CYAN YELLOW MAGENTA BLACK

TESSD’URBERVILLE

Thomas Hardy

ThomasHardy

Thomas Hardy

TESS D’URBERVILLE

LEDA

Thomas Hardy s-a nãscutla Higher Bockhampton,Dorset, la 2 iunie 1840.A studiat arhitectura la

Londra, dar a profesat puþin,dedicându-se literaturii.Debutul, cu romanulRemedii disperate,

marcheazã începutul uneifructuoase cariere literare,care îl impune ca romancierde prestigiu, dar ºi ca autor denuvele, poezii ºi drame epice.

Cunoaºte succesulîn special prin romanele sale,

între care se numãrã:Doi ochi albaºtri,

Departe de lumea dezlãnþuitã,Gornistul regimentului,

Primarul din Casterbridge,Jude neºtiutul.

Moare la 11 ianuarie 1928,la Dorchester.

La fel ca toate marile personajeale literaturii, Tess trãieºtedincolo de paginile cãrþii,ca o prezenþã permanentã

a imaginaþiei.Irving Howe

Locul de frunte pe care ThomasHardy îl deþine printre scriitoriiliteraturii engleze moderne este

unul binemeritat, iar sensul ultimal scrierilor lui ne face mai conº-tienþi de natura noastrã umanã.

Richard C. Carpenter

Hardy este un romancierdesãvârºit atunci când forþa sanarativã se concentreazã pe

conturarea unui singur personajºi este definitoriu faptul cã atuncicând personajul este o femeie,romanul sãu atinge culmile

mãiestriei literare.Simon Gatrell

Personajele lui Hardy, caºi cele ale lui Shakespeare,sunt concepute poetic, apar

ºi înainteazã de-a lungul întregiivieþi însoþite de vibraþie poeticã.

Ele ne surprind printr-odimensiune liricã, iar inspiraþiacare le-a nãscut ni se pare

imaginativã ºi poeticãprin excelenþã.

Vera Cãlin

Adevãrul este cã, pentru oamenii epocii victoriene,personajele lui Hardy puteau sã parã adevãraþi monºtri. Înrealitate, existenþa lor este, de cele mai multe ori, banalã.Sunt oameni oarecare, cu defecte obiºnuite: pot fi beþivi,egoiºti, violenþi, pot fi ingraþi cu cei care îi iubesc sau,dimpotrivã, sã le atribuie însuºiri nemaiîntâlnite celor decare sunt îndrãgostiþi. Dragostea lor e însã nimicitoare: eaîi mistuie deopotrivã pe cel care o nutreºte, ºi pe obiectuldragostei lui, încheindu-se totdeauna cu moarte sau ne-bunie. Nici cei care o refuzã nu se pot salva. Un vântblestemat suflã peste oamenii cãrþilor lui Thomas Hardy:toþi devin victime ale patimii ºi, cãutându-ºi izbãvirea, sepierd în întinderile landei Egdon. Poate însã cã marea lorinfirmitate e lipsa marilor visuri. Singura excepþie, înaceastã privinþã, e Tess.

Dan Grigorescu

ISBN: 978-973-102-330-4

TESS

D’UR

BERV

ILLE

L E D ACLASIC

Redactor: Amalia SegãrceanuTehnoredactare computerizatã: Corina RonceaCoperta: Walter Riess

Ilustraþia copertei reproduce un fragmentdin tabloul The Passing Train de Marianne Stokes

Thomas HardyTESS D’URBERVILLE

Toate drepturile asupra acestei ediþii în limba românãsunt rezervate Editurii LEDA, parte componentãa GRUPULUI EDITORIAL CORINT

ISBN: 978-973-102-330-4

Thomas Hardy

TESSD’URBERVILLE

Traducere ºi note de CRISTINA JINGA

Ediþia a III-a

LEDA

TABEL CRONOLOGIC

1840 La 2 iunie se naºte Thomas Hardy, în comitatul Dorset, în fami-lia unui arhitect. Dupã terminarea ºcolii, la Dorchester, îºi con-tinuã studiile la Londra ºi devine arhitect.În acestã perioadã începe sã se materializeze pasiunea sa pen-tru literaturã, dar prima încercare de a publica eºueazã;primeºte însã încurajãri din partea editorului de a continuamunca.

1865 Apare primul sãu articol, How I Built Myself a House — Cummi-am construit o casã.

1871 Publicã primul sãu roman, Desperate remedies — Remediidisperate, scris în maniera scriitorului Wilkie Collins, care sebucura de mare popularitate în epocã.

1873 Apare romanul A Pair of Blue Eyes — Doi ochi albaºtri.1874 Publicã romanul Far from the Madding Crowd — Departe de

lumea dezlãnþuitã.O cunoaºte pe Emma Gifford, cu care se cãsãtoreºte în sep-tembrie.Începe sã publice romane ºi nuvele, în care se încheagã tot maimult viziunea sa fatalistã, care supune vieþile umane lacondiþia de personaje aflate în mâinile unui Destin nemilos.

1876 Publicã romanul The Hand of Ethelberta — Mâna Ethelbertei.1878 Apare romanul The Return of the Native — Întoarcerea bãºti-

naºului.1880 Publicã romanul The Trumpet Major — Gornistul regimentului.1881 Deºi þintuit la pat, scrie ºi apoi publicã romanul A Laodicean

— Indiferenta.1882 Apare romanul Two on a Tower — Doi pe un turn.1886 Apare romanul The Mayor of Casterbridge — Primarul

din Casterbridge.1891 Apare, în foileton, Tess of the d’Urbervilles — Tess d’Urberville.

Tabel cronologic4

5Tabel cronologic

1894 Publicã, în foileton, apoi în volum (1896), Jude the Obscure —Jude neºtiutul.Apare volumul de nuvele Life’s Little Ironies — Micile ironii alevieþii.

1897 Romanul The Well-Beloved — Cel prea-iubit, mai slab realizat ºiprimit fãrã entuziasm de criticã, îl determinã pe Hardy sãrenunþe la a mai scrie romane.

1898 Publicã volumul de versuri Wessex Poems and OtherVerses — Poezii din Wessex ºi alte versuri.

1902 Apare volumul de versuri Poems of the Past and thePresent — Poezii despre trecut ºi prezent.

1908 Publicã drama epicã în versuri The Dynasts — Suveranii, înc-heind astfel trilogia începutã în 1903.

1909 Apare volumul de versuri Time’s Laughingstocks — Jucãriiletimpului.

1912 Moare soþia sa, Emma.1913 Apare culegerea de nuvele ºi povestiri A Changed Man, The

Waiting Supper and Other Tales — Un om schimbat, Cina pregã-titã ºi alte povestiri.

1914 Apare volumul de versuri Satires of Circumstance: Lyrics andReveries — Satire de circumstanþã: lirice ºi reverii. Hardy se cãsã-toreºte cu Florence Dugdale.

1928 La 11 ianuarie, Thomas Hardy moare, fiind îngropat laWestminster Abbey. Inima sa este îngropatã în cimitirul biseri-cii Stinsford.

„... Biet nume, atât de hulit!În inima mea, ca într-un culcuº,

Te voi pãstra.”W. SHAKESPEARE

PARTEA ÎNTÂI

FECIOARA

I

ÎNTR-O SEARÃ, PE LA SFÂRÇITUL LUNII MAI, un om între douãvârste se întorcea cãtre casã, de la Shaston spre sãtucul Marlott,pe drumul care trecea prin Valea Blakemore sau Blackmoor.Pãrea nesigur pe picioare ºi avea tendinþa ca, în mers, sã se abatãde la linia verticalã, ceea ce îl fãcea sã nu arate drept, ci înclinatspre stânga. Din când în când, dãdea energic din cap, ca în semnde întãrire a vreunei pãreri, deºi nu se gândea la ceva anume.Un coº de ouã gol îi atârna de braþ, iar pãlãria îi era foarteponositã — pe borul ei se vedea o porþiune mai tocitã, acolounde omul apuca pãlãria când trebuia s-o scoatã de pe cap.Mergând aºa, la un moment dat se întâlni cu un pastor în vârstã,care, cãlãrind pe o iapã surã, fredona un cântecel de pribegie.

— Bunã seara, sfinþiei tale, spuse omul cu coºul.— Bunã seara, Sir John, rãspunse pastorul.Omul nostru mai fãcu vreo doi paºi, apoi se opri ºi se întoarse

în loc:— Nu-i aºa, sfinþia ta, nu-þi fie cu supãrare, cã ne-am întâl-

nit ºi data trecutã, când a fost zi de târg, tot pe drumul ãsta ºicam tot pe la ceasul ãsta, iar eu am zis „Bunã seara”, ºi dumnea-ta ai rãspuns „Bunã seara, Sir John”, ca ºi acuma?

— Ba da, spuse pastorul.— ªi altã datã tot aºa, mai înainte, acum aproape o lunã?— Se poate.

— Atunci, mã întreb ce-ai vrut sã spui când m-ai numit „SirJohn” în toate dãþile astea, de vreme ce eu sunt doarã JackDurbeyfield, negustorul ambulant?

Pastorul îºi aduse calul vreo doi paºi mai aproape de el.— Aºa mi-a venit mie, zise el ºi, dupã ce ºovãi un moment,

continuã: Asta vine de la o descoperire de-a mea, pe care amfãcut-o nu de mult, pe când adunam date despre genealogii pen-tru noua istorie a þinutului. Eu sunt pastorul Tringham, anticarulde la Stagfoot Lane. Dumneata chiar nu ºtii, Durbeyfield, cã eºtiurmaºul strãvechii familii de cavaleri d’Urberville, care se tragdin Sir Pagan d’Urberville, acel renumit cavaler care a venit dinNormandia cu William Cuceritorul, dupã cum stã scris înCronica abaþiei Battle?

— N-am mai auzit-o pânã acum, domnule!— Ba este adevãrat... Ridicã-þi bãrbia o clipã, ca sã-þi pot

vedea mai bine profilul. Da, ãsta-i nasul lui d’Urberville ºiobrazul... puþin modificat. Strãmoºul dumitale, primul din fami-lie, a fost unul dintre cei doisprezece cavaleri care l-au însoþit peLordul de Estremavilla în Normandia, la cucerirea comitatuluiGlamorganshire. Mai multe vlãstare din familia dumitale au avutdomenii prin toatã regiunea aceasta a Angliei; numele lor aparîn Arhivele Vistieriei Statului, de pe vremea regelui Stephen. Întimpul domniei regelui John, unul dintre ei ajunsese destul debogat cât sã-ºi îngãduie sã dãruiascã o moºie CavalerilorOspitalieri; iar sub Edward al II-lea, strãmoºul dumitale Brian afost invitat la Westminster, sã facã parte din Marele Consiliu. Aþidecãzut, puþin, pe vremea lui Cromwell, dar nu foarte mult, ºi,pe timpul domniei lui Carol al II-lea, aþi fost numiþi Cavaleri aiOrdinului Royal Oak, pentru loialitate. Da, da, au existat gene-raþii întregi de Sir John în familia voastrã ºi, dacã titlul decavaler ar fi fost ereditar ca acela de baron — cum, de altfel,chiar a fost în timpurile vechi, când bãrbaþii erau cavaleri dintatã în fiu —, dumneata ai fi fost acum Sir John.

— Nu mai spune!— Pe scurt, încheie pastorul, plesnindu-se cu cravaºa peste

picior, mai rar aºa familie în Anglia!

Thomas Hardy8

— Afurisit sã fiu dacã mai e alta la fel! zise Durbeyfield. Iareu, ãsta de acuma, am fost an de an oropsit, dat de colo pânãcolo, de parcã n-aº fi fost altceva decât cel mai neînsemnat sufletdin parohie... Dar de când se ºtiu toate lucrurile astea despremine, pastore Tringham?

Venerabila faþã bisericeascã îl lãmuri cã, dupã cum avea el ºti-inþã, lumea le uitase cu desãvârºire ºi abia de se mai putea spunecã acestea s-au cunoscut vreodatã. Cercetãrile sale personaleîncepuserã în primãvara trecutã, când, în vreme ce se strãduia sãrefacã istoria vicisitudinilor familiei d’Urberville, observasenumele lui Durbeyfield pe cãruþa acestuia ºi, de atunci,se apucase sã caute date despre tatãl ºi bunicul negustoruluiambulant, pânã ce nu mai avusese nici o îndoialã asupra legãturiidintre cele douã nume.

— La început, mã hotãrâsem sã nu te tulbur cu o informaþieatât de nefolositoare, adãugã el. Totuºi, uneori pornirile noastresunt mai puternice decât judecata. M-am gândit cã poate ºidumneata ºtiai câte ceva despre aceasta.

— Pãi, ce-i drept, am mai auzit, o datã sau de douã ori, cãfamilia mea a cunoscut ºi zile mai bune, înainte de a veni sãlocuiascã în Blackmoor. Dar n-am luat seama la vorbele astea,crezând cã vor sã însemne faptul cã odinioarã aveam doi cai, pecând acuma avem doar unul. Ce-i drept, am o lingurã veche deargint ºi o pecete veche, dar, Doamne, ce înseamnã o lingurã ºio pecete?... ªi când mã gândesc cã eu ºi toþi aceºti nobilid’Urberville eram de-acelaºi sânge, în toatã vremea asta! Sezicea cã strãbunicu’ meu avea secretele lui ºi cã nu voia sã spunãde unde se trãgea... Însã, dacã pot sã îndrãznesc, pastore, acumaunde ni se înalþã fumul, adicã vreau sã zic acuma unde trãim noiãºtia, ai d’Urbervillilor?

— Nu mai trãiþi nicãieri. V-aþi stins... ca familie de nobili aiþinutului.

— Asta-i rãu.— Da... este ceea ce calpele cronici familiale numesc stinge-

re pe linie bãrbãteascã... adicã v-aþi degradat, aþi decãzut.— Bine, dar unde suntem îngropaþi?

9Tess d’Urberville

Thomas Hardy10

— La Kingsbere-sub-Greenhill — acolo odihniþi, rân-duri-rânduri, în cavourile voastre, cu efigiile voastre, sunteþi omulþime sub lespezile de marmurã de Purbeck.

— ªi unde sã fie conacele ºi moºiile familiei noastre?— Nu mai aveþi nimic.— Aºa? Nici mãcar un domeniu?— Nici unul; cu toate cã aþi avut cândva cu duiumul, cum

am spus, cãci familia voastrã a avut numeroase ramuri. Aici, încomitat, exista o reºedinþã seniorialã de-a voastrã la Kingsbere,una la Sherton, una la Millpond, una la Lullstead ºi una laWellbridge.

— ªi, oare ne vom mai lua vreodatã bunurile înapoi?— Ah!... Asta n-aº putea sã spun.— ªi ce ar fi cel mai bine sã fac eu, domnule? întrebã

Durbeyfield, dupã o scurtã pauzã.— Oh! nimic, nimic; poate doar sã-þi chinui singur cugetul,

gândindu-te la „cum au cãzut vitejii”1. Lucrurile acestea pot fi deun oarecare interes pentru istoricul ºi genealogistul þinutului, darnimic altceva. Sunt mai multe familii, printre cele ale sãtenilorde prin pãrþile noastre, cel puþin la fel de ilustre. Bunã seara!

— Dar, pastore Tringham, nu vrei sã vii sã bei o halbã debere cu mine pe chestia asta? Au o bere la butoi destul debunicicã la Picãtura curatã — deºi, ce-i drept, nu atât de bunã cala Rolliver.

— Nu, mulþumesc, nu în seara asta, Durbeyfield. Iar dum-neata deja ai bãut destul.

ªi, cu acestea, pastorul îºi vãzu mai departe de drum, punân-du-ºi întrebarea dacã a fãcut bine dezvãluindu-i lui Durbeyfieldacest neobiºnuit fragment din ceea ce aflase în cercetãrile sale.

Dupã ce îl pierdu din ochi pe pastor, Durbeyfield mai fãcuvreo câþiva paºi, cufundat în reverie, apoi se aºezã în iarba de pemarginea drumului, punându-ºi coºul înainte. Câteva minutemai târziu, pe drum apãru un tânãr, mergând în aceeaºi direcþie

1 Verset biblic din „Cântarea de jale a lui David pentru Saul ºiIonatan” (2 Samuel, 1:19 ºi 27).

pe care o urmase, la început, ºi Durbeyfield; acesta din urmã,cum îl vãzu, îi fãcu un semn cu mâna, iar flãcãul îºi iuþi pasul,apropiindu-se.

— Bãiete, ia coºul ãla de jos! Vreau sã te duci undeva, cu omicã solie din partea mea.

Flãcãiandrul, subþire ca un þâr, se încruntã.— Dar cine-oi fi tu, John Durbeyfield, ca sã-mi porunceºti ºi

sã-mi zici „bãiete”? Îmi ºtii numele la fel de bine cum îl ºtiu ºi eupe-al tãu!

— Zãu? Ba nu ºtii nimic, cã tocmai ãsta-i secretul!... Ãsta-isecretul! Acuma fã cum îþi spun ºi du mesajul pe care þi-l încre-dinþez... La urma urmei, Fred, cred cã þie þi l-aº putea împãrtãºi.Secretul este cã eu sunt de viþã nobilã — numai ce-am descope-rit acest lucru, chiar în dupã-amiaza asta, p.m.!

ªi, fãcând acest anunþ, Durbeyfield, cum ºedea el aºa jos, setolãni cu desfãtare pe tãpºan, printre margarete.

Flãcãul rãmase mut în faþa lui Durbeyfield, mãsurându-l cuprivirea din cap pânã-n picioare.

— Sir John d’Urberville... Iatã cine sunt! continuã omul,culcat. Asta, dacã ºi cavalerii or fi fost baroni... ceea ce au ºi fost.Stã scris în istorie totul despre mine. Cunoºti vreun loc, bãiete,pe nume Kingsbere-sub-Greenhill?

— Mda. Am fost o datã acolo, la târgul de la Greenhill.— Ei bine, sub biserica acelui oraº zac...— Da’ nu-i nici un oraº... în locul ãla, vreau sã zic. Cel puþin

nu era oraº când am fost eu acolo... era o aºezare cât palma, s-ocuprinzi dintr-o privire...

— Lasã aºezarea, bãiete... nu despre asta vorbim noi acum.Sub biserica din parohia de acolo zac strãmoºii mei... cu sutele...înveºmântaþi în zale ºi cu giuvaeruri... în sicrie ferecate cuplumb, cântãrind tone ºi tone. Nu existã alt om în tot comitatulSouth Wessex care sã aibã în familie schelete mai multe ºi mainobile decât mine!

— Zãu?— Acuma ia coºul de jos ºi du-te la Marlott, iar când ajungi

la hanul Picãtura curatã, spune-le sã-mi trimitã neîntârziat un cal

11Tess d’Urberville

Thomas Hardy12

ºi o trãsurã, ca sã mã ducã pânã acasã. ªi în trãsurã sã punã omãsurã de rom, într-o sticluþã, ºi s-o treacã pe rãboj, în socotealamea. Iar dupã ce faci asta, duci coºul la mine acasã ºi îi spuineveste-mii sã lase spãlatul rufelor, cã nu-i zor sã termine, ºi sãaºtepte pânã am s-ajung eu acasã, fiindcã am veºti sã-i dau.

Cum flãcãul nu se clintea, afiºând un aer neîncrezãtor,Durbeyfield îºi vârî mâna în buzunar ºi scoase un ºiling, unul din-tre puþinii pe care îi avea la el.

— Þine, pentru osteneala ta, bãiete!Banul produse o schimbare în atitudinea bãiatului.— Prea bine, Sir John! Mulþumesc! Mai pot face ceva pen-

tru domnia ta, Sir John?— Sã le spui, acasã la mine, cã mi-ar plãcea sã mãnânc la

cinã... ei bine, niºte fripturã de miel, dacã au de unde sã facãrost... iar dacã nu, atunci niºte caltaboº, iar dacã nu se poate niciasta... fie! merge ºi o tochiturã.

— S-a fãcut, Sir John!Bãiatul luã coºul ºi, pe când se pregãtea sã plece, se auzi mu-

zica unei fanfare venind dinspre sat.— Ce-i asta? întrebã Durbeyfield. N-o fi în cinstea mea?— Sunt femeile de la procesiunea de binefacere, Sir John. ªi

fiica dumitale este printre ele.— Aºa-i!... Chiar uitasem de asta, prins cu gândul la treburi

mult mai importante. Ei, dar toceºte-þi pingelele pânã la Marlott,te rog, ºi comandã trãsura aia, iar eu poate dau o raitã, sãinspectez procesiunea.

Flãcãul plecã, iar Durbeyfield rãmase în aºteptare, lungit îniarbã, printre margarete, în asfinþitul soarelui. Multã vreme numai trecu nimeni pe drum, iar slabele acorduri ale fanfarei aveausã fie singurele sunete omeneºti care se auzeau în cãuºul dealu-rilor întunecate.

II

SATUL MARLOTT SE ASCUNDE printre dealurile dinspre nord-estcare mãrginesc frumoasa Vale Blakemore sau Blackmoor, despre

13Tess d’Urberville

care am pomenit mai sus — un þinut izolat, împresurat dedealuri, în general încã nevizitat nici de turiºti, nici de pictoripeisagiºti, deºi se aflã la numai o orã depãrtare de Londra.

Cel mai bine este sã priveºti valea de pe culmile dealurilorcare o înconjoarã — mai puþin, poate, în timpul secetelor devarã. O excursie pe jos, fãrã cãlãuzã, pe drumeagurile înguste,întortocheate ºi noroioase ºi prin vãgãunile de pe-aici, pe vremerea, þi-ar cam putea crea neplãceri.

Acest petic de pãmânt mãnos ºi adãpostit, în care ogoarelenu sunt niciodatã pârjolite de soare ºi izvoarele nu seacã nicio-datã, este strãjuit la miazãzi de abruptele creste de calcar aledealurilor numite Hambledon Hill, Bulbarrow, Nettlecombe-Tout, Dogbury, High-Stoy ºi Bubb-Down. Cãlãtorul care vinedinspre coastã, dupã ce osteneºte mergând spre miazãnoaptevreo douãzeci de mile, pe dealuri calcaroase ºi prin lanuri deporumb, când ajunge pe buza unei pante, descoperã cu surprizãºi încântare plãcerea de a cuprinde cu privirea, desfãºurat ca ohartã la picioarele sale, un þinut cu totul deosebit de cel pe carel-a strãbãtut pânã acolo. În spatele sãu sunt dealurile, iar în faþãrazele soarelui lumineazã niºte pajiºti atât de largi, încât îi daupriveliºtii un aer de nemãrginire. Drumurile sunt albe, gar-durile vii sunt joase ºi mustind de sevã, vãzduhul este transpa-rent. Aici, în vale, lumea pare sã fie construitã la o scarã maimicã ºi toate par mai delicate; câmpurile sunt mai curândpoieniþe, atât de mici încât, de la aceastã înãlþime, ºirurile degarduri vii ce le înconjoarã apar privirii ca o plasã, cu fire de unverde întunecat, întinsã peste verdele mai palid al ierbii.Atmosfera de jos, din vale, pare toropitã ºi atât de îmbibatã deazuriul cerului, încât ceea ce pictorii numesc plan mijlociu areaceeaºi nuanþã, în vreme ce orizontul de dincolo de el este de celmai adânc albastru ultramarin. Ogoare cultivate sunt puþine ºiînguste; doar cu mici excepþii, priveliºtea este o masã întinsã ºibogatã de iarbã ºi copaci, îmbrãcând dealurile mai scunde ºicoborând în vãile mai mici pe care le cuprinde cea adâncã. Astfelse înfãþiºeazã Valea Blackmoor.

Thomas Hardy14

Comitatul acesta prezintã un interes istoric tot atât de marecât ºi cel topografic. Valea a fost cunoscutã, în timpurilestrãvechi, sub numele de Pãdurea Cerbului Alb, dupã o ciudatãlegendã din timpul domniei regelui Henric al III-lea, carepovesteºte cum un anume Thomas de la Lynd a ucis un minunatcerb alb, pe care regele îl prinsese mai întâi, dar îl cruþase, iarThomas este silit sã plãteascã din greu pentru fapta lui. În zileleacelea, ºi pânã nu de mult, þinutul era unul împãdurit. Chiar ºiacum se mai pot vedea urmele înfãþiºãrii sale de odinioarã, îndumbrãvile cu stejari seculari, în brâurile de arbori de pe costiºeºi în trunchiurile scorburoase ale copacilor care mai umbrescnumeroasele pãºuni ale vãii.

Pãdurile s-au dus, însã câteva obiceiuri vechi, nãscute laumbra lor, încã au rãmas, deºi majoritatea s-au pãstrat doar într-oformã metamorfozatã sau mascatã. Aºa s-a întâmplat, de pildã,cu dansul din ziua de 1 Mai, pe care îl vom întâlni, în dupã-ami-aza despre care vorbim, în chip de alai de petrecere sau de „pro-cesiune”, cum i se zicea pe-aici.

Era un eveniment important pentru tinerii locuitori dinMarlott, deºi semnificaþia sa originarã le scãpa participanþilor laceremonie. Specificul sãu consta mai puþin în menþinerea obi-ceiului strãvechi de a merge în procesiune ºi apoi de a dansa defiecare datã cu prilejul acestei zilei, cât mai ales în faptul cã laprocesiune luau parte exclusiv femei. În rândurile bãrbaþilor numai aveau loc astfel de serbãri sau erau, oricum, mai puþindemne de remarcat, iar, fie din pricina sfielii înnãscute a sexuluislab, fie din pricina atitudinii ironice din partea bãrbaþilor dinfamiliile lor, aceste câteva ritualuri de adunare a femeilor, câte semai pãstraserã prin partea locului (în caz cã mai existau vreuneleºi prin alte pãrþi), pierduserã mult din strãlucirea ºi popularitateade odinioarã. Numai femeile din Marlott continuaserã sãîntreþinã cultul Cerealiei1 locale. Obiceiul dãinuise de-a lungulsecolelor — dacã nu ca o ceremonie binefãcãtoare, cel puþin caun soi de serbare consacratã femeilor — ºi încã mai dãinuia.

1 Sãrbãtoare romanã în cinstea lui Ceres, zeiþa grânelor ºi afertilitãþii.

Participantele erau, toate, îmbrãcate în veºminte albe — ofericitã supravieþuire a obiceiului, de pe vremea când veselia ºizilele lunii mai se confundau, de dinainte ca obiºnuinþa de acumpãni îndelung la toate lucrurile sã reducã emoþiile la o sen-zaþie monotonã, de mai micã intensitate. Prima parte a mani-festãrii consta în a merge, douã câte douã, în procesiune, în jurulparohiei. Fantasticul ºi realul se îngemãnau, iar soarele luminaaceste siluete, pe fundalul gardurilor vii înverzite, ºi al faþadelorcaselor, acoperite de plante agãþãtoare. Deºi întregul grup purtaveºminte albe, nu gãseai douã nuanþe de alb asemenea. Unele seapropiau de albul imaculat; altele aveau o paloare albãstrie;altele, croite în stil georgian, erau îngãlbenite de vreme (proba-bil zãcuserã împãturite mulþi ani de-a rândul) ºi prinseserã onuanþã lividã.

În plus faþã de aceastã deosebire în albeaþa veºmintelor,fiecare femeie sau fatã ducea în mâna dreaptã o nuieluºã de sal-cie, pe care o decojise, iar în mâna stângã, un buchet de florialbe, culese de fiecare în parte dupã gustul ºi plãcerea proprie.

În ºirul lor se puteau zãri ºi câteva femei de vârstã mijlocie, baunele chiar ºi mai vârstnice, cu pãrul înspicat de fire argintii ºi cuobrajii zbârciþi, purtând pecetea nemiloasã a timpului ºi anecazurilor, apãrând cumva grotesc, mai degrabã inutil, în acestmãnunchi de tinereþe. Judecând la rece, ai fi avut mai mult decâºtigat vorbind cu oricare dintre aceste femei încãrcate de grijiºi de experienþã, pe care anii o mânau din ce în ce mai aproapede clipa când avea sã mãrturiseascã „Nu-mi mai place sã trãiesc”,decât cu vreuna dintre tinerele lor însoþitoare. Dar acum hai sãle lãsãm pe cele vârstnice deoparte ºi sã ne ocupãm de cele în alcãror piept viaþa pulsa alert ºi fierbinte.

Tinerele fecioare reprezentau, într-adevãr, majoritatea grupu-lui, iar creºtetele lor, cu pãr bogat, reflectau în lumina soareluitoate nuanþele de aur, de antracit ºi de aramã. Unele aveau ochifrumoºi, altele un nas frumos, altele o gurã ori o talie frumoasã,dar mai puþine, poate nici una, nu erau desãvârºite. Se vedeala ele o nepricepere în a-ºi rotunji buzele, în aceastã crudãexpunere în faþa ochiului public scrutãtor, o stângãcie în

15Tess d’Urberville

miºcãrile capului, ca ºi în a face deosebirea între conºtiinþa desine ºi trãsãturile feþei, ceea ce dovedea cã sunt doar niºte naivefete de la þarã, neobiºnuite cu atâþia privitori deodatã.

Fiecare în parte ºi toate laolaltã erau înflãcãrate ºi de altce-va decât de soare, de parcã fiecare ar fi avut un mic soare pro-priu, pentru sufletul sãu, la care sã se încãlzeascã — vreun vis,vreo dragoste, vreo pasiune, sau cel puþin vreo speranþã ascunsãºi îndepãrtatã, care, deºi nu avea vreun temei, se încãpãþâna sãpulseze în ele, dupã cum le stã în fire speranþelor — iatã de ceerau toate voioase, iar unele dintre ele de-a dreptul fericite.

Înconjuraserã hanul Picãtura curatã ºi se abãtuserã apoi de ladrumul principal, ca sã treacã printr-o portiþã cãtre fâneþuri,când una dintre femei spuse:

— Doamne Dumnezeule! Ia te uitã ce mai poznã, TessDurbeyfield, acela este taicã-tãu care se duce acasã cu trãsura!

La aceastã exclamaþie, o tânãrã din grup întoarse capul. Erao fatã frumoasã ºi delicatã — probabil nu mai atrãgãtoare caaltele — dar avea gura ca bujorul, fremãtãtoare, iar ochii ei mariºi nevinovaþi adãugau un plus de expresivitate culorii ºi formeiacestora. Purta o panglicã roºie în pãr ºi era singura din totgrupul alb care se putea lãuda cu o astfel de podoabã bãtãtoarela ochi. Când fata se întoarse, îl vãzu pe Durbeyfield trecând pedrum, tolãnit în fundul unei trãsuri de la hanul Picãtura curatã,condusã de o jupâniþã vânjoasã, cu pãrul buclat ºi cu mânecilerochiei suflecate aproape pânã la umeri. Aceasta era vesela sluj-nicã a hanului, care, fãcând mai toate treburile, era ºi grãjdar ºirândaº totodatã. Durbeyfield, lãsat pe spate ºi cu ochii închiºi dedesfãtare, îºi fluturã mâna deasupra capului ºi psalmodie fãrãgrabã, accentuând cuvintele:

— Am la Kingsbere un mãreþ cavou de familie... ºi strãbuniimei, cavaleri, acolo zac în sicrie!

Membrele procesiunii chicotirã, mai puþin fata pe nume Tess,care se roºi ca focul la gândul cã tatãl sãu se fãcea de ruºine înfaþa lor.

— E obosit, atâta tot, spuse ea grãbit, ºi a cerut sã fie dusacasã, pentru cã astãzi calul nostru trebuia sã se odihneascã.

Thomas Hardy16

17Tess d’Urberville

— Da’ de unde, nu fi prostuþã, Tess! ziserã însoþitoarele sale.I-a mers ºi lui negoþul ºi s-a cinstit din ce-a vândut. Hã, hã!

— Hei, ia vedeþi! Nu mai fac nici un pas împreunã cu voi,dacã mai faceþi vreo glumã pe socoteala lui! strigã Tess ºi vãpaiadin obraji i se întinse pe toatã faþa ºi pe gât. În aceeaºi clipã, ochiii se umezirã, iar privirile i se lãsarã în pãmânt.

Vãzând cã într-adevãr o rãniserã, celelalte tãcurã ºi ordinease restabili. Mândria nu-i îngãdui lui Tess sã-ºi întoarcã din noucapul, sã vadã ce gând avea tatãl sãu, dacã avea într-adevãrvreunul. ªi, cu acestea, porni împreunã cu restul grupului cãtrepajiºtea împrejmuitã, unde urmau sã danseze pe iarbã. În scurttimp ajunserã ºi fata îºi regãsi stãpânirea de sine, începând sã-ºiatingã în glumã vecina cu nuieluºa ºi sã vorbeascã aºa ca deobicei.

În acest moment al vieþii sale, Tess Durbeyfield era ca unpotir plin de emoþii, încã neîntinate de experienþã. Vorbeaputernic în dialect, în ciuda învãþãturii primite la ºcoala din sat,caracteristica intonaþiei dialectului pentru acest comitat fiind opronunþie cu gura potrivitã aproximativ ca pentru rostirea silabei„ur”, probabil mai expresivã decât oricare alta din vorbireaumanã. Buzele foarte roºii ale lui Tess, þuguiate, ca rezultat alrostirii silabei cu pricina de mic copil, pãreau cã abia ºi-au stabilitforma definitivã, iar buza de jos avea un fel aparte de a împingepartea de mijloc a buzei de sus, când gura se închidea dupã vreuncuvânt.

În toatã înfãþiºarea fetei încã mai stãteau ascunse trãsãturilecopilãriei. În timp ce mergea, în ciuda promiþãtorului sãu farmecde femeie, din când în când mai puteai întrezãri aerul fetiþei dedoisprezece ani trecându-i peste obraji, ori pe cel al fetiþei denouã ani, în sclipirile ochilor, ba chiar ºi pe cel al fetiþei de cinciani, fluturând peste rotunjimile gurii sale.

Totuºi, puþini observau acest lucru ºi încã ºi mai puþini þineaucont de el. Unii, în special strãinii, se uitau lung dupã ea când oîntâlneau ºi, fascinaþi de prospeþimea sa, rãmâneau în loc între-bându-se dacã o vor mai vedea vreodatã. Acum însã, pentru

mai toatã lumea, Tess era doar o veselã ºi încântãtoare fatã de laþarã, nimic mai mult.

Nu se mai gândea nimeni la Durbeyfield, trecând în carul sãutriumfal condus de o rândãºiþã, iar procesiunea, o datã intratã îngrãdina destinatã petrecerii, începu dansul. Cum nu existaureprezentanþi ai celuilalt sex printre ele, fetele dansarã, laînceput, una cu alta, dar, pe la ceasul încheierii muncii, bãrbaþiidin sat, împreunã cu vreo câþiva pierde-varã ºi alþi vreo câþivatrecãtori, înconjurarã pajiºtea, dând semne cã ar vrea sã intre învorbã pentru a deveni parteneri la joc.

Printre aceºti privitori interesaþi se aflau ºi trei tineri de fami-lie bunã, purtând pe umeri câte un rucsac mic, strâns în curele,ºi câte un baston solid în mânã. Asemãnarea generalã dintre eiºi vârstele lor apropiate dãdeau de înþeles cã ar fi fraþi, ceea ce ºierau. Cel mai mare dintre ei purta, cum se cuvine unui diacon,o redingotã încheiatã pânã sus, o cravatã albã ºi o pãlãrie cuboruri înguste, iar cel de-al doilea pãrea student. Înfãþiºarea celuide-al treilea ºi cel mai tânãr dintre ei cu greu te-ar fi lãmurit cuceva despre caracterul sãu; în orice caz, avea un aer de om liberºi nestrunit, în privirile ochilor ºi în portul veºmintelor, sugerândcã încã nu intrase pe fãgaºul rutinei meseriei. Cã era nestatornicîn ce fãcea, încercând sã înveþe despre ceva ºi despre toate,de-a valma, era tot ce se putea ghici despre el.

Aceºti trei fraþi le spuneau celor cu care fãceau întâmplãtorcunoºtinþã cã îºi petrec Rusaliile într-o cãlãtorie pe jos, prinValea Blackmoor, ºi cã acum se îndreptau spre sud-vest de târ-guºorul Shaston, care, la rândul lui, se afla la nord-est deMarlott.

Tinerii se sprijinirã ºi ei de poarta dinspre drum a pajiºtii,întrebându-i pe ceilalþi ce însemnau dansul acela ºi fetele înveºminte albe. Cei doi fraþi mai în vârstã erau hotãrâþi sã nuzãboveascã mai mult de-o clipã; dar spectacolul unui stol de fetedansând fãrã parteneri–bãrbaþi pãru sã-l amuze pe cel de-altreilea ºi îl fãcu sã nu se mai grãbeascã sã plece. κi dezlegã ruc-sacul, ºi-l rezemã împreunã cu bastonul de marginea gardului ºideschise poarta.

Thomas Hardy18

— Ce vrei sã faci, Angel? întrebã cel mai mare.— Am chef sã intru ºi sã petrec niþel cu ele. Hai sã intrãm

toþi trei — de ce nu? Mãcar pentru douã minute... n-o sã ne iamai mult!

— Nu, nu, e o prostie! spuse cel dintâi. Sã dansãm în ochiilumii cu o ceatã de fetiºcane de la þarã — imagineazã-þi ce-armai fi dacã ne-ar vedea cineva cunoscut! Hai sã mergem, altfelo sã se întunece înainte sã ajungem la Stourcastle ºi nu mai exis-tã vreun loc mai aproape unde sã putem dormi; de altminteri,trebuie sã mai dãm gata un capitol din O ripostã la agnosticismînainte de culcare, cã doar nu m-am ostenit degeaba sã carcartea dupã mine.

— Bine, de acord. Atunci, nu vã mai opriþi sã m-aºteptaþi...o sã vã prind din urmã, pe tine ºi pe Cuthbert, în cinci minute...Pe cuvântul meu de onoare, Felix!

Cei doi fraþi mai mari, fãrã sã fie pe deplin împãcaþi cã îl lãsauacolo, îºi vãzurã de drum, luând ºi rusacul fratelui mai mic, ca sã-ivinã mai uºor acestuia când avea sã-i prindã din urmã. Întretimp, mezinul intrase în grãdinã.

— Mare pãcat, spuse el curtenitor cãtre vreo douã sau treifete din apropiere, de îndatã ce muzica se opri puþin. Unde vãsunt partenerii, dragele mele?

— Nu ºi-au terminat încã munca, rãspunse una dintre celemai îndrãzneþe. Trebuie sã soseascã dintr-o clipã într-alta. Pânãatunci, n-aþi vrea sã ne fiþi dumneavoastrã partener, domnule?

— Bineînþeles cã vreau. Dar ce sã fac de unul singur la atâtde multe fete?

— Tot e mai bine unul decât nici unul. Dacã vedeþi cã nelãsãm aºa pe tânjalã, e tocmai pentru cã suntem nevoite sã dan-sãm noi între noi, cãci n-are cine sã ne strângã în braþe! Hai,alegeþi ºi culegeþi, domnule!

— Sst!... Nu întinde coarda! spuse o fatã mai timidã.Tânãrul, astfel invitat, îºi trecu privirile peste întreg grupul ºi

încercã sã facã o alegere. Însã, între atâtea fete necunoscute nuse putea hotãrî, aºa cã o luã pe cea dintâi care îi veni la înde-mânã, alta decât fata care-i vorbise ºi care se aºtepta sã fie ea

19Tess d’Urberville

aleasa, ºi alta decât Tess Durbeyfield. Aºadar, nici arborele ge-nealogic, nici scheletele ancestrale, nici arhivele monumentale,nici trãsãturile specifice neamului d’Urberville, nimic nu îi veniîn ajutor lui Tess în bãtãlia pentru existenþã, nici mãcar cât sãatragã spre ea un partener de dans, care s-o remarce din toatãadunarea de þãrãncuþe de rând. Iatã cât face sângele normand,fãrã sprijinul victorian!

Numele fetei care le eclipsase pe celelalte nu ni s-a transmis,dar de bunã seamã cã a fost invidiatã de restul, pentru cã a fostcea dintâi care s-a bucurat de plãcerea unui partener în searaaceea. Numai cã puterea exemplului i-a îmboldit pe tinerii satu-lui, care nu se grãbiserã sã intre pe poartã cât timp nici un strãinnu le stãtuse în cale, sã se înghesuie acum, ºi, curând, perechilede fete au fost înlocuite de perechi de fete ºi flãcãi, astfel încâtnici cea mai ºtearsã femeie din grup n-a mai fost silitã sã dansezeîn chip de partener pentru altã fatã.

Când orologiul bisericii bãtu, studentul, care uitase de toate,spuse deodatã cã trebuie sã plece, fiindcã trebuia sã-ºi prindã dinurmã tovarãºii. În clipa în care se desprindea dintre dansatori,privirile îi cãzurã pe Tess Durbeyfield, ai cãrei ochi mari, ca sãspunem adevãrul, exprimau un vag reproº cã n-o alesese pe ea.ªi lui îi pãru rãu de faptul cã, din pricina sfiiciunii fetei, n-oremarcase de la început ºi, cu acest gând în minte, pãrãsipoieniþa.

Din pricinã cã zãbovise cam mult, porni s-alerge în josuldealului, cãtre apus, ºi, curând, strãbãtuse valea ºi urca pe urmã-toarea pantã.

Nu-i ajunsese încã pe fraþii sãi, dar se opri sã-ºi tragã rãsu-flarea ºi se uitã înapoi. Putu zãri rochiile albe ale fetelor pepajiºtea înverzitã, rotindu-se în cerc, la fel ca atunci când seaflase printre ele. Se pãrea cã îl uitaserã deja.

Toate, în afarã de una singurã, probabil. Aceastã siluetã albãstãtea deoparte, singurã, lângã gard. Dupã felul în care stãtea, elºtiu cã trebuia sã fie copila aceea drãguþã, cu care nu dansase.Oricât de neînsemnat era acest lucru, el simþi, instinctiv, cã orãnise cu neatenþia lui. κi dori s-o fi invitat pe ea la dans; îºi dori

Thomas Hardy20

21Tess d’Urberville

s-o fi întrebat cum o cheamã. Era atât de modestã, atât de expre-sivã, arãta atât de gingaºã în rochia sa subþire ºi albã, încâttânãrul simþi cã se purtase prosteºte.

Cu toate acestea, nu mai putea îndrepta nimic ºi, întorcân-du-se, îºi impuse un pas vioi ºi îºi alungã din minte acest subiect.

III

CÂT DESPRE TESS DURBEYFIELD, ea nu reuºi sã-ºi smulgã întâm-plarea din minte cu tot atâta uºurinþã. Nu mai simþi tragere deinimã sã danseze multã vreme, deºi ar fi putut gãsi parteneri dinbelºug. Dar, vai! Aceºtia nu vorbeau la fel de frumos ca tânãrulstrãin. Abia când razele soarelui îi topirã din vedere silueta dince în ce mai îndepãrtatã a tânãrului care urca dealul, ea îºi scu-turã tristeþea ºi primi sã danseze cu cel care o invita în acelmoment.

Rãmase cu tovarãºele sale pânã pe înserat, luând parte chiarcu înflãcãrare la joc, deºi, având inima încã neatinsã de fioruldragostei, se bucura numai ºi numai de plãcerea dansului. Preapuþin bãnuia, atunci când vedea „duioasele chinuri, amãruiadulceaþã, durerea plãcerii ºi tristeþea încântãtoare” ale acelorfete care fuseserã curtate ºi câºtigate, cã ºi ea ar putea simþi la fel.Întrecerile ºi sfada dintre flãcãi pentru a-i obþine mâna capartenerã la o gigã1 erau doar o distracþie pentru ea, nimic maimult; iar când flãcãii se aprindeau prea tare, îi respingea.

Ar fi stat pânã mai târziu, dar ciudata apariþie ºi purtareade mai devreme a tatãlui sãu îi reveni în minte, fãcând-o sã seîngrijoreze. ªi, întrebându-se ce i se putuse oare întâmpla, sedesprinse din grupul dansatorilor, îndreptându-ºi paºii cãtrecapãtul satului, unde se afla cãsuþa pãrinteascã.

Când se apropiase la vreo câteva zeci de paºi de casã, îi ajun-serã la urechi alte sunete ritmice decât cele pe care tocmai lepãrãsise — o muzicã pe care o cunoºtea cât se poate de bine. O

1 Vechi dans popular englezesc, vioi ºi sãltãreþ.

Thomas Hardy22

suitã de pãcãnituri regulate venind din casã, provocate delegãnarea puternicã a unei albii de rufe pe o podea de piatrã,miºcare cãreia o voce femininã îi þinea tactul, cântând, într-unritm sãltãreþ, melodia popularã, la mare preþ pe atunci, „Vacabãlþatã”:

Am vãzut-o stând jo-os, colo în crâ-ângul înver-zi-itVino, iubito! ºi-o sã-þi spun eu unde-i de gãsit!

Pãcãnitul albiei de rufe ºi cântarea încetau pentru unmoment, amândouã deodatã, ºi o exclamaþie emisã pe cel maiînalt ton lua locul melodiei:

— Dumnezeu sã aibã-n pazã ochiºorii tãi ca diamantele! ªiobrajii tãi dolofani! ªi guriþa ta ca o cireaºã! ªi pulpele tale deîngeraº! ªi fiecare pãrticicã din trupuºorul tãu binecuvântat!

Dupã aceastã invocaþie, legãnatul ºi cântecul reîncepeau, iar„Vaca bãlþatã” rãsuna ca ºi mai înainte. Astfel stãteau lucrurile înmomentul în care Tess deschise uºa ºi se opri pe rogojina de laintrare, ca sã priveascã mai bine scena.

Interiorul casei, în ciuda melodiei care se auzea, îi strânsefetei inima cu o nespusã tristeþe. De la veselia sãrbãtoreascã dinpoieniþã — costumele albe, buchetele de flori, nuieluºele de sal-cie, rotirile dansului pe iarbã, strãfulgerarea unui tandru senti-ment cãtre tânãrul strãin — la deprimarea veºtedã a acestuitablou, luminat de o singurã lumânare, vai! ce deosebire! Pelângã contrastul izbitor, simþi fiorul mustrãrii de conºtiinþã pen-tru faptul cã nu se întorsese mai curând, ca sã-i ajute mamei latreburile casei, în loc sã se rãsfeþe zãbovind pe afarã.

Maicã-sa stãtea la fel cum o lãsase Tess, înconjuratã de copii,aplecatã, ca în fiecare zi de luni, peste rufele care, ca de obicei,iar zãceau de-o sãptãmânã neterminate. Din albia aceea ieºise,în ajun — ºi Tess simþi un crud val de cãinþã — rochia cea albãpe care o purta ea acum, pe care mama sa i-o spãlase ºi i-o cãl-case, cu mânile ei, ºi pe care ea o înverzise la poale, cu atâtanebãgare de seamã, vânturându-se prin iarba umedã.

Ca de obicei, doamna Durbeyfield stãtea cu un picior vârâtsub albie ºi împingea cu celãlalt leagãnul celui mai mic dintreprunci. Leagãnul îndeplinise grele misiuni, ani de-a rândul,purtând povara atâtor copii pe dalele de piatrã ale încãperii,încât tãlpicile de balansoar se tociserã aproape de tot ºi, prinurmare, o smuciturã puternicã acompania fiecare balans alpãtuþului, azvârlind copilul dintr-o parte într-alta ca pe o suvei-cã de la rãzboiul de þesut. În vremea asta, doamna Durbeyfield,înflãcãratã de cântecul sãu, împingea în leagãn cu toatã energiacare îi mai rãmãsese, dupã ce ziua întreagã stãtuse în aburiirufelor fierte ºi cu mâinile în clãbuc.

Tranc-tranc! tranc-tranc! se hurduca leagãnul. Flacãralumânãrii crescu de la sine, apoi începu sã salte în sus ºi în jos.Apa se scurgea de pe coatele femeii, care îºi grãbi cântecul cãtrefinalul versului, în timp ce îºi privea fiica. Chiar ºi acum, împov-ãratã cu atâþia copii mici, Joan Durbeyfield îndrãgea cu pasiunemuzica. Nici o melodie nu se auzea prin Valea Blackmoor fãrã camama lui Tess sã n-o prindã din zbor, în cel mult o sãptãmânã.

Din trãsãturile femeii încã mai radia, deºi slab, ceva din pros-peþimea, ba chiar din frumuseþea sa din tinereþe, ceea ce teducea cu gândul cã nurii cu care se putea lãuda Tess erau, înmare parte, o zestre de la mama sa ºi, prin urmare, nu aveaunimic nobiliar sau istoric.

— Sã legãn eu copilul în locul tãu, mamã? întrebã fata cublândeþe. Sau sã îmi scot rochia bunã ºi sã te ajut sã storci rufele?Credeam cã le-ai terminat de mult.

Doamna Durbeyfield n-o cicãli pe Tess fiindcã lãsase treburilecasei pe seama sa atâta vreme. Într-adevãr, Joan o dojenearareori ºi aproape niciodatã din astfel de motive, resimþind preapuþin lipsa ajutorului din partea lui Tess, cãci metoda sa instinc-tivã de a se elibera de treburi consta în a le amâna. În searaaceasta, mai ales, pãrea mai bine dispusã ca oricând. Exista ovisare, o preocupare, o ardoare în privirea mamei, pe care fiica sanu o putea pricepe.

— Ei bine, mã bucur c-ai venit! zise mama, de îndatã ce ulti-ma notã din cântec i se stinse pe buze. Voiam sã mã duc sã-l aduc

23Tess d’Urberville

Thomas Hardy24

acasã pe tatãl tãu, dar, mai mult decât atât, voiam sã-þi spun ces-a întâmplat. O sã fii foarte mândrã, pãpuºica mea, când o sãafli!

Doamna Durbeyfield vorbea, de obicei, în dialect — fiicã-sa,care studiase la ªcoala Naþionalã sub îndrumarea unei doamnecu pregãtire londonezã, vorbea douã graiuri: dialectul, acasã, maimult sau mai puþin, ºi engleza propriu-zisã, în afara casei, cu per-soanele de condiþie bunã.

— S-a întâmplat ceva cât am fost eu plecatã? întrebã Tess.— Da!— Are vreo legãturã cu faptul cã tata s-a fãcut de râs luând

trãsura azi dupã-masã? ªi, mã rog, ce l-a apucat? Am crezut cãintru în pãmânt de ruºine!

— Face ºi asta parte din bucuria cea mare! S-a descoperit cãsuntem cei mai mari nobili din întreg þinutul — cu strãmoºi careau trãit cu mult înainte de vremea lui Oliver cel Ursuz — camde pe vremea pãgânilor turci —avem ºi monumente, ºi cavouri,ºi coifuri, ºi blazoane, ºi Dumnezeu le mai ºtie pe toate! Pe vre-mea Sfântului Carol am fost fãcuþi Cavaleri ai Ordinului RoyalOak, iar numele nostru adevãrat este d’Urberville... Nu simþi cãte umpli de mândrie? De-aia tatãl tãu a venit acasã cu trãsura,nu pentru cã ar fi bãut, cum a crezut lumea.

— Îmi pare bine s-aud asta... Dar o sã ne-ajute asta la ceva,mamã?

— Oh, da! Numai gândeºte-te ce lucruri mari se vor tragede-aici. Fãrã îndoialã cã o puzderie de oameni de acelaºi rang cunoi se vor grãbi sã ne vadã. Vor veni pe la noi cu trãsurile lor, deîndatã ce se va duce vestea. Tatãl tãu a aflat-o pe drum, de laShaston spre casã, ºi mi-a înºirat tot neamul, de la obârºie.

— Unde este tata acum? întrebã Tess dintr-o datã.Mama sa, ocolind rãspunsul, îi turui despre alte lucruri, fãrã

legãturã.— Azi s-a dus la Shaston, ca sã-l vadã doctorul. Nu are nici

un fel de ftizie, se pare. Are grãsime în jurul inimii, a zis el. Uite,inima lui e cam aºa...

25Tess d’Urberville

ªi Joan Durbeyfield, în timp ce vorbea, îºi îndoi degetul mareºi arãtãtorul în formã de litera C, împungând aerul din centru cucelãlalt arãtãtor.

— „În momentul de faþã”, i-a zis el tatãlui tãu, „inima dumi-tale este înconjuratã pe aici ºi pe aici, dar spaþiul ãsta este încãdeschis”, a zis. „De îndatã ce-o sã se uneascã ºi pãrþile astea,aºa...” — ºi doamna Durbeyfield îºi uni degetele, figurând uncerc complet — „te vei stinge ca o lumânare, domnuleDurbeyfield”, a zis. „O mai poþi duce ºi zece ani, dar, la fel debine, te poþi curãþa ºi în zece luni sau în zece zile.”

Tess pãrea speriatã. Adicã, se putea ca tatãl sãu sã treacã îngrãdina veºniciei, cu toatã mãrirea aceasta subitã de rang!

— Dar unde este acum? întrebã ea din nou.Maicã-sa îi aruncã o privire dezaprobatoare.— Acuma nu te supãra! Bietul om... s-a simþit atât de frânt,

dupã ce-a trãit înãlþarea sufleteascã la veºtile pastorului, cã s-adus pânã la Rolliver, acum vreo jumãtate de orã. Chiar aveanevoie sã mai prindã puteri pentru ziua de mâine, cu încãrcãtu-ra aia de stupi pe care trebuie s-o predea, fie cã e, fie cã nu e defamilie bunã. Trebuie sã plece cu puþin dupã miezul nopþii, cãcie o cale atât de lungã.

— Sã prindã puteri! zise Tess ridicând tonul, cu lacrimileizvorându-i din ochi. Oh, Doamne! Sã mergi într-o crâºmã ca sãprinzi puteri! ªi tu i-ai þinut isonul, mamã!

Pãru cã toatã încãperea se umple de reproºul ºi mâhnirea sa,întinzându-se ºi punând la respect ºi mobilierul, ºi lumânarea, ºicopiii care se jucau pe-acolo, ºi pe mama sa.

— Ba nu, spuse aceasta din urmã cu arþag, nu i-am þinutisonul! Te-am aºteptat pe tine, sã rãmâi tu sã ai grijã de casã,pânã mã duc sã-l aduc!

— Mã duc eu!— O, nu, Tess! Lasã, n-are nici un rost!Tess nu stãrui. ªtia ce însemna împotrivirea mamei sale.

Haina ºi boneta doamnei Durbeyfield fuseserã deja aºezate, cuºiretenie, pe un scaun de lângã ea, pregãtite pentru escapada

plãnuitã, misiune de care Joan se vãita doar de formã, cãci, defapt, ºi-o dorea.

— Sã duci Îndrumarul complet al ghicitului în magazie, con-tinuã Joan, ºtergându-ºi grãbitã mâinile ºi îmbrãcându-se.

Îndrumarul complet al ghicitului era un volum gros ºi vechi,care stãtea pe masã, la îndemâna ei, ºi atât de ros de cât fusesepurtat prin buzunare, încât marginile se micºoraserã pânã lalitere. Tess îl luã în mânã, iar maicã-sa ieºi.

Sã meargã pânã la han, pentru a-ºi aduce acasã soþul moto-tol, era pentru doamna Durbeyfield una dintre puþinele saleplãceri, în mizeria ºi harababura de zi cu zi a creºterii copiilor.Sã-l gãseascã la Rolliver, sã stea cu el acolo vreun ceas sau douã,alungându-ºi din minte orice gând sau grijã faþã de copii în totacest rãstimp, erau momente care o fãceau fericitã. I se pãrea cãun soi de aurã, o strãlucire târzie se rãspândea atunci peste viaþã.Necazurile ºi alte crude realitãþi cãpãtau o imaterialitate metafi-zicã, destrãmându-se pentru a lãsa loc numai procesului mintalde contemplare seninã, ºi încetau sã mai aibã apãsãtoarea con-creteþe care îi mãcina trupul ºi sufletul. Cei mici, nemaifiindu-isub ochi, pãreau mai degrabã niºte anexe strãlucitoare ºi dorite,ºi nu altminteri; iar întâmplãrile din viaþa de zi cu zi, privite dela aceastã distanþã, pãreau chiar nostime ºi pline de veselie.Atunci se simþea aproape la fel cum se simþise pe când stãtea alã-turi de actualul sãu soþ, în acelaºi loc, pe vremea când el îi fãceacurte, iar ea închidea ochii la defectele sale de caracter ºi îlprivea doar în înfãþiºarea sa idealã, de îndrãgostit.

Rãmasã singurã cu fraþii mai mici, Tess se duse mai întâi înmagazie cu îndrumarul ghicitului ºi-l îndesã între paiele acoper-iºului. O ciudatã teamã idolatrã a mamei sale faþã de aceastãcarte soioasã o împiedica s-o þinã vreodatã peste noapte în casã— de aceea era dusã înapoi, de fiecare datã dupã ce fusese con-sultatã. Între mamã, cu noianul sãu de credinþe învechite însuperstiþii, în ziceri populare ºi în balade transmise din generaþieîn generaþie, ºi fiica sa, cu educaþia de la ªcoala Naþionalãºi cunoºtinþele generale primite sub oblãduirea unui programnaþional modern, exista o prãpastie de vreo douã sute de ani în

Thomas Hardy26

modul de a înþelege lucrurile. Când se aflau împreunã, parcã seîntâlneau douã ere: iacobinã ºi victorianã.

Întorcându-se de la magazie, pe poteca din grãdinã, Tess seîntreba ce oare dorise mama ei sã afle din cartea cu pricina, toc-mai în ziua aceasta. Bãnui cã avusese legãturã cu recentadescoperire a vechimii ancestrale a familiei, dar nu avu cum sãghiceascã faptul cã fusese consultatã în special cu privire la eaînsãºi. Renunþând sã-ºi mai batã capul cu aceste gânduri, fata îºifãcu de lucru stropind rufele care se uscaserã peste zi, ajutatã defratele ei de nouã ani, Abraham, ºi de sora sa, Eliza-Louisa, dedoisprezece ani ºi jumãtate, cãreia îi ziceau Liza-Lu, fraþii maimici fiind deja la culcare. Era o diferenþã de patru ani ºi mai bineîntre Tess ºi urmãtorul copil al familiei, cei doi fraþi care ar fi tre-buit sã umple acest gol murind la scurt timp dupã naºtere.Aceastã diferenþã îi impunea lui Tess o atitudine maternã ºiresponsabilã faþã de fraþii ei. Dupã Abraham, urmau încã douãfete, Hope ºi Modesty, apoi un bãieþel de trei aniºori ºi, în sfârºit,nou-nãscutul, care tocmai împlinise un an.

Toate sufletele acestea fragede erau pasageri pe arca luiDurbeyfield — în întregime dependenþi de judecata celor doiDurbeyfield maturi, în ceea ce privea distracþia, nevoile, sãnã-tatea, ba chiar existenþa lor însãºi. Dacã, aºadar, capii familieiDurbeyfield alegeau sã navigheze pe marea strâmtorãrii, anenorocirii, a foametei, a bolii, a dezonoarei sau a morþii, totîntr-acolo era constrânsã ºi aceastã jumãtate de duzinã de miciprizonieri sã navigheze, laolaltã cu ei — ºase fiinþe neajutorate,care nu fuseserã niciodatã întrebate dacã voiserã cumva sã senascã ºi, cu atât mai puþin, dacã îºi doriserã viaþa în niºte condiþiiatât de grele precum acelea în care se treziserã aruncaþi, înnevolnicia familiei Durbeyfield. Unii oameni se întreabã dacãpoeþii, a cãror filosofie este socotitã în zilele noastre la fel de pro-fundã ºi demnã de crezare pe cât le este ºi cântecul de proaspãtºi pur, sunt îndreptãþiþi sã vorbeascã despre „voinþa divinã aNaturii”.

Se fãcuse târziu, dar nici tatãl, nici mama nu se arãtau. Tessse uita din prag dupã ei, cãlãtorind cu mintea prin Marlott. Satul

27Tess d’Urberville

Thomas Hardy28

îºi închidea obloanele. Lumânãri ºi lãmpi se stingeau pretutin-deni, iar ea aproape cã-l zãrea cu ochii minþii pe cel care lestingea ºi mâna lui întinsã.

Dacã maicã-sa spusese cã pleacã sã-l aducã pe taicã-sãu,aceasta însemna încã o persoanã de adus acasã. Tess socoti cã unom cu sãnãtatea ºubredã, care îºi pusese în gând sã porneascã ladrum înainte de ora unu dimineaþa, n-ar fi trebuit sã fie la han,la o orã aºa de târzie, sãrbãtorindu-ºi strãvechiul sânge nobil.

— Abraham, zise ea cãtre fratele sãu mai mic, pune-þipãlãria — nu þi-e fricã, nu-i aºa? ªi dã o fugã pânã la Rolliver sãvezi ce s-a întâmplat cu tata ºi cu mama.

Bãiatul sãri sprinten de pe scaun ºi deschise uºa, dispãrând înnoapte. Se scurse încã o jumãtate de orã; nici bãrbatul, nicifemeia, nici copilul nu se mai întoarserã. Abraham, ca ºi pãrinþiisãi, pãrea sã fi fost ademenit ºi prins în mrejele hanului.

— Trebuie sã mã duc eu, zise ea.Aºadar, Liza-Lu merse la culcare, iar Tess, încuindu-i pe toþi

în casã, porni la drum prin întuneric — un drum plin de hâr-toape, care nu-þi îngãduia sã te grãbeºti, o uliþã croitã maiînainte ca vreo palmã de pãmânt sã fi fost preþuitã în bani, ºi pecând ceasul cu o singurã limbã era suficient pentru împãrþireaunei zile.

IV

HANUL LUI ROLLIVER, singura berãrie din capãtul acesta allungului ºi dezlânatului sat, se putea fãli doar cu o autorizaþie deconsumare a bãuturilor alcoolice la domiciliu; ca atare, fiindcãnimeni nu avea voie, dupã lege, sã bea în local, toatã înlesnireafãþiºã pentru consumatori era strict mãrginitã la o scândurãmicã, de vreo ºase inci1 lãþime ºi vreo doi iarzi2 lungime, fixatã deparii gardului cu bucãþi de sârmã, astfel încât sã închipuie otejghea. Pe scândura aceasta, strãinii însetaþi îºi aºezau halbele,în vreme ce stãteau în drum ºi beau, aruncând drojdia rãmasã în

1 Un inci = 2, 54 cm.2 Un iard = 0,914399 m.

29Tess d’Urberville

praful drumului, dupã modelul Polineziei1, ºi tânjind sã poatãavea un loc înãuntru, unde sã stea sã se odihneascã.

Asta, pentru strãini. Dar mai erau, de asemenea, ºi clienþii deprin partea locului, care nutreau aceeaºi dorinþã — ºi undeexistã dorinþã, existã ºi soluþie.

Într-un dormitor spaþios de la etaj, a cãrui fereastrã era camu-flatã bine cu un ºal gros de lânã, pe care doamna Rolliver,hangiþa, nu-l mai purta de mult, se adunaserã, în seara aceasta,aproape douãsprezece persoane, toate în cãutare de bãuturã ºi deuitare — cu toþii locuind în vecinãtatea localului din capul sat-ului Marlott ºi fiind clienþi obiºnuiþi ai acestui adãpost. Nu doardistanþa pânã la Picãtura curatã, taverna cu autorizaþie completã,aflatã la celãlalt capãt al rãzleþitului sat, fãcea acel local practicde nevizitat pentru localnicii din acest capãt. O problemã încã ºimai serioasã era calitatea bãuturii, care le întãrise ideea cã eramai bine sã bei cu Rolliver, într-un colþ pe acoperiº, decât cuhangiul celãlalt, într-o casã mare2.

În odaie se afla un pat amãrât, cu baldachin, care îngãduiamai multor persoane sã stea aºezate, adunate împrejurul acestu-ia, pe trei laturi; încã vreo doi oameni stãteau cocoþaþi pe unscrin, un altul se odihnea pe o laviþã de stejar cioplit, alþi doi pespãlãtor, alþi doi pe tronul de noapte — ºi toþi se simþeau înlargul lor. Stadiul dispoziþiei spirituale la care ajunseserã oaspeþii,la ora aceea, era unul în care sufletele lor nu-ºi mai încãpeau înpiele ºi îºi rãspândeau, prietenoase, personalitatea prin întreagaîncãpere. În desfãºurarea acestui proces, odaia ºi mobilieruldeveniserã din ce în ce mai demne ºi mai dãtãtoare de desfãtare,ºalul atârnat de fereastrã se înnobilase, apãrând ca o draperiescumpã, mânerele de alamã ale scrinului pãreau ciocãneleleaurite ale uºilor aristocraþilor, iar stâlpii ciopliþi ai patului pãreausã aibã o înrudire cu magnificii stâlpi ai Templului lui Solomon.

1 În sensul unei spuze de insule micuþe.2 Aluzie la unul dintre proverbele lui Solomon: „Mai bine sã

locuieºti într-un colþ pe acoperiº, decât cu o nevastã gâlcevitoare într-ocasã mare” (Proverbe, 25 : 24).

Thomas Hardy30

Doamna Durbeyfield, care pornise grãbitã dupã despãrþireade Tess, deschisese uºa de la intrare, traversase încãperea dincapul scãrii de jos, unde era beznã, ºi descuiase apoi uºa scãrii, cao persoanã ale cãrei degete ºtiau foarte bine chichiþele încuie-torii. Urcuºul scãrii scârþâitoare îi luã ceva timp, iar chipul sãu,când pãtrunse în lumina de deasupra ultimei trepte, fu întâmpi-nat de toate privirile grupului aflat în dormitor.

— Au venit la mine câþiva buni prieteni ºi i-am poftit sã lefac cinste cu prilejul procesiunii de azi! exclamã hangiþa la auzulpaºilor pe scarã, cu aceeaºi limbuþie de copil care-ºi repetã cate-hismul, aruncând, în acelaºi timp, o ocheadã pe trepte în jos.Ah! dumneata erai, doamnã Durbeyfield! Doamne, ce m-ai spe-riat! Am crezut cã este vreunul din jupânii trimiºi de cârmuire.

Doamna Durbeyfield fu bine primitã, cu priviri ºi salutãri dincap din partea celor adunaþi acolo, ºi se îndreptã cãtre loculunde stãtea bãrbatul sãu. Acesta îngâna, ca pentru sine, cu vocejoasã:

— Eu sunt... un nobil la fel de adevãrat ca... oricare de aicisau dintr-altã parte! Am un mãreþ cavou de familie la Kingsbere-sub-Greenhill ºi schelete mai de soi ca oricare altul... din între-gul Wessex!

— Sã-þi spun ce mi-a trecut prin minte, în legãturã cu asta...un plan minunat! îi ºopti veselã nevastã-sa. Hei, John, nu mãmai vezi?

Îl înghionti cu cotul, în vreme ce el, uitându-se dincolo de ea,ca prin geamul unei ferestre, îºi continua refrenul.

— Mai încet! Nu mai cânta aºa de tare, omule, spuse han-giþa. Dacã trece vreunul dintre oamenii cârmuirii ºi-mi ridicãautorizaþia?

— Bãnuiesc cã v-a spus ce ni s-a întâmplat? întrebã doamnaDurbeyfield.

— Da... într-un fel. Credeþi cã e rost de ceva bani?— Ah, ãsta-i tot clenciul! spuse Joan Durbeyfield cu înþelep-

ciune. Oricum, e bine sã te înrudeºti cu oameni care au trãsurã,chiar dacã tu nu te plimbi cu vreuna.

31Tess d’Urberville

κi coborî apoi vocea cu care vorbise pentru ceilalþi ºi conti-nuã în ºoaptã, cãtre bãrbatul ei:

— M-am tot gândit, de când ai adus vestea cea mare, cãexistã o nobilã doamnã bogatã, pe nume d’Urberville, dincolo deTrantridge, la marginea Pãdurii Chase.

— Cum, ce spui?Ea repetã informaþia.— Doamna aceea trebuie sã fie ruda noastrã, zise ea. ªi

m-am gândit s-o trimitem pe Tess sã-i cearã sã recunoascãînrudirea.

— Da, îmi amintesc ºi eu, acuma, când îmi spui tu, cãîntr-adevãr existã o doamnã cu numele ãsta, zise Durbeyfield.Pastorul Tringham nu s-a gândit la asta... Dar doamna aceeanu-i nimic pe lângã noi... face parte dintr-o ramurã mai tânãrãdin familia noastrã care, fãrã îndoialã, nu scoboarã pânã la vre-mea regelui normand.

Discutând despre aceastã problemã, nici unul dintre cei doinu îl observarã, preocupaþi cum erau, pe micul Abraham, care sestrecurase în odaie ºi aºtepta un prilej potrivit ca sã le cearã sã seîntoarcã acasã.

— Este bogatã. ªi cu siguranþã o s-o bage în seamã pe fatã,continuã doamna Durbeyfield. Ceea ce o sã fie un lucru foartebun. Nu vãd de ce douã ramuri ale aceleiaºi familii nu s-ar vizita.

— Da, ºi cu toþii vom cere sã ne recunoascã drept rudele ei!spuse Abraham cu însufleþire, de sub baldachin. ªi cu toþii o sãmergem s-o vizitãm, când Tess o sã se ducã sã stea cu ea; ºi o sãne plimbãm cu trãsura ei ºi o sã purtãm hainele de duminicã!

— Cum ai ajuns aici, copile? Ce prostii tot îndrugi tu acolo?!Du-te de aici ºi te joacã pe scãri pânã când tãticul ºi mãmica vorfi gata!... Ei bine, Tess ar trebui sã se ducã la aceastã membrã afamiliei noastre. Cu siguranþã cã îi va câºtiga inima doamnei —se pricepe Tess. ªi, foarte probabil, ea i-o va prezenta vreunuinobil gentleman, care se va cãsãtori cu fata. Vezi, am avut drep-tate, ºtiam eu!

— De unde?

Thomas Hardy32

— I-am cercetat soarta dupã Îndrumarul ghicitului ºi a ieºittocmai acest lucru!... Ar fi trebuit sã vezi ce frumuºicã era Tessastãzi!... Are o piele finã, ca o ducesã.

— Fata ce-a zis despre plecarea ei?— N-am întrebat-o. Încã nu ºtie cã existã o astfel de doam-

nã, rudã cu noi. Dar cu siguranþã cã doamna o sã aranjezelucrurile pentru o cãsãtorie strãlucitã ºi ea nu va spune nu.

— Tess e ciudatã.— Da, dar pânã la urmã o poþi da pe brazdã. Las-o pe mâna

mea!Cu toate cã aceastã conversaþie se desfãºura între patru ochi,

destule amãnunte ajunserã ºi la urechile celor din jur, atât câtsã-i facã sã priceapã cã soþii Durbeyfield aveau acum alte lucrurimai importante de vorbit decât oamenii de rând ºi cã lui Tess,drãguþa lor fiicã mai mare, i se rezervau perspective deosebite.

— Tess este într-adevãr o bucãþicã bunã, mi-am zis eu astãzi,când am vãzut-o zburdând pe pajiºte împreunã cu celelalte fete— aruncã unul dintre bãutorii mai în vârstã, pe un ton scãzut.Dar Joan Durbeyfield trebuie sã bage de seamã sã nu îiîncolþeascã malþul în covatã1.

Aceasta era o expresie de prin partea locului, cu un sensanume, dar la care nu se auzi nici un rãspuns.

Discuþia se lãrgi, cuprinzându-i ºi pe ceilalþi, când, deodatã,se auzirã alþi paºi traversând camera de dedesubt.

— Au venit la mine câþiva buni prieteni ºi i-am poftit sã lefac cinste, cu prilejul procesiunii de azi! se repezi din nou hangiþasã foloseascã formula pe care o þinea gata pregãtitã pentru nepof-tiþi, mai înainte s-o recunoascã în persoana nou-venitã pe Tess.

Chiar ºi pentru mama sa, prospeþimea chipului copilãresc alfetei pãrea cu totul nelalocul ei printre aburii alcoolului carepluteau aici, în acest mediu în stare doar sã adânceascã zbârci-turile obrajilor celor între douã vârste. N-a fost nevoie decât defulgerarea de reproº din ochii întunecaþi ai lui Tess, pentru ca

1 Vechea expresie „a-i încolþi malþul în covatã” s-ar traduce, aprox-imativ, prin a avea o fatã care sã devinã mamã înainte de nuntã.

amândoi pãrinþii sã se ridice de la locurile lor, terminându-ºi îngrabã berile. Coborârã scãrile dupã ea, în vreme ce doamnaRolliver venea, din precauþie, în urma lor.

— Fãrã zgomot, vã rog, dacã sunteþi atât de buni, dragii mei!Altminteri s-ar putea sã-mi pierd autorizaþia, sã fiu datã în jude-catã ºi mai ºtiu eu câte altele!... Noapte bunã!

O pornirã spre casã împreunã, Tess þinându-l de un braþ petatãl sãu, iar doamna Durbeyfield de celãlalt. La drept vorbind,el bãuse foarte puþin, nici un sfert din cantitatea cu care un beþi-van inveterat s-ar fi putut duce ºi la bisericã, duminicã dupã-amiaza, fãrã ca asta sã-l împiedice în vreun fel sã se închine sausã batã mãtãnii, dar sãnãtatea ºubredã a lui Sir John prefãcea înditamai munþii neînsemnatele sale pãcate de acest soi. Ajuns laaer curat, începuse sã calce foarte nesigur, clãtinând rândul celortrei la fiecare pas, de-ai fi zis cã acum mergeau spre Londra ºi înmomentul urmãtor spre Bath — ceea ce producea un efectcomic, destul de frecvent la oamenii care se întorc noapteaacasã, aduºi de membrii familiei. ªi, ca majoritatea efectelorcomice, în sine, situaþia nu era chiar atât de comicã. Cele douãfemei îºi ascundeau cu vitejie sforþãrile ºi rezistenþa la schim-bãrile de direcþie, pe cât de bine puteau, atât faþã de Durbeyfield,cât ºi faþã de Abraham ºi de ele însele. Astfel se îndreptau,târâº-grãpiº, spre casa lor, capul familiei reîncepând, cândajunserã mai aproape, sã psalmodieze refrenul sãu de dinainte,de parcã ar fi vrut sã prindã curaj ca sã dea ochii cu priveliºteareºedinþei sale actuale:

— Am un ca-vou de fami-lie la Kings-bere!...— Sst!... Lasã prostiile, Jack! îi zise nevastã-sa. Cã doar n-or

fi fost ai tãi singura spiþã nobilã în vremurile de demult. Uitã-tela ai lui Anktell, ºi la ai lui Horsey, ba chiar la ai lui Tringham —toþi au câte un neam aproape la fel de nobil ca al tãu — cu toatecã voi aþi fost de rang mai mare ca ei, ce-i drept. Mulþumesc luiDumnezeu, eu una n-am avut niciodatã vreo familie de soi ºi nuam de ce sã mã ruºinez din pricina asta!

— Nu bãga mâna în foc! Judecând dupã însuºirile tale înnãs-cute — eu unul sunt convins de asta —, voi aþi decãzut mai mult

33Tess d’Urberville

Thomas Hardy34

decât oricare dintre noi toþi, cãci odinioarã, aþi fost regi ºi regineîn toatã legea!

Tess schimbã subiectul, spunând ceea ce în momentul acelaera mult mai viu în mintea sa decât orice idee despre strãmoºi:

— Mi-e teamã cã tata n-o sã fie în stare sã plece mâine custupii atât de devreme.

— Eu?... O sã fiu pe picioare într-o orã sau douã, ziseDurbeyfield.

Se fãcuse ora unsprezece noaptea pânã sã se culce ai casei ºi,cel târziu la douã, în dimineaþa urmãtoare, era musai sãporneascã la drum cu stupii, dacã voiau sã-i ducã vânzãtorilordin Casterbridge înainte de a începe târgul de sâmbãtã — astafiindcã drumul pânã acolo era lung de vreo douãzeci sau treizecide mile1, desfundat, iar calul ºi cãruþa lor erau dintre cele maiîncete mijloace de deplasare. Pe la unu ºi jumãtate, doamnaDurbeyfield intrã în odaia cea mare, unde dormeau Tess ºi toþifraþii sãi mai mici.

— Bietul om, nu poate pleca, îi spuse Joan celei mai în vârstãdintre fiicele sale, ai cãrei ochi mari se deschiseserã în clipa încare mâna maicã-sii atinsese clanþa.

Tess se ridicã în capul oaselor, rãtãcitã cumva într-un spaþiunedefinit, între vis ºi aceastã înºtiinþare.

— Dar cineva tot trebuie sã se ducã, rãspunse ea. Este dejatârziu pentru stupi. Roirea pe anul ãsta se va termina curând, iardacã îi lãsãm pentru târgul de sãptãmâna viitoare, atunci n-or sãse mai caute ºi o sã rãmânem cu ei în braþe.

Doamna Durbeyfield pãrea depãºitã de situaþie.— Atunci... sã se ducã vreunul mai tânãr? Unul dintre flãcãii

care s-au arãtat atât de sãritori dupã ce au dansat cu tine ieri!propuse ea dintr-o suflare.

— Oh, nu! n-aº accepta pentru nimic în lume! declarã Tesscu mândrie. Sã le spun tuturor motivul... ar fi atât de ruºinos!Mai bine mã duc chiar eu... dacã vine ºi Abraham cu mine,sã-mi þinã de urât.

1 O milã =1,61 km.

Dacă ți-a plăcut, intră pewww.elefant.ro/ebooks

descarcă volumul și citește mai departe!