Functiile comunicarii Tipuri de comunicare: a) Intrapersonala b) Interpersonal (diadica, de grup) c) Publica d) Mediatica Primul tip de comunicare in care au fost identificate functiile comunicarii: comunicarea publica. Aristotel identifica trei functii ale comunicarii: - Politica (deliberativa) – situatia oratorului care incearca sa convinga receptorii din agora; proiectiva (priveste viitorul) - Forensica (judiciara) – discursul stabileste daca o fapta trecuta a fost sau nu morala - Epideictica (demonstrativa) – discursul presupune omagierea/denigrarea unei persoane 1934, Karl Buhler vorbeste despre functiile comunicarii dintr-o perspectiva moderna, aplicabila oricarui tip de discurs. El elaboreaza o schema foarte simplificata: E → M → R E = f expresiva (mesaj care exprima ceva despre emitator) R = f impresiva (mesajul creeaza o impresie asupra receptorului) M = f reprezentativa (comunica despre existent, cu exceptia E si a R) 1960, Roman Jakobson (evreu nascut in Rusia, mutat in Praga si stabilit in America), vorbeste despre functiile limbajului verbal, care pot fi aplicate si limbajului non-verbal in cartea „Lingvistica si poetica”. El este unul din parintii fonologiei. Schema propusa de el: E → M, canal, cod → D => context (referent). E = f emotiva/expresiva D = f conativa (retorica/persuasiva) Referent = f referentiala Canal = f fatica Cod = f metalingvistica M = f poetica Foarte rar se intampla ca un mesaj sa ilustreze o singura functie; orice functie are o componenta referentiala, iar in functie de context apare f conativa. a) F emotiva: o Persoana I, moduri verbale (cond. optativ) o Semne de punctuatie o Emoticoanele de pe messenger o Adresare directa o Gesturi, mimica, tonul vocii o Interjectii o Un act se manifesta deseori prin vestimentatie, tunsoare, postura etc. la nivel verbal, posibilitatea de a identifica statutul social tine de f emotiva. b) F conativa: o Concentrata pe destinatar o Urmareste generarea unei reactii din partea receptorului o Persoana aII-a, imperativ o Interjectii o Semne de punctuatie o Alex Mucchielli – „orice act comunivativ presupune o intentie de influentare” c) F referentiala: o Etalonul este dat de limbajul stiintific
Transcript
Functiile comunicarii
Tipuri de comunicare:
a) Intrapersonala
b) Interpersonal (diadica, de grup)
c) Publica
d) Mediatica
Primul tip de comunicare in care au fost identificate functiile comunicarii: comunicarea publica.
Aristotel identifica trei functii ale comunicarii:
- Politica (deliberativa) – situatia oratorului care incearca sa convinga receptorii din agora;
proiectiva (priveste viitorul)
- Forensica (judiciara) – discursul stabileste daca o fapta trecuta a fost sau nu morala
- Epideictica (demonstrativa) – discursul presupune omagierea/denigrarea unei persoane
1934, Karl Buhler vorbeste despre functiile comunicarii dintr-o perspectiva moderna, aplicabila
oricarui tip de discurs. El elaboreaza o schema foarte simplificata: E → M → R
E = f expresiva (mesaj care exprima ceva despre emitator)
R = f impresiva (mesajul creeaza o impresie asupra receptorului)
M = f reprezentativa (comunica despre existent, cu exceptia E si a R)
1960, Roman Jakobson (evreu nascut in Rusia, mutat in Praga si stabilit in America), vorbeste despre
functiile limbajului verbal, care pot fi aplicate si limbajului non-verbal in cartea „Lingvistica si poetica”.
El este unul din parintii fonologiei. Schema propusa de el: E → M, canal, cod → D => context (referent).
E = f emotiva/expresiva
D = f conativa (retorica/persuasiva)
Referent = f referentiala
Canal = f fatica
Cod = f metalingvistica
M = f poetica
Foarte rar se intampla ca un mesaj sa ilustreze o singura functie; orice functie are o componenta
referentiala, iar in functie de context apare f conativa.
a) F emotiva:
o Persoana I, moduri verbale (cond. optativ)
o Semne de punctuatie
o Emoticoanele de pe messenger
o Adresare directa
o Gesturi, mimica, tonul vocii
o Interjectii
o Un act se manifesta deseori prin vestimentatie, tunsoare, postura etc. la nivel verbal,
posibilitatea de a identifica statutul social tine de f emotiva.
b) F conativa:
o Concentrata pe destinatar
o Urmareste generarea unei reactii din partea receptorului
o Persoana aII-a, imperativ
o Interjectii
o Semne de punctuatie
o Alex Mucchielli – „orice act comunivativ presupune o intentie de influentare”
c) F referentiala:
o Etalonul este dat de limbajul stiintific
o Inerenta oricarui mesaj deoarece orice mesaj comunica o informatie despre realitate
o Ar trebui sa fie proprie discursului jurnalistic
o Limbaj/expresivitate impersonal/neutra, fara culoare
d) F fatica:
o Centrata pe canal, urmareste stabilirea si mentinerea comunicarii/contactului; implica
contact fizic, dar si psihologic intre interlocutori
o Formule clasice precum „ma auzi?”, „ma intelegi?”
o Formule de politete; gesturi de salut
o Aceasta functie se gaseste si in comunicarea subculturilor; are rol de recunoastere a
membrilor unui grup
o Codul gestual al gastilor, anumite marci vestimentare
e) F metalingvistica/metacomunicationala:
o Auxiliara, ajuta la intelegerea codului in care este elaborat mesajul
o Functie a invatarii (dictionarului), functie a traducerii
o Prezenta in manuale si diferite ghiduri
o Functie a dezambiguizarii in comunicarea obisnuita
o Intonatia infirma mesajul propriu-zis (ghilimelele gestuale sau in scris).
f) F poetica:
o Centrata pe mesaj, dar nu pe continut, ci pe forma
o Nu mai este important CE se comunica, ci CUM
o Se manifesta in oricejoc de cuvinte
o Forma mesajului ajuta la imprimarea mesajului (ex: sonorizarea Fellini, Ferrari, Fenoli:
top, arta, prestigiu)
„Scoala” de la Palo Alto („Colegiul invizibil”)
- Infiintata la sud de San Francisco
- Reactie la schma matematica a comunicarii fondata de Shannon si Weaver
- Gregory Bateson, 1942, aduna oameni din diferite domenii pentru a fonda „scoala”: E.T. Hall
(antropolog), Paul Watzlawick, Don D. Jackson („axiomele comunicarii”), Ray Birdwhistell,
Erving Goffman (independent).
- 1959, este infiintat Institute of Mental Research care studia elementele de disfunctionalitate in
aspectele comunicarii; axati pe studiul schizofreniei (maladie a comunicarii)
- „colegiul invizibil” era o retea invizibila institutional, dar vizibila la nivelul cercetarii; unii pun
la indoiala cercetarile (surse neverificate), predilectia pentru paradox deschide intelegerea
asupra unui fenomen; spiritul interdisciplinar; a devenit celebra datorita „axiomelor”
comunicarii – P. Watzlawick, Don D. Jackson, Hemlick Beavin.
- G. Bateson – actul comunicarii este un fenomen definitoriu pentru om si societate si nu se
limiteaza la cuvinte
- Comunicare = comportament; mesajele nu sunt doar verbale, ele pot fi orice prin atitudine,
postura, privire, mimica si gesturi; contextul in care se produce comunicarea are o mare
importanta („modelul orchestral al comunicarii”); ex. modul in care poate fi influentata o
conversatie in functie de context: in discutia dintre un barbat si o femeie la metrou, ne
intereseaza ambientul care modifica intreaga conversatie. Aceasta este influentata de oamenii
din jurul lor, de anumite elemente din mediul proxim, de trecutul lor.
„Axiome” ale comunicarii – „Pragmatics of Human Communication”
1. Non-comunicarea este imposibila/comunicare este inevitabila
o Multitudinea actelor care fac comunicarea
o Nu depinde de intentia de a comunica
o Nu contientizam ceea ce transmitem (semnal=comunicare; indiciu=semnificatie)
o Orice comportament este o comunicare daca exista o a doua constiinta prezenta
o Absenta/refuzul comunicarii, comunica
2. Comunicarea este ireversibila (comunicarea prin zvonuri)
o Un mesaj nu mai poate fi retras dupa ce a fost emis
o Fiecare mesaj primit, schimba ceva in persoana receptor
o Suma mesajelor pe care le primim are drept rezultat modificarea personalitatii
receptorului
3. Comunicarea este un proces continuu
o Proces ce nu poate fi tratat in termeni de cauza-efect
o Nu poate fi fragmentat
4. Comunicarea este compusa din doua elemente: continut (ce se comunica) si relatie (cum se
comunica)
o Relatie: gesturi, felul in care interpreteaza receptorul informatia (subiectivitate)
o Continut: obiectivitate
o Relatia este inclusa in continut => metacomunicarea
o Ex. mesajele ironice, peiorative: „ce destept esti!” adresate cu simpatie, schimba sensul
cuvantului din dictionar
o Intonatia fundamenteaza comunicarea, iar gesturile sunt asociate cu intonatia
5. Comunicarea imbraca o forma digitala/ analogica
o O infinitate de valori
o Aceasta axioma este legata de axioma 5, deoarece partea digitala este legata de asptectul
informational
o Partea predilecta a formei digitale este constituita din cuvinte, acestea din urma fiind
limitate => digitalul asociat verbalului
o Exista o infinitate de nuante in intonatie
o Gesturile sunt asociate aspectului analogic
6. Orice schimb in comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe
egalitate/diferenta
o In orice comunicare se instituie un raport de forta
o In functie de natura contextului in care se desfasoara comunicarea, putem avea doua
tipuri de schimburi:
Tranzactionale: - interlocutorii au roluri bine definite dpdv social (relatie medic-
pacient); uneori, aceste roluri se mentin chiar si cand interlocutorii
interactioneaza intr-un mediu amical
Personale: - exista o diferenta de roluri, dar acestea sunt intersanjabile (conv.
intre prieteni)
o Schimburile intemeiate pe simetrie sunt acelea in care interlocutorii au aceeasi
competenta in subiectul discutat; diferentele sunt estompate, iar asemenarile reliefate
(ex. conv. intre 2 neurologi)
o In cazurile de complementaritate, un interlocutor are o mai mare autoritate in subiectul
conversatiei; diferentele sunt amplificate (ex. discutie intre un hacker si un baiat de club
– raportul one up/ one down)
o Uneori, simetria/complementaritatea pot fi false (raspunsul in oglinda: „ce rochie
frumoasa ai!”)
o Valoarea simetriei/complementaritatii depinde de context
Proxemica
- Studiaza relatia dintre componenta spaticla si cea comunicationala; efectele distantei asupra
comunicarii
- Fondator E.T. Hall („The silent language”, „The hidden dimension”, „Beyond cultures”), porneste
de la observatia: disconfortul pe care il simte cand cineva se asaza pe fotoliul sau; reactie pasiva
deoarece este irational sa mearga la persoana respectiva si sa ii spuna ca e locul sau;
concluzioneaza faptul ca in ciuda evolutiei omului, exista in el instinctul teritorial, mai puternic
decat isi imagina; instinct dezvoltat mai ales la animale, spre locurile cu hrana, cuiburile,
perpetuarea speciei.
- Teza preluata si evidentiata de catre discipolul sau Desmond Morris in cartea „Maimuta goala”
- Mark L. Knapp – antropolog, vorbeste despre reflexele animalelor care supravietuiesc in noi in
cartea „Comunicarea non-verbala in interactiunea umana”
- Normele care tin de teritorialitate nu sunt explicite intotdeauna; normele comunicarii non-
verbale sunt implicite, informale; le asimilam din copilarie, din experienta, din ce vedem in jur,
ceea ce ne face sa nu ne dam seama ca avem de-a face cu un set de reguli; ele sunt de la sine
intelese, iar existenta lor este constientizata cand observam o abatere; aceste norme difera de
la o cultura la alta, iar greselile legate de comunicarea non-verbala sunt aspru remarcate
deoarece nu sunt constientizate
- E. T. Hall spune ca fiecare persoana are in jurul ei o serie de invelisuri invizibile care ne spun
cum sa ne comportam in contact cu cei din jur – „space speaks”; codul distantei, al teritoriului
marcat functioneaza precum sexul: se face, exista, dar nu se vorbeste despre el
Clasificarea spatiului in functie de organizare (1966):
1. Spatii cu organizare fixa (ex. planul urbanistic)
o Hall sesizeaza diferente intre culturi care dau nastere la neadaptare: Franta, sistem
radial; America, modelul tablei de sah
o Templul/ biserica reprezenta „inima orasului”, era cea mai inalta cladire (simboliza forta
si bogatie); astazi, au fost inlocuite de cladirile comerciale, business
o Locuinta europeana din sec XVIII:
Inconjurata de curte, ingradita; vizitatorul trebuie sa se adapteze la spatiul intim
(trecerea de la sp. public la cel familial)
Camere specializate: bucatarie, dormitor, baie, hol
Praguri de acceptare: in functie de gradul de familiaritate intre gazda si vizitator
Dormitorul: spatiul intimitatii
Casa cu etaj: dormitor izolat din instinct animalic, intimitate
Locuinta: spatiu al regasirii, acoperis deasupra capului, intre patru pereti –
conditie minimala, izolarea fata de pericolul din exterior
Reconfigurarea propriei identitati: cei obligati sa calatoreasca, poarta cu ei
obiecte de acasa
2. Spatii cu organizare semi-fixa:
a. Spatii sociofuge:
Nu incurajeaza schimburi interpersonale, obstructioneaza comunicarea (ex. spatii
de asteptare in spitale)
Efectul dispunerii mobilierului asupra conversatiei:
Pozitia frontala la o distanta de un metru este cel mai putin propice
initierii conversatiei (pozitia infruntarii, angajarii in conflict la animale)
La mijloc, pe scara fluiditatii comunicarii (dispunerea studentilor in
amfiteatre)
Pozitia in unghi drept presupune un joc mai firesc al privirilor; initiativa
organizatiilor de a apela la masa rotunda pentru democratizarea relatiilor;
ierarhia se estompeaza macar la nivel teoretic
b. Spatii sociopete:
Ex. terase, baruri, restaurante
Mobilierul se poate muta
Ex: MacDonald’s – culorile tari cu destinatie sociofuga
3. Spatii cu organizare variabila:
o Ex. locuinta japoneza traditionala: nu se trece dintr-o camera in alta pentru a schimba
activitatea; familii cu multe generatii traiesc intr-o singura locuinta
o Ex. locuinta europeana straveche, dinainte de sec. XVIII
- Desmond Morris, in „Man watching a field guide to human behavior”, 1977 vorbeste despre trei
tipuri de teritorii:
1. Teritoriul tribal:
o „vanatorul din tribul primitiv, care se ascunde in fiecare cetatean, nu se multumeste sa
apartina unei colectivitati vaste ai carei membri, in majoritate, nu-i cunoaste personal”;
„e greu sa simtim un sentiment de apartenenta la un trib de 50 de milioane de persoane
sau chiar mai mult; vanatorul formeaza grupuri [...] mai mici, pe care le cunoste mai
bine” => nevoia de comunitate si comuniune; instinct teritorial (ex. tribunele unui
stadion – delimitare teritoriala; orase mici (strada=prelungire a domiciliului) vs. orase
mari (spatiu sociofug=suntem doar trecatori pe strada))
2. Teritoriul familial („trib in trib”)
o Spatiu cu organizare fixa, in general
o Aspecte de mobilitate (cand paraseste domiciliul)
o Ex. plaja pustie = prima familie isi alege un loc, urmatoarea se asaza la o distanta
semnificativa
3. Teritoriul personal/individual – E.T. Hall
o 4 zone ale acestui tip de teritoriu dispuse in cercuri concentrice
a) Zona intima (0-45 cm)
Subzona apropiata (0-15 cm)
Subzona indepartata (15-45 cm)
Ex. exista culturi in care este nevoie de distanta; in culturile arabe, intre barbati,
