Date post: | 15-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | irinel-domenti |
View: | 178 times |
Download: | 10 times |
Contribuţiile lui Socrate, Platon şi Aristotel la dezvoltarea gândirii
psihologice
Cei trei pun bazele epistemologieiorigineanaturametodelelimitele
cunoaşterii umane
1. Viaţa lui Socrate (469-399 î.Chr.)
obârşie modestă, mama moaşă, tatăl sculptor
probabil elev al lui Anaxagora
soldat infanterist în trei campanii militare
căsătorit cu Xantippa
nu a lăsat nimic scris
2. Concepţia despre om
considerat un foarte bun observator şi totodată unul sceptic (vezi viaţa)căutător neobosit al cunoaşterii, îşiaxează interesul asupra omului care
se caută pe sine(“ştiu că nu ştiu nimic”)
exigenţa unui adevăr mai înalt
înlocuieşte termenii materiali (apă, aer, focşi pământ) cu anumite calităţi interne ale omului
întrebări adresate trecătorilor, răspunsurileanalizate din perspectivă raţionalistă
dualismul psiho-fizic“Suntem datori să-i sacrificăm lui Asclepios un
cocoş!”
“Cunoaşte-te pe tine însuţi” (gnothi seauton) tendinţa de a ne autoamăgi
adevărul nu este ceea ce o autoritate afirmă, ci este ascuns în fiecare conştiinţă (vezi maieutica sau arta interogaţiei)
rolul profesorului este de a scoate la iveală adevărul, nu de a-l implanta (învăţarea prin descoperire)
Antiphon, contemporan al lui Socrate, utilizează metoda pentru a trata persoanele îndoliate
condamnat în faţa a 501 juraţi, condamnat cu o majoritate de 60 (asebeia, ateismul, coruperea tineretului)
3. Platon (427-347 î.Chr.)discipol al lui Socratefuge din Atena; prietenia cu Dionsclaviafondatorul Academiei din Atena, cuo existenţă de 916 anica şi Socrate, scopul său nu era de a
transmite o serie de fapte
• cunoaşterea nu se bazează pe simţuri, care pot fi înşelătoare, ci pe raţionamentul despre simţuri
• diferenţa dintre cunoaşterea senzorială şi forme (structuri eterne)
singura modalitate de a creşte acurateţea cunoaşterii: prin măsurare şi raţionament deductiv
în Republica descrie o societate utopicădiferenţele dintre oameni sunt produse de zei,
dar societatea trebuie să le controleze prin controlul căsătoriilor şi al reproducerii
susţine dualismul psihofizic “ştii, pentru că ai mai ştiut”; “a învăţa înseamnă a-ţi reaminti”
concepţia despre sufletul uman:calităţile umane pot fi măsurate
raţionamentul este localizat în capcurajul în pieptapetitul în abdomensufletul este alcătuit aşadar din trei părţi; virtuţile sunt înţelepciunea, voinţa, cumpătarea
Rafael, Şcoala din Atena
4. Aristotel (385-322 î.Chr)student devotat al lui Platon pentru 20 de ani
forţat să părăsească Atena, devine mentorul lui Alexandru cel Mare
la întoarcerea în Atena înfiinţează o şcoală de filozofie, Lyceum; a încercat să unifice într-un sistem întreaga cunoaştere din vremea sa
părăseşte Atena după căderea lui Alexandru cel Mare
(“Nu trebuie să i se permită Atenei să păcătuiască de două ori împotriva filosofiei”)
unirea dintre corp şi suflet 3 etape/regnuri:
vegetal - îndeplineşte facultăţile de a se hrăni, creşte şi înmulţi;
animal – funcţiile anterioare + posibilitatea de mişcare şi cea de simţire
uman - funcţiile anterioare +inteligenţa şi raţiunea
spiritul uman se naşte tabula rasa, în care se imprimă experienţa câştigată
intelectul pasiv şi intelectul activ
de Memoria et Reminiscentiamemoria se bazează pe trei reguli de asociere:
contrastsimilaritatecontingenţămemoria reflectă experienţa, care este
conţinutul minţii
mintea este formată prinexperienţă (empirism)
influenţate suplimentar de frecvenţă şi uşurinţă
erori în gândire:creierul are rolul de a răci sângele, sediul
minţii fiind în inimăalbinele nu produc miere, ci aceasta cade din
cer pe aripile lorciocurile păsărilor din colivii cresc mai lungi
pentru că într-o viaţă anterioară nu au fost ospitaliere
De anima punctul de plecare pentru predarea ideilor
psihologice în universităţiconstituită din 3 mari părţi (cărţi)
Cartea I:-> reflexiile filosofice asupra naturii;-> o serie de ipoteze asupra naturii, afecţiunilor şi
interpretărilor psihologice ale sufletului;->critică gândirea celorlalţi filosofi care au
abordat psihicul uman.
Cartea a II- a:-> funcţiile psihicului de hrănire, simţire, mişcare
şi gândire;-> tratează simţurile cu particularităţile, tipurile
şi modurile lor de funcţionare, precum şi pragurile senzoriale (ex. pipăitul);
-> memoria se referă la trecut, senzaţiile la prezent;
-> imaginaţia este plasată între senzaţie şi raţiune;
-> corolarul sensibilităţii este socotit gândirea, care îi furnizează imaginile;
-> limbajul este considerat o condiţie a instruirii
Cartea a III- a:-> Aristotel respinge ideile lui Democrit,
neadmiţând un al şaselea simţ;-> „simţul comun” de care vorbeşte Democrit nu
este altceva decât percepţie;-> 3 niveluri ale cunoaşterii: simţire,
reprezentare şi cugetare, abordând în acest context existenţa unui
- intelect pasiv (presupune perceperea repetată a aceluiaşi obiect)
- intelect activ (operează asupra primului şi îl determină să elaboreze forme inteligibile)