Universitatea Maritima Constanta

Tema de casa numarul 3

Analiza cost – beneficiu a proiectuluide management al deşeurilor menajere

în municipiul Iaşi

Student:Traicu Georgiana

Grupa: MD 41

2015

1. Conceptul de analiză cost- profit şi metodologia de analiză

Analiza cost –profit reprezintă o formă specializată de analiză a eficienţei vis-a vis de costuri şi care permite analiza în paralel a diverselor activităţi, costurile şi avantajele în aceeaşi unitate monetară.Cu ajutorul acestei metode se poate evalua eficienţa unui proiect de investiţii, în a cărei fundamentare să fie incluse atăt aspecte cantitative cât şi cele calitative, valoarea rezultată în urma evaluării prealabile în materie de mediu înconjurător este folosită în evaluarea prealabilă a proiectelor şi politicilor de mediu.Acest tip de analiză este un instrument de decizie care permite evaluarea proiectelor prin comparaţia costurilor şi beneficiilor lor. În cazul constatării apariţiei de beneficiu net, propunerea poate fi aprobată iar în cazul existenţei mai multor proiecte, funcţie de mărimea avantajelor lor acestea pot fi clasificate.În domeniul mediului , elementelor de patrimoniu natural li se atribuie valori economice care pot fi prezentate astfel :Valori economice totale, ce pot fi :1.Valori de folosinţă personal

-Valori de folosinţă directă- produse ce pot fi consumate direct (alimentaţie, biomasă, recreaţie, sănătate)-Valori de folosinţă indirect - avantaje funcţionale ( funcţii ecologice, prevenţia inovaţiilor, protecţia împotriva calamităţilor)-Valori de opţiune - valoare de folosinţă viitoare directă şi indirectă (biodiversitate, prezervarea habitatului )

2.Valori nelegate de folosinţă-Valori patrimoniale - valoare adăugată legal la valoarea de folosinţă şi de nefolosinţă (habitat, modificări ireversibile)-Valori de existenţă - valoare adăugată pentru o existenţă zilnică mai bună, fondată pe o convingere morală ( habitat, specii în pericol ).

În atingerea obiectivelor proiectului de mediu ( şi a proiectelor în general) un rol important îl deţin economiştii, ei fiind cei care determină variantele viabile respectiv eficienţa în raport de costul realizării acestora.Variantele posibile de realizare a obiectivelor pot îmbrăca diverse forme :- de la a nu face nimic;- întîrzierea proiectului;- împărţirea proiectului pe mai multe faze;- luarea de măsuri relevante de politică de mediu ( şi nu de a face cheltuieli).

În toate aceste variante, resursele necesare pot fi sau nu consacrate unui proiect, dar în mod sigur vor avea o rată a rentabilităţii pozitivă. Fiecare factor deproducţie, care are un cost de oportunitate, trebuie adus în varianta care corespunde priorităţilor de protecţie a mediului.Orice proiect de investiţii poate fi analizat sub două aspecte :A.Analiza economicB.Analiza financiară

A.Analiza economică ia în considerare costurile şi veniturile sociale, evidenţiind beneficiul total, productivitatea şi rentabilitatea la nivelul întregii economii a resurselor angajate. Acest tip de analiză ia în considerare mai multe aspecte:Folosirea de preturi practicate în condiţiile unei concurenţe perfecte,aşa zise preţuri „ umbră „, mai precis preţuri de pe piaţa mondială.Nu se iau în considerare subvenţiile, taxele şi impozitele în stabilirea dimensiunii veniturilor şi cheltuielilor ( caz particular – proiectele de protecţia mediului sînt parţial susţinute financiar de către Guvern datorită finanţării în coparticipare cu organismele internaţionale.Sursele fondurilor şi destinaţia veniturilor realizate nu se iau în consideraţie în calculaţie.Se iau însă în considerare toate costurile şi veniturile secundare.

Analiza economică este importantă în cazul investiţiilor prin proiecte de protecţia mediului, ea determinînd consecintele macro-economice care costituie premizele dezvoltării durabile, duce la estimarea costului social al proiectului prin însumarea tuturor efectelor generate , pozitive sau negative, aporturile din resursele economiei naţionale, a utilizarii de bunuri şi servicii la nivelul societăţii în ansamblul său. Spre deosebire de analiza economică , analiza financiară a unui proiect de investiţii ia în considerare următoarele aspecte:Preţurile practicate sînt cele de pe piaţa internă,În cheltuielile şi veniturile proiectului sînt incluse toate subvenţiile,taxele şi impozitele,Costurile resurselor şi destinaţia veniturilor sînt luate în considerare în calculaţii.Analiza financiară priveşte totul individual, la nivelul firmei. În cazul proiectelor de investiţii în protecţia mediului, este mai importantă analiza economică, impactul acestor proiecte vizînd aspecte sociale. Deci decizia de investiţie depinde de cerinţele analizei economice. Deci analiza cost- beneficiu este o metodă de evaluare a unei investiţii, analiză ce măsoară costurile şi beneficiile în termeni mai ampli decît calculele contabile obişnuite.

Analiza parcurge două etape şi anume :- etapa de pregătire- etapa de analiză propriu-zisă.În cadrul pregătirii analizei, în afară de aspectele financiare şi economice se iau în considerare şi aspectele tehnice (cu precizarea tehnologiei si echipamentelor necesare, cercetarea amplasamentelor, a graficelor de execuţie, graficelor de livrare a utilajelor, competenţa profesională a conducerii).În urma realizării analizei propriu- zise, se identifică fluxul de cheltuieli şi fluxul de venituri, urmînd compararea valorilor actualizate şi stabilirea ratei de rentabilitate financiară/economică. Proiectul de investiţii este cu atăt mai viabil cu cît rata de rentabilitate financiară este mai mare faţă de nivelul admis (caz în care probabilitatea de a apela la împrumuturi este redusă ).Acest tip de analiză este necesar deoarece atât costurile cât şi beneficiile unei investiţii pot crea efecte secundare (costuri legate de poluarea mediului, asistenţa socială şi medicală, educaţie cât şi prin epuizarea surselor de materii prime ). Din punct de vedere calitativ aceste costuri (ce nu se înregistrează în evidenţa contabilă a societăţii care iniţiază proiectul) afectează mediul

înconjurător şi eficienţa activităţii, rezultând de aici necesitatea de a identifica, cuantifica şi urmării aceste costuri şi beneficii. Deciziile de investiţii în protecţia mediului sînt afectate de risc şi incertitudine, estimarea cu exactitate a cheltuielilor şi veniturilor fiind foarte dificilă.Cauzele riscului sau incertitudinii pot fi :condiţii politico-economice nesigure, ce nu se încadrează în cazuisticastatistică;degradarea stării mediului ;evoluţia tehnologiei mondiale ;poziţia prea optimistă sau prea pesimistă a echipei de analiză;erori de analiză.De aceea este importantă evidenţierea diferenţelor care există între incertitudine şi risc. Incertitudinea este ignorarea viitorului în timp ce riscul măsoară probabilitatea rezultatelor specifice, deci dacă ţinem cont de incertitudine pentru proiectele mai riscante se va aplica o rată de actualizare mai mare.

2. Prezentarea proiectului de colectare selectivă a deşeurilor menajere pentru municipiul Iasi

În sens larg deşeul este orice material sau obiect in general care a pierdut orice finalitate economică, deci orice scop economic şi pe care posesorul îl destinează abandonării.Avînd în vedere importanţa şi amploarea problemelor de protecţia mediului, începind cu anul 1975 Comunitatea Europeană a emis un ansamblu de directive avînd ca obiect gestiunea deşeurilor, care tind spre armonizare progresivă cu reglementările statelor membre şi care au stat la baza multor programe de acţiune cu privire la managementul deşeurilor. Primele programederulate în perioada 1973-1986 au construit o politică bazată pe :- prevenirea producerii deşeurilor,- reciclarea acestor deşeuri,- eliminarea în condiţii de siguranţă a deşeurilor nerecuperabile.Următoarele două programe, cel din perioada 1987-1992, precum şi cel în curs de derulare pun accent pe nevoia de măsuri pentru introducerea „tehnologiilor curate „ şi produselor curate.

Aspectele de mediu cu privire la gospodărirea şi reducerea finală a deşeurilor pot fi împărţite în două mari categorii :- conservarea resurselor naturale- poluarea mediului. Din cele mai vechi timpuri mediul a fost considerat colectorul tuturor deşeurilor rezultate din activităţilor umane, materialele fiind evacuate în atmosferă, cursuri de apă sau descărcate în rampe de gunoi, aşteptînd diluarea şi dispersia acestora. Atât timp cât cantităţile de materiale s-au păstrat la un nivel mic, procesele biologice şi geochimice naturale sunt capabile să realizeze astfel de fluxuri fără să se producă schimbări în condiţiile de mediu, cum însă nivelul emisiilor a crescut exponenţial cu creşterea populaţiei şi diversificarea activităţilor, procesele naturale nu mai pot face faţă cu suficient randament pentru a preveni schimbările din condiţiile de mediu. Prin urmare devine absolut necesară cunoaşterea circuitului deşeurilor, stabilirea clară a responsabilităţilor factorilor implicaţi în activitatea de producere – colectare – transport şi eliminare a deşeurilor.

Indiferent de provenienţa deşeurilor, agricultură, industrie sau consum, problemele care se pun in materie de eliminare şi valorificare a acestora trebuie aprofundate într-o viziune ce depăşeşte nivelul aprecierilor conjuncturale, cuprinzînd definirea clară a obiectivelor şi mijloacelor unei politici pe termen mediu şi lung.Astfel a apărut necesitatea abordării statistice în domeniul deşeurilor, a problemelor privind cunoaşterea cantităţilor şi tipurilor de deşeuri produse, precum şi modalităţi de a le gestiona şi organiza depozitele de stocare a acestora.Toate aceste informaţii duc la evaluarea impactului de mediu pe care deşeurile îl au asupra factorilor de mediu, în vederea elaborării planurilor şi strategiilor de management pentru deşeuri de către autorităţile centrale şi locale. În România depozitele orăşeneşti sînt mixte, nu au amenajări speciale cu impermeabilizare, imprejmuire, sisteme de drenare şi colectare a scurgerilor sau infiltraţiilor. Majoritatea sînt amplasate în gropi ale fostelor fabrici de cărămidă, exploatări miniere de suprafaţă, cariere părăsite sau depresiuni naturale.Deşeurile stocate sînt solide, semisolide sau lichide. Uneori cele solide sînt incinerate pe loc producînd fum cenuşă, pulberi, substanţe volatile toxice. Tasarea şi acoperirea periodică cu pămînt se practică rar. Deşi în România incinerarea nu este o practică obişnuită pentru eliminarea deşeurilor, în marile oraşe au existat incineratoare –pilot, pentru deşeurile urbane, de capacităţi reduse, pentru experimentarea unor soluţii de incinerare a deşeurilor. Cu excepţia instalaţiei din municipiul Bucuresti, din Militari, care din cînd în cînd mai funcţionează, arzînd produse devenitedeşeuri, celelalte din Iaşi, Timişoara, Constanţa, Craiova au fost scoase din funcţiune. Prin urmare procesul de incinerare a deşeurilor cu recuparare de energie este ineficient datorită conţinutului ridicat de apă din deşeuri care face ca puterea calorică a acestora să fie scăzută.Creşterea numărului de locuitori din marile oraşe au dus la crelterea cantităţii de deşeuri si de asemenea la epuizarea capacităţilor de depozitare a ramprlor orăşeneşti în proporţie de 80-90% ceea ce impune găsirea de noi soluţii şi aplicarea acestora.

Tabelul 1. – Evoluţia indicelui de producere a deşeurilor urbane

Acumularea acestor deşeuri a declanşat în România procesul de urmărire, cunoştere şi necesitatea de îmbunătăţire treptată a circuitelor deşeurilor de la sursă şi pînă la eliminarea lor finală care să asigure eliminarea riscurilor pentru sănătatea oamenilor şi a mediului.Datorită colectării neselective a deşeurilor menajere, o mare parte, aproape 40 %, din acestea care reprezintă materiale reciclabile ( hirtie, cartoane, plastic, sticlă, metale ) nu se recuperează ci se elimină prin depozitare, pierzîndu-se astfel cantităţi mari de posibile materii prime

secundare şi resurse energetice. Peste 90% din deşeurile urbane sînt depozitate în staţiile orăşeneşti care există în fiecare centru urban ( în centrele urbane foarte mari există chiarmai multe asemenea depozite ). La nivelul anului 1999 erau înregistrate in jur de 300 depozite urbane de deşeuri care reprezintă 25% din totalul depozitelor de deşeuri din ţară. Aceste depozite ocupă circa 1250 hectare adică aproximativ 9% din totalul suprafeţelor afectate de depozitarea deşeurilor. Circa 60% din depozitele urbane acceptau pentru depozitare nu numai deşeuri menajere ci şi deşeuri industrialenepericuloase. Din cele 40% rămaşi, 30% sînt depozite menajere simple, iar 10% sînt speciale pentru nămolul orăşenesc de epurare. Dintre depozitele urbane de deşeuri, 7% se găsesc în interiorul localităţilor, 87% sunt amplasate în afara oraşelor, iar 6% se află pe malul apelor.Aproximativ 80% din aceste depozite ocupă suprafeţe relativ mici ( între 0,5 şi 5 ha ) restul de 20% fiind depozite orăşeneşti mari care ocupă suprafeţe dela 5 la peste 20 ha. În ceea ce priveşte gradul de amenajare, peste 40% din aceste depozite nu beneficiază de nici un el de facilităţi pentru protecţia mediului. Mai mult de 45% dintre depozite au doar împrejmuire cu gard.Activitatea de depozitare în sine este deficitară deoarece pe lîngă deşeurile menajere, stradale, comerciale, în staţiile orăşeneşti sînt acceptate şi deşeuri industriale periculoase. Amestecul acestor tipuri de deşeuri formează un strat ( levigat ) cu substanţe nocive care, prin infiltrare, poluează apele de suprafaţă şi subterane sau solul şi implicit afectează starea de sănătate apopulaţiei din zonă. În contextul dezvoltării durabile, în aşa zisa societate ecologică, deşeurile municipale sînt revalorificate ca sursă de materie primă şi energie, cu impact minim asupra calităţii mediului. La nivelul municipiului Iaşi, cantitatea de deşeuri menajere generate zilnic este de 839 t, ceea ce per an inseamnă 306,403 t de deşeu. Această cantitate de deşeuri este în permanentă creştere, situaţie în care administraţia locală a fost obligată să caute noi soluţii de gestionare a deşeurilor.La ora actuală, administraţia locală intenţionează să implementeze un proiect de eliminare a deşeurilor prin incinerare cu recuperare de energie, atât a deşeurilor menajere nerecuperabile, cât şi a deşeurilor industriale, stradale şi a celor provenite din construcţii şi demolări,precum şi închiderea rampei de gunoi de la tomeşti. Acest proiect ar putea rezolva problemele legate de poluare, de lipsa spaţiului de depozitare, aspecte legate de sănătatea populaţiei riverane depozitului, dar şi de recuperare a unor materiale ce pot fi utilizate ca materii prime.

2.1. Amplasarea în mediu

Principala problemă în demararea acestui proiect este alegerea amplasamentului pentru realizarea în condiţii de igienă, protecţie a factorilor de mediu şi a sănătăţii , a instalaţiei de tratare a deşeurilor solide urbane provenite din municipiul Iaşi şi a unui depozit nou pentru deşeul ultim.Au fost identificate un munăr de trei amlasamente posibile, pentru care sa intocmit o analiză pluriciterială în vederea alegerii variantei optime în comformitate cu cerinţele legislaţiei în domeniu ( HG 162/2002 privind depozitarea deşeurilor şi a Ord. MAPAM nr. 1147/2002 normativul ethnic privind depozitarea deşeurilor – construirea, exploatarea, monitorizarea,

închiderea depozitelor de deşeuri ).Iaşi este un municipiu situat în NE-ul României, reşedinţă a judeţului cu acelaşi nume, al treilea oraş al ţării după Bucureşti şi Constanţa, ca număr de locuitori. Oraşul cu o suprafaţă de 95,3 kmp deţine unaeroport şi este principal nod de comunicaţii al tării, din care se desprind cinci linii de cale ferată şi şapte şosele modernizate, cu importanţă mare în transportul intern şi cel de transit internaţional.

2.2. Relieful

Relieful care aparţine în întregime Podişului Moldovei are un character pregnant sculptural, fiind alcătuit din platouri şi dealuri prelungi, uşor înclinate către SE, cu înălţimi ce variază între 200 şi 593 m, din câmpii colinare cu altitudini medii de 150m şi din văi largi cu şesuri aluviale extinse. Partea de NV a judeţului este ocupată în proporţie de 24% de prelungirile de SE ale Podişului Sucevei. Aici se înregistrează şi cea mai mare altitudine a judeţului, adică 593m. Limitele între Podişul Sucevei şi Câmpia Moldovei sunt foarte clare şi sunt marcate pritr-un abrupt cuestic de 200-300 m înălţime.În partea de S şi SE a judeţului se află prelungirile de nord ale Podişului Bîrlad, mai precis o subunitate a acestuia, cunoscute sub numele de Podisul Central Moldovenesc, care ocupă 27% din suprafaţa judeţului. Podişul Central Moldovenesc se prezintă sub forma unei culmi principale cu direcţie E-V, cu înălţimi de 350-400 m din care se desprind culmi secundare, mai scurte spre N şi mai prelungi catre S. Cea mai mare parte a teritoriului ieşean, 49%, este ocupată însă de Câmpia Jijiei Inferioare extinsă în partea central estică a judeţului, cu altitudinea medie de 150m, mărginită la V şi S de abrupturi cuestice, cu diferenţe de nivel de 200-300 m. Câmpia Jijiei Inferioare are aspectul unei câmpii colinare sau al unui platou cu altitudini reduse, larg vălurit,fragmentat de văile rîurilor, care scot în evidenţă interfluvii domoale, cu înclinări prelungi spre SE, cu versanţi afectaţi de alunecări sau ravenări. Municipiul Iaşi este situat în zona de contact a Podişului Central Moldovenesc cu Câmpia Jijiei Inferioare, în lunca şi terasele râului Bahlui, la 45-95 m altitudine.

2.3. Clima

Clima are un pronunţat caracter continental, aparţinînd ţinutului climatic al Podişului Moldovei, marcat prin amplitudini termice (lunare şi anuale) mari. Regimul climatic, influenţat în mare parte de prezenţa maselor de aer ale anticiclonilor atlantic şi siberian, se caracterizează prin veri călduroase şi secetoase şi ierni friguroase, bântuite frecvent de viscole puternice.

2.4. Geologia regiunii

Din punct de vedere geologic, ansamblul regional al zonei de amplasament reprezintă o parte din Platforma moldovenească, caracterizată prin apariţia la zi numai a unei părţi din depozitele neogene de cuvertură, respectiv: Sarmaţian (Bessarabian şi Kersonian ) şi Meotian.Principalele componente din alcătuirea Platformei moldoveneşti sunt soclul şi cuvertura care reflectă stadii diferite de evoluţie. Această regiune este caracteristică prin apreciabila îngroşare a

depozitelor neogene de cuvertură, mai accentuată spre marginea de sud şi sud – vest.

2.5. Hidrografia

Din punct de vedere hidrografic zona se grupează în trei bazine : bazinul Bahlui-ului, bazinul Bârlad-ului şi bazinul Prut. În timp ce văile principale, Bahlui şi Bârlad, sunt orientate vest- est, adică sunt văi subsecvente, toate văile tributare sunt orientate NNV-SSE, fiind consecvente. Acelaşi caracter îl prezintă atât Prutul cît şi văile sale tributare. Râurile au debite ceva mai mari decît în Câmpia Jijiei Inferioare, dar apele sînt mai dure şi mai mineralizate. În rest, reţeaua hidrografică este reprezentată prin cîteva forme depresionare, care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafaţă,în urma ploilor mari sau la topirea zăpezilor.Peisajul de silvostepă acoperă aproape tot teritoriul, cu excepţia luncilor svântate şi a teraselor inferioare din est. Arealele de pădure sunt foarte rare.

2.6. Adîncimea de îngheţ

Conform STAS 6054/77 adincimea maximă de îngheţ a amplasamentelor este de 0,9 m de la suprafaţa terenului.

2.7. seismicitatea

Din punct de vedere al seismicităţii, conform STAS 11100/1 – 77 corelat cu normativul P 100/92, amplasamentele studiate se înscriu în zona C de seismicitate.

2.8. Potenţialul economic

2.8.1. Activităţi de tip industrialMunicipiu Iaşi este un important centru industrial al României cu numeroase întreprinderi în cadrul cărora se produc : energie electrică şi termică, laminate de oţel, ţevi sudate, utilaj greu, material rulant feroviar, maşini unelte, utilaje agricole, utilaje pentru industria chimică, metalurgică, pentru industria lemnului şi pentru construcţii de drumuri, poduri şi locuinţe, aparate de radio, televizoare, mrdicamente, mase plastice, fibre sintetice şi naturale, ţesături, articolelor din piele produse ceramice, prefabricate din beton, produse alimentare. O altă ramură economică importantă o constituie schimbul de mărfuri şi călători, având în vedere că Iaşul este principalul nod de comunicaţii al ţării, din care se desprind cinci linii de cale ferată şi şapte şosole modernizate.De asemenea Iaşul are un aeroport pentru curse interne, care facilitează transportul călătorilor în cele mai mari oraşe ale ţării.2.8.2. Activităţi agricoleAgricultura cu vechi tradiţii, constituie a doua componentă a economiei dispunînd de condiţii pedo- climatice favorabile, de o bază tehnico-materialăbine dezvoltată şi de posibilităţi de folosire a metodelor agrotehnice avansate.Iaşul este centrul unei importante zone pomi-viticole.2.8.3. Turismul

Municipiul Iaşi este unul dintre cele mai vechi oraşe ale ţării, atestat documentar la începutul secolului al XV-lea, dar mărturii ale prezenţei omului pe aceste meleaguri există încă din epoca neoliticului. Datorită prestigiosului patrimoniu istoric, cultural- artistic, ştiinţific, etnografic, folcloric şi religios, municipiul Iaşi se caracterizează sub aspectul potenţialului turistic, prinpredominarea fondului turistic istorico- cultural în raport cu fondul touristic natural.2.8.4. Utilităti în domeniul serviciilorMunicipiul Iaşi dispune de unităi ce acoperă majoritatea domeniului serviciilor : comerţ, învăţămînt, cultura, arta, ocrotirea sănătăţii. Iaşul este un puternic centru cultural artistic, ştiinţific şi de învăţămînt, cu vechi tradiţii.2.8.5. PopulaţiaPopulaţia se adresează în prima etapă, conform cu adresa nr. 19.614 din 30.04.2004 transmisă de Primăria Iaşi, unui nr. De 390.000 locuitori, astfel:- populaţia stabilă în municipiul Iaşi 320.888 locuitori- studenţi 44.862 locuitori- turişti 10.000 locuitori- localităţi rurale 14.250 locuitori.

În etapa a doua, la depozit vor fi aduse toate deşeurile generate de judeţul Iaşi, el adresîndu-se unui număr total de cca. 890.000 locuitori, din care :În mediu urban, din care 447.750 locuitori- Iaşi 375.750 locuitori- Paşcani 46.000 locuitori- Hârlău 12.000 locuitori- Târgu Frumos 14.000 locuitori

2.9.Cantităţile de deşeuri prognozate

Din datele furnizate de SC SALUBRIS SA, Iaşi, rezultă că în perioada 1998-2003 volumul de deşeuri generate în municipiul Iaşi a avut o evoluţie crescătoare.

3.Prezentarea organizaţiei

3.1 Parametrii tehnico – economici ai organizaţiei înaintea implementării proiectului propusAdministraţia locală, respectiv Primăria Iaşi, este responsabilă de colectarea deşeurilor menajere prin societatea S. C. Salubris S.A. În prezent, deşeurile menajere sunt colectate în comun, în containere metalice, multe dintre ele uzate şi depăşite tehnic. Acestea sunt transportate cu auto – gunoiere la rampa de gunoi a oraşului ( Tomeşti).Principalele probleme de mediu ale organizaţiei sunt :ocuparea unei mari supafeţe de teren, care necesită în permanenţă o mărire cu 0,5 ha/ anual pentru fiecare 10.000 de locuitoricontaminarea apelor de suprafaţă şi subterane datorită scurgerilor din aceste depozitepoluarea soluluipoluarea aeruluiprezenţa mirosurilor neplăcuteîmprăstierea deşeurilor uşoare pe suprafeţe mari datorită curenţilor de aerepuizarea capacităţii de depozitare cu 80-90%prezenţa muştelor, ţînţarilor, şobolanilor şi a câinilor vagabonzi, care sunt vectori de răspândire a diferitelor afecţiuni ;poluare estetică, zona având un aspect dezolant.

3.1.1.Capacitatea de „ producţie „Avînd în vedere că acest depozit va trebui să primească deşeurile solide urbane din tot judeţul Iaşi, prognoza pentru implementarea proiectului este următoarea : populaţie –cca. 820.000 locuitori, din care :- zona metropolitană Iaşi -470.200 locuitori- celelalte zone urbane : 68.200 locuitori- zonele rurale : 271.600 locuitori- rate de generare- pentru zona metropolitană Iaşi : 1,7 kg / loc / zi =0,62 to/loc/an- pentru celelalte zone urbane- Paşcani 1,0 kg /loc/zi= 0,365 to/loc/an- Hîrlău şi Târgu Frumos 0,8 kg/loc/zi= 0,292 to/loc/an- Pentru zonele rurale. 0,4 kg/loc/zi= 0,146 to/loc/an- Cantitatea de deşeuri prognozată a fi generată :- Pentru zona metropolitană Iaşi :470.200 locuitori x 0,62 to/loc/an= 291.524 to/an- Pentru celelalte zone urbane –Paşcani -46.000 loc x 0,365 to/loc/an=16790 to/anHârlău şi TG. Frumos : 22.200 loc x 0,292 to/loc/an = 6482 to/an- Pentru zonele rurale : 271.600loc x 0,146 to/loc/an = 39.634 to/an- TOTAL cantitate previziontă a fi colectată în etapa a II –a :- 354.450 to/an = 1.181.500 mc/an

3.1.2..Compoziţia deşeurilorTabelul nr. 3 Compoziţia medie a deşeurilor menajere(Sursa: caietul de sarcini pentru licitaţie pus la dispoziţie de către Primăria Iaşi)

Tabelul nr. 4 Compoziţia medie a deşeurilor menajere depozitate în depozitul actual de la Tomeşti în perioada 2001-2002 (sursa : SALUBRIS SA Iaşi )

3.1.3 Clasa depozituluiInstalaţia de tratare a deşeurilor solide urbane se compune din următoarele trei unităţi de tratare distincte :- unitate de triere- staţie de compost- depozit nouS-a luat în calcul un singur depozit zonal pentru DSU (deşeu solid urban) amplasat la Tomeşti, propunîndu-se realizarea în prima etapă a unei sigure instalaţii de compost modulare, cu capacitate în prima etapă numai pentru municipiul Iaşi şi în etapa a doua pentru zona metropolitană Iaşi. pentru FBD (fracţiune biodegradabilă din deşeurile solide urbane) din zonele urbane (Paşcani, Târgu Frumos, Hârlău) se propune realizarea unor instalaţii de compost aerobe tip tunel în staţiile de transfer. pentru FBD din zonele rurale ar trebui început un program de conştientizare publică pentru a informa şi determina cetăţenii să composteze această fracţiune în gospodăriile proprii.Funcţie de natura deşeurilor ce urmează a fi depozitate, depozitul a fost clasificat ca depozit pentru deşeuri nepericuloase, conf. Art. 4 din HG 162/2002. Deşeurile inerte sau/şi valorificabile vor fi depozitate pe o platform betonată special amenajată, compartimentată şi dotată cu containere pentru deşeurile valorificabile. Deşeurile din construcţii, betoanele,pietrele şi pămintul, nisipurile de la curăţenia stradală, sunt deşeuri inerte ce vor fi utilizate ca straturi periodice de acoperire în compartimentul pentru deşeuri menajere şi de aceea pe platforma de descărcare se vor depozita într-un spaţiu special amenajat. Proiectul urmează a se realiza în cadrul programului de finanţare ISPA.

3.1.4. Consumuri specifice de utilităţi

Combustibilul utilizat de auto-gunoiere este motorina. Cantitatea utilizată pe lună este de 9000 l. Durata de desfăşurare a activităţii este de 12 luni pe an. Reparaţiile parcului auto durează 15 zile /an.

3.2. Managementul mediului în cadrul organizaţieiOrganizaţia realizează o monitorizare permanentă a cantităţii de deşeuri depozitate şi încearcă să identifice impactul acestei activitpţi asupra mediului.Principalele obiective ale organizaţiei sunt:1. colectarea selectivă a deşeurilor încă din faza de generare ;2. valorificarea deşeurilor reciclabile ;3. reducerea poluării apei, aerului şi a solului ;4. reducerea incidenţei unor boli datorate prezenţei deşeurilor la locuitorii riverani depozitului ;5. creşterea calităţii vieţii locuitorilor din zonă ;6. reducerea cheltuielilor cu achiziţia de noi terenuri şi amenajarea acestora pentru depozite de gunoi;7. creşterea conştientizării locuitorilor oraşului cu privire la problemele de mediu ;8. îmbunătăţirea imaginii organizaţiei.

În apropiarea depozitului vegetaţia naturală a dispărut, luîndu-i locul o fitocenoză specifică spaţiilor de depozitare de acest gen, bogată în plante ierboase pioniere, ruderale ( buruieni ) cum sunt : pelinul, traista ciobanului, scaietele, erzica, troscotul.Fauna epigee şi hipogee cît şi microorganismele din sol prezintă valuri minime datorate uscăciunii şi sărăciei vegetaţiei.Zona va fi poluată estetic, avîn un aspect dezolant, datorită împrăştierii de către vânt a deşeurilor uşoare spre localităţi, iar prezenţa mirosurilor neplăcute rezultată. din degradarea substanţelor organice şi din combinaţii chimice. Curenţii de aer antrenează cenuşa, praful şi microorganismele patogene.

4. Efecte scontate în urma aplicării proiectului de colectare selectivă a deşeurilor menajereAnaliza cost- beneficiu reprezintă o formă specializată de analiză costeficienţă care permite compararea unor activităţi diferite, cu exprimarea costurilor şi avantajelor în aceeaşi unitate monetară.Metodele şi tehnicile de valorizare a beneficiilor de mediu şi contabilizarea acestora în scopul efectuării analizei cost- beneficiu reflect caracteristicile mediului de „bun public „ pentru cele mai multe din componenele sale neexistînd o piaţă reală, pe care să se formeze preţurilenecesare evaluării.

4.1 Beneficii economiceScăderea cantităţii de deşeuri depozitată la rampa de gunoi cu 30 % - B= 13.000 USD/anVânzarea deşeurilor reciclabile :- vânzarea hîrtiei - B = 845.672 USD/an- vânzarea sticlei – B = 1.203.726 USD/an- vânzarea metalului - B = 875.437 USD/an- vânzarea maselor plastice B = 2.118.393 USD/anDeci din valorificarea a 100.500 to deşeu se poate estima că se va realizaun profit deBt = 5.043.393 $/anÎn urma implementării proiectului societatea previzionează atingerea uneicote de profit de 20 %. Astfel :- Reducerea riscului de amenzi, B = 10.000$/an- Valorificarea containerelor metalice, B = 13.000$/an- Îmbinătăţirea imaginii organizaţiei, B = 15.000$/an

4.2 Externalităţi ( preţ de piaţă )- Beneficii de sănătate prin reducerea cheltuielilor pentru tratamente şi asistenţă specializată pentru locuitorii din zonă, B = 5.000$/an- Creşterea valorii proprietăţii şi creşterea gradului de confort în zona Tomeşti, prin reducerea zgomotului şi a poluării prin reducerea cantităţii de deşeu depozitată, B = 30.100$/an- Reducerea cantităţii de resurse neregenerabile folosite ca materii prime :a) scăderea cantităţii de nisip utilizată la fabricarea sticlei prin eliminerea celor trei faze ( de extracţie B = 4.500$/an, de transport B = 300$/an şi de prelucrare iniţială B = 1.900$/an ) ; b ) reducerea tăierilor de copaci datorită recuperării maculaturii ( cca. 3000de mc de

lemn se obţin din 1.500 de arbori, ceea ce inseamnă cca. 2 ha de pădure ; dintr-o tonă de maculatură se poate fabrica o tonă de celuloză, ceea ce inseamnă 2.500 de caiete ). Deci se elimină mai multe etape în procesul de fabricare a hîrtiei : a) tăierea B = 7.000$/an ; b) transportul B = 5.000$/an ; c ) prelucrarea lemnului B = 8.800$/an.

- Menţinerea suprafeţelor împădurite la un nivel acceptabil, ce pot fi utilizate ca spaţii recreative, care la rândul lor pot genera o serie debeneficii financiare dar şi de ordin ambiental. B = 1.900$/an- Scăderea cantităţii de material plastic, ceea ce duce la eliminarea unor faze din procesul tehnologic, şi anume : a) polimerizarea care este un proces chimic poluator ; b) nu se mai eliberează o serie de gaze cu etect de seră ; c) reducerea cantităţii de ape poluante cu substanţe organice în procesul de producţie. B = 16.600$/an

4.3. Externalităţi ( preţ supleant )- Valoarea proprietăţilor aflate în zonele adiacente, care pînă acum datorită gunoaielor luate de vînt şi împrăştiate din cauza lipsei împrejmuirilor şi a mirosurilor rezultate prin descompunre –aveau preţuri scăzute şi chiar erau ocolite de cumpărători şi părăsite de proprietari, a inceput să crească, societăţile imobiliare fiind interesate tot mai mult în achiziţionarea de terenuri în aceste zone ; cu atât mai mult cu cât în perspectiva aderării la UE se aşteaptă tot mai mulţi investitori străini ; astfel valoarea proprietăţilor din zonă creşte cu 30.100$/an;- Confortul locuitorilor din oraşul Tomeşti va creşte odată cu implementarea noului proiect de Management Integrat al deşeurilor, atît prin dispariţia mirosurilor cât şi prin dispariţia imaginii „de coşmar”datorată situării în apropierea gropii de gunoi actuale. Se pot economisi bani doar prin nefolosirea instalaţiilor de aer condiţionat, care altminteri erau absolut necesare unei locuinţe moderne şi instituţiilor care funcţionează în această zonă; creşterea de confort înregistrată este de 25.050$/an;- De asemenea, beneficiile produse prin conservarea siturilor istorice, culturale, recreaţionale, prin conservarea pădurilor şi habitatelor naturale, descreşterea zgomotului etc.

5. CosturiÎn analiza cost–beneficiu, au fost identificate costuri directe şi externalităţi (preţ de piaţă şi preţ supleant ). Costurile directe se referă la valoarea investoţiei proiectului.Costurile externe se referă la efecte directe şi indirecte pe care le aduce poluarea în sectorul economic ; implică evaluarea pagubelor provocate de poluarea asupra mediului natural şi a celui creat de om şi cuantificarea rezultatelor economice şi sociale ce vor avea loc prin înlătararea sau reducerea emisiilor de poluanţi în mediu şi de eforturile necesare, pe de altă parte.Externalităţile de mediu sunt dificil de evaluat deoarece unele degradări ale mediului fie nu sunt complet cunoscute, fie sunt ireversibile, fie efectele lor nu sunt imediate. De aceea se impune în primul rînd luarea de măsuri care să prevină degradările de orice fel ale mediului iar în al doilea rînd identificarea tuturor pierderilor ecologice.

5.1. Costuri directeOrganizaţia,deci Primăria Iaşi, a beneficiat de un credit nerambursabil de la un organism internaţional, pentru realizarea proiectului de colectare selectivă a deşeurilor menajere. În vederea realizării proiectului organizaţia a angajat o firmă de consultanţă si proiectare. Serviciile efectuate de această unitate au costat 4.000 $.Cp = 4.000$Pentru colectarea separată a deşeurilor de hîrtie, mase plastice, sticlă, metal şi altele s-au achiziţionat tomberoane de culori diferite pentru fiecare categorie de deşeu. acestea vor fi distribuite pe vechile amplasamente fără a necesita costuri suplimentare.Tomberoanele au fost achiziţionate de la o firmă specializată, în urma unei licitaţii.Ce = 40.000$În vederea realizării cu succes a acestui proiect organizaţia angajează personal specializat şi cu experienţă în acest domeniu. Cheltuielile de management fiind de 3.000$ pe lună.Cm = 3.000$lunăPentru realizarea unui proiect de o asemenea anvergură este absolute necesară implicarea societăţii civile, iar pentru acest lucru s-au realizat diferite programe de informare şi educare. În acest sens, acţiunile de promovare au demarat cu mult timp înaintea punerii în practică a proiectului. Astfel, primele programe de informare au avut ca scop şi recruratrea de voluntari, care au format echipe ce au promovat proiectul în diferite medii : şcoli, grădiniţe, societăţi de stat sau private, universităţi etc. La aceste actiuni au participat şi membrii unor ONG- uri de mediu locale, care au s-au implicat direct în actiunea de conştientizare a populaţiei prin întocmirea de chestionare şi aplicarea acestora în localitatea Tomeşti, de asemenea prin crearea de materiale vizuale de promovare a proiectului. Cheltuielile pentru tipărirea materialelor au fost de 1.000$/ lună.Proiectul a fost de asemenea romovat prin intermediul posturilor de radio şi televiziune locale, prin publicarea de anunţuri şi interviuri în publicaţiile locale, costuril de publicitate fiind estimete la suma de 4.000$ /lună.Cpub= 5.000$/lunăExploatarea şi întreţinerea nu necesită ceva special.Cheltuielile de transport au fost estimate la 6.500$/lună.Cu= 6.500$/lunăPerioada de amortizare a investiţiei este de 10 ani.Numărul de angajaţi este de 32 de persoane, salariaţi :- 1 inginer x 170$/lună- 1 tehnician x 120$/lună- 30 muncitori x 110$/lunăTotalul cheltuielilor c personalul este de 3.590$/lunăCpers= 3590$

5.2. Externalităţi (preţ de piaţă )Pierderi de productivitate se preconizează că nu se vor înregistra.Costuri de sănătate. Organizaţia cotizează la fondul destinat prevenirii şi combaterii accidentelor de muncă cu 5.000$/lună.Csan= 5.000$/lună

5. Evaluarea costurilor proiectuluiCalculul factorului de actualizareF = 1/ (1+r)t

r- rata de actualizare ;t- anul de recuperare a investiţiei.r = rd/100 + ri/100 + rv/100 + rr/100unde :rd= rata anuală a dobânzii ;ri= rata anuală a inflaţiei (sau a deflaţiei );rv = deprecierea sau reaprecierea anuală a monedei ;rr= marja de risc.Durata de actualizare 10 ani.

Calculul rapoartelor cost- beneficiu şi beneficiu-costRata beneficiu – cost sau cost – beneficiu este determinată prin raportarea valorii actualizate totale a beneficiilor generatede proiect la valoarea actualizată totală a costurilor proiectului. Are semnificaţie valoarea economisită la unitate valorică cheltuită. În mod frecvent se calculează rata cost-beneficiu, care are semnificaţia : valoarea cheltuită pentru o unitate valorică economisită.Valoarea actualizată a beneficiului net se determină prin calcularea valorii actualizate a tuturor beneficiilor din care se scade valoarea actualizaă a tuturor costurilor proiectului.Centrul de revenire al obiectivului de investiţii se calculează astfel :C/B = costuri totale actualizate /Profituri totale actualizateC/B =1.014.081 /2.907.293 = 0,3488B/C = Profituri totale actualizate /Costuri totale actualizateB/C = 2.907.293 / 1.014.081 = 2,8669.

Concluzii

Deoarece banii folosiţi pentru realizarea proiectului, sînt nerambursabili, ei provenind de la Banca Mondială, iar beneficiile obţinute sunt mai mari decît costurile, se poate afirma că organizaţia şi-a atins scopurile cu un efort minim financiar din partea ei, deci de la bugetul local.În acelaşi timp raportul beneficiu-cost este de 2,8669 rezultă că proiectul este viabil, iar implementarea lui va aduce atât beneficii de nediu, cît şi economice.Singura problemă pe care o ridică acest proiect este sensibilizarea populaţiei şi antranarea acesteia în reuşita proiectului. În primăvara acestui an, 2005, la dezbaterea publică ce a avut loc în localitatea Tomeşti, la care au participat locuitori din localitatea menţionată, primarul localităţii, reprezentanţi ai Agenţiei de Protecţia mediului Iaşi, reprezentanţi ai serviciului de salubrizare SC SALUBRIS SA Iaşi, repezentanţi ai primăriei Iaşi şi reprezentanţi ai ONG- urilor de mediu, nu s-a ajuns la oînţelegere favorabilă acestui proiect, autorizaţia de mediu nu a putut fi acordată pentru acest amplasament din localitatea Tomeşti, deoarece locuitorii nu s-au lăsat convinşi de argumentele prezentate de ONG-uri şi Autorităţi, opunîndu-se vehement Proiectului. În consecinţă s-a căutat un alt amplasament convenabil şi anume localitatea Ţuţora. Parte din calculele legate de costuri vor trebui reluate , cheltuielile legate de publicitate şi promovare se dublează, dar cu toate acestea proiectul poate fi considerat viabil şi benefic pentru toate părţile implicate.

Bibliografie1. Marton, Alexandru, “ Protecţia mediului prin gospodărirea deşeurilor “, Editura Eurobit, Timişoara, 1998.2. Lupu, Mihaela, Luminiţa, “Evaluarea proiectelor de protecţia mediului”, Editura “ Gheorghe Asachi “, Iaşi, 2002.3. Apostol , T., “Gestiunea şi impactul deşeurilor menajere asupra mediului înconjurător”, Editura Printech, Bucureşti, 1999.4. Macoveanu, M., “Impactul compuşilor macromoleculari asupra solului”editura “Gheorghe Asachi”, Iaşi, 2002.5. Argif Proiect, “Analiza amplasamentelor pentru depozit deşeuri solide urbane din Municipiul Iaşi”.