Română Engleză Franceza GermanăAct motric Motor act Acte moteur Motorischer AktAcţiune motrică Motor action Action motrice Motorische handlungActivitate motrică Motor activity Activite motrice Motorische tatichkeitAptitudine Abillity Aptitude Antrenament cu intervale

Interval training

Antrenament cu repetări

Reiterative

Antrenament în circuit

Circuit training

Antrenament de forţă Power trainingAntrenament izometric

Izometrical training Isometrisches Training

Antrenamen de R Endurance training Ausdauertraining Antrenamen de V Speed trainingAntrenamen individualizat

Individualized training

Antrenor Trainer, Coach Entrineur, Coach Trainer, Coach Capacitate motrică Motor capacity Capacite motrice Eigenschaften

motorischeCompetiţie Competition Competition WetkampfCondiţie fizică Physical fitness Preparation physique Korpeliche

VorbereitungCoordonarea mişcării Coordination of

movementCoordination du mouvement

Bewegungscoordination

Deprindere Skill Habilite Fertigkeit Detentă Explosive strength Force explosive Explosivkraft Disciplină sportină Sport discipline Discipline sportive Sportart, sportzweigEfort Effort Effort bemuhungExerciţiu fizic Physical exercise Patrique motrice Die physikalisch UbungExperienţă motrică Motor experience Experience motrice Bewegungserfahrung Expresivitatea mişcării

Expressivity of movement

Expressivite du mouvement

Bewegungseigenheit

Factorii antre Factors of training Facteurs de l΄entrainement

Trainingsfaktoren

Forma sportivă Top forme Avoir la forme Sportliche formIntensitate Intensity of training Intenste de

l΄entrainementTrainingsintensitat

încărcătură Training load Chargement de l΄entrainement

Trainingsbelastung

Învăţare motrică Motor learning Apprentissage moteur Motorisches LernenJoc Play Jeu Spiel Joc de mişcare Game of movement Jeu de mouvement bewegungsspielJoc sportiv Sport game Jeu sportif Sportspiel Lecţie de antrenament Training lesson Leçon d΄entrainement trainingsstundeMetoda Training method Methode d΄entrainement TrainingsmethodeMijloc Means of training Moyen d΄entrainement Trainingsmittel Obiectiv Objective of training Objectif l΄entrainement Trainingsziel Principii Principles of training Principes l΄entrainement TrainingsprinzipienPrecizia mişcării Accuracy of Precision du mouvement Bewegungsprazision

movementProbă sportivă Sport event Epreuve sportive Sportdisziplin Ramură sportivă Sport branch Branche sportive Sportzweig Ritmul mişcării Rythm of movement Rythme du mouvement BewegungsrythmusStil Style Style du mouvement Bewegungsstil Structură Structure of

movementStructure du mouvement Bewegungsstruktur

Tempo Tempo of movement Tempo du mouvement Bewegungstempo Volumul antrenam Volume of training Volume de

l΄entrainementTrainingsvolumen

I. Poziţii faţă de aparat;II. Poziţii pe aparat;III. Apucări, prize;IV. Mişcări şi elemente statice de forţă;V. Mişcări de balans;VI. Descrierea exerciţiilor la aparate;VII. Alcătuirea şi citirea desenelor;

 

Informatii preluate din “Gimnastică” – Prof. Univ. Dr. Emilia Florina Grosu, 2004

Mişcările corpului în întregime sunt reprezentate de către deprinderile motrice de bază şi cele utilitar – aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare, respectiv: echilibru, escaladare, târâre, căţărare, ridicare şi transport de greutăţi, tracţiuni-împingeri).Mişcările segmentelor corpului sunt deplasări ale unor componente ale organismului, considerate mari unităţi structurale ale schemei corporale, prin intermediul cărora se realizează prelucrarea întregului organism. Acestea sunt: capul (gâtul), braţele, trunchiul (cu musculatura anterioară (abdominală), laterală şi a spatelui (dorsală) şi membrele inferioare (picioarele). Deoarece în biologie prin picior se înţelege partea mai jos de gleznă, în teorie pronunţăm „membre inferioare” dar la clasă putem pronunţa „picior”, pentru o comunicare rapidă şi imediată.Mişcările capului- aplecare înainte - îndoire laterală (dreapta – stânga) - îndoire înapoi

- răsucire (stânga – dreapta) - rotare (360°) - balansare (180°)

Mişcările braţelor - ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - întindere – îndoire - rotare

- răsucire - ducere - încrucişare - balansare

Mişcările trunchiului- înclinare - aplecare - îndoire - răsucire

- ridicare – coborâre – rotare - balansare – val

Mişcările membrelor inferioare - ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - păşire - ghemuire

- balansare - răsucire - rotare - fandare

- ducere - pedalare - forfecare - încrucişare

- developare

Practicarea gimnasticii solicită corpul uman şi la acomodarea cu lucrul în poziţii neobişnuite pentru viaţa de zi cu zi. Poziţiile pe care le poate lua corpul sau segmentele sale sunt clasificate şi ordonate după importanţă şi alte criterii, astfel:Poziţiile fundamentale ale corpului sunt: stând – pe genunchi - aşezat

culcat - atârnat - sprijinit

 

Poziţiile capului sunt: - înclinat (înainte până la 45°); - aplecat (înainte, între 45°-90°), în flexiune

– îndoit (lateral, stânga-dreapta); - în extensie (îndoit înapoi);

– răsucit.

Poziţiile braţelor- Poziţiile principale ale braţelor întinse sunt:A. PE DIRECŢIILE PRINCIPALE- braţe înainte - braţe lateral - braţe sus - braţele jos

B. PE DIRECŢIILE INTERMEDIARE, la 45° faţă de două direcţii, existente într-un singur plan (frontal sau sagital) braţele pot fi:- lateral-jos - lateral-sus - înainte-jos

- înainte-sus - înapoi-jos - înapoi-sus - pe diagonală

C. PE DIRECŢIILE OBLICE, la 45° din toate cele trei planuri, scoase din planurile mediane, braţele pot fi

- oblic-jos (înainte –lateral – oblic – jos) - oblic-sus (înainte – lateral – oblic – sus)

- înapoi – oblic– jos înapoi – oblic – sus

- Poziţiile principale ale braţelor îndoite sunt:– mâini pe creştet (pe cap) - mâini la ceafă - mâini pe umeri - mâini la piept

- mâini pe şold - mâini la spate - braţele coroană

Poziţiile trunchiului- drept; - înclinat - aplecat - îndoit – răsucit - aplecat răsucit

 

- îndoit răsucit - răsucit aplecat

Poziţiile membrelor inferioareÎntinse- apropiate - depărtat lateral - depărtat înapoi - încrucişat - ridicat

- răsucit - pe vârfuri

Îndoite- semi îndoite - îndoite - ghemuit - sprijin ghemuit

- ridicat îndoit - fandat - încrucişat - depărtat înafara

B.JOCUL

ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE JOCUL ESTE DEFINIT CA O ACTIVITATE COMPLEXĂ

PREDOMINANT MOTRICĂ ŞI EMOŢIONALĂ, DESFĂŞURATĂ SPONTAN SAU ORGANIZAT, DUPĂ

REGULI PRESTABILITE, ÎN SCOP RECREATIV, SPORTIV ŞI TOTODATĂ DE ADAPTARE LA

REALITATEA SOCIALĂ, LA SOLICITĂRILE EI. REGULILE JOCULUI STABILESC TIMPUL ŞI SPAŢIUL

DE DESFĂŞURARE, NUMĂRUL DE PARTICIPANŢI, CADRUL DE ÎNTRECERE ŞI INTERRELAŢII ÎNTRE

MEMBRII GRUPULUI CARE-L DESFĂŞOARĂ. CONŢINUTUL MOTRIC AL JOCOLUI CUPRINDE

TOTALITATEA ACŢIUNIULOR PRIN CARE JUCĂTORII REALIZEAZĂ SUBIECTUL UNUI JOC.

ACESTE ACŢIUNI POT FI CONSTITUITE DIN DEPRINDERI MOTRICE (ALERGARE, SĂRITURĂ,

ARUNCARE, PRINDERE, CĂŢĂRARE, ECHILIBRU, TRACŢIUNI, ETC.), PROCEDEE TEHNICE DIN

DIFERUTE SPORTURI SAU JOCURI SPORTIVE (BASCHET, FOTBAL, HANDBAL, VOLEI, ETC.),

COMBINAREA UNOR DEPRINDERI DE BAZĂ ŞI SPORTIVE ETC.

ÎN PROGRAMELE ŞCOLARE SUNT INCLUSE TREI FORME DE JOCURI: JOCURI DE MIŞCARE

ELEMENTARE (FĂRĂ SAU CU ÎMPĂRŢIREA PE ECHIPE), JOCURI PREGĂTITOARE PENTRU ANUMITE

DISCIPLINE SPORTIVE ŞI JOCURI SPORTIVE. JOCURILE SE POT PRACTICA ÎN TOATE FORMELE DE

ORGANIZARE A EDUCAŢIEI FIZICE ŞCOLARE (LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ, COLECTIVUL

SPORTIV), ÎN RECREAŢII, ÎN TABERE DE VARĂ ŞI DE IARNĂ.

C.SPORTUL

PORNIND DE LA UNUL DINTRE ETALOANELE EUROPENE ALE LUMII ANTICE SPORTIVE –

GRECIA – VOM ÎNCEPE PRIN A AMINTI TERMENUL DE AGONISTICĂ (ÎN LIMBA GREACĂ –AGON =

LUPTĂ), TERMEN CARE REPREZINTĂ TOTALITATEA FORMELOR DE ÎNTRECERE CE CULMINAU

CU JOCURILE ÎN CARE ERAU CONSACRAŢI CEI MAI ILUŞTRI FII AI ELADEI – JOCURILE OLIMPICE.

SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ ENGLEZ, PRIN FONDATORUL SĂU, THOMAS ARNOLD (1795 –

1842), A INTRODUS PENTRU PRIMA DATĂ ÎN PEDAGOGIA EDUCAŢIEI FIZICE TERMENUL DE

SPORT , CARE PRESUPUNE EDUCAREA SPIRITULUI DE ECHIPĂ ŞI A TRĂSĂTURILOR POZITIVE DE

CARACTER INCLUSE ÎN TERMENUL DE FAIR PLAY. ÎN PREZENT, SPECIALIŞTII DEFINESC

SPORTUL DREPT O ACTIVITATE SPECIFICĂ DE ÎNTRECERE ÎN CARE SE VALORIFICĂ INTENSIV

FORMELE DE PRACTICARE A EXERCIŢIILOR FIZICE, ÎN VEDEREA REALIZĂRII DE CĂTRE INDIVID

SAU COILECTIV (GRUP) A PERFECŢIONĂRII POSIBILITĂŢILOR MORFO-FUNCŢIONALE ŞI PSIHICE

CONCRETIZATE ÎNTR-UN RECORD, O AUTODEPĂŞIRE SAU O DEPĂŞIRE A PARTENERULUI.

IDEEA SPORTISMULUI A AVUT DE LA ÎNCEPUT ADEPŢI ŞI ADVERSARI. ADVERSARII

SUSŢINEAU CĂ SPORTUL, PE LÂNGĂ FAPTUL CĂ ESTE ANTIFIZIOLOGIC (UZEAZĂ ORGANISMUL),

DEZVOLTĂ RIVALITĂŢI, EVIDENŢIAZĂ ADESEA INSTINCTE BRUTALE ŞI AGRESIVE.

DE ACEEA, ACTIVITAEA SPORTIVĂ CONTINUE SĂ FIE ÎNSOŢITĂ DE IDEEA

COMPORTAMENTULUI FAIR PLAY, ADICĂ A ÎNTRECERILOR LEALE ÎN RAPORTURILE NU NUMNAI

DINTRE MEMBRI ACELEEAŞI ECHIPE , DAR MAI ALES DE ADVERSAR SAU CHIAR FAŢĂ DE

SPECTATORI. EDUCAREA ACESTUI SPIRIT INTRĂ ÎN ATRIBUŢIILE TUTUROR CELOR DE CARE

DEPINDE PREGĂTIREA SPORTIVILOR, ÎNDEOSEBI A ANTRENORULUI.

PREGĂTIREA SPORTIVĂ SE REALIZEAZĂ CU TRUDĂ PRIN CEEA CE NUMIM

ANTRENAMENTUL SPORTIV, ADICĂ ACEL PROCES PEDAGOGIC – DESFĂŞURAT SISTEMATIC,

CONTINUU- GRADAT- DE ADAPTARE A ORGANISMULUI OMENESC LA EFORTURILE FIZICE ŞI

PSIHICE INTENSE ÎN SCOPUL OBŢINERE DE REZULTATE ÎNALTE ÎNTR-UNA DIN FORMELE DE

PRACTICARE COMPETITIVĂ A EXERCIŢIILOR FIZICE. COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI

SPORTIV SUNT: PREGĂTIREA FIZICĂ, PREGĂTIREA TEHNICĂ, PREGĂTIREA TACTICĂ,

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ ŞI PREGĂTIREA TEORETICĂ. SELECŢIONAREA SPORTIVILOR SE FACE

ADESEA LA VÂRSTA COPILĂRIEI PE BAZA UNOR CRITERII ŞTIINŢIFICE DE IDENTIFICARE A

APTITUDINILOR ŞI A UNEI TEHNOLOGII RIGUROASE. ACTIVITATEA SPORTIVĂ REPREZINTĂ LA

VÂRF O EDUCAŢIE FIZICĂ A INDIVIZILOR SUPRADOTAŢI DIN PUNCT DE VEDERE MOTRIC ŞI

VOLITIV. EDUCAREA SPECTATORILOR, A CELOR AFLAŢI ÎN TRIBUNELE SĂLILOR DE SPORT SAU

A STADIOANELOR ÎN SPIRITUL FAIR-PLAY IMPLICĂ O STRATEGIE CONSECVENTĂ, ÎN CADRUL

CĂREIA ROLUL MASS-MEDIA ESTE CEL MAI IMPORTANT.

D.TURISMUL

TURISMUL INCLUDE PLIMBĂRILE, DRUMEŢIILE ŞI EXCURSIILE CE CONTRIBUIE

NEMIJLOCIT LA REALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI FIZICE, DAR ŞI UNORA CE APARŢIN

EDUCAŢIEI INTELECTUALE, ESTETICE, MORALE, PATRIOTICE. PLIMBĂRILE PE JOS, CU

SCHIURILE SAU CU BICICLETA, ŞI EXCURSIILE ÎI SOLICITĂ PE PARTICIPANŢI DIN PUNCT DE

VEDERE MOTRIC, DEZVOLTÂND ÎN EGALĂ MĂSURĂ SENTIMENTE ŞI COMPORTAMENTE POZITIVE:

SIMŢUL FRUMOSULUI, CURAJUL, SOLIDARITATEA. DE ASEMENEA, ELE FAVORIZEAZĂ

CONSOLIDAREA UNOR CUNOŞTINŢE DIN DOMENIUL ISTORIEI, GEOGRAFIEI, ŞTIINŢELOR

NATURII.

EXPEDIŢIILE ŞI TABERELE ORGANIZATE TIMP DE MAI MULTE ZILE, CU CORTURI, ADICĂ

SPIRITUL DE ORDINE, CAPACITATEA DE AUTOORGANIZARE, RESPONSABILITATEA ÎN COLECTIV,

SOLIDARITATEA CU PROBLEMELE GRUPULUI.

CELOR IMPLICAŢI ÎN MANAGEMENTUL TURISMULUI, ORGANIZATORILOR DE EXCURSII

SAU SIMPLILOR IUBITORI DE TURISM LE REVINE OBLIGAŢIA DE A MILITA PERMANENT ÎN

FAVOAREA PRACTICĂRII UNUI TURISM CIVILIZAT, BAZAT PE PRINCIPII ECOLOGICE. VALENŢELE

FORMATIVE ALE TURISMULUI AU FOST EVIDENŢIATE DE NUMEROŞI OAMENI DE CULTURĂ:

,, DRUMEŢIA TE ÎNVAŢĂ MAI MULT DECÂT ZECE BIBLIOTECI LA UN LOC” (NICOLAE

IORGA).

,, ÎN LINIŞTEA MUNŢILOR S-A NĂSCUT UN SUFLET ŞI O CONŞTIINŢĂ. ÎN CONTACT DIRECT

CU MISTERELE NATURII, OAMENII AU AJUNS LA O FINĂ SENSIBILITATE ŞI O BOGATĂ VIAŢĂ

INTERIOARĂ.” (OCTAVIAN GOGA).

E.DANSUL

DEŞI ESTE IMPLICAT MAI MULT ÎN CONŢINUTUL EDUCAŢIEI ESTETICE, UNII AUTORI

INCLUD DANSUL PRINTRE MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE.

DANSUL RĂMÂNE PREZENT ÎN CULTURA TUTUROR POPOARELOR, DE LA ÎNCEPUT

OAMENII ÎNCERCÂND SĂ EXTERIORIZEZE PRIN DANS O STARE SUFLETEASCĂ INTENSĂ SAU SĂ

ILUSTREZE ASPECTELE LEGATE DE ACTIVITATEA PRACTICĂ. LA GRECII ANTICI, ORCHESTRICA

(ORCHESIS = DANS) SAU ARTA DANSULUI COMPLETA EXERCIŢIILE FIZICE CARE DĂDEAU

CORPULUI PUTERE ŞI AGILITATE PRIN MIŞCĂRI CARE OFEREAU MLĂDIERE, GRAŢIE, ELEGANŢĂ.

O PARTICULARITATE A DANSULUI O CONSTITUIE ASOCIEREA SA CU MUZICA, ACEASTA DIN

URMĂ AVÂND DOAR ROLUL DE A-I SUBLINIA RITMUL. DE-A LUNGUL TIMPURILOR, FORMELE

DANSULUI S-AU DIVERSIFICAT MULT, EDUCAŢIA FIZICĂ PRELUÂND , ÎN SCOPUL REALIZĂRII

UNOR OBIECTIVE PROPRII, ELEMENTE DE DANS POPULAR, CLASIC, MODERN SAU DE ,,

SOCIETATE”.

UTILIZAŢI ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ, PAŞII DE DANS POPULAR SAU MODERN, PE

LÂNGĂ FAPTUL CĂ POT SOLICITA UN EFORT FIZICINTENS, DEZVOLTĂ SIMŢUL RITMULUI,

COORDONAREA, EXPRESIVITATEA MIŞCĂRII, CREÂND ŞI O STARE EMOŢIONALĂ APARTE,

FAVORABILĂ DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIULUI FIZIC. ELEMENTELE DANSULUI CLASIC ŞI MODERN

INTRĂ ÎN PREGĂTIREA TEHNICĂ A SPORTIVILOR CARE PARTICIPĂ LA COMPETIŢIILE DE

GIMNASTICĂ ARTISTICĂ, PATINAJ ŞI SCHI ARTISTIC, ÎNOT SINCRON.

ÎN PREZENT, DANSUL ÎNSUŞI A DEVENIT UN SPORT.

SUNT ORGANIZATE CONCURSURI CARE DESEMNEAZĂ CAMPIONI ŞI STABILESC IERARHII

VALORICE.

B) CONCURSUL SAU COMPETIŢIA SPORTIVĂ FINALIZEAZĂ EFORTUL DE PREGĂTIRE ŞI

STABILEŞTE IERARHII VALORICE ÎN CADRUL DISCIPLINELOR SPORTIVE LA DIFERITE CATEGORII

DE VÂRSTE ŞI NIVELURILE DE PERFORMANŢĂ. EXISTĂ COMPETIŢII PENTRU COPII, JUNIORI ŞI

SENIORI, PENTRU AMATORI ŞI PROFESIONIŞTI, DE NIVEL LOCAL, NAŢIONAL, INTERNAŢIONAL.

COMPETIŢIILE SPORTIVE SE DESFĂŞOARĂ PE BAZA UNUI CALENDAR COMPETIŢIONAL ŞI A UNUI

REGULAMENT DE ORGANIZARE, CUNOSCUT DE COMPETITORI. ACEASTA TREBUIE SĂ CONŢINĂ:

DENUMIREA COMPETIŢIEI, SCOPUL, LOCUL ŞI DATA DESFĂŞURĂRII, PARTICIPANŢI, CRITERII DE

STABILIRE A REZULTATELOR, PROGRAMUL COMPETIŢIEI, CONDIŢII TEHNICO-ORGANIZATORICE

ŞI ADMINISTRATIVE, PREMII, ETC.

FEDERAŢIA ,, SPORTUL PENTRU TOŢI „ CARE FUNCŢIONEAZĂ ÎN CADRUL MINISTERULUI

TINERETULUI ŞI SPORTULUI, ARE MENIREA DE A CREA CADRUL ORGANIZATORIC PRIN CARE SĂ

FIE ANGRENAT UN NUMĂR CÂT MAI MARE DE COPII, TINERI ŞI ADULŢI, VÂRSTNICI ÎN

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE CU SCOP DE FORTIFICARE ŞI DE RECREERE.

FACTORII RESPONSABILI AU ATRIBUŢIA DE A CREA CONDIŢII OPTIME PRIN :

DIVERSIFICAREA MATERIALELOR SPORTIVE, AMENAJAREA UNOR BAZE MATERIALE SIMPLE,

CONSTRUIREA BAZINELOR DE INOT, STIMULAREA ACTIVITĂŢII DE INIŢIERE ETC. PENTRU

BUNA DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ SI SPORT.

Poziţia antomică – stând cu membrele superioare apropiate de părţile laterale ale trunchiului, coatele extinse, mâinile în supinaţie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim 450.

Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o anumită incidenţă. În raport cu orientarea faţă de poziţia anatomocă a corpului se descriu 3 planuri:

frontal – dispus paralel cu fruntea (adică vertical şi latero-lateral) împarte corpul într-o parte anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal care împarte corpul într-o jumătate anterioară şi una posterioară se numeşte plan medio-frontal.

sagital – este dispus vertical şi antero-posterior, împarte corpul într-o parte dreaptă şi una stângă. Planul sagital care împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte plan medio-sagital.

transversal – este dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară. Planul transversal care împarte corpul într-o jumătate superioară şi una inferioară se numeşte plan medio-transversal.

Axele – se formează prin intersectarea a două planuri: axul vertical – la intersecţia planului frontal cu cel sagital, axul sagital (antero-posterior) – la intersecţia planului sagital cu cel transversal, axul frontal (transversal) – la intersecţia planului frontal cu cel transversal.

Din punct de vedere biomecanic mişcările se produc astfel: în plan sagital şi ax frontal (transversal) – flexia şi extensia, în plan frontal şi ax sagital – abducţia şi adducţia, în plan transversal şi ax vertical – rotaţia internă şi externă.

Terminologia gimnasticii

Este de neconceput ca procesul de învăţământ la disciplina Educaţie Fizică/ gimnastică să se desfăşoare fără a folosi o terminologie specifică domeniului activităţilor motrice.

Terminologia Educaţiei Fizice se referă la denumirea convenţională a tuturor materialelor, aparatelor, echipamentelor şi mişcărilor care sunt utilizate în cadrul disciplinelor sportive.

Terminologia Educaţiei Fizice îşi are izvorul în practica activităţilor motrice fiind necesară pentru a comunica verbal şi în scris în cadrul diferitelor grupuri.

Gimnastica fiind o disciplină sportivă complexă, utilizează terminologia educaţiei fizice aplicând-o concret mişcărilor ei specifice.

În gimnastică terminologia se concretizează în acei termeni care definesc exerciţiile, tehnica de execuţie,aparatele, echipamentul şi materialele ajutătoare folosite pentru însuşirea şi realizarea lor.

Descrierea exerciţiilor trebuie să respecte particularităţile limbii, să fie unitară, scurtă şi concisă, precisă clară şi ştiinţifică şi să nu dăuneze înţelegerii mişcărilor ce vor fi executate.

Fiecare ramură a gimnasticii aduce un plus în exprimarea terminologică, plus determinat de mişcările specifice.

În descrierea exerciţiilor se foloseşte următorul algoritm:

1. se precizează poziţia iniţială;2. se descrie exerciţiul pe timpi în ordinea succesiunii;3. se începe cu acţiunea pe care o realizează segmentul căruia i se adresează exerciţiul şi

apoi celelalte mişcări ale segmentelor ajutătoare are compun mişcarea;4. se specifică numărul de timpi apoi nr de repetări.

Descrierea terminologică se referă la scrierea prescurtată a mişcărilor executate.

În scrierea prescurtată se precizează:

segmentele corpului; direcţia; acţiunea segmentelor; aparatele, materialele folosite

Toate părţile corpului, poziţiile principale şi derivate, aparatele şi acţiunile se scriu prescurtat în mod convenţional astfel:

1. cuvintele care reprezintă părţile corpului se scriu prescurtat printr-o singură literă, cea cu care începe cuvântul;2. dacă două sau mai multe părţi ale corpului încep cu aceeaşi literă atunci se adaugă la prima literă încă una sau două consoane din cuvânt.

Partea corpului Prescurtarea Partea corpului Prescurtarea Antebraţ Anteb. Deget Dg.Bărbie Bb. Faţă F. Braţ B. Frunte Fr.

Cap C. Gambă Gb.Călcâie Cc. Gât Gt.Coapsă Cp. Genunchi G.Cot Ct. Gleznă Gl.Creştet Crt. Mână M. Ceafă Cf. Ochi O. Palmă Pl. Şold Ş. Picior P. Talpă Tlp.Piept Pt. Tâmplă T. Pumn Pm. Trunchi Tr.Spate Sp. Vârf V. Şezută Şz.

3. Cuvintele care definesc direcţia de execuţie a mişcării se scriu terminologic astfel:Direcţia Prescurtarea Direcţia PrescurtareaÎnainte Înai. În jos În josOblic înainte Obl.înai. Diagonal Diag.Înapoi Înap. Vertical Vert.Oblic înapoi Obl.înap. Orizontal Oriz.Lateral Lat. Adâncime Adânc.În afară În afară Împrejur Împrej.Înăuntru Înăuntru Dreapta Dr.În sus În sus Stânga Stg.

4. Poziţiile principale şi derivate se scriu astfel:Poziţia Prescurtarea Poziţia PrescurtareaStând St. Aşezat Aşez.Stând depărtat St. Dep. Culcat Culc.Fandat Fand. Culcat dorsal Culc dorsalPas Pas Sprijin culcat dorsal Sprij. Culc. dorsalMers Mers Atârnat At.Pe genunchi Pe g. Atârnat stând At. St.Pe un genunchi Pe 1 g. Stând pe mâini St. Pe m.Pe genunchi aşezat pe călcâie

Pe g. aşez.pe cc. Stând pe cap St. Pe c.

Sprijin pe genunchi Sprij.pe g. Stând pe umeri St. Pe u.Ghemuit Ghem.

5. Cuvintele ce exprimă o acţiune sub forma unui verb se scriu prescurtat prin suprimarea terminaţiei

Acţiunea Prescurtarea Acţiunea PrescurtareaAducere Aduc. Depărtare Depărt.Alergare Alerg. Deplasare Deplas.Alternare Altern. Ducere Duc.Aplecare Aplec. Închidere Închid.Apropiere Aprop. Înclinare Înclin.Apucarea Apuc. Încrucişare Încruciş.Aruncare Arunc. Îndoirea Îndoi.Atârnare Atârn. Întindere Întind.Bătaie Băt. Răsturnare Răsturn.Cădere Căd. Rostogolire Rostog.

Căţărare Căţăr. Rotare Rot.Atingere Ating. Urcare Urc.Coborâre Cobor.

6. Cuvintele care exprimă o atitudine specială a corpului, statică sau dinamică şi sunt folosite sub formă adjectivală, se scriu prescurtat din literele din prima silabă la care se adaugă una sau doiă litere din silaba următoare.

Atitudine Prescurtarea Atitudine PrescurtareaAdus Ad. Fandat Fand.Aplecat Apl, Înclinat Încl.Apropiat Apr. Încrucişat Încr.Apucat Ap. Îndoit Înd.Căţărat Căţ. Întins Înt.Călare Căl. Răsturnat Răst.Cumpăna Cump. Ridicat Rid.Depărtat Dep. Sprijinit Sprj.Deplasat Depl.Extins Ext.

7. Aparatele se scriu prescurtat astfel:Aparate Prescurtarea Aparate PrescurtareaBanca Bnc. Prăjină Prj.Bârna Brn. Paralele Prl.Cal Cal Bară Br.Capră Cpr. Inele IneleFrânghie Frg. Cadru Cdr.Scara de frânghie Sc.de frg. Trambulină Tramb.Lada Ld. Scara fixa Sc.fixă

8. Alte prescurtări:Alte acţiuni Prescurtarea Alte acţiuni PrescurtareaAjutor Aj- Liber Lib.Adunare Adun Legat Leg.Coloana de gimnastică Col.de gimn. Mişcare Misc.Combinat Comb. Repaus Rep.Exerciţiu Ex. Respiraţie Respir.Greutate Grt. Ritmic Ritm.Îndividual Indv. Ruperi de rânduri Rup. De rând.

Poziţia stând şi derivate

StândSt.

St. pe 2 p.

St. Pe V.

St. Pe 1 p.

St. Pe g.

St.pe 2 P.

Aprop.

Cu G. În dif. poz.

Ghem.

Fand. Dep.

Încruciş.

Cu spr.

Înap.

Înai.

Lat.

Lat.

Înai.

f.spr.

Cu dr. înai

Cu stg.îna

i

Poziţia stând pe vârfuri şi derivatele ei

Poziţia stând pe 1 picior şi derivatele ei

St. pe V.

Cu G. îndif. poz.

Încruciş .

Ghem. Dep.

Aprop.

Lat.

St. pe 1 p.

Celălat picior ridicat la 45˚ 90˚

Sprijin. Cumpăna

Înt. Îndoi. Înt. Îndoi. facială;dorsală;costală;asimetrică

Înai. Înap.

St.pe g.

Poziţia stând pe genunchi şi derivatele ei

Poziţia aşezat şi derivatele ei

St.pe g.

St.pe g. aşez pe cc. St.pe g.sprij. St.pe g. aşez pe cc. sprij.

Dep. Gb. Încr.Aprop. Pe 1 g.

AşezatAşez.

ÎncrucişGhem.EcherDep.Aprop.

Întins.Îndoi.

Îndoi.Întins.- Aprop.

- Dep.- îndoi.- înt.

- Aprop.- Dep.

Descriere anatomică Descriere după Terminologia gimnasticii

Mişcări posibile în articulaţii:Pronaţie – mişcarea de rotaţie internă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine posterioară şi policele medial..

Palma orientată în jos

Supinaţie – mişcarea de rotaţie externă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine anterioară şi policele lateral

Palma orientată în sus

Flexia – este mişcarea prin care două segmente articulate între ele se apropie unul de celălalt. Se produce când unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se micşorează. Se execută în plan sagital

Îndoirea segmentului

Extensia – este mişcarea inversă celei de flexie, prin care două segmente articulate între ele se îndepărtează unul de celălalt. Este mişcare prin care unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se măreşte. Se execută în plan sagital.

Întinderea segmentului

Abducţia – este mişcarea prin care segmentul respectiv se îndepărtează de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează lateral faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.

Ridicare

Adducţia – este mişcarea prin care segmentul se apropie de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează medial faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.

Coborâre

Mişcările de înclinare laterală – sunt mişcări caracteristice coloanei vertebrale prin care un segment al corpului se apleacă spre dreapta sau spre stânga în plan frontal. Sunt mişcări care se execută în jurul unor axe sagitale care trec prin articulaţiile care participă la această mişcare.

Înclinare inainte, lateral – 45˚;Aplecare – 90˚;Îndoirea – peste 90˚- 180˚ Extensia –îndoirea înapoi

Rotaţiile – se execută în jurul axului longitudinal al segmentului care realizează mişcarea de răsucire.în cazul articulaţiilor coloanei vertebrale vorbim de rotaţie spre dreapta şi spre stânga, iar în cazul membrelor de rotaţii interne şi externe. La nivelul antebraţului vorbim de pronaţie = rotaţie internă şi supinaţie = rotaţie externă.

Răsucirile

Circumducţia – este mişcarea care se execută concomitent pe mai multe planuri, mişcare prin care segmentul descrie un con cu baza la extremitatea distală a segmentului sau a membrului respectiv şi cu vârful în articulaţia care execută mişcarea. Este caracteristică articulaţiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale şi triaxiale. În cadrul acesteia se suced următoarele mişcări: flexie, abducţie, extensie, adducţie.

Rotări - Rotiri