teoria_anarhiei

8/3/2019 teoria_anarhiei

1/60

INTRODUCERE IN TEORIAANARHIEI

- Eseu-introducere in teoria politica si sociala a anarhiei -

Materialul este oferit cu amabilitate spre publicare de autorul sau, Robert Korg, editorulElkorg Media - http://elkorg.blogspot.com si initiatorul grupului de discutii Elkorg,http://groups.yahoo.com/group/elkorg3/.

Serialul a fost publicat integral cu permisiunea autorului in revista electronicaAlterMedia, http://ro.altermedia.info care va ofera si aceasta versiune.

NOTA: Reproducerea materialelor de fata este posibila doar cu acordul autorului.

CUPRINS

Episodul I: Introducere. Teorii politice; anarhism, autoritate, ordine, proprietate;socialism si capitalismEpisodul II: Autoritatea ierarhica: fabrica de idioti si coruptiEpisodul IIII: Anarhie si organizare socialaEpisodul IV: Este anarhia o utopie din cauza naturii umane?Episodul V: Managerul capitalist ca o piedica in calea libertatii si dezvoltarii proprieiafaceriEpisodul VI: Proprietatea privata, nemesisul libertatii in capitalismEpisodul VII: Anarho-capitalismul nu este anarhism ci capitalism

Episodul VIII: Anarhism crestinEpisodul IX: Psihologul Stanley Milgram masoara obedientaEpisodul X: reflectii asupra societatii anarhice

-- /--
http://elkorg.blogspot.com/http://ro.altermedia.info/http://elkorg.blogspot.com/http://ro.altermedia.info/


2/60

-- /--

2


3/60

I. INTRODUCERE. TEORII POLITICE; ANARHISM,

AUTORITATE, ORDINE, PROPRIETATE; SOCIALISM SI

CAPITALISM

Definitia anarhismului ca teorie politica si sociala opusa principiului autoritatiiierarhice

Anarhismul sustine ca principala cauza a aparitiei si adancirii problemelor fundamentaleale lumii noastre este aplicarea principiului autoritatii ierarhice la toate nivelurilesocietatii. Acest princpiu conduce la o organizare ierarhica a tuturor institutiilor societatiinoastre, concentrand puterea la varful unei structuri piramidale. Exemple de astfel destructuri ierarhice: guverne, corporatii, armate, partide politice, organizatii religioase.Anarhistii sustin ca principiul autoritatii ierarhice pe care se fundamenteaza toate acesteinstituii afecteaza profund si negativ individul, societatea, cultura si civilizatia.

Anarhismul contine una din cele mai severe critici ale societatii bazate pe principiulautoritatii ierarhice si propune inlocuirea ei cu o societate libera, in care potentialulfiecarui individ se poate realiza pe deplin, dar nu pe socoteala altora. In loc sa fiecontrolata de sus in jos prin structuri piramidale, societatea anarhica este controlata de josin sus, de indivizi si asociatii voluntare ale acestora.

Beneficiile fundamentale ale unei astfel de societati sunt rezumate elegant de CliffordHarper in Anarhia: un ghid grafic astfel: Ca toate ideile mari, anarhismul este simplucand il privesti de aproape oamenii functioneaza cel mai bine cand sunt eliberati deautoritate si iau hotarari consultandu-se unii cu altii in loc sa execute ordine venite desus.

Petru a obtine o astfel de societate, anarhistii propun desfiintarea institutiilor organizateierarhic: Anarhistii doresc eliberarea societatii de toate institutiile politice si sociale careau un efect restrictiv asupra oamenilor si stau in calea dezvoltarii unei umanitati libere. Rudolf Rocker, Anarcho-Sindicalism.

Anarhismul este o teorie politica al carui scop este crearea anarhiei in societate, adica"absenta unui lider sau suveran". [P-J Proudhon, Ce este proprietatea , p. 264] Cuvintul"anarhie" vine din limba greaca: "a" (fara, absenta) + "archos" (sef, autoritate).

L. Susan Brown (anarhist): "Anarhistii se opun ideii ca puterea si dominatia sunt necesare

pentru societate. Ei sint avocatii unei organizari sociale, politice si economice bazata pecooperare libera." [The Politics of Individualism, p. 106] Deci anarhismul este mai multdecit anti-statism, deoarece statul nu este singura forma de autoritate care trebuiedizolvata. (Hence David Weick, Reinventind anarhia, p. 139)

"Vrei sa faci imposibil ca un om sa-l exploateze pe altul? Atunci fa in asa fel incit nici unom sa nu aiba puterea." [Filosofia politica a lui Bakunin, p. 271]

3


4/60

"Pentru anarhisti, anarhia nu inseamna absentza ordinii ci absenta autoritatii." [BenjaminTucker, In loc de o carte, p. 13]

Anarhistii sustin ca absentza conducatorilor este o forma viabila de sistem social care

functioneaza pentru maximizarea libertatii individuale si a echitatzii sociale. O observatieesentiala, care va fi detaliata in sectiunea urmatoare: anarhismul NU promoveaza lipsaordinii sociale, ci mentinerea ei fara ajutorul institutiilor ierarhice.

De ce anarhismul si anarhia sint ideile politice cele mai gresit intelese dupa

acceptarea Republicii

Ele sint folosite ca sinonime cu "haos" sau "dezordine sociala", deci se afirma implicit caanarhistii doresc intoarcerea la "legea junglei". Am aratat ca anarhismul este impotrivaautoritatzii, nu a ordinii sociale. O intrebare cheie este cine asigura ordinea daca nu oautoritate. Raspunsul anarhist clasic este ca ordinea va veni de la sine odata cu

organizarea sociala propusa: anarhia.

Errico Malatesta: "de cind se crede ca guvernarea este necesara si ca fara ea nu poate fidecit dezordine si confuzie, a devenit natural si logic sa spui ca anarhia, care inseamnaabsentza guvernarii, ar trebui sa sune ca absentza ordinii." [Anarchy, p. 12].

"Schimbati aceasta opinie, convingeti publicul ca guvernul nu este doar nenecesar darextrem de daunator si cuvintul anarhie, doar pentru ca inseamna absentza guvernarii, vadeveni clar pentru toata lumea: ordine naturala, unirea nevoilor umane si dorintelortuturor si libertate completa inauntrul solidaritatii complete." [Ibid., pp. 12-13].

Sa notam ca anarhismul nu este prima teorie politica despre care se afirma gresit(intentionat sau nu) ca aduce haosul si confuzia. Monarhistii au spus la fel despreRepublica in perioada aparitiei acesteia din urma.

Anarhismul: teorie sau ideologie?

Anarhismul este o teorie sociala, economica si politica dar nu o ideologie. Diferenta estefundamentala: o teorie inseamna ca ai un sistem de idei, in timp ce o ideologie inseamnaca ideile te au pe tine. Anarhismul este o colectie de idei care evolueaza odata cusocietatea. In contrast, ideologia este o colectie de idei fixe, pe care oamenii tind sa lecreada corecte si adevarate ca pe niste dogme. Toate aceste idei imutabile generazatiranie si contradictii deoarece incearca sa aseze toti oamenii pe un Pat al lui

Procust. Rezultatul este distrugerea indivizilor in numele doctrinei.

Aceste doctrine sunt de obicei rodul gandirii unui profet, fie el religios sau nu, intretimp decedat si ridicat la rangul de detinator al adevarului de catre toti urmasii sai.Anarhistii sustin ca vii trebuie sa-i ingroape pe morti pentru a-si putea vedea de vietilelor; vii ii conduc pe morti si nu invers.

4


5/60

Ganditori anarhisti

Pionieri:Gerard Winstanley (The New Law of Righteousness, 1649)William Godwin (Enquiry Concerning Political Justice, 1793)

Maturitatea anarhismului:Max Stirner (German) (1806-1856),Pierre-Joseph Proudhon (Francez) (1809-1865),Michael Bakunin (Rus) (1814-1876)Peter Kropotkin (Rus) (1842-1921).

Relatiile anarhismului cu celelalte teorii politice si conceptele lor fundamentale

Anarhism, autoritate, ordine: anarhismul neaga puterea, autoritatea (statul, capitalul)nu ordinea sociala. Deci el nu propune dezordinea sociala ci mentinerea ordinii naturale,

fara existentza unei autoritati ierarhice care sa o impuna. Orice forma de autoritateierarhica este privita ca ne-necesara si cu efecte foarte negative asupra indivizilor.Relatiile ierarhice trebuie inlocuite cu relatii de cooperare intre egali.

Anarhism si capitalism: anarhismul este anti-capitalist pentru ca vede capitalul ca o formade putere, deci trebuie abolit. In particular, capitalul este o forma de exploatare iar piatzacapitalista nu este libera ci privilegiaza capitalistul in dauna producatorului. Profitul,dobinda, chiria sunt vazute ca forme de exploatare.

Anarhism si proprietate: anarhismul sustine ca producatorii ar trebui sa fie proprietarii productiei, productia fiind recompensa muncii lor (deci nu este necesar nici unconducator care sa dea salarii si pentru asta sa-si opreasca o parte din produse pentru el).Din acest punct de vedere anarhismul este o forma de socialism.

Anarhism si socialism: anarhismul considera socialismul prezent (adica de Stat, cuvarianta lui social-democratia) o forma de capitalism in care singurul capitalist si platitorde salarii este Statul, deci toti oamenii sint producatori exploatati de stat prin intermediulcapitalului. De aceea anarhismul, desi are idei comune cu anumite scoli marxiste, este uncritic major al Leninismului, al socialismului "Sovietic", al planificarii centralizate si alsocial-democratiei.

Anarhismul uneste stinga cu dreapta deoarece afirma ca istoria lumii a dovedit libertateasi egalitatea nu sint bune decit impreuna. De ce anarhismul uneste stinga si dreapta:libertatea si egalitatea sint bune numai impreuna.

Mai intii trei definitii simple din American Heritage Dictionary:

LIBERTARIAN: cel care crede in libertate de actiune si de gindire;SOCIALISM: sistem social in care producatorii poseda atit puterea politica cit simijloacele de productie si distributie a bunurilor

5


6/60

LIBERTARIAN SOCIALISM: sistem social care sustine libertatea de actiune si degindire, in care producatorii poseda atit puterea politica cit si mijloacele de productie.

Se observa ca socialismul libertarian difera de anarhie. In primul sistem, producatorii auputerea politica, iar in al doilea nu exista o putere politica. Dar socialismul libertarian si

anarhia au in comun promovarea simultana a libertatii si egalitatii.

Dictonul faimos al lui Bakunin arata ca, pentru anarhisti, libertatea si egalitatea sunt bunenumai impreuna: "Suntem convinsi ca libertatea fara socialism este privilegiu si injustitieiar socialismul fara libertate este sclavie si brutalitate". [Filosofia politica a lui Bakunin,p. 269]

Istoria lumii a aratat ca libertatea fara egalitate este doar libertatea celui mai tare iaregalitatea fara libertate este imposibila si o justificare pentru sclavie.

Unde anarhismul seamana cu socialismul: proprietatea asupra productiei apartine

producatorilor.

"In comun cu toti socialistii, anarhistii sustin ca proprietatea privata a pamintului,capitalului si mijloacelor de productie a fost utila dar timpul ei a trecut si trebuie sadispara. Toate trebuie sa devina proprietatea comuna a societatii si sa fie gestionate incomun de producatori... Idealul organizarii societatii este de a reduce la minim functiileguvernului, pina le anuleaza si se ajunge la anarhie." [Peter Kropotkin, Op. Cit., p. 46]

Unii afirma ca toti anarhistii sint socialisti. Diferentza a fost deja aratata: in socialismul prezent exista putere politica (Stat), in anarhism nu. Din punctul acesta de vedereanarhismul difera fundamental de socialismul "Sovietic". Anarhisti individualisti caBenjamin Tucker ca si anarhisti sociali ca Proudhon si Bakunin s-au autoproclamatsocialisti pentru ca, spune Kropotkin in eseul lui clasic "Stiinta moderna si anarhismul":"atat timp cit socialismul a fost inteles in sensul lui larg, adevarat, ca un efort de a aboliexploatarea Muncii de catre Capital, anarhistii si socialistii mergeau mana in mana."[Evolutie si Mediu, p. 81] Cuvintul "socialist" a fost definit initial sa includa "pe cei carecredeau in dreptul individului de a poseda ceea ce producea" [Lance Klafta, "Ayn Rand siPervertirea Libertarianismului," in Anarchy: A Journal of Desire Armed, no. 34] Prinurmare, socialismul original nu trata in nici un fel chestiunea autoritatii, ci doar pe cea aproprietatii.

Anarhistii resping "conceptia ca oamenii nu pot lucra impreuna daca nu exista unconducator care sa ia un anumit procent din ce produc ei" si cred ca intr-o societateanarhista "cei care muncesc cu adevarat isi vor face propriile regulamente si vor decidesinguri cum trebuie facuta treaba". Prin asta, muncitorii se vor elibera de "teribilasubjugare capitalista" [Voltairine de Cleyre, "Anarchism," pp. 30-34, Man!, M. Graham(Ed), p. 32, p. 34]

Joseph A. Labadie [Anarchism: What It Is and What It Is Not]: "se spune ca anarhismulnu este socialism. Aceasta e o greseala. Anarhismul este socialism voluntar. Exista doua

6


7/60

tipuri de socialism: archistic si anarchistic, autoritarian si libertarian, de Stat si liber."Adolph Fischer: "orice anarhist este un socialist dar nu orice socialist este un anarhist".Retinem distinctia fundamentala intre socialismul original (ne-etatist) si cel prezent(etatist). Anarhia este compatibila cu primul dar incompatibila cu al doilea. Distinctia estedetaliata in sectiunea urmatoare.

Unde anarhismul difera de socialism si social-democratie: negarea Statului ca unic

capitalist

Anarhismul aboleste puterea politica, socialismul asa cum e inteles azi (adica de Stat) ofoloseste din plin.

Socialismul de azi este bazat pe Marxism, democratie sociala si leninism, care includ oputernica autoritate a statului. Lucrarile anarhistilor ca Mikhail Bakunin, Stirner siProudhon au aratat inca inainte de venirea lui Lenin ca "Birocratia Rosie", daca seinstaureaza, va fi "cel mai rau dintre toate guvernele despotice".

Anarhistii au facut unele schimburi de idei cu Marx, dar niciunul cu Lenin: ei au acceptatanaliza si critica facuta de Marx capitalismului si teoria valorii muncii facuta de el. Marxa fost influentzat puternic de cartea lui Max Stirner (The Ego and Its Own) care contine ocritica excelenta a ceea ce Marx a numit "comunism vulgar" si a socialismului de Stat.Anumite elemente ale miscarii Marxiste (Anton Pannekoek, Rosa Luxembourg, PaulMattick, etc) au avut vederi foarte apropiate de ramura anarhist-sindicala a socialismuluianarhist.

Anarhistii considera socialismul de Stat ca o forma de capitalism in care exista un singurcapitalist: Statul. "toti oamenii vor fi niste salariati iar Statul va fi singurul platitor desalarii." [Benjamin Tucker, The Individualist Anarchists, p. 81] "ideea Statului ca unCapitalist... la care aripa social-democrata a mareului Partid Socialist incearca sa reducasocialismul" [Peter Kropotkin, The Great French Revolution, p. 31]

De ce anarhismul este anti-capitalist: capitalul este o forma de putere si exploatare

Kropotkin arata ca anarhismul "ataca nu numai capitalul [ca forma de exercitare aautoritatii] ci si sursele principale de putere in capitalism: legea, autoritatea si Statul."

"Doctrina economica numita capitalism si politica guvernantei sau autoritatii...[sint]similare...[si] legate in multe moduri. Ceea ce capitalul face muncii, Statul face libertatii."[citat de Max Nettlau, O scurta istorie a anarhismului, pp. 43-44]

Emma Goldman s-a opus capitalismului pentru ca el implica faptul ca oamenii isi vindmunca, ceea ce asigura ca "judecata si actiunile muncitorului sint subordonate celui careil plateste" [Red Emma Speaks, p. 36] Cu 40 de ani mai devreme, Bakunin a spus acelasilucru: "muncitorul isi vinde persoana si libertatea capitalistului pentru un salariu" [Op.Cit., p. 187].

7


8/60

Tucker, anarhistul cel mai influentat de liberalism, sustine ca intr-o societate anarhista,non-capitalista, de piata libera, capitalistii vor deveni redundanti si exploatarea muncii decatre capital va inceta pentru ca munca va primi recompensa ei naturala: produsul ei inintregimea lui. [The Individualist Anarchists, p. 82 and p. 85] O asemenea economie ar fi

bazata pe un sistem liber si mutual de schimb al produselor intre cooperative, artizani sitarani. Pentru Tucker, si alti anarhisti individualisti, capitalismul nu este o piata liberaadevarata deoarece este dominata de diverse legi si monopoluri care asigura avantajulcapitalistului asupra angajatilor lui. Chiar Max Stirner, cel mai egoist "egoist" (alt sub-curent anarhist), n-a spus nimic bun despre capitalism.

Exista foarte multe tipuri de la anarhism, de la anarhism individualist la anarhismcomunist. Punctul lor comun este opozitia la orice forma de guvernare de catre om saucapital. Benjamin Tucker insista pentru "abolirea Statului si abolirea dobinzilor in oriceforma." [citat in Anarhismul Nativ America - Un studiu al Individualismului American destinga de Eunice Schuster, p. 140] "Dobinda... aduce comoara unui tarim sau Stat in

putine maini" -- Francis Bacon. Toti anarhistii vad profitul, dobinda, chiria ca o forma deexploatare si prin urmare se opun lor.

APPENDIX: Clasificarea teoriilor politice si locul anarhismului

Vom caracteriza teoriile politice dupa raspunsurile oferite de ele la doua intrebarifundamentale, din care una poate fi descompusa in doua intrebari mai simple:

1a) Exista vreo autoritate ierarhica in societate?Capitalismul raspunde DA.Socialismul prezent (etatist) raspnude DA.Socialismul original nu da nici un raspuns.Anarhia raspunde NU.1b) Cine are autoritatea asupra celorlalti?Capitalismul raspunde CAPITALUL si STATULSocialismul prezent (etatist) raspnude STATULSocialismul original nu da nici un raspuns.Anarhia raspunde NIMENI.

2. Cine are proprietatea productiei si a mijloacelor de productie?Capitalismul raspunde CAPITALISTUL.Socialismul (original si prezent) raspnude PRODUCATORII.Anarhia raspunde PRODUCATORII.

Note:1) Social-democratia europeana contemporana este considerata o forma de socialismetatist;2) Capitalistul este denumirea detinatorului de capital, care angajeaza pe altii samunceasca pentru el si le plateste salariile.

8


9/60

Dupa cum se poate vedea, anarhismul si capitalismul nu au NIMIC in comun in acestechestiuni definitorii. In schimb anarhismul si socialismul sint pe jumate identice (unraspuns din cele doua e la fel). De altfel anarhistii se considera socialisti liberi (saulibertarieni).

Doua confuzii majore tipice perturba intelegerea corecta a raspunsurilor la cele 2 intrebaride mai sus:

1. Pentru multi nu este evident ca si capitalul este o forma de autoritate, si inca la fel deimportanta ca Statul in regimurile politice prezente. Intoxicarea practicata de regimurilecapitaliste cu termeni ca "freedom", "free will", "individualism" ajuta masele sa raminaoarbe la autoritatea exercitata asupra lor de un astfel de regim prin intermediulcapitalului.

2. Se da prea multa atentie intrebarii 2 fata de intrebarea 1, de aia se exagereaza

asemanarea anarhismului cu socialismul si se neglijeaza diferentza.

II. AUTORITATEA IERARHICA: FABRICA DE IDIOTI SI

CORUPTI

Capitolul raspunde la doua intrebari:

1. De ce se opun anarhistii existentei autoritatii ierarhice?2. Ce forma de autoritate accepta si promoveaza anarhistii in locul celei ierarhice?

Prima jumatate a capitolului raspunde la prima intrebare aratind efectele negative aleautoritatii ierarhice asupra indivizilor si societatii in ansamblu. A doua jumatate raspundela a doua intrebare definind forma de "autoritate" de la baza societatii anarhiste. Finalulprezinta o nota despre relatia dintre democratie si anarhie.

Care sint formele de autoritate ierarhica?

Statul, proprietatea privata (si prin urmare capitalul si capitalismul), ca si autoritateabazata pe rasa, sex, religie, etc.

De ce resping anarhistii autoritatea ierarhica?

Din cauza efectelor relatiilor sociale bazate pe autoritatea ierarhica. Sunt trei tipuri deefecte negative ale autoritatii ierarhice asupra indivizilor si societatii in ansamblu:

9


10/60

Diminuarea potentialului uman, prin restrictionarea libertatii individuale a indivizilorsupusi autoritatii, si a capacitatii lor de gindire indepdendenta, critica si creativa;Scaderea standardului de viata a indivizilor si societatii in ansamblu, prin crearea siamplificarea continua a inegalitatilor sociale;Ierarhia intretine problemele pe care ar trebui sa le rezolve deoarece ea contine un

inevitabil conflict de interese intre instinctul ei de conservare si indeplinirea rolului primitde la societate. Acest conflict este insolvabil si el face ierarhia ne-necesara si daunatoaresocietatii.

Autoritatea ierarhica diminueaza potentialul uman

Relatiile sociale bazate pe autoritate presupun diviziunea sociala in citiva care dau ordinesi restul care le executa. Asemenea relatii transmit in toate aspectele vietii umaneordinele/autoritatea, nu libertatea. Ordinele nu pot crea sau perpetua niciodata libertatea,ci doar opusul ei, obedienta.

Autoritatea ierarhica aduce inevitabil marginalizarea si "neutralizarea" executantilor deordine. Deoarece autoritatea este prin definitie incompatibila cu gindirea independenta,critica si creativa a celor supusi ei, cei care detin autoritatea trebuie tot prin definitie sacontroleze pina la suprimare acest tip de gindire la cei care nu o detin (daca fiecaregindeste liber si face ce gindeste, autoritatea ierarhica este ca si inexistenta).

Colin Ward spune ca oamenii "merg din pantecul matern in mormant fara macar sarealizeze potentialul lor uman exact pentru ca puterea de a initia, de a participa ininovatii, alegeri, judecati si decizii este rezervata liderilor" [Anarchy in Action, p, 42].

Emma Goldman spune clar ca subordonarea judecatii si inclinatiilor dorintei unui sef"condamna milioane de oameni sa fie simple non-entitati". [Red Emma Speaks, p. 36]

"Ierarhiile ii fac pe unii oameni dependenti de altii, ii invinuiesc pe dependentzi pentrudependentza lor si folosesc aceasa dependentza pentru intarirea ierarhiei" [MarthaAckelsberg, Free Women of Spain, pp. 19-20] Acelasi lucru e spus de Colin Ward:"sistemul isi fabrica proprii idioti, apoi ii dispretuieste pentru idiotenia lor si ii rasplatestepe cei putini si "inzestrati" pentru raritatea lor" [Op. Cit., p. 43]

Autoritatea ierarhica scade standardul de viata

Ordinele sefului pentru subaltern tind sa amplifice ierarhia deoarece il imbogatesc pe sef.De exemplu, numai din 1994 pina in 1995, compensatiile pentru CEO in America aucrescut cu 16%, comparate cu 2.8% pentru angajati, ceea ce nici macar nu a egalatinflatia! Aceste salarii stagnante nu pot fi blamate pe lipsa profitului companiilor,deoarece profitul a crescut cu 14.8%!. Inegalitatea in putere adinceste inegalitatea inbogatie si vice-versa.

Un editorial din British Medical Journal spune ca "ceea ce conteaza in determinareamortalitatii si sanatatii unei societati este mai putin bogatia ei pe ansamblu cit distributia

10


11/60

acelei bogatii. Cu cit mai egal este distribuita bogatia, cu atit mai buna este sanatateaacelei societati." [Vol. 312, April 20, 1996, p. 985]

Cercetarea Americana a gasit dovezi covarsitoare ale acestui fapt. George Kaplan sicolegii lui au masurat inegalitatea in 50 de state americane si au comparat-o cu rata

mortalitatii din toate cauzele, ajustata pe virste, si tendintza care a rezultat este ca ratamortalitatii creste cu inegalitatea distributiei venitului. Deci nu venitul mediu in fiecarestat ci inegalitatea dintre bogati si saraci determina rata mortalitatii. ["Inequality inincome and mortality in the United States: analysis of mortality and potential pathways,"British Medical Journal Vol. 312, April 20, 1996, pp. 999-1003]

Statele cu o mai mare inegalitate in distribuirea veniturilor au de asemenea o rata asomajului crescuta, o proportie mai mare a detinutilor, o proportie mai mare de oamenicare au nevoie de asistenta financiara si alimentara, mai multi oameni fara asiguraremedicala, mai multi copii nascuti subponderali, infractionalitatea crescuta (inclusivcriminalitatea), un cost mai mare pe cap de locuitor pentru asistenta medicala si protectie

a politiei. Tot acele state cheltuie mai putin pe cap de locuitor pentru educatie, au maiputine carti/loc. in scoli, rezultate mai slabe in educatie inclusiv in capacitatea de a citi,rezultate mai slabe la matematica si procente mai joase de terminare a liceului.

Observatiile despre efectele distributiei foarte inegale de venituri nu ar trebui interpretateca un argument pentru egalizarea ei perfecta. Acele observatii arata ca, intr-un statcapitalist standard ca USA, in cadrul intervalului de distributii definit de stateleamericane cercetate, cu cat distributia este mai dezechilibrata cu atit efectele negativemasurate cresc. Deci in cadrul acestui sistem, anarhistii ar promova o mai mareechilibrare a veniturilor.

Nota: Este foarte posibil sa existe undeva o limita peste care "echilibrarea" ar producealte efecte negative (cum ar fi cele familiare noua care am cunoscut societatea comunistatrecuta). Observatiile mentionate arata insa ca limita respectiva este in afara intervaluluidefinit de cele 50 de state americane, adica nici cele mai "egalitare" nu au depasit-o.

"Trauma psihologica generata de o pozitie sociala inferioara are efecte mai puterniceasupra oamenilor decit toate cele produse de conditii de locuit sub standard, alimentatie,calitatea aerului, facilitati de recreere si asistenta medicala primita de saraci." (veziGeorge Davey Smith, "Income inequality and mortality: why are they related?" BritishMedical Journal, Vol. 312, April 20, 1996, pp. 987-988).

Puterea are efecte destructive chiar si asupra celor care o detin, deoarece ii transforma inindivizi "prosti si brutali, chiar daca inainte erau foarte talentati" [Rudolf Rocker,Anarcho-Syndicalism, p. 22]

Autoritatea ierarhica are un conflict de interese inerent, care ii submineaza

utilitatea

Anarhistii sustin ca autoritatea ierarhica creaza conditiile pe care ar trebui sa le combata

11


12/60

si in acest fel se auto-perpetueaza. Birocratiile care ar trebui sa combata saracia de fapt ointretin deoarece in acest fel isi sporesc propriul rol, propria autoritate si salariile bune aleadministratorilor lor. Disparitia problemei ar duce la disparitia aparatului creat pentrurezolvarea ei. La fel este cazul agentiilor de combatere a dependentei de droguri, ainfractiunilor, etc.

Cu alte cuvinte, pastrarea puterii si privilegiilor oferite de autoritatea de tip ierarhicconstituie un motiv foarte bun pentru cei care le detin sa nu rezolve problemele pe care artrebui sa le rezolve. (vezi Marilyn French, Beyond Power: On Women, Men, and Morals,Summit Books, 1985.)

Cele trei tipuri de efecte ale autoritatii ierarhice mentionate sint motivele pentru careanarhistii o resping. Ei accepta in schimb o alta forma de autoritate care nu are aceleefecte ci din contra este benefica. Detalii in sectiunea urmatoare.

Ce forma de autoritate este promovata de anarhism in locul celei ierarhice?

Dupa cum arata Erich Fromm in "To Have or To Be", "autoritate" este "un termen foartegeneral cu doua sensuri complet diferite: autoritatea poate fi "rationala" sau "irationala".Autoritatea rationala (sensul din fraza "a fi o autoritate") este bazata pe competentza siajuta la dezvoltarea persoanelor care o respecta. Autoritatea irationala (sensul din fraza "aavea autoritate") este bazata pe putere si serveste la exploatarea celor care o respecta".[pp. 44-45] Acelasi lucru il zice Bakunin cu un secol inainte (God and the State) cindarata diferentza dintre autoritate si influenta.

O persoana ESTE o autoritate daca este recunoscuta ca fiind competenta intr-un anumitaspect, pe baza cunostintelor si capacitatilor ei individuale. Asta este echivalent cu a aveao expertiza recunoscuta de societate.

In contrast, o persoana ARE autoritate daca ea participa la relatii sociale bazate pe pozitiasi puterea ei intr-o ierarhie, nu pe o capacitate individuala. Asta nu inseamna ca pozitiaaceea ierarhica nu se obtine prin competentza; inseamna ca acea competentza estetransferata pozitiei si devine institutionalizata, separata de indivizi. Institutionalizareaautoritatii este ierarhia.

Deoarece institutiile definesc relatii sociale iar acestea modeleaza indivizii care participala ele, rezulta ca actiunile grupurilor de indivizi sint determinate atit de indivizi cit si derelatiile dintre ei, deci de institutii. De fapt institutiile modeleaza indivizii mai mult decitorice alt factor natural, printr-o combinatie de intimidare fizica si economica,dependentze si conditionari psihologice. [Martha A. Ackelsberg, Free Women of Spain,p. 20]

Desigur, in orice actiune colectiva este nevoie de cooperare si coordonare, adica desubordonare a individului la activitati de grup. Dar aceasta coordonare se poate obtine atit prin metode autoritariene (bazate pe autoritate irationala) cit si prin cele libertariene(bazate pe autoritate rationala). ASOCIEREA este o forma de cooperare si coordonare

12


13/60

care poate fi bazata pe autoritatea rationala, pe influentza naturala, si deci va mentinelibertatea indivizilor de a se dezvolta si functiona liber.

Deci anarhistii "nu cer altceva decit sa-i vada pe oameni... exercitindu-si reciprocinfluentza naturala si legitima, liber consimtita si niciodata impusa. Acceptam toate

autoritatile naturale si toate influentele. " [The Political Philosophy of Bakunin, p. 255] Inasemenea asocieri libere, "nici o functie nu este fixa si nu va ramine permanent atasataunei persoane. Ordinea ierarhica si promovarea nu exista. Puterea, de fapt, nu mai existaci este distribuita indivizilor asociati, devenind adevarata expresie a libertatii lor."[Bakunin on Anarchism, p. 415]

Nota despre apropierea dintre anarhie si democratia directa (fara delegarea autoritatii)Sistemele de guvernare ierarhice contemporane, fie ele democratice sau dictatoriale, sebazeaza pe delegarea (cedarea) voluntara a autoritatii cetatenilor catre diferite structuri deputere. Aceasta delegare a autoritatii este "legalizata" prin procesul electoral: cetateniidau, prin voturile lor, dreptul unor alesi de a-si exercite autoritatea asupra tuturor.

Este important de aratat ca, odata cu autoritatea, cetatenii deleaga si o parte semnificativadin responsabilitatea si competentza lor. Dupa ce alegem un primar nu mai trebuie sastim mare lucru despre gestionarea comunitatii (am delegat competentza primarului) si numai raspundem noi pentru aceasta (am delegat responsabilitatea primarului). Intr-osocietate anarhica nu vom mai delega nici autoritatea, nici competenta si niciresponsabilitatea, ceea ce ii indreptateste pe anarhisti sa intrevada schimbarifundamentale la nivelul mentalitatii indivizilor si al relatiilor dintre ei.

Sensul etimologic al cuvantului "democratie" este "autoritatea/puterea apartine intregii populatii". De obicei ea se exercita prin reprezentanti alesi, carora li s-a delegatautoritatea si responsabilitatea, asa cum am aratat mai sus. Daca optam insa pentru odemocratie directa (deci scoatem reprezentantii alesi din ecuatie), facem un pas mare indirectia anarhiei, deoarece autoritatea si responsabilitatea raman la cetateni, nu ladelegatii lor. Sa fie cele doua concepte (anarhie si democratie directa) mai asemanatoaredecit par?

Democratia directa si in general eliminarea delegarii autoritatii si responsabilitatii nuinseamna ca fiecare decizie la nivel comunitar va trebui luata printr-un referendum.Aceasta ar fi complet ineficient si ar face orice asemenea organizare sociala sa fieinaplicabila. In practica, organizarea dorita consta din asociatii voluntare si confederatiiin care fiecare membru are acces direct la procesul de decizie, si ceea ce se deleaga"liderilor" (reprezentantilor) nu mai sunt autoritati, competentze si responsabilitati cirezolvarea proceselor birocratice, comunicarea si implementarea deciziilor siregulamentelor adoptate prin democratie directa.

13


14/60

III. ANARHIE SI ORGANIZARE SOCIALA

Anarhistii promoveaza organizarea. Aceasta nu intra in conflict cu libertatea. Din contra,libertatea nu poate exista in afara societatii organizate.

George Barett, in Objections to Anarchism, spune: "Pentru a obtine totul de la viatatrebuie sa cooperam, si ca sa cooperam trebuie sa facem intelegeri cu alti oameni. Dar saspui ca intelegerile inseamna o limitare a libertatii este clar o absurditate. Din contra, elesint o exercitare a libertatii noastre.

Daca inventam o dogma in care a face intelegeri este un prejudiciul adus libertatii, atunciimediat libertatea devine tiranica pentru ca interzice oamenilor cele mai normale activitatizilnice."

Se vede deci cit de gresita este opinia ca oamenii nu s-ar intelege cu nici un chip daca nu

ar fi constrinsi de o autoritate externa (adica oamenii ar respinge orice intelegere ca pe olimitare a libertatii individuale). Intarirea acestei convingeri gresite si daunatoare a fostmereu o preocupare de baza a oricarei autoritati ierarhice, in scopul autoconservarii. Totpentru autoconservare, autoritatea (puterea) va gasi mereu noi si subtile mijloace de aslabi increderea oamenilor in fortele proprii, ca si increderea in semenii lor. Lipsiti deaceasta incredere, oamenii ajung sa se teama de ce ar putea face ei insisi si cei din jurullor, se simt singuri si slabi, si de aceea vor cere si vor accepta mereu noi si noi sefi siconstringeri arbitrare care ii apara de aceste pericole imaginare.

Daca sustinatorii autoritatii ierarhice considera libertatea individuala o potentialaamenintare la adresa societatii, anarhistii o considera un produs al societatii libere si al

insasi naturii umane, produs care de fapt ajuta oamenii sa functioneze optim in societate.Anarhistul este, spune Bakunin, "un fanatic al libertatii, care o considera singurul mediuin care inteligentza, demnitatea si fericirea oamenilor se pot dezvolta" [Michael Bakunin:Selected Writings, p. 196] "simplul fapt... ca o persoana are o constiinta de sine, afaptului ca este un individ, creaza dorinta de libertate. Nevoia de libertate si exprimare asinelui este o trasatura umana fundamentala" [Emma Goldman, Red Emma Speaks, p.393] Departe de a afecta negativ caracterul omului de fiinta sociala, libertatea individualava actiona de fapt invers: "Numai in libertate va realiza omul adevarata fortza alegaturilor sociale dintre indivizi, si care sint adevaratele fundatii ale vietii normale"[Ibid., p. 59]

Libertatile sunt deci produse de societate, nu de documente. Existenta lor nu are loc"pentru ca este consemnata de lege pe o bucata de hirtie ci pentru ca a devenit ocomponenta interna a oamenilor, si pentru ca orice incercare de a o afecta va fiintimpinata cu o rezistenta ferma din partea populatiei. Individul impune respect cind stiesa-si apere demnitatea umana. Asta este valabil atit in viata privata cit si in politica."[Rudolf Rocker, Anarcho-syndicalism, p. 64]

Revenind la organizare, anarhistii considera ca "departe de a crea autoritate, este singurul

14


15/60

remediu la ea si singurul mod in care fiecare dintre noi vom fi permanent implicati intr-un mod activ si constient in diverse intreprinderi in grup si vom inceta sa mai fiminstrumente pasive in miinile liderilor." [Errico Malatesta, Life and Ideas, p. 86]

Faptul ca anarhistii, care neaga autoritatea ierarhica, sunt pentru organizare sociala pare

ciudat numai din cauza ca noi traim intr-o societate in care toate formele de organizaresunt autoritariene, de aceea noi am ajuns sa credem ca altfel de organizare nu esteposibila. De fapt acest mod de organizare este impus doar de citeva milenii de evolutieistorica a unei societati de un anumit tip, si anume una bazata pe dominare si exploatare.Anarhistii sustin ca aceasta organizare autoritariana, menita sa controleze rivalitati siagresivitate nu este "predestinata" oamenilor de codul genetic sau altceva ci este formatade mediu, adica invatzata, deci poate fi si dezvatzata (vezi Ashley Montagu, The Natureof Human Aggression). Anarhistii nu sunt fatalisti ci cred in libera determinare, conformcareia oamenii pot sa-si schimbe atit comportamentul cit si organizarea sociala.

Este adevarat ca instinctele agresive sunt mostenite din lumea animala si trebuie

controlate pentru a permite coexistenta oamenilor intr-o societate. Dar tot atit de adevarateste ca un autocontrol individual si constient al cauzelor si manifestarii lor esteintotdeauna de prefeat unui control exercitat din exterior, prin impunere si teama de oautoritate externa. Anarhia inzestreaza individul cu o autoritate mult mai mare asupra luiinsusi, ii permite o dezvoltare mentala mai completa (cresterea potentialului uman, decare am vorbit in capitolul precedent) si o dezvoltare a relatiilor sociale sanatoase, libere,cu cei din jur. Toate acestea, coroborate cu cresterea standardului de viata prindistribuirea mai echilibrata a bogatiei, i-ar permite individului sa elimine multe dinconditiile propice manifestarii acelor instincte primare de rivalitate si agresivitate si saexercite un control mai bun asupra lor, mult mai eficient decit prin delegarea acesteiautoritati si control unei ierarhii artificiale si birocratice exterioare dominate de unconflict de interese primar intre eficientza sa si instinctul de conservare.

Anarhistii resping formele autoritare de organizare si sustin asocierile bazate pe intelegerilibere. Intelegerea trebuie sa fie libera pentru ca, spune Berkman, "numai cind fiecare eliber si independent sa coopereze cu altii din proprie initiativa, pe baza intereselorcomune, poate asocierea sa functioneze optim." [Op. Cit., p. 53]

In sfera politica, asta inseamna democratie directa si confederatii, care sunt expresialibertatii. Democratia directa (participativa) este esentiala pentru ca mentinerea libertatiisi egalitatii necesita forumuri in care oamenii pot sa dezbata ca egali si sa-si exerciteliber ceea ce Murray Bookchin numeste "rolul creativ al diferentzelor de opinii".

Organizatiile anarhice difera de cele ierarhice prin faptul ca ele nu implica delegareaautoritatii majoritatii in mainile unor lideri. Pentru anarhisti, societatea libera este osocietate ne-autoritariana in care indivizii se guverneaza singuri. Aceasta guvernare aindividului asupra lui insusi se exercita prin confederatii de organizatii descentralizate,locale, bazate pe democratie directa, nu pe delegarea puterii la reprezentanti. Delegareaputerii este o renuntare la libertatea fundamentala de autoguvernare si prin asta o punerein pericol a tuturor celorlalte libertati. Eliberarea de sub autoritate va avea in mod special

15


16/60

efecte stimulative asupra indivizilor deoarece ii va determina sa-si dezvolte toateaptitudinile si competentele necesare autoguvernarii.

IV. ESTE ANARHIA O UTOPIE DIN CAUZA NATURII UMANE?

Introducere: Natura umana si imperfectiunile ei. Ce este conform cu natura umana

si ce nu este?

Sa recunoastem de la inceput ca natura umana, inteleasa ca "aspiratiile si actiunileoamenilor", este contradictorie: dragoste si ura, pace si razboi, etc. Contradictiile suntaccentuate de schimbarile majore de perceptie asupra naturii umane survenite de-a lungultimpului. Spre exemplu, sclavia a fost timp de milenii considerata o parte integranta a"naturii umane". Homosexualitatea a fost considerata timp de milenii impotriva naturii vii

in general, pana a fost observata la mai multe specii de vietuitoare, inclusiv cea umana.Controversa asupra apartenentei homosexualitatii la "natura umana" este inca departe derezolvare.

Foarte des, natura umana ramine ultimul bastion al criticilor anarhismului. Dupa ce restulargumentelor lor isi dovedesc fragilitatea, ei sfarsesc prin a scoate din maneca ultimul as:anarhia ar merge daca oamenii ar fi perfecti; dar oamenii nu sunt perfecti, din contra, suntplini de defecte, si de aceea anarhia nu va merge niciodata. Criticii anarhiei afirma caoamenii obisnuiti sunt fie prea rai, fie prea lacomi, fie prea prosti, fie toate la un loc, darin orice caz sunt nepregatiti pentru a trai intr-o societate lipsita de autoritatea ierarhica.

Cum am aratat deja, acest argument al "naturii umane deficitare" este insasi esentapropagandei autoritatii ierarhice, care ne asalteaza zilnic din toate directiile pentru a neconsolida definitiv in minte aceasta idee, inca de la cea mai frageda varsta: oamenii nupot supravietui fara Stat, fara guvern, fara parlament, fara politie, fara sefii lor capitalistisi corporatiile lor, fara biserica, intr-un cuvant fara tot felul de piramide de autoritateierarhica sprijinite pe capetele si pe banii lor. Pentru a-i convinge pe intelectuali,propaganda apeleaza la pseudo-teorii stiintifice precum darwinismul social, sociobiologiasau diverse forme de elitism. Pentru a-i convinge pe credinciosi, propaganda apeleaza la pacatul originar. Toate aceste argumente vor fi analizate in capitolul de fata.

Mergind dincolo de recunoasterea insusirii acestui mit al deficientelor naturii umane decatre propaganda autoritariana (destinata desigur auto-conservarii piramidelor), capitolulde fata va arata ca argumentul in sine este gresit, atat de gresit incat functioneaza de faptinvers: anarhia este un sistem social mult mai bine pregatit decat capitalismul sausocialismul pentru a face fata imperfectiunilor oamenilor. Aceasta deoarece regimurileautoritariene existente ridica efectiv la putere (atat in sens matematic cat si in sens politic)imperfectiuni ale naturii umane precum lacomia, prostia si imoralitatea proiectandu-le lanivel local, national sau global in loc sa le controleze la nivel individual.

16


17/60

Axiomatizarea naturii umane si sistemele sociale

Cum stabilim ce tip de societate este potrivit naturii umane? Pe baza vechimii, a duratei,a rezultatelor lui? Cea mai mare parte a existentie Homo Sapiens s-a petrecut in

comunitati anarhice, adica grupuri cu autoritate ierarhica foarte limitata. Societateamoderna numeste aceasta organizare "salbatica", "primitiva" si "impotriva naturii umane"dar, fragilitatea sentintelor bazate pe "natura umana" a fost demonstrata mereu in aceeasisocietate moderna.

Spre exemplu, adeptii capitalismului sustin ca nevoia de proprietate privata si acumulareaei se observa atat la animale cat si in "natura umana" din toate timpurile. Apartenentaacestui concept la "natura uamana" il plaseaza dincolo de critici, in opinia capitalistilor,adica il axiomatizeaza, desi este la fel de "primitiv" si "salbatic" ca si anarhia pentru caprovine din aceeasi lume a animalelor si aceleasi societati umane timpurii -- care, intr-adevar, aveau forme primitive de anarhie, diferite de cea promovata de anarhisti pentru

societatea moderna. Prin urmare, desi proprietatea privata si anarhia au origini si evolutiisimilare pana acum cateva milenii, capitalistii afirma ca simpla "natura umana" olegitimeaza pe prima dar o invalideaza pe a doua. Exemplele suplimentare alesclavagismului si homosexualitatii ar fi trebuit sa-i convinga pe capitalisti cat de volatilaeste aceasta clasificare a conceptelor bazata exclusiv pe apartenenta lor la "naturaumana".

Este anarhismul utopic sau oponentii lui?

Revenind la acuzatia ca anarhismul, in comparatie cu alte teorii politice, cere prea multde la natura umana, adevarul este exact pe dos. Capitalistii si etatistii "par sa admita caexista un fel de structura imanenta a rasei umane, formata din lideri si subalterni, care inmod convenabil ii opreste pe cei rai [multimea de sublaterni] sa fie si mai rai decit sint...exista o diferentza foarte importanta. Noi admitem imperfectiunea naturii umane, dar nufacem diferentze pentru lideri. Liderii insisi sustin aceste diferentze, desi uneori fara sa-sidea seama". [Peter Kropotkin, Act for Yourselves, p. 83] Daca natura umana este atit derea, atunci dind unor indivizi atata putere asupra altora si sperind ca aceasta structura vaconduce la justitie si libertate pare o strategie intr-adevar utopica.

Rezulta ca, de fapt, cei care presupun existentza unor oameni perfecti sint de faptoponentii anarhismului: acei lideri perfecti care nu sint corupti de putere in pozitiile deautoritate pe care le ocupa, lideri care in mod miraculos nu se lasa afectati de perspectivadistorsionata asupra lumii vazute din virful piramidei, rezista tentatiilor si privilegiilor,etc. Anarhistii spun ca tocmai investirea unei puteri atat de mari in atat de putine miinitrebuie evitata din cauza imperfectiunii naturii umane!

Criticii anarhiei par a se teme de modul in care ar putea exploata unii libertatile ofertetuturor de anarhie, in detrimentul celorlalti "oameni normali". Curios, aceiasi critici uitacu desavarsire cum exploateaza altii (in speta liderii) libertatile oferite numai lor deregimurile autoritariene! Desi tot felul de abuzuri ale puterilor trecute si prezente sint

17


18/60

binecunoscute, oamenii par a se fi resemnat cu aceasta realitate, in schimb se tem depotentialele abuzuri permise de anarhie. De cele mai multe ori, acei oameni "tematori"nu-si pot imagina abuzuri permise de anarhie unor indivizi "anti-sociali" care (abuzuri) sanu fie deja comise cvasi-permanent de liderii tipici ai societatilor autoritariene, de lalideri de organizatii la cei politici locali si nationali, sefi de companii, sa nu mai vorbim

de lideri "speciali" precum Hitler, Stalin, Pol Pot, Vaticanul pre-Renascentist si multialtii, cu exemple care coboara in timp pina la inceputurile societatilor autoritare.

Autoritarismul apeleaza adesea la argumentul competentei: acei lideri sint alesi pe criteriide competenta, deci ei sunt cei mai buni pentru acele posturi, oricat de imperfecti ni s-arparea. Dar contraexemplele abunda la tot pasul: vezi monarhiile si dinastiile ereditarecare conduc si azi pana si unele tari europene, nepotismul, traficul de influentza,apartenenta la un partid politic anume, mafia politica, comploturile, alegerile "aranjate"dinainte, structuri politice si grupuri de putere "din umbra" pe care nu le alege si nu leschimba nimeni, etc. O simpla privire asupra "competentelor" liderilor contemporani neaduce motive suplimentare pentru a respinge argumentul competentei. In teorie, liderii

nostri sunt cei mai competenti pentru acele functii. In practica, insa...

"Dovezi stiintifice" ale corectitudinii "argumentului prostiei umane" impotriva

anarhiei: teorii elitiste, sociobiologie, Darwinism social, pacatul originar

Orice teorie autoritariana, fie ea leninista sau capitalista, porneste de la ideeafundamentala ca oamenii obisnuiti sunt incapabili sa-si conduca propriile vieti, cu atitmai putin sa asigure progresul societatii in ansamblul ei. Neputand fi prezentata maselorsub numele ei real de "singura ratiune de a fi a autoritatilor", aceasta idee este mascatasub o retorica bogata despre atributiile autoritatilor in asigurarea "libertatii" si"democratiei" (puterea poporului). Sa vedem cateva forme tipice ale acestei retorici.

Nu intimplator, cei care cred in elite naturale se includ intotdeauna printre ele. N-amvazut inca un obiectivist sau un elitist care, in societatea lui capitalista ideala, sa seincluda printre clientii magazinelor second-hand. Istoria dovedeste existenta uneiideologii elitiste permanente la baza tuturor formelor de autoritate ierarhica inca dinEpoca Bronzului. Ideologia aceasta isi schimba parul, dar niciodata naravul.

Nu departe de inceputurile erei noastre, spre exemplu, ideologia elitista a fost adaptata deliderii bisercii crestine la interesele ierarhiei sociale care ii punea pe ei in varf. Cea maiutila componenta a elitismului lor a fost dogma (pardon, revelatia divina) a pacatuluioriginar. Aceasta condamna oamenii la depravare inca inainte de nasterea lor, si ii facecreaturi nevrednice, care supravietuiesc numai daca urmeaza findel "indicatiile venite desus", preotii fiind nimeni altii decit mediatorii, mesagerii acestor indicatii. Aceasta dogmareligioasa este o sursa principala a teroriilor din lumea crestina despre incapacitateaoamenilor obisnuiti de a se descurca singuri.

Sociobiologia, ca si darwinismul social inaintea ei, "descopera" capitalismul ca pe unprodus al genelor noastre. In afara utilitatii evidente ale unor astfel de teorii pentru lideriicelor care le-au produs, observam ca ambele "stiinte" incep prin a proiecta (uneori

18


19/60

inconstient) ideile dominante ale societatii lor asupra naturii, apoi le "observa" in naturaiar in final le transfera inapoi in mod "obiectiv" in societatile de unde le-au luat, ceea ceconstituie o "demonstratie" a validitatii lor!

Asemenea rationamente sint foarte vechi: toate clasele conducatoare din istorie au pretins

ca dreptul lor de a conduce lumea este bazat pe "natura umana", asa ca au promovatmereu doctrine care sa justifice conservarea puterii lor: sociobiologia, Darwinismulsocial, dreptul divin, pacatul originar, etc

Evident, elitele prezentului afirma ca toate doctrinele premergatoare au fost gresite, darcele prezente reflecta (in sfirsit!) intr-adevar natura umana dupa cum "dovedesc"descoperirile stiintifice de ultima ora! Nu cautati vreo diferenta intre aceste pretentii de"descoperire a adevaratei naturi umane" de azi si cele din vremea monarhiei absolutiste, ainchizitiei, etc... N-o sa gasiti alta diferenta in afara denominatiei si a anului scris incalendar.

La fel de evident este pentru liderii prezentului ca viitorul va demonstra ca oranduireacurenta este cea conforma naturii umane, si prin urmare va fi mentinuta pentru totdeauna.Din pacate, sunt toate sansele ca lumea sa auda exact aceleasi pretentii si in mileniul IV,din partea liderilor unui sistem social si economic pentru care cel de azi va fi (cumaltfel?) o amintire a unor vremuri "primitive" si "salbatice".

Si totusi de ce exista "mici" si "Mari"?

Cind elitistii se gindesc la eliberare, ei o pot face numai ca si cum ar fi adusa"opresatilor" de niste elite. Normal, in aceste conditii eliberarea pare utopica, deoareceelitele prin definitie cred ca lumea a fost si va fi intotdeauna impartita in elite si prosti.Daca va apare vreodata, societatea libera se va "elibera" singura, nu prin elitisti. De altfelelitele isi proclama de multe ori superioritatea tocmai din teama inconstienta ca la unmoment dat "prostii" vor realiza, spune Max Stiner, ca "cei Mari sint Mari pentru ca noistam in genunchi."

Emma Goldman spune ca "Cei care inca se mai agatza de fetishul inferioritatii femeii ofac pentru ca ei nu urasc nimic mai mult decit sa-si vada autoritatea pusa in pericol. Astae caracteristica oricarei autoritati, fie ea a stapinului asupra sclavilor sau a barbatuluiasupra femeii." [Vision on Fire, p. 256]

"Esti ceea ce faci. Daca faci o munca plicticoasa, stupida, monotona, sint toate sansele saajungi si tu plicticos, stupid si monoton. Natura muncii prestate este o explicatie mult mai buna a cretinizarii lumii noastre decit mecanisme de cretinizare ca televiziunea sieducatia deficienta. Oameni care sint inregimentati toata viata lor, pusi la o astfel demunca de catre familia lor inca din scoala, sint obisnuiti cu ierarhia si dependenti psihicde ea. Aptitudinea lor pentru autonomie este atit de atrofiata ca frica lor de libertateadevarata este una din putinile lor fobii cu origini rationale. Antrenamentul lor in taineleobedientzei va da rezultate si in familiile pe care si le vor intemeia ei, reproducind in felul

19


20/60

acesta sistemul in diferite feluri, cum fac si in cultura, politica si orice altceva implicindrelatii sociale." [The Abolition of Work]

Anarhia nu are nevoie de oameni perfecti, ci de oameni liberi

Anarhia nu este o utopie, o societate perfecta. Este o societate umana, cu problemeleaferente oamenilor. Anarhistii nu sustin ca oamenii trebuie sa fie perfecti pentru ca aceasocietate sa mearga. Oamenii trebuie doar sa fie liberi.

Desigur, anarhistii cred ca o societate libera va produce oameni care sint mai acordati cuindividualitatile lor si a celor din jur, reducind astfel conflictele. Disputele care totusi voraparea vor fi rezolvate folosind jurii, arbitrii si adunari ale colegilor de munca.

O anarhie a unor oameni care inca au nevoie de autoritate si statism va deveni probabilautoritariana din nou. Chiar daca guvernul ar fi rasturnat azi, acelasi sistem ar apareamiine, deoarece "fortza guvernului nu sta in el insusi ci in oamenii guvernatzi. Un mare

tiran poate fi un mare prost, puterea lui nu sta in el ci in oamenii care il asculta. Atit timpcit aceasta superstitie a lor exista, nu are nici rost ca un eliberator sa darime tirania;oamenii vor crea alta." [George Barret, Objections to Anarchism]

Anarhia are nevoie de anarhisti pentru a aparea si a supravietui, dar acestia nu trebuie safie perfecti ci doar oameni care s-au eliberat prin fortze proprii de superstitia ca relatiilede comanda si supunere le sint necesare.

V. PROIECTELE PILOT, SAU MANAGERUL CAPITALIST CA O PIEDICA IN

CALEA LIBERTATII SI DEZVOLTARII PROPRIEI AFACERI

[De ce laissez-faire nu merge in capitalism oricit ar vrea libertarienii si anarho-

capitalistii]

Este ironic ca suporterii conceptului laissez-faire in cadrul capitalist, printre care senumara libertarienii si anarho-capitalistii, pretind ca ei vor sa fie "lasati in pace".Capitalismul este incompatibil cu conceptul de a fi "lasat in pace" la locul de munca.Istoria experimentelor de self-management in companiile capitaliste confirma aceastaincompatibilitate. Sa luam spre exemplu Programul Pilot desfasurat la General Electric

(GE) intre 1968 si 1972.

GE a propus Programul Pilot ca un mijloc de a depasi dificultatile generate deintroducerea aparatelor de control numeric (N/C) in fabrica lor din Lynn River Works,Massachusetts. Din cauza tensiunilor aparute in randurile personalului, a blocajelorintervenite in productie, si a slabei calitati a produselor, conducerea GE a incercat oschema de imbogatire a muncii bazata pe controlul lucratorilor asupra productiei din unadin sectiunile fabricii.

20


21/60

Pana in iunie 1970, lucratorii implicati erau "pe picioarele lor" (cum a zis unul dinmanageri). Aici a inceput de fapt Proiectul Pilot, cu rezultate imediate in crestereaproductiei, a utilizatii masinilor si o scadere a rebuturilor si a pierderilor. Dupa cumremarca 2 ani mai tirziu un reprezentant al sindicatului, "Insusi faptul ca am intrerupt politica traditionala a GE [ca sindicatul sa nu aiba niciodata ceva de spus in

managementul afacerii] a fost foarte satisfacator, mai ales ca le puneam mereu sub nas totfelul de succese in productie." [David Noble, Forces of Production, p. 295]

Dupa ceva scepticism initial, proiectul a dovedit ca implicarea lucratorilor inmanagement este un mare succes. Intr-adevar, alti lucratori din fabrica au dorit sa fieinclusi in sindicat, iar sindicatul a incercat sa raspindeasca ideea in alte fabrici ale GE.

Succesul schemei a fost ca lucratorii faceau managementul propriilor lor indatoriri in locsa li se spuna ce sa faca si cand anume de catre sefii lor. "Suntem oameni si vrem sa fimtratati ca atare", spune un lucrator [citat de Noble, Op. Cit., p. 292] Ca sa fii intr-adevarom, trebuie sa te guvernezi singur in toate aspectele vietii, inclusiv in productie.

Oricum, dupa doar un an in care lucratorii si-au controlat singuri munca, managementul aoprit proiectul. Motivul: "Din punctul de vedere al unor manageri care au propusexperimentul, Programul Pilot a fost stopat deoarece managemenul in ansamblu a refuzatsa piarda vreo parte a autoritatii lui traditionale... Programul Pilot a scos la ivealaproblema de la baza productiei capitaliste: "Cine e seful?" [Noble, Op. Cit., p. 318]

Noble spune mai departe ca, pentru nivelurile superioare ale managementului GE,"dorintza sindicatului de a extinde programul a aparut ca un pas in directia cresteriicontrolului muncitorilor asupra productiei, si, prin urmare, o amenintare la adresaautoritatii traditionale bazate pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie."

Deci decizia de terminare a proiectului a aparat nu doar prerogativele supervizorilorproductiei si managerilor fabricii dar si puterea data lor de proprietatea privata. [Ibid.]Noble observa ca acest rezultat nu este un caz izolat si ca "terminarea Programului Pilotla GE se conformeaza unui sablon tipic acestor experimete de imbogatire a muncii" [Op.Cit., p. 320] Desi "mai multe zeci de astfel de experimente bine documentate si analizatearata ca productivitatea creste si problemele sociale descresc cind lucratorii participa indeciziile manageriale care afecteaza direct vietile lor" [Department of Health, Educationand Welfare, studiu citat de Noble, Op. Cit., p. 322], "astfel de scheme sunt oprite de sefi,care doresc sa-si conserve propria putere", adica cea care vine din proprietatea privata amijloacelor de productie.

Dupa cum zicea un lucrator din Programul Pilot de la GE, "noi vrem doar sa fim lasati inpace". N-au fost lasati, pentru ca relatiile sociale capitaliste bazate pe autoritatea data deproprietatea privata interzic aceasta posibilitate. Dupa cum spune Noble, "stilul de viatza"al managementului se bazeaza pe controlarea vietilor celorlalti [Op. Cit., p. 294 and p.300]).

In ciuda productivitatii sporite, proiectele implicand self-managementul muncitorilor sunt

21


22/60

oprite deoarece ele scad puterea capitalistilor, si daca le scazi puterea s-ar putea sa lescazi si profiturile.

Deci maximizarea profitului capitalistului poate functiona ca o piedica in caleamaximizarii eficientzei -- vom reveni la aceasta intr-un episod viitor -- ceea ce inseamna

ca sistemul capitalist poate sa dauneze economiei prin promovarea unor tehnici deproductie mai putin eficiente (acelea bazate pe ierarhie in locul celor bazate pe cooperaresi self-management) pentru ca este in interesul capitalistului (sefului) sa faca asta.

Pina la urma, profitul tau inseamna in buna masura ca o anumita munca a altuia nu a fostplatita suficient. Daca transferi lucratorilor o parte din puterea proprietatii private, adicale dai controlul aspura muncii lor, ei vor creste eficientza si productivitatea (fiindca eistiu cel mai bine cum sa-si faca treaba) dar totodata subminezi structurile de autoritate dela locul de munca.

Muncitorii vor dori si mai mult control in miinile lor, si asta implica un loc de muncabazat pe cooperare, in care lucratorii, nu managerii, decid ce se face cu surplusul produs

de ei. Desi surplusul respectiv creste prin self-management, partea din surplus careajunge la manager s-ar putea sa scada. Prin urmare, amenintarea puterii managerilorinseamna amenintarea profiturilor lor, chiar in conditiile cresterii profitului in ansamblu.De aceea managerii vor opri mereu astfel de proiecte si vor prefera schemele vechi,ierarhice, mai putin eficiente, bazate pe "Fa ceea ce ti se spune si pentru atat timp cat ti secere". Un asemenea regim nu este potrivit pentru oameni liberi si, observa Noble, iarregimul care a inlocuit Programul Pilot la GE a fost proiectat sa distruga noile obiceiuriale pilotilor de a avea incredere in fortele proprii, de a-si impune propria disciplina sirespectul de sine. [Op. Cit., p. 307]

VI. PROPRIETATEA PRIVATA, NEMESISUL LIBERTATII IN

CAPITALISM

Introducere

In capitolul precedent am atacat Autoritatea din regimul capitalist, observind un conflictde interese al managerului companiei, intre maximizarea profitul sau personal simaximizarea productivitatii companiei prin imbogatirea muncii angajatilor.

Capitolul de fata ataca mai departe Autoritatea din regimul capitalist concentrind tirulasupra fundatiei acestei autoritati: Proprietatea privata. Anarhismul accepta proprietateaprivata numai in sensul de posesie, adica asupra bunurilor pe care individul le poateadministra si utiliza personal. In momentul in care proprietatea privata depaseste cu multgranitele posesiei si proprietarul angajeaza alti oameni pentru a-i lucra pe proprietate,aceasta devine o sursa de autoritate asupra acelor angajati, si, prin definitie, lesubmineaza dreptul fundamental la auto-guvernare. Chomsky si altii arata ca Autoritateagenerata astfel de proprietatea privata este mai represiva decat cea a Statului. Garantul

22


23/60

folosirii proprietatii private ca o sursa de autoritate asupra majoritatii este tot Statul, deaceea capitalistii nu sunt de fapt anti-Statisti ci anti-Democrati.

Ideologii capitalismului folosesc argumentele lui Milton Friedman, bazate pevoluntariatul muncii, pentru a rezolva contradictia fundamentala dintre autoritatea data de

proprietatea privata si dreptul fundamental la auto-guvernare. Capitolul de fata vacombate aceste argumente aducindu-l ca martor, printre altii, pe Adam Smith.

1. PROPRIETATEA, CA SURSA DE PUTERE, COMPROMITE LIBERTATEA

Murray Rothbard, un capitalist libertarian de frunte, sustine ca la baza capitalismului staaxioma dreptului la auto-proprietate: dreptul absolut al fiecarui om de a se conduce pesine, liber de presiuni si imixtiuni externe. Deoarece orice individ trebuie sa gandeasca,sa invete, sa evalueze si sa decida pentru el insusi pentru a supravietui si prospera, dreptulde auto-proprietate da omului dreptul de a-si indeplini aceste functiuni vitale liber deorice presiuni externe." [For a New Liberty, pp. 26-27]

Pana aici suntem perfect de acord. Sa vedem insa cum se combina conceptul de auto-proprietate cu cel de proprietate privata. Dupa cum spune Ayn Rand, alt ideolog alcapitalismului cu piata libera, "nu poate exista conceptul de drept la libera exprimare (sauactiune) pe proprietatea altuia" [Capitalism: The Unknown Ideal, p. 258]. Multiproprietari capitalisti rezuma aceasta idee astfel: Nu te platesc ca sa gandesti.

Intr-o societate de egali, proprietatea privata nu ar fi o sursa de putere. Si fara aceastaputere proprietarul ar avea dreptul sa goneasca un betiv din casa lui. Dar intr-un sistembazat pe munca platita de proprietar (cum e capitalismul), proprietatea privata se schimbacomplet, devenind o sursa de putere institutionalizata si autoritate ierarhica represiva. Incuvintele lui Chomsky, capitalismul este bazat pe "o forma particulara de control

autoritar, si anume cel care vine din proprietatea privata, si care este un sistem extrem derigid de dominare".

Cind proprietatea este posesie, adica doar ceea ce folosesti tu, ca individ, atunci nu este osursa de putere. Dar in capitalism drepturile de proprietate s-au desprins complet de celede utilizare, si proprietatea devine o sursa de autoritate si putere asupra altor indivizi, carele restringe acestora drepturile fundamentale. Proudhon numea o astfel de proprietate"hotie" si "despotism". Aceasta se transforma intr-o forma privata de autoritate de Stat,deoarece monopolul de autoritate al proprietarului se extinde asupra tuturor celor aflati peproprietatea lui, si prin urmare le incalca acestora dreptul fundamental la auto-guvernare.

2. IN CAPITALISM, LIBERTATEA SE LASA LA INTRAREA IN FIRMA

Bob Black descrie natura muncii si autoritatii capitaliste astfel: "Locul unde adultii isipetrec cea mai mare parte a timpului si se supun celui mai strict control este la locul demunca. Este deci evident ca sursa celor mai puternice constrangeri resimtite de adultultipic nu este Statul, ci compania la care lucreaza. Seful tau iti da intr-o saptamina maimulte ordine decat politia intr-un deceniu."

23


24/60

Tot Bob Black spune in The Abolition of Work: "Liberalii, conservatorii si libertarieniicare depling totalitarismul sint falsi si ipocriti...Gasesti acelasi tip de ierarhie si disciplinaimpusa intr-un birou, o fabrica, o inchisoare si o manastire... Un muncitor este un sclavcu jumatate de norma. Seful iti spune cind sa vii, cind sa pleci si ce sa faci intre timp.Seful spune cata munca sa faci si cat de repede. El e liber sa-si exercite controlul asupra

ta pina la extreme umilitoare, precum restrictii asupra hainelor pe care le porti si cat dedes sa mergi la toaleta. Cu cateva exceptii, te poate concedia din orice motiv. Tespioneaza prin cartite si supervizori, are un dosar complet despre fiecare angajat. Daca iiraspunzi, se cheama 'insubordonare', exact ca la copii-problema, si te poti alege nu doarcu o concediere dar si cu descalificarea pentru compensatiile aferente. Stilul de conduceredescris este aplicat zilnic, timp de citeva decenii, intr-o jumatate din orele de viata activaa populatiei adulte. Putem numi acest sistem democratie, capitalism sau chiarindustrialism, dar adevaratul lui nume este fascism de fabrica si oligarhie de birou. Cinespune ca acesti oameni sint 'liberi' minte sau e un prost."

Anarhistii afirma ca nimeni nu este liber pina nu este implicat direct in toate deciziilemajore care ii afecteaza viatza. Aceasta lipseste intr-o corporatie capitalista.

Locul de munca din capitalism este profund nedemocratic. Noam Chomsky spune ca,daca ne-am referi la un sistem politic, relatiile de autoritate opresiva tipice intr-o ierarhiea unei corporatii ar fi numite fasciste sau totalitare: "Corporatiile nu au nici o legatura cuindividualismul. Aceste conglomerate de institutii au un caracter esentialmente totalitar.Exista putine institutii in societatea umana cu o ierarhie atit de stricta si cu un control desus atit de puternic. Acolo nu exista nimic din conceptul 'nu calca pe mine'. Esti calcat inpermanenta." [Keeping the Rabble in Line, p. 280]

Tot Chomsky arata ca suporterii capitalismului nu inteleg (sau doar se prefac?) "doctrinafundamentala, ca trebuie sa fii liber de dominatie si control, inclusiv controlul

managerului si proprietarului." [Feb. 14th, 1992 aparitia TV la Pozner/Donahue].

Prin urmare, capitalismul nu numai ca nu este "bazat pe libertate", dar de fapt distrugelibertatea. Robert E. Wood, CEO la Sears, a spus-o pe sleau: "noi subliniem avantajeleunui sistem de intreprinzatori liberi, ne plingem de statul totalitar, dar...am creat mai multsau mai putin un sistem totalitar in industrie, mai ales in cea mare". [citat de AllanEngler, Apostles of Greed, p. 68]

3. CAPITALISTII SUNT MAI PUTIN ANTI-STATISTI SI MAI MULT ANTI-

DEMOCRATI

Raportul Comisiei Trilaterale din 1975 incerca sa "inteleaga" nemultumirea crescanda apopulatiei. El sustine ca in perioadele in care somajul este aproape nul se observa "unexces de democratie". Asta deoarece cererea mare de forta de munca creste posibilitateaoamenilor de a negocia cu adevarat joburile lor din punctul de vedere al nevoilor loradevarate, umane, nu ca simple resurse umane. Sigur ca asta a avut efecte devastatoareasupra autoritatii capitaliste: "Oamenii nu au mai simtit aceeasi urgenta de a ascultaordinele celor pe care ii considerau inainte superiorii lor pe criterii de virsta, rang, status,experienta, caracter sau talent." Aceasta slabire a obligativitatii de a asculta ordine a

24


25/60

permis "unor grupuri de oameni, pina acum pasive si dezorganizate, de negri, indieni,latino, studenti si femei sa inceapa tot felul de demersuri concertate pentru stabilireadrepturilor lor la recompense, oferte si privilegii, la care nu se considerau indreptatitiinainte".

Un astfel de "exces de participare" in politica a fost considerat o serioasa amenintare laadresa starii de fapt, dupa cum observam din continuarea raportului: "functionareaefectiva a unui sistem politic democratic necesita un anumit grad de apatie si neimplicaredin partea anumitor indivizi si grupuri... Aceasta marginalizare a unor grupuri este inesenta nedemocratica dar a permis functionarea corespunzatoare a democratiei."Asemenea afirmatii submineaza insasi intelegerea conceptului de democratie de catreautori, deoarece in viziunea lor democratia are nevoie de sisteme "in esentanedemocratice" pentru a functiona. De asemenea, obtinem o explicatie pentru lipsaaproape totala de reactie a autoritatilor tarilor democratice in care participarea la vot nudepaseste niciodata 40%.

Se stie de secole ca bogatii urasc de fapt democratia autentica deoarece le da drepturi"celorlalti" sa le limiteze puterea venita din bogatia lor. Acest aspect a fost notat deAlexis de Tocqueville in America inceputului de secol XIX: "Se poate percepe cuusurinta nemultumirea profunda a membrilor bogati ai comunitatii fata de institutiiledemocratice ale tarii lor. Populatia este obiectul supararii si fricii lor." Peste ani si ani, unmanager de corporatie americana manifesta aceeasi teama de democratia reala: "un om,un vot, vor fi cauza finala a caderii democratiei asa cum o intelegem noi." [L. Silk si D.Vogel, Ethics and Profits: The Crisis of Confidence in American Business, pp. 189f]

Opozitia capitalistilor la forme organizate de democratie reala nu inseamna in nici un cazopozitia organica fata de Stat - normal, statul nu este un mecanism democratic. De faptcapitalistii au mare nevoie de Stat, deoarece acesta este garantul proprietatii lor private.

"Criticismul liberalilor la adresa guvernului se refera doar la dorinta lor de a prelua maimulte din functiile lui, dar nu se atinge de functia represiva esentiala a oricarui guvern,pentru ca, fara jandarm, proprietarul nu exista." [Errico Malatesta, Anarchy, p. 46]. Decicapitalistii se bazeaza pe Stat, dar numai cand le serveste interesele. Din punctul devedere al celorlalti oameni, opozitia dintre capitalisti si Stat este ca o cearta intre doijefuitori ai unei banci care nu se inteleg asupra impartirii prazii.

4. ATAC LA MILTON FRIEDMAN: CIT DE "VOLUNTAR" ESTE

CAPITALISMUL PENTRU FORTELE DE MUNCA?

In societatea capitalista si in general cea autoritariana, vasta majoritate a oamenilor nu isi

permite sa angajeze muncitori. Dintre acestia, un procent mic lucreaza in propria afacere.In rest, toti trebuie sa lucreze pentru altii.

Multi capitalisti subliniaza ca muncitorii au dreptul sa lucreze pentru seful care leconvine cel mai mult. Exista doua probleme cu aceasta afirmatie:

1. In realitate, folosirea acestui drept este restrictionata de o multime de constringerisociale si materiale (de exemplu sa ai o alternativa reala si sa nu datorezi bani companiei

25


26/60

la care lucrezi in prezent). Chomsky spune ca "oamenii pot supravietui numaiinchiriindu-si propria persoana autoritatii capitaliste." De fapt nu iti vinzi priceperea sicapacitatile, deoarece acestea sint parte din tine, ci iti vinzi tot timpul respectiv, toataputerea de munca si prin urmare pe tine insuti. Prin urmare, intr-un sistem capitalist,dreptul la "auto-proprietate" este plasat in umbra celui de proprietate privata. Singurul

drept pe care il ai este sa-ti cauti un alt job, care te pune sub acelasi tip de autoritate siaceeasi lipsa a dreptului de auto-guvernare, dar venite de la un alt sef.

2. Chiar daca acest drept ar fi perfect aplicabil in realitate, nu ar fi suficient pentru asustine conceptul de "libertate" a muncitorului din capitalism. Bob Black spune ca"Libertatea inseamna mai mult decit dreptul de a-ti schimba seful." [The Libertarian asConservative]. Daca ne amintim ca tocmai acest drept de a-ti schimba seful esteconsiderat esenta libertatii in capitalism, vedem cit de mult pret pun capitalistii pelibertate. Se poate afirma ca "fortele pietei" vor face ca proprietarii mai liberali sa aiba celmai mare succes, dar un sef dragut este totusi un sef. Parafrazindu-l pe Tolstoi,"capitalistul liberal este ca proprietarul unui magar. El va face totul pentru magarul lui - il

ingrijeste, il hraneste, il spala. Totul in afara de a se da jos din spinarea lui!"

Aceasta contrazice argumentatia lui Milton Friedman, invocat adesea de capitalisti, siinfirma natura "voluntara" a muncii in capitalism. Friedman uita complet de naturaautoritariana a relatiilor din orice companie capitalista si se refugiaza in voluntariatulmagarului de a alege intre mai multi desagi pe care sa-i care in spinare. El spune ca"indivizii sint efectiv liberi sa intre sau nu intr-un particular schimb, deci orice tranzactieeste strict voluntara. Angajatul este protejat de abuzurile sefului din cauza ca exista altisefi pentru care poate lucra." [Capitalism and Freedom, pp. 14-15]

Ca sa arate natura libera a capitalismului, Friedman il compara cu o economie simpla de

schimb intre producatori independenti. El spune ca intr-o asemenea economie oricefamilie "are alternativa de a produce direct pentru ea, si de a nu intra in nici un schimbdaca nu beneficiaza din el. Deci nici un schimb nu are loc decat daca ambele partibeneficiaza din el. De aceea cooperarea este atinsa fara presiuni externe." [Op. Cit., p. 13]

Din ultimele doua citate observam usor diferenta scapata de Friedman: in timp ce ineconomia bazata pe cooperare reala o familie are posibilitatea reala de a nu intra in niciun schimb pentru ca poate produce pentru propriul consum, fiind stapana pe mijloacelede productie, in capitalism muncitorul este obligat sa intre cel putin intr-un schimb, adicasa lucreze pentru cineva deoarece, nefiind proprietarul mijloacelor de productie, nu poateproduce pentru el insusi. Asadar, spre deosebire de economia bazata pe producatoriindependenti, capitalismul este bazat pe existenta unei forte de munca lipsita de propriulcapital si deci lipsita de puterea de a decide daca intra in vreun schimb sau nu. Libertateareala a muncitorului capitalist este de a alege intre a fi guvernat de altul sau a trai instrada. Astfel esueaza incercarea lui Friedman de a demonstra cooperarea libera incapitalism.

Pentru ca libertatea sa fie reala, ca in economia simpla descrisa de Friedman, trebuie carelatiile sociale sa fie bazate pe asocieri libere intre oameni aproximativ egali. Atfel, chiar

26


27/60

Adam Smith recunoaste dezechilibrul inevitabil: "Nu este greu de prevazut care dintrecele doua parti (muncitorii si capitalistii) vor forta cealalta parte sa se supuna in toateocaziile. In orice asemenea disputa, sefii pot rezista mult mai mult... chiar fara a angajape nimeni, sefii ar putea supravietui un an sau doi din rezervele deja acumulate. Multimuncitori n-ar rezista nici o saptamina, citiva ar rezista o luna si cu greu gasesti unul care

sa reziste un an fara a fi angajat. Pe termen lung, muncitorul i-ar fi la fel de necesarsefului ca si seful muncitorului, dar nu pe termen scurt... In disputele cu muncitorii lor,sefii vor avea avantaj." [Wealth of Nations, pp. 59-60]

VII. ANARHO-CAPITALISMUL NU ESTE ANARHISM CI CAPITALISM

Motto: "Anarho-capitalismul, in opinia mea, este un sistem doctrinar care, daca va fiimplementat vreodata, va conduce la forme de tiranie si opresie aproape fara egal in

istoria lumii. Nu exista nici cea mai mica posibilitate ca ideile lui (in opinia meaingrozitoare) sa fie implementate, deoarece ar distruge rapid orice societate care ar face oasemenea greseala. Ideea unui "contract liber" intre potentii lumii si infometatii ei este ogluma bolnava, demna poate de cateva momente intr-un seminar academic careexploreaza consecintele ideilor (in opinia mea absurde), dar nicaieri altundeva." [NoamChomsky despre Anarchism, interviu luat de Tom Lane, December 23, 1996]

Introducere -- Anarhismul si anarho-capitalismul sunt incompatibile

Motto: "Putini anarhisti ar accepta 'anarho-capitalistii' in tabara anarhista, deoarece ei nuau aceeasi preocupare pentru echitate economica si justitie sociala." -- Peter Marshall,Demanding the Impossible, p. 565

O parte a capitalistilor americani cu vederi anti-statiste au inceput sa se auto-intitulezelibertarieni de dreapta, desi termenul de libertarian este in mod traditional rezervat stangii politice. Mai mult, constatand ca anti-statismul lor este un caz particular de anti-autoritarianism, ei s-au intitulat si anarho-capitalisti. Anarho-capitalistii ar fi decisustinatori ai capitalismului si ai minimizarii Statului, dupa modelul lui Herbert Spencer.

Anarhistii traditionali nu se multumesc insa cu eliminarea Statului din ecuatia puterii. Eidoresc de asemenea eliminare capitalistului, sau a proprietarului care ii angajeaza pe altiisa munceasca pe proprietatea lui. Aceasta este o diferenta fundamentala, deoareceimpartirea lumii in proprietari si angajati adanceste atat ierarhia autoritariana cat siinechitatea sociala, adica incalca doua principii fundamentale ale anarhismului.

Pe scurt, in afara de contestarea autoritatii Statului, nu exista nici un punct comun intreanarhism si anarho-capitalism. Vederile lor difera atat asupra proprietatii private cat siasupra echitatii, exploatarii si opozitiei la ierarhie. Din cauza acestor diferente, anarhistiinu recunosc anarho-capitalismul ca pe un curent anarhist ci ca pe unul capitalist, siconsidera ca un nume mai potrivit pentru anarho-capitalism este capitalism cu Stat

27


28/60

minimal sau capitalism cu Stat privat. Anarho-capitalistii propun o societate capitalistasimilara cu cea prezenta, in care o parte din atributiile Statului se trasnfera proprietatiiprivate. Din aceste motive, criticile dure pe care anarhismul le aduce capitalismului suntvalabile in mare parte si pentru anarho-capitalism. Aceste critici sunt prezentate desectiunile urmatoare.

Anarho-capitalismul si slabiciunile lui

Motto: "Anarhia fara socialism pare la fel de imposibila ca si socialismul fara anarhie,pentru ca aceasta situatie nu ar putea fi altceva decat legea celui mai puternic, si ar puneimediat in miscare organizarea si consolidarea acestei legi -- prin urmare, constituireaguvernului. " -- Errico Malatesta, Life and Ideas, p. 148.

Anarho-capitalistii au o vizitune proprie asupra capitalismului. Ei afirma ca pana acumnu a existat un capitalism adevarat, adica unul cu o piata perfect libera de oriceinterventie a Statului. Prin urmare, am trait dintotdeauna intr-un surogat de capitalism, un

capitalism etatist. Toate problemele acestui surogat se datoareaza Statului iar toate partilebune (precum cuceririle stiintei si tehnicii) se datoreaza capitalismului. Internetul este datca exemplu de cucerire capitalista moderna, uitandu-se ca dezvoltarea lui initiala s-a facutin laboratoarele Department of Defense, adica ale guvernului american, pe baniicetatenilor. Acesta este numai un caz in care anarho-capitalistii inteleg selectiv istoria simai ales relatia capitalismului cu Statul.

In privinta exploatarii muncitorului de catre capitalist, anarho-capitalistii sustin capatronul care foloseste exploatarea inceteaza in acel moment a mai fi capitalist -- nu sespecifica insa ce este el de atunci incolo. In acest punct, anarho-capitalismul comitegreseala capitala comuna teoriilor autoritariene: se bazeaza pe existenta unei categoriirestranse si privilegiate de iluminati (elite) care ii pot conduce pe toti ceilalti fara sa iiexploateze. Daca unul din acesti luminati comite greseala de a exploata pe altii, pur sisimplu ili retragem atributul de elita si am rezolvat problema.

Anarho-capitalismul exacerbeaza latura despotica a proprietatii private

Anarhistii resping ideea unei valori productive asociate capitalului per se, ideefundamentala a capitalismului si a anarho-capitalismului. Anarhistul individualist Tucker,citat de Wm. Gary Kline, The Individualist Anarchists, p. 73, spune: "numai cei carecontribuie la productie au drepturi. Ceva nu are nici un drept pe care cineva este obligatsa il respecte. Ceva este un lucru. Cineva este o persoana. Lucrurile nu pot avea nimic.Ele exista numai pentru a fi avute. Posesia unui drept nu poate fi asociata cu un lucru cicu o persoana." Anarhistii pun dreptul la auto-guvernare (sau dreptul la auto-proprietate)inaintea dreptului la alte proprietati private. Desi anarho-capitalistii sustin si ei ca pun peprimul loc dreptul la auto-guvernare, ei se contrazic in cazul celor care muncesc peproprietatea altuia, adica in cazul majoritatii.

Evident, anarho-capitalistii accepta chiriile, profiturile si dobanzile ca forme legitime devenituri, in timp ce anarhistii le considera forme de exploatare. Aceasta acceptare a

28


29/60

veniturilor care nu sunt bazate pe munca ci pe proprietate deschide calea disparitatilor totmai mari intre putinii bogati si restul. Vazuta in acest fel de capitalisti, proprietatea insasidevine un furt. (Proudhon -- Ce este proprietatea?)

Libertarienii de dreapta nu au observat ca, in timp, proprietatea "si-a schimbat natura"

(Proudhon). La inceput, "cuvantul 'proprietate' era sinonim cu ... posesie individuala" dara devenit mai "complex" si s-a transformat in "proprietate privata", care include "dreptulde a o folosi prin munca vecinului". Trecerea de la dreptul de folosire a proprietatiiindividuale la drepturile de folosire a muncii altuia pe proprietatea ta au creat relatii dedominare si exploatare care nu existasera niciodata. Pentru libertarienii de dreapta, capentru toti capitalistii, atat uneltele unui artist independent cat si capitalul unei corporatiimultinationale sunt acelasi fel de "proprietate privata". In realitate insa, ele sunt totaldiferite pentru ca genereaza relatii sociale diferite.

Din punctul de vedere anarhist, capitalismul inverseaza sistemul de valori si de aceeacapitalul (un lucru fara viata) devine mai important decat oamenii vii. In capitalism

oamenii sunt mai usor de inlocuit decat capitalul, iar cel care are capitalul, indiferent decapacitatile sale umane, comanda celui care are "numai" capacitatile lui umane dar faracapital. Proprietatea privata a devenit atat de importanta incat crimele impotriva ei "suntcrimele pe care legea engleza, care pune pret mai mult pe ce are un om decat pe ce esteun om, le pedepseste in cel mai aspru si oribil mod posibil" [Oscar Wilde -- The Soul ofMan Under Socialism]

Dominatia proprietatii asupra omului face ca furtul de alimente sa fie o incalcare adrepturilor pagubitului dar imposibilitatea cronica a obtinerii alimentelor sau apei sa nufie o incalcare a drepturilor celor care sufera de ele -- deoarece rezulta din legile pietei sidrepturile de proprietate privata. Acelasi lucru iese la iveala cand libertarienii de dreaptasustin ca taxarea de catre Stat a profiturilor patronilor venite din munca angajatilor este"similara cu munca fortata" [Robert Nozick -- Property, Justice and the Minimal State, p.169] dar milionarul nu incalca drepturile celui care lucreaza zilnic 8 ore pe proprietatealui, atunci cand ia o parte din roadele muncii lui bazandu-se pe dreptul de proprietate,deoarece lucratorul a "consimtit" sa lucreze acolo, a venit liber si nesilit de nimeni inafara de "mecanismele pietei". Anarhistii considera ambele fenomene o incalcare adrepturilor, asa cum reiese din opinia individualistului Ben Tucker ca taxa pe venit este"o recunoastere a faptului ca libertatea industriala si oportunitatile egale nu mai existaaici [in USA in 1890] nici macar in starea imperfecta in care au existat candva." [citat deJames Martin, Men Against the State, p. 263].

Natura despotica a proprietatii in sens capitalist, numita astfel de Proudhon, este surprinsafoarte bine chiar de un anarho-capitalist ca Murray Rothbard, care spune ca Statul "isiaroga un monopol de forta si de putere de decizie asupra unei anumite arii teritoriale" sicontinua ca, in anarho-capitalism, proprietarii ar avea aceleasi drepturi ca Statul:"evident, intr-o societate libera, Smith are putere absoluta de decizie asupra proprietatiilui, John asupra proprietatii lui, etc." [Op. Cit., p. 173] Cuplata cu folosirea proprietatiipentru profit prin angajarea altora sa munceasca pe ea, aceasta putere absoluta de decizie

29


30/60

a lui Smith transforma anarho-capitalismul intr-un regim cu mai multe State private, innici un caz un regim anarhic.

Dupa cum am aratat in capitolele precedente, capitalistii vad Statul ca un garant alproprietatii lor private folosite in scopuri exploatative, de aceea capitalismul nu poate

exista fara Stat sau ceva care sa indeplineasca rolul statului de politist al proprietatiiprivate -- libertarienii de dreapta accepta un Stat minimal care sa protejeze aceasta proprietate iar anarhistii capitalisti sustin infiintarea politiilor private in acest scop,intarind astfel caracterul tiranic al proprietatii private. Prin urmare, cei care se auto-intituleaza anarho-capitalisti doresc minimizarea rolului Statului numai pentru a extindeputerea capitalistilor. Acest lucru este incompatibil cu anarhismul traditional.

Anarhistii traditionali au fost intotdeauna anti-capitalisti in aceeasi masura in care au fostanti-statisti, de aceea ei resping in egala masura cu asa-zisul anarho-capitalism cat sidictatura rosie etatista. Anarhistii accepta proprietatea numai in sens de posesie siutilizare. Ei sunt de acord cu ideea lui Rousseau ca, daca vrei sa previi aparitia unor

discrepante uriase intre bogati si saraci, trebuie sa elimini posibilitatile de acumulare aaverilor, nu sa iei de la bogati.

Anarho-capitalismul neglijeaza echitatea sociala

O alta difedenta intre anarhism si anarho-capitalism priveste echitatea. Capitolulprecedent a aratat ca anarhistii stiu inca de la Adam Smith ca piata libera a muncii nuofera conditii echitabile pentru muncitori in comparatie cu patronii. Proudhon insusi, citatde Alan Ritter in The Political Thought of Pierre-Joseph Proudhon, p. 121, afirma calegea cererii si ofertei este "o lege insealatoare... buna numai pentru a asigura victoriacelui puternic asupra celui slab, a celui care are proprietatea asupra celui care nu arenimic." O piata a muncii libera ii forteaza pe muncitori sa-si vanda capacitatile altora sisa creasca astfel diferentele dintre ei si proprietari. Anarhismul respinge aceasta practicalipsita de echitate, dar anarho-capitalismul o accepta. Dupa cum am aratat, anarhismulrespinge ideea de munca platita de sef si pentru valentele ei autoritariene, represive fatade libertatea muncitorului.

Anarhismul accepta "liberul schimb" numai intre egali. In absenta unor conditiiaproximativ egale, liberul schimb creste inegalitatea iar inegalitatea produce relatiisociale bazate pe ierarhie si dominare, nu pe libertate. Anarhistii, inclusiv ceiindividualisti precum Lysander Spooner, sunt intru totul de acord ca o piata a munciisalariate ii dezavantajeaza pe angajati in favoarea patronilor. Fiecare trebuie sa fieangajatul lui insusi, nu al altcuiva. Acesta este singurul mod de a conserva dreptul laauto-guvernare al individului.

Anarho-capitalismul adanceste autoritatea ierarhica pana la "sclavagism voluntar"

Un sistem capitalist, fie el si anarho-capitalist, produce inevitabil diferente de putereeconomica si sociala intre oameni. Aceste diferente se reflecta in puterea de negociere acontractelor pe piata libera a muncii, ceea ce creaza relatii ierarhice. Prin urmare, piata

30


31/60

libera capitalista creaza autoritate ierarhica la locul de munca, adica intr-o jumatate din perioada activa a vietii adultului. Putem spune ca libertarienii de dreapta acceptalimitarea libertatilor omului atat timp cat nu este facuta de Stat. Capitalistii au dreptul salimiteze drepturile altora.

Anarho-capitalistii sustin ca muncitorul poate scapa de eventuala exploatare aproprietarului mutandu-se la alt proprietar. Dar acelasi raspuns este valabil si pentruexploatarea Statului, pe care anarho-capitalistii o resping: cetateanul poate scapa deaceasta exploatare mutandu-se in alta tara. Anarho-capitalistii afirma ca aceasta nu este ooptiune viabila din cauza dificultatilor aferente si nici nu face Statele sa fie mai putinexploatatoare. Anarhistii sustin exact aceleasi lucruri si despre mutarea de la un sefcapitalist la altul: nu rezolva problema de fond. Prin urmare, anarhistii sustin ca anarho-capitalismul este ipocrit.

Mai mult, unii anarho-capitalisti sustin o forma de sclavagism liber-consimtit. RobertNozick intreaba daca "un sistem liber ar permite individului sa se vanda voluntar ca

sclav" si raspunde "Cred ca da." [Anarchy, State and Utopia, p. 371] Ducand pe noi culmi"voluntarismul angajatilor" inventat de Milton Friedman, libertarianul de dreapta MurrayRothbard spune in The Ethics of Liberty ca, daca "un lucrator ramane complet aservitstapanului sau

Date post:	06-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	coroi-alexandru-mihai
View:	259 times
Download:	2 times

teoria_anarhiei

Documents