Măsurarea unghiurilor se efectuează cu ajutorul goniometrelor, cel mai utilizat

în topografie fiind goniometrul numit teodolit. Lucrarea cuprinde o prezentare a

acestuia, după următoarele aspecte:

1. Prezentarea schemei de construcţie a teodolitului şi descrierea

părţilor componente.

2. Prezentarea axelor, a mişcărilor şi a tipurilor constructive.

3. Efectuarea citirilor pe cercurile gradate, folosindu-se dispozitivele de

citire, cu prezentarea schiţei şi a modului de executare a citirilor.

Teodolitul este un aparat care foloseşte numai la măsurarea valorilor

unghiulare ale direcţiilor orizontale şi a înclinării acestora, cu precizie mare(2cc...10cc)

şi foarte mare(0,2cc...2cc). Este utilizat în lucrări geodezice (determinarea reţelelor de

triangulaţie, îndesirea acestor reţele, trasarea pe teren a proiectelor, etc.). În

România se utilizează în mod curent următoarele tipuri de teodolite: Zeiss-Jena Theo

010 şi 010A, Wild T2, T3, şi T4, Kern DKM3, MOM TE-B1, etc.

Tahimetrul foloseşte la măsurarea valorilor unghiulare ale direcţiilor

orizontale şi a înclinării acestora cu o precizie mai mică(20cc...1c), dar şi la măsurarea

indirectă a distanţelor, pe cale optică. Principalele tipuri de tahimetre utilizate în

România sunt: Zeiss-Jena Theo 030, 020, 020A, 120, 080, 080A, Wild T1A,Wild T16,

MOM TE-D2, Freiberger, Meopta, etc.

Clasificarea teodolitelor, după modul de citire a gradaţiilor:

- teodolite de construcţie clasică – cercurile gradate sunt metalice; efectuarea

citirilor se face cu ajutorul unor lupe sau microscoape fixate aproape de cercuri, pe

vernier, microscop cu scăriţă, microscop cu tambur, etc.

- teodolite moderne – cercurile gradate sunt din sticlă, acoperite etanş; citirea

se face printr-un sistem optic, centralizat, în câmpul unui microscop, fixat pe lunetă

sau pe una din furcile alidadei.

1. Prezentarea schemei de construcţie a teodolitului şi descrierea

părţilor componente.

Părţile componente ale unui teodolit:

Ambaza(1) – prismă triunghiulară care se sprijină pe trei şuruburi de

calare. În partea de jos se află două plăci – una flexibilă şi una rigidă; prin lăcaşul cu

filet al plăcii flexibile trece un şurub-pompă, de fixare a ambazei pe trepied, iar pe

placa rigidă se sprijină aparatul prin intermediul şuruburilor de calare.

Fig.1. Schema unui teodolit de construcţie clasică.

Fig.2. Ambaza: a-vedere de ansamblu; b-detaliu.

Limbul(2) – cerc orizontal gradat – disc metalic al cărui perimetru e

argintat şi divizat în grade sexazecimale sau centezimale (la teodolite moderne,

limbul e format dintr-un cerc inelar de sticlă, fixat pe un suport metalic); pe el se

citesc valorile unghiulare ale direcţiilor orizontale din punctele de staţie; prin axul

metalic se blochează mişcarea, cu şurubul de blocare a mişcării generale(12).

Fig.3. Limbul: a-limb de metal; b-limb de sticlă şi

modulul de fixare pe suportul metalic.

Alidada(3) – cercul alidad – disc metalic, concentric cu limbul, susţinut

de axul plin ce intră în axul gol al limbului; pe disc sunt fixate două verniere sau alte

dispozitive de citire, la acestea citirile făcându-se cu ajutorul unor lupe sau

microscoape(10); se poate bloca mişcarea alidadei în plan orizontal cu şurubul de

blocare a mişcării înregistratoare(13).

Furcile de susţinere a lunetei(4) – două piese metalice fixate cu un

capăt de alidadă, celelalte capete sprijinind dispozitivul de susţinere a axei de rotaţie

a lunetei în plan vertical; pe una din furci se află şurubul de blocare a mişcării

lunetei(14), iar pe cealaltă este fixată o nivelă torică, numită nivelă zenitală(9),

aceasta orizontalizând indicii zero de la eclimetru.

Luneta topografică(7) – dispozitiv optic ce serveşte la vizarea de la

distanţă a obiectelor (semnale topografice); uneori e folosită şi la măsurarea

distanţelor pe cale optică; luneta este compusă din: tubul obiectiv(a), tubul ocular(b),

reticulul(c), lentila de focusare interioară(d), manşonul de focusare(e), cătare(f).

Fig.4. Lunetă topografică.

Tubul obiectiv este format dintr-un sistem de lentile acromatice, iar tubul

ocular, din două lentile dispuse cu concaviatea una spre alta, asigurând o mărire

puternică, sau cu concaviatea spre obiectiv, dând o imagine clară şi mai luminoasă.

Fig.5. Formarea imaginii în lunetă.

La formarea imaginii în lunetă, imaginea formată de obiectiv, mn, va fi

reală, micşorată şi inversă. Prin ocular, imaginea privită, m’n’, va fi virtuală, şi mai

mare ca imaginea mn, şi inversă faţă de obiectul observat de la distanţă mare, MN.

Lentila de focusare Lf, împreună cu obiectivul formează un teleobiectiv; prin

deplasarea lentilei de focusare se schimbă distanţa focală a teleobiectivului,

permiţând modificarea acesteia astfel ca imaginea obiectului vizat să fie clară, în

planul reticulului.

Luneta este numită astronomică dacă imaginea observată este răsturnată, şi

terestră, dacă are imagine dreaptă.

Reticulul lunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate, foarte

fin, două linii perpendiculare, numite fire reticulare, a caror intersecţie materializează

axa de vizare. Placa este prinsă într-o montură metalică fixată în interiorul tubului

obiectivului prin patru şuruburi. La tahimetre mai apar două linii scurte paralele şi

echidistante faţă de firul reticular orizontal, trasate pe placa de sticlă, numite fire

stadimetrice, acestea folosind la măsurarea pe cale optică.

Fig.6. Reticulul lunetei.

Observarea clară a reticulului depinde de dioptriile operatorului (pe montura

tubului ocular sunt gravate valorile dioptriilor).

Fig.7. Planurile firelor reticulare şi tipuri de reticule.

Fixarea clarităţii firelor reticulare se face o singură dată, la începutul

măsurătorii, iar fixarea clarităţii imaginii obiectelor vizate se face de fiecare dată

aducându-se imaginea obiectului în planul firelor reticulare.

Lentila topografică analitică are în interior încă o lentilă biconvexă fixă,

numită lentilă analitică, montată între obiectiv şi lentila de focusare. La aparatele noi

funcţia lentilei analitice este înlocuită prin teleobiectiv.

Fig.8. Lunetă topografică analitică.

Caracteristicile tehnice ale lunetei sunt: puterea de mărire,câmpul de

vizare, puterea de separare, luminozitatea şi precizia de vizare.

Eclimetrul(5) – cercul vertical gradat – este realizat din acelaşi material

şi gradat în acelaşi sistem ca şi limbul; este fixat pe axa orizontală a aparatului,

formând un plan perpendicular pe planul orizontal; eclimetrul este protejat de un

disc(6), asemănător cu alidada; la extremităţile diametrului orizontal al discului fix se

găsesc două ferestruici prin care se fac citirile, cu lupe sau microscoape(11); din

citire rezultă un unghi format de direcţia axei de vizare cu orizontala, sau cu verticala

locului.

Fig.9. Eclimetrul. Fig.10. Compensatorul cu pendul.

Citirile pe eclimetru se fac în dreptul indicilor zero, i1 şi i2, aşezaţi în

planul orizontal hh’. La măsurarea unghiului vertical, eclimetrul este mobil, iar indicii

zero sunt ficşi. Indicii zero se află pe un braţ purtător(3), iar aducerea lor în planul

orizontal hh’ se realizează cu ajutorul nivelei torice zenitale, (5), şi a şurubului de

calare fină, (7). Alte elemente: lunetă(1), eclimetru(2), furcă(4), arc de presiune(6).

La teodolitele moderne stabilizarea indicelui zero de citire pe eclimetru

se face cu ajutorul unui compensator. La acesta, din punctul de oscilaţie M a

pendulului este prinsă o placă(1) ce poartă prismele deviatoare (2) şi (3); în acelaşi

timp se deplasează şi obiectivul(4) al microscopului; reticulul microscopului de citire

este proiectat de prismele deviatoare (2) şi (3) şi obiectivul (4) peste diviziunile

cercului vertical.

Nivelele de calare(8) – dispozitive ce servesc la verticalizarea şi

orizontalizarea unor drepte sau planuri.

Nivela torică – este formată dintr-o fiolă de sticlă umplută complet cu

eter sau alcool şi închisă ermetic şi fixată într-o montură metalică; la partea de sus se

formează o bulă de vapori; nivela fiind situată pe alidadă, poziţia centrată a bulei

indică orizontalizarea acesteia.

Nivele sferică – alcătuită dintr-o fiolă în formă de cilindru, închisă la

partea superioară printr-o calotă sferică; în fiola umplută cu lichid volatil se formează

o bulă de formă circulară; este utilizată tot pentru orizontalizarea alidadei şi limbului.

Fig.11. Nivela torică şi nivela sferică.

Nivela torică cu coincidenţă – nu are repere şi nici diviziuni pe fiolă; se

utilizează un sistem de prisme aşezat deasupra nivelei; precizia de calare este de

5...10 ori mai mare decât la nivela torică obişnuită. Este folosită ca nivelă zenitală, la

orizontalizarea indicilor zero de la eclimetru.

Fig.12. Nivela torică cu coincidenţă: - sistemul de prisme;

- nivela decalată; - nivela calată.

Principalele anexe ale teodolitului.

Trepiedul este un dispozitiv suport, de aşezare

a teodolitului în punctul de staţie. Este compus din măsuţa

trepiedului pe care se prinde aparatul cu ajutorul şurubului

pompă şi picioarele de susţinere, confecţionate din lemn şi

terminate cu saboţi de metal.

Fig.13. Trepied telescopic.

Firul cu plumb – greutate cu vârful de formă conică, suspendată de un

fir; este legat la şurubul pompă, servind la operaţia de centrare a aparatului.

Baston de centrare – are aceeaşi utilizare ca şi firul cu plumb; este

format din două tuburi metalice; bastonul fiind gradat, se poate citi înălţimea de la

bornă până la măsuţa aparatului.

Dispozitiv de centrare optică – este fixat la ambază, sau încorporat în

aparat; este compus dintr-o lunetă şi o prismă ce reflectă razele de lumină ce trec

prin lunetă sub un unghi de 100g; precizia de centrare este de 0,5mm.

Fig.14. Dispozitiv de centrare optică: - fixat la ambază;

- fixat în corpul teodolitului.

Busola – se montează pe furca aparatului opusă eclimetrului, folosind la

măsurări direct pe teren a orientărilor.

Declinatorul – compus dintr-un ac magnetic aşezat într-un tub, sau într-

o cutie paralelipipedică; realizează dirijarea lunetei pe direcţia meridianului magnetic.

2. Prezentarea axelor, mişcărilor şi a tipurilor constructive .

Axele constructive ale teodolitului:

Fig.15. Axele teodolitului.

a. Axa principală sau verticală(V-V’) este axa ce trece prin centrul

limbului şi este perpendiculară pe acesta; în jurul acestei axe se roteşte aparatul în

plan orizontal; se confundă cu verticala punctului topografic de staţie.

b. Axa secundară sau orizontală(O-O’) trece prin centrul eclimetrului şi

este perpendiculară pe acesta; în jurul acestei axe se roteşte luneta împreună cu

eclimetrul în plan vertical.

c. Axa de vizare a lunetei(L-L’) trece prin centrul optic al obiectivului şi

intersecţia firelor reticulare.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cele trei axe:

- (V-V’) (O-O’);

- (L-L’) (O-O’);

- (V-V’) (O-O’) (L-L’) = {M}.

La teodolit, fiecare nivelă torică sau sferică are o axă sau directrice (D-

D’), care prin calarea nivelei va avea poziţie orizontală.

Mişcările teodolitului:

a. Mişcarea în plan orizontal – mişcarea aparatului în jurul axei

principale:

- mişcarea generală – limbul se roteşte odată cu alidada şi indicii de citire;

- mişcarea înregistratoare – limbul rămâne fix şi se roteşte doar alidada cu

indicii de citire.

b. Mişcarea în plan vertical – mişcarea lunetei împreună cu eclimetrul în

jurul axei secundare.

Clasificarea teodolitelor:

a. Teodolite simple – limbul este fixat de ambază; au numai mişcare

înregistratoare;

b. Teodolite repetitoare – au mişcare generală şi mişcare

înregistratoare; au precizie mai mică, caracteristică tahimetrelor;

c. Teodolite reiteratoare – au numai mişcare înregistratoare;

caracteristică de precizie şi înaltă precizie.

3. Efectuarea citirilor pe cercurile gradate folosindu-se

dispozitivele de citire, cu prezentarea schiţei şi a modului de executare a

citirilor.

Estimarea precisă a unghiului de pe cercul gradat se face cu ajutorul

dispozitivelor de citire; acestea pot fi mecanice(vernierul) sau optice(microscopul cu

reper, microscopul cu scăriţă, cu coincidenţă); ele sunt formate din partea optică

(lupă, microscop) şi dispozitivul de citire propriu-zis(vernier, scăriţă).

Înainte de efectuarea citirilor pe cercurile gradate se stabilesc

următoarele:

- felul gradaţiei cercului(sexazecimală sau centezimală);

- sensul de înscriere a gradelor pe cerc;

- valoarea celei mai mici diviziuni de pe cerc (D);

- precizia de citire: p=D/n=(cea mai mică diviziune)/(numărul diviziunilor);

Citirea pe cercul gradat: C=PI=PII.

- PI – citire directă pe cerc;

- PII – citirea prin estimare.

La teodolitele moderne citirea gradaţiilor se face centralizat, cu ajutorul

unui microscop; razele de lumină sunt dirijate printr-un sistem optic (oglinzi, lentile,

prisme) până la cercurile gradate, şi aduc imaginile diviziunilor cercurilor în câmpul

microscopului.

Fig.16. Schema optică a teodolitului Zeiss Theo 030.

Dispozitive de citire întâlnite la teodolite:

a. Microscopul cu reper .

Se întâlneşte la tahimetrele Zeiss-Jena Theo 120, 080, 080A; pe o

placă de sticlă, în câmpul microscopului, este gravat un reper; în câmpul

microscopului apar imaginile diviziunilor cercurilor gradate, limb(Hz) şi eclimetru(V);

se identifică sistemul de gradaţie centezimal, sensul de înscriere de la stânga la

dreapta şi cea mai mică diviziune de 10c.

Fig.17. Microscopul cu reper.

Citirea pe limb (Hz):

- se citesc gradele din stânga reperului(208g), se numără diviziunile întregi

până la reper şi se înmulţesc cu 10c: PI=208g20c;

- se estimează fracţiunea de diviziune până la reper: PII=3c;

- citirea totală: C=PI+PII=208g20c+3c=208g23c.

Citirea pe eclimetru (V):

C=PI+PII=220g00c+7c=220g07c.

b. Microscopul cu scăriţă.

Este întâlnit la tahimetrele Zeiss-Jena Theo 030, Theo 020, Theo 020A,

Wild T16; în câmpul microscopului, pe o placă de sticlă apar imaginile a două scăriţe,

divizate în 100 de părţi( pentru sistemul centezimal); imaginile scăriţei se proiectează

peste o diviziune a cercului gradat; precizia aparatului va fi: p=D/n=100c/100=1c.

Citirea pe cerc:

- pe limb (Hz): C=PI+PII=372g00c+8c=372g08c;

- pe eclimetru (V): C=PI+PII=291g00c+86c=291g86c.

Fig.18. Microscopul cu scăriţă.

c. Micrometru optic cu coincidenţă.

Este întâlnit la teodolitele de precizie Wild T2, Zeiss-Jena Theo 010,

MOM TE-N1; imaginile diviziunilor se deplasează cu ajutorul unui sistem de prisme în

formă de placă; imaginile cercurilor gradate apar separat în câmpul microscopului;

aici apar două ferestre: fereastra F1, pentru diviziunile diametral opuse ale cercului

gradat, şi fereastra F2, pentru diviziunile micrometrului optic, în aceste ferestre

apărând un reper fix în raport cu care se fac citirile; iniţial, diviziunile cercului gradat

din F1 nu sunt în coincidenţă; pentru aducerea acestor diviziuni în coincidenţă este

folosit şurubul micrometric(tamburul).

Fig.19. Citirea pe cerc la teodolitul Zeiss Theo 010:

- înainte de coincidenţă; - după coincidenţă.

Precizia de citire: - , la Theo 010

- , la Wild T2

Citirea pe cerc:

1. - se utilizează reperul din fereastra F1; se iau gradele din stânga

reperului(14g), la care se însumează intervalele întregi (şi jumătăţile de intervale,

dacă este cazul) până la reper(1,5), înmulţite cu valoarea unui interval(20c);

PI=14g30c;

- în F2, cifra din stânga reprezintă unităţile de minute(6c), cea din dreapta

reprezintă zecile de secunde(90cc), iar unităţile de secundă sunt date de numărul de

diviziuni până la reper(3,5), înmulţite cu precizia(2cc); PII=6c97cc;

- cifra finală: C=PI+PII=14g30c+6c97cc=14g36c97cc.

2. - se numără intervalele de la gradul de sus(14g), până la corespondentul lui

de jos(214g), şi se înmulţesc cu 10c; PI=14g30c;

- pentru PII şi C se urmăresc aceeaşi paşi ca la primul mod de determinare.

La teodolitul de precizie Wild T2, diferenţe în modul de efectuare a citirii

pe cercul gradat apar la poziţionarea ferestrelor F1 şi F2; la teodolite de precizie mai

noi(Zeiss-Jena Theo 010A, Theo 010B) se utilizează un sistem semidigitalizat.

Fig.20. Citirea pe cerc la Wild T2 Fig.21. Citirea semidigitalizată

la Theo 010B

Teodolitul cu cercuri duble şi micrometru optic – modele întâlnite: Kern

DKM-1, DKM-2, DKM-3; au pentru limb şi pentru eclimetru câte două cercuri

concentrice solidare; în câmpul microscopului apar trei ferestre: două ale cercurilor şi

una a micrometrului; se acţionează şurubul micrometric până când firul reper este

încadrat de cea mai apropiată pereche de diviziuni; se citesc direct gradele şi zecile

de minute până la fir (PI=184g40c), iar minutele, zecile de secunde şi secundele, la

micrometru, ca la Theo 010 (PII=7c39cc); citirea totală:

C=PI+PII=184g40c+7c39cc=184g47c39cc.

Fig.22. Citirea pe cerc la Kern DKM-1 Fig.23. Citirea semidigitalizată

la Kern DKM-2A

Şi pentru acest tip de teodolite s-au construit sisteme de citire

semidigitalizată (Kern DKM-2A).

Alte tipuri de teodolite sunt teodolitele cu înregistrare fotografică a

gradaţiilor, teodolitele cu gradaţie codificată, teodolitele cu înregistrare pe bandă

perforată a valorilor unghiulare.

Teodolitul – tahimetru Zeiss-Jena Theo 020A

Este un teodolit de precizie mică, folosit în măsurările topografice si pe

şantier, permiţând atât măsurarea unghiurilor, cât şi măsurarea optică a distanţelor.

Citirile pe cercurile gradate se fac centralizat, în câmpul unui microscop fixat pe

lunetă. Acest microscop cu scăriţă are precizia de 1c. Elemente componente:

(1) – lunetă cu puterea de mărire M=25X;

(2) – dispozitiv de centrare optică;

(3) şi (4) – şuruburi de mişcare fină a lunetei şi alidadei;

(5) – pârghia ce dirijează mişcarea generală şi mişcarea înregistratoare a

aparatului;

(6) – pârghie pentru blocarea alidadei;

(7) – pârghie pentru blocarea lunetei;

(8) – microscop fixat pe lunetă, în câmpul căruia se aduc imaginile cercurilor

gradate ;

(9) – colimator optic pentru vizarea aproximativă;

(10) – suport de fixare a busolei sau declinatorului.

Fig.24. Teodolitul tahimetru Zeiss Theo 020A.

Pe alidadă se fixează o nivelă sferică, pentru calarea aproximativă, şi o

nivelă torică pentru calarea propriu-zisă a aparatului.

Teodolitul Zeiss-Jena Theo 010

Este un teodolit de precizie, folosit în măsurările efectuate în scopul

realizării reţelei de triangulaţie geodezică, de îndesire a reţelei deja realizate, de

trasare pe teren a proiectelor construcţiilor mari. Citirea pe cercurile gradate se face

centralizat, în câmpul unui microscop fixat pe lunetă; în câmpul acestui microscop

apare fie imaginea cercului orizontal, fie imaginea cercului vertical, schimbarea

făcându-se cu ajutorul unui buton exterior. Este utilizat micrometrul optic cu

coincidenţă, cu precizia de 2cc.

Fig.25. Teodolitul de precizie Zeiss-Jena Theo 010.

Elemente componente:

(1) – placă rigidă;

(2) – placă flexibilă;

(3) – şurub de calare;

(4) – pârghie de blocare a mişcării în plan orizontal;

(5) – şurub de mişcare fină în plan orizontal;

(6) – pârghie de blocare a lunetei;

(7) – şurub de mişcare fină a lunetei în plan vertical;

(8) – buton de schimbare a imaginilor cercurilor în microscop;

(9) – şurub de rectificare a cercului vertical;

(10) – dispozitivul centrării optice;

(11) – nivela sferică;

(12) – ocular;

(13) – obiectiv;

(14) – microscop pentru citiri pe cercurile gradate;

(15) – sistemul de cătare optică;

(16) – tamburul micrometrului;

(17) – oglindă;

(18) – şurubul reiterator;

(19) – prisma de observare a nivelei zenitale.

La unele teodolite recent construite există un sistem digitalizat de citire.

Verificarea şi rectificarea teodolitului.

Erorile de măsurare apar la teodolite din cauza unor imperfecţiuni de

construcţie sau din dereglarea unor părţi componente. Eliminarea influenţei acestor

erori se poate face fie adoptând o metodă corespunzătoare de lucru, fie prin operaţia

de rectificare. La aparatele moderne efectul erorilor din imperfecţiuni de construcţie

este neglijabil.

a. Eroarea de neverticalitate a axei principale a teodolitului.

Verticalitatea axei principale a teodolitului se realizează prin calarea nivelei torice,

fixată pe alidadă. Această nivelă, datorită manipulării necorespunzătoare, se poate

deregla, astfel încât axa principală nu va mai fi verticală.

Fig.26. Verificarea şi rectificarea nivelei torice.

a – punerea în evidenţă a dereglării; b – dereglarea nivelei;

c – eliminarea jumătăţii de dereglare din şurubul 3 de calare;

d – eliminarea celeilalte jumătăţi de dereglare din şurubul r de rectificare.

Punerea în evidenţă a erorii produsă de dereglarea nivelei torice: se

aduce alidada în plan orizontal şi nivela torică în poziţia I, paralelă cu direcţia

şuruburilor de calare 1 şi 2; se acţionează cele două şuruburi până când bula nivelei

este adusă între repere; se roteşte alidada cu 100g, aducându-se nivela în poziţia II;

se acţionează şurubul de calare 3, până când bula nivelei este adusă între repere; se

roteşte alidada cu 200g, aducându-se în poziţia III; dacă bula se află între repere,

atunci nivela este reglată; în caz contrar se face operaţia de rectificare.

Operaţia de rectificare a nivelei torice se face prin eliminarea unei

jumătăţi din deplasarea bulei din şurubul de calare 3 şi prin eliminarea celeilalte

jumătăţi din deplasarea bulei prin acţionarea şurubului r de rectificare.

În practică, punerea în evidenţă a dereglării şi rectificarea ei se face de

2..3 ori.

b. Eroarea de colimaţie. Este produsă de neperpendicularitatea axei de

vizare, L-L’, pe axa secundară, O-O’, a teodolitului, ca urmare a dereglării reticulului.

Punerea în evidenţă a erorii de colimaţie se face prin vizarea unui

semnal aflat la o distanţă de cca. 100m de aparat, cu ambele poziţii ale lunetei. Dacă

axele sunt perpendiculare, diferenţa între citirile efectuate este de 200g. În caz

contrar:

- în poziţia I a lunetei - reticulul este dereglat din r în r1;

- citire pe limb: CI=C-c=23g10c ;

C - citirea justă ; c - eroarea de colimaţie;

- în poziţia II a lunetei - reticulul este dereglat din r în r2;

- citirea pe limb: CII=C+200+c=223g18c;

- citirea justă: C=[CI+(CII-200g)]/2=23g14c ;

- mărimea unghiulară a erorii de colimaţie: c=[(CII-200g)-CI]/2=4c.

Fig.27. Eroarea de colimaţie. a – vizarea cu poziţia I a lunetei;

b – vizarea cu poziţia II a lunetei.

Rectificarea teodolitului de eroarea de colimaţie – se introduce citirea

medie pe limb cu ajutorul şurubului de mişcare fină a mişcării înregistratoare;în

poziţia II citirea corectă pe limb va fi: CII corect= CII eronat-c=223g18c-4c=223g14c; se aduce

intersecţia firelor reticulare peste semnalul vizat; astfel şi citirea pe limb va fi cea

justă: C=223g14c, şi semnalul se va afla la intersecţia firelor reticulare.

Fig.28. Rectificarea erorii de colimaţie. a – introducerea citirii medii;

b – deplasarea reticulului peste imaginea semnalului vizat.

Dacă rectificarea teodolitului nu este posibilă, atunci valoarea justă este

considerată media valorilor măsurătorilor obţinute cu ambele poziţii ale lunetei.

c. Eroarea de indice. Este eroarea produsă de neorizontalitatea

indicelui zero de la dispozitivul de citire pe eclimetru, ca urmare a dereglării nivelei

zenitale; nu mai există paralelism între directricea nivelei zenitale şi linia indicelui

zero; unghiurile verticale sunt măsurate eronat în raport cu indicele zero, înclinat faţă

de orizontală cu unghiul ε; constatarea erorii se face prin vizarea unui semnal, cu firul

reticular sau nivelar; dacă suma celor două citiri este de 200g pentru unghiuri de

înclinare, sau de 400g pentru unghiuri zenitale, nu există eroare de indice; în caz

contrar, se face rectificarea teodolitului.

- poziţia I: S=32g43c; αI=S+ε=32g43c+ ε;

- poziţia II: D=167g45c; αII=200g-D-ε=167g45c-ε;

- media:

α=(αI+αII)/2=(S+ε+200g-D-ε)/2=[S+(200g-D)]/2=(32g43c+32g55c)/2=32g49c.

Eroarea de indice se poate elimina luând ca valoare definitivă media

valorilor măsurate.

- eroarea de indice: ε=(αII-αI)/2=(32g55c-32g43c)/2=6c.

Fig.29. Eroarea de indice. a – vizarea cu poziţia I a lunetei;

b – vizarea cu poziţia II a lunetei.

Rectificarea teodolitului – se introduce la eclimetru valoarea unghiului

vertical mediu; citirea corectă pe eclimetru va fi: Dcorect=Deronat+

ε=167g45c+6c=167g51c; prin această operaţie se dereglează nivela zenitală; se aduce

bula nivelei din nou între repere; punerea în evidenţă şi rectificarea erorii de indice se

face de 2...3 ori; la teodolitele moderne orizontalizarea indicelui zero de la eclimetru

se face cu un compensator cu pendul.