+ All Categories
Home > Documents > Tehnicile de Restructurare Cognitiva

Tehnicile de Restructurare Cognitiva

Date post: 10-Jan-2016
Category:
Upload: psihomihai
View: 69 times
Download: 2 times
Share this document with a friend
Description:
.

of 28

Transcript
  • Tehnicile de interventie la nivel cognitiv se clasifica in trei categorii: tehnici de

    restructurare cognitiva, tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv si tehnici de

    inoculare a stresului.

    (1)Tehnicile de restructurare cognitiva

    Exista mai multe abordari care pun accent pe diferite tipuri de ganduri ce devin tinta

    modificarii sau restructurarii cognitive. Principalele curente teoretice si modul in care ele

    abordeaza modificarea gandurilor dezadaptative (irationale) ale persoanelor sunt "Modelul

    cognitiv al lui Aaron Beck" si "Modelul cognitiv al lui Albert Ellis'.

    Pentru a intelege mai bine mecanismul prin care restructurarea cognitiva are impact

    asupra emotiilor si comportamentelor clientilor, este importanta clarificarea modelului pe care se

    bazeaza interventiile cognitive.

    Principalul mecanism etiopatogenetic (cauzal) implicat in problemele emotionale este

    discrepanta cognitiva.Daca apare o diferenta intre reprezentarea realitatii interne/externe (ce

    cred eu despre, motivatia si expectantele noastre despre cum trebuie sa arate acea realitate), si

    cum se prezinta realitatea, atunci avem o discrepanta cognitiva externa/interna care va determina

    modificari la nivel fiziologic si comportamental.

    Discrepanta cognitiva se datoreaza urmatorilor factori:

    (1)Reprezentari eronate ale realitatii interne sau externe (pe parcursul cursului apar sub

    denumirea de credinte irationale/dezadaptative, scheme cognitive, distorsiuni cognitive/erori in

    gandire)

    Saltul la concluzii: extragerea unei concluzii fara a avea date obiective

    Cercetarile au aratat ca oamenii tind sa traga concluzii in functie de starea pe care o au; daca sunt

    fericiti totul pare mai usor, mai roz, iar daca sunt tristi totul este parca mai negru.

    De exemplu, daca din cand in cand cineva are stari mai proaste si se simte grasa, asta nu

    inseamna ca s-a ingrasat neaparat; daca se urca pe cantar observa ca de fapt greutatea a ramas

    aceeasi.

    Suprageneralizarea: generalizarea excesiva a concluziei

    O persona cu anorexie considera ca daca a mancat o bucata de ciocolata, dieta ei s-a dat peste

    cap, iar ea se va ingrasa si niciodata nu va mai fi in stare sa tina o cura de slabire

    Gandirea de tipul "totul sau nimic": interpretarea unei situatii ca fiind ori foarte buna ori foarte rea

    Un elev care urmeaza sa dea admitere la facultate poate gandi: "Daca nu iau nota maxima

    inseamna ca nu sunt bun de nimic".

  • Exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente

    Exista cazuri cand ponderea consecintelor negative ale unui eveniment este exagerata, iar cea a

    consecintelor pozitive este minimizata. O persoana care prezinta acest tip de eroare in gandire

    poate spune ca a luat o nota mare la test deoarece profesoara a fost mai indulgenta.

    Personalizarea: atribuiri eronate asupra propriei persoane a cauzelor unor fenomene din realitate

    O persoana care este la o petrecere si vede un grup de tineri care incep sa rada atunci cand trece

    pe langa ei va spune "Sigur rad de mine! Cum m-am putut imbraca asa !?"

    (2)Expectante (asteptari), motivatii si credinte nerealiste despre realitatea

    externa/interna

    Aceste cognitii sunt caracterizate printr-un stil de gandire absolutist, imperativ, rigid si

    inflexibil, care impiedica adaptarea la situatiile de viata (ex. trebuie sa castig intotdeauna, trebuie

    sa-i pun pe ceilalti la respect, nu se poate sa gresesc, etc.).

    Modelul cognitiv al lui Aaron Beck

    Conform lui Beck (1976), problemele noastre emotionale sunt consecinta unor

    distorsiuni si scheme cognitive care se dezvolta in functie de experientele din perioada primei

    copilarii. Experientele timpurii duc la formarea unor convingeri despre propria persoana, viata si

    ceilalti. De exemplu, in cazul in care copiii beneficiaza de suport si afectiune din partea

    parintilor, ei isi vor forma convingeri cum ar fi "Ceilalti ma iubesc", "Sunt competent", ceea ce

    va duce la o imagine pozitiva asupra propriei persoane.

    Persoanele care au avut experiente negative cu parintii isi pot forma convingeri de genul

    "Nu pot fi iubit", sau "Sunt un ratat" si pot dezvolta in perioada adulta probleme psihologice.

    Conceptele esentiale ale modelului lui Beck sunt gandurile automate, distorsiunile

    cognitive si schemele cognitive. Toate acestea reflecta intr-un mod sau altul aspecte ale

    interpretarii realitatii externe/interne.

    Componentele modelului

    a. Gandurile automate

    Acestea sunt gandurile care apar involuntar si automat cand ne aflam intr-o anumita

    situatie. In cazul problemelor emotionale, aceste ganduri sunt inacurate. De exemplu, in

    momentul in care Sorin a auzit intrebarea pusa de profesor la examen, a avut urmatoarele

    ganduri: "voi pica examenul, sunt un prost, incompetent, nu am nici o sansa". Aceste ganduri

    automate sunt grupate in scheme cognitive care au grad de generalitate mai mare. Sorin are de

    exemplu o schema cognitiva de tipul "Sunt incompetent".

  • b. Schemele cognitive

    Schemele cognitive sunt convingerile bazale pe care persoanele le au despre ei, lume si

    ceilalti. Sunt doua tipuri de scheme cognitive: adaptative si dezadaptative. Anumite scheme

    cognitive dezadaptative sunt asociate cu vulnerabilitatea spre anumite tulburari sau probleme

    emotionale si comportamentale. De exemplu persoanele depresive au scheme de genul:"Nu pot

    sa fac nimic bine", " Nu sunt in stare de nimic", Nu merit nimic", "Ceilalti sunt mult mai buni

    decat mine" etc.

    c. Distorsiunile cognitive

    Distorsiunile cognitive sau erorile in gandire sunt: saltul la concluzii, suprageneralizarea,

    , exagerarea sau minimizarea semnificatiei unor evenimente, personalizarea si gandirea de tipul

    totul sau nimic.

    In terapie, modelul lui Beck vizeaza modificarea gandurilor automate, a schemelor

    cognitive si a distorsiunilor cognitive. Astfel se atinge doar prima componenta implicata in

    discrepanta cognitiva si anume modul distorsionat in care persoanele vad realitatea.

    Modelul cognitiv al lui Albert Ellis - ABC

    Acest model pleaca de la asumptia ca exista doua tipuri de credinte referitoar la sine,

    lume si ceilalti: rationale si irationale. Credintele rationale sunt cele care ajuta persoana sa isi

    atinga scopurile propuse, sunt conforme cu realitatea in care traim si sunt formulate in termeni de

    preferinte (mi-ar placea sa, mi-as dori"); ele duc la emotii ca tristete, ingrijorare, regret, iritare -

    emotii functionale (adaptative).

    Credintele irationale impiedica adaptarea omului la conditiile de viata (Dryden, 1984), sunt

    formulate in termeni absolutisti (trebuie, este obligatoriu) si duc la emotii ca depresia, anxietatea,

    vinovatia, furia - emotii disfunctionale.

    Aceste credinte se manifesta cand apare o stare conflictuala si, deoarece sunt imposibil de

    satisfacut intotdeauna, dau nastere la emotii dezadaptative. De exemplu, o persoana care are

    credinte irationale de genul "Ceilalti trebuie sa ma respecte intotdeauna", va avea dificultati in

    relatiile interpersonale deoarece va interpreta orice neglijenta sau greseala a celorlalti ca o lipsa

    de respect fata de persoana sa, va avea o multime de conflicte cu acestia si, in consecinta, de

    multe ori va fi nefericit. In schimb, o alta persoana care are credinte mai rationale, de genul "Mi-

    as dori foarte mult ca ceilalti sa ma respecte, chiar daca uneori nu o fac; pot sa suport lucrul

    acesta intrucat inteleg ca si ei sunt oameni si pot gresi". Asadar "irationalitatea" credintelor se

    refera la faptul ca aceste nu ajuta individul ci, dimpotriva, impiedica adaptarea eficienta a

    acestuia la mediul in care traieste, facandu-l nefericit.

    Componentele modelului ABC:

    a. Elementul activator - A

  • Elementele activatoare pot fi situatii, ganduri, emotii sau comportamente legate de evenimente,

    ganduri si amintiri din trecut, care se reflecta in situatia actuala.

    b.Convingerile persoanei - B

    Convingerile irationale sunt formulate sub forma unor regului, generale, absolute (trebuie) si din

    ele rezulta 4 tipuri principale:

    "este ingrozitor"- cand o persoana evalueaza un eveniment ca fiind mult prea ingrozitor fata de cum ar trebui sa fie; ex. "Este ingrozitor sa pici la un examen"

    "nu suport" - toleranta scazuta la frustrare; ex. "Nu suport sa fiu muscata de caine"

    deprecierea - cand clientii sunt excesiv de critici cu ei insisi, ceilalti sau evenimentele de viata

    gandirea de tipul "totdeauna sau niciodata" ex. "niciodata nu o sa intalnesc pe cineva care sa ma iubeasca"

    c. Consecintele (raspunsuri comportamentale, emotionale, fiziologice, cognitive)

    Sunt in primul rand afecte si comportamente, dar pot fi si ganduri (ex., obsesiile).

    Un mod de gandire absolutist nu duce automat la emotii negative. Astfel, atunci cand

    conditiile de viata confirma asteptarile irationale ale persoanei, aceasta experientiaza trairi

    pozitive disfunctionale. Cand conditiile de viata contrazic asteptarile irationale ale individului,

    acesta va trai emotii negative disfunctionale.

    La fel, in cazul unei persoane cu un mod de gandire preferential confirmarea asteptarilor

    duce la emotii pozitive, pe cand contrazicerea acestora genereaza emotii negative, insa

    functionale.

    Emotii negative functionale Emotii negative disfunctionale

    Emotia Convingeri rationale Emotia Convingeri irationale

    Tristete "E neplacut ca am

    suferit o astfel de

    pierdere, dar pot merge

    mai departe"

    Depresie "Nu ar fi trebuit sa ma

    paraseasca si asta

    inseamna ca nu ma

    iubeste nimeni"

    Ingrijorare "Mi-as dori sa nu pierd

    locul de munca dar nu

    inseamna ca trebuie sa

    nu mi-l pierd"

    Anxietate "Nu trebuie sa-mi pierd

    locul de munca si va fi

    groaznic daca mi-l voi

    pierde"

    Regret "Chiar daca am dorit sa

    fac totul bine nu

    inseamna ca trebuia sa

    fie asa"

    Vina "Trebuia sa stiu ca va

    face asta. Este numai

    vina mea"

  • Iritare "As fi dorit sa-mi

    raspunda la intrebare" Furie "De fiecare data cand il

    intreb trebuie sa-mi

    raspunda".

    In forma de terapie cognitiv - comportamentala propusa de Ellis, terapia rational-emotiv-

    comportamentala (REBT) terapeutul se focalizeaza pe inlocuirea credintelor irationale,

    absolutiste, cu cele rationale care faciliteaza adaptarea persoanei la situatiile de viata. Astfel,

    modelul lui Ellis vizeaza doar a doua componenta implicata in discrepanta cognitiva si anume

    modul irational in care persoanele evalueaza realitatea.

    Luand in considerare cele doua modele precum si cauzele care duc la discrepanta

    cognitiva, pentru a avea o eficienta mare in terapie este important sa tinem cont de modificarea

    ambelor tipuri de credinte dezadaptative (Lazarus, 1991; David si McMahon, 2002).

    Nu toate credintele irationale devin tinta restructurarii cognitive, ci doar acele convingeri

    care stau la baza problemei emotionale, problema care interfereaza cu sarcinile zilnice ale

    clientului si il impiedica sa se adapteze la mediul din care face parte; de exemplu, daca o

    persoana are fobie de serpi si ea traieste la oras unde probabilitatea de a intalni unul este foarte

    mica, atunci nu intervenim.

    Etape in restructurarea cognitiva

    I. Educarea clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente

    II. Identificarea gandurilor dezadaptative

    III. Modificarea gandurilor dezadaptative

    IV. Formularea unor ganduri alternative adaptative

    V. Aplicarea lor in situatiile de viata

    I. Educarea clientului

    Indiferent de tehnica folosita clientul trebuie sa inteleaga cum functioneaza ea si de ce este

    potrivita pentru problema lui. Inainte de a incepe restructurarea cognitiva este necesara educarea

    clientului privind relatia dintre ganduri, emotii si comportamente (Stallard, 2002). Pentru a

    intelege cat mai bine, i se va explica aceasta relatie pe problema cu care se confrunta si pe mai

    multe situatii din viata lui.

    II. Identificarea gandurilor dezadaptative(irationale) se face prin urmatoarele tehnici:

    (1)discutarea unei situatii problematice (ex. " Ce ti-ai imaginat ca se poate intampla atunci

    cand ai vazut ca se apropie de tine cainele?")

    (2)imagerie dirijata - consilierul ii cere clientului sa isi imagineze situatia in detaliu ca o

    modalitate de a oferi indicii suplimentare pentru descoperirea gandurilor disfunctionale care apar

    in acea situatie. Daca clientul este un copil, atunci consilierul poate folosi personaje imaginare

    care se afla intr-o situatie similara sau planse cu desene in care personajele interactioneaza, dar nu

    sunt prezentate replicile, ci ele trebuie completate de catre copil in norisorii desenati deasupra

  • fiecarui personaj. Replicile completate de catre copil permit cunoasterea modului de gandire a

    acestuia despre sine sau despre anumite situatii. Daca de exemplu, personajele sunt un soarece si o

    pisica, in functie de problemele sale, copilul va proiecta o anumita stare: daca el este anxios poate

    spune ca soarecelui ii este frica de pisica, sau dimpotriva, daca se simte singur, soarecele se

    bucura ca are cu cine sa se joace.

    De asemenea, pot fi introduse de catre consilier personaje simbolice care au rolul de a-l ajuta pe

    copil sa-si identifice gandurile: "Vanatorul de Ganduri", "Detectivul de sentimente", etc.

    (Stallard 2002)

    (3) joc de rol - clientul si consilierul pot pune in scena o situatie problematica.In consilierea

    copiilor acest lucru se poate face folosind papusi.

    (4) automonitorizarea gandurilor - clientii sunt invatati sa utilizeze un tabel de monitorizare

    dupa exemplul de mai jos. Deoarece in viata de zi cu zi nu suntem obisnuiti sa fim atenti la ceea

    ce gandim, completarea tabelului ajuta clientul sa constientizeze mai bine relatia intre modul in

    care gandeste si felul in care se simte.

    Data

    Descrierea in detaliu

    a situatiei

    Emotiile Gandurile

    disfunctionale Comportamentele

    ulterioare - tipul de

    emotie

    - intensitatea

    trairii emotiei

    (0-100)

    - gandul

    - masura in

    care crede

    clientul in

    gandul

    respectiv

    (0-100)

    01.02.04

    ora 16

    Acasa,

    singura

    fara sa

    fac nimic

    anxietate

    80

    E groaznic ca

    sunt singura

    Nu se poate sa

    raman singura

    de Valentines,

    90%

    Am inceput sa

    mananc

    (1) sugerarea gandurilor.

    In cazul in care nici una dintre tehnicile de mai sus nu merg, se pot sugera gandurile

    disfunctionale. Acest lucru trebuie facut pe baza teoriei consilierului despre problemele

    clientului si intr-un mod colaborativ. In cazul copiiilor trebuie sa fim foarte atenti deoarece ei

    sunt obisnuiti sa dea raspunsurile pe care ei cred ca ceilalti le asteapta.

    (6) tehnica asociatiilor libere

  • Se cere clientului ca pornind de la situatia prezentata de catre consilier sa verbalizeze toate

    evenimentele ca ii vin in minte fara nici o restrictie. Acestea sunt inregistrate iar pe urma sunt

    supuse interpretarii.

    III. Tehnici de modificare a gandurilor disfunctionale

    Obiectivul principal al disputei gandurilor disfunctionale este de a-l face pe client sa

    realizeze ca gandurile sale disfunctionale si irationale sunt nefolositoare, ilogice sau

    inconsecvente cu realitatea, si ca alternativele lor sunt folositoare, logice sau consecvente cu

    realitatea. Sunt trei strategii principale de disputare a gandurilor dezadaptative.

    (1)Disputa empirica

    Se disputa dovezile empirice ale gandurilor disfunctionale. Pe fondul dovezilor existente

    se genereaza o noua alternativa rationala. Pentru disputare se folosesc intrebari de genul "Ce

    evidente aveti ca este asa cum spuneti?", sau "Pe ce va bazati ceea ce afirmati?".

    Exemplu de disputa empirica

    Credinta irationala:Nu trebuie sa

    ma paraseasca Viata mea e un dezastru

    CONSILIER: Ce dovezi ai ca nu

    trebuie sa te paraseasca.

    CLIENT: E prietenul meu, nu se

    poate.

    CONSILIER: Vrei sa-mi spui ca,

    pentru ca e prietenul tau, atunci nu

    trebuie sa te paraseasca?

    CLIENT: Da.

    CONSILIER: Ai mai avut prieteni

    pana acum?

    CLIENT: Nu foarte multi, vreo 5.

    CONSILIER: Si ce s-a intamplat.

    mai esti impreuna cu toti?

    CLIENT: Nu, cum sa fiu.?

    CONSILIER: Pai, mi-ai spus ca

    daca sunt prietenii tai, atunci nu

    trebuie sa te paraseasca, altfel nu ai

    CONSILIER: Ce vrei sa spui prin

    dezastru?

    CLIENT: Niciodata nu obtin ce

    vreau.

    CONSILIER: Niciodata?

    CLIENT: Aproape.

    CONSILIER: Aproape sau niciodata

    sunt doua lucruri diferite. Poti sa-mi

    spui cateva lucruri pe care le-ai vrut

    si le-ai obtinut?

    CLIENT: Da, ar fi licenta..

    CONSILIER: Poti sa-mi spui mai

    multe?

    CLIENT: Da, m-am casatorit,

    copilul meu, mi-am terminat liceul.

    CONSILIER: Luand in calcul ce mi-

    ai spus, cum ai putea vedea viata

  • avea nici o dovada ca este asa.

    CLIENT: Dar, nu vreau. (plange)

    CONSILIER: Cred ca este foarte

    greu sa fii parasita, ca nu vrei sa se

    intample lucrul acesta, dar e o

    dorinta, se poate intampla si

    altcumva?

    CLIENT: Da, din pacate.

    ta?

    CLIENT: Ei, nu e chiar un dezastru,

    nu am obtinut cateva lucruri si sunt

    suparata.

    (2)Disputa logica

    Se disputa aspectele logice ale gandurilor irationale si se arata ca aceste ganduri nu sunt

    logice. Se utilizeaza intrebati de genul: "Este logic?", "E adevarat?", "De ce nu e asa?", "Unde e

    scris ca e asa?", "Exista vreo legitate care spune ca e asa?".

    Nu trebuie sa ma paraseasca Viata mea e un dezastru CONSILIER: Din cate imi spui imi dau

    seama ca e un fel de regula absoluta pe

    care ai stabilit-o.

    CLIENT: Da, nu trebuie sa se intample

    asa ceva in nici un caz.

    CONSILIER: Inteleg ca vrei foarte mult

    sa nu fii parasita, dar poti sa-mi spui

    cum decurge logic din faptul ca vrei

    ceva foarte mult ca trebuie sa fie asa?

    CLIENT: E logic pentru ca vreau..

    CONSILIER: Nu crezi ca ar mai fi

    nevoie de o premisa adevarata care sa

    spuna: daca vreau ceva atunci acel ceva

    se va intampla ca sa tragi concluzia ca

    pentru ca vreau sa nu ma paraseasca

    atunci trebuie sa fie asa? La tine aceasta

    premisa e adevarata?

    CLIENT: Nu, chiar in ultimul timp s-au

    intamplat putine dintre lucrurile pe care

    le-am dorit.

    CONSILIER: Crezi ca am putea vedea

    CONSILIER: Cand ti-a venit gandul

    acesta in minte?

    CLIENT: Cand mi-am cazut examenul.

    CONSILIER: Cred ca acel examen era

    foarte important pentru tine..

    CLIENT:Da, a fost la o materie la care

    am vrut foarte mult sa trec

    CONSILIER: Poti sa-mi spui cum

    decurge logic din faptul ca n-ai trecut

    acel examen faptul ca viata ta e un

    dezastru?

    CLIENT: Pentru ca era lucrul cel mai

    important.

    CONSILIER: Da asa este, dar cand spui

    ca viata e un dezastru inseamna ca toata

    viata ta e acel examen. Altfel nu ar fi

    logic. crezi ca e vorba de o

    suprageneralizare? Nu mai e nimic in

    viata ta?

    CLIENT:De fapt in ultim timp am

  • lucrurile mai logic?

    CLIENT:Adica?..

    CONSILIER: In loc de nu trebuie sa ma

    paraseasca, crezi ca ar fi mai logic daca

    am spune: "As vrea foarte mult ca sa nu

    ma paraseasca, dar nu este absolut

    necesar?

    CLIENT: Da, asa pare mai logic.

    CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te-

    ai gandi asa?

    CLIENT: Mai putin deprimata.

    CONSILIER: Sau foarte trista...

    cunoscut cateva persoane la care tin

    foarte mult..

    CONSILIER: Deci nu e adevarat ca viata

    ta e un dezastru..

    C. Acum incep sa cred ca nu e asa..

    CONSILIER: Cum crezi ca am putea

    vedea lucruri fara sa generalizam

    excesiv?

    CLIENT: Chiar daca am rata un examen

    important e foarte rau dar viata mea

    inseamna si altceva nu e un dezastru.

    (3)Disputa pragmatica

    Se disputa aspectele pragmatice si ale gandurilor disfunctionale. Se utilizeaza intrebari de tipul:

    "La ce va ajuta sa va ganditi in acest mod acum sau in alte momente?", "Ce consecinte pozitive

    are acest gand?", "Aceasta convingere ne ajuta sa rezolvam problema practica, sa ne atingem

    scopurile, duce la consecinte pozitive, reduce starea afectiva neplacuta ?, Ce se intampla cand te

    gandesti in acest mod?, Cum te simti cand te gandesti in acest mod?".

    Exemplu de disputa pragmatica

    Nu trebuie sa ma paraseasca Viata mea e un dezastru CLIENT: Nu trebuie sa ma

    paraseasca!

    CONSILIER: Imi spui te rog la ce

    te ajuta sa te gandesti asa?

    CLIENT: Nu ma ajuta la nimic,

    nici macar nu pot vorbi coerent

    cand ma intalnesc cu el..

    CONSILIER: Cum crezi ca ne-am

    putea gandi cand te-a parasit

    prietenul, astfel incat sa te ajute..

    CLIENT: Nu stiu

    CONSILIER: Cum te simti cand te

    gandesti ca viata ta e un dezastru?

    CLIENT: Deprimata.

    CONSILIER: Te ajuta la ceva sa te

    gandesti asa?

    CLIENT: Nu, din contra, nu ma mai pot

    bucura nici macar de lucrurile de care

    ma bucuram mai demult.

    CONSILIER: Cum crezi ca ne-am putea

    gandi astfel incat sa nu mai te simti atat

    de deprimata?

  • CONSILIER: Crezi ca te-ar ajuta

    sa te gandesti ca, chiar daca vrei

    foarte mult sa nu te paraseasca,

    lucrul acest se poate intampla si

    reflecta ca oamenii pot sa faca

    propriile alegeri, chiar daca nu

    suntem de acord cu asta.

    CLIENT: Da

    CONSILIER: Si cum te-ar ajuta

    acest gand?

    CLIENT: M-as simti doar iritata si

    trista, dar nu furioasa sau

    deprimata.

    Alegerea unui anumit tip de disputa se face in functie de tipul de argumentare pe care vedeti ca il

    foloseste clientul. De exemplu, daca observati ca un client foloseste o disputa logica pentru a-si

    sustine punctul de vedere e indicat sa folositi si dumneavoastra acelasi tip de disputa. De multe

    ori cele 3 moduri se folosesc combinat.

    In disputarea credintelor irationale terapeutul poate folosi mai multe stiluri:

    Stilul socratic - consilierul se foloseste mai mult de intrebari pentru a identifica aspectele

    ilogice, inconsecvente cu realitatea sau dezadaptative ale gandurilor disfunctionale. Astfel

    clientul va ajunge singur la concluzia ca aceste ganduri nu ii folosesc si este ajutat sa genereze

    alternative rationale.

    Stilul didactic - consilierul explica clientului de ce anumite ganduri sunt disfunctionale

    sau irationale si de ce altele sunt rationale.

    Stilul umoristic- se refera la folosirea umorului pentru a schimba gandurile si credintele

    irationale. Necesita o buna relatie terapeutica, clientul sa aiba simtul umorului, umorul sa vizeze

    gandurile si nu clientul, si o sincronizare buna a revenirii la problema. Autodezvaluirea- se refera

    la dezvaluirea unui exemplu personal al consilierului in care a disputat aceeasi credinta sau o

    credinta similara.

    Stilul metaforic - se refera la folosirea metaforelor in procesul de disputare,pentru a-l

    ajuta sa inteleaga aspectul disfunctional al gandurilor sale. De exemplu, credintele irationale pot

    fi comparate cu niste ochelari prin care vedem doar aspectele negative ale lucrurilor. Folosirea

    metaforelor este foarte importanta in consilierea copiilor pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine

    cum functioneaza gandirile irationale.

    (4) Tehnica reatribuirii

  • Aceasta tehnica se refera la modificarea gandului disfunctional prin modificarea

    interpretarii cauzelor care l-au generat. Se utilizeaza mai ales pentru modificarea erorii de

    personalizare.

    CLIENT: Totul s-a intamplat din vina mea!!!

    CONSILIER:Adica?

    CLIENT: Toate certurile pe care le-am avut cu sotia

    CONSILIER: Si sotia a fost calma tot timpul?

    CLIENT: Nu,. de fapt incepe sa ma tachineze si daca nu fac ce vrea ea ridica

    vocea..

    CONSILIER: Crezi ca am putea vedea certurile ca fiind rezultatul amandurora?

    CLIENT: Cred ca da..

    CONSILIER: Si daca luam in calcul faptul ca sotia te tachineaza si ridica vocea

    cum ai putea vedea responsabilitatea pentru certuri

    CLIENT: Da cred ca e vina amandurora, de fapt au fost multe probleme si la

    mine la serviciu si la ea, nu am avut destul timp sa stam impreuna si lucrurile au

    evoluat

    CONSILIER: Si cum te simti daca ti-ai spune acest lucru in loc de totul s-a

    intamplat din vina mea.

    CLIENT: Mai putin deprimat..

    (5) Analiza costurilor si beneficiilor

    Clientului i se cere sa realizeze o lista cu costurile si beneficiile pe care le are gandul

    disfunctional. Pe urma se analizeaza aceste costuri si beneficii cu scopul schimbarii gandului

    disfunctional. Pentru a intelge mai bine se recurge la integrarea perespectivei altei persoane. De

    exemplu, copilul este rugat sa spuna ce ar gandi / crede alta persoana despre respectivul punct de

    discutie (ex.: el este o persoana rea, o persoana in care nu poti avea incredere etc.) sau ce ar crede

    el despre asta daca ar fi o alta persoana sau este rugat sa ceara opinia altor persoane

    (Thompson & Rudolph, 1992). Un rol important il au povestile terapeutice.

    Aceste povesti pot fi construite impreuna cu copilul sau daca sunt adecvate, pot fi direct citite

    copilului sau oferite copilului sa le citeasca. Scopul acestor povesti este acela de a prezenta

    personaje care au moduri de gandire diferite (adaptative si dezadaptative) si care trec prin

    aceleasi situatii. Consecintele diferite, ca urmare a modului de gandire diferit, sunt analizate

    impreuna cu copilul pentru a extrage dezavantajele modului dezadaptativ de gandire si a pentru a

    elabora modalitati alternative, mai avantajoase, eficiente de gandire (Simos, 2002).

  • (6) Tehnica listei

    Clientului i se sugereaza sa identifice si sa noteze evenimentele care sustin gandul

    disfunctional si evenimentele care infirma acest gand. Dupa ce se analizeaza aceste evenimente

    si se observa ca sunt mai multe evenimente care infirma gandul disfunctional se genereaza un alt

    gand care este in conformitate cu lista realizata.

    (7) Tehnica experimentului

    Modificarea gandurilor disfunctionale se face prin planificarea si realizarea unor

    "experimente" prin care acestea sunt testate de catre client in viata de zi cu zi. Gandul este

    considerat ca fiind o ipoteza ce urmeaza sa fie testata printr-un experiment. Secventa acestei

    tehnici este urmatoarea: notarea gandului disfunctional (Daca vorbesc cu el ma va respinge) cat

    la % crede in acesta, realizarea unui experiment prin care testeaza acest gand (se duce si il

    intreaba ce face dupa serviciu), observarea si explicarea rezultatelor (de ce nu m-a respins?) si

    extragerea concluziilor in care se reevalueaza gandul disfunctional si se genereaza o ipoteza

    alternativa. De exemplu, copilul este rugat sa realizeze actiuni pe care considera ca nu le poate

    face sau pe care le evalueaza ca fiind sub standardele dorite (ex.: citirea unei carti, redactarea

    unui eseu, realizarea unor exercitii fizice, crearea de noi prieteni etc.).

    Se foloseste atat pentru modificarea gandurilor disfunctionale cat si pentru cresterea

    increderii in alternativa rationala.

    (8) Tehnica celor trei intrebari

    Este o forma specifica de disputa socratica, care consta intr-o secventa de trei intrebari ce

    faciliteaza modificarea gandurilor disfunctionale.

    Ce evidente(dovezi) aveti pentru aceasta credinta?

    Cum ati putea interpreta situatia altfel ?

    Daca e adevarat ca este asa(gandul disfunctional), ce implicatii (consecinte) sunt?

    CONSILIER: Simona, mi-ai spus mai inainte ca ceilalti te vor respinge daca afla

    ca ti-ai inselat sotul. Ce dovezi ai ca te vor respinge?Te-au respins pana acum?

    CLIENT: Nu prea am, dar simt asta.

    CONSILIER: Simt. ai putea privi altcumva situatia?

    CLIENT: Prietenii mei nu ma vor respinge daca tin la mine.

    CONSILIER: Hai sa spunem totusi ca anumiti prieteni te vor respinge, ce s-ar

    intampla atunci?

  • CLIENT: Cred ca as putea suporta aceasta situatie, atat timp cat voi avea pe

    cineva care m-ar intelege si nu m-ar respinge

    CONSILIER: Crezi ca ar fi cel putin un prieten care te-ar intelege?

    CLIENT: Da, Alex..

    CONSILIER: Si cum te-ai simti daca te gandesti astfel.

    CLIENT: Suparata.

    CONSILIER: ..dar nu deprimata..

    (9) Decatastrofarea

    Aceasta tehnica mai este numita si tehnica intrebarii " Si daca..?"Se foloseste in special

    pentru modificarea gandurilor care implica exagerarea consecintelor unor evenimente,

    explorandu-se aceste consecinte si modul in care clientul le poate face fata sau este afectat de

    acestea.

    CLIENT: Nu mai suport cand sotul meu intarzie, ma gandesc ca i se va intampla ceva

    rau.

    CONSILIER: Ce se poate intampla rau?

    CLIENT: Sa faca accident si sa mearga in spital.asta e groaznic nici nu ma pot gandi..

    CONSILIER: Si daca face accident si este internat?

    CLIENT: Nu ma pot gandi la asta.

    CONSILIER: Hai sa incercam totusi, ce va fi atunci.?

    CLIENT: Ar putea sa-si rupa ceva.

    CONSILIER: Si daca si-ar rupe picioarele?

    CLIENT: N-ar mai putea merge o perioada.

    CONSILIER: Si cat de rau ar fi asta?

    CLIENT: Ar trebui sa reduc cheltuielile..sa am grija de el.

    CONSILIER: Si e groaznic sa ai grija de sotul tau?

    CLIENT: Nu ar fi, am sta mai mult timp sa stam impreuna si ar fi dificil..

  • CONSILIER: Deci chiar daca se intampla ceva rau ati putea trece peste asta,,,,

    CLIENT: Da cred ca am reusi.

    (10) Clarificarea semnificatiei

    Anumite cuvinte au intelesuri diferite in functie de schemele cognitive ale clientilor.

    Chestionarea acestor termeni uneori vagi sau formulati intr-un mod absolutist ajuta la clarificarea

    intelesului lor si la modificarea in functie de dovezile empirice existente.

    CLIENT: Sunt un ratat. Tot ce fac imi arata ca sunt un ratat.

    CONSILIER: Imi spui ca esti un ratat. Ce intelegi mai exact prin asta?

    CLIENT: Sa nu realizezi niciodata ce vrei, sa ratezi totul.

    CONSILIER: Imi spui te rog ce ai ratat?

    CLIENT: Daca ma gandesc bine nu foarte multe.relatia mea.

    CONSILIER: Este singurul lucru pe care l-ai dorit vreodata?

    CLIENT: Nu sunt mult mai multe lucruri..

    CONSILIER: Atunci va trebui sa-mi spui ce lucruri ai rata pentru ca mi-e greu sa inteleg

    de ce esti un ratat...

    2)Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv

    Se foloseste pentru rezolvarea situatiilor conflictuale dintre relatiile interpersonale. In

    acest caz discrepanta cognitiva apare deoarece clientul nu are abilitatile necesare rezolvarii unor

    situatii din realitate.

    Pasii tehnicii de rezolvare a problemelor:

    1. identificarea problemei. Care este problema?

    2. stabilirea scopurilor. Ce voi face, cum vreau sa stea lucrurile?

    3. generrarea unor solutii alternative. Ce pot face pentru a-mi atinge scopurile?

    4. considerarea consecintelor. Ce s-ar putea intampla daca fac asta?

    5. decizia pentru cea mai buna alternativa. Ce voi face?

    6. implementarea. Fa ce ai ales. Stabileste-ti planul actiunii. Cand? Unde? Cu cine? Cat timp?

  • 7. evaluarea. A functionat?. Daca solutia gasita nu a functionat se trece la incercarea altei solutii.

    In cazul in care nici o solutie nu a functionat se reia intregul proces insistandu-se asupra fazei de

    generare a solutiilor si de implementare.

    In consilierea copiilor, pot fi exersate abilitatile sociale, de comunicare, de rezolvare de

    probleme sau de comtrol comportamental prin joc. O tehnica folosita pentru control si planificare

    comportamentala, la copii, este tehnica "semaforului". Copii sunt invatati planificarea

    raspunsurilor comportamnetale urmand regulile de de circulatie impuse de semafor: rosu-STOP;

    galben-GANDESTE; verde- ACTIONEAZA (Stallard, 2002).

    3)Tehnica inocularii stresului (SIT-stress innoculation training)

    In cazul in care o anumita situatie nu poate fi modificata (ex.seful este foarte critic)

    clientul poate fi invatat cum sa se adapteze situatiei respective diminuand sau chiar eliminand

    starea subiectiva neplacuta. Astfel, tehnica restructurarii cognitive vizeaza, in acest caz, nu

    modul in care clientul percepe realitatea externa ci modul eronat in care isi percepe starea de

    distres nemodificabila. Tehnica rezolvarii de probleme si antrenamentul asertiv vizeaza nu modul

    de control al situatiilor din realitatea externa ci modul de control si gestionare ale starii de

    distres.

    Etapele tehnicii de inoculare a stresului:

    identificarea situatiei problematice si a starii subiective declansata de aceasta (seful este, foarte critic, iar clientul este stresat din acesta cauza )

    analiza mecanismelor prin care clientul face fata starii respective (mecanisme de coping) si a consecintelor lor- se insista asupra costurilor cat si asupra beneficiilor

    inlocuirea mecanismelor de coping dezadaptativ cu mecanisme de coping adaptativ prin tehnici specifice. Aceste mecanisme de coping adaptativ trebuie sa fie incompatibile cu

    cele dezadaptative, sa fie acceptate de catre client si sa aduca aproximativ aceleasi

    beneficii ca si mecanismele de coping dezadaptativ

    evaluarea noilor mecanisme de coping

    confruntarea cu distresul in noile situatii

    generalizarea strategiilor in cazul altor situatii stresante posibile

    B.

  • Pentru aprofundarea tehnicilor de interventie la nivel comportamental se recomanda

    parcurgerea cursului de "Modificari cognitiv-comportamentale" (Miclea, 2003) anexat acestui

    modul.

    C.

    Tehnicile de interventie la nivel biologic cuprind tehnicile de relaxare si tehnicile

    behavioriste pe principiul conditionarii clasice.

    (1)Tehnicile de relaxare induc modificari la nivel biologic prin scaderi ale dominantei

    sistemului nervos vegetativ simpatic. Astfel, se reduc parametrii psihofiziologici (pulsul, ritmul

    cardiac, undele alfa cerebrale), ai stresului si anxietatii avand un impact pozitiv asupra

    tratamentului tulburarilor psihosomatice si recuperarii dupa stres si anxietate (Catania si

    Brigham, 1987).

    Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:

    trainingul (antrenamentul) autogen

    relaxarea progresiva Jacobson

    tehnica biofeedback

    hipnoza

    1. Antrenamentul autogen

    Starea de relaxare se obtine printr-un antrenament de cateva luni in cursul carora se

    efectueaza urmatoarele exercitii:

    (1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;

    introducere (1-2 sedinte)

    exercitiul greutatii (2-3 sedinte)

    exercitiul caldurii (2-3 sedinte)

  • exercitiul cardiac (2 sedinte)

    exercitiul respirator (1 sedinta)

    exercitiul plexului solar (1 sedinta)

    exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)

    (2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;

    (3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;

    (4). exercitiul meditatiei.

    Vom prezenta in cele ce urmeaza una din variantele primului exercitiu in scopul obtinerii

    relaxarii.

    Exercitiul bazal

    Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia, se alege pozitia

    confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau intr-un fotoliu comod) apoi intr-o ambianta

    linistita se spune:

    acum te rog sa inchizi usor ochii si sa respiri adanc de 2-3 ori,

    incepi sa fii calm si relaxat,

    la inceput, incercand sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina in minte mai multe ganduri decat erau inainte; lasa-le sa treaca, cum vin asa pleaca,

    o liniste placuta te cuprinde,

    esti tot mai calm si mai relaxat.

    Exercitiul greutatii

    Acum te concentrezi usor asupra mainii drepte (sau stangi in functie de bratul dominant -

    se incepe cu bratul dominant).

    Mana dreapta incepe sa devina mai grea.

    Mana dreapta este mai grea.

    O greutate placuta cuprinde mana dreapta.

    Mana dreapta este grea.

  • Mana dreapta este grea ca plumbul.

    Mana dreapta este grea ca un brat de statuie.

    Mana dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).

    (Identic pentru mana stanga).

    Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie. (repeta de 5-20 ori).

    Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.

    Picioarele incep sa devina mai grele.

    Picioarele sunt mai grele.

    O greutate placuta cuprinde picioarele.

    Picioarele sunt grele.

    Picioarele sunt grele ca plumbul.

    Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.

    Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).

    Intregul corp este greu.

    Greu ca plumbul.

    Sunt calm, relaxat.

    Intregul corp este greu ca plumbul.

    Sunt calm, relaxat.

    Exercitiul caldurii

    Mana dreapta incepe sa devina mai calda.

    Mana dreapta este mai calda.

    O caldura placuta cuprinde mana dreapta.

    Mana dreapta este calda.

  • Mana dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).

    (Identic pentru mana stanga).

    Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).

    Picioarele incep sa devina mai calde.

    Picioarele sunt mai calde.

    O caldura placuta cuprinde picioarele.

    Picioarele sunt calde.

    Sunt calm, relaxat.

    Intregul corp este greu ca plumbul.

    Bratele si picioarele sunt calde.

    O liniste placuta ma cuprinde.

    Sunt calm, relaxat.

    Exercitiul cardiac

    Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).

    Exercitiul respiratiei

    Respiratia este adanca si linistita. (repeta de 5-20 ori).

    Exercitiul plexului solar

    Plexul solar este mai cald.

    O caldura placuta cuprinde plexul solar.

    Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).

    Exercitiul fruntii

    O racoare placuta cuprinde fruntea.

    Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).

  • Sunt calm, relaxat.

    O liniste placuta m-a cuprins.

    Orice senzatie neplacuta a disparut.

    Sunt calm, relaxat.

    Exercitiul de anulare a starii autogene

    Respir adanc, linistit.

    Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.

    Deschid usor ochii, ma trezesc.

    Misc bratele si picioarele.

    Mecanismul antrenamentului autogen

    Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod natural, prin

    mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara. Exemplu: lipsa stimularii

    proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si

    organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care

    aceasta il exercita asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii

    se relaxeaza.

    Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice. Acestea indeplinesc doua

    functii:

    (1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin mecanismele amintite anterior;

    prin asocieri repetate se ajunge sa se poata declansa ulterior rapid starea de relaxare ca urmare a

    conexiunii puternice existente la nivel cortical, formate prin exercitiu, intre formulele verbale si

    starea de relaxare musculara. Altfel spus, ulterior clientul isi genereaza prin formule verbale

    relaxarea musculara.

    (2) in primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale joaca de asemenea rolul

    unor atributii eronate. Mai precis, clientul interpreteaza subiectiv senzatiile musculare ca o stare

    de relaxare etichetata de formule verbale (vezi teoria detectarii semnalului -alarme false).

    Aceasta etapa este esentiala in invatarea trainingului autogen, deoarece ea invinge anxietatea de

    performanta care ar rezulta in cazul in care clientul nu ar simti in scurt timp, la nivel subiectiv,

    senzatiile sugerate. Mai mult, aceasta anxietate de performanta ar impiedica realizarea relaxarii

    (David, 2003).

  • Indicatii: nu se recomanda la persoane cu tulburari psihotice, histrionice, la persoanele cu

    tulburare de personalitate anankasta care pot ritualiza totul. La persoanele cu probleme cardiace

    se evita realizarea exercitiului inimii.

    2) Relaxarea progresiva Jacobson

    Este o metoda de relaxare initiata de Jacobson. Ea consta in alternarea relaxarii si

    tensionarii principalelor grupe de muschi pana la eliminarea contractiilor musculare si obtinerea

    relaxarii.

    1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile ei; se alege o pozitie

    confortabila intr-un fotoliu sau culcat pe spate.

    2. Acum inchide usor ochii si respira adanc de trei ori.

    3. Strange puternic pumnul drept astfel incat sa simti tensiune in mana si antebrat, tine

    asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

    4. Repeta 3.

    5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stang.

    6. Strange puternic pumnul drept si indoaie antebratul astfel incat sa simti tensiune in

    antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti, acum relaxeaza.

    7. Repeta 6.

    8. Repeta 6 si 7 pentru mana stanga.

    9. Acum repeta simultan 7 si 8.

    10. Strange puternic muschii din jurul ochilor astfel incat sa simti tensiune in jurul ochilor

    si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine, relaxeaza.

    11. Repeta 10.

    12. Strange puternic maxilarul, ridica barbia astfel incat muschii cefei sa fie contractati,

    observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

    13. Repeta simultan 10 si 12.

    14. Impinge puternic pieptul in fata si trage umerii in spate, astfel incat sa simti tensiune

    in muschii spatelui, tine asa, foarte bine, acum relaxeaza.

    15. Repeta 14 si in plus trage abdomenul astfel incat sa simti incordati muschii

    abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.

  • 16. Repeti 15.

    17. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.

    18. Ridici degetele de la picioare astfel incat sa simti o puternica tensiune in gamba si

    coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.

    19. Repeta 18.

    20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stang.

    21. Repeta 20 si 19 simultan.

    22. Respira adanc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.

    Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.

    1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori in decursul a 2 zile.

    2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori in decursul a 2 zile.

    3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori in decursul unei zile.

    Mecanismul relaxarii progresive Jacobson

    Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, clientul invata sa identifice starea de relaxare

    si tensiune. Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta

    lingvistica de relaxare si starea efectiva pe care aceasta o defineste, clientul reusind astfel sa-si

    controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara (David, 2003).

    3) Tehnica biofeedback

    Biofeedback-ul este o metoda dezvoltata in anii '60 in Statele Unite. Sintetic prezentata,

    tehnica presupune utilizarea unor aparate electronice pentru detectarea si amplificarea unor

    procese fiziologice inconstiente (ex. conductanta electrica a pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele

    alfa cerebrale, etc.). Semnalul fiziologic- transformat cu ajutorul acestor instalatii electronice in

    stimul auditiv sau vizual, este prezentat clientului, care astfel constientizeaza indirect (cu ajutorul

    semnalului vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconstiente. Aceasta constituie premisa

    controlului pe care clientul il poate dobandi asupra proceselor fiziologice inconstiente. Pe scurt

    spus, biofeedback-ul este o tehnica prin care ajungem sa controlam functiile biologice interne ale

    organismului. In comparatie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizeaza

    o mai mare discriminare a proceselor fiziologice inconstiente. Spre exemplu, in trainingul

    autogen si in relaxarea progresiva Jacobson clientul discrimineaza numai intre starea de relaxare

    versus starea de tensiune. Sigur ca aceste stari presupun modificari specifice ale proceselor

    fiziologice (ex. starea de relaxare presupune reducerea ritmului cardiac, reducerea conductantei

    electrice a pielii, aparitia undelor alfa, etc.), dar clientul nu constientizeaza si nu controleaza

  • modificarea fiziologica specifica (ex. reducerea ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex.

    starea de relaxare) care presupune uneori implicit starea fiziologica specifica. Aceasta diferenta

    intre tehnicile prezentate nu are importanta daca scopul pe care il urmarim este inducerea unei

    stari generale de relaxare. Consecinta insa este alta daca urmarim modificarea specifica a unor

    parametri fiziologici inconstienti, cum se intampla in cazul unor tulburari psihosomatice-tinta

    (ex. reducerea tensiunii arteriale in cazul hipertensiunii). In acest ultim caz, utilizarea tehnicii

    biofeedback pentru modificarea parametrului fiziologic-tinta in opozitie cu utilizarea unei tehnici

    de relaxare ce determina o modificare globala a tuturor parametrilor fiziologici se exprima intr-o

    eficientizare a modificarii parametrului fiziologic de interes atat sub aspectul vitezei, cat si al

    stabilitatii si intensitatii. Sigur ca si in cazul tehnicii biofeedback, modificand un parametru

    fiziologic (ex. reducand ritmul cardiac), influentam si parametrii altor procese fiziologice (ex.

    reducerea tensiunii arteriale) dar tehnica se focalizeaza in principal pe parametrul care ne

    intereseaza, cu consecintele pozitive amintite mai sus.

    Mecanismul biofeedback-ului

    Prin tehnica biofeedback, clientul invata sa operationalizeze conceptul de relaxare si/sau

    de modificare a unui parametru specific (ex. aparitia ritmului alfa). Ulterior, ca urmare a

    exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare si modificare

    specifica si starea efectiva pe care acestea o definesc, clientul reusind astfel sa-si controleze

    lingvistic si voluntar relaxarea musculara si/sau modificarea specifica.

    Tehnica biofeedback este favorizata de urmatoarele premise:

    (1)De cele mai multe ori o functie interna a organismului nu este liniara, ea variind

    continuu intre anumite limite; in momentul in care terapeutul observa o variatie a functiei in

    sensul urmarit, va administra intaririle ("Te descurci foarte bine") care vor duce la cresterea

    frecventei modificarii dorite.

    (2)Pozitia aleasa, inchiderea ochilor si conditiile de mediu induc in mod natural, prin

    mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara. Exemplu: lipsa stimularii

    proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin inchiderea ochilor si

    organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care

    aceasta il exercita asupra scoartei cerebrale. In consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii

    se relaxeaza.

    (3)In cazul in care dupa mai multe incercari, modificarea dorita nu apare sau nu se

    mentine nici macar un timp scurt, terapeutul poate schimba usor (in sensul dorit si asteptat de

    subiect) si intentionat valoarea parametrului constientizabil (ex. sunet) prin care functia interna

    se exprima. Aceasta duce la scaderea anxietatii de performanta a clientului, care se presupune ca

    interfera cu aparitia modificarii dorite. Mai mult, pentru a stimula aparitia modificarii dorite,

    terapeutul poate da clientului sugestii asemanatoare celor din cadrul trainingului autogen; nu este

    insa indicat a se abuza de aceste formule, deoarece astfel se elimina unul dintre aspectele

    fundamentale ale biofeedback-ului, si anume acela care confera individului sentimentul de

    independenta si autocontrol, cu efecte benefice asupra eficientei terapiei (David, 2003).

  • Indicatii: tehnica biofeedback este indicata in special atunci cand dorim sa modificam

    preponderent un proces fiziologic-tinta. De asemenea, este indicat in cazul subiectilor cu o

    pregatire tehnica, in stiintele exacte.

    Tehnicile de relaxare propuse se constituie in metode eficace de interventie nu doar

    pentru remiterea simptomelor ci si pentru prevenirea acestora si imbunatatirea performantelor

    subiectilor in situatii in care starea de relaxare este un factor ce poate creste eficienta (ex.

    performante sportive - tir cu arcul, etc).

    (2) Tehnici de control al comportamentului respondent (tehnici behavioriste pe

    principiul conditionarii clasice). Aceste tehnici au fost elaborate de terapia comportamentala in

    scopul modificarii efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor tinta. Altfel spus, se

    modifica legatura intre stimulul conditionat si reactia neconditionata.

    a. Tehnica flooding (tehnica epuizarii sau a inhibitiei de protectie)

    Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimulul fobic -cainele) si reactia

    neconditionata (reactia anxioasa exprimata prin dominanta simpaticului -frica) se face pe baza

    inhibitiei de stingere. Clientul este expus stimulului fobic, fiind lasat sa experientieze timp

    indelungat starea de anxietate pana la aparitia inhibitiei de stingere. Inhibitia de stingere se refera

    la faptul ca daca stimulul conditionat nu este insotit de stimulul neconditionat treptat acesta nu

    mai determina raspunsul conditionat (intensitate anxietatii se reduce treptat in cursul expunerii).

    Exista cateva variante ale acestei tehnici:

    (1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real)-integral sau gradat

    (2) stimulul anxiogen poate fi prezentat in imaginar -integral sau gradat.

    Indicatii: fobii de intensitate subclinica; timpul de expunere cat mai mare.

    Contraindicatii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurta durata.

    b. Tehnica desensibilizarii progresive

    Ruperea legaturii intre stimulul conditionat (ex. stimul fobic-liftul) si reactia

    neconditionata (ex. anxietatea) se face pe baza inhibitiei reciproce. Stimulului conditionat i se

    ataseaza un nou raspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reactia anterioara (ex. anxietatea).

    Procedura presupune urmatoarele etape:

    (1). se identifica stimulul anxiogen (ex. inaltimea in cazul fobiei de inaltime);

    (2). stimulul anxiogen este gradat (ex. gradatia 1- sa ma uit pe geam de la etajul 1,

    gradatia 2 etajul 2, etc.); stimulul este evaluat pe o pe o scala de la 0 (stimul neanxiogen) la 100

    (stimul extrem de anxiogen) astfel incat sa nu depaseasca mai mult de 5 puncte gradatia imediat

    inferioara; Se fac aproximativ 15-20 de gradatii incepand de la gradatia 0 pana la 100 sau peste

    100;

  • (3). clientul este invatat o tehnica de relaxare;

    (4). clientului i se prezinta, pe fondul starii de relaxare, in mod gradat, stimulul anxiogen

    in vivo sau in imaginar. Se incepe cu prima gradatie (ex. etajul 1). Clientul este expus timp de 10

    secunde la acest stimul . Daca reactia anxioasa nu apare (evaluarea gradatiei pe care o face

    clientul in aceasta conditie pe scala de la 0 la 100 este 0 sau mai mica decat 5) se trece la gradatia

    2. Daca apare reactia anxioasa, atunci se efectueaza urmatorul algoritm:

    (a) se repeta prezentarea gradatiei 1 pe fondul de relaxare. Daca nu apare reactia

    anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci se trece la (b);

    (b) se prezinta pe fondul de relaxare gradatia 1 timp de 20 secunde. Daca nu apare reactia

    anxioasa, atunci se trece la gradatia 2. Daca apare reactia anxioasa, atunci se trece la (c);

    (c) gradatia 1 se descompune in alte componente mai putin anxiogene (ex. gradatia 1a

    parter, gradatia 1b urc treptele catre etajul 1 etc.);

    (d) se prezinta gradatia 1a si algoritmul se reia (David, 2003).

    Indicatii: fobii clinice extrem de intense.

    Daca desensibilizarea se realizeaza in imaginar, treptat, spre sfarsitul terapiei, ea trebuie

    transpusa in vivo. Exista o diferenta cam de 5 situatii din cele ierarhizate intre expunerea in vivo

    si expunerea in imaginar.

    c. Tehnica expunerii gradate

    Ruperea legaturii intre stimulul conditionat si reactia neconditionata se realizeaza prin

    inhibitie de stingere. Mai precis, stimulul anxiogen este prezentat gradat la o intensitate extrem

    de slaba, el neputand declansa raspunsul neconditionat. Repetand aceasta procedura, stimulul

    fobic isi pierde valoarea de stimul conditionat. O varianta a acestei tehnici este tehnica

    modelarii, in care clientul este expus la stimulul fobic gradat si indirect, observand

    comportamentul consilierului. Clientul urmeaza si imita comportamentul gradat al terapeutului

    fata de stimulul fobic.

    Indicatii: terapia copilului.

    Tehnici de control al respiratiei

    Tehnica expunerii interoceptive

    Se cere clientului sa respire adanc si cu frecventa mare pe gura timp de 1-2 minute. Acest

    exercitiu va duce la aparitia hiperventilatiei si in consecinta la declansarea unor simptome

    asemanatoare celor declansate in crizele anxioase (ex. lesin, ameteala, ritm cardiac crescut etc.).

  • Indicatii: Tehnica este utila in modificarile cognitive din atacul de panica, cand clientul

    trebuie convins ca, crizele sale sunt declansate prin mecanismul hiperventilatiei si nu se

    datoreaza unei boli grave, incurabile si incontrolabile.

    Tehnica de control al respiratiei.

    Clientul este invatat sa respire usor si lent pe nas (3-4 secunde inspiratia, 4 secunde

    expiratia).

    Indicatii: Tehnica este utila cand dorim sa invatam clientul sa previna si sa controleze

    hiperventilatia.

    Sumar

    Tehnicile cognitiv-comportamentale urmaresc modificarea cognitiilor si factorilor care

    mentin problemele emotionale si comportamentale ale clientului. Ele pot fi clasificate in functie

    de nivelul la care se intervine: a) tehnici de interventie la nivel cognitiv, b) tehnici de interventie

    la nivel comportamental si c) tehnici de interventie la nivel biologic. Tehnicile de interventie la

    nivel cognitiv pot fi de trei tipuri: a) tehnici de restructurare cognitiva, care cuprind orice tehnici

    prin care se urmareste modificarea inferentelor si evaluarilor ce au implicatii pentru problemele

    emotionale ale clientilor, b) tehnici de rezolvare a problemelor si antrenament care urmaresc

    dobandirea de abilitati pentru rezolvarea problemelor practice si c) tehnici de inoculare a

    stresului care vizeaza modificarea mecanismelor de coping emotional. Prin aceste tehnici se

    modifica factorii cognitivi reducandu-se astfel discrepanta cognitiva.

    Interventia la nivel comportamental cuprinde o serie de tehnici care se bazeaza pe

    principiul conditionarii operante si vizeaza modificarea antecedentelor si consecintelor cu scopul

    modificarii comportamentelor problematice.

    Interventia la nivel biologic cuprinde tehnici care vizeaza modificari biologice cum sunt

    tehnicile de relaxare. Tot in aceasta categorie sunt cuprinse si tehnicile bazate pe principiile

    conditionarii clasice, cum ar fi: expunerea gradata, flooding-ul, desensibilizarea progresiva si

    tehnicile de control al respiratiei.

    In concluzie, terapia cognitiv-comportamentala la copii urmeaza aceleasi principii ca si in cazul

    adultului: interpretarea cognitiva a evenimentelor determina reactiile emotionale si

    comportamentale, care se intretin reciproc. Tehnicile de interventie folosite la adulti sunt folosite

    si la copii, insa sunt ajustate varstei si aplicate intr-un contextul familiar si prietenesc al jocului.

    Intreg principiul care ghideaza interventia cognitiv-comportamentala poate fi sintetizat in schema

    de mai jos (Stallard, 2002):


Recommended