PROBLEMELE TEORIEI Şl METODICII ATLETISMULUI IZVOARE Şl LEGĂTURA CU ALTE SISTEME Şl DISCIPLINE• Atletismul este o disciplină ştiinţifică care studiază problemele specifice cunoaşterii şi perfecţionării propriului domeniu, în principal a laturii practice. • Teoria şi metodica acestei discipline s-au dezvoltat în strânsă legătură cu practica, cu cerinţele mereu crescânde şi diversificate ale acesteia. • Teoria şi metodica, împreună cu cercetarea ştiinţifică, contribuie nemijlocit la orientarea şi progresul întregii activităţi practice, la perfecţionarea atletismului în general, în acest sens, atletismul, ca disciplină ştiinţifică, urmăreşte optimizarea practicării eerciţiilor de atletism în direcţia creşterii influenţei lor asupra dezvoltării multilaterale a copilului şi a tânărului în formare! valorificarea maimă a capacităţii oamenilor cu aptitudini, în scopul obţinerii unor rezultate sportive superioare! perfecţionarea conţinutului te"nic, tactic, fizic al probelor de atletism şi al mijloacelor care asigură pregătirea atletului, descoperirea de noi forme organizatorice de practicare a atletismului! studierea istoricului şi evoluţiei atletismului. • #a disciplină ştiinţifică, atletismul dezvoltă legături cu celelalte discipline din sistemul educaţiei fizice şi sportului şi cu alte discipline ştiinţifice, promovând metode de studiu şi cunoaştere, bazate pe interdisciplinaritate. • $intre disciplinele cu care atletismul conservă un sistem de relaţii ştiinţifice, menţionăm% teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, psi"ologia educaţiei fizice şi sportului, ştiinţele biologice care studiază educaţia fizică şi sportul, biomecanica, gimnastica, jocurile sportive, "alterele.
PROBLEMELE TEORIEI Şl METODICII ATLETISMULUI IZVOARE Şl LEGĂTURA CU ALTE SISTEME Şl DISCIPL
• Atletismul este o disciplină ştiinţifică care studiază problemele specifice cunoaşteriişi perfecţionării propriului domeniu, în principal a laturii practice.
• Teoria şi metodica acestei discipline s-au dezvoltat în strânsă legătură cu practica,cu cerinţele mereu crescânde şi diversificate ale acesteia.
•
Teoria şi metodica, împreună cu cercetarea ştiinţifică, contribuie nemijlocit laorientarea şi progresul întregii activităţi practice, la perfecţionarea atletismului îngeneral, în acest sens, atletismul, ca disciplină ştiinţifică, urmăreşte optimizareapracticării e erciţiilor de atletism în direcţia creşterii influenţei lor asupradezvoltării multilaterale a copilului şi a tânărului în formare! valorificarea ma imă a
capacităţii oamenilor cu aptitudini, în scopul obţinerii unor rezultate sportivesuperioare! perfecţionarea conţinutului te"nic, tactic, fizic al probelor de atletism şial mijloacelor care asigură pregătirea atletului, descoperirea de noi formeorganizatorice de practicare a atletismului! studierea istoricului şi evoluţieiatletismului.
•
#a disciplină ştiinţifică, atletismul dezvoltă legături cu celelalte discipline dinsistemul educaţiei fizice şi sportului şi cu alte discipline ştiinţifice, promovândmetode de studiu şi cunoaştere, bazate pe interdisciplinaritate.
• $intre disciplinele cu care atletismul conservă un sistem de relaţii ştiinţifice,menţionăm% teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, psi"ologia educaţieifizice şi sportului, ştiinţele biologice care studiază educaţia fizică şi sportul,biomecanica, gimnastica, jocurile sportive, "alterele.
AT&'T()*+& ) T ( (TA• otrivit concepţiei moderne, care stă la baza educaţiei fizice şi sportului, e erciţiile atletice
au o prezenţă masivă în toate programele şi activităţile educaţiei fizice şcolare, universitareşi militare.
• rogramele de dezvoltare ale mişcării sportive din ţara noastră situează atletismul printreramurile cu cea mai mare pondere în sistemul de educaţie fizică şi sport. rioritatea care i seacordă este firească şi o înţelegem c"iar dacă enumerăm numai o parte din argumente%
• - atletismul se practică în aer liber, contribuind din plin la fortificarea organismului, la întărirea sănătăţii, la folosirea factorilor naturali de călire!
• - mişcările care compun probele atletice au un pronunţat caracter natural, dezvoltând un
• - atletismul este accesibil celor mai largi mase de tineri de la oraşe şi sate!• - practicarea e erciţiilor atletice dezvoltă cele mai importante calităţi specifice omului
/viteza, rezistenţa, forţa şi detenta0, influenţând păstrarea pe o perioadă lungă a uneicapacităţi de muncă ridicate!
• - calităţile motrice dezvoltate prin atletism la vârsta timpurie, ajută în procesul deselecţionare şi pregătire a tinerilor în multe ramuri sportive /jocuri sportive, canotaj, sc"ietc,0.
• 1n programul 2. . atletismul figurează cu un număr de peste 34 probe, dar numărul lor este în creştere. Atletismul este cel mai răspândit sport dovedit de faptul ca atât la #ampionatele*ondiale de atletism, cât şi la 2. . participă atleţi din peste 564 de ţări.
OBIECTIVE 1nvăţarea consolidarea şi perfecţionarea e erciţiiloratletice prevăzute în programa şcolară!Asigurarea unui nivel corespunzător dezvoltăriicalităţilor motrice de bază în vederea manifestării
corec e a epr n er or mo r ce! 1nsuşirea teoretică a bazelor te"nice a probelor deatletism şi a noţiunilor de bază privind regulamentulşi organizarea activităţilor atletice
Alergare cu joc de glezneAlergare cu ridicarea coapselor (alergare cu genunchii sus)Alergare cu pendularea gambelor înapoiAlergare cu pendularea gambelor întinse înainte (“pas de gâscă”)Alergare cu pendularea gambelor înainte (“pas lopătat” sau “pas vâslit”)Alergare cu paşi încrucişaţi
Alergare peste obstacoleAlergare cu spatele spre direcţia de înaintarePasul alergător în tempo moderatşi startul din picioareStartul din picioarePasul alergător de accelerarePasul alergător lansat de viteză Startul de josşi lansarea de la start
Trunchiul este pu ţ in înclinat în fa ţă , bra ţ ele se mi ş c ă la fel ca laalergare. Laba piciorului se a ş eaz ă pe sol cu vârful, moment dup ă carereluarea se face dinspre vârf spre c ă lcâi, pân ă când piciorul de sprijin se
întinde complet ş i c ă lcâiul atinge solul. Pendularea piciorului liber este mic ă ,pasul foarte scurt.
B. Metodica înv ăţă rii
Metoda de înv ăţ are în cazul alerg ă rii cu joc de glezne este cea global ă . Seexplic ă ş i se demonstreaz ă tehnica de execu ţ ie, dup ă care subiec ţ ii execut ă
întâi pe loc, apoi din deplasare u ş oar ă exerci ţ iul. Pentru a putea corecta execu ţ ia, subiec ţ ii se
a ş eaz ă la o distan ţă de 1-1,5 m. cu fa ţ a la un perete, cu palmele sprijinite, executând rulareavârfului spre c ă lcâi. Acela ş i exerci ţ iu se poate executa ş i cu sprijin pe umerii unui coleg.Succesiunea metodic ă a înv ăţă rii:
• joc de glezne efectuat din stând apropiat, înclinat, cu sprijin pe palme, la perete. Se
execut ă lent cu mare aten ţ ie pe rularea ş i derularea t ă lpii, trecerea greut ăţ ii de pe un
picior pe cel ă lalt ş i orientarea mi ş c ă rii genunchilor spre înainte;
• joc de glezne pe loc cu schimb ă ri de ritm la diferite semnale vizuale sau acustice. Se
urm ă re ş te rularea complet ă a labei piciorului ş i trecerea greut ăţ ii de pe un picior pe
cel ă lalt, f ă r ă lucrul bra ţ elor;
• joc de glezne pe loc, urmat de joc de glezne cu deplasare lent ă , cu accent pe ridicarea
u ş oar ă a coapsei ş i a labei piciorului f ă r ă /cu lucru de bra ţ e;
• alergare cu joc de glezne cu deplasare pe o linie marcat ă ;
• alergare cu joc de glezne în tempouri diferite;
• alergare cu joc de glezne combinat ă cu alte exerci ţ ii din ş coala alerg ă rii, pe distan ţ e ş i
tempouri diferite.
Gre ş eli frecvente:
• talpa piciorului anterior nu se deruleaz ă vârf –talp ă -c ă lcâi;
• laba piciorului nu se a ş eaz ă pe pingea ci pe c ă lcâi sau pe toat ă talpa;
• pa ş ii sunt prea lungi;
• bra ţ ele nu respect ă sincronizarea bra ţ - picior opus;
• privirea nu este înainte.
Alergarea cu joc de glezne se poate executa pe distan ţ e cuprinse între 10m ş i 50m în func ţ ie
de particularit ăţ ile de vârst ă , de gradul de preg ă tire al subiectului dar ş i de obiectivul urm ă rit.
ALERGARE CU RIDICAREA COAPSELOR (ALERGARE CUGENUNCHII SUS)
A. Tehnica de execuţ
ie
Pozi ţ ia trunchiului ş i mi ş carea bra ţ elor sunt acelea din timpulalerg ă rii. Impulsia piciorului de sprijin este puternic ă , iar genunchiulpiciorului de pendulare se ridic ă energic, în a ş a fel încât coapsa s ă ating ă , celpu ţ in, nivelul orizontalei.
B. Metodica înv ăţă rii Metoda de înv ăţ are este cea global ă . Se poate executa pe loc ş i cu
înaintare liber ă sau în caden ţă .
La executarea exerci ţ iului se indic ă respectarea “celor trei unghiuri drepte”: trunchi cucoaps ă , coaps ă cu gamb ă ş i gamb ă cu laba piciorului.
Succesiunea metodic ă a înv ăţă rii:
9090 0
90
alergare cu genunchii sus pe loc, în care se corecteaz ă pozi ţ ia trunchiului, mi ş carea bra ţ elor,mi ş carea picioarelor;alergare cu genunchii sus cu deplasare în ritm lent cu accent pe coordonarea mi ş c ă rilor;alergare cu genunchii sus pe o linie marcat ă , cu a ş ezarea piciorului, cu un decalaj lateral cât maimic;alergare cu genunchii sus cu dictarea ritmului de alergare prin b ă taia din palme;alergare cu genunchii sus alternat cu un alt exerci ţ iu din ş coala alerg ă rii;alergare cu genunchii sus cu vitez ă maxim ă ;
organizarea de întreceri cu diferite sarcini. Gre ş eli frecvente:a ş ezarea labei piciorului pe sol pe c ă lcâi sau pe toat ă talpa;ridicarea insuficient ă a coapsei;trunchiul înclinat înapoi;impulsia insuficient ă a piciorului de sprijin;mi ş c ă ri sacadate ş i nesincronizate;privirea orientat ă în jos.
Alergarea cu genunchii sus se poate executa pe distan ţ e cuprinse între 10m ş i 50 m ş i sepoate repeta de 2-6 ori, în func ţ ie de vârst ă , grad de preg ă tire ş i obiectiv urm ă rit.
ALERGARE CU PENDULAREA GAMBELOR INAPOIA. Tehnica de execu ţie
Pozi ţia trunchiului este u şor orientat ă spre înainte, iar mi şcareabra ţelor este cea din timpul alerg ă rii. Gamba piciorului de pendulare estedus ă energic înapoi prin îndoirea piciorului din articula ţia genunchiului,
pân ă când c ă lcâiul atinge şezuta.
B. Metodica înv ăţă riiMetoda de înv ăţ are este cea global ă . Se poate executa pe loc ş i cu
.
Succesiunea metodic ă a înv ăţă rii:din stând dep ă rtat cu sprijin pe palme la perete lovirea şezutei când cu un c ă lcâi când cu cel ă lalt;mers cu lovirea şezutei la fiecare al 3 –lea pas; alergare cu pendularea gambei înapoi pe loc cu dictarea ritmului prin b ă taia din palme, cu bra ţellibere pe lâng ă corp; alergare cu pendularea gambei înapoi, cu deplasare, cu mi şcarea bra ţelor cu coatele îndoite;
alergare cu pendularea gambei înapoi în tempouri alternate (lent, rapid); alergare cu pendularea gambei înapoi alternat ă cu alte exerci ţii din şcoala alerg ă rii; alergare cu pendularea gambei înapoi cu vitez ă maxim ă .
Gre şeli frecvente:trunchiul prea drept sau prea înclinat înainte;palmele a şezate pe fese;
pendularea posterioar ă a gambelor prin lateral.Distanţele de lucru şi numărul de repetări depind de vârstă, grad de pregătire şiobiectiv urmărit.
ALERGARE CU PENDULAREA GAMBELOR ÎNAINTE (“PASLOP ĂTAT” SAU “PAS VÂSLIT”)
A. Tehnica de execuţie
Esenţa acestei forme de alergare constă în faptul că la ducerepiciorului de pendulare spre înainte, coapsa se ridică până la orizontaldupă care genunchiul se întinde complet, înaintea aşezării piciorului pesol. Poziţia trunchiului este dreaptă, braţele mişcându-se ca la pasul
y
.
B. Metodica învăţă rii Se pleacă de la repetarea alergării cu genunchii sus, după care
se trece treptat la coordonarea acţiunilor pentru a realiza exerciţiul. Se
execută din deplasare uşoară, după care se trece la la o alergare mai vioaie.
A. Tehnica de execu ţ ie Deplasarea se face cu o latur ă a corpului spre direc ţ ia de înaintare, cu ducerea piciorului
din urm ă ş i încruci ş area acestuia prin înainte peste piciorul de sprijin. Genunchiul piciorului dpendulare se ridic ă printr-o mi ş care natural ă .
B. Metodica înv ăţă rii , .
Se încearc ă o deplasare cursiv ă , f ă r ă a “rupe” mi ş carea prin ridicarea brusc ă agenunchiului piciorului pendulant sau printr-o mi ş care de aplecare spre înainte a trunchiului.
Succesiunea metodic ă a înv ăţă rii :• mers lateral cu p ăş irea piciorului drept peste piciorul stâng pe direc ţ ia de deplasare, cua ş ezarea labei piciorului pe toat ă talpa ş i mutarea piciorului stâng spre stânga;• mers lateral încruci ş at cu trecere în alergare cu pas încruci ş at;• alergare cu pas încruci ş at cu vitez ă sc ă zut ă de deplasare cu coordonarea mi ş c ă rilor;• alergare cu pas încruci ş at alternat ă cu alergare u ş oar ă sau cu un alt exerci ţ iu din ş coalalerg ă rii;• alergare cu pas încruci ş at cu tempo lent, alternat ă cu alergare cu pas încruci ş at cu temporapid;• organizarea de întreceri cu sarcini diferite.Gre ş eli frecvente:• coapsa piciorului ce realizeaz ă încruci ş area nu se ridic ă la orizontal ă ;• p ăş irea încruci ş at ă a piciorului nu este suficient de lung ă ;• umerii în timpul deplas ă rii sunt ridica ţ i, crispa ţ i ş i întor ş i spre direc ţ ia de alergare;• bra ţ ele nu sunt îndoite din articula ţ ia cotului ş i nu se mi ş c ă în ritm cu picioarele• trunchiul nu este vertical, privirea nu este înainte.
Reprezint ă o alergare “întrerupt ă ” prin trecerea peste anumite aparate sau obiecte, având în ă l ţ imi variabile ş i a ş ezate la distan ţ e diferite. Tehnica este compus ă din alergare lansat ă devitez ă ş i pasul de trecere peste obstacol, care este un pas s ă rit.
B. Metodica înv ăţă rii Metoda de înv ăţ are este cea global ă .Se începe cu alergare ş erpuit ă printre obstacole joase (mingi medicinale, garduri, cutii de
lad ă ) a ş ezate la intervale regulate.Alergare cu trecerea unor obstacole de în ă l ţ imi mici ş i cu vitez ă de deplasare mic ă .
Acela ş i exerci ţ iu cu purtarea unei mingi medicinale în bra ţ e.Acela ş i exerci ţ iu, dar cu aruncarea mingii spre obstacolul urm ă tor, în timp ce se parcurgedistan ţ a dintre dou ă obstacole.
Treptat se trece la cre ş terea în ă l ţ imii obstacolelor concomitent cu cre ş terea vitezei dedeplasare.
