Reprezentanţi: Frederick Taylor (managementul

ştinţific) Henry Fayol (management universal) Max Weber (modelul birocratic) Luther Gulick (management

administrativ - POSDCORB)

“ONE BEST WAY” Creşterea productivităţii prin studiul ştinţific

al muncii – studii timp-miscare (cât se poate face într-o anumită perioadă de timp şi cum)

Principii: Studiu ştiinţific al muncii Selecţia stiinţifică a personalului – cel mai

potrivit om pentru post Dezvoltarea şi educarea (instruirea) stiintifică

a personalului Cooperare strânsă între management şi

muncitori:

Specializare şi diviziunea muncii (între planificare şi execuţie)

Standardizarea muncii (identificarea celei mai eficiente metode de realizare a unei sarcini şi reducerea acestei metode la operatii standard si standarde de performanţă)

Recompensare/sancţionare în funcţie de performanţele individuale (presupune măsurarea performanţelor)

Planificarea şi controlul operaţiilor de catre experţi folosind metode stiinţifice (sarcina conducerii)

Sistem de organizare bazat pe autoritate legal-raţională Diviziunea muncii şi specializare Autoritate ierarhică Reguli şi proceduri impersonale Utilizarea documentelor scrise Personal specializat care ocupă

funcţia pe viaţă (sistem carieră şi continuitate)

Funcţiile managementului: Prevedere/planificare Organizare (structura org.) Comanda (obiective) Coordonare Control

1. Diviziunea muncii2. Unitatea de comanda (un singur superior direct)3. Unitatea de conducere4. Ierarhia5. Ordine organizaţională (toata lumea la locul potrivit, cu sarcina

potrivită)6. Autoritate şi responsabilitate (dreptul de a da ordine şi de a

aplica sancţiuni)7. Centralizare a procesului decizional8. Disciplina (obligaţia de a respecta angajamentele asumate)9. Subordonarea interesului individual celui general10. Echitatea: tratarea amabilă şi corectă a angajaţilor pentru a obţine

loialitatea acestora11. Stabilitatea personalului12. Remunerarea personalului conform performanţelor13. Iniţiativă: încurajarea initiţiativei individuale, ca factor motivaţional14. Spiritul de corp: asigurarea coeziunii interne a personalului

Aceste principii sunt adevaruri universal valabile care pot ghida orice manager din orice organizatie

1. Planificare2. Organizare3. Staffing (recrutare şi selecţie a

personalului)4. Directing (conducere)5. Coordonare6. Raportare7. Bugetare

Universalism excesiv Sisteme mecanistice de management Nu acordă atenţie laturii informale a

organizaţie Resursa umană e tratată ca un mijloc

de producţie Rigiditate

Herbert Simon – The Proverbs of Administration (1946)

Chester Barnard –Functions of the executive (1938)

Critică şcoala clasică în: Tratamentul resursei umane Dezinteres faţă de procesul decizional Dezinteres faţă de latura informală a

organizaţiei Iniţiază BEHAVIOURISM-ul

Principiile oferite de teoria clasica sunt paradoxale (precum proverbele –mutual contradictorii)

1. Principiul specializării conduce la eficienţă. Nu ne spune după ce criteriu specializăm (locaţie, proces, funcţie). În plus specializarea e inevitabilă în orice efort de grup

2. Principiul unităţii de comandă e incompatibil cu cel al specializării – Taylor propunea multiple lanţuri de comandă în funcţie de specializare.

Niciunul dintre cele doua principii nu ne spune cum să împăcăm ambele necesităţi şi nici care ar trebui

să primeze

3. Eficienţa creşte dacă numărul de subordonaţi al unui manager este cât mai mic (3, 5, 11 ?) –Eficienţa creşte dacă avem cât mai puţine nivele ierarhice

4. Organizarea după scop, proces, client, loc creşte eficienţa – nu ne spune care să-l alegem

1.Trebuie create o serie de concepte după care să poată fi descrisă activitatea administrativă (concepte operaţionale)

2. Diagnosticarea administraţiei – e ficienţa nu este un scop ci un criteriu (nu răspunde la cum ?)

Limitări ale eficienţei – limite individuale fizice (talent, skill-uri) Limite din perspectiva valorilor personale

(loialitate faţă de organizaţie, motivaţii personale) Limitări în nivelul cunoştinţelor

3. Ponderarea principiilor (ierarhizare)

Organizaţiile au o latură informală care scapă reglementărilor formale

Organizaţia informală cuprinde totalitatea interacţiunilor dintre indivizi pentru a urmări un anumit scop (stare de spirit) care nu sunt reglementate formal

Organizaţiile informale preced organizaţiile formale Crearea unor norme, atitudini, comportamente Orice fel de asociere are un scop (“purely passive or

bovine kind of association among men is of short duration”) Nu este important scopul în sine, mai importantă e

existenţa sa – conversaţia nu neapărat subiectul conversaţiei. De ce?

Ativitate raţională înseamnă acţiune care are un scop

Individul nu poate exista în afara interacşiunii sociale – în afara societăţii

Normele, valorile, regulile org. Informale sunt transpuse în organizaţia formală

Comunicare Coeziune Securitate, - integritate, respect faţă de

sine, libertate de a alege

Reprezentanţi: Elton Mayo Douglas McGregor Abraham Maslow

Experimente privind relaţia dintre productivitate şi cantitatea de lumină

Experimente prin izolarea elementelor care reduc efortul şi cresc productivitatea (control relaxat, pauze mai lungi, stimulente financiare)

Interviuri – studiul problemelor altele decât cele ale organizaţiei

Managementul trebuie să relaţioneze cu grupul nu cu individul Succesul depinde de acceptarea autorităţii de către

grup Utilizarea unor metode prin care angajaţii să poată sesiza

managmentul cu privire la problemele/doleanţele lor Cooperare Oferirea posibilităţii de eliberare emoţională (banii nu

sunt singura problemă) Interacţiunea (pozitivă –vezi interviurile) între conducere şi

angajaţi creşte nivelul de încredere şi acdeptare Consideraţie pentru opiniile personale ale angajaţiilor (să ştii să

asculţi) Încurajare a participării, apartenenţă la un grup şi

supraveghere relaxată Inovaţii: (1) TRAINING ŞI (2) PROGRAME DE CONSILIERE

Sursa: http://onlinecurs.ro/wordpress/?p=358

Există o ierarhie a nevoilor Satisfacerea unei nevoi determină apariţia unei nevoi superioare Nevoi de bază(1,2) şi nevoi superioare (3,4,5)1. Nevoi fiziologice

Apa, aer, mâncare, odihnă2. Nevoia de siguranţă

E exprimata de preferinta pentru siguranţa la locul de muncă, economisire, asigurări, aspecte rutiniere, cunoscute sau familiare (predictibilitate)

Nevoi sociale Sentimentul de apartenenţă, de a fi iubit şi a iubi, de a fi acceptat şi a te

asocia(grupuri informale)

3. Nevoi fundamentate pe respect Autorespect: autonomie, realizare, competenta Respectul oferit de ceilalti: recunoastere, apreciere, prestigiu

Au un puternic rol motivational

4. Nevoia de autodepasire/autorealizare Realizarea potenţialului maxim (a deveni to ce poţi deveni)

Porneşte de la o serie de presupuneri de bază referitoare la natura umană

Promovează o noua teorie managerială,

bazată pe nevoile individuale şi mai

puţin pe exercitarea autorităţii

El porneşte de la piramida lui Maslow

pentru

a-şi detalia teoria

Presupunerile de baza ale Teoriei X:

1. Omul obişnuit are o aversiune naturală faţă de muncă şi încearcă să o evite, pe cât posibil

2. Datorita aversiunii faţă de muncă, majoritatea oamenilor trebuie forţaţi, controlaţi, conduşi autoritar şi ameninţaţi cu sancţiuni

3. Omul obişnuit preferă să fie condus, evita responsabilitătile, are puţine ambiţii şi vrea siguranţă inainte de toate

Ce fel de strategii motivationale vor incuraja presupunerile Teoriei X?

strategii motivaţionale orientate înspre satisfacerea nevoilor fiziologice şi de siguranţă, deci motivarea extrinseca (asigurare, salariu ridicat etc)

Presupunerile teoriei Y:

1. Efortul fizic şi mental este tot atât de natural precum joaca şi odihna

2. Controlul extern şi ameninţarea cu pedeapsa nu reprezintă singurele mijloace de a asigura contribuţia spre atingerea obiectivelor. Oamenii vor exercita autoconducere şi autocontrol în atingerea obiectivelor faţă de care se simt ataşaţi

3. Ataşamentul faţă de obiective depinde de recompensă (non-materială în principal)

4. Omul obişnuit caută asumarea responsabilităţii5. Omul are o un înalt grad de ingeniozitate şi

creativitate în soluţionarea problemelorMANAGEMENT BAZAT PE INTEGRARE ŞI AUTOCONTROL

(integrarea obiectivelor personale în cele ale organizaţiei şi delegare)

Cele 3 şcoli prezintă teorii prescriptive Sunt orintate spre latură internă a

organizaţiei ignorând în mare măsură mediul extern

Dezvoltă fie organizaţia formală fie cea informală

Îşi arogă un caracter universalist