Aportul teleradiografiei ca metodă de radiodiagnostic

în ortodonţie

Clinica Radiologie II

(Radiologie odonto-maxilo-facială şi neuroradiologie)

• Teleradiografia este o metodă de radiodiagnostic folosită frecvent în ortodonţie

• Se cunosc trei tipuri de teleradiografii (fig.1 - 6):

• teleradiografia laterală (de profil)

• de faţă

• axială

• Toate tipurile de teleradiografii permit analiza armoniei funcţionale şi estetice a sistemului dento-maxilo-facial într-un anumit moment şi în evoluţie.

Fig.1 : teleradiografie de profil în ocluzie intercuspidiană maximă(după Pasler)

Fig.2 : teleradiografie de profil în repaus fiziologic

(după Pasler)

Fig.3 : teleradiografie de profil în poziţie “gură deschisă”(după Pasler)

Fig.4 : teleradiografie “de faţă” în ocluzie(după Pasler)

Fig.5 : teleradiografie axială (verticală)

(după Pasler)

Fig.6 : teleradiografie oblică(după Pasler)

Teleradiografia de profil se foloseşte :

• în diagnosticul anomaliilor dento-maxilare• în planificarea sau verificarea evoluţiei tratamentului ortodontic

• aceasta evidenţiză : • tulburările scheletale în plan sagital şi vertical• relaţiile dintre structurile scheletale ale masivului facial• relaţia dinţilor cu aceste structuri

• permite totodată o analiză a profilului

Radiografiile de faţă şi axiale pot fi mijloace complementare teleradiografiei de profil

• Metoda constă în efectuarea unor radiografii, în diverse planuri, cu un aparat roentgen de putere mare ( 90-120 KV şi 300-500 mA) , care poate realiza timpi scurţi de expunere (fig.7)• Se foloseşte o distanţă focar-film de 1,5-2 m pentru a nu se produce mărirea imaginii (realizându-se un paralelism al razelor X în fasciculul incident) (fig. 7)• Fixarea capului se face cu ajutorul unui cefalostat, cu posibilităţi de efectuare a radiografiilor

• în plan sagital (radiografii de profil)• în plan frontal (radiografii de faţă) şi• axial (bază de craniu)

• Fasciculul roentgen este colimat şi se folosesc filme de 18x24 cu casete şi folii întăritoare (fig. 8, 9)

Fig.7 : aparat roentgen de putere mare ( 90-120 KV şi 300-500 mA) pentru realizarea teleradiografiilor însoţit de aparat foto

(după Pasler)

Fig.8 : telefotografie radio-superpozabilă

(după Pasler)

Fig.9 : suprapunerea radiografie - fotografie pentru supravegherea evoluţiei profilului la copil si controlarea profilului în indicaţiile protetice şi de chirurgie

maxilo-facială(după Pasler)

• Centrarea se face în raport cu planul orbito-meatal (planul de la Frankfurt), care uneşte punctul orbitar (Or) cu conturul superior al conductului auditiv extern (porion – Po)

• Pentru obţinerea teleradiografiei de profil, filmele se realizează în ocluzie intercuspidiană maximă

• Există şi varianta realizată în condiţii de relaxare musculară, apreciindu-se astfel spaţiul liber dintre molari

• Prin această metodă au fost evaluate modificările în urma creşterii sau consecutiv unei terapii ortodontice

• Cefalometria a fost introdusă în anul 1922 în ortodonţie sub numele de Gnatostatică, urmată apoi de Cefalometria radiologică

• Punctele cefalometrice localizabile pe teleradiografie reprezintă întersectii, linii sau suprapuneri ale structurilor anatomice, ca rezultat al proiecţiei radiologice

• Analiza cefalometrică a teleradiografiei înseamnă evaluarea rapoartelor dintre aceste puncte şi reperele cefalometrice, localizate anterior pe teleradiografie

• Teleradiografia reprezintă proiecţia scheletului cranian tridimensional într-un singur plan

• pot fi evaluate astfel dimensiunile verticale şi sagitale şi pot fi comparate cu o secţiune medio-sagitală prin craniu.

Puncte şi repere utilizate în analiza teleradiografiei

•NASION (N, Na): Punctul cel mai anterior pe sutura naso-frontală în plan mediosagital, corespunde rădăcinii nasului.•SELLAE (S): Centrul geometric al conturului şeii turceşti•BASION (Ba): Punctul median la nivelul marginii anterioare a găurii occipitale•PORION (Por, P): Conturul superior al conductului auditiv extern•ORBITALE (O): punctul inferior corespunzător marginii inferioare a orbitei, situat pe o verticală care trece prin pupilă când ochiul priveşte înainte Por unit cu O = planul Frankfurt

•SPINA NASALIS ANTERIOR (ANS): Punctul cel mai anterior al acesteia•SPINA NASALIS POSTERIOR (PNS): Punctul cel mai posterior al palatului dur

Punctele ANS şi PNS folosesc pentru localizarea planului palatin

•PROSTHION (Pr): Punctul median cel mai anterior la nivelul arcadei dentare superioare – corespunde cu marginea alveolei incisivului central superior•PUNCT A : Punctul cel mai posterior a concavităţii maxilarului – se foloseşte pentru determinarea poziţiei antero-posterioare a maxilarului•INFRADENTALE (Id): Punctul cel mai proeminent al arcadei dentare inferioare – delimitează alveola incisivului central inferior

•POGONION (Po, Pg, Pog): Punctul median cel mai anterior al simfizei mandibulare•PUNCT B : Punctul median cel mai posterior la nivelul arcadei dentare inferioare•PUNCTUL SUPRAPOGONIAN (Pm): Punct situat pe partea anterioară a simfizei mentoniere, între punctele B şi Po, la trecerea părţii concave în cea convexă•MENTON (Me): Punctul cel mai inferior pe simfiza mentonieră•GONION (Go): Punctul cel mai inferior al ramului ascendent al mandibulei (la unghiul mandibulei)•PUNCTUL PTERIGOID (Pt): Este punctul de intersecţie a fosei pterigopalatine cu gaura rotundă prin care intră ramura maxilară a nervului trigemen (fig.10, 11)

Fig.10 : puncte craniometrice (după Aldescu)

Puncte rezultate din intersecţii sau construite în scop analitic

•GNATHION (Gn): La nivelul simfizei mentoniere, punctul cel mai inferior şi median•PUNCTUL Xi: Centrul geometric al ramurei ascendente•PUNCTUL D.C.: Centrul imaginar al condilului•PUNCTUL C.C.: Punctul de intersecţie al axei faciale după Ricketts ( Pt-Gn ) cu baza craniului (linia Ba-N)•LINIA D.C.- Xi: Axa condilară•LINIA D.C. – Pm: Axa corpului mandibular

Planuri şi axe

a. Planul cranial S-N (Sella-Nasion)b. Planul cranian după Ricketts Ba-N (Basion-Nasion)c. Planul de la Frankfurt: P-O (Porion-Orbitale)d. Planul palatinal: ANS-PNSe. Planul ocluzalf. Planul mandibular Me-Go (linia de la Menton la Gonion tangentă la marginea inferioară a ramului ascendent)g. Planul facial: N-Po (Nasion-Pogonion)h. Axa “Y”: S-Gn (Sella-Gnathion)i. Axa facială după Ricketts: Pt-Gn (Pterigoid-Gnathion)

• Axa “Y” şi “Axa facială după Ricketts” sunt denumite şi axe de creştere

Fig.11 : teleradiografie – schemă : puncte, planuri, linii(după Bassigny)

Fig.12 : planuri folosite în analiza teleradiografiei(după Fetzer)

Metode de analiză cefalometrică a teleradiografiei

• Pe baza punctelor şi reperelor descrise se trasează mai multor linii de reper

•măsurătorile liniare descriu distanţa unui punct de un anume reper•măsurătorile angulare descriu relaţia unei structuri anatomice cu un reper cefalometric

• Analiza curentă• permite elaborarea unor concluzii clinice asupra devierilor scheletale de la normă• oferă informaţii despre poziţia dinţilor şi proceselor alveolare în bazele oaselor maxilare şi despre relaţiile interdentare• permite tragerea unei concluzii referitor la tendinţa direcţiei de creştere.

Fig.13 : analiza Tweed – schemă(după Bassigny)

Fig.14 : analiza Sassouni – schemă(după Bassigny)

ANALIZA DUPĂ STEINER

Steiner descrie faţa pacienţilor după relaţia maxilarului cu mandibula, folosind punctul “B” pentru aprecierea poziţiei mentonului şi clasifică anomaliile scheletale în funcţie de valoarea unghiului “ANB” , acesta fiind folosit ca diferenţă dintre unghiurile “SNA” şi “SNB”. (fig. 15)

Ocluzia scheletală Cl. I corespunde unui unghi ANB de +2° - valoare medie (norma fiind de la 0° - +4°)Ocluzia scheletală Cl. II - atunci când unghiul ANB are o valoare de peste +4,5°Ocluzia scheletală Cl. III – unghiul SNB este mai mare decât unghiul SNA, rezultând un unghi ANB cu valori negative ( sub 0°).

Fig.15 : analiza după Steiner : diferite anomalii cu determinarea valorii angulare ANB ca unghi de diferenţă dintre unghiurile SNA si SNB

(după Fetzer)

• După constatarea unghiului ANB se caută în tabel care ar fi angularea incisivului central inferior corespunzătoare acestui unghi şi poziţia ideală a incisivului faţă de planul facial “N” – “Po” (fig. 16)

• Scopul terapeutic trebuie să fie ca între valoarea unghiului ANB, unghiul de înclinaţie a incisivilor şi trapta incizală să existe următoarea relaţie:

(1,25xANB)°+(1 sup. – NA)–(1 inf. – NB) =2,5mm (Treaptă incizală)

Fig.16 : valorile terapeutice pentru poziţiile individuale ale incisivilor în funcţie de unghiul ANB dupa Steiner :

Legendă : ANB = 2˚Unghiul axei incisivului superior cu NA = 22˚

Unghiul axei incisivului inferior cu NB = 25˚

4=distanţa incisivului superior cu NA4= distanţa incisivului inferior cu NB

(după Fetzer)

ANALIZA DUPĂ RICKETTS

• Metoda reprezintă un procedeu sistematic care oferă informaţiile necesare pentru diagnosticul anomaliilor scheletale, dentare şi faciale

1. ANALIZA SCHELETALĂ (ORTOPEDICĂ)

POZIŢIA MENTONULUI

Axa facială – axa de la punctul “Pt”la punctul “Gn”şi arată direcţia de creştere a mandibulei. Se măsoară unghiul format al axei faciale cu baza craniului linia “Ba” – “N” = 90° +/-3° (fig. 17)

Adâncimea feţei – este descrisă de valoarea unghiului dintre planul facial “N” – “Po”şi planul Frankfurt “O” – “P” = 87° +/-3° la vârsta de 9 ani (modificare 0,3° pe an) :

Unghi sub 84˚ - anomalie cl.II – retrognaţie mandibulară• Unghi peste 90˚ - anomalie cl.III – prognaţie mandibulară

Unghiul conicităţii – este format între planul facial ”N” – “Po” şi planul mandibular “Me” – “Go” = 68° +/-4°. Acest unghi ne dă informaţii despre înălţimea posterioară a feţei.(fig. 17) :

• Unghi mai mare de 72˚ - faţă pătrata (tipul brahicefal)• Unghi mai mic de 64˚ - faţă ascuţită (tipul dolicocefal)

Fig.17 : unghiuri care definesc poziţia mentonului : a) – unghiul axei faciale; b) – adâncimea feţei; c) – unghiul conicităţii

(după Fetzer)

POZIŢIA MAXILARULUI

• Convexitatea – exprimă îndepărtarea punctului “A” faţă de planul facial “N” – “Po” = +2mm +/-2mm la 8½ ani (scade pe an cu 0,2mm).(fig. 18) :

• valori sub 0mm – retruzie maxilară• valori peste 4mm – protruzie maxilară

Poziţia maxilarului raportat la planul Frankfurt – este descrisă de unghiul format dintre planul Frankfurt şi linia “N” – “A” = 90° +/-2°. Unghiul descrie poziţia orizontală a maxilarului.(fig. 18)

• Unghi peste 92˚ - anomalie cl.II – prognaţie mandibulară Unghi sub 88˚ - anomalie cl.III – retruzie maxilară -- mezializare a maxilarului (masca Delaire)

Fig.18 : a – convexitatea; b – raportul dintre maxilar şi planul Frankfurt(după Fetzer)

ANALIZA MANDIBULEI ŞI A RELAŢIEI ACESTEIA CU ALTE STRUCTURI CRANIENE

UNGHIUL ARCULUI MANDIBULAR (fig.19) – format de axa mandibulară “Xi” – “Pm”şi axa condiliană “Xi” – “D.C.” = 26° +/-4° la 8½ ani (creşte 0,5° pe an). Evaluarea acestui unghi trebuie făcută comparativ cu unghiul conicităţii :

• unghi peste 30˚ - faţă pătrată – ocluzie adâncă• unghi sub 20˚ - dezvoltare posterioară deficientă – ocluzie deschisă :

• contraindicaţie pentru tratamentul funcţional cu bionator sdau activator

POZIŢIA RAMUREI MANDIBULEI

• se măsoară valoarea unghiului format dintre linia “Xi” – “C.F.” cu planul Frankfurt = 76° +/-3°. (fig. 19)

• Analizarea poziţiei ramurei mandibulei ajută la clarificarea situaţiei dacă o ocluzie scheletată Cl. II şi Cl. III poate fi atribuită unei direcţii de orientare posterioară respectiv anterioară a ramurei mandibulei :

• o poziţie orientată spre anterior – tendinţă de ocluzie scheletală cl. III• o poziţie cu orientare posterioară – indicaţie pentru tratament funcţional cu activator sau bionator

Fig.19 : a – unghiul arcului mandibular; b – poziţia ramurei mandibule

(după Fetzer)

.UNGHIUL PLANULUI MANDIBULAR

• Acest unghi se formează între planul mandibular şi planul Frankfurt şi demonstrează dezvoltarea regiunii posterioare a mandibulei, dar în special, raportul dintre mandibulă şi structurile craniene; normal = 26° +/-6° (fig. 20) :

• unghi sub 20˚ - ocluzie scheletală închisă (tip brahiocefal) cu rotaţie mandibulară spre anterior• unghi peste 30˚ - ocluzie scheletală deschisă (tip dolicocefal) – rotaţie posterioară a mandibulei

DIMENSIUNEA ETAJULUI INFERIOR

• Această analiză are drept scop verificarea raportului în sens vertical dintre maxilare şi este exprimata de unghiul “ANS” – “Xi” – “Pm” = 47° +/-4° (fig. 20) :

• unghi mai mare de 51˚ - ocluzie scheletală deschisă• unghi mai mic de 43˚ - ocluzie scheletală închisă (adâncă)

Fig.20 : a - unghiul planului mandibular; b - dimensiunea etajului inferior

(după Fetzer)

2. ANALIZA DENTARĂ• Această analiză permite :

• examinarea poziţiei (protruzivă sau retruzivă) a incisivilor centrali • înclinarea incisivilor centrali (proclinată sau retroclinată) faţă de linia “A” – “Po”• poziţia incisivilor în raport cu planul ocluzal• poziţia molarului 1 superior

Poziţia incisivilor centrali faţă de planul “A” – “Po”

Poziţia incisivului central inferior – exprimă distanţa incisivului central inferior până la linia “A” – “Po” = +1mm +/-2mm :

• protruzie – valoare pozitivă• poziţie retruzivă – valoare negativă

• importanţă funcţională şi estetică (fig.21)

Poziţia incisivului central superior – procedeul este la fel ca la cel inferior, normal = +3mm +/-2mm (fig.21)

Înclinaţia incisivilor centrali• Se măsoară unghiul format dintre axa incisivilor cu linia “A” – “Po” (fig.11) Normal pentru incisivul inferior = 22°+/-4° incisivul superior = 28° +/-4°

• unghi mai mare – dinte proclinat• unghi mai mic – dinte retroclinat

Fig.21 : analiza dentară(după Fetzer)

.Poziţia incisivilor centrali faţă de planul ocluzal

• Se analizează distanţa marginilor incizale ale incisivilor faţă de planul ocluzal.

• pentru incisivul inferior = +1mm +/-1mm• pentru incisivul superior = +1mm +/-1mm

• Aceasta poate depăşi planul ocluzal rezultând o valoare pozitivă sau poate fi la distanţă de aceasta în cazul unei ocluzii frontale deschise rezultând o valoare negativă (fig. 21)Această măsurătoare :

• stabileşte dacă dimensiunea verticală a ocluziei este dată de intruzia sau extruzia incisivilor inferiori, respectiv superiori, sau şi de unii şi de alţii• clarifică dimensiunea supraocluziei frontale în cazul ocluziei adânci sau a spaţiului dintre incisivi în cazul ocluziei deschise

Poziţia molarului 1 superior

• Se măsoară distanţa de la suprafaţa distală a molarului la o verticală pe planul Frankfurt prin punctul Pterigoid “Pt”; Linia se numeşte “Pt.V.” Normal = vârsta pacientului +3mm +/-3mm

• Această analiză clarifică dacă o anomalie dentară este cauzată de poziţia molarilor superiori (fig.21) :

• când valoarea măsurată se încadrează în normă (vârsta pacientului + 3mm) sau este mai mare, şansele de distalizare sunt favorabile• când valoarea scade sub normă şansele de distalizare a molarilor scad

3. ANALIZA PROFILULUI

• Sistemul analitic a lui Ricketts analizează poziţia buzelor faţă de linia estetică şi faţă de planul ocluzal

Poziţia buzelor faţă de linia estetică (fig.22)

Buza inferioară la linia estetică = -2mm +/-2mm

• când valoarea măsurată este pozitivă este vorba de un profil convex

• Relaţia ideala a buzelor cu linia estetică este următoarea:

• la profilul european ideală este poziţia posterioară a buzelor faţă de linia estetică (nas-menton)• ideal este ca buza inferioară să aibă o poziţie puţin anterioară faţă de cea superioară

• această poziţie armonică trebuie să se facă în stare relaxată fără încordări musculare

Fig.22 : analiza profilului

(după Fetzer)

Relaţia dintre fanta labială şi planul ocluzal :

• normal = -3,5mm la 8 ani (planul ocluzal se modifică 0,1mm pe an, în sus)

• valorile negative relevă faptul că planul ocluzal se găseşte dedesubtul fantei labiale

• Importanţa valorii :

• un plan ocluzal adânc (situat în ”poziţie joasă”) - “gummi smile” (dezvelirea gingiilor şi a mucoasei fixe a procesului alveolar în cursul zâmbetului)

• un plan ocluzal cu o poziţie înaltă situat deasupra fantei labiale - ”zâmbet fără dinţi”

• Înainte de modificarea planului de ocluzie trebuie verificată relaţia acestuia cu ramul mandibulei, exprimata prin poziţia acestuia faţă de punctul ”Xi” :

• normal = 0mm la vârsta de 9½ ani • deci la 9½ ani prelungirea planului ocluzal trece prin punctul “Xi”• la o creştere normală se modifică poziţia planului ocluzal cu 0,5mm pe an spre caudal (în jos)

• valori pozitive = Xi deasupra planului ocluzal• valori negative = Xi sub planul ocluzal

ANALIZA TELERADIOGRAFIEI

1. ANALIZA SCHELETALĂ

- clarifică dacă o anomalie este condiţionată scheletal sau dentar

Unghiul dintre planul palatinal şi planul mandibular (ocluzia scheletală)

- atestă raportul în sens vertical al maxilarelor (ocluzia scheletală) :

- ocluzii scheletale deschise = la valori de peste 33° ale unghiului- ocluzii scheletale închise = la valori mai mici de 24° ale unghiului

Unghiul planului mandibular (format între planul mandibular şi orizontala de la Frankfurt)

- este folosit pentru aprecierea ocluziei scheletale

- ocluzii scheletale deschise = la valori egale sau mai mari de 28°- ocluzii sheletale închise = la valori în jur de 20° la copii şi 18° la adulţi

Axa “Y” (axa de creştere)- arată direcţia de creştere până la acel moment

- creşterea verticală – este considerată nefavorabilă la valori ale unghiului format de axa “Y” cu orizontala de la Frankfurt de peste 62°- creşterea orizontală – când unghiul scade sub 57°

Distanţa punctului “A” la verticala prin “N” (descrie o poziţie antero-posterioară a maxilarului raportat la o linie care trece prin Nasion şi este perpendiculară pe orizontala de la Frankfurt)

- când punctul “A” este situat după linie (valoare negativă) , la sub 1mm = maxilar retrognat - când punctul “A” este situat cu peste 3mm anterior de linia de referinţă = protruzie maxilară sau prognatism

Unghiul SNA (descrie poziţia maxilarului în direcţie antero-posterioară raportat la planul cranian SN – din analiza lui Steiner)

- maxilar protruziv (prognatism) = când unghiul este egal sau mai mare de 83°- retruzie maxilară = când unghiul este egal sau mai mic de 76°

Distanţa punctului “Po” la verticala prin “N”

- descrie poziţia antero-posterioară a mandibulei faţă de o linie de referinţă care trece prin Nasion, perpendiculară pe orizontala de la Frankfurt - exprimă creşterea mandibulei

Unghiul SNB (descrie poziţia mandibulei în direcţie antero-posterioară) :

-protruzia mandibulară = la valori de peste 83°-retruzia mandibulară = la valori mai mici sau egale cu valoarea de 75°

Unghiul ANB

- descrie poziţia intermaxilară relativă - se obţine prin diferenţa între unghiul SNB şi unghiul SNA- util în prognoza în vederea atingerii unei ocluzii dentare de clasa I

- valorile limită ale ocluziei scheletale sunt: • ocluzie scheletală Cl. I = +2 până la +4,5• ocluzie scheletală Cl. II = +5 şi peste• ocluzie scheletală Cl. III = 0 şi mai puţin• tendinţă către Cl. III = +0,5 până +1,5

Analiza Wits - descrie poziţia relativă a maxilarului faţă de mandibulă în plan medio-sagital şi se obţine prin măsurarea distanţei dintre punctele de intersecţie pe planul ocluzal rezultate în urma trasării prin punctele “A” şi “B” a două verticale pe planul ocluzal :

- când punctul ”B” este situat înaintea lui “A” rezultă o valoare negativă- când “A” este înaintea lui”B” rezulta o valoare pozitivă

- valorile limită ale ocluziilor scheletale după Wits sunt:

• ocluzie scheletală Cl. I = -1 până la +2• ocluzie scheletală Cl. II = +3 şi peste• ocluzie scheletală Cl. III = -2 şi mai puţin

Distanţa molarului prim superior la verticala “PTV” (verticala pe planul Frankfurt prin punctul “PT”)

- valoarea corespunzătoare vârstei plus 3mm sau peste este considerată favorabilă pentru distalizarea molarilor

2. ANALIZA CEFALOMETRICĂ – DENTARĂ

Unghiul interincisiv (format între axele longitudinale ale incisivilor)

- valoarea unghiului este o exprimare directă asupra contenţiei şi a esteteticii- valoarea unghiului interincisiv de 125 - 135° este cea mai adecvată pentru contenţie şi are un efect pozitiv asupra fizionomiei profilului

Înclinaţia incisivului inferior raportată la planul mandibular

- descrie unghiul de înclinaţie a incisivului central inferior raportat la planul mandibular- valori mai mari sau egale cu 98° sunt considerate PROCLINATE- valori sub 89° sunt considerate RETROCLINATE

Poziţia incisivului central inferior faţă de linia “NB”

- valori de +6mm şi peste sunt considerate protruzive- incisivii centrali inferiori cu valori de +1mm şi mai puţin sunt consideraţi retrudaţi

Poziţia incisivului central inferior la linia “APo”

- incisivul central inferior este protruziv la +4mm şi peste - incisivul central inferior este retruziv la 0mm şi mai puţin

- linia “Apo”reacţionează sensibil la modificări ale dimensiunii pe verticală- în ocluzii scheletale deschise punctul Pog este rotit în jos şi înapoi, iar incisivul central inferior pare mai protruziv

Înclinaţia incisivului central superior faţă de planul cranian “SN”

- incisivului central superior este proclinat când valoarea unghiului este 106˚- incisivului central superior este retroclinat la valori de 99˚ şi mai puţin

Poziţia incisivului central superior la verticala prin “A”

- se trasează o verticală la orizontala de la Frankfurt care trece prin punctul “A”, iar de la această linie se măsoară distanţa marginii incizale a incisivului central superior

- normal = 2-6mm- protruzia = +6mm şi peste- retruzia = +2mm şi mai puţin

Poziţia incisivului central superior la linia “Apo”

- descrie poziţia antero-posterioară a incisivului central superior

- protruzie = 7mm şi peste- retruzie = sub 2mm

Fig.23 : clasele de angulare – schemă : Rapoartele molarilor, caninilor şi incisivilor

(după Bassigny)

Fig.24 : teleradiografie de profil : Clasa I : mezializarea unui hemicuspid al molarului de 6 ani mandibular

în raport cu omologul său maxilar(după Cavezian)

Fig.25 : teleradiografie de profil : Clasa II diviziunea 1 : distoocluzie, alungire a incisivilor superiori

(după Cavezian)

Fig.26 : teleradiografie de profil : Clasa II diviziunea 2 : distoocluzie, linguoversie a incisivilor superiori

(după Cavezian)

Fig.27 : teleradiografie de profil : Clasa III : ocluzie inversată

(după Cavezian)

3. ANALIZA PROFILULUI

Unghiul nazolabial - între tangentele la buza superioară şi respectiv la baza nasului spre vârf - exprimă protruzia sau retruzia buzei superioare

- normal = 90 - 110˚-unghiul creşte sau scade odată cu deplasarile incisivului

Linia estetică “E” (tangenta la vârful nasului şi bărbie)

- permite analizarea profilului- analiza descrie concavitatea sau convexitatea labială în raport cu aceasta linie

- normal la rasa albă = -2- normal la rasa neagră = +3 la bărbaţi şi +4 la femei

Calcularea spaţiului în cazul dentaţiei mixte (se măsoară lăţimea incisivilor inferiori permanenţi şi se trece suma în tabel)

Aportul teleradiografiei în evidenţierea leziunilor din cadrul altor afecţiuni

• Metoda este utilă şi în diagnosticul afecţiunilor :- odonto-parodontale (traumatice, inflamatorii, tumorale)- ATM : traumatice, degenerative (stadii avansate), tumorale- craniene : traumatice, leziuni litice şi/sau osteocondensante- intracraniene – indirect, prin modificările produse asupra tăbliei interne şi calcificări :

- atrofie de compresiune- leziuni litice/osteocondensate localizate- semne de HIC (impresiuni digitale; selare)- calcificări intracraniene tipice/atipice

- boli de sistem : Paget, mielom multiplu

Fig.28 : teleradiografie de profil : Exostoză mandibulară