Tema I : Plante Medicinale

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară.

Plantele medicinale sunt armele esentiale are medicinii naturiste. Datorita efectelor medicinale pe care unele plante s-au dovedit a le avea oamenii le-au ales in scopul de a vindeca sau macar ameliora diverse afectiuni. Natura se afla intr-o continua schimbare, unele specii dispar, altele se nasc si unele strabat timpul.

ROSTOPASCA(nume științific Chelidonium majus L.)

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolonici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic, sedativ al sistemului nervos central, anticancerigen, de stimulare a sistemului imunitar etc. De asemenea rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura (hepatite, ciroza, deficiente ale secretiei lichidului biliar, infectii biliare, diskinezii, infectii ale vezicii biliare, colecistite, ). Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic. Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei

pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

GALBENELELE(Calendula officinalis)

În terapii medicinale, gălbenelele se utilizează sub formă de infuzie, pentru uz intern în primul rând - ținta fiind ulcerul și gastritele. Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în tulburările de ciclu menstrual, în afecțiunile hepatice și afecțiunile biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal.

Galbenelele prezinta numeroase beneficii, spre exemplu:

Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree si alte tulburari ale ciclului menstrual, reglandu-l, previne SPM (sindromul premenstrual) si durerile din timpul menstruatiei etc. Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza, negi, veruci, dermatite etc.

URZICA(Urtica dioica)

Urzica este o plantă erbacee care  creşte în zone cultivate sau necultivate în grădini, izlazuri, pe lângă şanţuri, pe lângă drum, în marginea apelor, în păduri sau pe locuri grase unde au fost stâne de oi.

Frunzele emană substanţe (acid formic) care în contact cu pielea produc urticarie (inflamaţie specifică, însoţită de usturime şi prurit intens), de unde şi denumirea latinească a plantei. De la urzicã se folosesc frunzele recoltate cu mâna protejatã cu mãnuşi. Este foarte important ca ele sã fie culese de la plantele foarte tinere.

Urzica este curativa incepand de la radacina, continuand cu tulpina si frunzele si terminand cu florile.

Urzica prezinta numeroase beneficii: Actioneaza bactericid limitand sau inlaturand

multiplicarea bacteriilor. Are efect benefic in bronsite si astm. Fluidifica

secretiile bronhice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Combate tusea.

Stimuleaza metabolismul si secretia bilei, cea pancreatica, gastrica si intestinala. Stimuleaza totodata peristaltismul intestinal si digestia.

Combate diareea, dizenteria si starile inflamatorii ale mucoasei tubului digestiv. Vitaminizeaza, remineralizeaza si echilibreaza sistemul de aparare al organismului. Elimina starea de anemie. Actioneaza impotriva viermilor intestinali. Activeaza procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor si trombocitelor;

fluidifica sangele. Scade glucoza in sange. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Influenteaza favorabil reumatismul si guta. Este tonic capilar si combate matreata.

SALVIA(Salvia officinalis)

"Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Beneficiile salviei sunt numeroase, in Roma antica a fost considerata planta sacra.

Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită.

Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne ferește de atacuri de apoplexie și are un efect foarte favorabil asupra paraziților.

Iata cateva dintre cele mai importante afectiuni in care salvia isi aduce beneficiile tamaduitoare:

rinita, sinuzita, bronsita, astmul, bolile respiratorii cu secretii abundente si alte afectiuni ale aparatului respirator (raceli etc.)

tumori la nivelul tubului digestiv, cancer de colon indigestie, balonare si alte dereglari digestive si alte tranzitului intestinal (colite de

fermentatie, diaree si alte infectii ale tubului digestiv) tulburari ale ciclului menstrual, dureri din timpul menstruatiei, sangerari abundente,

menstruatie neregulata, anumite tipuri de infertilitate feminina astenie, anxietate, depresie diabet zaharat de dip II tulburari datorate menopauzei transpiratii excesive epuizare fizica si intelectuala accelereaza vindecarea ranilor si a dermatitelor in cosmetica: reda sanatatea si rezistenta parului si ii confera stralucire, curata intes

porii dilatati, fiind utilizata si in tratarea punctelor negre.

ALOE VERA(Aloe barbadensis)

Aloe Vera creşte în zonele cu climă blândă, unde temperaturile nu coboară pentru mult timp sub 0 grade şi poate fi recunoscută după frunzele cărnoase, în fomă de lance, care cresc direct din pământ, cu marginile în formă de dinte de fierăstrău.

În scopuri teraputice se folosesc atât seva cât şi gelul frunzelor de aloe vera, însă trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi anume: frunzele se culeg abia când planta împlineşte 2-3 ani. Seva se scurge când se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate în mucilagiu din miezul frunzei.

Aloe vera a ramas pana in zilele noastre un leac de incredere care rezista cu stoicism in fata produselor avansate pe care cercetatorii le descopera zi de zi prin tehnologii moderne. In uz extern aloe vera poate fi utilizata pentru arsuri si rani usoare, herpes genital si labial, psoriazis, arsuri solare, practic pentru orice “buba”, pentru combaterea vergeturilor etc.In uz intern aloe poate fi folosita pentru a trata gastritele, ulcerul si colita ulcerativa, constipatia, stimuleaza sistemul imunitar (este studiata in tratamentul adjuvant al unor boli precum SIDA), accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale, detoxifica organismul etc.

Gelul de aloe vera întăreşte sistemul imunitar şi are efecte antibiotice, antiinflamatorii şi antiseptice, care ajută la tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele şi psoriazisul. În acelaşi timp, un consum regulat de aloe normalizează tranzitul intestinal, promovând sănătatea sistemului digestiv, creşte absorbţia de proteine, ameliorează arsurile la stomac şi are efect calmant asupra gingiilor şi ţesuturilor bucale moi. Planta

de aloe este o sursă bogată de minerale precum calciu, sodiu, fier, potasiu, crom, magneziu, mangan, cupru si zinc, dar este şi printre puţinele surse vegetale de vitamina B12, A, B, C, E şi acid folic, care nu pot fi asimilate corespunzător doar prin alimentaţie. Toţi aceşti nutrienţi ajută la menţinerea greutăţii corporale în limitele normale, împiedică îmbătrânirea celulară şi asigură necesarul zilnic de energie.

Măceș(Rosa canina)

Măceșul (Rosa canina) este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei.

Este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pal, dar există și plante cu flori albe sau roz închis. Au un diametru de 4-6 cm și sunt formate din cinci petale. Fructul, numit măceașă, are o formă elipsoidă și este roșu sau portocaliu închis.

Măcesul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.

Alte beneficii ale maceselor: refac tonusul vascular si regleaza tensiunea arteriala; cresc imunitatea prin continutul de vitamina C; sunt recomandate in starile infectioase, raceli, gripe, rinite etc.;

detoxifica rinichii; mentin frumusetea din interior a pielii; trateaza tusea.

Fenicul(Foeniculum vulgare)

Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugaliapână în Pakistan).

Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal,înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag. Se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă. Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă.

Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit în tratarea a numeroase afecțiuni datorită proprietăților acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor.Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale: ceaiul de fenicul, necesar în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice. Pulberea preparată din semințe de fenicul ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap.Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de orice natură și se pot utiliza sub forma de diverse preparate.

Fenicului este un bun aliat al sistemului digestiv. Feniculul calmeaza stomacul si reduce flatulenta, fiind indicat in starile de balonare, dar si de constipatie. Fenicului calmeaza si simptomele colonului iritabil.

Feniculul este un bun remediu in tratarea simptomelor din raceala si gripa, fiind un bun tratament pentru tusea seaca sau productiva.Folosind ceaiul de fenicul in comprese la nivelul ochilor, riscul de conjunctivita scade, iar cearcanele sunt estompate. In caz de conjunctivita, se pot sterge pleoapele cu ceai de fenicul si musetel.