Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 1

Teoria genului (gender) și pericolele sale

1. Context cultural

Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente

(deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi.

Asemenea teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la

nivelul individului, până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile

revoluții sociale sau războaie din prima parte a secolului al XX-lea.

Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii

aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale

sunt apoi globalizate și impuse culturii de masă.

Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe plăcere (hedonism modern), ce

se nasc din schimbarea vieții prin condițiile de muncă, prin deschiderea granițelor, prin

promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.

Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecință dărâmarea vechilor

ierarhii de valori și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice,

de exemplu) sau culturale.

Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti-tradiție și, de fapt, impun vechi utopii

sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu

stabilitatea lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale,

cum ar fi deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul artificial,

așa-numit „cultural” sau „social”.

2. Ideologii

Teoria genului face parte din gama largă de ideologii perene, anti-tradiție și egalitariste,

reînviate în formule noi. O mare parte dintre acestea ascund sub pulpană curentele

feministe cele mai actuale, cum ar fi egalitarismul și diferențialismul. Acestea două,

promovate la începutul secolului XX, au drept scop obținerea egalităților în drepturi ale unor

așa-zise minorități sociale. Colateral teoriei genului, dar din același trunchi, a crescut și

Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 2

ideologia „politically correct”, care domină viața politică și socială a SUA din ultima vreme.

Egalitarismul, în viziune feministă, pornște de la copierea modelului bărbatului de către

femei, pentru a contracara dominația acestuia. Diferențialismul ideologic insistă asupra

diferenței dintre femei și bărbați, pentru a scoate în evidență feminitatea ca trăsătură

vulnerabilă. Există în cadrul feminismului extremist și teorii care vor să distrugă

heterosexualitatea, urmărind să înlăture conceptul de femeie. Acesta urmează a fi regândit

în contextul noilor organizări sociale, bazată pe identitatea culturală a omului și nu pe cea

biologică.

3. Ce este teoria genului?

Ideologiile care au odrăslit din teoria genului au ajuns actualmente să fie foarte radicale și

puternice. Nu există argumente științifice care să stea la baza lor. Teoria genului a apărut

într-o formă incipientă în anii ´60 ai secolului trecut, ca o consecință a modelor și

construcțiilor culturale și sociologice. Ca teorie de bază, pornește de la diminuarea

înțelegerii sexului din punct de vedere biologic și promovarea în locul lui a genului (de la

gender, engl.), ca principiu de diferențiere socială. Schimbarea este motivată de ideea

dominației masculine și de cea a alienării femeilor, aflate în defensivă. O astfel de delimitare

a oamenilor în societate, potrivit acestor noi ideologi, ar elimina discriminarea pe motiv de

„orientare sexuală” sau de „identitate de gen”.

Sexul biologic, după cum se știe, trimite direct, rațional, științific, la structura corpului uman.

Iar acest concept nou, „sexul social”, propus de teoria genului, s-ar baza pe o multitudine de

calități psihosociale, de comportamente și relații, formate sub influența noilor mentalități și

a culturii recente de masă. În această viziune, omul are libertatea de-a renunța sexul lui

biologic și de a-și alege un „sex/gen social”.

4. Feminism și homosexualitate

Între beneficiarii teoriei genului, la loc de frunte se află ideologiile feminismului extremist și

homosexualității. În diferite etape ale sale, feminismul a practicat o revoltă radicală, cerând

schimbarea societății. Teoria genului constituie o nouă cale prin care feminismul încearcă

să-și pună în aplicare ideologiile, acum într-un mod insinuant, fără violență fizică. În felul

acesta, feminismul a devenit o componentă a unor curente culturale, sociale sau politice

foarte active azi. Există forme de feminism radical, care, beneficiind de principiul toleranței,

își cer drepturile de a fi în centrul societății. Radicalismul acestui feminism vizează tocmai

distrugerea marilor repere și instituții ale societății, printre care familia.

Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 3

5. Consecințele teoriei genului

a. Reeducarea maselor

Această teorie se află la baza transformării lumii fără mari conflicte. Principiul larg de

„societate tolerantă” ascunde în spate și promovarea ideii de homosexualitate, a

feminismului, a schimbării familiei ș.a. Toate îndoctrinările noi au loc prin reeducarea

maselor. Astfel, paradele gay sunt promovate de media ca festivaluri „pentru diversitate”, se

promovează „nunțile” homosexuale, se desfășoară evenimente la care sunt atrase nume

sonore din showbiz. În cadrul acestor mijloace de reeducare a maselor sunt incluse filme,

premiate și tot mai numeroase, despre homosexualitate. Ca și în propaganda ateistă,

rămâne obligatorie anunțarea „valorilor noi”, constructe artificiale. Aici intră și descrierea pe

larg a schimbărilor care au loc în aria conceptului de „orientare sexuală”. Prin cultura de

masă, de divertisment, se încearcă înlăturarea normelor universale ale drepturilor

internaționale. Aceste jocuri ideologice viclene sunt conduse de mari organizații

neguvernamentale, care iau ca părtași, de cele mai multe ori, partide sau chiar instituții ale

statului.

b. Distrugerea familiei

Tăvălugul pornit de această teorie vizează în primul rând deconstrucția familiei și a rolului ei

social. O familie nu mai este compusă dintr-un bărbat și o femeie, în accepțiune biologică,

membrii ei putând opta pentru un „sex social”, adică cultural. Este deconstruită, în felul

acesta chiar identitatea sexuală a individului. În numele unei așa-numite libertăți, sunt

înlăturate, mergând peste efectele ei evident păgubitoare, toate argumentele ce țin de

tradiție, natură și biologie. Conform teoriilor feministe extremiste, femeia, ca să nu fie

oprimată, ar trebui să nu mai existe ca „sex”1. Ca urmare se deschide calea pentru

destrămarea familiei, pentru impunerea căsătoriilor homosexuale și poligame. În același

timp, este influențată dezvoltarea tehnicilor de reproducere artificială: mamă-surogat, uter

artificial sau procrearea asistată medical.

c. Deformarea educației copiilor și conflictul cu autoritatea parentală

Copiii, ca o consecință a prezenței acestei teorii în cultura de masă, în ideologiile la modă,

insinuate în legislație, primesc o educație ce contravine dorinței și valorilor părinților lor. Și

prin mijloacele de informare în masă, copiilor le este insuflată ideea existenței unor drepturi

arbitrare, cum ar fi și dreptul de a-și alege un „sex social”. Principiul toleranței ajunge, astfel,

să schimbe complet familia tradițională.

1 A se vedea lucrarea filosoafei post-structuraliste americane Judith Butler, „Probleme de gen: feminismul și

subminarea identității” (Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, 1990): „Femeile nu vor fi

oprimate, dacă conceptul de femeie nu va mai exista”.

Teoria genului și pericolele sale | Asociația PRO VITA București, www.provitabucuresti.ro 4

În viziunile extremiste ale teoriei genurilor, ar trebui chiar să fie eliminate din vocabular

cuvintele ca „mamă” și „tată”, impunându-se folosirea termenului neutru de „părinte”.

Acest fapt este deja întâlnit în Anglia, Franța sau anumite state din SUA. În educația impusă

deja în școli, în cazul unor noțiuni ce țin de teoria genului, sunt folosite modele fără nici o

bază reală sau științifică, fapt ce deformează viziunea generală rațională de cunoaștere.

De fapt, în strategiile ideologilor teoriei genului, sistemul de învățământ constituie

principala cale de distrugere în profunzime a bazelor firești ale societății, iar copiilor li se

încredințează, fără voia lor și în contra valorilor părinților, rolul principal în această activitate

distructivă.

Material de Larisa Iftime (Asociația Provita Media)