexuală normalăE. Deficit 3-dehidrogeneză
113.CM. Creşterea cortizolului plasmatic poate apare în următoarele cazuri:
114.CM. Feocromocitomul cu hipersecreţie de adrenalină poate fi caracterizat de:
A. Hipertensiune arterială stabilă, bradicardieB. Hipertensiune arterială cu trecere în colapsC. Normotensiune arterialăD. Hipotensiune ortostaticăE. Tahicardie
115.CM. Feocromocitomul poate determină următoarele complicaţii:A. Edem pulmonar cu hemoptizieB. Aritmii, infarct, ictusC. NefrolitiazăD. Astm bronşicE. Hemoragii
116.CM. Factorii predispozanţi în obezitate pot fi:A. Afectarea hipotalamusuluiB. Abuzul de edulcoranteC. SedentarismulD. HiperestrogeniaE. Hipercortizolemia
117.CM. Androgeni manifestă următoarele efecte la adult:A. Generează eritropoiezaB. Ameliorează lipidogramaC. Stimulează libidoul şi potenţaD. Favorizează osteoporozăE. Acţiune aterogenă
118.CM. În faza luteală a ciclului menstrual se înregistrează următoarele valori:
A. Creşterea predominantă a prolactineiB. Progesteron maximal crescut
C. Raportul LH / FSH maximal crescutD. FSH sub nivelul normalE. LH maximal crescut
119.CM. Tratamentul substitutiv în hipogonadismul feminin primar prepubertar urmăreşte:
A. Restabilirea axului hipotalamo-hipofizar- ovarianB. Dezvoltarea semnelor sexuale secundareC. Restabilirea ovogenezeiD. Preîntâmpinarea instalării proporţiilor eunucoidieneE. Dezvoltarea pilozităţii axilopubiene
120.CM. În sindromul Turner se administrează următoarele medicamente:
A. Gonadotropina corionicăB. Hormon de creştereC. Anabolice steroidieneD. ProfaziE. Estrogeni la pubertate
125.CM. În boala Cushing tegumentele sunt:A. Cu strii purpuriceB. Cu acnee furunculozăC. MarmoriiD. GroaseE. Hiperpigmentare
126.CM. Un pacient cu GDT poate prezenta acuze:A. Subfebrilitate, tremorB. Palpităţii cardiace, intoleranţa la frigC. Prurit cutanatD. Astenie, termofobieE. Scăderea ponderală, apetit crescut
127.CM. În GDT are loc:A. Catabolismul proteic; zgomotele cardiace
sunt intenseB. Lipoliza; creşterea nivelului de colesterolC. Creşte glicoliza; hiperglicemiaD. Creşte glicogenoliza; hiperglicemia
63
E. Creşte termogeneză; astenie musculară128.CM. În GDT se dezvoltă:
A. OsteoporozaB. Accese tetaniceC. Periodic paralizie flascăD. Rezorbţia osoasăE. Hipocolesterolemie
129.CM. Următoarele afirmaţii referitor la oftalmopatia endocrină sunt corecte:
A. Este determinată de acţiunea anticorpilor contra ţesutului retrobulbar:
B. Este o patologie autoimunăC. Se asociază cu HLA B3
D. Forma severă se întâlneşte mai frecvent la bărbaţiE. Se manifestă prin edem, mărirea volumului
muşchilor oculari şi ţesutului celuloadipos retrobulbar
130.CM. În tirotoxicoză se întânesc următoarele tulburări de ritm:
131.CM. Indicaţii pentru tratamentul chirurgical a GDT sunt:A. Guşa de dimensiuni mare, situată retrosternalB. GDT cu fibrilaţie atrialăC. Insuccesul tratamentului medicamentosD. SarcinaE. Depistarea tardivă a GDT
132.CM. Complicaţiile terapiei cu I131 sunt:A. Criza tirotoxică
B. Hipotiroidie tranzitorieC. Tiroidita de iradiereD. Afonie, insuficienţa renalăE. Hipototiroidie permanentă
133.CM. În diagnosticul diferenţial al GDT şi adenomului tirotoxic sunt informative următoarele semne:
A. Prezenţa tirotoxicozeiB. Prezenţa imunoglobulinelor tiroidstimulanteC. Prezenţa oftalmopatiei gr.IID. Prezenţa mixedemului pretibialE. Prezenţa nodulului “fierbinte” la scintigrafia glandei
tiroide134.CM. Pentru hipotiroidie este caracteristic:
140.CM. Următoarele afirmaţii despre coma hiperosmolară sunt adevărate :
A. Survine exclusiv la pacienţii cu DZ tip 1.B. Se manifestă printr-o deshidratare celulară
marcată.C. Frecvent apar dereglări neurologice.D. Frecvent este hipotensiune arterială.E. Frecvent este hipertonus muscular.
141.CM. Următoarele afirmaţii privind modul de acţiune al biguanidelor sunt adevărate:
A. Cresc sensibilitatea muşchilor către insulină.B. Micşorează absorbţia intestinală a glucozei.C. Micşorează lipogeneza şi sporesc lipoliza.D. Cresc sensibilitatea cel. Beta la glucoză.E. Activează fibrinoliza şi glicoliza anaerobă.
142.CM. Următoarele investigaţii sunt informative în diagnosticul insulinomului:
A. Determinarea glicemiei a jeun şi în timpul hipoglicemiei.
B. Determinarea insulinei şi peptidului C a jeun şi în timpul acceselor de hipoglicemie.
C. Angiografia pancreasului, tomografia computerizată.
D. Raportul insulinei faţă de glicemie în timpul testului oral de toleranţă la glucoză.
E. Determinarea proinsulinei a jeun.143.CM. Tratamentul bolii Addison poate include
următoarele:A. Alimentaţia bogată în Na, proteine, vitamineB. Limitarea K din alimentaţieC. , adrenoblocante, dexametasonD. Sol. Glucoză, DOCSA
64
E. Hidrocortizon, prednizolon144.CM. Sindroamele adrenogenitale sunt caracteristice pentru:
A. Hiperplasie corticosuprarenalăB. Deficit enzimatic autosom recisivC. Defectarea sintezei de corticosteroiziD. Deficit de ACTHE. Afectarea sexualizării
145.CM. Sindromul Conn este caracterizat de:A. Semne Chvostec şi Trousso
B. Polidipsie, poliurie, nicturieC. Urină de mică densitateD. Hipoexcitabilitate neuro-muscularăE. Tetanie, spasme musculare
146.CM. Pentru sindromul Klinefelter pot fi caracteristice următoarele:
A. GinecomastieB. Disgenezia canalelor seminale intervine în perioada prenatalăC. Hialinizarea canalelor seminale intervine la pubertatD. EunucoidismE. Morfotip sexual ginoid
147.CM. În sindromul Turner sunt prezente următoarele semne clinice:
A. Hipotrofie staturalăB. Mameloane apropiateC. Urechi jos implantateD. „Pterigium coli”E. Cubitus valgus
148.CM. Următoarele afirmaţii privind “piciorul diabetic” sunt adevărate:
A. Apare edemul şi hiperemia periarticulară.B. Sindromul algic este absent.C. Este o complicaţie a polineuropatiei distale.D. Apare deformarea monstruoasă a piciorului şi ulcere
trofice pe laba piciorului.E. Radiologic se evidenţiază hiperostoză şi osteoscleroză
chistică.149.CM. Hipoglicemia se manifestă clinic prin:
A. Transpiraţii.B. Polidipsie.C. Polifagie.D. Tahicardie.E. Tremurături.
150.CM. Următoarele afirmaţii privind insulinomul sunt adevărate:
A. Este o tumoră benignă, de obicei solitară.B. Clinic predomină semnele şi simptoamele legate de
neuroglicopenie.C. Clinic predomină semnele adrenergice.D. Hiperinsulinemia determină patogenia bolii.E. Sunt tipice accesele de hipoglicemie dimineaţa pe
nemâncate.
Alergologie
1. CS Numiţi tipurile reacţiilor alergice, care participă în patogenia bolii serului:
A. Tip anafilacticB. Tip citotoxicC. Afectarea cu complexe imuneD. Hipersensibilitatea întârziată
E. Cu participarea Ig M2. CS În cazul şocului anafilactic după penicilină
numiţi preparatul ce poate fi utilizat ca antidot:Penicilinază AntihistaminiceA. MetilxantineA. Beta-blocatoriAntibiotice
3. CS Criteriile de diagnostic ale stării de rău astmatic:
A. Criza de astm bronşic e însoţită de hipotonie
B. La pacient se dezvoltă bradicardiaC. Accesul se dezvoltă pe fond de febrăD. Există dependenţă de corticosteroiziE. Criza de astm bronşic se prelungeşte
peste 24 ore4. CS Preparatele cu efect bronholitic folosite în
tratamentul astmului bronşic pot fi:A. Antihistaminicele B. AntibioticeleC. SulfanilamideleD. EufilinaE. Vitaminele
5. CS Factorii principali în etiopatogeneza astmului bronşic sunt:
A. Factorii alergiciB. Factorii nonalergiciC. Hiperactivitatea bronşicăD. Factorii geneticiE. Toate cele enumărate
6. CS Factorii care provoacă accesele astmatice sunt:A. Factorii alergiciB. Infecţiile virale C. Efortul fizicD. Refluxul gastroesofagianE. Toate cele enumărate
7. CS Un loc primordial în investigaţia bolnavului astmatic ocupă:
A. Explorarea funcţională respiratorieB. Examenul radiologic toracicC. Examenele de laborator al sputeiD. Examenul de laborator al sângeluiE. Analiza gazelor sanguine
8. CS După gravitate astmul bronşic poate evolua cu excepţia uneia din cele enumărate:
A. Astmul cu accese nocturne B. Astmul cu accese intermitenteC. Astmul persistent uşorD. Astmul persistent moderatE. Astmul persistent sever
9. CS Astmul bronşic trebuie diferenţiat de următoarele maladii, cu excepţia:
A. Sindromul de hiperventilaţie B. Bolile cardiace cu insuficienţă
ventriculară dreaptă C. Bolile cardiace cu insuficienţa
10. CS Medicaţia de elecţie a accesului de astm sunt:
65
A. Medicamente anticolinergice B. Corticosteroizii sistemici C. Metilxantinele (teofilina)D. Cromoglicatul disodicE. Agonişti beta 2- adrenergici
11. CS Mecanismele de acţiune a corticosteroizilor în tratamentul astmului bronşic sunt:
A. Reducerea producerii de citokine B. Creşterea transudării microvasculare C. Asigurarea migrarării şi activării celulelor
inflamatoriiD. Creşterea nivelului de citokineE. Inhibiţia eliberării de mediatori din mastocite
12. CS Mecanismul de acţiune a aminofilinei în tratamentul astmului bronşic este condiţionat de:
A. Creşterea producerii de fosfodiesterazăB. Inhibarea producerii de fosfodiesterazăC. Creşterea eliberării de Ca++ intracelular D. Micşorarea eliberării de catecolamineE. Micşorarea AMPc intracelular
13. CS Cauza majoră a hiperreactivităţii bronşice la persoanele atopice cu astm bronşic:
A. Efortul fizicB. Stresul psihoemoţionalC. Infecţiile respiratoriiD. Alergenii din mediuE. Aerul rece.
14. CS Pentru astmul bronşic este caracteristică variabilitatea zilnică a debitului expiratoru de vârf:
A. Sub 1% B. Peste 5%C. Peste 15%D. Sub 10%E. Nu este variabilitate
15. CS Pentru astmul bronşic sunt valabile următoarele devieri ale parametrilor ventilaţiei pulmonare:
A. Creşterea volumelor expiratorii forţateB. Creşterea volumului expirator forţat în prima
secundăC. Scăderea volumului expirator forţat în prima
secundăD. Scăderea volumului expirator forţat în primul minutE. Nici una din aceste afirmaţii nu este corectă
16. CS Manifestările clinice ale alergiei medicamentoase pot fi, în afară de:
A. Şoc anafilactic B. VertijeC. Erupţii cutanateD. HalucinaţiiE. Hipotonie
18. CS În alveolita alergică exogenă în sputa sunt prezente următoarele modificări:
A. EozinofileB. Fibre elastice
C. Epiteliu alveolarD. LeucociteE. Toate enumărate
19. CS Polinoza – afecţiune alergică condiţionată de hipersensibilitate la alergeni:
A. Polenici B. AlimentariC. De menaj şi epidermaliD. MedicamentoşiE. Infecţioşi
20. CS Criteriile de diagnostic al polinozei sunt:A. Anamneza alergologicăB. ClinicaC. Testele cutanateD. Depistarea anticorpilor IgE-specificiE. Toate enumărate
21. CS Ce tip de reacţii alergice predomină în dermatita atopică?
A. I tip – anafilactic, IgE – dependent, imediat
B. II tip – citotoxic – citoliticC. III tip – mediat de complexe imuneD. IV tip – hipersensibilitate de tip întârziat
sau tuberculinicE. V tip – autosensibilitate de tip stimulator
22. CS Pentru sindromul urticarian sunt caracteristice cele enumărate mai jos, cu excepţia de:
A. În toate cazurile (100 %) se incriminează o cauză alergică
B. În 50% cazuri se asociază cu angioedemul
C. Afectează acut o dată în viaţă 25% din populaţie
D. De 4 ori mai frecvent se întâlneşte la genul feminin
E. Este un sindrom cutaneomucos caracterizat prin papule, eritem adiacent, prurit
23. CS Pentru urticaria cronică sunt corecte afirmaţiile de mai jos, în afară de:
A. Elementele urticariane persistă sau recidivează mai mult de 6 săptămâni
B. Agentul etiologic se stabileşte până la 30% cazuri
C. Se întâlneşte în practica medicului de familie la 30% din bolnavi
D. Este o continuare evolutivă obligatorie a urticăriei acute
E. Provoacă discomfort şi probleme cosmetice
24. CS Urmatoarele caracteristici determină angioedemul neurotic, cu excepţia:
A. Este un echivalent clinic şi histopatologic al elementului urticarian extins în suprafaţa şi profunzime
B. Este o urticarie gigantă asimetrică cu o senzaţie tipică de arsură
C. Se dezvoltă preponderent în ţesuturile profunde ce conţin ţesut lax afectând mai des buzele, zona periorbitală, limba, organele genitale, membrele
66
D. Afectează mucoasele faringelui, glotei, tractului gastrointestinal
E. Regresează prompt la diuretice25. CM Şocul anafilactic necesită diagnostic diferenţial cu :
A. LipotemieB. Hipertensiunea arterialăC. EpilepsieD. Şocul cardiogenE. Şocul traumatic
26. CM Tipurile reacţiilor alergice sunt următoarele:A. Rezistenţa nespecifică B. Reacţia citotoxicăC. Fenomenul Artus (prin complexe imune)D. Reacţia de hipersensibilizare mediată celularE. Reacţia anafilactică
27. CM Tratamentul patogenetic în bolile alergice include următoarele grupe de preparate:
A. Stabilizatori ai membranei mastocitareB. AntihistaminiceC. CortisteroiziD. Antiinflamatoarele nesteroidieneE. Beta-blocatori
28. CM Care din afecţiunile de mai jos necesită diagnostic diferenţial cu astmul bronşic:
A. Tuberculoză pulmonarăB. Dischinezia traheo-bronşicăC. Bronşita cronică obstructivăD. Astmul cardiac E. Bronşită cronică astmatiformă
29. Alergenii ce pot provoca astmul bronşic sunt:A. Praful de casă-acarieniB. PolenurileC. Sporii fungiciD. Noxele profesionaleE. Alergeni epidermali
30. CM Evaluarea gravităţii astmului bronşic se efectuează conform următoarelor criterii clinice:
A. Citologia sputei B. Rezultatele examenului spirograficC. Tratamentul necesar pentru a menţine controlul
asupra maladieiD. Frecvenţa acceselor de astm bronşicE. PEF-ul
31. CM Astmul bronşic este o afecţiune cronică la baza căreia se află un proces:
A. Inflamator al căilor respiratoriiB. Destructiv al căilor respiratoriiC. La care participă multiple celule, în deosebi,
mastocitele şi eozinofileleD. La care participă multiple celule, în deosebi
limfociteleE. Dischinezia bronşică
32. CM Astmul bronşic moderat se caracterizează prin:A. PEF (fluxul exprirator de vârf) 60-80%B. Variabilitatea PEF 20-30%C. PEF normal după bronhodilatatoriD. PEF < 60%E. Exacerbări mai mult de 2 ori pe săptămână
33. CM Pentru tratamentul de fond (antiinflamator) al astmului cronic persistent sunt folosite:
A. Agonişti beta2 – adrenergici
B. CorticosteroiziiC. Metilxantinele (teofilina)D. Cromoglicatul disodicE. Anticolinergice
34. CM Tratamentul astmului acut grav (stare de rău astmatic) include:
A. Medicaţia bronhodilatatorieB. Administrarea de oxigenC. CorticosteroiziD. Medicamente sedative sau tranchilizanteE. Antihistaminice H2
35. CM Examenul sputei în astmul bronşic relevă următoarele elemente caracteristice:
A. EozinofileB. Fibre elasticeC. Spirale CurschmannD. Celule atipiceE. Leucocite
36. CM Starea de rău astmatic este produsă de:A. Obstrucţia difuză brutală şi intensivă a
căilor respiratoriiB. Folosirea abuzivă a beta2 - adoniştilor C. Infecţiile virale acute respiratorii D. Creşterea sensibilităţii beta2 –
adrenoreceptorilorE. Insuficienţa acută a ventriculului stâng
37. CM Explorarea spirografică a astmului bronşic relevă următoarele perturbări caracteristice:
A. Creşterea capacităţii vitale pulmonareB. Creşterea volumului rezidualC. Scăderea capacităţii reziduale funcţionaleD. Scăderea VEMS proporţional cu
41. CM În astmul bronşic se produc următoarele modificări morfologice:
A. Hipertrofia membranei bazale la nivelul bronhiilorB. Hipertrofia glandelor submucoaseC. Hipertrofia musculaturii netede a căilor aerieneD. Hiperplazia glandelor submucoaseE. Atrofia glandelor mucoase
42. CM Valorile VEMS şi PEF sunt folosite pentru:A. Aprecierea severităţii astmului bronşicB. Aprecierea reversibilităţii obstrucţiei bronşiceC. Evaluarea hiperreactivităţii bronşiceD. Determinarea forţei de contracţie a muşchilor
43. CM În reacţia urticariană participă următoarele elemente celulare:
A. MastocitulB. EozinofilulC. BazofilulD. MonocitulE. Fagocitul
44. CM Urticaria alergică poate avea la bază următoarele mecanisme patofiziologice:
A. Tipul I de reacţii imunologiceB. Tipul II de reacţii imunologiceC. Tipul III de reacţii imunologiceD. Insuficienţa inhibitorului C1
E. Tipul IV de reacţii imunologice45. CM În cazul sindromului urticarian,mecanismele activării
mastocitelor sunt:A. Hipersensibilitatea imediată de tip reaginicB. Activarea complementului pe calea clasică C. Activarea sistemului kininic al plasmeiD. Activarea directă a mastocitelorE. Activarea complementului pe calea alternă
46. CM Din formele imunologice ale sindromului urticarian fac parte:
A. Urticaria colinergicăB. Urticaria de contact la căldurăC. Urticaria papuloasăD. Urticaria atopicăE. Urticaria în boala serului
47. CM Urticaria colinergică este indusă de:A. Efort fizicB. Aport masiv de alimente bogate în tiraminăC. Stresul psihic acutD. Iradierea ultravioletăE. Mediul ambiant cald
48. CM În diagnosticul sindromului urticarian de geneză alimentară o importanţă primordială are:
A. Anamneza (efectul de eliminare)B. Respectarea dietei hipoalergice de bazăC. Efectuarea zilnicului alimentarD. Efectuarea testelor cutanate cu alergeni alimentariE. Ultrasonografia organelor abdominale
49. CM Preparatele de elecţie în controlul simptomatic al sindromului urticarian sunt:
A. ColinoliticeleB. AdrenomimeticeleC. Ganglioblocatorii
D. AntihistaminiceleE. Adrenoblocatorii
50. CM Simptomele clinice în polinoză se manifestă:A. Numai în anotimpul rece B. Numai în anotimpul de toamnăC. Nu este caracteristică manifestarea
sezonierăD. Au caracter sezonierE. Diminuează după ploaie
51. CM Care manifestări clinice cel mai frecvent se întâlnesc în polinoză:
A. Rinita atopică sezonieră indusă de polenB. Conjunctivita alergică sezonieră indusă
de polenC. Astm bronşic atopic indus de polenD. Dermatită atopică.E. Alveolita alergică
52. CM Gravitatea exacerbărilor sezoniere în polinoză depinde de:
A. Concentraţia polenului în aerB. Genul plantelorC. Gradul sensibilităţii individualeD. Durata sezonului de polenE. Presiunea barometrică
53. CM Principiile de bază în tratamentul polinozei sunt:
A. Eliminarea alergenuluiB. Efectuarea imunoterapiei
54. CM Ce grup de preparate include în sine farmacoterapia polinozelor?A. AntibioticeB. AntihistaminiceC. SedativeD. Stabilizatori ai membranelor celulelor
bazofileE. Corticosteroizi topici
55. CM Diagnosticul dermatitei atopice se bazează pe:A. Anamneza alergologică ereditară agravatăB. Testele cutanate pozitive cu alergenii
1. CS.Apariţia dereglărilor de deglutiţie indică trecerea comei în:
A. Stadiul IB. Stadiul IIC. Stadiul IIID. Stadiul IVE. Toate răspunsurile corecte
2. CS.Un pacient după accident rutier se află în stare de comă profundă. Apreciaţi conştiinţa pacientului conform scalei Glasgow:
68
A. 13-14 puncteB. 9-12 puncteC. 4-8 puncteD. 3 puncteE. 1-3-puncte
3. CS.Un pacient se află în stare de comă. Coma a debutat acut cu tremor, excitaţie psihomotorie cu trecere în obnubilare apoi în comă. Diaforeza. A suportat convulsii. Tegumente palide, hipotermia, globii oculari duri la palpare, mioză. Presiunea arterială scăzută. Coma posibil este de origine:
A. HepaticăB. CerebralăC. HipoglicemicăD. HiperglicemicăE. Uremică
4. CS.Pentru starea de comă sînt caracteristice toate simptomele enumerate, cu excepţia:
A. Diminuării reflexelor osteo-tendinoaseB. Semnului Babinski bilateralC. Abolirii reflexelor abdominaleD. Abolirii fotoreacţieiE. Mişcărilor de apărare
5. CS.Decorticarea este definită ca o stare în care se dezvoltă:A. Hipotonia musculară generalizată în combinaţie cu
dereglarea ritmului respiratorB. Hipertonia tonusului muscular în flexorii membrelor
superioare şi extensorii membrelor inferioareC. Hipertonia tonusului muscular în extensorii membrelor
superioare şi flexorii membrelor inferioareD. Paroxisme repetate de hipertonie a tonusului muscular
în extensorii membrelorE. Nu este dereglat tonusul muscular
6. CS.Dereglarea conştiinţei în sincopă durează nu mai mult de:A. 10 sec.B. 1 min.C. 3 min.D. 5 min.E. 10 min.
7. CS.Pacientul în stare de comă va fi intubat endotraheal la scalala Glasgow egală cu:
A. 15 puncteB. 14-13 puncteC. 12-9 puncteD. 8-3 puncteE. Nu se va intuba
8. CS. În caz de şoc hipovolemic acordarea asistenţei medicale se va începe cu:
A. Administrarea vasopresorilorB. Folosirea preparatelor cu acţiune inotropăC. Administrarea beta-adrenoblocatorilorD. Aplicarea balonului de contrapulsaţie intraaorticăE. Asigurarea adecvată a volumului circulaţiei sanguine
9. CS. Semnul principal clinic al unui hematom intracerebral este:A. Hipotensiunea arterială majorăB. Majorarea bruscă a presiunii venoase centraleC. Accese de convulsii JacksonD. AnizocorieE. Bradicardie
10. CS.Dereglările periferice de respiraţie în caz de traumatism craniocerebral se datoresc:
A. Paraliziei musculaturii respiratorii
B. Dereglărilor de transmitere neuromusculară a impulsului
C. Sindromului de aspiraţieD. Sindromului astenicE. Inhibarii centrului respirator
11. CS.Indicaţi semnele directe ale unei fracturi:A. Edem, schimbarea culorii tegumentelor în
14. CS.Ce este cel mai caracteristic pentru faza întîi a ileusului:
A. Voma, balonarea excesivă a abdomenului, lipsa peristalticii
B. Durere cu caracter de colică în abdomen, voma mîncării ingerate, retenţia gazelor şi a materiilor fecale, peristaltismul crescut
C. Vomă repetată, limba uscată, tahicardieD. Lipsa peristalticii, matitate în regiunile
declive ale abdomenuluiE. Bradicardie, auscultator – zgomotul
“picăturii căzînde”, sindromul spitalului Obuhov
15. CS.Pacient cu electrocutare. În momentul vizitei acuze nu prezintă, la examenare pe mîina stînga sînt semne de electrocutare, refuză categoric de spitalizare. Atitudinea D-voastră constă în:
A. Transmiterea informaţiei în policlinică despre pacientul lăsat la domiciliu
B. Internarea în clinicăC. Înregistrarea electrocardiogramei şi
transportarea în spital sub supraveghere continuă a activităţii cardiace
D. Administrarea lidocainei şi spitalizarea E. Administrarea lidocainei şi informarea
medicului de familie16. CS.În caz de pneumotorace sufocant, la etapa de prespital, este indicată:
69
A. Drenarea cavităţii pleurale în spaţiu 7 intercostal pe linia axilară posterioară
B. Drenarea cavităţii pleurale în spaţiu 4 intercostal pe linia axilară anterioară
C. Intubarea de urgenţă şi ventilaţia artificialăD. Drenarea cavităţii pleurale în spaţiu 2 intercostal pe
linia medio-clavicularăE. Spitalizarea de urgenţă a pacientului în departamentul
de pulmonologie sau terapie17. CS.Imediat după perforarea ulcerului gastric va apare:
A. Tahicardie B. BradicardieC. FrisonD. Frison şi tahicardieE. Bradicardie şi frison
18. CS.Care patologie abdominală este însoţită de o toxicoză pronunţată, debutează cu colică abdominală, retenţia gazelor şi a materiilor fecale?
A. Pancreatita acutăB. Colecistita acutăC. IleusD. Sarcina extrauterinăE. Holera
19. CS.Diagnosticul clinic de sarcină se stabileşte prin:A. Amenoree şi modificări locale uterineB. Amenoree şi manifestări funcţionale digestiveC. Menstruaţie şi modificări locale uterineD. Amenoree şi modificări genito-mamareE. Toate enumerate
20. CS.Caracteristica principală a intoxicaţiei cu alcool metilic o reprezintă tulburările :
A. SenzorialeB. NeurologiceC. VizualeD. RespiratoriiE. Cardiovasculare
21. CS.Pacientul cu plagă de cuţit a toracelui este în stare gravă. Agitat, tegumentele cianotice, zgomotele cardiace asurzite, turgescenţa venelor jugulare, pulsul 130/min, PA 70/55 mm Hg. Cauza stării grave, probabil este evidentă datorită:
A. Lezării plămînuluiB. Şocului hemoragicC. Hemopericardului cu tamponada corduluiD. Şocului cardiogenE. Şocului algic
22. CS.În caz de neeficacitate a ventilaţie pulmonare artificiale este nevoie de:
A. Hiperextensia capului, subluxaţia mandibulei înainte şi prelungirea măsurilor de reanimare
B. Coborîrea extremitaţii cefaliceC. Ridicarea extremitaţii cefalice D. Chemarea altui reanimatologE. Mărirea volumuluiu respirator
23. CS.În caz de efectuare a ventilaţiei pulmonare artificiale, după metoda “gură la gură,” pot apărea toate complicaţiile enumerate, cu excepţia:
A. Luxaţiei mandibuleiB. Fibrilaţiei ventriculareC. RegurgitaţieiD. Lezarii alveolelor pulmonare, pneumotoraceluiE. Căderii de limbă
24. CS.Înainte de a începe resuscitării cardio-respiratorie şi cerebrale este nevoie de aşezat pacientul:
A. Orizontal pe spinareB. Pe spinare cu ridicarea extremităţii cefaliceC. Orizontal pe spinare şi suprafaţă dură D. Rămîne în poziţie iniţialăE. Nu are importanţă poziţia
25. CS.În caz de efectuare la maturi a masajului cardiac extern poziţia palmelor trebuie să fie:
A. În treimea superioară a sternuluiB. În treimea superioară şi medie a sternuluiC. În treimea medie şi inferioară a sternuluiD. În spaţiul intercostal cinci din stângaE. Toate răspunsurile sunt corecte
26. CS.De eficacitatea masajului cardiac extern mărturisesc toate simptomele, cu excepţia:
A. Îngustării pupilelorB. Apariţiei pulsului la artera carotidăC. Diminuării cianozei tegumentelorD. Apariţiei inspiraţiilor spontane uniceE. Sclerele globurilor oculari sunt uscate
27. CS.Etapa suportul vital bazal în efectuarea resuscitării cardio-respiratorie şi cerebrale constă din toate manevrele, cu excepţia:
A. Asigurării permeabilităţii căilor respiratoriiB. Efectuării ventilaţiei pulmonare artificiale C. Restabilirii circulaţiei sanguineD. Lavajului gastricE. Masajului cardiac extern
28. CS.Etapa suportul vital cardiovascular avansat în efectuarea resuscitării cardio-respiratorie şi cerebrale constă din toate manevrele, cu excepţia:
A. Efectuării ventilaţiei pulmonare artificiale B. Administrarea adrenalineiC. Administrarea atropineiD. Administrarea bimigriduluiE. Efectuarea defibrilării electrice
29. CS.Saturaţia sîngelui arterial cu oxigen poate brusc să se schimbe în hipoxia:
A. CirculatorieB. AnemicăC. HipoxicăD. TisularăE. Mixtă
30. CS.La simptomele şocului se referă toate cele enumerate, cu excepţia:
A. Palidităţii tegumentelorB. Hiperemiei feţeiC. Hipotensiunii arterialeD. DiaforezeiE. Adinamiei
31. CS.Şocul hipovolemic în urma traumatismului este însoţit de:
A. Hipotensiune arterială şi bradicardieB. Hipertensiune venoasă şi tahicardieC. Hipotensiune arterială şi venoasă cu
tahicardieD. Hipotensiune arterială cu hipertensiune
venoasăE. Hipertensiune arterială cu bradicardie
70
32. CS.La un pacient pe fonul stării generale normale s-a dezvoltat o respiraţie stridoroasă. Inconştient. Sunt manifestate simptomele hipoxiei. Cauza mai frecventă este:
A. Criza de astm bronşicB. Laringită acută stenozantăC. Tumoare a laringelui şi traheeiD. Corp străin în laringe şi traheeE. Epiglotită
33. CS.Cianoza tegumentelor şi a mucoaselor pot fi depistate când saturaţia cu oxigen în sîngele arterial este mai mică de:
A. 70%B. 80%C. 95%D. 100%E. 85%
34. CS.La un pacient după efectuarea probei intracutanate la penicilină au apărut dureri în regiunea toracelui, pierderea de conştiinţă, convulsii, hipotensiune arterială. Diagnosticul d-stră:
A. Tromboembolismul pulmonar acutB. Criză epilepticăC. Şoc anafilacticD. Şoc toxicoinfecţiosE. Criză de astm bronşic
35. CS.Examenul primar şi secundar la bolnavului politraumatizat critic se efectuează la etapa:
A. PrespitalaceascăB. Departamentul de Medicina de urgenţăC. Terapia intensivăD. Departamentul de traumatologieE. Sala de operaţie
36. CS.Antidotul universal în caz de deglutiţie (înghiţire) a toxicului este:
A. Laptele şi ouăleB. Laptele cu cafeaC. Acid azotic, oxid de magneziu şi cărbune activatD. Cărbune activat amestecat cu lapteE. Ulei de măsline amestecat cu proteine
37. CS.La ce etapă de asistenţă medicală se va reduce luxaţia humerusului?
A. PrespitaliceascăB. Departamentul de urgenţăC. StaţionarD. Clinica specializatăE. Este posibilă la toate etapele
38. CS.Care este indicaţia principală a administrării sulfatului de magneziu în efectuarea resuscitării:
A. AsistoliaB. Disociaţia electromecanică C. Fibrilaţia ventriculară D. Tahicardia ventriculară “Torsada vârfurilor”E. Tahicardia ventriculară
39. CS. Care din condiţiile enumerate mai jos reprezintă o contraindicaţie pentru efectuarea resuscitării:
A. Oprirea cardiacă din submersieB. Oprirea cardiacă din electrocutareC. Oprirea cardiacă din politraumatismD. Oprirea cardiacă la nou-născuţi cu greutatea de 500gr.
E. Oprirea cardiacă în septicemii progresive în tratament maxim
40. CS.Care din următoarele acţiuni terapeutice are cel mai mare efect pentru supravieţuire în caz de fibrilaţia ventriculară sau tahicardia ventriculară fără puls:
41. CS.La un pacient în disociaţie electromecanică, ce prezintă pe monitor un ritm ventricular de 45 de bătăi pe minut, este intubat şi-i s-a administrat adrenalină 1mg intravenos cu 2 minute în urmă. Care credeţi că va fi următorul pas?
A. Efectuarea defibrilării electrice B. Efectuarea cardiversiei C. Administrarea repetată a Adrenalinei 1mgD. Administrarea Atropinei 1mg E. Administrarea Lidocainei 1mg/kg
42. CS.La un pacient, în caz de stop cardiac primar prin fibrilaţia ventriculară, în timpul resuscitării, a fost efectuat şoc electric extern 200J, pe monitor se continuă fibrilaţia ventriculară, care va fi următorul pas:
A. Efectuarea masajului cardiacB. Efectuarea abordului venosC. Efectuarea şocului electric extern 200-300JD. Administrarea 1mg de AdrenalinăE. Administrarea a 300mg de Amiodaronă.
pe “T”C. Extrasistolia ventriculară D. Extrasistolia ventriculară politopăE. Extrasistolia ventriculară haotică
58. CS.Efectuaţi triajul pacientului politraumatizat care necesită supraveghere permanentă şi la care agravarea situaţiei poate surveni în perioada 2 – 4 ore.Cartela de triaj este:
A. RoşuB. GalbenC. VerdeD. NegruE. Albastru
59. CS.Efectuaţi triajul pacientului căzut de la înălţime cu leziuni grave, ce necesită asiatenţa medicală de urgentă pentru păstrarea necesităţilor vitale. Cartela de triaj este:
A. RoşuB. GalbenC. VerdeD. NegruE. Albastru
60. CS.Efectuaţi triajul pacientului cu fractură a humărului şi nu cere supraveghere permanentă şi nu este risc crescut la agravarea sănătăţii. Cartela de triaj este:
78. CS.Pe traseu electrocardiografic scurtarea intervalului “P-R” este întîlnită în :
A. Bradicardie sinusalăB. Bloc atrioventricular de gr.IC. Sindrom WPW
73
D. Bloc atrioventricular de gr.IIIE. Ritmul ideoventricular
79. CS. Simptomul cel mai frecvent prezent în pneumotoraxul spontan este:
A. Dispnea de efortB. Durerea accentuatăC. AgitaţiaD. Colapsul cardiocirculatorE. Tusea
80. CS. În caz de efectuarea a masajului cardiac extern la copilul 3 ani, poziţia palmei este:
A. În treimea superioară a sternuluiB. În treimea superioară şi medie a sternuluiC. În treimea medie şi inferioară a sternuluiD. În spaţiul intercostal cinci din stîngaE. În spaţiul intercostal patru din stînga
81. CS.Masajul cardiac extern la nou-născutul se efectuează cu:A. PalmăB. Un degetC. 2 degeteD. 4 degeteE. Toate enumerate
82. CS.Examenul secundar la pacientul politraumatizat se începe cu:A. Examenarea cutiei toracicăB. Examenarea abdomenuluiC. Examenarea bazinuluiD. Examenarea extramităţii cefalice şi a gîtuluiE. Examenarea extramităţii superioare şi inferioare
83. CS. La ce etapa de asistenţă medicală se va reduce luxaţia a articulaţei humerusului?
A. PrespitalaceascăB. Departamentul de Medicina de urgenţăC. Terapia intensivăD. Departamentul de traumatologieE. Sala de operaţie
84. CS.La ce etapa de asistenţă medicală se va reduce luxaţia a articulaţei genunchiului?
A. PrespitalaceascăB. Departamentul de Medicina de urgenţăC. Terapia intensivăD. Departamentul de traumatologieE. Sala de operaţie
85. CS.Drog de elecţie în caz de asistolia ventriculară este:A. AtropinăB. TeofillinăC. LidocainăD. NoradrenalinăE. Amiodaronă
86. CS.Alegeţi un drog de elecţie în caz de comă pe fond de supradozarea opeaceelor:
A. TiaminăB. Acid ascorbicC. NaloxonD. Glucoză 40%E. Atropină
87. CS.Alegeţi un drog de elecţie în caz de comă alcoolică:A. TiaminăB. Acid ascorbicC. NaloxonD. Glucoză 40%E. Atropină
88. CS.Alegeţi un drog de elecţie în caz de comă hipoglicemică:
A. TiaminăB. Acid ascorbicC. NaloxonD. Glucoză 40%E. Atropină
89. CS.Drog de elecţie în caz de bloc atrio-ventricular gradul III şi hemodinamică stabilă este:
A. AtropinăB. AdrenalinăC. LidocainăD. Pace-maker temporarE. Procainamidă
90. CS.Determinarea dimensiunilor necesare ale atelei cervicale (gulerului) la bolnavul politraumatizat se efectuează măsurînd:
A. Distanţa dintre pavilionul urechii şi muşchiul trapezoid
B. Linia vizuală dintre muşchiul trapezoid şi unghiul mentonier al mandibulei
C. Distanţa dintre unghiul mandibulei şi muşchiul trapezoid
D. Distanţa dintre mandibulă şi sternE. Linia vizuală dintre muşchiul trapezoid şi
apofiza mastoidă91. CS. Doza de Atropină pentru administrarea i/v în bolus, în caz de bloc atrio-ventricular gradul II şi hemodinamică stabilă este:
A. 0,005 mg/kg B. 2 mg C. 0,15 mg/kg D. 1 mgE. 0,001 mg/kg
92. CS.Drog de elecţie în caz de tahicardia ventriculară şi hemodinamică stabilă este:
A. Lidocaină B. Propranolol C. VerapamilD. StrofantinăE. Digixină
93. CS.Verificaţi volumul de volum expanderi pentru administrarea în perfuzie, în primele 1-1,5 ore, în caz de şoc hipovolemic:
A. 1-2 lB. 2-3 lC. 4-7 lD. 7-9 lE. Toate enumerate
94. CS. Drog de elecţie în caz de hipertermie este:A. Metamizol B. Propranolol C. VerapamilD. PapaverinăE. Morfină
95. CS.Doză de Metamizol pentru administrarea i/v în bolus, în caz de hipertermie, este:
A. 0,005 mg/kg B. 2 g C. 0,15 mg/kg D. 1 mg
74
E. 0,001 mg/kg96. CS.Drog de elecţie în caz de submersie şi prezenţa bronhospasmului este:
A. Metamizol B. TeofilinăC. VerapamilD. PapaverinăE. Morfină
97. CS.Doză de Teofilină pentru administrarea i/v în bolus, în caz de submersie şi prezenţa bronhospasmului, este:
A. 0,005 mg/kg B. 2 mg C. 0,15 mg/kg D. 1 mgE. 5-6 mg/kg
98. CS.Care este indicaţia principală a aplicării „pantalonii antişoc”?A. Traumatismul abdominalB. Ruptura diafragmei şi a plămînilorC. Traumatismul craniocerebral asociat cu traumatismul
toracicD. Traumatismul abdominal asociat cu traumatismul
toracicE. Leziunea plămînilor şi tamponada cordului
99. CS.În caz de politraumatism imobilizarea se începe cu:A. Imobilizarea pe scîndura lungă, imobilizarea
extramităţilor superioare şi inferioare, imobilizarea coloanei cervicale
B. Imobilizarea coloanei cervicale, imobilizarea pe scîndura lungă, imobilizarea extramităţilor superioare şi inferioare
C. Imobilizarea extramităţilor superioare şi inferioare, imobilizarea coloanei cervicale, imobilizarea pe scîndura scurtă
D. Imobilizarea pe scîndura scurtă, imobilizarea coloanei cervicale, imobilizarea extramităţilor superioare şi inferioare
E. Imobilizarea pe scîndura lungă, imobilizarea coloanei cervicale, imobilizarea extramităţilor superioare şi inferioare
100. CS.La locul accidentului triajul victimelor se face după categoriile de triaj. Indicaţi prioritate de triaj:
A. Prioritatea II, decedaţi, Prioritatea III, Prioritatea IB. Prioritatea I, Prioritatea II, Prioritatea III, decedaţiC. Prioritatea II, Prioritatea III, Prioritatea I, decedaţi,D. Prioritatea III, decedaţi, Prioritatea I, Prioritatea IIE. Decedaţi, Prioritatea I, Prioritatea II, Prioritatea III
101. CM.Prin o plagă abdominală penetrantă se scurge lichid bilos şi conţinut alimentar. Leziunea nu este:
A. De colonB. De duodenC. De ficatD. De căi biliare extrahepaticeE. De vezică urinară
103. CM.Care din următoarele enunţuri caracterizează plăgile prin arme albe?
A. Apar în urma loviturilor din faţăB. Produc leziuni delebranteC. Mai frecvent sunt plasate pe partea stîngă a
corpuluiD. Afectează mai frecvent abdomenul superiorE. Au traiect complex
104. CM.În intoxicaţii cu barbiturice pot apărea următoarele manifestări clinice:
A. Hipotonie muscularăB. Tulburări ale digestieiC. Hipertensiune arterialăD. RetroglosoptozăE. Hipotermie
105. CM.Într-un pneumotorax sufocant (cu supapă) tabloul clinic poate cuprinde următoarele:
A. DurereB. Turgescenţa jugularelorC. Colaps D. BradicardieE. Tahipnee
106. CM.Avantajul în efectuarea respiraţiei artificiale a plămînilor prin metoda „gură la gură” constă în:
A. Posibilitatea de a efectua această metodă în orice condiţii
B. Stimularea neuro-reflectorie a centrului respirator
C. Stimularea neuro-reflectorie a centrului cardio-vascular
D. Asigurarea volumului respirator depăşind norma de 2-3 ori
E. Asigurarea unui volum respirator insuficient107. CM.Cauzele reversibile în caz de resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală sunt:
A. HipoxiaB. HipotensiuneaC. Moartea cardiacăD. HipovolemiaE. Tamponada cardiacă
108. CM.Conicotomia urgentă este indicată în caz de:A. Fracturi ale vertebrelor cervicale şi paralizie
a muşchilor intercostaliB. Poliomielită forma bulbarăC. Bronhospasm în şocul anafilacticD. Apnoe la pacientul cu fibrilaţie ventricularăE. Laringospasm în laringotraheită
109. CM.Eficienţa ventilaţiei artificiale şi a compresiunii sternale se apreciază prin:
A. Dispariţia midiazeiB. Apariţia pulsului la artera carotidăC. Recolorarea tegumentelorD. Apariţia ritmului ideoventricular pe
ECG/monitorE. Apariţia respiraţiei spontane
110. CM.Formele (variantele) clinice în debutul infarctului miocardic acut sunt:
A. Varianta astmaticăB. Varianta cu evoluţia silenţioasăC. Varianta cu tuse uscată paroxistică la efort
75
D. Varianta disritmicăE. Varianta cu debitul mic (şoc)
111. CM.Disritmiile cardiace fatale (maligne) sunt:A. Extrasistolia ventricularăB. Extrasistolia politopăC. Fibrilaţia ventricularăD. Tahicardia ventriculară cu alură ventriculară peste
220/minE. Flutter atrial
112. CM.Protocolul de resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală în caz de asistole include:
113. CM.Efectuînd masajul cordiac extern pot apărea următoarele complicaţiile:
A. Fracturi costale şi de stern B. Ruptura ficatuluiC. Hemoragie din plagăD. Contuzia corduluiE. Hemopericard
114. CM.Sindromul de hipertensiune intracerebrală majoră este caracterizat prin:
A. TahicardieB. BradicardieC. BradipnoeD. Hipertensiune arterialăE. Hipotensiune arterială
115. CM.Care sunt semnele clinice caracteristice unei morţii clinice:
A. Pierderea stării de conştiinţăB. Absenţa pulsului la vasele mariC. Absenţa zgomotelor cardiaceD. Oprirea respiraţieiE. Mioza
116. CM.Resuscitarea cu restabilirea completă a funcţiei sistemului nervos central este posibilă în moartea clinică îndelungată în caz de:
A. Hipertemie 3-4 minB. Normotermie 3-4 minC. Normotermie 5-6 minD. Scădere a temperaturii corpului pînă la 31-32°С timp de
20 –30 minE. Hipertermie 7 min
117. CM.Care sunt semnele obiective unui deces biologic:A. Mioză bilateralăB. Cornee uscatăC. Pulsul absent la artera carotidăD. Extremităţi reciE. Unde ondulate pe ECG
118. CM.Care sunt factorii de risc în moartea cardiacă subită?A. Hipotensiunea arterialăB. Diabetul zaharatC. Variabilitatea ritmului cardiacD. Hipertensiunea arterialăE. Fumatul
119. CM.Semnele premonitorii ale unei morţii subite sunt:A. Disritmiile ventriculare fataleB. Disritmiile ventriculare în clasele III, IV şi V
C. Tahicardia ventriculară reintrantăD. HipertermieE. Sincopele repetate
120. CM.Cauzele precipitante ale morţii cardiace subite sunt:
A. Obstrucţia căilor respiratorii superioareB. Cardiopatia ischemicăC. Manevre vagaleD. Boli valvulareE. Miocardite
121. CM.Stopul cardiac se instalează prin:A. Fibrilaţie ventricularăB. Tahicardie ventriculară cu alura ventriculară
123. CM.Pacientul a fost resuscitat cu succes. Ce se administrează din droguri inotropice, pentru susţinerea indecelor hemodinamice, în caz când PA sistolică este 80 mm Hg?
A. AdrenalinăB. DopaminăC. MezatonD. DobutaminăE. Noradrenalină
130. CM.Formele de tromboembolism pulmonar acut după evoluţie clinică sunt (OMS, 1990):
A. Instantanee (subită)B. CronicăC. AcutăD. SubacutăE. Recidivantă
131. CM.Pe fond de supradozaj digitalic se înregistrează semne electrocardiografice ale sindromului Friederik, ce se administrează pentru înlăturarea disritmiei:
A. VerapamilB. AtropinăC. ProcainamidăD. Clorură de potasiuE. Furosemid
132. CM.În care situaţii enumerate mai jos va fi necesară aplicarea atelei cervicale de imobilizare?
A. CatotraumăB. SubmersieC. Fractură deschisă de claviculăD. Traumatisme închise în acident rutierE. Stop cardiac
133. CM.Care din drogurile enumerate mai jos nu se va administra endotraheal:
A. AdrenalinaB. AtropinaC. LidocainaD. DopaminaE. Oxigen
134. CM.Algoritmul de efectuarea degajării rapide a pacientului politraumatizat din automobilul avariat este:
A. Examenul primarB. Examenul secundarC. Imobilizarea regiunii cervicale cu atela cervicalăD. Imobilizarea manuală în poziţia directă a capului şi
corpuluiE. Punere sub spatele victimei a scîndurei lungi
135. CM.La un pacient cu politraumatism în stare satisfăcătoare, este necesar de a efectua:
A. Examenul primar şi secundarB. Imobilizare pe scândura lungăC. Aplicarea garouluiD. Administrarea de analgetice narcotice
E. Aplicarea atelei cervicale de imobilizare136. CM.Care sunt metodele de dezobstrucţie a căilor respiratorii superioare
138. CM.Hemostaza unei plăgi în regiunea temporală va consta din:
A. Pensarea arterei temporale pe traectB. Aplicarea unui pansament compresivC. Tamponada în plagaD. Suturarea temporară a plăgiiE. Aplicarea buretelui hemostatic
139. CM.Comform clasificării internaţionale şocul distributiv include şocurile:
A. TraumaticB. AnafilacticC. CardiogenD. NeurogenE. Toxi-infecţios
140. CM.Conform recomandărilor internaţionale, pentru verificarea diagnosticului de infarct miocardic acut trebuie să fie prezente următoarele criteriile:
A. Sindromul anginosB. Dispnea accentuatăC. Creşterea enzimelor cardiace specificeD. Semne tipice prin examenul EcoCordE. Semne tipice pe traseul ECG
141. CM.În caz de tahicardie paroxistică de tip necunoscut şi cu complexe QRS lărgite, pe fond de hemodinamică stabilă, pentru înlăturarea disritmiei se administrează:
A. VerapamilB. LidocainăC. ProcainamidăD. PropranololE. Amiodaronă
147. CM.În caz de accident prin fulger se instalează:A. InconştienţăB. Stop cardiacC. Stop respiratorD. HipotonieE. Hipovolemie
148. CM.Severitate şi prognosticul în electrocutare depinde de:A. Curent electricB. Condiţii în care a fost instalată electrocutareC. Stare generală a victimeiD. Traiect de trecerea a curentuluiE. Toate enumerate sunt incorecte
149. CM.După cauze şi forme submersia se clasifică ca:A. Forma propriu (adevărată, reală)B. Submersia la copilulC. Forma sincopalăD. Forma de asfixieE. Submersia secundară
150. CM.În care forme de submersie se instalează edem pulmonar?
A. Forma propriu (adevărată, reală)B. Submersia la copilulC. Forma sincopalăD. Forma de asfixieE. Submersia secundară
Reumatologie
1. CS. Criteriul morfologic în reumatismul articular acut se consideră:A. Noduli AschoftB. Noduli OslerC. Noduli reumatoiziD. Noduli GeberdenE. Noduli tofacee
A. În formă de MB. În"butonieră"C. Deviaţie ulnară a degetelorD. "Găt de lebedă"E. Anchiloza articulaţiilor interfalangiene distale
11. CS. Obiective ale terapiei poliartritei reumatoide sunt
78
urmatoarele, cu exceptia:A. Reducerea inflamaţieiB. Reducerea durerilor articulareC. Oprirea evoluţiei leziunilor distructive ale oaselor,
articulaţiilorD. Corectarea mecanică a funcţiei articulareE. Corecţia acidozei
12. CS. Majoritatea pacientilor cu poliartrită reumatoidă sunt purtatori ai antigenului major de histocompatibilitate:
A. HLA DR 4B. HLA DR 2C. HLA DR 3D. HLA A2E. HLA B7
13. CS. Afectarea viscerala mai des întîlnită în artrita reumatoidă este:
A. PericarditaB. GastritaC. Ulcer gastricD. ColecistitaE. Colita
14. CS. Polimorfonuclearele, care au fagocitat complexe imune, ce se vizualizează ca granulaţii intracelulare, caracteristice artritei reumatoide, se numesc:
A. SinoviociteB. PlasmociteC. RagociteD. LimfociteE. Celule B
15. CS. Nodulii reumatoizi sunt formaţiuni ce conţin resturi de celule, fibre de reticulină şi:
A. ColagenB. HidroxiapatităC. ColesterolD. LipoproteideE. Cristale Charcot- Leyden
16. CS. Stadiul II radiologic al artritei reumatiode Nu incliude:A. Osteoporoza vizibilă radiograficB. Absenţa deformării articulareC. Anchiloza articularăD. Atrofia muşchilor adiacenţi articulaţieiE. Prezenţa facultativă a leziunilor extraarticulare
17. CS. Analiza lichidului sinovial in poliartrita reumatoida evidentiază:
A. Ragocite B. SinoviociteC. PlasmociteD. LimfociteE. Celule B
18. CS. Efectele adverse a chlorochinei (delagilei) sunt următoarele, cu excepţia:
A. Tulburări vizualeB. Colaps cardiovascularC. ConvulsiiD. Stop respiratorE. Hiperglicemie
19. CS. În inducţia lupusului eritematos sistemic sunt incriminate următoarele preparate, cu excepţia:
A. MetildopaB. MetilprednizolonulC. Chinidina
D. Rezerpina E. Tetraciclina
20. CS. Alegeti afirmaţia falsă despre anticorpii antifosfolipidici:
A. Se asociază des cu livedo reticularis B. Se asociaza cu trombozele arteriale si venoaseC. Pot determina avorturi spontaneD. Se asociaza cu valvulopatiiE. Se asociaza frecvent cu hemoragii
21. CS. Care dintre următorii autoanticorpi au incidenţa cea mai mare în lupusul eritematos sistemic:
A. Anticorpi anti-centromerB. Anticorpi anti Jo1C. Anticorpi anti-gialuronidazaD. Anticorpi anti-streptolizina-OE. Anticorpi anti ADNds (dublu catenar)
22. CS. Osteoporoza poate fi indusă administrînd îndelungat:
A. CalciuB. MetotrexatC. CorticosteroiziD. Diuretice tiazide E. Vitamina D
23. CS. Osteoporoză şi eroziuni ale articulaţiilor mâinilor sunt caracteristice pentru:
A. Artrita reumatoidăB. OsteoartrozăC. Osteoporoză juvenilăD. Spondilită anchilozantăE. Artrită infecţioasă
24. CS. Blocarea ciclooxigenazei şi inhibarea consecutivă a prostaglandinelor este efectul principal al:
A. Sărurilor de aurB. Antipaludicelor de sintezăC. Antiinflamatoriilor nesteroidiene D. SteroizilorE. D-penicilaminei
25. CS. Pentru ce afecţiune este tipic următorul tablou clinic: femeie tânără cu subfebrilitate, poliartralgii persistente, erupţii "în fluture" şi afectare viscerală (nefrită, pleurezie, anemie)?
29. CS. Injuria celulei endoteliale în sclerodermie poate fi reflectată de nivelul crescut de:
A. Factorul Fon WillenbrantB. Factorul reumatoid C. Factorul HagemanD. ColesterolE. Glicoză în sânge
30. CS. Care tegumente sunt interesate cel mai rar în sclerodermie:A. Ale degetelor şi mîinilorB. Ale feţeiC. Ale antebraţuluiD. Ale trunchiuluiE. Ale tălpilor
31. CS. Artralgiile în sclerodermie pot fi explicate prin:A. Colagenarea sinovialeiB. Degenerarea proteoglicanilor cartilajului articularC. Depunerea cristalelor de oxalat de calciu în articulaţiiD. Depunerea cristalelor de apatită în articulaţiiE. Osteoporoză subcondrală
32. CS. Guta este o maladie determinată de o anomalie înnăscută sau dobîndită a metabolismului:
A. GlucidicB. PurinicC. Hidric·D. ElectroliticE. Energetic
33. CS. Care articulaţie e afectată cu predilecţe (în debut) în gută:A. Radio-carpalăB. Tarso-falangeală lC. GenunchiiD. UmeriiE. Cotul
34. CS. Manifestări clinice ale periarteriitei nodoase pot fi următoarele, cu excepţia celor:
A. RenaleB. MusculoarticulareC. NervoaseD. GasrointestinaleE. Oculare
35. CS. Criteriile principale de diagnostic ale dermatomiozitei sunt următoarele, Cu EXCEPTIA:
A. Slăbiciune musculară simetrică B. Edem periorbitalC. Creşterea Creatinfosfokinazei în serD. Nivel crescut de antistreptolizină-O în serE. Anomalii elecromiografice de tip miotonic
36. CS. Aproape 100 % dintre pacienţii cu miozită cu autoanticorpi anti-Jo-1 aparţin fenotipului:
A. Polimiozită asociată cu fibroză pulmonară interstiţialăB. Boala mixtă a ţesutului conjunctivC. Lupus eritematos sistemicD. Sindromul SjogrenE. Sindromul CREST
37. CS. Simptoamele de reflux esofagian în dermatomiozită sunt cauzate de:
39. CS. Care este cea mai frecventă manifestare extraarticulară la pacienţii cu spondilită anchilozantă:A. RenalăB. OcularăC. CardiacăD. VascularăE. Tegumentară
40. CS. Complicaţia neurologică care poate apărea la pacienţii cu spondilită anchilozantă în stadiu avansat este:A. Semnul de coadă de calB. Hiperestezie perinealăC. Accentuarea reflexelor achilieneD. Compresia nervului medianE. Afazia
41. CS. Afectarea majoră cardiacă în spondilita anchilozantă este reprezentată de :
42. CS. Atigenul de histocompatibilitate cel mai frecvent întâlnit la pacientii cu spondilită anchilozantă este:
A. HLA DR 4B. HLA DR 2C. HLA B27D. HLA A2E. HLA B7
43. CS. Sacroileita bilaterală de diverse grade, confirmată radiologic, este criteriul esenţial pentru:
A. Spondilita anchilozanta B. L upus eritematos sistemic C. Artrita reumatoidăD. Reumatism articular acutE. Gută
44. CS. În grupul spondilitelor seronegative sunt incluse următoarele, cu excepţia:
A. Spondilitei anchilozante B. Artritei reactiveC. Artritei psoriaticeD. Sindromului BechetE. Sindromului Raynaud
45. CS. Care vasculită poate debuta cu astm bronşic:A. Sindromul Churg -StrausB. Granulomatoza WegenerC. Boala KawasakiD. Purpura Henoch-Schonlein
80
E. Crioglobulinemia mixtă46. CS. Afectarea tegumentară în vasculita hemoragică include următoarele, cu excepţia:
A. PeteşiiB. EchimozeC. TeleagioectaziiD. PurpuraE. Papule
47. CS. Afectarea aortei, a ramurilor sale cu afinitate deosebită pentru colateralele arterei carotide externe şi, în special, pentru artera temporală superficială, este cunoscută sub numele:
48. CS. Arteriita Takayasu poartă denumirea de:A. AlveolitaB. Boala „ fără puls"C. Boala legionarilorD. Purpura trombocitopenicaE. Crioglobulinemia mixtă
49. CS. Criteriile diagnostice în boala Kawasaky sunt următoarele, cu excepţia:
A. Febra B. Conjunctivita C. Glomerulonefrita D. Limfadenopatie cervicalăE. Erupţii polimorfe pe trunchi
50. CS. Eritemul nodos Nu poate fi simptomatic pentru:A. Distonia neurocirculatorieB. SarcoidozăC. Infecţie streptococicăD. YersiniozăE. Tuberculoză
51. CS. Care este de obicei prima manifestare a bolii Behcet:A. Artrita articulaţiilor tarso-falangiene B. Astm bronşicC. NefritaD. PneumonitaE. Ulceraţii recurente orale şi genitale
52. CS. În apariţia sindromului Reiter este cunoscut rolul:A. Agenţilor infecţioşiB. Anomaliilor metabolice C. Traumatismului cardiacD. Abuzului de alcoolE. Aterosclerozei coronare
53. CS. Contraindicaţie în tratamentul cu corticosteroizi este:A. Reumatismul articular acutB. Astmul bronşicC. Nefrită lupicăD. DermatomiozităE. Ulcerul gastric în acutizare
54. CS. Care preparat se foloseşte în puls- terapia bolilor reumatice:A. PenicillinB. Nandrolon (Retabolil)C. DobutaminD. Aprotinină (Contrical)E. Metilprednizolon în doze 1-2 mg/kg/zi
55. CS. Tratamentul bolnavului cu artrită reumatoidă se începe cu medicaţia:
A. Antipaludice de sinteză (hidroxiclorochina)B. Terapie imunosupresivă (metotrexat)C. Antiinflamatoare nesteroidiene (diclofenac)D. Antiinflamatoare steroidiene (prednison)E. Săruri de Aur (tauredon)
56. CS. Efecte adverse în puls- terapie la bolnavii cu lupusul eritematos sistemic sunt următoarele, cu EXCEPTIA:
A. Salt tensionalB. Prurit cutanatC. Aritmii D. Convulsii E. Icter
57. CS. Care din următoarele preparate nu pot induce LES:A. Penicilina B. MetildopaC. TetraciclinaD. ChinidinaE. Prednizolona
58. CS. Care dintre următoarele afirmaţii privind efectele adverse ale terapiei cu aspirină nu este corectă:
A. DispepsieB. UrticărieC. HipoacuzieD. TrombocitozăE. Leucopenie
59. CS. Profilaxia reumatismului articular acut se face cu:A. Benzatin benzilpenicilina G 1200000 la 3 spt.B. LincomicinăC. TrimetoprimD. Nitrofurantoină (Furadonin)E. Norfloxacin (Nolicin)
60. CS. Contraindicaţie în tratamentul cu acidul acetilsalicilic este:
A. Ulceraţia gastro-intestinală în faza acută B. Angina pectoralăC. Artrita reumatoidăD. Tromboflebita acutăE. Reumatismul articular acut
61. CM. Care indici de laborator certifică etiologia streptococică în reumatismul articular acut:
A. Titrul antistreptokinazeiB. Titrul antistreptolizinei-OC. FibrinogenulD. Gama-globulineleE. Albuminele serice
62. CM. Enumeraţi manifestările clinice ale reumatismului articular acut:
A. PoliartrităB. CardităC. CoreeD. Noduli GeberdenE. Noduli Boushard
63. CM. Care afecţiuni pot intra în discuţie în diagnosticul diferenţial al sindromului articular în reumatismul articular acut:
A. Artrita gonococicăB. Poliartrita reumatoidăC. Artrita acută reactivăD. Spondilita anchilozantă
81
E. Diabetul zaharat 64. CM. Care caractere ale artritei sunt specifice pentru reumatismul articular:
65. CM. Care dintre următorii factori de risc sunt incriminaţi în etiologia artritei reumatoide:
A. Sexul femininB. Gena HLA-DR4 a complexului major de
histocompatibilitate clasa a IIaC. Hiperglicemia D. Factori de mediu, cum ar fi clima şi urbanizareaE. Sedentarismul
66. CM. Procesul inflamator din artrita reumatoidă este condus de limfocite T-helper care infiltrează sinoviala. Selectaţi argumentele care sustin această ipoteză:
A. Predominarea celulelor T in sinovialaB. Stimulează limfocitele B, responsabile de producţia
factorului reumatoid C. Proliferarea celulelor endotelialeD. Nu influenţează plasmociteleE. Producerea de colagen
67. CM. Precizaţi care sunt deformările caracteristice ale mâinii, care apar in timpul evoluţiei artritei reumatoide:
A. Deformare în"butonieră"B. Deformare în forma de “M”C. Deviaţie ulnară a degetelorD. Deformare în “Gît de lebădă”E. Anchiloza articulaţiilor interfalangiene distale
68. CM. Care dintre următoarele reprezintă crirterii de diagnostic ale artritei reumatoide elaborate de către Colegiul American de Reumatologie (1987):
A. Existenţa anemiei hemolitice autoimuneB. Artrita simetrică: interesarea simultană a aceloraşi
articulaţii in ambele parţi ale organismului (simetric) cu durata de cel putin 6 săptămîni
C. Prezenţa nodulilor reumatoizi D. Prezenţa factorului reumatoidE. Modificari radiografice demonstrînd osteoporoza difuză
69. CM. Terapia artritei reumatoide cuprinde:A. DiclofenacB. MetronidazolC. Prednison оn doze mici D. Aurotimalat de sodiu (Tauridon)E. Metotrexat
70. Modificările caracteristice sinovitei reumatoide sunt următoarele:A. Proliferarea celulelor sinovialeB. Prezenţa de modificări vasculare focale sau segmentareC. Proliferarea fibroblaştilorD. Depunerea de uraţi E. Prezenţa “pannusului”
71. CM. Manifestările sistemice ale artritei reumatoide sunt determinate de:
A. Vasculita arterelor miciB. Vasculita arterelor mijlociiC. Depunerea de anticorpii ADND. Vasculita venulelorE. Infiltraţia limfocitară
72. CM. Tumefierea articulară în artrita reumatoidă apare datorită:
78. CM. Care caractere ale artritei sunt specifice lupusului eritematos sistemic:
A. MonoartrităB. Afectare simetricăC. SacroileităD. Afectarea articulaţiilor carpo-metacarpiene E. Migrator
79. CM. Afectările cardiovasculare în boala lupică sunt:A. Miocardita lupicăB. Endocardita lupicăC. Pericardita lupicăD. Ocluzii trombotice arteriolareE. Mixom atrial
80. CM. Care dintre următoarele leziuni sistemice se asociază cu un prognostic sever în lupus:
A. Infarct miocardicB. Nefrita membranoasa
82
C. Fenomen RaynaudD. Hipotensiunea arterialaE. Arteriita mezenterică
81. CM. Care dintre urmatoarele articulatii sunt cel mai frecvent afectate în lupusul eritematos sistemic :
A. Interfalangiene distaleB. Interfalangiene proximaleC. MetacarpofalangieneD. GenunchiiE. Coxofemorale
82. CM. Care sunt semnele clinico-paraclinice în lupusul eritematos sistemic:
A. Titru crescut de antistreptolizina OB. Eritem în flutureC. Celule lupiceD. Test Vasserman pozitivE. Creatinfosfokinaza crescută
83. CM. Care dintre următoarele semne tegumentare sunt prezente în lupus:
A. Erupţie eritematoasă maculopapulară predominant în zonele expuse la soare
B. AlopecieC. Hperpigmentare axilară si palmarăD. Leziuni discoideE. Telangiectazii
84. CM. Afectarea neurologică la pacientii cu lupus eritematos sistemic e cauzată de:
A. Ateroscleroza vaselor cerebraleB. Necroza fibrinoidă vascularăC. Proliferări intimale vasculareD. Depuneri de IgC şi C3 la nivelul plexurilor coroideE. Insuficienţa vertebro-bazilară
85. CM. Afectarea gastrointestinală la pacientii cu lupus eritematos sistemic se exprimă clinic prin:
A. DispepsieB. AscităC. HepatomegalieD. PancreatităE. Enzimopatii
86. CM. Afectarea neurologică în lupusul eritematos sistemic se exprimă clinic prin:
A. ConvulsiiB. Encefalită multifocalăC. Meningită purulentăD. Cefalee severăE. Pareză facială
87. CM. Pentru diagnosticul polimiozitei explorările esenţiale sunt:A. Electromiografia B. Scintintigrafia osoasăC. Biopsia muscularaD. Tomografia computerizatăE. Aprecierea enzimelor serice de origine musculară
88. CM. Diagnosticul pozitiv al dermatomiozitei se face pe următoarele criterii:
A. Slăbiciune musculară simetrică a musculaturiiB. Creşterea enzimelor serice de origine muscularăC. Distrucţie osoasăD. Anomalii electromiograficeE. Fibroza musculara
89. CM. Următoarele caracteristici definesc dermatomiozita:
A. Proces cronic supurativB. Proces difuzC. Cu afectarea musculaturii extremităţilorD. Afectarea pielii E. Afectează organele interne
90. CM. Care dintre următorii factori se presupune a fi implicaţi în apariţia dermatomiozitei:
A. Picornaviruşi B. TabacismulC. Aberaţii geneticeD. Administrare de corticosteroiziE. Abuz de etanol
91. CM. Manifestările musculare întâlnite în dermatomiozită sunt:
A. Durere musculară spontanăB. Dizartrie C. Atrofie muscularăD. Calcinoză E. Flegmon intramuscular
92. CM. Aspectele anatomopatologice ale fibrei musculare striate în dermatomiozită sunt:
A. Atrofie muscularăB. Infiltraţie musculară cu limfociteC. Necroza fibrelor musculareD. Vasculita cu tromboze plachetareE. Microabcese musculare
93. CM. Care dintre următoarele leziuni tegumentare sunt prezente în dermatomiozită:
94. CM. În fazele tardive ale dermatomiozitei explorarea morfologică a muşchilor poate relata:
A. Fibrozare endomisialăB. Atrofie perifascicularăC. Calcinoză D. Miocite Anicicov (celule cu nuclei alungiţi)E. Celule Aschoft
95. CM. Ce manifestări cardiovasculare prezintă bolnavii cu dermatomiozită:
A. Stenoză aorticăB. Insuficienţă cardiacă congestivăC. MiocardităD. PericardităE. Fenomen Raynaud
96. CM. Care dintre cele enumerate constituie sindromul CREST:
A. Calcinoză subcutanatăB. Esofagopatie C. SclerodactilieD. Rash facialE. Teleangioectazii
97. CM. Care dintre manifestările de mai jos definesc sclerodermia:
A. Boala a ţesutului congunctivB. Afectează numai pieleaC. Caracterizată prin obliterări ale arterelor mariD. Caracterizată prin obliterări ale arterelor mici
şi capilarelor
83
E. Evoluiază cu producţie exagerată de colagen 98. CM. În mecanismul de instalare a sclerodermiei se identifică următoarele procese:
A. Iniţial se afectează celula endotelialăB. Se produce ocluzia vasculară C. Fibroblaştii secretă multă fibronectinăD. Mastocitele inhibă fibroblaştiiE. Monokinele împiedică dezvoltarea fibrozei
99. CM. Care dintre afirmaţii privind activitatea fibroblaştilor în sclerodermie sunt corecte:
A. Secretă mult colagenB. Secretă fibronectinăC. Secretă glucozaminoglicaniD. Sunt inhibate de limfocitele TE. Sunt inhibate de mastocite
100. CM. Aspectul cartonos al tegumentului în sclerodermie se datorează depunerii în dermul profund a componentelor:A. ColagenB. FibronectinăC. GlucozaminoglicaniD. Acid uricE. Trigliceride
101. CM. Afectarea tegumentară în sclerodermie se manifestă prin:A. Edemaţierea tegumentuluiB. Induraţia tegumentuluiC. TeleangioectaziiD. Eritem cutanatE. Tofuşi
102. CM. Ce modificări se pot produce în sclerodermie la nivelul cordului:
103. CM. Clinic, afectarea renală în sclerodermie se manifestă prin:A. Hipertensiunea arterială malignăB. Insuficienţă renală cronicăC. PielonefrităD. Polichistoză renalăE. Nefroptoză
104. CM. Ce aspecte radiologice a degetelor pot fi prezente la bolnavii cu sclerodermie?
A. Calcinoza ţesuturilor moiB. Osteoliza falangelorC. Osteoporoza periarticularăD. OsteofiteE. Anchiloze
105. CM. Ce aspecte radiologice pulmonare pot fi prezente la bolnavii cu sclerodermie:
A. Fibroză interstiţială difuzăB. Imagine hidro-aericăC. Benzi reticulare de la hil spre bazăD. Plămîn în fagure de miereE. Opacităţi mari rotunde
106. CM. Sindromul Reynaud se întîlneşte la pacienţii cu:A. GutăB. OsteoartrozăC. SclerodermieD. Lupus eritematos sistemicE. Poliartrită reumatoidă
107. CM. Ce modificări se pot produce în sclerodermie la nivelul rinichiului:
A. Hiperplazia intimei arterelor interlobulare B. Necroza fibrinoidă a arterelor aferenteC. Stenoza ateromatoasă a arterelor renaleD. Compresie extrinsecă a arterelor renaleE. Displazia fibromusculară a arterelor renale
108. CM. Care dintre următoarele semne corespund afectării renale în sclerodermie:
A. NefroptozăB. ProteinurieC. Leucociturie marcatăD. Hipertensiune arterialăE. Edeme subpalpebrale
109. CM. Care dintre următorii autoanticorpi pot fi depistaţi în sclerodermie:
A. AntinucleariB. Anti Scl-70C. Anti colagenD. Anti lamina E. Anti Ro
110. CM. Probele funcţionale respiratorii la bolnavii cu sclerodermie pot exprima:
A. Sindrom restrictivB. Tulburări de difuziune a gazelorC. Desaturare la efortD. Sindrom obstructivE. Pr. Teafneau=85%
111. CM. Contraceptivele orale pot fi factori importanţi de agravare a:
A. Lupus eritematos sistemicB. Hipertensiunii arteriale C. Reumatismului articular acutD. Sindromului ReiterE. Spondilitei anchilozante
112. CM. Care sunt criteriile de diagnostic a vasculitei hemoragice Henoch- Schonlein:
A. Purpura B. Debut la vîrsta sub 20 aniC. Dureri abdominaleD. FotosensibilitateE. Rash malar
113. CM. Manifestările cutanate în vasculita hemoragică sunt urmatoarele:
A. PeteşiiB. Purpura C. Prurit cutanatD. Eritem palmarE. Ulcere trofice pe gambe
114. CM. Indicaţi anomaliile de laborator care apar în vasculita hemoragică:
A. Nivel crescut de IgA în serB. Complexe imune cu IgAC. Proteinurie D. HipercolesterolemieE. Macrohematuria
115. CM. Ce modificări patomorfologige se întîlnesc în vasculita hemoragică:
A. Afectarea capilarelorB. Afectarea venelor miciC. Afectarea arterelor mici
84
D. Afectarea venelor mariE. Afectarea arterelor mari
116. CM. Prin ce se caracterizează lombalgia din spondilita anchilozantă:
A. Debut sub 40 de aniB. Intensificare spre dimineaţăC. Durata mai mare de 3 luniD. Redoare matinalăE. Ameliorare nocturnă
117. CM. Artrita periferică din spondilita anchilozantă se caracterizeaza prin:
A. Eroziuni cartilaginoase centraleB. Hiperplazie sinovialaC. Infiltrat cu neutrofileD. Formare de pannusE. Depozite de fibrina
118. CM. Pacienţii cu spondilită anchilozantă în evoluţie pot prezenta urmatoarele modificari radiologice:
A. Vertebre pătrateB. Lărgirea interliniului articularC. SindesmofiteD. Pensarea interliniului articular a articulaţiilor
interapofizareE. Aspect de coloană în “trestie de bambuc”
119. CM. Care dintre modificările de laborator enumerate pot fi prezente la bolnavii cu spondilită anchilozantă, forma severă:
A. Valori crescute ale fosfatazei alcaline.B. Valori crescute ale bilirubinei directe.C. Valori crescute ale gammaglutamiltranspeptidazei.D. Accelerarea vitezei de sedimentare a eritrocitelorE. Anemia normocromă normocitară.
120. CM. Care dintre următoarele afirmaţii privind modificările radiologice ale articulaţiilor sacroiliace în spondilita anchilozantă sunt adevărate:
121. CM. Printre criteriile diagnostice pentru spondilita anchilozantă se numără:
A. Limitarea mişcărilor coloanei lombare în plan sagital şi frontal
B. OsteoporozaC. OsteofiteD. Sacroileita definită radiologicE. Limitarea expansiunii cutiei toracice
122. CM. Afectarea cardiacă în spondilita anchilozantă se manifestă prin:
A. Insuficienţă aorticăB. Stenoză mitralăC. PericardităD. MiocardităE. Tulburări de conducere
123. CM. Care dintre urmatoarele criterii sunt folosite pentru diagnosticul de spondilită anchilozantă:
A. Istoric de lombosacralgie de peste 3 luniB. GonartrozăC. Limitarea miscarilor coloanei lombare în plan sagital si
frontalD. Limitarea expansiunii cutiei toracice (raportată la vîrstă
şi sex)E. Sacroileita definită radiologic
124. CM. Durerea inflamatorie de coloană în spondilita anchilozantă, se caracterizează prin:
A. Debut bruscB. Este persistentăC. Se exacerbează în cursul nopţiiD. Se accentuează la mişcareE. Localizare în regiunea lombară superioară
125. CM. Care dintre cele enumerate sunt manifestări extraarticulare ale spondilitei anchilozante:
A. Fibroză pulmonarăB. Glomerulonefrită cu insuficienţă renalăC. UveităD. Tulburari de conducere ( blocuri AV)E. Insuficientă aortică
126. CM. Care dintre următoarele afirmaţii privind modificările de laborator din spondilita anchilozantă sunt corecte:
A. Creşterea vitezei de sedimentare a eritrocitelor la majoritatea pacienţilor cu boală activă
B. Nivelurile serice de IgA sunt frecvent crescute
C. Factorul reumatoid este constant prezentD. Anticorpii antinucleari sunt constant prezenţiE. Creşterea nivelului proteinei C reactive la
majoritatea pacienţilor cu boală activă 127. CM. Tratamentul medical în spondilita anchilozantă se face cu:
A. Indometacin 75-150mg/ziB. Sulfasalazină la pacienţii cu artrită reactivă
persistentăC. FenilbutazonaD. Sarurile de aurE. D-Penicilamina
128. CM. Precizaţi care sunt manifestările comune ale spondilartritelor seronegative:
A. Asimetria artritelor, aspect de deget în cîrnacior
B. Leziuni tegumentare C. Ulceraţii bucaleD. Afectarea ocularăE. Urertrită
129. CM. Care dintre cele enumerate sunt caracteristice pentru sindromul Reiter:
A. Artrita asimetricăB. ConjunctivităC. UveităD. Eritem nodosE. Uretrită
130. CM. Nodulii Bouchard sunt localizaţi pe:A. Articulatiile interfalangiene proximale a
indexului, mediusuluiB. Prima articulaţie carpo-metacarpiană C. Genunchi D. CoateE. Picior
131. CM. Modificările radiologice caracteristice gonartrozei sunt:
A. Îngustarea spaţiului articular
85
B. Osteoscleroza subhondralăC. Chiste osoase subcondraleD. Osteoscleroza epifizarăE. Eroziuni marginale
132. CM. Durerea în osteoartroză se caracterizează:A. Apare la efortB. Intensificare spre searăC. Micşorare după efortD. Intensificare spre dimineaţăE. Exacerbare în repaus
135. CM. Vasculita vaselor mici este leziunea esenţială:A. Purpura Henoch- SchonleinB. Arteriita temporalăC. Arteriita TakayasuD. Crioglobulinemia mixtăE. Boala serului
136. CM. Afectarea esofagului în sclerodermie poate beneficia de terapie cu:
A. AlmagelB. MetoclopramidC. LincomicinăD. PanzinormE. Drotaverină (Noşpa)
137. CM. Complicaţiile corticoterapiei de durată sunt:A. OsteoporozaB. Infecţiile bacterieneC. Necroza aseptică osoasăD. HipoglicemiaE. Ateroscleroză coronară accelerată
138. CM. Care dintre situaţiile enumerate pot fi considerate efecte adverse în crizoterapie:
A. Reacţii cutanateB. FebraC. Hipertensiunea arterialăD. AlopeţieE. Bloc atrio-ventricular
139. CM. Care patologii dintre cele enumerate sunt considerate contraindicaţii pentru tratamentul cu imunosupresoare (metotrexat) în bolile ţesutului conjunctiv:
A. Ulcer gastricB. Hepatita activăC. Leucemia acutăD. Insuficienţa renalăE. Dermatomiozita
140. CM. Tratamentul cu penicilamină poate avea următoarele efecte adverse:
A. LeucopenieB. Trombocitopenie
C. GranulocitozăD. ProteinurieE. Hipoacuzie
141. CM. Efectele toxice cele mai importante ale metotrexatului sunt
A. Afectarea ficatuluiB. Ulcer gastricC. AnemiaD. LeucopeniaE. Leucocitoză
142. CM. Tratamentul îndelungat cu metotrexat necesită controlul periodic al următorilor indici:
A. LeucocitelorB. EritricitelorC. TransaminazelorD. BilirubineiE. Glicemiei
143. CM. Tratamentul vasculitei hemoragice include:A. Antiinflamatore nesteroidieneB. Antinflamatore steroidieneC. ImunosupresiveD. Neuroleptice E. Diuretice
144. CM. În dermatomiozită imunosupresia se utilizează împreună cu corticoterapia în caz de:
A. Apariţie a manifestărilor pulmonareB. Intoleranţă de megadoze de prednizonC. Forme refractare la corticoterapieD. Afectare a corduluiE. Insuficienţă renală
145. CM. Indicaţiile puls-terapiei în lupus eritematos sistemic sunt următoarele:
146. CM. În tratamentul eritemului facial din lupus se pot utiliza:
A. Acid acetilsalicilic (Aspirină)B. IndometacinC. DiclofenacD. Aurotimalat de sodiu (Tauredon)E. Calciu
147. CM. Din arsenalul terapeutic al lupusului eritematos sistemic fac parte următoarele medicamente:
A. Antiinflamatore nesteroidieneB. Antinflamatore steroidieneC. Antimalarice de sintezăD. ImunosupresiveE. Hipoglicemice
148. CM. Glucorticoizii sunt utilizaţi în sclerodermie în cazul afectării:
A. PulmonareB. PericarduluiC. Articulaţiilor refractare la antiinflamatoare
nesteroidieneD. MusculaturiiE. Stomacului
149. CM. În tratamentul sindromului Raynaud se pot utiliza:
86
A. NifedipinăB. PrasosinC. Reopoliglucina D. Propranolol (Anaprilină)E. Dipiridamol
150. CM. Tratamentul antifibrinolitic în Sclerodermie include administrarea de:
A. D- penicilaminB. ColchicinC. AzatioprinD. Propranolol E. Interferon
Boli profesionale
1. CS. Ce profesie include riscul apariţiei bolii Cheson?A. ScafandrierB. PescarC. MinerD. Muncitor de la exploatarea turbeiE. Marinar
2. CS. Ce profesie nu include riscul apariţiei bolii de vibraţie?A. Concasator de piatrăB. Miner – perforatorC. Montajor – electricD. BetonistE. Rectificator – lustruitor
3. CS. Pericolul dezvoltării bolii de vibraţie e maxim la vibraţia cu frecvenţă:
17. CS. Pentru cuparea crizei de „colică saturnină” se folosesc remediile arătate mai jos afară de:
A. AtropinaB. Blocada cu novocainăC. PentacinaD. TetacinaE. Purgativele
18. CS. Substanţe cu acţiune asfixiantă sunt următoarele, cu excepţia:
A. Clorul (Cl2)B. Oxidul de sulf (SO2)C. Acetatul de plumbD. Oxidul de azot (NO2)E. Amoniacul
19. CS. Intoxicaţia acută cu clor se manifestă prin:A. Sindrom astenovegetativ, encefalopatie,
polineuropaţieB. Lăcrimare, senzaţie de uscăciune şi arsură în
cavitatea nazală şi laringe, disfonie, constrîngere toracică, tuse chinuitoare
C. Culoare icterică a tegumentelorD. Ameţeli, greaţă, palpitaţii, perderea cunoştinţei,
convulsiiE. Stomatită şi gingivită ulceroasă
20. CS. Tratamentul intoxicaţiilor acute cu clor constă în următoarele, cu excepţia:
A. Evacuarea bolnavilor din zona periculoasăB. Eliberarea de haineC. Administrarea glucocorticosteroizilorD. Spălături ale ochilor cu sol. bicarbonat de sodiuE. Administrarea eufilinei, efedrinei, dimedrolului
21. CS. Hipoxemia albastră în caz de edem pulmonar provocat de intoxicaţia cu NO2 se manifestă prin următoarele, cu excepţia:
A. CianozăB. Tensiune arterială normală sau neînsemnat elevatăC. InhibiţieD. Reducerea concentraţiei O2 în sîngele arterialE. Hipercapnie
22. CS. Hipoxemia gri în caz de edem pulmonar indus de NO2 se manifestă prin următoarele, cu excepţia:
A. Tegumente cenuşiiB. ExcitabilitateC. Apatie D. Prăbuşirea bruscă a tensiunii arterialeE. Scăderea concentraţiei CO2 în sînge
23. CS. În ce constă acţiunea toxică a pesticidelor fosfororganice ?
A. Micşorează activitatea colinesterazeiB. Măresc activitatea colinesterazeiC. Micşorează conţinutul acetilcolineiD. Măresc pH sanguin
E. Micşorează conţinutul O2 în sînge24. CS. Care remedii restabilesc activitatea
colinesterazei în intoxicaţii acute cu pesticide fosfororganice?
A. DipiroximulB. GlucozaC. Inhalaţii cu O2
D. Vitamina B1
E. Cocarboxilaza25. CM. Neurozele coordinatorii cel mai frecvent se
dezvoltă la persoanele următoarelor profesii:A. DactilografB. VînzătorC. PianistD. TelegrafistE. Lăcătuş
26. CM. Numiţi mecanismele patogenetice ale maladiei Cheson.
A. Saturaţia ţesuturilor cu azot la creşterea presiunii
B. HipocapniaC. Desaturaţia ţesuturilor de azot la
decompresieD. HipercapniaE. Oxigenarea redusă a ţesuturilor
27. CM. Semnele clinice ale bolii de altitudine sunt cele expuse mai jos:
A. Slăbiciune generalăB. SincopeC. Hemoragii nazaleD. Instabilitate emoţionalăE. Hemoragii gastro-intestinale
28. CM. Numiţi semnele clinice caracteristice bolii de vibraţie cauzate de acţiunea combinată a vibraţiei locale şi generale.
A. Cefalee temporo-frontalăB. Durere, parestezie în membrele
33. CM. Care grupe de preparate sunt folosite în tratamentul bolii de vibraţie?
A. Colinolitice centraleB. CorticosteroiziC. VasodilatatoareD. AntiaritmiceE. Ganglioblocante
34. CM. Numiţi măsurile profilactice în cadrul bolii de vibraţie.A. Utilizarea amortizatoarelor la uneltele generatoare
de vibraţieB. Controlul medical periodic al muncitorilorC. Efectuarea întreruperilor şi gimnasticii de înviorareD. Automatizarea proceselor de producereE. Evitarea fumatului
35. CM. Pentru stabilirea diagnosticului de surditate profesională se iau în considerare:
A. Parametrii zgomotuluiB. AudiogramaC. Caracteristica sanitaro-igienica a condiţiilor de
muncăD. Durata acţiunii zgomotului pe parcursul zilei de
muncă.E. Stagiul de lucru sub influenţa zgomotului
36. CM. Efectele biologice cauzate de undele electromagnetice sunt cele enumerate mai jos:
A. Acţiunea termicăB. Acţiunea netermică specificăC. Acţiunea mecanicăD. Efectul biologic de cumulareE. Acţiunea dezadaptantă
37. CM. Numiţi sindroamele caracteristice afectării cu cîmp electromagnetic cu frecvenţă supraînaltă:
38. CM. Numiţi prafurile care declanşează silicatozele A. Dioxid de siliciu liberB. Dioxid de siliciu legat cu aluminiuC. Dioxid de siliciu legat cu magneziuD. Dioxid de siliciu legat cu fierE. Dioxid de siliciu legat cu calciu
39. CM. În clasificarea pneumoconiozelor sunt incluse următoarele patologii:
A. MetaloconiozaB. CarboconiozăC. Bronşita de prafD. Pneumoconioza condiţionată de inhalarea prafului
mixt
E. Pneumoconioza condiţionată de inhalarea prafului cu conţinut de SiO2
40. CM. Numiţi sindroamele care se pot forma în pneumoconioze.
A. Cord pulmonar cronicB. Insuficienţă respiratorieC. Emfizem pulmonarD. Pneumoscleroză E. Bronşită
41. CM. Cele mai frecvente complicaţii ale pneumoconiozelor sunt următoarele patologii:
A. Alveolita alergicăB. Artrita reumatoidăC. Boala bronchiectaticăD. PneumoniaE. Tuberculoza
42. CM. Conform evoluţiei pneumoconiozele se impart în:
A. Rapid progresiveB. Lent progresiveC. TardiveD. „Regresive”E. Staţionare
43. CM. Principalele metode de diagnostic ale pneumoconiozelor sunt:
A. Puncţia pleuralăB. TomografiaC. BronhografiaD. SpirografiaE. Radiografia
44. CM. Numiţi stadiile evolutive în pneumoconiozeA. Stadiul 1B. Stadiul 2C. Stadiul 3D. Stadiul 4E. Stadiul 5
45. CM. Diagnosticul diferenţial al pneumoconiozelor se efectuează cu:
A. TBC diseminatăB. Forma pulmonară a sarcoidozeiC. Astmul bronşic (neprofesional)D. Carcinomatoza pulmonarăE. Artrita reumatoidă
46. CM. Numiţi substanţele ce pot provoca astmul bronşic profesional după acţiunea asupra mucoasei căilor respiratorii:
A. Substanţele cu acţiune sensibilizantă: praful vegetal, antibiotice ...
B. Substanţele cu acţiune sensibilizantă şi local- iritantă: crom, nichel, ursol...
C. Substanţele cu acţiune iritantă: clor, iodul, oxizii azotului ...
D. Substanţele cu acţiune anticolinesterazicăE. Substanţele cu acţiune calinolitică
47. CM. În stabilirea diagnosticului de astm bronşic profesional au importanţă:
A. Ruta profesionalăB. Apariţia acceselor în condiţii nociveC. Rezultatele testelor cutanate cu alergeni
suspectaţi
89
D. Probele de provocare inhalatorii cu alergeni suspectaţi
E. Probele de provocare nazale48. CM. Bronşita cronică de praf este cauzată de inhalarea:
A. Prafurilor cu conţinut nesemnificativ de SiO2
B. Prafului de ferC. Prafului de plumbD. Prafurilor de sudareE. Prafurilor de Cu
49. CM. Tabloul clinic al bronşitei cronice de praf se cararterizează prin următoarele manifestări:
A. Debut insidios cu tuse uscată sau productivăB. Evoluează în faze C. Anemie D. Dezvoltarea rapidă a proceselor atrofice ale
mucoasei bronhiilorE. Alterarea difuză a arborelui bronşic
50. CM. În tratamentul bronşitei cronice de praf sunt folosite următoarele?
A. Întreruperea contactului cu prafulB. Abandonarea fumatuluiC. Restabilirea permeabilităţii bronhiilorD. Hiposensibilizarea specifică cu praful incrimniatE. Expectorante
51. CM. În care intoxicaţie reticulocitoza şi eritrocitele cu granule bazofile are valoare diagnostică majoră:
A. Intoxicaţie cu ftorB. Intoxicaţie acută cu amino- şi nitro- compuşii
benzenuluiC. Intoxicaţie cronică cu plumbD. Intoxicaţie cu mercurE. Intoxicaţie cu arsen
52. CM. Numiţi sistemele afectate în intoxicaţia cronică cu benzol
A. Sistemul hemopoeticB. Sistemul renalC. Sistenul nervosD. Sistemul cardiovascularE. Sistemul muscular
53. CM. În care ordine apar manifestările periferice sanguine în intoxicaţia cronică cu benzen?
A. LeucopeniaB. AnemiaC. TrombocitopeniaD. PancitopeniaE. Limfocitoză
54. CM. În tratamentul intoxicaţiei acute cu amino şi nitro compuşii benzenului folosim:
A. Methylenium coeruleumB. Oxigen C. Natrii ThiosulfatD. Sol. AtropiniE. Unitiol
55. CM. Intoxicaţia cronică cu plumb include următoarele simptoame:
A. Crize de dureri abdominaleB. Încordarea peretelui abdominalC. Micşorarea durerilor abdominale la palparea lui.D. ConstipaţiiE. Scaun lichid
56. CM. Care antidoţi se folosesc în tratamentul cu mercur?
A. UnitiolB. D-penicilaminăC. AtropinăD. ProzerinăE. Dibazol
57. CM. Enumeraţi organele (sistemele) ce sunt preponderent atacate în intoxicaţii cu substanţe clororganice (pesticide).
A. InimaB. Sistemul nervos centralC. FicatulD. MuşchiiE. Sistenul hematopoetic
58. CM. Numiţi antidoţii folosiţi în intoxicaţia acută cu substanţe fosfororganice.
A. AtropinăB. DipiroximC. Sulfat de magneziuD. EnalaprilE. Adrenalină
59. CM. Care ţesuturi şi sisteme sunt mai sensibile la acţiunea radiaţiei ionizante?
A. Ţesutul hematopoieticB. Epiteliul testiculelor, intestinului şi pieliiC. Sistemul nervosD. Sistemul hepatobiliarE. Sistemul muscular
60. CM. Care sunt modificările formulei sanguine în caz de boala actinică (stadiu IV)?
A. Leucopenie până la agranulocitozăB. PancitopenieC. LimfopenieD. TrombocitozăE. Creşterea vitezei de sedimentare a
hematiilor
Hematologie
1. CS Proteina transportatoare a fierului este:A. HemosiderinaB.Feritina C.Transferina D. Albumina E.Haptoglobina
2. CS Cea mai frecventă cauză a anemiei fierodeficitare la bărbaţi este:
A. Hemoragiile din tractul gastrointestinalB. Dereglarea absorbţiei fieruluiC. Factorul nutritivD. Necesitatea sporită în fierE. Insuficienţa transferinei
3. CS Sindromul de bază in clinica anemiei fierodeficitară este:
A. SplenomegaliaB.NeurologicC.SideropenicD. ProliferativE.Hemoragic
5. CS La un bolnav cu anemie sunt constatate următoarele date de laborator: fierul seric 4 mkmol/l, reticulocitele -10‰. Diagnosticul este:
A. Anemia aplasticăB. Anemia prin carenţă de fierC. Anemia B12 – deficitarăD. Anemia folievodeficitarăE. Anemia hemolitică microsferocitară
6. CS Prioritate in tratamentul anemiei fierodeficitare au:A. Preparatele de fier pentru administrare parenteralăB. Preparatele de fier pentru administrare per osC. Transfuziile de masă eritrocitarăD. Tratamentul antianemic complexE. Vitaminoterapia
7. CS Care din următoarele nu se includ în diagnosticul de anemie fierodeficitară?
A. “Pica chlorotică”B. Fisurile calcaneeC. Dereglarea deglutiţieiD. Icterul pronunţatE. Uscăciunea şi descuamarea pielii
8. CS Una din cele mai frecvente cauze în apariţia anemiei B12 – deficitare este:
A. Factorul nutritiv B. Hemoragiile croniceC. Necesitatea sporită în vitamina B12
D. Atrofia difuză a mucoasei stomacaleE. Graviditatea
9. CS Hematopoieza megaloblastică este prezentă numai la:A. Anemia fierodeficitarăB. Anemia B12-deficitarăC. Microsferocitoza ereditarăD. Anemia aplasticăE. Ovalocitoza ereditară
10. CS Tratament cu vitamina B12 la anemia Biermer se administrează:
A. Pînă la normalizarea indicilor sanguiniB. 2-3 luniC. Toată viaţaD. Pînă la dispariţia sindromului neurologicE. Pînă la dispariţia schimbărilor morfologice in eritrocite
11. CS Care din afirmaţiile următoare, referitoare la anemia prin deficitul acidului folic, este corectă:
A. Numărul reticulocitelor crescutB. Diametrul eritrocitelor mediu este între 7 şi 8μC. Numărul crescut al trombocitelor în sângele perifericD. Are loc hematopoieza megaloblasticăE. Numărul crescut al leucocitelor în sângele periferic
12. CS Carenţa de acid folic este responsabilă de: A. Deficitul sintezei de factor intrinsecB. Deficitul sintezei de transcobalaminăC. Perturbarea metabolismului acidului propionicD. Deficitul sintezei timidineiE. Deficitul sintezei mielinei
13. CS In dezvoltarea unei anemii aplastice pot interveni urmatoarele?
14. CS Cea mai frecventă cauză de deces în anemia aplastică este reprezentată de:
A. Tromboze venoase şi infarcte pulmonareB. Ruptura splenicăC. Infecţii şi hemoragiiD. Hemosideroza transfuzionalăE. Insuficienţa hepatică acută
15. CS Medicamentul cu efectul medular cel mai deprimat este:
A. EritromicinaB. CloramfenicolulC. TetraciclinaD. PrednisolonulE. Carbonatul de litiu
16. CS Aspectul măduvei osoase in anemia aplastică este:A. HipercelularB. Hipocelular cu fibrozare accentuatăC. Inlocuită cu ţesut grăsosD. Eritropoieză ineficientăE. Infiltrată cu celule blastice
17. CS În dezvoltarea microsferocitozei ereditare cel mai important rol revine:
A. Sensibilităţii crescute a membranei eritrocitare la complementul seric
B. Modificării fluidităţii straturilor lipidice membranare
C. Scăderii nivelului de glutation intraeritrocitarD. Deficitului de spectrină în membrana
eritrocitarăE. Creşterii pH intraeritrocitar
18. CS Chinidina produce anemie hemolitică prin:A. Formarea de complexe imuneB. Producerea de autoanticorpiC. Mecanismul tip haptenăD. Acţiunea oxidantă asupra glutationuluiE. Creşterea permiabilităţii membranei
eritrocitare 19. CS Talasemiile se dezvoltă ca urmare a:
A. Dereglării structurii membranei eritrocitareB. Scăderii sintezei unor anumite tipuri de
lanţuri de globinăC. Creşterii sintezei unor anumite tipuri de
lanţuri de globinăD. Sintezei excesive de lanţuri ale
imunoglobulinelorE. Formării patologice de sideroblaşti inelari
20. CS Testul Coombs direct este cel mai util în diagnosticul:
A. Crizelor de hemoliză din deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
B. Hemolizei din boala aglutininelor la receC. Anemiei hemolitice autoimune cu anticorpi la
caldD. Hemolizei din anemia microsferocitară
ereditară
91
E. Hemolizei din hemoglobinuria paroxistică nocturnă21. CS Care din următoarele investigaţii este decisivă pentru diagnosticul talasemiei?
A. Testul de autohemolizăB. Testul HamC. Testul Coombs directD. Testul de siclizareE. Electroforeza hemoglobinei
22. CS Precipitarea hemoglobinei sub formă de baghete apare în:A. Forma majoră a β-talasemieiB. SiclemieC. Hemoglobinoza CD. Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenazăE. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă
23. CS Testul Coombs direct anticomplimentar este cel mai frecvent pozitiv in:
A. TalasemieB. Hemoglobinuria paroxistică nocturnăC. Microsferocitoza ereditarăD. Anemia hemolitică din intoxicaţia cu solvenţi organiciE. Anemia hemolitică autoimună cu anticorpi la cald
24. CS Care din semnele clinice enumerate nu sunt caracteristice pentru purpura trombocitopenică?
A. Peteşii pe pieleB. EchimozeC. MetroragiiD. HemartrozeE. Hemoragii gingivale
25. CS Caracterul imun al purpurei trombocitopenice se confirmă prin:
A. Pancitopenie ca rezultat al hipersplenismuluiB. SplenomegalieC. Eficacitatea tratamentului cu corticosteroiziD. Evidenţierea anticorpilor – ADNE. Starea gravă a pacientului
26.CS Testul modificat intr-o purpură trombocitopenică este:A. Timpul de coagulare dupa Lee-WhiteB. Timpul de trombinăC. Timpul de sângerareD. Testul de autocoagulareE. Rezistenţa osmotică a eritrocitelor
27. CS Medicamentul de elecţie in tratamentul purpurei trombocitopenice este:
A. CorticosteroiziiB. VincristinaC. CiclofosfamidaD. LeukeranulE. Mielosanul
28. CS Constatarea de laborator în favoarea diagnosticului de purpură trombocitopenică este:
A. Majorarea numărului de reticulociteB. Scăderea numărului de trombociteC. LeucopeniaD. Anizocitoză şi poichilocitoză pronunţată a eritrocitelorE. Timpul de coagulare după Lee-White majorat
29. CS Care din următoarele nu susţine diagnosticul de purpură trombocitopenică?
A. Mărirea tuturor grupelor de ganglioni limfatici perifericiB. Splenomegalie neînsemnată în 50%
C. În punctatul medular majorarea numărului de megacariocite
D. Scăderea numărului de trombociteE. Sindrom hemoragic cutanat sub formă de
peteşii şi echimoze30. CS Care din următoarele afirmaţii este corectă referitor la purpura trombocitopenică?
A. Frecvent se dezvoltă hemartroze şi hematoame
B. După splenectomie se vindecă 10% din bolnavi
C. Splenomegalie pronunţată asociată cu poliadenopatie
D. Hepatosplenomegalie asociată de pancitopenie
E. După splenectomie se vindecă 90% de pacienţi
31. CS În tratamentul purpurei trombocitopenice se recurge la splenectomie:
A. Ca prima măsură terapeuticăB. Numai în formele acute de boalăC. În caz de rezistenţă la corticosteroiziD. Doar în cazurile la copiii sub vârsta de 10 aniE. În caz de complicaţie cu anemie
fierodeficitară 32. CS Cu referire la hemofilia A este corectă afirmaţia:
A. Prezenţa hemartrozelor pledează impotriva diagnosticuluiB. Este o coagulopatie ereditară, cauzată de deficitul factorului VIIIC. Timpul de sângerare este constant prelungitD. Frecvent apar peteşii si echimozeE. Este o maladie cu dereglarea hemostazei primare
33. CS Prioritate in tratamentul hemofiliei A are:A. Masa trombocitarăB. Masa eritrocitarăC. Tratamentul chirurgicalD. DezintoxicareaE. Crioplasma si crioprecipitatul
34. CS Testul modificat in hemofilie este:A. Timpul de trombinăB. Timpul parţial activat de tromboplastinăC. Timpul protrombineiD. Timpul de sîngerareE. Micsorarea numărului de trombocite
35. CS Prelungirea timpului de coagulare după Lee-White se întâlneşte în:
A. Purpura trombocitopenicăB.Hipoproconvertinemia ereditarăC.HemofilieD. Maladia Randiu-OslerE. Capilarotoxicoză
36. CS Care din următoarele afirmaţii cu privire la hemofilie este corectă?
A. Este o maladie a sistemului imunB. O coagulopatie cu dereglarea hemostazei
secundareC. În tabloul clinic predomină hemoragii sub
formă de peteşii şi echimozeD. Se întâlneşte mai frecvent la femei
92
E. Medicamentele cele mai utilizate în tratamentul hemofiliei sunt corticosteroizii administraţi intravenos
37. CS Diagnosticul morfologic al maladiei Hodgkin se confirmă numai dacă in preparatele histologice sunt prezente:
A. Celulele plasmaticeB. HistiociteleC. Celulele gigante Sternberg-ReedD. ProlimfociteleE. Limfocitele
38. CS Diagnosticul definitiv al maladiei Hodgkin se stabileşte după:A. Cercetarea analizei generale a sângeluiB. Cercetarea histologică a formaţiunii tumorale înlăturateC. Puncţia sternalăD. Examenul radiologicE. Examenul ultrasonor
39. CS Un criteriu important pentru maladia Hodgkin este:A. Mărirea concomitentă a tuturor grupelor de ganglioni
40. CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu maladia Hodgkin s-a depistat: mărirea ganglionilor limfatici mediastinali, splenomegalie, febră până la 38o, transpiraţii. Care este stadiul clinic?
A. I AB. II BC. III AD. III BE. IV B
41. CS Schimbările specifice în sângele periferic pentru maladia Hodgkin sunt:
A. Leucocitoză B. Leucopenie C. Anemie D. TrombocitopenieE. Nu sunt
42. CS Schimbările specifice în tabloul clinic al limfomului nehodgkinian cu afectarea primară a amigdalelor palatine sunt:
A. Dureri în gâtB. Îngreuerea actului de glutiţieC. Simţul unui corp străin în gâtD. Nu suntE. Mărirea amigdalelor palatine
43. CS În rezultatul investigării complexe a unui pacient cu limfom nehodgkinian s-a depistat: mărirea ganglionilor limfatici cervicali pe stânga şi retroperitoniali. Care este stadiul clinic?
A. II AB. II BC. III AD. III BE. IV A
44. CS În limfoamele nehodgkiniene fără afectarea măduvei osoase în analiza generală a sângelui pot fi următoarele schimbări:
A. BlastozăB. Leucopenie C. HipertrombocitozăD. Limfocitoză E. Nu sunt
45. CS Diagnosticul de limfom nehodgkinian poate fi stabilit numai
după:A. Analiza generală a sângeluiB. Examenul radiologicC. Cercetarea citologică si histologică a formaţiunii tumorale înlăturateD. Examenul ultrasonorE. Tomografia computerizată
46. CS În cazul unei limfadenopatii cervicale cu suspiciune la un limfom nehodgkinian cea mai importantă investigaţie este:
47. CS Pentru leucemia acută este caracteristic:A. Debutul acutB. Posibilă evoluţia subacutăC. Evoluţia in formă cronicăD. Substratul morfologic al tumorii sunt celulele blasticeE. Evoluţia indelungată pe parcursul a mai multor ani
48. CS Sindromul de CID e caracteristic pentru: A. Leucemia acută limfoblastică L2
B. Leucemia acută mieloblastică M1
C. Leucemia acută promielocitară M3
D. Leucemia acută monoblastică M5
E. Leucemia acută nediferenţiată M0
49. CS Pentru leucemia acută promielocitară este caracteristic:
A. Existenţa sindromului de CIDB. Reacţia PAS pozitivă a celulelor leucemiceC. Reacţia pozitivă pentru esterază în celulele
leucemiceD. Valori constant crescute ale lizozomului sericE. Predominanţa promielocitelor în sângele
periferic şi în măduva osoasă
50. CS Hipertrofia gingivală este întâlnită în mod caracteristic în:
A. Leucemia acută monoblasticăB. Leucemia acută limfoblasticăC. Leucemia granulocitară cronicăD. Leucemia limfocitară cronicăE. În sindromul mielodisplastic
51. CS In leucemia acută limfoblastică se constată:A. Prezenta corpilor Auer in blaştii leucemiciB. Reacţia pozitivă pentru esteraza nespecificăC. Reacţia PAS pozitivă la examenul citochimic al limfoblaştilorD. Evoluţie fulgerătoare indeosebi la copiiE. Hiperplazie gingivală
52. CS Anomalia cromozomială caracteristică pentru leucemia granulocitară cronică in faza de evoluţie cronică este:
A. Translocaţia t (9; 21)B. Deleţia cromozomului 9C. HipoploidieD. Translocaţia t (15; 17)
93
E. Translocaţia t (9; 22 )53. CS Care din factori nu este caracteristic pentru debutul leucemiei granulocitare cronice?
A. Starea generală satisfăcătoareB. Mărirea splineiC. Mărirea ganglionilor limfatici mediastinaliD. Leucocitoză 30,0∙109/lE. Devierea în hemogramă spre stânga până la mielocite
54. CS In faza cronică a leucemiei granulocitare cronice cel mai frecvent poate fi întîlnită:
A. PoliadenopatiaB. HematodermiaC. Hipertrofia gingivalăD. SplenomegaliaE. Purpura vasculară
55. CS Semnul clinic principal, ce permite de a suspecta mielofibroza idiopatică este:
A. Splina nu este mărităB. În analiza generală a sângelui – pancitopenieC. Discordanţă dintre splenomegalia pronunţată şi
leucocitoza neînsemnată cu deviere spre stânga până la mielocite
D. Lipsa poichilocitozeiE. Trombocitele nu sunt schimbate
56. CS Substratul morfologic al tumorii in leucemia limfocitară cronică îl constituie:
A. Celulele blasticeB. GranulociteleC. Preponderent limfocitele matureD. LimfoblaştiiE. Plasmocitele
57. CS Asocierea anemiei hemolitice autoimune şi trombocitopeniei autoimune ca complicaţie mai frecvent se întâlneşte în:
A. Leucemie acută limfoblastică B. Leucemie granulocitară cronică C. Leucemie acută promielocitară D. Leucemie limfocitară cronicăE. Leucemie monocitară cronică
58. CS Preparatul de elecţie în tratamentul leucemiei limfocitare cronice este:
A. Leukeranul B. CiclofosfamidaC. AlkeranulD. MileranulE. Vincristina
59. CS In caz de majorare a cifrelor hemoglobinei, care din semnele clinice enumerate sunt in favoarea diagnosticului de eritremie?
A. HepatomegalieB. SplenomegalieC. Limfadenopatie generalizatăD. LeucemideE. Telangiectazii
60.CS Complicaţiile frecvente în faza manifestărilor clinice desfăşurate ale eritremiei sunt:
A. Complicaţiile infecţioaseB. Anemia autoimună hemoliticăC. Tromboze ale vaselor venoase şi arterialeD. Trombocitopenia autoimunăE. Sepsis
61. CS Care este cauza distructiei oaselor în mielomul multiplu?
A. Mărirea viscozitaţii sângeluiB. Apariţia crioglobulinelorC. Micsorarea calciului in sângeD. ParaproteinemieE. Acţiunea factorului de activare a osteoclaştilor
62. CS Mărirea viscozităţii sângelui în mielomul multiplu clinic se manifestă prin:
A. CefaleeB. Vertijii C. Parestezii D. Somnolenţă E. Toate semnele sus enumerate
63. CS Care metodă este optimală în tratamentul unui bărbat tânăr cu diagnosticul eritremie?
A. Fosforul radioactivB. Exfuziile de sânge C. Leukeranul D. Mielosanul E. Polichimioterapia
64. CS Fierul se absoarbe în:A. Duoden şi porţiunea proximală a intestinului
subţire B. Porţiunea distală a intestinului subţireC. Stomac D. Intestinul subţire pe tot parcursul E. Ileonul terminal
65. CS Care din următoarele nu se includ în diagnosticul de anemie B12- deficitară:
A. Sindromul sideropenic B. Sindromul neurologic C. Sindromul gastrointestinalD. Anemia megaloblasticăE. Creşterea nivelului de acid metilmalonic
66. CS Tratamentul cu fier în anemia fierodeficitară se administrează:
A. Până la normalizarea indicilor sanguini B. 2 luniC. Toată viaţa D. Până la dispariţia sindromului neurologic E. Până la restabilirea rezervelor de fier în
organism67. CS Care tipuri de anemii predomină în structura generală a morbidităţii prin anemii?
A. Anemii prin deficit de acid folicB. Anemii în bolile cronice C. Anemii hemolitice D. Anemii B12- deficitareE. Anemii fierodeficitare
68. CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare este:A. Conţinutul insuficient de fier în produsele alimentare
consumateB. Cerinţele crescute ale organismului în fier C. Pierderile sporite ale fierului prin hemoragii croniceD. Dereglarea absorbţiei fierului E. Atrofia difuză a mucoasei stomacale
69. CS Cauza de bază a sindromului sideropenic constă în:A. Hemoglobina scăzută B. Deficitul tisular de fierC. Hipoxia tisulară D. Atrofia difuză a mucoasei stomacale
94
E. Insuficienţa factorului Castle70. CS Cauza cea mai frecventă a anemiei fierodeficitare la copii este:
A.Conţinutul insuficient de fier în produsele alimentare consumate
B. Deficitul tisular de fierC. Pierderile sporite ale fierului D.Dereglarea absorbţiei fierului E. Atrofia difuză a mucoasei stomacale
71. CS În dezvoltarea anemiei fierodeficitare pot interveni următorii factori:
A. Hemoragii cronice B. Atrofia difuză a mucoasei stomacaleC. Lipsa factorului Castle D. Hemoliza eritrocitelor E. Difilobotrioza
72. CS În tabloul clinic al unei anemii fierodeficitare se includ următoarele:
A.Sindromul neurologic B. Sindromul sideropenicC. Sindromul proliferativ D.Sindromul CID E. Sindromul hemoragic
73. CS Factorul Castle intrinsec se formează: A. În porţiunea pilorică a stomacului B. În duoden C. În porţiunea fundală a stomaculuiD. În intestinul subţire E. Din produse alimentare sub influenţa enzimelor proteolitice
74. CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitare şi anemiei prin deficit de acid folic sunt importante următoarele criterii:
A. Prezenţa splenomegaliei B. Sindromul neurologicC. Hematopoieza megaloblastică D. Hematopoieza normoblasticăE. Prezenţa de corpusculi Jolly şi inele Kebot
75. CS Pentru anemia fierodeficitară este corect: A. Se înregistrează la 8-15% din femeile de vârstă reproductivă B. Se înregistrează mai des la bărbaţiC. Se înregistrează la femei şi bărbaţi cu o incidenţă egalăD. Este cea mai rară formă de anemii E. Se înregistrează mai rar decât anemia B12- deficitară
76. CS În diagnosticul diferenţial al anemiei B12- deficitare şi anemiei prin deficit de acid folic tratamentul de probă se începe:
A. Prin tratamentul cu acid folicB. Prin tratamentul cu vitamina B12
C. Prin tratamentul complex cu vitamina B12 şi acid folicD. Prin transfuzie a eritrocitelor spălate de 5 oriE. Dieta corectă
77. CS Pentru hematopoieza normală zilnic sunt necesare: A. 20-25 mg de fierB. 5 g de fierC. 1 g de fier D. 1 mg de fier E. 100 mg de fier
78. CS În patogenia anemiei prin deficit de acid folic joacă rol: A. Deficitul tisular al ionilor de fier B. Dereglările sintezei ADNC. Deficitul vitaminei B12
D. Dereglările în metabolismul acizilor graşi E. “Pica chlorotica”
79. CS Eficacitatea clinică a tratamentului cu fier la bolnavii de anemie fierodeficitară se observă:
A. Peste 10 zile B. Peste 7 zile C. Peste 3-4 săptămâni D. Peste 2 luni E. Peste 6 luni
80. CS Dispariţia simptomelor de sideropenie pe fond de tratament cu fier se observă:
A. Peste 10 zile B. Peste 7 zile C. Peste 2 luni D. Peste 6 luni E. Peste 2-3 săptămâni
81. CS Cu referire la anemia aplastică care din următoarele afirmaţii nu este corectă?
A.Prezenţa sindromului proliferativ B. Prezenţa sindromului anemic C. Prezenţa sindromului hemoragic D.Prezenţa sindromului infecţios E. Are loc pancitopenia cu limfocitoză relativă în
analiza generală a sângelui periferic 82. CS Prezenţa asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocitelor în măduva osoasă se evidenţiază în diagnosticul de:
A.Anemie în bolile croniceB. Anemie aplastică C. Anemie prin deficit de acid folicD.Anemie fierodeficitarăE. Leucemie acută
83. CS Manifestările clinice ale maladiei Hodgkin depind de: A. Modificările hemogramei B. Localizarea focarelor de afectare
specifică şi de gradul de răspândire a procesului tumoral în organism
C. Modificările mielogrameiD. Vârstă E. Nici unul din cele enumerate
84. CS În maladia Hodgkin primar frecvent se afectează: A. Tractul gastrointestinalB. Inelul limfatic faringian C. Splina D. Ficatul E. Ganglionii limfatici periferici
85. CS În maladia Hodgkin predomină afectarea primară a ganglionilor limfatici:
A. Mediastinali B. Cervico-supraclaviculari C. Axilari D. Inghinali E. Retroperitoneali
86. CS Diagnosticul definitiv al maladiei Hodgkin cu afectarea primară a ganglionilor limfatici mediastinali se stabileşte după:
A. Examenul radiologic B. Tomografia computerizată C. Cercetarea analizei generale a sângeluiD. Toracotomia cu cercetarea morfologică a formaţiunii tumorale mediastinale
E. Puncţia sternală
95
87. CS Un criteriu important pentru a suspecta limfomul non-Hodgkin este: A. Pierderea ponderală B. Febra C. Consecutivitatea afectării ganglionilor limfaticiD. Sindromul anemic E. Sindromul hemoragic
88. CS Cel mai frecvent limfoamele nehodgkiniene primar afectează: A. Ganglionii limfaticiB. Splina C. Tractul gastrointestinal D. Inelul limfatic faringian E. Ţesutul pulmonar
89. CS În limfoamele nehodgkiniene predomină afectarea primară a ganglionilor limfatici:
A. Cervicali B. Axilari C. Inghinali D. MediastinaliE. Retroperitoneali
90. CS Afectarea măduvei oaselor şi leucemizarea mai frecvent se înregistrează la bolnavii de limfom non-Hodgkin:
A. LimfoblasticB. ImunoblasticC. ProlimfocitarD. LimfoplasmocitarE. În toate variantele cu aceeaşi frecvenţă
91. CS Substratul morfologic al leucemiei granulocitare cronice îl constituie:
A. Limfocitele B. Celulele plasmatice C. Celulele granulocitare la diferite stadii de dezvoltareD. Prolimfocitele E. Celulele blastice
92. CS Leucemia granulocitară cronică se dezvoltă în legătură cu mutaţia la nivelul:
A. Celulelor blasticeB. Celulei – stem C. Celulei precursoare B-limfopoiezei D. Celulei precursoare T-limfopoiezeiE. Celulei precursoare mielopoiezei
93. CS Cel mai permanent simptom al leucemiei granulocitare cronice este:
A. LimfadenopatiaB. Sindromul hemoragicC. Sindromul anemic D. Splenomegalia E. Afectarea ţesutului pulmonar
94. CS În analiza sângelui periferic, în cazurile de leucemie granulocitară cronică se observă leucocitoză din contul:
A. Monocitelor B. Celulelor blasticeC. Limfocitelor D. Granulocitelor la toate stadiile de dezvoltareE. Prolimfocitelor
95. CS În mielofibroza idiopatică simptomul clinic principal este: A. Afectarea sistemului nervos central B. Splenomegalia C. Limfadenopatia D. Osalgiile E. Afectarea ţesutului pulmonar
96. CS Anemia în mielofibroza idiopatică mai frecvent este de origine:
A. FierodeficitarăB. Renală C. B12- deficitarăD. Hemolitică autoimună E. Hemolitică heteroimună
97. CS Hemofilia se caracterizează prin: A. Prelungirea timpului de sângerare B. Frecvent apar echimozeC. În tratament prioritate are masa eritrocitarăD. Se îmbolnăvesc femeile E. Dereglarea mecanismului intrinsec de
coagulare a sângelui cauzată de deficitul ereditar al unuia din factorii de coagulare (VIII, IX, XI)
98. CS Maladia Rendu-Osler se manifestă prin: A. Peteşii B. Echimoze C. Hematoame D. Hemartroze E. Prezenţa în diferite zone anatomice ale
organismului a telangiectaziilor 99. CS Cauza anemiei hemolitice ereditare microsferocitare este:
A. Dereglarea structurii lipidelor membranei eritrocitare B. Dereglarea structurii spectrinei membranei
100. CS În cazurile de anemie hemolitică ereditară microsferocitară distrucţia sporită a eritrocitelor are loc în:
A. FicatB. Măduva osoasă C. Splină D. Intravascular E. În toate cele enumerate
101. CM Terapia parenterală cu fier este indicată în cazurile de:
A. Malabsorbţie intestinală severăB. Boală ulceroasă în acutizareC. Sarcină în primele doua trimestreD. Donatori de sângeE. Hernie hiatală
102. CM Pe frotiul sângelui periferic se constată microcitoză şi hipocromie pronunţată. Care din următoarele se pot asocia acestui aspect hematologic?
A. DisfagiaB. Stomatita angularăC. Parestezii în degetele mânilor şi picioarelorD. Splenomegalia pronunţatăE. Icterul
103. CM Care din următoarele se întîlnesc numai la anemia B12-deficitară?
A. Hematopoieză megaloblasticăB. “Pica chlorotica”C. Hipocromie si microcitozăD. Sindromul neurologicE. Fierul seric considerabil scăzut
96
104. CM In diagnosticul diferential dintre anemia B12-deficitară şi anemia prin deficit al acidului folic sunt importante urmatoarele:
A. Sindromul neurologicB. Sindromul anemicC. Sindromul gastrointestinalD. Sindromul sideropenicE. Criza reticulocitară pe fond de tratament de probă cu
vitamina B12
105. CM Care dintre următorii parametri sunt compatibili cu diagnosticul de anemie aplastică?
A. Infecţiile sunt frecvent întâlnite B. Sindromul hemoragic este caracteristic pentru maladie C. Megaloblastoză în măduva osoasă D. Ganglionii limfatici sunt măriţiE. Splenomegalia
106. CM Care dintre următorii parametri în analiza generală a sângelui sunt compatibili cu diagnosticul de anemie aplastică?
A. TrombocitozăB. Reticulocitoză C. Leucopenie D. Trombocitopenie E. Leucocitoză peste 15,0∙109/l
107. CM Din tabloul clinic al anemiei aplastice fac parte urmatoarele:A. Sindromul neurologicB. Sindromul sideropenicC. Sindromul hemoragicD. Infectiile sunt frecvent întilnite E. Sindromul proliferativ
108. CM Hemoliza intravasculară este caracterizată prin: A. Eliberarea hemoglobinei în plasmăB. Valori crescute ale eritropoetinei secreteC. Intervenţia predominantă a splinei în distrucţia
eritrocitarăD. Hemoglobinurie şi hemosiderinurieE. Evoluţia clinică de hemoliză cronică
109. CM În purpura trombocitopenică sunt prezente urmatoarele modificari ale hemostazei:
A. Prelungirea timpului de sângerareB. Lipsa sau diminuarea valorilor factorului VIIIC. Scăderea numarului de trombociteD. Indicele de protrombină scăzutE. Prezenţa monomerilor de fibrină
110. CM Cu referire la purpura trombocitopenică sunt corecte afirmaţiile:
A. Retracţia cheagului este în normăB. Timpul de sângerare constant prelungitC. Este o coagulopatie ereditarăD. Numărul de trombocite scăzutE. Timpul de coagulare după Lee-White prelungit
111. CM Prelungirea timpului de coagulare dupa Lee-White este întâlnită în:
A. Purpura trombocitopenicăB. HemofilieC. Maladia Randiu-OslerD. Boala WillebrandE. Capilarotoxicoză
112.CM Constatarea de laborator în favoarea diagnosticului de hemofilie este:
A. Timpul de sângerare prelungitB. Scăderea numărului de trombociteC. Timpul de coagulare dupa Lee-White
prelungitD. Indicele de protrombină micsorat E. Mărirea timpului parţial activat de
tromboplastină113. CM Pentru hemofilie sunt caracteristice:
A. Hemartroze si hematoameB. Scăderea numărului de trombociteC. Majorarea timpului parţial activat de
tromboplastinăD. Timpul de sângerare este prelungitE. Sindromul hemoragic sub formă de peteşii şi
echimoze114. CM Diagnosticul maladiei Hodgkin cu afectarea numai a ganglionilor limfatici mediastinali se confirmă prin:
A. Examenul radiologic B. Mediastinoscopie cu biopsie C. Examenul ultrasonorD. Toracotomie explorativă E. Tomografie computerizată
115. CM Pentru maladia Hodgkin sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. Afectarea sistemului nervos central este cea mai frecventă localizare extranodulară
B. Varianta morfologică nu are importanţă prognostică
C. Varianta morfologică are importanţă prognostică
D. Mărirea nivelului fosfatazei alcaline ne indică despre afectarea ganglionilor
limfatici mediastinali E. Este caracteristic deficitul imun
116. CM În tratamentul maladiei Hodgkin sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. Monochimioterapia este metoda de elecţie a pacienţilor cu stadiile locale
B. Metoda de tratament se elaborează în conformitate cu stadiul bolii şi varianta morfologică
C. Radioterapia se aplică numai în stadiile generalizate
D. Pacienţii cu stadiul I nu necesită tratament specific
E. Metoda principală în tratamentul pacienţilor cu stadiul IV este polichimioterapia
117. CM Variantele morfologice cu grad sporit de malignitate ale limfomului nehodgkinian sunt:
A. LimfoblasticăB. ProlimfocitarăC. Limfocitară D. ImunoblasticăE. Limfoplasmocitară
118. CM Cele mai frecvente localizări extramedulare primare în limfomul nehodgkinian sunt:
A. Ţesutul pulmonarB. Tractul gastrointestinalC. Sistemul nervos central D. Oasele
97
E. Inelul limfatic faringian 119. CM Diateza hemoragică ce poate apărea în leucemia granulocitară cronică, faza terminală este, în principal, consecinţa:
A. Sintezei scăzute a factorilor de coagulareB. Trombocitopeniei prin insuficienţă medularăC. Afectării funcţiilor plachetare D. Fibrinolizinei crescuteE. Fragilităţii vasculare accentuate
120. CM Medicamentele cele mai utilizate în tratamentul leucemiei granulocitare cronice sunt:
A. Mielosanul B. VinblastinaC. PrednisolonulD. ClorambucilulE. Hidroxiurea
121. CM Care din următoarele afirmaţii cu referire la leucemia limfocitară cronică sunt corecte?
A. Frecvent se dezvoltă complicaţii infecţioaseB. Preparatul de elecţie în tratament este Alkeranul C. Leucocitoza este cauzată de o limfocitoză absolută D. Infiltraţia limfoidă are caracter policlonalE. Cauza anemiei întotdeauna este hemoliza autoimună
122. CM Leucemia limfocitară cronică este tumoare a sistemului sanguin cu provinenţă din:
A. Celula – stemB. Celula-predecesoare a B-limfocitelorC. Celula-predecesoare a T-limfocitelorD. Celula-predecesoare a mielopoiezei E. Celule blastice
123. CM Cauzele dezvoltării anemiei în leucemia limfocitară cronică sunt:
A. Deficitul de fierB. Deficitul vitaminei B12
C. Hemoliza autoimunăD. HemoragiileE. Afectarea maduvei osoase
124. CM In evoluţia eritremiei sunt posibile urmatoarele complicaţii:A. Infarct al miocarduluiB. Necroze ale degetelorC. Hemoliza autoimună D. Colelitiază E. Frecvent complicaţii infecţioase
125. CM Asocierea căror semne face diagnosticul de mielom multiplu incontestabil?
A. Depistarea în mielogramă mai mult de 15% de celule mielomice
B. Depistarea la examenul radiologic a osteodistrucţiilor C. Depistarea paraproteinei patologiceD. ProteinuriaE. În hemogramă – anemie şi VSH accelerată
126. CM Care din cercetările enumerate sunt obligatorii pentru confirmarea formei mielomului multiplu şi gradului de răspândire a procesului?
A. Radiografia oaselor scheletului B. Electroforeza proteinelor serice C. Coagulograma D. Determinarea nivelului bilirubinei şi transaminazelor E. Analiza urinei după Neciporenco
127. CM Prevenirea determinărilor meningiene în leucemia acută limfoblastică se face cu:
A. Corticoterapia intravenoasă
B. Chimioterapie cu VincristinăC. L-asparaginaza D. Administrarea intratecală a methotrexatuluiE. Iradierea craniană
128. CM Care modificări morfologice pot fi întâlnite în anemia fierodeficitară?
A.Hipocromia eritrocitelor B. Hipersegmentarea nucleelor neutrofilelor C. Microcitoza eritrocitelor D.Eritrocite “în ţintă”E. Eritrocite – microsferocite
129. CM Pentru anemia fierodeficitară sunt corecte caracteristicele cu excepţia:
A.Stomatită angularăB. “Pica chlorotica”C. Parestezii în degetele mânilor şi picioarelorD.Nuanţa ceroasă a pieliiE. Eritrocite hipocrome
130. CM Anemia aplastică se manifestă prin: A.Sindromul anemic B. “Pica chlorotica”C. Sindromul proliferativ D.Sindromul sideropenic E. Sindromul hemoragic
131. CM Anemia fierodeficitară se manifestă prin:A.Gusturi perverseB. Sindromul hemoragicC. Sindromul neurologic D.Sindromul sideropenicE. Parestezii în degete
132. CM Care din următoarele sindroame diferenţiază în mod cert anemia fierodeficitară de anemia B12- deficitară?
135. CM Care din următoarele susţine diagnosticul de hemofilie A?A. Timpul de sângerare este constant prelungitB. Timpul de coagulare după Lee-White este prelungitC. Bărbaţii sunt conductori D. Este o coagulopatie ereditară cauzată de deficitul
factorului VIIIE. Prezenţa monomerilor de fibrină caracterizează formele
subclinice ale bolii 136. CM Hemofilia B se caracterizează prin:
98
A. Dereglarea timpului tromboplastinei parţial activate B. Reducerea adeziunii şi agregabilităţii trombocitelorC. Micşorarea numărului de trombocite până la solitare D. Frecvent se dezvoltă hemoragii cerebrale E. Deficitul factorului IX de coagulare
137. CM Pentru diagnosticul mielomului multiplu au importanţă următoarele sindroame clinice:
A. Sindromul de intoxicaţie B. Sindromul pletoricC. Sindromul osteomedular D. Sindromul hemolitic E. Sindromul patologiei proteice
138. CM Pentru confirmarea diagnosticului de eritremie în faza desfăşurată sunt necesare următoarele criterii:
A. Blastoză în sângele perifericB. Limfocitoză în sângele perifericC. Pancitoză în sângele perifericD. VSH acceleratăE. Panmieloză în trepanobioptatul osului iliac
139. CM Geneza anemiei în mielomul multiplu este: A. Deficitul de fierB. Hemoliza C. Aplazia D. Metaplazia E. Insuficienţa renală cronică
140. CM Complicaţiile cele mai frecvente în mielomul multiplu sunt: A. Criza hemolitică B. Hepatosplenomegalia C. Coma paraproteinemică D. Hiperplazia gingivală E. Neuropatia senzorială periferică
141. CM Trombozele în eritremie sunt cauzate de: A. Hiperviscozitatea sângeluiB. Sindromul neurologicC. TrombocitozăD. Dereglarea funcţiei tractului gastrointestinalE. Sindromul osteomedular
142. CM Complicaţii hemoragice în eritremie sunt interpretate ca rezultat al?
A. Sindromului paraproteinemic B. Dereglării funcţiei trombocitelorC. Hiperviscozităţii sângeluiD. SplenomegalieiE. Eritromelalgiei
143. CM Care dintre următorii parametri, în analiza generală a sângelui, sunt compatibili cu diagnosticul de anemie prin defecit de acid folic?
A. Trombocitoza B. Reticulocitoza C. Macrocitoza, hipercromiaD. Inelele Kebot, corpusculii Jolly E. Hipocromia
144. CM Transfuzia de concentrat de eritrocite în anemia B12- deficitară se justifică în caz de:
A. Comă anemică B. Psihoză megaloblastică C. Cifre considerabil scăzute ale hemoglobinei D. Bolnavi după gastrectomie totalăE. Bolnavi, cărora li se planifică intervenţia chirurgicală
după indicaţii vitale145. CM L-asparaginaza se foloseşte în tratamentul:
A. Leucemiei limfoblastice acute L1
B. Leucemiei limfoblastice acute L2
C. Leucemiei mieloblastice acute M2
D. Leucemiei mielomonoblastice acute M4
E. Crizei mieloblastice în leucemia granulocitară cronică 146. CM La pacienţii cu talasemie pot avea loc următoarele complicaţii:
A. Complicaţii infecţioaseB. Hemosideroză secundarăC. Complicaţii cu trombozeD. Sindromul hemoragicE. Complicaţii autoimune
147. CM Pentru hemoglobinuria paroxistică nocturnă sunt specifice: A. Testul Combs directB. Testul Combs indirectC. Testul HamD. Proba cu zaharoză E. Testele de siclizare
148. CM Anemiile hemolitice heteroimune se dezvoltă ca rezultat al: A. Acţiunii anticorpilor antieritrocitariB. Distrucţiei mecanice a eritrocitelor C. Modificării structurale a membranei eritrocitareD. Formării anticorpilor împotriva
eritrocitelor pe membrana cărora sau fixat unele medicamente
E. Formării anticorpilor împotriva eritrocitelor pe membrana cărora sau fixat unii viruşi
149. CM Pentru anemiile hemolitice sunt caracteristice următoarele sindroame:
A. Sindromul sideropenic B. Sindromul anemicC. Sindromul gastrointestinalD. Sindromul neurologic E. Sindromul hemolitic
150. CM În anemia hemolitică ereditară microsferocitară pot fi: A. Complicaţii cu trombozeB. Complicaţii infecţioaseC. Colelitiază D. Sindromul hemoragicE. Limfadenopatie
151. CM La studierea morfologică a eritrocitelor în microsferocitoza ereditară se observă:
A. Eritrocite normocrome B. Microsferocite C. Ovalocite D. Hipocromie E. Stomatocite
152. CM Modificările în sângele periferic pentru microsferocitoza ereditară sunt:
A. Anemie însoţită de reticulocitozăB. Leucopenie C. LimfocitozăD. Microsferocite E. Trombocitopenie
153. CM Din tabloul clinic al anemiei aplastice fac parte următoarele:
A. Sindromul neurologic B. Infecţii frecvent întâlnite C. Sindromul hemoragic D. Sindromul anemic
99
E. Pancitopenia cu limfocitoza relativă în analiza sângelui periferic
154. CM Pentru anemia prin deficit de acid folic sunt caracteristice: A. Sindromul anemicB. Sindromul neurologicC. Sindromul gastrointestinal D. Lipsa sindromului neurologicE. Hematopoieza megaloblastică
155. CM Pentru anemia fierodeficitară sunt caracteristice:A. Hematopoieza normoblasticăB. Sindromul sideropenic C. Sindromul gastrointestinalD. Lipsa sindromului sideropenicE. “Pica chlorotica”
156. CM Din tabloul clinic al anemiei B12-deficitare fac parte următoarele:
157. CM Pentru anemia B12- deficitară sunt caracteristice: A. Sindromul anemic B. Sindromul neurologic C. Sindromul gastrointestinal D. Sindromul hemoragic E. Sindromul CID
158. CM Modificări morfologice, care pot fi întâlnite în anemia fierodeficitară:
A. Hipersegmentarea nucleelor neutrofilelorB. HipocromiaC. Microcitoza D. Eritrocite inelare E. Eritrocite “de tras în ţintă”
159. CM Manifestări caracteristice sindromului de sideropenie sunt: A. Gusturi perverse B. Stomatita angulară C. Sindromul neurologicD. Sindromul hemoragicE. Sindromul gastrointestinal
160. CM Preparatele folosite în tratamentul anemiei aplastice sunt: A. Totema B. Vitaminoterapia C. NerobolulD. Prednisolonul E. Leukeranul
161. CM În anemia megaloblastică pot fi prezente următoarele?A. Valori scăzute ale fierului sericB. Hipoferitinemia C. Paloarea cu nuanţă icterică D. Atrofia difuză a mucoasei stomacaleE. Sindromul neurologic
162. CM Deficitul de fier poate surveni ca consecinţă a: A. Enteritei croniceB. Maladiei Krohn C. Insuficienţei factorului Castle D. Hemoragiilor cronice E. Atrofiei difuze a mucoasei stomacale
163. CM Anemia B12- deficitară se evidenţiază prin: A. Hematopoieza normoblastică B. Parestezii în picioare şi mâini
C. Sindromul anemicD. Hematopoieza megaloblasticăE. Hemoragiile cronice
164. CM Enumeraţi factorii care provoacă anemii aplastice secundare:
A. Levomicetina B. Iradierea ionizantă C. Hepatita virală C D. Hemoragiile croniceE. Lipsa proteinei - R în sucul gastric
165. CM La bolnavii de anemie B12- deficitară în sângele periferic se observă:
A. Numărul de eritrocite este micşorat mai mult comparativ cu conţinutul hemoglobinei
B. Creşterea numărului de leucocite C. Micşorarea numărului de leucocite D. Micşorarea numărului de trombocite E. Hipocromia eritrocitelor
166. CM Diagnosticul anemiei B12- deficitare se stabileşte pe baza: A. Trepanobiopsiei medulareB. Hematopoiezei megaloblastice în mielogramăC. Prezenţei crizei reticulocitare la a 4-a – 5-a zi de la
începutul administrării vitaminei B12
D. Prezenţei crizei reticulocitare peste 10 – 14 zile de la începutul administrării vitaminei B12
E. Prezenţei asincronismului în dezvoltarea citoplasmei şi a nucleului eritrocariocitelor
167. CM În tratamentul maladiei Hodgkin sunt corecte afirmaţiile:A. Radioterapia după programul radical se aplică numai în
stadiile locale (I-II)B. Radioterapia după programul radical se aplică
numai în stadiile generalizate (III-IV)C. În stadiul IV metoda de elecţie este
polichimioterapia D. În stadiile locale preponderent este indicată
monochimioterapiaE. În stadiul III al bolii se efectuează 6 cicluri
de polichimioterapie + radioterapie după program desfăşurat
168. CM Varianta cu depleţie limfocitară a maladiei Hodgkin se caracterizează prin:
A. Evoluţie clinică agresivăB. Prognostic favorabil C. Micşorarea considerabilă a numărului de celule
limfocitare în preparatul histologic D. Prezenţa de celule Sternberg-Reed în număr mare E. Proliferare difuză a limfocitelor, celule Sternberg-
Reed unice 169. CM Pentru maladia Hodgkin sunt corecte următoarele afirmaţii:
A. Varianta morfologică se schimbă în funcţie de stadiul clinic
B. Prognosticul depinde de varianta morfologicăC. Variantele morfologice sunt stabile D. Evoluţia clinică nu depinde de varianta
morfologicăE. Mai frecvent se întâlnesc variantele scleroză
nodulară şi mixt celulară170. CM Pentru limfoamele nehodgkiniene sunt corecte afirmaţiile:
100
A. Simptoamele de intoxicare generală mai frecvent se întâlnesc la pacienţii cu grad redus de malignitate
B. Simptoamele de intoxicare generală sunt mai frecvente în cazurile cu grad înalt de malignitate
C. Afectarea solitară a unui organ se consideră ca un stadiu local
D. Lipseşte o corelaţie dintre ritmul de generalizare a maladiei şi varianta morfologică
E. Afectarea primară a splinei are loc mai frecvent la bolnavii cu varianta prolimfocitară
Farmacologia clinică
1. CS. Care anestezic local posedă acţiune antiaritmică?A. Lidocaină;B. Prilocaină;C. Bupivacaină;D. Tetracaină;E. Procaină.
2. CS. Care din următoarele preparate este de elecţie în toate tipurile de anestezie locală?
A. Benzocaină;
B. Trimecaină;
C. Procaină;
D. Tetracaină;
E. Lidocaină.3. CS. Determinaţi anestezicul local cu activitate, toxicitate şi durată medie de acţiune.
A. Tetracaină;
B. Procaină;
C. Lidocaină;
D. Bupivacaină;
E. Articaină.4. CS. Determinaţi anestezicul local utilizat în anestezia (de contact).
A. TetracainăB. ProcainăC. BupivacainăD. TrimecainăE. Prilocaină
5. CS. Ce remediu anestezic general inhalator se poate utiliza pentru abolirea durerilor în
infarct acut de miocard?
A. Eter dietilic;
B. Fluorotan;
C. Tiopental de sodiu;
D. Protoxid de azot;
E. Ketamină.6. CS. Mecanismul principal de acţiune al analgezicelor cu acţiune periferică este:
A. Influenţa asupra aprecierii subiectiv-emotive a durerii;B. Blocada H1-receptorilor;C. Inhibarea ciclooxigenazei;D. Blocada nociceptorilor;E.Inhibarea fosfolipazei A2.
7. CS. Care analgezic cu acţiune centrală are mecanism mixt de acţiune?
Piritramid;Fentanil;Tramadol;Tilidină;Butorfanol.
8. CS. Determinaţi cel mai puternic analgezic opioid.A. Codeină;B. Metadonă;C. Morfină; D. Fentanil;E. Trimeperidină.
9. CS. Care este durata efectului analgezic al morfinei (a injectarea subcutanată)?
A. 20–30 min;B. 4–6 ore;C. 8–12 ore;D. 12-24 ore;
E. 1-2 ore.10. CS. Analgezicul opioid cu cea mai scurtă durată de acţiune este:
A. Morfină;B. Tramadol;C. Codeină;D. Trimeperidină;E.Fentanil.
11. CS. Determinaţi analgezicul opioid de elecţie în infarctul acut de miocard.
A. Pentazicină;B. Morfină;C. Trimeperidină;D. Tramadol;E. Fentanil.
12. CS. Cea mai gravă manifestare a dependenţei medicamentoase la opioide este:
A. Constipaţia;B. Dependenţa psihică;C. Mioza;D. Toleranţa;E.Dependenţa fizică.
13. CS. Analgezicele antipiretice spre deosebire de cele opioide nu influenţează asupra:
A. Nociceptorilor;B. Componentul subiectiv-emotiv al durerii;C. Sintezei prostaglandinelor;D. Coarnelor posterioare ale măduvei spinării;E.Talamusului,hipotalamusului, formaţiei reticulate.
14. CS. Care analgezic opioid are durata cea mai mare de acţiune?
А. Morfina;B. Buprenorfina;С. Piritramida;D. Pentazocina;E. Trimeperidina.
15. CS. Care din preparatele de mai jos este de elecţie în convulsii de geneză necunoscută?
A. Nitrazepam;B. Etosuximida;C. Tubocurarină;D. Diazepam;
101
E.Lidocaina.16. CS. Care grupă de preparate face parte din psiholeptice?
A. Antidepresivele;B. Psihostimulantele;C. Stimulantele medulare;D. Nootropele;E. Tranchilizantele.
17. CS. Care este mecanismul principal al dereglării proceselor dopaminergice în sistemul
nervos central sub influenţa neurolepticelor?A. Epuizarea depozitelor mediatorilor în terminaţiile
39. CS. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase blochează selectiv (la doze terapeutice) receptorii muscarinici M1 de la nivelul plexurilor intramurale?
A. Butilscopolamină;
B. Trihexifenidil;
C. Atropină;
D. Homatropină;
E. Pirenzepină40. CS. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase poate fi utilă pentru combaterea
efectelor toxice centrale ale atropinei?
A. Distigmină;
B. Edrofoniu;
C. Neostigmină;
D. Obidoximă;
E. Fizostigmină.41. CS. Indicaţi preparatul care provoacă cea mai prelungită midriază:
A. Scopolamină;
B. Tropicamidă;
C. Platifilină;
D. Homotropină;
E. Atropină.42. CS. Care efect al atropinei este nedorit la bolnavii cu ulcer gastric?
А. Diminuarea secreţiei gastrice;В. Creşterea secreţiei gastrice;С. Relaxarea pilorusului;D. Spasmul pilorusului;Е. Refluxul în esofag.
43. CS. Când se determină efectul maxim al midriazei la atropină?
А. 5 min;В. 4-6 ore;С. 15-20 min.D. 30-40 min;Е. 40-60 min.
44. CS. Care este ganglioplegicul cu cea mai scurtă durată de acţiune?
A. Trimetafan;B. Azametoniu;C. Dimecolină;D. Hexametoniu;E. Pempidină.
45. CS. Care acţiune condiţionează efectul terapeutic al ganglioblocantelor în edemul
pulmonar?
A. Acţiunea deshidratantă;
B. Acţiunea diuretică;
C. Acţiunea despumifiantă;
D. Scăderea tensiunii în circuitul mic;
E. Acţiunea sedativă.46. CS. Care reacţie adversă a ganglioplegicelor limitează utilizarea lor?
A. Midriaza;
B. Creşterea presiunii arteriale;
C. Constipaţia;
D. Dependenţa medicamentoasă;
103
E. Colapsul ortostatic.47. CS. Care miorelaxant are cea mai scurtă durată de acţiune?
118. CS. Toate afirmaţiile cu privire la aminoglicozide sunt adevărate, cu o singură excepţie:
A. Nu se absorb bine după administrarea orală;
B. Împiedică sinteza proteinelor bacteriene;
C. Toţi membrii grupului au un potenţial toxic important;
D. Se excretă prin filtrare glomerulară fără o reabsorbţie tubulară semnificativă;
E. Se leagă mult de proteinele plasmatice şi se distribuie larg în organism.
119. CS. Benzilpenicilina acţionează la nivelul:
A. Membranei citoplasmatice;
B. Ribozomilor celulei bacteriene;
C. Citoplasmei celulei bacteriene;
D. Peretelui bacterian;
E. Nucleului celulei bacteriene.120. CS. Indicaţi remediul chimioterapic folosit în tratarea infecţiilor protozoice:
A. Ofloxacina;B. Co-tromoxazol;C. Nitroxolina;D. Metronidazol;E.Nistatina.
121. CM. Care din aceste substanţe se folosesc ca anestezice intravenoase?
A. Oxibutirat de sodiu;
B. Halotan;
C. Ketamină;
D. Propanidid;
E. Protoxid de azot.122. CM. Care din preparatele de mai jos potenţează efectul analgezicelor opioide?
A. Piracetam; B. Droperidol; C. Midazolam;D. Amitriptilină;E. Diazepam.
123. CM. Cum influenţează morfina asupra SNC?
A. Inhibă centrul tusei;
B. Stimulează centrul respirator;
C. Provoacă somn superficial;
D. Excită centrul nervului vag;
E. Stimulează centrul termoreglator.124. CM. Indicaţi agoniştii-antagoniştii receptorilor opioizi:
A. Naloxonă;
B. Nalorfină;
C. Metamizol sodic;
D. Pentazocină;
E. Acid acetilsalicilic.125. CM. De ce morfina este contraindicată în traumele cranio-cerebrale?
А. Penetrează bariera hemato-encefalică;
108
В. Dilată vasele cerebrale; С. Inhibă respiraţia; D. Provoacă edem; Е. Provoacă euforie.
126. CM. Cum influenţează analgezicele opioide asupra tubului digestiv?
A. Diaree;B. Constipaţie; C. Spasmul sfincterelor; D. Relaxează sfinctere;E: Tonizează musculatura netedă.
127. CM. Care sunt analgezicele opioide de elecţie în colica biliară?A. Codeina; B. Pentazocina;C. Fentanil;D. Omnopon;E. Metadona.
128. CM. Care din următoarele medicamente se utilizează în tratamentul epilepsiei?
A. Primidonă;
B. Clorpromazină;
C. Etosuximidă;
D. Diazepam;
E. Ciclobarbital.129. CM. Prin ce se deosebesc nootropele după influenţa asupra
capacităţii de muncă de psihostimulatoare?A. Efectul se dezvoltă mai repede; B. Reduc numărul de greşeli;C. Efectul se dezvoltă lent;D. Cresc activitatea fizică preponderent;E. Ameliorează procesul de învăţare.
130. CM. Care preparate sunt utile în enureza nocturnă?A. Clorpromazină; B. Diazepam; C. Piracetam;D. Amitriptilină;E. Fenazepam.
131. CM. Neurolepticele se indică în:
A. Epilepsie;
B. Neuroleptanalgezie;
C. Psihoze;
D. Parkinsonism;
E. Vomă de origine centrală.132. CM. Care din mecanismele enumerate stau la baza efectului antipsihotic al
neurolepticelor?A. Alfa - adrenoblocant; B. Antihistaminic; C. GABA – ergic;D. Dopaminoblocant;E. Serotoninolitic.
133. CM. Care sunt manifestările efectului antipsihotic al neurolepticelor?
A. Restabilirea interesului faţă de anturaj; B. Inhibarea excitaţiei motorii; C. Efecte parkinsoniene;D. Suprimarea halucinaţiilor;E. Apatia faţă de mediu.
134. CM. Care preparate psihotrope pot provoca colaps ortostatic?
A. Cafeină; B. Levomepromazină; C. Piracetam;D. Droperidol;E. Nialamidă.
135. CM. Ce efecte sunt caracteristice pentru neuroleptice?
A. Antipsihotic;
B. Hiperactivitate motorie
C. Sedativ;
D. Antivomitiv;
E. Antagonizează acţiunea anestezicelor, hipnoticelor şi analgezicelor opioide.
136. CM. Care efecte ale neurolepticelor sunt cauzate de blocada alfa-receptorilor?
A. Hipotensiv;
B. Antivomitiv;
C. Sedativ;
D. Antipsihotic;
E. Hepatotoxic;137. CM. Care neuroleptice posedă efect antivomitiv marcat?
A. Droperidol;
B. Haloperidol;
C. Perfenazină;
D. Rezerpină;
E. Pimozid.138. CM. Prin ce se manifestă efectul sedativ al neurolepticelor.
A. Înlăturarea excitaţiei psihomotorii;
B. Înlăturarea halucinaţiilor, maniilor;
C. Apatia faţă de mediu;
D. Restabilirea interesului faţă de viaţă;
E. Dereglări vegetative.
139. CM. Numiţi efectele adverse posibile în terapia cu tranchilizante:
A. Mărirea tonusului musculaturii striate.
B. Dereglarea coordonării mişcărilor;
C. Somnolenţă;
D. Tulburări extrapiramidale;
E. Dependenţa medicamentoasă140. CM. Menţionaţi indicaţiile tranchilizantelor:
A. Dereglări psihotice însoţite de halucinaţii;
B. Insomnie;
C. Dereglări psihotice însoţite de delir;
D. Stări nevrotice;
E. Depresii, somnolenţă.
109
141. CM. Determinaţi indicaţiile tranchilizantelor.A. Psihoze cu halucinaţii;B. Convulsii de geneză necunoscută;C. Premedicaţie;D. Potenţarea analgeziei;E. Enureza nocturnă.
142. CM. Determinaţi efectele adverse ale tranchilizantelor:
A. Fenomenul Rebound;
B. Dereglarea coordonării mişcărilor;
C. Hipertensiune arterială;
D. Dereglări extrapiramidale;
E. Fenomen postacţiune.143. CM. Care remedii hipnotice le veţi da preferinţă în dereglarea adormirii?
A. Diazepam;B. Zopiclonă;C. Triazolam;D. Flurazepam;E. Oxazepam.
144. CM. Care din următoarele substanţe aparţin grupei benzodiazepinelor?
A. Nitrazepam;
B. Clorpromazină;
C. Clordiazepoxid;
D. Diazepam; E. Meprobamat.145. CM. Determinaţi reacţiile adverse ale benzodiazepinelor.
A. Insomnie; B. Dereglări sexuale;C. Depresii;D. Diminuarea capacităţii de muncă;E. Dependenţa medicamentoasă.
146. CM. În ce constă mecanismul de acţiune al antidepresivelor.A. Blocada receptorilor benzodiazepinici;
B. Inhibarea recaptării neuronale a monoaminelor;
C. Stimularea adrenoreceptorilor SNC;D. Inhibarea MAO;E. Stimularea recaptării neuronale a monoaminelor.
147. CM. Determinaţi antidepresivele din grupa inhibitorilor MAOA. Amitriptilina;B. Nialamida;C. Fenelzina;D. Mianserina;E. Moclobemida.
148. CM. Care efecte cardio-vasculare sunt cauzate de influenţa cafeinei asupra SNC?
A. Vasodilatator;B. Vasoconstrictor;C. TahicardiaD. Bradicardia;E. Creşterea necesităţii miocardului în oxigen;
149. CM. În intoxicaţia acută cu compuşi organofosforici se utilizează:
A. Atropină;
B. Pilocarpină;
C. Obidoximă;
D. Neostigmină;
E. Cafeină.150. CM. Care efecte ale M-colinomimeticelor sunt responsabile de micşorarea presiunii intraoculare?
A. Contracţia muşchiului circular al pupilei;
B. Contracţia muşchiului radial al pupilei
C. Întinderea ligamentului Zinc;D. Midriaza;
151. CM. Antagonişti în intoxicaţia cu atropină pot fi:
A. Platifilina;
B. Fizostigmina;
C. Galantamina;
D. Trimetafanul;
E. Neostigmina.152. CM. Care sunt indicaţiile pentru utilizarea M-colinomimeticelor?
A. Glaucom;
B. Colică renală;
C. Atonie intestinală şi a vezicii urinare;
D. Astm bronşic;
E. Miastenie;.153. CM. În care situaţii utilizarea anticolinesterazicelor în doze mari necesită asocierea atropinei?
A. Miastenie;B. Atonie intestinală;C. Supradozarea miorelaxantelor antidepolarizante;D. Glaucom;E. Examen radiologic al tubului digestiv.
154. CM. Care anticolinesterazice penetrează bariera hematoencefalică?
А. Neostigmina; В. Ezerina;C. Distigmina;D. Galantamina;Е. Ambenoniu.
155. CM. Numiţi efectele M-colinoblocantelor asupra tractului respirator:
A. Sporesc secreţia glandelor bronhice;B. Dilată bronhiile de calibru mare şi mediu;C. Inhibă eliberarea mediatorilor din mastocite;D. Dilată bronhiile de calibru mic;E. Reduc activitatea cililor şi transportul mucociliar.
156. CM. Care sunt particularităţile de acţiune ale atropinei?
A. Influenţează mai puternic secreţia glandelor salivare, sudoripare;
B. Provoacă efect sedativ asupra SNC;C. La copiii mici sunt necesare doze mai mari la
kg/corp;D. Provoacă excitaţie motorie şi verbală;E. Influenţează mai puternic secreţia glandelor
gastrice.
110
157. CM. Care sunt M-colinoliticele cu efect bronholitic mai selectiv şi marcat?
156.A. Ipratropiu;B. Scopolamină;C. Oxitropiu;D. Atropină; E. Tropicamidă.
158. CM. Care efecte stau la baza utilizării atropinei pentru premedicaţie?
A. Micşorarea motilităţii gastro-intestinale; B. Preîntâmpinarea bradicardiei; C. Hiposecreţia glandelor;D. Creşterea tonusului vagusului;E. Diminuarea bronhospasmului;
159. CM. Care sunt simptomele oculare în intoxicaţia cu atropină?A. Mioză;B. Sclerele uscateC. Hiperemia sclerlor;D. Lacrimaţie;E. Privirea îndepărtată în zare.
160. CM. Determinaţi parametrii farmacocinetici ai atropineiB. A. Penetrează bine membranele;C. B. Se cuplează intens cu proteinele;F. C. După administrarea parenterală se elimină
preponderent sub formă neschimbată;D. Se absoarbe bine pe orice cale;E. Se administrează numai parenteral.
161. CM. Determinaţi М1-colinoblocanteleA. Atropina; F. B. Pirenzepina;G. C. Ipratropiu;H. D. Telenzepina;E. Oxitropiu.
162. CM. Selectaţi reacţiile adverse ale alfa-beta-adrenomimeticelor:A. Reacţii alergice;B. Necroză;C. Toleranţă.D. Tahicardie şi aritmii;E. Somnolenţă.
163. CM. Simpatomimeticele folosite ca bronhodilatatoare se împart după apartenenţă de
164. CM. Adrenomimeticele folosite ca bronhodilatatoare după durata efectului se împart în:
A. De scurtă durată (0,5-2 ore);B. De durată medie (4-10 ore);C. De durată medie (3-6 ore);D. De lungă durată (10-12 ore);E. De lungă durată (12-24 ore).
165. CM. Care substanţe excită predominant alfa- adrenoreceptorii?
A. Epinefrină;
B. Etilefrină;
C. Izoprenalină;
D. Fenilefrină;
E. Salbutamol.166. CM. Care sunt efectele alfa- adrenomimeticelor?
A. Micşorează tensiunea arterială;
B. Reduce microcirculaţia;
C. Intensifică microcirculaţia.
D. Măreşte tensiunea arterială;
E. Dilată vasele pulmonare;167. CM. Numiţi indicaţiile pentru utilizarea dopaminei:
A. Şoc cardiogen;
B. Fibrilaţie atrială;
C. Insuficienţa cardiacă acută;
D. Hipotensiune arterială acută;
E. Hipotensiune arterială cronică.168. CM. Ce efecte generează utilizarea beta1- adrenomimeticelor?
A. Intensificarea contracţiilor inimii;
B. Relaxarea muşchilor bronhiilor;
C. Creşterea automatismului inimii;
D. Tahicardie;
E. Spasmul bronhic.169. CM. Numiţi indicaţiile pentru folosirea beta 2 - adrenomimeticelor:
A. Metroragii;
B. Iminenţa de avort spontan;
C. Astm bronşic;
D. Insuficienţa travaliului;
E. Iminenţa naşterii premature.170. CM. Enumeraţi grupele de medicamente vasoconstrictoare sistemice:
A. Alfa-adrenomimeticele;
B. Beta-adrenomimeticele;
C. Alfa, beta-adrenomimeticele;
D. Beta-adrenoblocantele;
E. Alfa, beta-adrenoblocantele171. CM. Indicaţi efectele adverse ale epinefrinei:
A. Colaps ortostatic;
B. Tahicardie;
C. Micşorarea diurezei;
D. Bradicardie;
E. Hiperglicemie.172. CM. În care regiuni vasculare excitarea adrenoreceptorilor determină creşterea presiunii
173. CM. Care dintre următoarele simpatomimetice bronhodilatatoare au numai efecte stimulante beta 2 - adrenergice selective?
A. Salbutamol;
B. Epinefrină;
C. Fenoterol;
D. Izoprenalină;
E. Efedrină. 174. CM. Care din următoarele medicamente au efect bronhodilatator?
A. Epinefrină;
B. Norepinefrină;
C. Terbutalină;
D. Izoprenalină;
E. Propranolol.175. CM. Epinefrina este utilă în astmul bronşic deoarece:
A. Dilată bronhiile;
B. Stimulează inima împiedicând staza pulmonară;
C. Decongestionează mucoasa traheo-bronşică;
D. Inhibă degranularea mastocitelor;
E. Fluidifică secreţiile bronhice.176. CM. Care vasoconstrictoare sistemice sunt alfa - adrenomimetice ?
A. Epinefrină;B. Metoxamină;C. Metaraminol;D. Izoxuprină;E. Etilefrină;
177. CM. Care din următoarele simpatomimetice bronhodilatatoare au efecte stimulante alfa şi beta-adrenergice?
A. Salbutamol;
B. Epinefrină;
C. Izoprenalină;
D. Efedrină;E. Fenoterol.
178. CM. Determinaţi adrenomimeticele cardiostimulatoare
A. Salbutamol;
B. Dopamină;
C. Fenilefrină;
D. Dobutamină;
E. Fenoterol.179. CM. Să se determine localizarea adrenoreceptorilor asupra cărora influenţează norepinefrina:
A. Vasele renale;
B. Vasele coronariene;
C. Vasele pielii;
D. Vasele mezenteriale
E. Vasele muşchilor scheletici.180. CM. Determinaţi preparatele utilizate în insuficienţa cardiacă
A. Dopamină;B. Salbutamol;C. Dobutamină;D. Propranolol;
E. Fenilefrină.181. CM. Care efecte confirmă eficacitatea alfa-
аdrenomimeticelor în hipotensiunea arterială acută de tip hipoton?А. Dezvoltarea tahicardiei;В. Dezvoltarea bradicardiei;С. Creşterea diurezei;D. Micşorarea diurezeiЕ. Hiperemia pielii
182. CM. Indicaţi beta-adrenoblocantele cardioselective:
A. Propanolol;
B. Talinolol;
C. Atenolol;
D. Timolol;
E. Metoprolol.183. CM. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte
pentru alfa-adrenoblocante?
A. Produc vasodilataţie;
B. Bradicardie;
C. Ameliorează microcirculaţia;
D. Tahicardie;
E. Reduc microcirculaţia.184. CM. Prin ce mecanisme se realizează efectul hipotensiv al beta-adrenoblocantelor?
A. Blocada beta2 - adrenoreceptorilor de pe membrana postsinaptică;
B. Blocada beta1 - adrenoreceptorilor din cord;C. Blocada beta2 - adrenoreceptorilor vasele
musculaturi striate;D. Blocada beta - adrenoreceptorilor din SNC;E. Blocada beta2 - adrenoreceptorilor din vasele
coronariene.185. CM. Determinaţi beta-аdrenoblocantele neselective cu activitate simpatomimetică
198. CM. Selectaţi indicaţiile pentru folosirea fibrinoliticelor:
A. Tromboembolia pulmonară;
B. Trombocitopenia;
C. Infarctul miocardic acut;
D. Trombozele arteriale şi venoase;
E. Boala actinică.199. CM. Indicaţi anticoagulantele directe:
A. Heparină;
B. Acenocumarol;
C. Hidrocitrat de sodiu;
D. Nadroparină;
E. Fibrinolizină;200. CM. Enumeraţi indicaţiile antiagregantelor:
A. Hemoragiile parenchimatoase şi capilare
B. Cardiopatia ischemică;
C. Profilaxia trombozelor arteriale;
D. Infarctul miocardic vechi;
E. Dereglările circulatorii cerebrale.
Pediatrie semiologie
1. CS Care din următoarele afirmaţii, ce caracterizează cavitatea bucală a nou-născutului şi sugarului, nu este corectă?
A. cavitatea bucală e micăB. musculatura buzelor şi obrajilor e bine dezvoltatăC. mucoasa cavităţii bucale e relativ uscatăD. palatul dur e îngust şi înaltE. limba este scurtă, lată şi groasă
2. CS Alegeţi afirmaţia incorectă, privind particularităţile anatomice şi funcţionale ale intestinului la copil:
A. intestinul subţire al sugarului conţine o cantitate relativ mare de gaze
B. jejunul, ileonul nou-născutului au mezoul lung şi extensibil, care conferă o mare mobilitate
C. intestinul subţire al sugarului nu conţine gaze D. topografia anselor intestinale depinde şi de
gradul de umplere a colonului, poziţia corpului, tonusul muscular
E. intestinul subţire este destul de mobil
113
3. CS Indicaţi termenul, când are loc I încrucişare a formulei leucocitare la copii.
A. la 3 zile după naştereB. la vârsta de 1 lunăC. la 4 -5 zile după naştereD. la vârsta de 3 ani E. la vârsta de 5 ani
4. CS Indicaţi nivelul PH-ului gastric la copii nou-născuţi sănătoşi:
A. 4,5-5,0B. 1,5-2,0C. 2,2-2,8D. 3,0-4,0E. 5,5-6,0
5. CS Indicaţi când se încheie definitiv procesul de mielinizare în sistemul nervos.
A. la vârsta preşcolarăB. la vârsta fragedăC. la vârsta şcolarăD. în adolescenţăE. la adult către vârsta de 30-40 ani
6. CS Care este vârsta cea mai importantă pentru dezvoltarea intelectuală a copilului?
A.primul an de viaţăB. anul al 2-lea de viaţăC.perioada preşcolarăD. perioada pubertarăE.primii 4 ani de viaţă
7. CS Indicaţi în ce situaţie clinică se dezvoltă deobicei "ghebul cardiac" la copii.
A. tulburare acută de ritmB. pericardită exudativă acutăC. endocardita infecţioasăD. miocarditaE. viciu cardiac
8. CS Indicaţi unde se localizeză şocul apexian la copiii sugari sănătoşi.
A. spaţiul intercostal IIB. spaţiul intercostal IIIC. spaţiul intercostal IVD. spaţiul intercostal VE. spaţiul intercostal VI
9. CS Care este condiţia de bază, după naşterea copilului, pentru închiderea canalului arterial Batalov?
A. creşterea tensiunii venoaseB. creşterea rezistenţei vasculareC. creşterea tensiunii în circuitul mic de hemodinamicăD. micşorarea tensiunii în artera pulmonarăE. hipotensiunea arterială
10. CS Evidenţiaţi cărui interval centilic corespunde dezvoltarea fizică medie pentru vârstă:
11. CS Care categorie de sugari au cea mai înaltă necesitate de proteine şi kkal?
A. nou-născutul la termenB. copiii sugari în vârstă de la 0 până la 6 luniC. copiii sugari în vârstă de la 6 până la 12 luni
D. noi-născuţii prematuriE. sugarii născuţi postmaturi
12. CS Evidenţiaţi care din glandele endocrine exercită o influenţă prioritară asupra dezvoltării fizice în perioada pubertară.
A. tiroidaB. timusulC. suprarenaleleD. glandele sexualeE. hipofiza
13. CS Deficitul de masă corporală mai mare de 10% faţă de masa ideală fără retard statural se numeşte:
A. hiposomieB. hipostaturăC. hipotrofieD. hipoplazieE. microsomie
14. CS Indicaţi când are loc a II-a încrucişare a formulei leucocitare la copii:
A. după un anB. la l0 aniC. la 4 - 5 aniD. la 7-12 aniE. la 15 ani
15. CM Care sunt particularităţile anatomice principale ale stomacului ce predispun nou-născutul şi sugarul la regurgitare şi vomă?
A. fundul stomacal mic în poziţia orizontală a nou-născutului este situat mai inferior decât partea pilorică
B. tunica musculară stomacală bine dezvoltatăC. stratul muscular circular al pilorului bine
dezvoltatD. plica mucoasei, ce formează sfincterul cardial
lipseşteE. sfincterul cardial este insuficient dezvoltat
16. CM Indicaţi afirmaţiile corecte despre sudamină şi semiologia ei la copil.
A. este o reacţie alergică la sugariB. este o erupţie care apare la sugari după
vârsta de 2-3 săptămâni când începe să crească funcţia glandelor sudoripare
C. este o leziune localizată la nivelul mucoaselor
D. reprezintă un eritem cu mici elemente roşii la nivelul pielii gâtului, regiunii frontale, feţei şi a toracelui
E. este o afecţiune ce apare ca urmare a iritaţiei tegumentelor de secreţia sudoripară abundentă la supraîncălzire
17. CM Selectaţi în ce afecţiuni se pot evidenţia întârzieri în apariţia nucleelor de osificare.
A. în infecţiile acuteB. la copiii alimentaţi artificialC.în rahitism, hipotireoidism, malnutriţie, boli
ereditareD. la copiii macrosomiE. în patologii endocrine şi malformaţii
congenitale 18. CM Indicaţi ce modificări craniene se constată în
114
rahitism.A. tumefacţie sanguinolentă localizată sub periost -
cefalohematomB. microcefalie, craniostenozăC. osificarea întârziată a fontanelelorD. craniotabes E. capum quadratum
19. CM Selectaţi particularităţile anatomice ale uretrei la fetiţe. A. are ţesut elastic bine dezvoltatB. uretra este mai scurtă decât la băieţiC. lumenul este mai mare decât la băieţiD. mucoasa este insuficient vascularizatăE. are o traiectorie rectilinie, dar lumenul este mai îngust ca
la băieţi 20. CM Selectaţi particularităţile anatomice ale rinichiului
copilului nou-născut şi sugar: A. are ţesut elastic şi o capsulă bine dezvoltateB. stratul medular mai bine dezvoltat decât cel corticalC. startul cortical mai bine dezvoltat decât cel medularD. sistemul limfatic comun cu al intestinuluiE. sunt localizaţi mai sus cu o vertebră
21. CM Selectaţi care sunt sindroamele clinice de bază, constatate în afecţiunile sistemului reno-urinar la copii.
25. CM Indicaţi în ce stări patologice la copil este diminuat freamătul vocal.
A. obezitateB. pleurezie exudativăC. hidrotorax, pneumotoraxD. emfizem pulmonarE. pneumonie
26. CM Indicaţi pentru ce patologii e caracteristică tusea „lătrătoare":
A. laringotraheită
B. crup (difteriE.C. pseudocrupD. bronşiteE. pneumonii
27. CM Indicaţi ce particularităţi anatomo-fiziologice ale laringelui determină la copiii de vîrstă fragedă fenomenele de stenoză.
A. fineţea şi deprimabilitatea cartilagelor laringelui
B. lumenul relativ îngust al laringeluiC. vascularizarea abundentă a mucoaseiD. forma de pâlnie a laringeluiE. dezvoltarea abundentă a ţesutului limfoid
28. CM Indicaţi care sunt particularităţile traheii la copiii de vârstă fragedă.
A. este relativ mai scurtă decât la maturiB. are formă de pâlnieC. mucoasa este relativ uscată, fină, bogat
vascularizatăD. mucoasa este vascularizată insuficientE. ţesutul elastic e dezvoltat insuficient
29. CM Indicaţi motivele pentru care atelectaziile la sugari se localizează preponderent în părţile inferioare ale plămânilor.
A. excursia limitată a cutiei toraciceB. insuficienţa dezvoltării ţesutului elastic al
plămânilorC. vascularizarea abundentă a plămânilorD. poziţia preponderentă pe spateE. dezvoltarea excesivă a ţesutului interstiţial
pulmonar 30. CM Indicaţi în ce stări patologice putem constata la
copii dispnee expiratorie.A. astm bronşicB. bronşită acută obstructivă C.acces de astm bronşicD. pneumonie acutăE. bronşită acută
31. CM Selectaţi particularităţile anatomo-fiziologice ale encefalului la copiii sugari.
A. bine vascularizatB. substanţa albă relativ mai bine diferenţiată
decât cea cenuşieC. reflux venos bine asiguratD. bariera hematoencefalică insuficient dezvoltatăE. girusurile superficiale
32. CM Numiţi etapele de dezvoltare a vorbirii la copii.A. etapa pregătitoareB. gînguritulC. vorbirea "senzorială"D. vorbirea motorieE. toate cele enumerate
33. CM Indicaţi care modificări hemodinamice au loc la nou-născut imediat după naştere.
A. întreruperea circulaţiei placentareB. instalarea circulaţiei miciC. micşorarea tensiunii în artera pulmonarăD. creşterea tensiunii arterialeE. creşterea tensiunii venoase
34. CM Selectaţi care factori pot fi cauza suflului sistolic funcţional, perceput pe artera pulmonară
115
la copii.A. diferenţa tensiunii sanguine între trunchiul şi ramurile
arterei pulmonare B. turbulenţa sângelui la ramificarea trunchiului arterei
35. CM Selectaţi cauzele accentuării zgomotului II pe artera pulmonară la copii.
A. poziţia arterei pulmonare mai aproape de peretele toracic B. hiperfuncţia ventricolului dreptC.presiunea crescută în cutia toracicăD. tensiunea arterială crescută E. creşterea tensiunii în artera pulmonară
36. CM Selectaţi care sunt factorii, ce determină insuficienţa cardiacă ventriculară dreaptă la copii.
A. stenoza arterei pulmonare B. malformaţii congenitale de cord cu şunt stânga-dreaptaC. hipertensiune pulmonarăD. traumele cutiei toraciceE. obezitatea
37. CM Selectaţi manifestările clinice caracteristice insuficienţei cardiace ventriculare drepte la copii.
A. dispneeB. cianozăC. transpiraţieD. dureri abdominaleE. manifestări de stază în circuitul mic
38. CM Selectaţi factorii (patologiilE., care determină insuficienţa cardiacă ventriculară stângă la copii.
A. coarctaţia aorteiB. stenoza aorteiC. hipertensiunea arterială D. pneumoniile acuteE. pneumoscleroza
39. CM Selectaţi particularităţile caracteristice imaginii radiografice a cordului la copiii sugari.
A. poziţia cordului în cutia toracică este ca la adulţiB. poziţia cordului în cutia toracică e transversalăC. timomegalie posibilă la unii copiiD. ICT ( indicele cardio-toraciC. e mai mare decăt la alte
vârsteE. ICT e mai mic ca la alte vârste
40. CM Indicaţi care glande endocrine influenţează prioritar creşterea şi dezvoltărea fizică a copilului în primul an de viaţă.
A. tiroidaB. timusulC. suprarenaleleD. glandele sexualeE. hipofiza
41. CM Enumeraţi care sunt criteriile prioritare de apreciere a maturizării biologice la şcolarul mic.
A. taliaB. caracterul creşterii ponderale anualeC. numărul dinţilor permanenţiD. prezenţa semnelor sexuale secundareE. "vârsta osoasă"
42. CM Enumeraţi care sunt criteriile prioritare de apreciere a
vârstei biologice la şcolarul mare.A. caracterul creşterii ponderale anualeB. semnele sexuale secundare C. "vârsta osoasă"D. taliaE. dentiţia permanentă
43. CM Evidenţiaţi avantajele laptelui matern faţă de cel de vaci.
A. conţine Ig A secretorieB. conţine o cantitate mai mare de FeC.oferă sugarului imunitate pasivă prin prezenţa
factorilor imunologiciD. conţine factori de creştere (hormoni)E. proteinele laptelui matern sînt reprezentate prin
proteine din zer şi mai puţin cazeină 44. CM Evidenţiaţi care sunt alimentele complementare ,
administrate copilului sugar alimentat artificial.A. brânza de vaci B. supa de legumeC. pireul de legumeD. terciul de crupeE. chefirul (iaurtul)
45. CM Evidenţiaţi care sunt avantajele formulelor de lapte adaptate faţă de cele neadaptate.
A. glucidele constau exclusiv din lactozăB. au nivel scăzut de cazeină în favoarea
proteinelor din zerC. conţin acizi graşi polinesaturaţi în cantităţi mai
mariD. sunt îmbogăţite cu vitamine şi microelemente,
în special FeE. imită în întregime componenţa laptelui matern
46. CM Evidenţiaţi care sunt tulburările nutriţionale întâlnite mai frecvent la vârsta pubertăţii.
A. carenţa de FeB. anorexia nervoasăC. carenţa de calciuD. retardul staturalE. modificări ale scheletului
47. CM Indicaţi particularităţile sângelui periferic la
copiii nou-născuţi în primele trei zile după naştere:
A. hemoglobină 180 -220 g/lB. leucopenie 3- 3,5 x 10 9 /lC. leucocitoză 18 - 25 x 10 9 /lD. granulocitele constitue mai mult de 50%E. agranulocitele constitue mai mult de 50 %
48. CM Selectaţi semnele caracteristice sindromului anemic:
A. dureri abdominaleB. vertijuriC. hemoragie nazalăD. paliditatea tegumentelor şi a mucoaselorE. leşin
49. CM Selectaţi patologiile ,pentru care este caracteristică respiraţia diminuată auscultativ:
A. astm bronşicB. pneumonie acutăC. pneumoscleroză
116
D. bronşită acută obstructivăE. pleurezie exudativă
50. CM Selectaţi pentru care patologii este caracteristică atenuarea zgomotelor cardiace:
A. pericardită exudativăB. cardiopatie toxico-infecţioasăC. hipertensiune arterialăD. cardită reumaticăE. toate cele enumerate
Pediatrie
1.CS Cauzele sindromului convulsiv la copii sunt următoarele, cu excepţia:
A. Convulsii metaboliceB. Convulsii hipoxicotraumaticeC. Convulsii din cauza deficitului de fierD. Convulsii în infecţiiE. Convulsii hipocalciemice
2.CS Examinările urgente în convulsiile la copii sunt următoarele, cu excepţia:
A. Glucoza sângeluiB. Calciul sangvinC. Nivelul sangvin a preparatelor anticonvulsivanteD. Ionograma sângeluiE. Ureea sângelui
3.CS În tratamentul convulsiilor febrile la copil, preparatul de elecţie este:
A. DiazepamB. GlucozăC. PrednizolonD. PiridoxinE. Dimedrol
4.CS Calea de administrare a diazepamului în convulsii la sugar este:
A. IntravenoasăB. IntrarectalăC. IntramuscularăD. Prin sondă nazogastricăE. Percutanat
5.CS Febra la copiii sugari apare în următoarele stări, cu excepţia:A. Pielonefrita acutăB. Otită medie acutăC. Meningita bacterianăD. GastritaE. Pneumonia bacteriană
6.CS Copil de 10 luni are convulsii tonicoclonice, extremităţi reci, marmorate, temp. 39,2. Boala a debutat cu semne catarale. Pentru tratamentul de urgenţă preparatul de elecţie este: A. TiopentalB. DiazepamC. FenobarbitalD. AntibioticoterapiaE. Prednizolon
7.CS Care malformaţie de cord rămîne mai frecvent nediagnosticată?
13.CS Coarctaţia preductală a aortei se manifestă prin, cu excepţia următorului semn:
A. Insuficienţă cardiacă severăB. Pulsul radial bine perceputC. Suflu sistolic în regiunea procesului xifoidianD. Creştere a tensiunii arteriale în extremităţile
superioareE. Cardiomegalie
14.CS La un făt normal există o relativă egalizare a presiunii sistiloce dintre canalul arterial şi:
A. Ventricolul dreptB. Artera pulmonarăC. Ventricolul stвngD. AortăE. Atriul drept
117
15.CS Afirmaţi malformaţia congenitală de cord cu comunicarea anormală între circulaţia sistemică şi cea pulmonară:
A. Stenoza aortică valvularăB. Coarctaţia de aortăC. Insuficienţa mitralăD. Fereastra aortopulmonarăE. Dextrocardia
16.CS Care manifestare clinică nu este caracteristică în stenoza mitrală la copii?
A. DispneeB. PalpitaţiiC. ObosealăD. HemoptiziaE. Suflu diastolic la apex
17.CS Care din următoarele stări este corectă în prognosticul coreei:
A. Prognosticul este nefavorabil cu sechele organiceB. Prognosticul în general este favorabilC. Sunt dereglări mentale şi de comportament permanenteD. Prognosticul este nefavorabil cu dezvoltarea cardiopatiei
dobândite obligatoriiE. Acutizările sunt dificil de controlat medicamentos
18.CS Febra reumatismală la copil are următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. Afectează articulaţiileB. Afectează cordulC. Afectează sistemul nervos centralD. Este de etiologie streptococicăE. Cu sechele articulare severe
19.CS Nivelul hemoglobinei la sugarul sănătos nu trebuie să fie mai jos de:
A. 90 g/lB. 100 g/lC. 110 g/lD. 120 g/lE. 130 g/l
20.CS Cauza cea mai frecventă a dezvoltării anemiei fieriprive la copii este:
21.CS În diagnosticul anemiei fieriprive cel mai important indice este:
A. HipocromiaB. Prezenţa sursei de hemoragieC. Scăderea nivelului fierului sericD. Raţia alimentară insuficientă în fierE. Creşterea activă
22.CS În cadrul anemiei fieriprive scad următorii factori, în afară de:
A. Procentul de saturaţie a transferineiB. Nivelul fierului sericC. Nivelul fieritinei în serD. Concentrarea hemoglobinei în eritrocitE. Capacitatea fierocaptantă a serului sanguin
23.CS Restituirea fierului în anemia fieriprivă de gr. II este
raţional de efectuat cu ajutorul:A. Produselor alimentare de provenienţă
vegetalăB. HemotransfuziilorC. Bucatelor, preparate din ficatD. Preparatelor de fier pentru administrarea
peroralăE. Preparatelor de fier pentru administrarea
parenterală24.CS Anemia "tardivă" a prematurilor este:
A. HemoliticăB. FieriprivăC. PosthemoragicăD. AplasticăE. Ereditară
25.CS Din care produs alimentar fierul se asimilează mai bine:
A. CarneB. FructeC. LegumeD. FăinoaseE. Lactate
26.CS Microcitele hipocrome sunt caracteristice în următoarele stări, cu excepţia:
A. Anemii fierodeficitareB. Talasemia majorăC. Talasemia minorăD. Insuficienţa de glucoză-6-
fosfatdehidrogenazăE. Anemii în patologii cronice
27.CS Ce afirmaţie nu este corectă în cazul anemiilor cu deficit de acidul folic:
A. Administrarea fenobarbitalului influenţează asupra metabolismului acidului folic
B. Se dezvoltă în patologii maligneC. Nu se dezvoltă la alimentarea cu lapte de
caprăD. Poate fi în sarcinăE. Se întâlneşte în sindromul de malabsorbţie
28.CS Pentru deficitul de fier nu este caracteristic:A. Mai des se întâlneşte la vârsta de 6-24 luniB. Copilul se alimentează îndeosebi cu lapte şi
terci de grişC. Deficitul de fier decurge asimptomaticD. HipocromieE. Nivelul fierului seric este mărit
29.CS Lucrul organizatoric al medicului în şcoală constă în următoarele, cu excepţia:
A. Examenul medical profilactic al elevilorB. Cultura fizicăC. Măsurile sanitaro-antiepidemice în şcoalăD. Alimentaţia copiilorE. Acordarea ajutorului de urgenţă
30.CS Medicul efectuează în şcoală următoarele, cu
118
excepţia:A. Examenl medical profilacticB. Analiza rezultatelor examenului medicalC. Orientarea profesională a elevilorD. Examinarea paraclinicăE. Iluminarea sanitară în şcoală
31.CS Lucrul profilactic al medicului în şcoală constă în următoarele, cu excepţia:
A. Examinarea medical-profilactică a elevilorB. Reabilitarea şi asanarea bolnavilor C. Analiza rezultatelor examenelor medical-profilactice a
salariaţilorD. Profilaxia tuberculozeiE. Depistarea maladiilor contagioase şi parazitare
32.CS Metodele de însănătoşire a elevilor sunt următoarele cu excepţia:
A. AntropometriaB. Tratamentul patologiei depistateC. Organizarea raţională a regimului zileiD. Organizarea raţională a alimentaţieiE. Organizarea măsurilor de călire şi gimnastică
33.CS Lucrul profilactic al medicului din instituţiile preşcolare include, cu excepţia:
A. Organizarea şi efectuarea dispensarizării copiilorB. Examinarea copiilor înainte de imunizare C. Determinarea grupelor de educaţie fizică şi grupelor de
sănătateD. Educaţia sanitară a copiilor, părinţilor şi personalului
instituţiilor preşcolareE. Consultaţia bolnavilor
34.CS Un sugar sănătos, născut normoponderal, îşi va dubla greutatea de la naştere la vârsta de:
A. 1-2 luniB. 6-8 luniC. 3-4 luniD. 8-9 luniE. 5-6 luni
35.CS Vârsta optimală de diversificare a alimentaţiei sugarului sănătos, alimentat natural este:
A. La 6 săpt.B. La 2 luniC. La 6 luniD. La 3 luniE. La 8 luni
36.CS Scopul major al profilaxiei primare în pediatrie este:A. Prevenirea apariţiei bolii prin combaterea cauzelorB. Prevenirea recăderilor, recidivelor bolii.C. Prevenirea apariţiei sechelelor boliiD. Prevenirea, minimalizarea invalidizăriiE. Tratamentul adecvat al bolii
37.CS Ritmul examenelor profilactice efectuate de către medic pentru un copil sănătos (vârsta 1-12 luni), este:
A. BilunarB. Lunar
C. TrimestrialD. SemestrialE. La necesitate
38.CS Imunoglobulinele din laptele matern sunt preponderent din clasa:
A. IgMB. IgGC. IgED. IgDE. IgA
39.CS Care din următoarele afecţiuni are incidenţa cea mai crescută la sugar:
A. Luxaţia congenitală de şoldB. AcondroplaziaC. Osteogeneza imperfectăD. Scleroza tuberoasăE. Distrofia musculară congenitală
40.CS Pentru pneumoniile distructive este specific:A. LeucopeniaB. Leucocitoză >20×109/lC. Devierea la dreapta a formulei leucocitareD. VSH majorat până la 20mm/orăE. Limfocitoza
41.CS Care pneumonie va evolua cu sindromul abdominal:
A. Pneumoniile polisegmentareB. Pneumoniile interstiţialeC. Pneumoniile localizate în segmentele bazaleD. Pneumoniile distructive E. Pneumoniile lobului mediu cu component
atelectatic42.CS Indicaţi simptomul clinic specific pentru pneumonia acută necomplicată:
A. Expirul lung însoţit de geamătB. Accentuarea zgomotelor respiratoriiC. Majorarea excursiilor respiratorii în zona
afectatăD. Ralurile distanţionateE. Ralurile umde buloase mici şi crepitante
localizate, ce nu dispar la tuse43.CS Care semn clinic nu este caracteristic pentru pneumonia segmentară:
A. Se afectează unul sau câteva segmenteB. Tabloul clinic cu expresivitate generală
minorăC. Simptomatica pulmonară este foarte
exprimatăD. Deseori evoluează cu component atelectaticE. Radiologic se vizualizează printr-o opacitate
de formă triungiulară cu vârful în hil44.CS Care este factorul etiologic de primă importanţă pentru pneumonia la domiciliu:
A. Bacilul pioceanicB. Fuzobacteriile
119
C. EnterobacteriileD. StafilococulE. Streptococul pneumonic
45.CS Enzimele pancreasului exocrin sunt următoarele, în afară de:A. Amilaza B. LipazaC. TripsinogenD. PepsinaE. Tripsina
46.CS Deficitul secretor pancreatic poate fi determinat de următoarele afecţiuni, în afară de:
A. MucoviscidozaB. Pancreatitele croniceC. Tumorile pancreaticeD. GastroduodenitaE. Traume pancreatice
47.CS În condiţii normale, flora microbiană intestinală este maximă în:
A. ColonB. DuodenC. CecumD. Intestinul subţireE. Stomac
48.CS Enteropatia exudativă primară apare în caz de:A. Limfangiectazie intestinală idiopaticăB. Intoleranţa proteinelor din grâuC. Boli alergice intestinaleD. Infecţie intestinalăE. Pneumonie netratată
49.CS Dieta agliadinică în celiachie exclude următoarele produse, cu excepţia:
A. Crupe de grişB. Crupe de arpacaşC. Crupe de hrişcăD. Crupe de grâuE. Crupe de ovăz
50.CS Maladiile inflamatoare cronice ale intestinului care decurg cu sindrom de malabsorbţie sunt, în afară de :
51.CS Sindroame de malabsorbţie de cauză extradigestivă nu se întâlnesc în:
A. Tulburările endocrineB. "Sindromul de colon iritabil"C. PielonefritaD. Insuficienţa renală cronicăE. Hiperparatiroidismul
52.CS Manifestări cutaneomucoase în celiachie sunt următoarele, în afară de :
A. Pielea este uscată şi subţireB. Mucoasa linguală este roşie şi netedă
C. Distrofia firului de părD. Eritem " în fluture"E. Tegumentele palide
53.CS Edemele în enteropatia exudativă se caracterizează prin următoarele semne, în afară de:
A. Sunt albeB. Sunt moiC. Lasă godeuD. Sunt localizate electiv la nivelul membrelor
superioareE. Sunt localizate la nivelul membrelor
inferioare54.CS Obstrucţia canaliculelor pancreatice, biliare, bronşiolare în mucoviscidoză nu duce:
A. La scăderea cloridelor în sudoareB. La fibroza cisticăC. La colestază şi ciroza hepaticăD. La fibroza şi emfizem pulmonarE. La insuficienţa respiratorie cronică
55.CS Care factor influenţează absorbţia vitaminei D la nivelul intestinului subţire?
A. Absorbţia normală a lipidelorB. Concentraţia mărită a proteinelor în hranăC. Micşorarea electroliţilor în hrana copiluluiD. Concentraţia mărită a vitaminelor grupei B în
hrana copiluluiE. Concentraţia mărită a glucidelor în hrana
copilului56.CS Formarea în rinichi a metabolitului 1,25(OH)2D
este stimulată de următorii factori, cu excepţia:A. HipocalciemieB. HipercalciemieC. Concentraţia mărită a parathormonuluiD. Hipovitaminoza DE. Hipofosfatemie
57.CS În care organ se formează cel mai activ metabolit al vitaminei D?
A. PieleB. IntestinC. FicatD. RinichiE. Stomac
58.CS În care produs alimentar concentraţia vitaminei D este cea mai mare?
A. Laptele maternB. Laptele de vaciC. Gălbenuşul de ouD. Amestecul "Malâş"E. Amestecul "Bona"
59.CS Hiperplazia ţesutului osteoid în rahitism formează următoarele simptome, cu excepţia:
A. Şanţul HarrisonB. Bose frontale şi parietale ale craniului
120
C. "mătănii costale"D. "brăţări rahitice"E. "şirag de mărgăritare"
60.CS Care este necesitatea zilnică fiziologică în vitamina D la copii?
A. 40 UIB. 50 UIC. 200 UID. 300 UIE. 400 UI
61.CS Rahitismul carenţial de gradul III se caracterizează prin următoarele simptome, cu excepţia:
A. Deformaţii osoase pronunţateB. Anemie severăC. Afectarea severă a organelor interne D. Retard neuromotor şi fizicE. Indicii biochimici ai sângelui normali
62.CS Semnele de debut al rahitismului carenţial sunt următoarele, cu excepţia:
63.CS În rahitismul carenţial pot avea loc următoarele deformări toracice, cu excepţia:
A. Aplatisarea anteroposterioară a toraceluiB. Stern înfundat ("de cizmar")C. Stern proeminent anterior ("stern de porumbel")D. Şanţul HarrisonE. Bombarea toracelui în regiunea cordului
64.CS Diagnosticul diferenţial al rahitismului se efectuază cu următoarele maladii, cu excepţia:
A. Diabet renal fosfaturicB. Acidoza tubulară renală tip IC. Pneumonia acutăD. Sindromul de Toni-Debre-FanconiE. Rahitismul vitamin-D dependent
65.CS Tabloul clinic a hipotrofiei dobândite de gradul II se caracterizează prin toate, cu excepţia:
70.CS Infecţiile respiratorii recidivante ca factori etiologici ai hipotrofiei duc la toate, cu excepţia:
A. Scăderea apetituluiB. Tulburări gastrointestinaleC. Creşterea cantităţii de suc gastricD. Scăderea activităţii dizaharidazelorE. Tulburări ale metabolismului
71.CS Criteriile pentru aprecierea gradului de malnutriţie la sugari sunt toate, cu excepţia:
A. Dispariţia treptată a ţesutului adipos subcutanB. Indicele ponderalC. Factorul etiologicD. Indicele de nutriţieE. Tabloul clinic
72.CS Rolul principal în patogenia alergiei alimentare o are:
A. Infecţiile bacterieneB. Sensibilizarea cu creşterea nivelului de IgEC. Infecţiile viroticeD. Influenţa unor substanţe industrialeE. Influenţa unor substanţe chimice
73.CS Ca barieră anatomică a tractului digestiv serveşte:A. Lamina propriaB. GlicoproteineleC. MucoproteineleD. IgA secretorE. Insuficienţa funcţională a glandelor tractului
digestiv 74.CS Calea de sensibilizare cu alergeni alimentari este:
A. AlimentarăB. RespiratorieC. Cutanată
121
D. LimfogenăE. Hematogenă
75.CS În patogenia alergiei alimentare sunt implicate 4 mecanisme cunoscute, cu excepţia:
A. Tip reaginic imediatB. Tip non reaginicC. Tip cu formare de complexe imuneD. Tip celular mediatE. Instabilitatea membranelor celulare
76.CS Manifestările clinice ale afectării pielii în alergia alimentară sunt următoarele, cu excepţia:
A. IntertrigoB. GneisC. Cruste de lapteD. FurunculE. Exema uscată
77.CS Examenul de laborator obligatoriu în alergia alimentară include toate, cu excepţia:
A. Analiza generală a sângeluiB. Determinarea IgA, IgM, IgGC. Determinarea IgED. Determinarea anticorpilor IgE specificiE. Determinarea nivelului de colesterol, uree
78.CS Diagnosticul diferenţial în alergia alimentară se face cu următoarele maladiii, cu excepţia:
A. Insuficienţa de alfa1-antitripsină
B. Intoleranţa la lactozăC. Intoleranţa la glutenD. Maladii gastrointestinale croniceE. Insuficienţa fermentativă a glucozo-6-fosfat-
dehidrogenazei79.CS Principiile de bază în tratamentul alergiei alimentare sunt următoarele, cu excepţia:
A. Excluderea alergenului alimentar din produsele alimentare
B. H1-histaminoblocatoriC. MembranostabilizatoriD. Antibioticoterapia E. Imunoterapia
80.CS În alimentaţia artificială a copilului cu alergie alimentară se recomandă următoarele, cu excepţia:
A. Lapte integralB. Chefir intergralC. Biolact integralD. Lapte de soiaE. Amestecuri adaptate
81.CS Ce simptom este caracteristic pentru copilul cu diateză limfatică:
A. Crustele de lapte pe faţăB. Mărirea ganglionilor limfatici periferici în dimensiuniC. Limba "geografică"D. HipostaturaE. Gneisul
82.CS Ce simptom este caracteristic pentru un copil cu diateză
dismetabolică:A. Crustele de lapte pe faţăB. Mărirea ganglionilor limfatici periferici în
dimensiuniC. Limba "geografică"D. Disfuncţii ale sistemului nervosE. Gneisul
83.CS Care indice de laborator este caracteristic pentru diateza alergică:
A. Creşterea nivelului IgA B. Creşterea nivelului IgEC. Scăderea nivelului IgMD. Creşterea nivelului IgME. Scăderea nivelului celulelor nule
84.CS În patogeneza diatezei dismetabolice rolul de bază revine:
A. Dereglărilor din partea SNCB. Dereglărilor metabolismului glucidicC. Dereglărilor metabolismului lipidicD. Dereglărilor metabolismului purinicE. Dereglărilor metabolismului hidrosalin
85.CS Care este cel mai important marker patogenetic al diatezei limfatice:
A. Creşterea nivelului de IgEB. Creşterea indicelui Th/TsC. Limfocitoza absolută şi relativăD. Scăderea funcţiei limfocitelor TE. Scăderea nivelului limfocitelor nule
86.CS Care este simptomul clinic precoce a diatezei alergice?
A. Mărirea în dimensiuni a ganglionilor limfatici periferici
B. Apariţia exemei umedeC. Erupţii cutanate caracteristice urticarieiD. Seboreea regiunii piloase a capului (gneisul)E. Strofulus
87.CS Ce simptom cutanat poate apărea în cadrul diatezei limfatice?
A. IntertrigoB. Urticaria C. Exema uscatăD. Exema microbianăE. Gneisul
88.CS Care simptom clinic este caracteristic pentru diateza dismetabolică:
A. DiareeaB. TimomegaliaC. Voma acetonemicăD. UrticariaE. Exema infantilă
89.CS Diateza dismetabolică este determinată de următorul factor etiologic:
A. Intoxicaţia în timpul sarciniiB. Trauma natală
122
C. Infecţia suportată în timpul sarciniiD. Dereglarea determinată genetic a activităţii unui şir de
fermenţiE. Hipofuncţia sistemului simpatico-adrenal
90.CS Copiilor cu diateză alergică, aflaţi la alimentaţie mixtă şi artificială, se recomandă de introdus în raţia alimentară:
A. Lapte de vaciB. Amestecuri acidulate cu zahărC. Amestecuri „Malâş"D. Amestecuri de soiaE. Amestecuri „Beba"
91.CS Care sindrom clinic în evoluţia pielonefritei este caracteristic pentru copiii de vârstă fragedă?
92.CS Care este metoda screening în diagnosticul pielonefritei la copii:
A. Cistografia şi urografia rinichilorB. Ultrasonografia rinichilor şi scintigrafia rinichilorC. Scintigrafia rinichilor şi urografia rinichilorD. Ultrasonografia rinichilor şi urografia rinichilorE. Cistografia rinichilor şi ultrasonografia rinichilor
93.CS Copil în vârstă de 3 ani la care este stabilit diagnosticul de infecţie a tractului urinar, acesta fiind primul episod documentat. Ce examinare va include evaluarea imagistică?
A. UrografiaB. CistografiaC. Ecografia abdominalăD. Scintigrafia rinichilor şi urografiaE. Nici una din cele enumerate mai sus
94.CS Ce investigaţie nu este de bază în cazul prezenţei enurezei la copil:
A. Anamnesticul familialB. Examenul fizical completC. UrografiaD. Biopsia renalăE. Cistografia
95.CS Prin care schimbare biochimică în urină se caracterizează diabetul fosfaturic?
A. HipofosfaturieB. HiperfosfaturieC. GlucozurieD. HipercalciurieE. Hipoaminoacidurie
96.CS Prin care schimbare biochimică a serului sanguin se caracterizează diabetul fosfaturic?
A. HipofasfatemieB. HiperfosfatemieC. HipercalciemieD. HiperkaliemieE. Scăderea activităţii fosfatazei alcaline
97.CS Ce nu este caracteristic în hematuria familială benignă:
A. Hematuria se apreciază întâmplătorB. MicrohematuriaC. Maladia se întâlneşte la bărbaţiD. Hematuria este permanentăE. Pot fi secvenţe de macrohematurie
98.CS Hiperoxaluria secundară se întâlneşte la copii în următoarele boli, cu excepţia:
medicului:A. Administrarea ParacetamoluluiB. Indicarea Co-trimoxozolului 5 zileC. Indicarea Ampicilinei parenteralD. Remedii pentru umezirea tuseiE. Dacă febra se menţine 2 zile, consultaţia
repetată la medic116.CM Convulsiile febrile complicate la copii au următoarele manifestări:
A. Durează peste 15 minuteB. Pot genera statut convulsivC. Nu se repetă în serie în aceeaşi ziD. Adesea sunt focareE. Toate sunt corecte
117.CM Copilul cu febră se spitalizează la asocierea semnelor:
A. Semne de deshidratareB. Tulburarea conştiinţeiC. TahicardieD. Apetit scăzutE. Contact cu bolnavii cu varicelă
118.CM Convulsiile febrile simple la copii au următoarele caracteristici:
A. Anamneza neurologică negativăB. Fon de febrăC. Primar generalizateD. Durează peste 15 minuteE. Toate corecte
119.CM Semnele caracteristice în defectul septal atrial sunt:
A. Suflu sistolic in spaţiul III intercostal stângB. Dedublarea zgomotului II la aortăC. Suflu sistolic în spaţiul IV intercostal dreptD. Undele P pot fi înalteE. Dedublarea şi accent la artera pulmonară a
zgomotului II120.CM Pentru tetralogia Fallot vor fi caracteristice următoarele semne:
A. Cianoza, mai frecvent, după 1 an de zile de
124
viaţăB. Suflu sistolic continuu de gradul III-IVC. Insuficienţa respiratorie vizibilăD. Creşterea tensiunii arteriale la extremităţile superioareE. Vîscozitatea sanguină crescută
121.CM Hipocratismul digital se întîlneşte în următoarele cazuri, în afară de:
122.CM Care semne sunt caracteristice pentru coarctaţia postductală?
A. Suflu sistolic în focarul aorteiB. Tensiunea arterială micşorată la membrele superioare,
comparativ cu cele inferioareC. Tensiunea arterială mărită la membrele superioareD. Radiologic ventricolul stîng este hipertrofiat şi dilatatE. Ecocardiografic dilatarea aortei pre şi poststenotică
123.CM Care semne sunt caracteristice pentru stenoza aortică izolată?
A. Încărcarea de presiune a ventricolului stîngB. Hipertrofia ventricolului stоngC. Dilatarea ventricolului stоngD. Debitul sanguin sistemic redusE. Tensiune arterială sistolică mărită
124.CM Care manifestări clinice sunt caracteristice în stenoza aortică?
A. AmeţeliB. SincopeC. Şocul apexian puternic şi deplasat în josD. La auscultaţie suflu sistolo-diastolicE. Pulsul mic şi întărziat
125.CM Care semne nu sunt caracteristice în sindromul de cord stâng hipoplastic?
A. Funcţia contractilă a ventricolului stîng este micşoratăB. Debit sistemic normalC. Hipoperfuzia marcată a organelor şi sistemelorD. La ECG hipertrofia atriului stângE. Puls normal
126.CM Anomalia Ebstein se caracterizează prin următoarele semne:
A. Debut precoce cu cianozăB. Ameliorarea treptată a cianozeiC. Unde P înalte şi largi în derivaţiile drepteD. Zgomotul III audibilE. Rezistenţa vasculară pulmonară scăzută în perioada
neonatală 127.CM Care anomalii anatomice sunt caracteristice în tetralogia Fallot?
A. Stenoza ramurilor arterei pulmonareB. Defect septal ventricularC. Aorta călare pe istmD. Hipertrofia ventriculară dreaptă la ECG
E. Hipervolemia pulmonară128.CM Afirmaţi manifestările clinice caracteristice în boala Fallot, cu excepţia:
A. Cianoza din primele zileB. Hipocratismul digitalC. AnemiaD. Stări de rău hipoxicE. Micşorarea vîscozităţii sanguine
129.CM Afirmaţi principiile de tratament în malformaţii congenitale de cord cianotice cu reducerea circuitului pulmonar, cu excepţia următoarelor:
A. Oxigen umedificatB. DiureticeC. Beta-blocanţiD. Inhibitorii fermenţilor de conversie angiotenzina IIE. Glicozide cardiace
130.CM Afirmaţi, care complicaţii în boala Fallot sunt mai frecvent întâlnite?
131.CM Care anomalii anatomice sunt caracteristice în complexul Eisenmenger?
A. Dextropoziţia orificiului aorticB. Persistenţa canalului arterialC. Comunicare intraventriculară situată în
partea superioară a septuluiD. Deformaţie hipertensivă a ramificării arterei
pulmonareE. Status situs inversus
132.CM Care semne anatomice sunt caracteristice în comunicarea atrioventriculară?
A. Ostium primumB. Comunicarea intraventricularăC. Persistenţa canalului arterialD. Anomalia venelor pulmonareE. Defect al valvelor mitrale cu inserţia lor pe
sept133.CM Afirmaţi malformaţiile congenitale de cord cu hipervolemia circuitului pulmonar:
134.CM Care semne sunt caracteristice în malformaţii congenitale de cord cu reducerea circuitului pulmonar (şunt dreapta-stînga), cu exepţia:
A. PolicetemiaB. LeucocitozăC. Indicele protrombinei crescutD. Creşterea tensiunei arteriale sistolice
125
E. Hipervolemia pulmonară135.CM Care semne sunt caracteristice în anomalia totală a întoarcerei venoase pulmonare:
A. Hipervolemia circuitului pulmonarB. Saturarea de oxigen a sângelui din atriul drept la 90%C. Aparenţa semnelor clinice îndată după naştereD. Decompensarea cardiacă tardivăE. Lipsa cianozei
136.CM În malformaţiile congenitale de cord cu îmbogaţirea circuitului pulmonar, faza mixtă, se caracterizează prin:
A. Creşterea hipervolemiei pulmonareB. Creşterea rezistenţei vascularei pulmonareC. Intensitatea suflului sistolic creşteD. Tensiunea arteriei pulmonare creşteE. Se intensifică accentul zgomotului II la artera
pulmonară137.CM În stabilirea diagnosticului malformaţiei congenitale de cord este necesar:
A. Examinarea cardiologuluiB. ElectrocardiografiaC. Examinarea medicului otolaringologD. EcocardiografiaE. Radiografia cordului
137.CM Enumeraţi semnele extracardiace în malformaţii congenitale de cord fără cianoză cu hipervolemia circuitului pulmonar:
A. Apetit scăzutB. Staţionarea curbei ponderaleC. TahipneeD. Raluri subcrepitante la auscultaţia pulmonilorE. Retard psihomotor
139.CM Pentru defectul septal atrial sunt caracteristice următoarele, cu excepţia:
A. Suflu sistolic de ejecţie la focarul pulmonareiB. Hipertrofie ventriculară stângaC. Accentuarea zgomotului II la artera pulmonarăD. Creşterea presiunei în artera pulmonarăE. Acces de rău hipoxic
140.CM După care maladii apare puseul reumatismal acut?A. FaringităB. SinusităC. StreptodermieD. VaricelăE. Rujeolă
141.CM Criteriile majore după Jones (1944) în reumatism la copii sunt următoarele:
A. CarditaB. PoliartritaC. Noduli subcutanaţiD. Coree Sydenham E. Eritemul nodos
142.CM Criteriile minore clinice după Jones (1944) în reumatism la copii sunt următoarele:
A. Antecedente de boală cardiacă reumatismală
B. PoliartralgiiC. FebrăD. CardităE. Coree Sydenham
143.CM Tratamentul puseului reumatismal la copii are drept obiective următoarele::
A. Tratamentul la domiciliuB. Tratamentul etiologic nu este obligatoriuC. Tratamentul igieno-dieteticD. Tratamentul etiologic al infecţiei
145.CM Enumeraţi stadiile reversibile histopatologic în procesul reumatismal la copii:
A. Degenerescenţa fibrinoidă B. Necroza fibrinoidăC. ProliferativD. Formarea granulomului AschoffE. Infiltraţie eozinofilică
146.CM Care manifestări clinice sunt caracteristice pentru coree în reumatism la copii:
A. Mişcări involuntare distaleB. Hipotonie muscularăC. Hipertonie muscularăD. Instabilitate în poziţia RombergE. Instabilitate psihoemoţională
147.CM Cauzele apariţiei anemiei fierodificitare la copii:
A. Insuficienţa fierului în produsele alimentareB. Aplazia măduvei osoaseC. Sindromul de malabsorbţieD. Cerinţele mărite a copilului în FeE. Boli infecţioase
148.CM Depouri de Fe în organizm se găsesc în:A. Noduli limfaticiB. FicatC. RinichiD. Ţesut muscularE. Splină
149.CM Clinica anemiei fierodificitare include:A. Paliditatea tegumentelorB. LimfadenopatiaC. Schimbări trofice ale pielii, părului, unghiilorD. Sufllu sistolic la apexE. Febră
150.CM Pentru anemia fierodeficitară este caracteristică scăderea următorilr indici:
126
A. HemoglobinaB. HematocritulC. Reticulocitele sângelui perifericD. Indicile de culoareE. Micşorarea moderată a numărului de eritrocite
151.CM În anemia fierodeficitară se observă:A. Micşorarea fierului seric B. Micşorarea capacităţii fierocaptante a plasmeiC. HipercromiaD. HipocromiaE. Prezenţa sursei de hemoragie
152.CM Pentru anemia B12 deficitară este caracteristic:A. Hematopoieza de tip megaloblasticB. Micşorarea reticulocitelorC. Anemia hipercromăD. Mărirea fierului sericE. Anemia microcitară
153.CM Pentru deficitul latent al fierului este caracteristic:A. Micşorarea hemoglobineiB. Nivelul Hb în normăC. Testul cu desferal pozitivD. Micşorarea nivelului fierului sericE. Reticulocitoza
154.CM În condiţii fiziologice fierul mai bine se absoarbe din:A. Produsele din carneB. FicatC. Produsele din peşteD. LegumeE. Fructe
155.CM Tratamentul anemiei fierodificitare include:A. Terapia de substituţie cu preparate de sângeB. GlucocorticoidoterapiaC. Vit. B12D. Vit.CE. Preparatele fierului
156.CM Profilaxia anemiei fierodeficitare la sugari include:A. Se indică preparatele de Fe la gravide în ultimele 3
luni de graviditateB. Numai alimentarea raţională a gravidelorC. Alimentaţia naturalăD. Indicaţia preparatelor de fier la prematuri pe 2-3 luniE. Indicaţia preparatelor de fier la prematuri în perioada 1-
2 ani de viaţă157.CM Absorbţia de fier se dereglează în următoarele cazuri:
A. CeleachieB. MucoviscidozăC. Parazitoze intestinaleD. RahitismE. Colecistită
158.CM Care indici confirmă diagnosticul de anemie fierodificitară:
A. Scăderea fierului sericB. Mărirea capacităţii generale de conjugare a fierului
în plazmăC. Reticulocitoză marcatăD. Majorarea capacităţii latente de conjugare
a fieruluiE. Macrocitoza
159.CM La microscopia eritrocitelor în anemia fierodeficitară se depistează:
A. Antitocitoza, microcitozaB. Eritrocită în formă de ţintăC. PoichilocitozaD. SferocitozaE. Macrocitoza
160.CM Pentru anemia folio-deficitară este corect:A. Se dezvoltă în alimentaţia cu lapte de caprăB. Se observă în cadrul sindroamelor de
malabsorbţieC. Se dezvoltă în boli maligneD. Poate fi în sarcinăE. Administrarea fenobarbitalului nu
influenţează asupra metabolismului acidului folic
161.CM Un copil de 3 luni venit la policlinică pentru vaccinare. Analiza sîngelui: Er. 3,8x10x12 /l, Hb -92 g/l. I.C. -0,72. Deciziile optimale:
A. Permiterea vaccinăriiB. Introducerea suplimentuluiC. Prescrierea fierului timp de 2 săptămâniD. Nu se prescrie administrarea fieruluiE. Prescrierea tratamentului cu preparate de
fier în decurs de 3 luni per os162.CM Care din simptome sideropenice sunt caracteristice anemiei fieriprive:
A. Tremor în extremităţiB. Modificări ale pielii, unghiilor, păruluiC. SplenomegalieD. Gust perversE. Suflu sistolic la apex
163.CM Anemia microcitară se întîlneşte în caz de:A. Deficit de fierB. Anemia B12-deficitarăC. Intoxicaţie cu plumbD. Patologia membranară a eritrocitelorE. Talasemia
164.CM Anemia macrocitară se întîlneşte în caz de:A. Anemie B12-deficitarăB. TalasemieC. Anemia FanconiD. Anemia acid folic deficitarăE. Enzimopatii
165.CM Copilul are vârsta de 8 luni şi se află numai la alimentaţie naturală. Indicii sângelui: Hb - 102 g/l, Er.-4,2x10x12/l, I.C.-0,72. Concentraţia de fier seric - 14 mcm/l. Sunt corecte următoarele afirmaţii:A. Deficitul latent de fier
127
B. Anemia fierodeficitarăC. Introducerea suplementuluiD. A indica preparatele de fier parenteralE. A indica preparatele de fier per os pe 2 luni
166.CM Lucrul curativ al medicului în şcoală constă: A. Acordarea ajutorului de urgenţăB. Reabilitarea elevilor cu reţinere în dezvoltarea fizicăC. Dispensarizarea elevilor cu boli croniceD. Vaccinarea elevilorE. Calcularea valorii energetice a bucatelor în ospătărie
167.CM Examenul medical profilactic complex al elevilor se efectuiază în următoarele clase:
A. IB. IVC. VIIID. X-XIE. În toate clasele
168.CM La examenul medical profilactic complex al elevilor claselor a IV-a vor participa în mod obligatoriu:
A. Pediatrul (medicul de familie)B. Oftalmologul, otorinolaringologul (după necesitate)C. NeurologulD. Ortopedul - chirurgE. Stomatologul
169.CM La examenul profilactic complex al elevilor claselor a VIII-a vor participa în mod obligatoriu:
A. Pediatrul (medicul de familie), după necesitateB. Oftalmologul, otorinolaringologulC. ChirurgulD. Neurologul, endocrinologulE. Stomatologul (după necesitate)
170.CM Examenul medical-profilactic al elevilor include:A. Aprecierea dezvoltării neuro-psihice şi fiziceB. Organizarea regimului elevului la şcoală şi la domiciliuC. Depistarea deficienţelor de ţinută, vorbire, auzD. Reabilitarea şi asanarea bolnavilorE. Prezenţa dinţilor cu carie dentară
171.CM Lucrătorii medicali din instituţiile preşcolare în activitatea lor se vor conduce de documentele directive şi metodice ale:
A. Ministerului sănătăţiiB. Ministerului învăţământuluiC. Directorului instituţiei preşcolareD. Universităţii de Stat de MedicinăE. Medicului-şef al instituţiei medicale teritoriale
172.CM La dispensarizarea copiilor sănătoşi de atras atenţia la:A. Aprecierea dezvoltării neuropsihiceB. Aprecierea dezvoltării fiziceC. Eficacitatea dispanserizării copiilor cu boli croniceD. Starea organelor interneE. Prezenţa dinţilor cu carie dentară.
173.CM Lucrul curativ al medicului din instituţiile preşcolare include:A. Efectuarea examenului antropometric al copiilor
B. Efectuarea imunizării copiilorC. Consultaţia bolnavilorD. Prescrierea tratamentului necesar bolnavilorE. Acordarea ajutorului de urgenţă
174.CM Medicul instituţiilor preşcolare este dator să efectueze controlul asupra:
A. Organizării activităţilor de educaţie fizicăB. Organizării alimentaţiei colaboratorilor
instituţiilor preşcolareC. Îndeplinirea măsurilor antiepidemiceD. Respectarea regimului de instruire şi odihnă a
copiilorE. Organizării alimentaţiei copiilor
175.CM Metodele de însănătoşire a copiilor în instituţiile preşcolare sunt:
A. Organizarea alimentaţiei raţionale conform vârstei
B. Gimnastica şi procedurile de călireC. Sanarea focarelor cronice de infecţieD. AntropometriaE. Organizarea raţională a regimului zilei
conform vârstei176.CM Principalele obiective ale pediatriei profilactice sunt:
A. Consultul şi sfatul genetic.B. Imunizările profilacticeC. Tratamentul copiilor cu maladii acuteD. Alimentaţia adecvată şi nutriţia optimăE. Profilaxia primară
177.CM Contraindicaţiile absolute pentru alimentaţiei la sân din partea copilului sunt:
A. Buza de iepure, gura de lupB. Boala DownC. FenilcetonuriaD. GalactozemiaE. Boala siropului de arţar
178.CM Care semne indică că sugarul nu primeşte lapte suficient:
A. Creştere ponderală sub 130 g/săpt.B. Sugarul doarme prea multC. Micţii sub 6 ori/ziD. Piele cu riduri pe tot corpulE. Creşterea perimetrului cranian sub 1,5
cm/lună179.CM În timpul examenelor profilactice la sugari se determină:
A. Tensiunea arterialăB. GreutateaC. Tensiunea intracranianăD. TaliaE. Perimetrul cranian
180.CM Maturitatea biologică la băieţi se apreciază după criteriile:
A. Talia
128
B. Masa corporalăC. Formula dentarăD. Dezvoltarea sexualăE. Tensiunea arterială
181.CM Enumeraţi criteriile de apreciere a maturităţii biologice pentru fete:
A. Dezvoltarea glandei mamareB. Apariţia menarheiC. Pilozitatea axilară, pubianăD. Perimetrul toracicE. Perimetrul cranian
182.CM Unui sugar sănătos normoponderal la vârsta de 2 luni i se vor administra vaccinurile:
A. AntipoliomieliticB. AntituberculosC. AntivaricelăD. AntitetanosE. Antipertusis
183.CM Un sugar sănătos, anterior vaccinat după calendar, la vârsta de 6 luni va primi următoarele vaccinări:
A. AntirugeolicăB. AntidiftericăC. AntipoliomieliticăD. Antihepatită virală BE. Antipertusis
184.CM Care din afirmaţii nu sunt corecte pentru sângele periferic la un copil sănătos 1-5 ani:
185.CM La vârsta de 8 săptămâni un sugar sănătos:A. Stă în şezutB. Se rostogoleşteC. Ridică capul pentru puţin timpD. Urmăreşte obiectele în mişcareE. Zâmbeşte, este alert la sunete
186.CM La vârsta de 12 luni un copil sănătos:A. Merge ajutatB. Urcă scărileC. Emite 2-4 cuvinte cu înţelesD. Aruncă mingeaE. Înţelege câteva comenzi simple
187.CM La vârsta de 24 luni un copil sănătos:A. Urcă scările numai ajutatB. Vorbeşte mult, face propoziţii scurteC. Cunoaşte jucării, animaleD. Urcă şi coboară singur scărileE. Apucă obiectele ca în "cleşte"
188.CM La vârsta de 3 ani un copil sănătos:A. Poate scrie şi citiB. Merge cu tricicleta
C. Cunoaşte culorileD. Îşi cunoaşte vârsta şi sexulE. Se îmbracă şi dezbracă singur
189.CM Pe parcursul primului an de viaţă copilul va fi examinat de:
A. Medic de familieB. NeuropediatruC. Chirurg-ortopedD. LogopedE. Endocrinolog
190.CM Dispensarizarea copiilor ce au suportat pneumonii acute necomplicate include:
A. Supravegherea medicului de familie pentru o perioadă de 3 luni
B. Efectuarea controlului radiologic în dinamică C. Efectuarea probelor funcţionale pulmonare în
dinamicăD. Corecţia stărilor de fon (anemie, rahitism
etc).E. Efectuarea măsurilor de fortificare a
statutului fizic prin administrarea de vitamine (A, B5, B12, E)
191.CM Criteriile de diagnostic a pneumoniilor acute după OMS recomandate pentru sectorul primar sunt:
A. TuseB. Polipnee peste >50 res/minC. Prezenţa sindromului obstructivD. Dispnee, tahipnee, tiraj intercostal şi
subcostalE. Refuz la supt
192.CM Pentru pneumonia acută sunt caracteristice:A. Dispnee în lipsa sindromului obstructivB. Respiraţie însoţită de geamătC. Raluri umede buloase mici localizateD. Emfizem pulmonarE. Tiraj inter- şi subcostal
193.CM Variantele clinice în pneumoniile acute necomplicate sunt:
A. Pneumonie interstiţialăB. Pneumonie franco-lobarăC. Pneumonie distructivăD. Bronhopneumonie în focare confluenteE. Pleuropneumonie
194.CM Care pneumonii acute se pot realiza în procese cronice bronhomulmonare:
A. Pneumoniile franco-lobareB. Bronhopneumoniile în focarC. Pneumoniile segmentare cu evoluţie trenantăD. Pneumoniile confluenteE. Sindromul lobului mediu
195.CM Pentru pneumoniile cu focare confluente este caracteristic:
A. Instalarea focarelor masive de infiltraţie pulmonarăB. Afectarea bilaterală
129
C. Focarele de condensare au tendinţă de distrucţie şi abcedare
D. Evoluează cu sindrom obstructivE. Evoluează cu sindrom toxico-infecţios sever
196.CM Ce afirmaţii pentru pneumoniile segmentare nu sunt corecte?
A. Se complică cu destrucţii pulmonareB. Evoluează trenantC. Se complică cu pleurezii exudative purulenteD. Se complică cu component atelectaticE. Constituie o cauză a proceselor cronice
bronhopulmonare197.CM Criteriile de diagnostic în pneumonia acută la copil sunt:
198.CM Ce afirmaţii vor fi corecte pentru pneumonia stafilococică:A. Se întâlneşte mai frecvent la preşcolar şi şcolarB. Debutul maladiei este brutalC. Tabloul radiologic este mai sărac decât datele fizicaleD. Foarte frecvent evoluează cu pleurezie masivăE. Decurge cu sindrom toxico-infecţios foarte sever
200.CM În celiachie diareea are la bază următoarele mecanisme:A. Scăderea transportului de aminoacizi prin membrana
enterocitelorB. Scăderea hidrozei peptidelor mici şi dizaharidelor la
suprafaţa enterocitelorC. Dereglarea absorbţiei de apă şi de electroliţi în duoden
şi jejunD. Secretarea sporită a apei şi electroliţilor în intestinul
grosE. Hipercalciemia
201.CM În celiachie scaunul poate fi :A. VoluminosB. FrecventC. Cu luciu de grăsimeD. Cu miros neplăcutE. Cu striuri de sânge
202.CM Intoleranţa de gluten din cereale se caracterizează prin:A. Dereglări de absorbţie intestinalăB. Normalizarea clinică şi histologică în lipsa glutenului în
hranăC. Recidiva clinico - histologică după introducerea
glutenului în hranăD. Schimbări histologice atrofice în mucoasa duodenului
şi intestinului subţireE. Secreţia majorată de secretină şi colecistochinină
203.CM Celiachia poate decurge cu afectarea următoarelor sisteme:
A. Sistemul ososB. Sistemul nervosC. Glandele suprarenaleD. Sistemul gastrointestinalE. Sistemul respirator
204.CM Dietoterapia în celiachie se caracterizează prin:A. Excluderea produselor alimentare care conţin
glutenB. Excluderea laptelui la asocierea insuficienţei
de lactazăC. Respectarea dietei agliadiniceD. Introducerea în raţion a terciului de grişE. Excluderea sării de bucătărie
205.CM Dieta în enteropatia exudativă include, de regulă, următoarele măsuri:
A. Dieta raţională bogată în proteineB. Reducerea grăsimilor animaliere în hranăC. Reducerea sării de bucătărie în hranăD. Includerea lipidelor vegetale în dietăE. Limitarea proteinelor
206.CM În insuficienţa lactazei deosebim următoarele forme:
A. Forma primară determinată geneticB. Forma secundară care apare în urma afectării
intestinuluiC. Forma neonatală cu posibilităţi reduse de
hidrolizare a lactozei în primile zile după naştere
D. Forma diareicăE. Forma hepatică
207.CM Diareea în deficit de lactază are la bază următoarele mecanisme:
A. Pătrunderea lactozei nedigerate în intestinul gros
B. Mărirea tensiunii osmotice în lumenul intestinului
C. Scăderea absorbţiei şi mărirea secreţiei intestinale de apă şi electroliţi
D. Fermentaţia bacteriană a lactozeiE. Scăderea tensiunii osmotice în intestin
208.CM Diagnosticul diferenţial în insuficienţa de zaharază şi maltază se efectuază cu:
A. Diarei bacteriene B. Anomalii de dezvoltare a intestinuluiC. PneumoniiD. Maladii parazitareE. Boala ulceroasă a stomacului
209.CM În insuficienţa de zaharază şi maltază se exclude din dieta, în afară de:
A. Zahăr, cartofiB. Crupă de grişC. FăinoaseD. Poamă, coacăză roşie, coarne
130
E. Fructoza210.CM Semnele principale de insuficienţă de zaharază şi maltază sunt:
211.CM Semnele clinice ale enteropatiei exudative sunt:A. Pierderi de proteine cu masele fecaleB. Pierderi de calciuC. Pierderea limfocitelorD. Pierderea imunoglobulinelorE. Absorbţia sporită a grăsimilor
212.CM Boala cronică pulmonară, întâlnită în mucoviscidoză, se caracterizează prin:
A. Obstrucţia bronşică şi bronşiolică complicată cu infecţia secundară
B. Viteza de transport mucociliar este foarte redusăC. Schimbările în analiza sumară a urinei sunt pronunţateD. Boala este progresivă şi duce la insuficienţa cronică
pulmonarăE. Viteza de transport a mucocitelor este mărită
213.CM Dieta bolnavilor de mucoviscidoză corespunde următoarelor cerinţe:
A. Este îmbogăţită cu vitamine liposolubileB. Aportul energetic - de 150 - 200 kcal/kg/ziC. La fiecare masă se adaugă enzime digestiveD. Se recomandă proteine 4 g/kg/ziE. Tratamentul cu vitamine liposolubile este contraindicat
214.CM În tabloul clinic al mucoviscidozei se întâlnesc următoarele sindroame:
A. Ileus meconialB. Sindromul diareic cronicC. Tulburări funcţionale ale glandelor sudoripareD. Boala cronică pulmonarăE. Sindromul convulsiv
215.CM În diagnosticul mucoviscidozei sunt folosite următoarele criterii:
A. Testul sudorii pozitivB. Insuficienţa pancreatică exocrinăC. Simptomul de obstrucţie pulmonară cronicăD. Antecedentele familiale sugestive de boalăE. Hipercaliemia
216.CM Celiachia poate decurge cu următoarele complicaţii:A. Stenoza intestinală B. PerforaţiiC. Limfoma intestinalăD. PielonefritaE. Miocardita
217.CM Din examenele paraclinice a celiachiei fac parte:A. Testul de toleranţă cu lactozăB. Testul sudorii
C. Testul de provocare cu glutenD. Biopsia intestinalăE. ECG
218.CM Din preparatele vitaminei D fac parte:A. CalciferolulB. OxidevitulC. CalcidiolulD. CalcitriolulE. Bio-splatul
219.CM Funcţia căror organe este influenţată de metabolitul 1,25-dihidrocolecalciferol?
A. Intestinului subţireB. RinichilorC. PlămânilorD. Sistemului muscularE. Glandelor paratiroide
220.CM Sinteza 25(OH)D3 în ficat este activată de:
A. HipocalciemieB. Hipovitaminoza DC. HiperparatireoidismD. HipercalciemeiE. Hipovitaminoza A
221.CM Care este rolul parathormonului în patogenia rahitismului carenţial?
A. Mobilizează calciul din oase în condiţiile de hipocalciemie
B. Stimulează sinteza de 1,25(OH)2D3C. Stimulează reabsorbţia calciului şi
magneziului în tubii renaliD. Măreşte excreţia fosfaţilor cu urinaE. Măreşte excreţia bicarbonaţilor cu urina
222.CM Hipotonia musculară întâlnită în rahitismul carenţial decurge cu următoarele simptome:
A. Torace în formă de "clopot"B. Abdomen "de broască"C. Dehiscenţa muşchilor drepţi ai abdomenuluiD. Cifoza dorsolombarăE. Şanţul Harrison
224.CM În care organe are loc metabolizarea vitaminei D?
A. PieleB. RinichiC. FicatD. PlămâniE. Intestin
225.CM Care tulburări dentare se întâlnesc în rahitismul carenţial dobândit?
131
A. Erupţia dinţilor de lapte întârzieB. Hipoplazia smalţuluiC. Predispunerea la carie a dentiţiei definitiveD. Erupţia dentară definitivă precoceE. Erupţia dentară de lapte precoce
226.CM Pentru diganosticarea rahitismului carenţial sunt folosite următoarele date:
A. Examenul clinicB. Modificările biochimice în sângeC. Datele radiologice cu schimbări caracteristiceD. Indicii dezvoltării fiziceE. Starea funcţională a sistemului cardiovascular
227.CM Care sunt efectele fiziologice ale 1,25(OH)2D3 la nivelul
muşchilor?A. Menţinerea tonusului muscular normalB. Asigurarea forţei de contracţie normalăC. Influenţează creşterea cantităţii de ATP în muşchiD. Măreşte sinteza proteinelor musculareE. Micşorează sinteza proteinelor musculare
228.CM Care factori influenţează ineficienţa razelor solare:A. Latitudinea nordicăB. Sticla obişnuităC. Concentraţia mărită a prafului în aerD. Sezon - primăvaraE. Pigmentarea cutanată
229.CM Care sunt efectele fiziologice ale 1,25(OH)2D3 la nivel de
oase?A. Sporeşte mineralizarea oaselorB. Rolul de control asupra procesului de mobilizare a
calciului şi fosforului din oase, realizată de parathormon
C. Influenţează creşterea scheletuluiD. Stopează procesul de osificareE. Stimulează hiperplazia ţesutului osteoid
230.CM În rahitismul carenţial deosebim următoarele grade de gravitate:
A. Gradul 0B. Gradul IC. Gradul IID. Gradul IIIE. Gradul IV
231.CM Diagnosticul pozitiv în rahitismul carenţial se bazează pe:A. Tabloul clinicB. Calciul seric normal sau scăzutC. HiperfosfatemieD. Creşterea nivelului parathormonului în sângeE. Micşorarea nivelului metaboliţilor vitaminei D
(25(OH)D3, 1,25(OH)2D3)
232.CM Care factori influenţează leziunile osoase în rahitismul carenţial:
A. Rezistenţa scăzută a osului la solicitări mecaniceB. Mineralizarea insuficientă a matriţei organice a osului
C. Hiperplazia celulelor cartilaginoaseD. Deformaţia oaselorE. Concentraţia majorată a calciului în oase
233.CM Evoluţia acută a rahitismului carenţial se caracterizează prin:
A. Mai frecvent apare la prematuriB. Are loc în perioada de iarnă-primăvarăC. Manifestări generale pronunţateD. Predomină osteomalacia în afectarea oaselorE. Frecvent se întâlneşte la maturi
234.CM Evoluţia subacută a rahitismului carenţial se caracterizează prin:
A. Semnele generale ale rahitismului sunt exprimate moderat
B. Predomină simptoamele hiperplaziei ţesutului osteoid
C. Semnele osteomalaciei moderat pronunţateD. Fosfataza alcalină nu este mărităE. Bosele frontale şi parietale ale craniului sunt pronunţate
235.CM Particularităţile afectării sistemului osos în rahitism sunt:A. În primele 3 luni de viaţă ale copilului predomină afectarea oaselor craniului
A. De la 2 până la 6 luni mai pronunţată este afectarea toracelui
B. După vârsta de 6 luni sunt afectate oasele lungi
C. Deformaţia picioarelor are loc după vârsta de 3 luni
D. Picioare în formă de "O" sau "X" sunt mai pronunţate la vârsta de 1 an
236.CM Tabloul clinic al hipotrofiei dobândite de gradul II se caracterizează prin:
A. Ţesutul adipos subcutan dispare pe abdomen şi toraceB. Indicele de nutriţie egal cu 0,95-1,1C. Indicele ponderal egal cu 0,76-0,61D. Apetit redusE. Toleranţa digestivă redusă
237.CM Tabloul paraclinic al hipotrofiei dobândite de gradul II se caracterizează prin:
A. Scăderea secreţiei şi acidităţii sucului gastricB. Scăderea metabolismului bazalC. Scăderea IgA secretoriiD. Creşterea activităţii dizaharidazelorE. Reducerea mobilităţii fagocitelor
238.CM Greşeli alimentare calitative ca factori etiologici ai hipotrofiei dobândite:
A. Raţia insuficientă de glucideB. Raţia insuficientă de proteineC. Carenţa de lipideD. Numărul de mese măritE. Folosirea preponderent a proteinelor vegetale
239.CM Din greşelile alimentare cantitative ca factori etiologici ai hipotrofiei dobândite fac parte:
A. Apetit scăzut la copilB. Aport insuficient cantitativ determinat de
vomitări cronice
132
C. Hipogalactie la mamăD. Alimentaţie artificialăE. Dereglări de supt şi/sau de glutiţie
240.CM Criteriile de apreciere a gradului de malnutriţie la sugar sunt:
A. Curba ponderalăB. Dispariţia treptată a ţesutului adipos subcutanC. Indicele ponderalD. Indicele de nutriţieE. Factorul etiologic
241.CM Hipotrofia dobândită poate fi provocată de următorii factori etiologici:
A. AlimentariB. Infecţii recidivanteC. Malformaţii congenitale ale tractului digestivD. VaccinoprofilaxieE. Enzimopatii ereditare
242.CM Hipotrofia dobândită (după Gomez) şi admis de OMS, în dependenţă de gradul de severitate, se clasifică:
A. Suspecţie la malnutriţieB. Malnutriţie uşoară gradul IC. Malnutriţie medie gradul IID. Malnutriţie severă gradul IIIE. Malnutriţie lipido-calorică
243.CM Tulburările cronice ale stărilor de nutriţie la copiii sugari includ următoarele:
A. HipotrofieB. HipostaturăC. ParatrofieD. EutrofieE. Hipoplazie
244.CM Modificări adaptative ce se produc în organism la hipotrofia de gradul III sunt:
A. Mobilizarea depozitelor de glicogen din ficatB. Mobilizarea depozitelor de glicogen din muşchiC. Mobilizarea lipidelor din stratul adipos subcutanD. Mobilizarea proteinelor din organele parenchimatoaseE. Mărirea activităţii dizaharidazelor
245.CM Hipotrofia de gradul III se caracterizează prin următoarele:
A. Deficitul masei corporale > 30%B. Indicele ponderal sub 0,60C. Indicele de nutriţie sub 0,70D. Stagnarea în creştere mai mult de 3 cmE. Stratul adipos subcutan dispare pe abdomen
246.CM Tabloul clinic al hipotrofiei dobândite de gradul III se caracterizează prin:
A. Apetit scăzut până la anorexieB. Toleranţă digestivă scăzutăC. Scaun constipatD. Tegumentele pal-rozeE. Turgorul şi elasticitatea tisulară nu este schimbată
247.CM Pentru a stabili o dietă corectă în tratamentul hipotrofiei la etapa de tatonare a toleranţei digestive este necesar de apreciat:
A. Cantitatea de hrană pentru 24 oreB. Numărul de meseC. Hrana de bazăD. Cantitatea de lichid necesară pentru înlocuirea
deficienţei de hranăE. Complementul introdus la moment
248.CM Tratamentul hipotrofiei constă în:
A. Depistarea şi lichidarea cauzelor ce au provocat hipotrofiaB. DietoterapieC. FermentoterapieD. VitaminoterapieE.Antibioticoterapie
249.CM Profilaxia hipotrofiei prevede:A. Supravegherea medicală activă a sugaruluiB. Menţinerea alimentaţiei naturaleC. Depistarea precoce şi înlăturarea greşelilor
alimentareD. Diversificarea adecvată a alimentaţiei
naturaleE. Tratamentul hipotrofiei
250.CM Hipotrofia congenitală este consecinţa următorilor factori etiologici:
A. Gestozele la mamăB. Influenţa toxică a diferiţilor factori nocivi
profesionali la mamăC. Alimentaţia deficitară a mamei în timpul
sarciniiD. Bolile cronice ale mameiE. Supraalimentaţia mamei în timpul sarcinii
Neonatologie
1. CS Varianta hipoplastică a retardului dezvoltării intrauterine se caracterizează prin.:
A. Retard proporţional în greutate şi lungimeB. Greutatea copilului mai mică de 2500 gr. C. Retard în lungime al copiluluiD. Prezenţa hipotrofiei şi a anomaliilor de
dezvoltareE. Prezenţa stigmelor de disembriogeneză
2. CS Granulele Ebstein sunt caracteristice pentru:A. Luesul congenitalB. Toxoplazmoza congenitalăC. Tumori benigneD. Stare fiziologică la 85% nou-născuţiE. Listerioză congenitală
3. CS Unui nou-născut trebuie să i se introducă o sondă orogastrică dacă necesită ventilaţie cu balon şi mască timp de mai mult de:
A. 1 min.B. 2 min. C. 3 min.
D. 4 min. E. 10 min4. CS Care din afirmaţiile date este adevărată:
A. La nou-născut nu este necesar un sprijin ferm pentru spate pentru a realiza un masaj cardiac extern eficientB. Linia care uneşte mameloanele nou-născutului intersectează centrul treimii inferioare a sternuluiC. Când se începe masajul cardiac extern trebuie întreruptă ventilaţia cu oxigen 100%D. În timpul masajului cardiac extern trebuie să aveţi grijă să nu comprimaţi excesiv toracele (coastele)
133
E. Când se aplică masajul cardiac extern metoda policelui este în general mai obositoare decât metoda celor 2 degete
5. CS Ce concentraţie de oxigen trebuie să se folosească atunci când se ventilează un nou-născut la naştere?
A. Până la - 21 – 40%; B. 20 – 80%; C. 40 – 70%; D. 90 – 100%; E. 60 – 100%;
6. CS Care din afirmaţiile date este adevărată:A. Pipele sunt folosite la nou-născut cu sindromul Pierre-
Robin B. Pipele utilizate la nou-născuţi sunt toate de aceeaşi mărime, atât pentru prematuri, cât şi pentru cei născuţi la termenC. Atrezia hoanelor se referă la blocarea congenitală a
orificiului anal D. Pentru a diminua distensia gastrică la un nou-născut, care
necesită o ventilaţie prelungită, trebuie să i se introducă pe nas o sondă de gavaj până în stomac
E. Un copil cu sindrom Pierre-Robin are macroglosie.
7. CS Cefalohematomul se caracterizează prin :A. Este cauzat de boala hemoragică a nou-născutuluiB. Este o hemoragie epiduralăC. Este limitat de obicei cu un osD. Necesită de obicei tratament chirurgicalE. Se localizează în regiunea occipitală
8. CS Ce nu este caracteristic pentru icterul patologic:A. Decurge mai mult de 7-10 zileB. Apare în primele 72 oreC. Debut ondulantD. Apare la a 2-3-a zi de viaţăE. Timpul creşterii bilirubinei mai mult de 8,5 mcmol/l /oră sau 85 mcmol/l /în 24 ore
9. CS Hemoragiile intraventriculare la copii nou-născuţi prematuri provin din:
10. CS Ce nu este caracteristic în analiza de sânge în caz de infecţie intrauterină?:
A. AnemieB. Micşorarea vitezei sedimentării hematiilorC. LeucopenieD. LeucocitozăE. Neutropenie
11. CS Simptomul cel mai precoce al enterocolitei ulceronecrotice (70%):
A. Balonarea abdomenuluiB. Instabilitatea temperaturiiC. ApneeD. Bradicardie
E. Hemoragie intestinală12. CS Care tip al retardului dezvoltării fizice intrauterine se numeşte displastic?
A. Masa corporală micăB. Masa şi lungimea micăC. Masa şi lungimea mică + stigme de desembriogeneză
D. Masa mică + stigmeE. Lungimea mică + stigme
13. CS Volumul de sânge circulant la copii prematuri constituie:
A. 75 ml/kg/corp. B. 85 ml/kg/corp.C. 110 ml/kg/corpD. 130 ml/kg/corp
E. 150 ml/kg/corp14. CS Care din afirmaţii date nu corespunde celor 10 paşi pentru a deveni "spital prieten al copilului"?:
A. Să ajute mamele să alăpteze în prima jumătate de oră după naştere
B. Să se respecte regimul alimentarC. Să nu ofere copiilor alte alimente, decât laptele
maternD. Să încurajeze alăptarea la cererea copiluluiE .Să nu ofere suzete
15. CS Care dintre următoarele acţiuni nu este nocivă şi inadecvată pentru stimularea tactilă? :
A. Comprimarea cutiei toraciceB. Aplicarea unei comprese reciC. Flexia exagerată a coapselor pe abdomenD Lovirea tălpilor cu degetul
E. Îndreptarea unui get de oxigen către faţa copilului16. CS Reflexul de supt şi deglutiţie apare la prematuri :
A. 32–33 săptămâni de gestaţieB. 34 săptămâni de gestaţieC. 29 săptămâni de gestaţieD. 30 săptămâni de gestaţie
E. 28 săptămâni de gestaţie17. CS În ce caz este contraindicată alimentaţiea naturală?:
A. BHNNB. Forma activă a tuberculozeiC. Mastita seroasăD. Dehiscenţa palatului dur şi buzeiE. Întrebuinţarea antibioticelor de către mamă
18. CS Care lapte conţine cea mai mică cantitate de grăsimi?
A. ColostrulB. Laptele tranzitorC. Laptele matern maturizatD. Laptele mamei care a născut copil la termenul
de 30 săptămâni E. Laptele mamei care a născut copil la termenul de 32 săptămâni19. CS Ce trebuie să includă raţia copilului la vârsta de 3 luni aflat la alimentaţia naturală?
A. Lapte + suc de fructeB. Lapte + gălbenuş de ouC. Lapte + fiertură de legumeD. Lapte + pireu de legumeE. Numai lapte matern
20. CS Ce semn clinic nu face parte din clinica anemiei hemoragice acute?:
A. Paliditatea tegumentelor fără cianozăB. TahipneeC. Şocul hipovolemicD. ConvulsiiE. Apare imediat la naştere sau în primele 24 ore
134
21. CM În ce caz apare icterul la nou-născuţi în prima zi de viaţă?A. Boala Mincovschii-ŞofarB. Incompatibilitatea după Rh.C. Atrezia coledoculuiD. Incompatibilitatea după sistemul ABOE. Hipotireoidism
22. CM Enumeraţi patologiile în care nu se întrîlnesc sclere albastre:A. Viciilor cardiace tip albastruB. GalactozemieiC. Sindromulul KlainfelterD. Osteogenesis imperfectumE. Hipotireozei congenitale
23. CM Care din reflexele enumerate mai jos nu sunt fiziologice la nou-născuţi la vârsta de un an?
A. Reflexul de căutareB. Reflexul RobinsonC. Reflexul MoroD. Reflexul de suptE. Reflexul Bauer
24. CM În ce termeni de sarcină poate fi efectuată amniocenteza?A. La 14 săptămâniB. La 15 săptămâniC. La 16 săptămâniD. Începând cu termenul de 6 săptămâni E. După 25 săptămâni
25. CM Acrocianoza la nou-născut în prima zi de viaţă ne poate vorbi despre:
A. Poate fi o stare fiziologicăB. Prezenţa unui viciu cardiac congenital tip albastruC. Nou-născut recentD. PneumotoraxE. Hipocalcemie
26. CM Sindromul pseudobulbar nu are loc în cauzul afectării la nivelul:
A. Afectarea nucleelor grupei caudale a nervilor cranieniB. Afectarea n. facialC. Afectarea n. TrigemenD. Tractelor cortico-nucleareE. Afectarea nucleului n. Vag
27. CM Posibilitatea minimă de dezvoltare a bolii membranelor hialine în dependenţă de datele testului "spumos":
A. Testul pozitiv - până la 60%B. Slab pozitiv – 4%C. Negativ – 20%D. Negativ – până la 60%E. Pozitiv – 20%
28. CM Ce nivel de glucoză este criteriu al hipoglicemiei neonatale? A. La nivel de 1,8 mmol/lB. La nivel 2,2 m mol/lC. La nivel de 1,5 mmol/lD. Mai jos de 2,2 mmol/lE. Mai jos de 3,5 mmol/l
29. CM La ce nivel de kaliu nu este vorba despre hipercaliemie pronunţată?
A. 7,5 mmol/l şi mai sus B. 6,0 mmol/lC. mai jos de 7,5 mmol/lD. 6,5 mmol/l.E. 7,0 mmol/l.
30. CM Particularităţile evoluţiei clinice a pneumoniilor la prematuri?A. Insuficienţa respiratorie variază între 25-80/min
B. Durata bolii 42 zileC. precoce apar semnele dereglărilor circulatoriiD. Decurge cu febrăE. Antubioticoterapia iniţială – levomicitina
succinat31. CM Indicaţi dimensiunea incorectă a sondei endotraheale corespunzătoare la greutatea mai mică de 1000gr. :
A. Calibrul sondei de 1,0 mm.B. Calibrul sondei de 1,5 mm.C. Calibrul sondei de 2,0 mm.D. Calibrul sondei de 2,5 mm.E. Calibrul sondei de 3,0 mm
32. CM Pentru restabilirea volumului de sânge circulant şi volumului de sânge oxigenat, nu se administrează:
A. Soluţie albumină 5% B. PlasmăC. Ser fiziologicD. Masă eritrocitară E. Soluţie Ringher lactat
33. CM Care semn clinico-paraclinic nu se întâlnesc în policitemie?
A. Nivelul leucocitelor în prima zi de viaţă – 20 x10 9/l
B. Nivelul eritrocitelor în I zi de viaţă - 4,5 x 1012/l
C. Nivelul Ht în I zi de viaţă - 55%D. Culoarea vişinie a tegumentelorE. Reticulocitoză în sângele periferic
34. CM Care schimbări ale pielii sunt fiziologice pentru un nou-născut ?
A. Milia B. Milia cristalina .C. LanugoD. Pete mongoliceE. Nev pigmentar congenital.
35. CM Prin ce se caracterizează tremurăturile comparativ cu convulsiile la nou-născut:
A. Pot fi stimulate prin stimularea nou-născutului
B. Se pot opri la atingerea blândăC. Nu se asociază cu mişcări anormale ale
ochilorD. Sunt mai rare decit convulsiileE. nu se opresc la atingerea blândă
36. CM Coma I se caracterizează prin :A. Este prezent reflexul de apucareB. Se declanşează reflexele tendinoaseC. Se păstrează reflexele trunculare D. Simptomul Babinschi lipseşteE. reflexul de apucare lipseşte
37. CM Natriu hidrocarbonat se administrează:A. Sol. 2%B. Numai la copii cu ventilaţie efectivă C. Se administrează încet 2 ml/minD. Sol. 4%E. sol 2,4%
38. CM Vasodilatarea vaselor craniene apare când:A. pCO2 mai mică de 30 mm col HgB. pCO2 mai mare de 50 mm col Hg
135
C. pO2 mai mare de 100 mm col HgD. pO2 mai mică de 50 mm col HgE. pO2 mai mare de 50 mm col Hg
39. CM Detresa respiratorie se caracterizează prin:A. Tahipnee B. Hipotensiune arterialăC. Tiraj intercostal şi sternal, retracţia sternuluiD. BradicardieE. Respiraţia „trompetistului”
40. CM Particularităţile detresei respiratorii la prematuri cu termenul de gestaţie mai jos de 32 săpt.:
A. Cianoza difuză cu nuanţă violetă a tegumentelorB. Dispnee bine evidenţiatăC. Bombarea cutiei toracice în porţiunile antero-posterioareD. Zgomote expiratorii E. Respiraţia „trompetistului”
41. CM Indicaţiile exsanguinotransfuziei:A. Nivelul critic de Bilirubină – 340mmol/l independent de
vîrsta copililui B. Reticulocitoza mai mare de 10%C. Creşterea pe oră a bilirubinei mai mult de 8,5
mcmol/l/orăD. Bilirubina ombilicală mai mare de 86 mcmol/l E. Hematocritul mai mare de 0,5
42. CM Veziculopustuloza apare cel mai frecvent în regiunile:A. Plicilor naturale B. FesierăC. CoapselorD. AbdomenuluiE. Plantele
43. CM Căile de transmitere a agentului patogen de la mamă la făt: A. HematogenB. Prin apele fetale infectateC. LimfogenD. AscendenteE. pe calea aerului
44. CM Care sunt factorii de risc în enterocolita ulceronecrotică?:A. Asfixia perinatalăB. TromboemboliaC. PolicitemiaD. Invazie bacteriană directăE. Boala hemolitică
45. CM Septicemia precoce se caracterizează prin:A. Debut la 1 – 4 ziB. MeningităC. Evoluţie "fulger"D. Evoluţie lentă E. Hipotermie
46. CM Care din simptomele enumerate mai jos se întâlnesc în cazul fetopatiei diabetice?
A. HipertricozaB. Hipoglicemia C. Cardiomegalia D. HiperglicemieE. Policitemie
47. CM Pentru fenilcetonurie este caracteristic :A. Accentuată tendinţă de seboree şi eczemăB. Predominant sunt tulburările neurologice şi afectările
pieliiC. Retard mintalD. Testul Gatri negativ
E. Apare îndată după naştere48. CM Mecanismele pierderilor de căldură la nou-născuţi?
A. RadiaţieB. ConducţieC. IradiereD. Evaporare
49. CM Dintre următoarele situaţii alegeţi-le pe cele în care există indicaţie clară de intubaţie endotraheală:
A. Toţi noi-născuţii prematuri cu vârsta gestaţională mai mică de 28 săpt. şi care se află în apnee
B. Nou-născutul cu aspiraţie de meconiuC. Nou-născutul la care se suspectează existenţa
unei hernii diafragmaticeD. ventilare neefectivă cu balon şi mască mai
mult de 1 minutăE. Pneumatorax
50. CM Boala hemolitică a nou-născutului apare în cazul:A. Mama – 0(I) Rh- , copilul – A (II)Rh+B. Mama – O(I) Rh+, copilul – A(II) Rh+C. După antigenii sistemului LuteranD. Mama – B(III) Rh +, copilul – O(I) Rh-E. Mama – A(II) Rh-, copilul – A(II) Rh+
1. D 2. E3. B4. E5. C6. C 7. A.8. A.9. A.10. B11. E12. E13. D14. C15. D16. D17. A 18. B 19. E20. D21. B22. A. 23. D24. E25. E26. E27. C28. D29. E30. E31. C32. C33. A34. E35. D36. E 37. A 38. C39. B40. C 41. C 42. B 43. C 44. D 45. B46. E 47. D 48. E 49. B 50. E51. C52. C53. B54. C55. B56. C57. E58. B59. A60. B61. D
123. A, B, C124. A, B, C, D125. B, C, D, E126. B, C, D, E127. A, E 128. A, B, D, E129. B, D130. B, C, E131. A, C132. A, C133. B, D 134. A, D135. A, B, C136. A, B, C 137. A, C 138. A, C, E 139. A, B, C 140. A, B, C, E 141. B, C, D142. A, B, C, E143. A, B, C, D144. A, B, C, D145. A, C 146. A, C 147. A, B, C, D148. A, B, D149. A, B, C150. B, D151. A, C152. A, B, C, D153. A, D, E154. C, E155. B, D156. A, B157. B, C, D158. B, D159. A, B, C, D160. B, E161. A, C162. B, C, D163. A, D, E164. A, B, D165. A, B, C 166. A, B, C167. A, D, E168. B, C 169. A, B, D170. C, D, E171. A, B172. A, C, D173. B, E 174. A, B, D175. B, C, D176. A, C, D, E177. C, D, E178. A, B179. A, B, C180. A, B, C181. A, B, C, D182. B, C, D183. A, B
184. B, C, E185. A, B, D, E186. A, B, C, D187. A, B, C 188. A, C189. A, C, D, E190. A, B, C, D 191. A, C, D, E 192. A, B, C, E 193. A, B, C, D 194. D, E195. B, C, D, E 196. A, B, C197. C, D198. B, D, E 199. A, B, C, E200. А, B, D 201. B, D, E 202. A, B, C, D 203. A, B, D, E204. A, C, E205. A, C, D, E206. A, C, D, E207. B, C, D, E208. A, B, C, D209. A, C, D210. A, C, D, E211. B, D, E212. A, C, D213. A, C, D214. A, D215. A, B216. A, B, D217. A, B, C, E218. A, B, D219. B, E220. B, E221. A, C, E222. A, C, D223. D, E224. A, B, D, E225. A, C226. A, B, C227. B, C, D228. B, C, D229. A, B, E230. A, E231. A, B, D, E232. B, C233. A, B, D234. C, D235. C, E236. B, D237. B, C, E238. A, B, C239. A, B, C240. B, D241. B, D242. A, B, C243. A, B244. A, B, C
144
245. A, B, C, D246. A, B, E247. A, B, D248. A, B, C, E249. B, D250. A, C, E
Alergologie 1. C2. A3. E4. D5. E6. E7. A8. A9. B 10. E11. A12. B13. D14. C15. C16. D17. E18. A 19. A20. E 21. A 22. A23. D 24. E 25. A, C, D, E 26. B, C, D, E27. A, B, C 28. B, C, D, E 29. A, B, C, D, E 30. B, C, D, E31. A, C 32. A, B, C, E 33. B, D 34. A, B, C 35. A, C36. A, B, C37. B, D, E38. A, C39. B, D40. B, D41. A, B, C, D42. A, B, C43. A, B, C, D44. A, B, C45. A, B, C, D, E 46. D, E 47. A, C, E 48. A, B, C, D49. B, D 50. D, E51. A, B, C52. A, C 53. A, B,. C 54. B, D, E 55. A, B, C
1. A 2. C 3. D 4. B5. B 6. D 7. D8. B 9. E 10. A11. C 12. A 13. C 14. E 15. C 16. E 17. E18. C 19. B 20. C21. C 22. B 23. A24. A25. A, C, D26. A, C 27. A, B, C, D, E28. A, B, C, E 29. A, B, D, E30. A, B, C, D, E31. B, C 32. A, B, D 33. A, C, E 34. A, B, C, D35. A, B, C, D, E36. A, B, D, E37. A, B, C, E 38. B, C, D, E 39. A, B, D, E40. A, B, C, D, E41. B, C, D, E 42. A, B, C, D 43. B, C, D, E 44. A, B, C45. A, B, D, E 46. A, B, C 47. A, B, C, D, E 48. A, D 49. A, B, D, E 50. A, B, C, E51. B, C 52. A, C, D53. A, C, B, D, E54. A, B, C55. A, B, C, D 56. A, B 57. A, B, C 58. A, B 59. A, B, C 60. A, B, C, E
1- D 2- C3- C4- A5- E6- E7- E8- C9- D10- C11- D12- D13- C14- C15- C, D, E16- B, D, E17- C, E18- C, D, E19- B, C20- B, D, E21- A, B, C, D22- A, B, C, E23- B, E24- A, D, E25- A, B, C, D26- A, B, C27- B, C, E28- A, C, E29- A, D30- A, B, C31- A, B, D, E32- A, C, D33- A, B, C34- A, B 35- A, B 36- A, B, C37- A, B, C, D38- A, B, C39- B, C, D40- A, B 41- C, E42- B, C43- A, C, D, E44- C, D, E45- A, B, C, D46- A, B, C, D47- A, C, D48- B, D, E49- B, C, E 50- A, B, D
1. A 2. D 3. B 4. D 5. D 6. A 7. C 8. D 9. E 10. B 11.A 12.C 13.C 14. B 15. D 16. A 17. B 18. B19. E 20. D 21. A,D,22. A,B,C,E,23. A,B,C,E,24. A,B,C,25. A,C,26. A,B,C,E,27. A,B,C,E,28. A,B,C,D,29. B,C,D,E,30. A,B,C,31. A,B,C,E,32. A,B,C,E,33.A,B,C,E,34. A,B,C,D, E,35. A,B,C,36. A,B,C,37. A,B,C,38. A, D,39. A,C,40. A,C,41. A,B,C,D,42. A,B,C,D,43. A,B,C,D,44. A,C45. A,B,C,D,46. A,B,C,47. A,B,C,48. A,B,C,49. A,D50. A,B,C,E,
165
166
Bibliografia:
1. V.Ghicavîi etc. „Farmacologia”, Chişinău, 1993.2. Curs la farmacologia clinică.3. “Farmacologia clinică”, teste de autoevaluare, Chişinău, 20004. Ion Corcimaru. Hematologia clinică. Chişinău, 20015. Руководство по гематологии. Под ред. А.И. Воробьёва. М.,
Медицина, 1985, том 1 – 26. Болезни системы крови. Под ред. Ф.Э. Файнштейн и соавт.
Ташкент, Медицина, 19877. L. Gherasim, Medicină internă, Vol. 4, Bucureşti 20028. A.Н.Окороков, Диагностика болезней внутренних органов,
2002, Том 59. Ф. И. Комаров, Внутренние болезни, 200110. “Medicina interna ”, redacţia L.GHERASIM, volumul 2.11. Curs: //Pneumoftiziologie”. Anul IV, Facultatea Medicina
generală.12. Ion P. Covalenco //FTIZIOLOGIE//, Chişinău, “Ştiinţa”, 199313. M. Perelman, V. Koriakin, N. Protopopova //
Tuberculoză //, Lumina, Chişinău – 1992. Traducere de D. Stahi, 1992
14. L.Gherasim. Medicina internă. Vol. I. Bolile aparatului respirator. Ed. Medicală, Bucureşti, 1996. Prelegeri la discipliplina Medicină internă.
Cuprins
Prefaţă........................................................................................................................................Întrebări pentru examenul de stat boli interne.......................................................................Pulmonologie...............................................................................................................................Alergologie..................................................................................................................................Cardiologie..................................................................................................................................Gastroenterologie.........................................................................................................................
Nefrologie.................................................................................................................................... Reumatologie............................................................................................................................... Boli profesionale.........................................................................................................................Pneumoftiziologie........................................................................................................................Endocrinologie...........................................................................................................................Hematologie...............................................................................................................................Farmacologie clinică....................................................................................................................Urgenţe medicale........................................................................................................................Pediatrie-semiologie...................................................................................................................Pediatrie.......................................................................................................................................Neonatologie...............................................................................................................................Teste de evaluare.......................................................................................................................Pneumologie................................................................................................................................Pneumoftiziologie........................................................................................................................Cardiologie..................................................................................................................................Gastroenterologie.........................................................................................................................Nefrologie...................................................................................................................................Endocrinologie............................................................................................................................Alergologie..................................................................................................................................Urgenţe medicale........................................................................................................................Reumatologie..............................................................................................................................Boli profesionale.........................................................................................................................Hematologie...............................................................................................................................Farmacologie clinică...................................................................................................................Pediatrie semiologie...................................................................................................................Pediatrie ......................................................................................................................................Neonatologie...............................................................................................................................Raspunsuri ................................................................................................................................Bibliografie ...............................................................................................................................
