Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Taxa pe valoare adaugata. Asezare si percepere

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Multiplele transformari legislative in domeniul fiscal determinate de necesitatea armonizarii cu sistemele fiscale europene, au generat schimbari fundamentale in modul de asezare si percepere a impozitelor si taxelor din tara noastra.

In aceasta lucrare am incercat sa aduc in actualitate principalele aspecte teoretice si practice in legatura cu asezarea, urmarirea si perceperea taxei pe valoarea adaugata si accizelor din Romania.

In continutul lucrarii am utilizat structura sistemului fiscal, metodele, tehnicile si instrumentele utilizate in activitatea de impunere, urmarire si percepere a taxei pe valoarea adaugata si accizelor. De asemenea am venit cu aspecte concrete ale mecanismului de asezare si percepere a celor doua impozite indirecte.

In acest sens, am luat spre analiza societatea comerciala Conmet Slobozia, societate cu raspundere limitata, care are ca principal obiect de activitate comertul produselor din import (fitinguri, centrale termice, etc) si prin ea am desfasurat toate operatiunile prevazute de actele normative in vigoare care sunt cuprinse in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor.

Lucrarea este structurata pe trei capitole si cuprinde pe langa aspectele conceptuale, studii de caz rezolvate, punandu-se astfel in evidenta o diversitate de spete din practica fiscala. Intreaga problematica a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor este abordata atat de pe pozitia contribuabilului platitor de impozite si taxe, cat si din punct de vedere al activitatii desfasurate de aparatul de control fiscal, urmarindu-se atat determinarea si varsarea taxei pe valoarea adaugata si accizelor, cat si controlul respectarii reglementarilor legale in domeniu.

In primul capitol am analizat sistemul impozitelor indirecte, sursa principala de formare a resurselor financiare publice, incercand sa scot in evidenta elementele tehnice comune tuturor taxelor si impozitelor si clasificarea acestora. Un loc important in cadrul acestui capitol am acordat caracterului regresiv al impozitelor indirecte, unde am studiat ponderea taxei pe valoarea adaugata in diferite niveluri de venit si povara fiscala pentru primul aliment de baza pe care il consuma orice cetatean si anume painea. Dupa istoricul impozitelor indirecte in Romania, am analizat evolutia acestora in perioada 1999 2002 la nivel national, precum si la nivelul judetului Ialomita, pe baza datelor publicate de Ministerul de Finante si a celor extrase din baza de date ale Directiei Judetene a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului Ialomita.

In capitolul doi am analizat taxa pe valoarea adaugata pe sase subcapitole, plecand de la stabilirea obiectului impozabil si a bazei de impozitare si determinand in final taxa pe valoarea adaugata de plata. De asemenea, am efectuat abordarea paralela privind taxa pe valoarea adaugata, cu statele membre ale Comunitatii Europene in subcapitolul sase, utilizand date din diverse lucrari de specialitate prezentate in bibliografie. In fiecare subcapitol sunt prezentate studii de caz rezolvate privind modul de determinare a bazei de impozitare, de asezare si percepere, precum si a deducerii taxei pe valoarea adaugata.

Capitolul trei este rezervat accizelor si ca structura este asemanator capitolului doi. In finalul acestui capitol am efectuat abordarea paralela privind accizele cu tarile Uniunii Europene la diferite tipuri de produse supuse regimului accizelor. De asemenea, sunt prezentate studii de caz rezolvate pentru determinarea bazei de impunere, precum si a cuantumului accizei.

Capitolele doi si trei au in finalul lor deconturile ce se depun lunar la Administratia Finantelor Publice Slobozia.

In anexe am prezentat documentele justificative care stau la baza datelor din deconturile de taxa pe valoarea adaugata si accize.

In finalul lucrarii sunt redate concluziile si propunerile reiesite din cercetarea stiintifica pe care am efectuat-o la S.C.Conmet S.R.L.Slobozia si Directia Judetena a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului Ialomita.

CAPITOLUL I

SISTEMUL IMPOZITELOR INDIRECTE

Impozitele sursa principala de formare a resurselor financiare publice. Continutul si rolul impozitelor.

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor sale. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie din partea statului.

Analizand continutul impozitului putem afirma ca reprezinta o contributie baneasca in sensul ca, persoanele fizice si juridice sunt datoare sa participe dupa anumite criterii la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii, necesare finantarii intregii colectivitati.

Impozitul este o contributie obligatorie in sensul ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe la formarea acestor fonduri.

Dreptul de a introduce impozite il are statul si se exercita de cele mai multe ori prin intermediul organelor puterii centrale si locale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de importanta nationala, iar organele locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ teritoriale.

Impozitele sunt plati cu titlu nerambursabil si definitiv in sensul ca, odata facute in scopul formarii fondurilor generale ale societatii, ele sunt utilizate numai la finantarea unor actiuni si obiective necesare tuturor membrilor societatii si nu unor interese individuale sau de grup.

Impozitele sunt datorate conform dispozitiilor legale, in sensul ca nici un impozit al statului nu se poate stabili si percepe, decat in baza unui act normativ, conform principiului dupa care nullum impositum sine legae.

Impozitele sunt datorate de catre persoanele fizice, persoanele juridice in sensul ca reprezinta o modalitate de participare a acestora la constituirea fondurilor generale ale societatii.

Impozitul se datoreaza pentru veniturile realizate si bunurile detinute, in sensul ca, subiectele impozabile dobandesc sau poseda bunuri care, conform prevederilor legale sunt impozabile.

Rolul impozitului se manifesta pe plan financiar, economic si social, dar in mod diferit de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. O importanta deosebita se manifesta in plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se concretizeaza in incercarile statului de a folosi impozitele ca un mijloc de interventie in activitatea economica. In functie de intentia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de stimulare sau de franare a unei anumite activitati, de crestere ori de reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare ori de diminuare a comertului exterior etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut intre clase si paturi sociale si intre persoanele fizice si juridice.

Dintre factorii externi care influenteaza limita impozitelor intr-o tara, se pot mentiona: nivelul produsului intern brut pe locuitor, nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii.

In cadrul factorilor proprii sistemului de impozite care influenteaza limita impozitelor, locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere si modul de determinare a materiei impozabile. Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de platitori.

Veniturile bugetare, reprezentand impozite, taxe si alte venituri asa cum sunt inscrise in bugetul de stat, se caracterizeaza, fiecare in parte, prin anumite trasaturi determinate de rolul lor economic si social, de modul de provenienta, de asezare, urmarire si percepere. Totodata, exista anumite elemente comune specifice tuturor veniturilor bugetare, fara de care acestea nu s-ar putea aseza, determina, urmarii si realiza, si care trebuie sa fie clar precizate in reglementarile fiscale instituitoare de impozite si taxe si sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabilii persoane fizice si juridice.

Dintre elementele tehnice comune veniturilor bugetare retinem: obiectul, baza de calcul, subiectul, platitorul, cota de impunere, modul de determinare, termenul de plata, inlesnirile si facilitatile fiscale, drepturile si obligatiile platitorului.

Obiectul este elementul concret care sta la baza asezarii impozitului si poate fi diferit in functie de provenienta venitului, scopul urmarit si natura platitorului.

Pot constitui obiect al impozitelor si taxelor: venitul, profitul, pretul sau tariful, bunul mobil sau imobil, actul sau fapta. Dintre categoriile de obiecte impozabile cel mai raspandit este venitul prin diversitatea de forme pe care le imbraca in cadrul persoanei care il realizeaza.

Venitul reprezinta suma pe care o persoana fizica o realizeaza de pe urma muncii, a unor acte colaterale ei sau din diferite prestari de servicii.

Profitul intra in cadrul bazei de calcul prin diferenta dintre venituri si cheltuieli corectata cu sumele nedeductibile.

Pretul sau tariful poate constitui baza de calcul acolo unde sumele datorate bugetului sunt incluse in structura acestuia (taxa pe valoarea adaugata, accizele).

Baza de calcul sau materia impozabila reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul impozitului. Uneori obiectul impozabil reprezinta si baza de calcul (in cele mai multe cazuri). In cazul veniturilor (salarii, profit, taxa pe valoarea adaugata) baza de calcul are in vedere determinarea acestui obiect impozabil. In alte cazuri, baza de calcul difera de obiectul impozabil si apare sub forma unui element distinct (in cazul impozitului pe cladiri, obiectul impozabil este imobilul, iar baza de calcul este valoarea impozabila a cladirii; in cazul mijloacelor de transport obiectul impozabil este mijlocul de transport, iar baza de calcul este capacitatea cilindrica a motorului exprimata in unitati de 500 cmc sau fractiuni).

Subiectul venitului il reprezinta persoanele fizice sau juridice care detin sau realizeaza obiectul impozabil si care, potrivit legii, au obligatia platii fata de buget. Legislatia care reglementeaza un impozit sau o taxa trebuie sa stipuleze clar persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata sau la calculul si varsarea impozitului catre trezoreria statului. In caz de neplata a obligatiei fiscale la termen, aceste persoane sunt obligate sa suporte unele sanctiuni fiscale sau penale.

O persoana se poate afla fie in calitate de platitor fie in cea de suportator sau poate cumula ambele calitati. Din acest motiv este necesar sa se faca o delimitare intre cele doua categorii de contribuabili: cei care sunt obligati la varsarea impozitului si cei care suporta efectiv obligatia fiscala. Asupra deplasarii unui impozit la plata catre alta persoana fizica sau juridica, influenteaza modul de asezare, trasaturile relatiilor economice si nu, in ultimul rand, gradul de personalizare a impozitului. In cazul deplasarii platii impozitului, in practica fiscala din tara noastra, platitorul poate fi o alta persoana fizica sau juridica numita mandatar.

In cazul impozitului pe salarii subiectul este cel ce realizeaza venituri din salarii, iar platitorul la buget este unitatea prin intermediul careia se realizeaza venitul. In cazul impozitului pe dividende, subiectul este asociatul, iar platitorul este societatea pe actiuni respectiva. In ambele cazuri plata catre buget se face prin metoda stopajului la sursa.

Cota sau cuantumul unitar reprezinta proportia dintre volumul total al unitatilor de evaluare a venitului si partea prelevata la dispozitia statului. Cuantumul reprezinta marimea impozitului prin aplicarea unor procente asupra unitatii de impunere.

Cotele de impunere pot fi:

procentuale (proportionale, progresive, regresive);

fixe.

Principalele impozite de la populatie, in special cele pe venitul persoanelor fizice, au un sistem de cote progresive. De asemenea, sunt stabilite dupa sistemul cotelor progresive si unele taxe de timbru, in special cele pentru care actiunile si cererile sunt evaluate in bani si care sunt introduse la instantele judecatoresti (taxe pentru efectuarea procedurii succesorale etc.).

Impozitarea veniturilor cu cote progresive cunoste doua modalitati:

progresivitate simpla (directa);

progresivitate pe transe.

Progresivitatea simpla consta in aplicarea unor cote variabile in functie de intregul volum al bazei impozabile. Aceste cote duc la nedreptatirea acelor contribuabili platitori care realizeaza venituri ce se afla cu putin peste limita de la care se trece de la o cota mica la una mai mare. In tara noastra nu exista impozite calculate dupa acest sistem.

In sistemul cotelor progresive pe transe, calculul impozitului se face pe fiecare transa de venit urmand ca in transa urmatoare sa se aplice cota corespunzatoare ei.

Impozitarea progresiva poate opera atat pe vertical cat si pe orizontal. Progresivitatea verticala opereaza in raport cu volumul obiectului impozabil. Cu cat obiectul este mai mare cu atat cota de impunere este mai ridicata.

Cresterea progresiva a cotelor este limitata pana la un anumit plafon maximal, intrucat cresterea in continuare ar duce la o prelevare a venitului in proportie de 100% ceea ce echivaleaza cu confiscarea venitului respectiv. Ca urmare a acestui fapt, indiferent de cresterea in continuare a venitului impozabil, peste plafonul maxim aceasta cota poate deveni fixa, deci de la un anumit plafon cota progresiva devine cota proportionala.

Progresivitatea pe orizontala se refera la venituri egale ca volum, in raport cu natura obiectului impozabil considerat sau in functie de sursa acestora, operand diferentierea lor.

Unele venituri care se datoreaza statului difera din punct de vedere al calculului, determinarea facandu-se cu cote diferite. Pentru veniturile provenite din impozite, progresivitatea opereaza in raport cu sursa venitului. Pentru anumite taxe, progresivitatea opereaza in functie de mai multe considerente: pentru taxele de timbru privind efectuarea succesiunii sunt stabilite anumite taxe in functie de valoarea succesiunii, cat si in raport cu gradul de rudenie fata de defunct.

Unele impozite se calculeaza pe baza unor cote proportionale sau a unor cote fixe de impozitare. Cotele proportionale sunt exprimate printr-un procent unic care se aplica asupra volumului bazei de impozitare, ceea ce face ca impozitul sa fie determinat proportional cu obiectul impozabil. In acest caz, oricat de ridicat sau de scazut ar fi venitul, cota ramane neschimbata (impozitul pe cladiri, o serie de taxe de timbru al caror continut este evaluabil in bani).

Cotele fixe sunt exprimate in sume absolute, ele aplicandu-se direct asupra unitatilor monetare a bazelor impozabile si utilizandu-se cand obiectul impozabil nu se masoara in unitati monetare. Cu ajutorul cotelor fixe se calculeaza o serie de impozite, caz in care cota se aplica la baza de calcul exprimata in unitati naturale (taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat agricultura sau silvicultura, taxa asupra mijloacelor de transport).

In etapa actuala, cu unele exceptii, cotele de impunere sunt sub forma procentuala, aceasta reprezentand o forma de manifestare a personalizarii impozitelor. Numarul cotelor si nivelul acestora sunt specifice fiecarui impozit.

In functie de anumite obiective urmarite prin politica fiscala se pot utiliza, fie o cota generala (impozitul pe profit), fie o cota standard si un anumit numar de cote inferioare sau superioare sau o cota aditionala fata de cota standard. Avand in vedere sistemul cotelor instituit prin actele normative in vigoare, in tara noastra, se poate utiliza procedeul cotelor fixe pe unitatea monetara, pe transe sau o impunere proportionala.

Impozitul datorat se stabileste prin aplicarea cotei de impozitare asupra bazei de calcul.

Impozitul astfel calculat poate fi diminuat ca urmare a unor facilitati fiscale sau poate fi majorat cand se constata unele erori de calcul sau intarzieri. Dupa ce sunt operate aceste modificari rezulta cuantumul final al sumei datorate bugetului de stat.

In etapa actuala, in aproape toate tarile incasarea impozitelor se face prin intermediul administratiei fiscale (procedeul regiei). De asemenea, s-a extins metoda impozitelor portabile in cadrul careia plata se face direct de contribuabil. Daca avem in vedere mijloacele de plata, preponderenta este plata in bani. Exista insa si posibilitatea platirii prin titluri de imprumut sau prin efecte de credit.

Plata veniturilor statului trebuie facuta la termenele de plata prevazute in normele referitoare la scadenta obligatorie (care indica periodicitatea platilor si data pana la care se efectueaza aceasta fara a se suporta sanctiuni). La stabilirea termenelor de plata se au in vedere: marimea venitului, necesitatea alimentarii ritmice a fondurilor bugetare, posibilitatile contribuabililor, conditiile specifice de realizare a veniturilor impozabile etc. Termenele de plata sunt stabilite zilnic, saptamanal, lunar, trimestrial, semestrial, asa cum se prevede in legislatia fiecarui impozit.

In cazul in care termenul de plata expira intr-o zi nelucratoare plata se considera in termen daca se efectueaza in ziua imediat urmatoare. In cazul in care actele normative care au reglementat veniturile, nu au prevazut termene de plata, atunci Ministerul Finantelor poate sa stabileasca aceste termene. In unele situatii termenul poate sa coincida sau nu cu scadenta. La taxele vamale, accize, taxa pe valoarea adaugata, termenul de plata coincide cu scadenta ( in cazul importurilor). La impozitul pe salarii termenul de plata este lunar, iar scadenta reprezinta ziua cand se ridica de la banca sumele necesare platii chenzinei a doua.

In cadrul facilitatilor acordate, in Romania sunt prevazute scutiri, reduceri, amanari, esalonari, bonificatii etc.

Inlesnirile acordate contribuabililor, dar si reducerile, pot avea o justificare economica, sociala, financiara sau tehnica. Unele exonerari au motivatii economice sau tehnice, un exemplu in acest sens fiind taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor care nu au caracter economic realizate de unitatile de asistenta sociala, sanatate, invatamant, cultura, sport etc. Alteori aceste exonerari se acorda in vederea reducerii costului administrat la taxa pe valoarea adaugata prin micsorarea numarului de platitori. Acestia, desi efectueaza operatiuni economice se plaseaza sub un anumit plafon minim stabilit de Ministerul Finantelor. Pentru inlaturarea cumulului de impozite, ca urmare a existentei unor impozite cu caracter periodic, sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata operatiunile de bursa, asigurarile si reasigurarile etc.

Pentru a stimula exportul de produse, se exonereaza de taxa pe valoarea adaugata si de taxe vamale bunurile si serviciile exportate. De asemenea, sunt exonerate de unele impozite bunurile din import provenite din succesiuni testamentare, donatii cu caracter social, cultural, didactic, sportiv, bunurile returnate in tara, bunurile ce nu se comercializeaza ulterior, bunurile persoanelor fizice apartinand actiunilor diplomatice pe baza de reciprocitate.

Alte scutiri au un profund caracter social. In cazul impozitului pe venitul salarial sunt exonerati contribuabilii care au un venit sub minimul net provenit din salarii, pensii etc. Mai sunt exonerate urmatoarele categorii: ajutoarele acordate handicapatilor, mamei, pensiile acordate victimelor de razboi, revolutie etc.

Pentru stimularea procesului de economisire si investire, se pot exonera dobanzile aferente sumelor depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni sau cele din contul bancar la economiile populatiei sau chiar veniturile obtinute de pe urma titlurilor emise de stat pentru acoperirea deficitului bugetar. Toate acestea pot fi finalizate de organizatii abilitate si legiferate pe o perioada mai mare sau chiar cu caracter permanent.

Reducerile care se acorda la plata unor venituri bugetare pot sa fie facute atat cu scop stimulativ cat si cu scop social. In scop stimulativ functioneaza o serie de reduceri acordate in cazul impozitului pe profit (reducerea de la plata impozitului pe profit beneficiarilor si agentilor economici care in activitatea lor folosesc forta de munca cu un randament sau capacitate redusa).

Bonificatiile se acorda in scopul stimularii agentilor economici sa achite cu anticipatie impozitele si taxele datorate. Bonificatiile opereaza ca un procedeu de reducere a impozitului atunci cand plata se face cu anticipatie si se acorda cu conditia sa nu existe restante in anii precedenti. Ele se intalnesc la o serie de impozite insa actele normative noi care apar, in majoritatea lor, nu cuprind si nu stipuleaza sistemul bonificatiilor.

Amanarile se dau cu aprobarea organelor fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor cand un platitor dovedeste ca nu a platit la termen suma din anumite motive independente de vointa lui ( calamitate naturala).

Esalonarile reprezinta fragmentarea impozitului datorat in mai multe parti urmand ca fiecare transa sa fie platita la anumite termene. Ele se pot aproba pe baza unei documentatii (daca o persoana a obtinut o succesiune mare si nu poate plati obligatia la un singur termen, poate solicita esalonarea sumei pe mai multe termene). Termenele stabilite prin acte normative trebuie respectate intocmai.

Clasificarea impozitelor si taxelorClasificarea impozitelor are un rol deosebit de important in asezarea si perceperea acestora. Astfel, in practica financiara se intalnesc o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, dar si din punct de vedere al continutului.

Evolutia fiscala din fiecare tara conduce la modificari in ce priveste categoriile de impozite si taxe, cuantumul si destinatia lor, precum si modul de asezare si percepere. Tinand seama de marea diversitate de forme pe care le-au avut si le au impozitele si taxele in diferite etape ale tarii, ele pot fi grupate in functie de mai multe criterii.

In functie de forma in care se obtin de catre stat, intalnim:

impozite in natura, avand forma prestatiilor sau darilor in natura, fiind specifice si frecvente in oranduirile sclavagiste si feudale.

impozite pecuniare (in bani), care imbraca forma baneasca de percepere. Au o aplicare izolata, sporadica in oranduirile sclavagista si feudala, dar devin preponderente in capitalism, odata cu extinderea relatiilor marfa / bani.

In functie de obiectul impunerii, impozitele si taxele pot fi divizate in urmatoarele trei categorii:

impozite si taxe pe avere, cum sunt impozitul pe cladiri si impozitul pe terenuri;

impozite si taxe pe venit, care se stabilesc si se percep asupra veniturilor contribuabililor, persoane fizice sau juridice. Aceste impozite si taxe se realizeaza sub forma impozitului pe salarii, impozitului pe profit etc.;

impozite sau taxe pe cheltuieli, pentru limitarea sau franarea unor cheltuieli, spre exemplu impozitul suplimentar pentru depasirea fondului total destinat platii salariului.

Dupa modul de percepere, distingem cea mai importanta grupare a impozitelor si taxelor, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, acesta clasificare numindu-se si clasificatie bugetara. Astfel intalnim:

Venituri curente, care au in componenta lor:

Veniturile fiscale, unde intalnim:

impozite directe care au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functiile de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute de lege. Ele se incaseaza direct de la obiectul impozitului la anumite termene, dinainte stabilite (impozitul pe profit, impozitul pe salarii);

impozite indirecte care se percep cu prilejul vanzarii unor bunuri sau prestarii unor servicii sau executarii de lucrari, ceea ce inseamna ca ele vizeaza cheltuielile. In general aceste impozite si taxe se includ in pretul marfurilor, serviciilor sau lucrarilor, astfel ca se suporta de consumatorii sau beneficiarii acestora, dupa caz, deci de alte persoane fizice sau juridice decat subiectul impozabil(taxa pe valoarea adaugata, accizele);

Veniturile nefiscale, care cuprind, in principal, varsamintele din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice si diverse venituri, ca de exmplu: venituri din aplicarea prescriptiei extinctive, venituri din amenzi;

Veniturile din capital care cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, venituri din valorificarea rezervei de stat si de mobilizare, venituri din vanzarea activelor imobilizate in cadrul procesului de restructurare economica.

Daca tinem cont de criteriile care stau la baza asezarii impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate in:

impozite reale, care se stabilesc asupra unor obiecte materiale (case, terenuri, produse etc.), acestea mai sunt denumite si obiective sau pe produs, deoarece se stabilesc asupra produsului, obiectului impozabil, fara a se avea in vedere situatia persoanei contribuabilului;

impozite personale, care au in vedere in principal persoana contribuabilului, in conexiune cu veniturile sau averea sa, ori indiferent de acestea. Datorita acestor trasaturi specifice, impozitele personale sunt denumite, uneori, subiective(impozitul pe salarii).

In acelasi timp, impozitele indirecte sunt categorisite, in raport de diferite caracteristici, in:

a)impozite sau taxe de consumatie, percepute asupra produselor si serviciilor de prima necesitate prin adaugarea lor la pretul de vanzare. Unele sunt stabilite, spre exemplu, la bauturi alcoolice, tutun, produse petroliere, sare, zahar, faina etc. si asupra unor servicii, mai ales locale, cum sunt serviciile hoteliere si transporturile in comun. In tara noastra, aceste taxe au fost desfiintate in data de 1 Ianuarie 1949, dar au fost reintroduse la data de 1 Decembrie 1991 (taxa pe valoarea adaugata, accizele).

b)monopolurile fiscale, a caror modalitate de impunere consta in dreptul exclusiv al statului asupra productiei, vanzarii sau productiei si vanzarii anumitor produse, cum sunt spre exemplu, sarea, tutunul, bauturile alcoolice etc.

taxe vamale, stabilite asupra marfurilor exportate, importate sau tranzitate pe teritoriul unui stat;

alte impozite sau taxe cum sunt: taxa de timbru, de inregistrare, pe circulatia averii etc.

In functie de scopul urmarit, avem urmatoarele categorii de impozite:

a)impozite financiare, a caror stabilire are loc in vederea obtinerii de venituri publice, necesare acoperirii cheltuielilor publice, cum sunt: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adaugata;

b)impozitele de ordine, care au ca scop limitarea unor activitati, realizarea unor teluri de alta natura decat cel fiscal. De exemplu, prin instituirea unor taxe ridicate la vanzarea bauturilor alcoolice si a tutunului se urmareste limitarea consumului acestora avand in vedere efectul lor nociv asupra sanatatii oamenilor.

Dupa frecventa de realizare, impozitele pot fi grupate in:

impozitele permanente, care au o anumita regularitate in asezare si percepere, fiind anuale, trimestriale sau lunare;

impozite incidentale, care se stabilesc si se percep o singura data (impozitul pe avere si castigul pe razboi);

Tinand seama de nivelul la care se administreaza, impozitele si taxele pot fi:

federale sau ale statelor membre ale federatiei, ori ale statului (in cazul statelor cu structura unitara);

locale ale provinciilor, departamentelor, judetelor, oraselor, comunelor.

Datorita acestei ample clasificari, fiecare stat isi stabileste propria clasificare a impozitelor, in functie de politica economica, fiscala si sociala pe care o promoveaza, influentata de etapa de dezvoltare a societatii.

Aspectele, scopul si caracterul regresiv al impozitelor indirecte

In materie de impozite, prin indirect nu trebuie inteles faptul ca aceasta categorie de impozite afecteaza indirect veniturile populatiei.

Impozitele indirecte afecteaza veniturile populatiei mult mai direct si mai apasator decat impozitele directe, intrucat omul de rand nu cunoaste cand plateste aceste impozite, care produse si servicii contin impozite indirecte, cate impozite indirecte contine fiecare produs si serviciu, cat de mari sunt acestea in pretul sau tariful produselor si serviciilor cumparate.

Denumirea de indirecte provine de la faptul ca aceste impozite nu sunt nominale, nu se stabilesc direct pe persoana. Atunci cand se introduc, nu se poate cunoaste nici de organele fiscale si nici de cetateni si agenti economici (rezidenti sau nerezidenti), cine va plati aceste impozite si in ce masura.

Deci stabilirea lor nu se poate face nici nominal, prin luarea in evidenta, clara si precisa, a tuturor persoanelor fizice si juridice care au obligatia de a plati si nici prin determinarea cuantumului impozitului ce va trebui platit de fiecare.

Statul va incasa aceste impozite, dar nu direct de la suportatorii acestora, ci indirect, prin interpusi, prin persoanele juridice (societati comerciale, regii autonome) si fizice (autorizate sa desfasoare anumite activitati), care vand produse si/sau presteaza servicii supuse acestei categorii de impozite indirecte, dintre care cele mai cunoscute sunt taxa pe valoarea adaugata si accizele.

Concluzionand, denumirea de indirect provine de la faptul ca statul nu are posibilitatea sa stabileasca nominal aceasta categorie de impozite, in mod direct pe fiecare persoana. Altfel spus, statul nu are posibilitatea sa cunoasca numele si prenumele, adresa, cuantumul impozitului persoanei care trebuie sa plateasca unul sau mai multe impozite indirecte (in functie de structura produselor consumate, care contin impozite indirecte) si care sa fie luate in evidenta organelor fiscale.

Analizand scopul impozitelor indirecte, putem afirma fara sa gresim, ca ele au dublu scop, si anume:

procurarea necesarului de venituri bugetare, care nu pot fi asigurate numai pe calea impozitelor directe;

franarea consumului unor bunuri si servicii al caror consum, in special excesiv, este daunator sanatatii fizice, morale si mentale a populatiei. Intre aceste produse si servicii se incadreaza alcoolul, tutunul, produsele din tutun, activitatea barurilor si restaurantelor (in special al celor cu program de noapte), jocurile de noroc, prostitutia (devenita fenomen social, dar neoficializata inca) etc.

In prezent se constata ca pe masura ce creste discrepanta dintre necesarul de venituri bugetare, tot mai mare si posibilitatile reduse de asigurare a acestora numai pe calea impozitelor directe , se apeleaza din ce in ce mai mult la impozite indirecte.

Acesta si ca urmare a faptului ca impozitele directe fiind vizibile, depasirea unui anumit nivel al acestora conduce la sporirea starii de nemultumire din partea marii majoritati a populatiei, la atacuri tot mai frecvente si serioase la adresa sistemului fiscal. Aceste atacuri la adresa sistemului fiscal, determinate de marirea poverii fiscale, sustinute de numeroase personalitati, oameni politici, partide de opozitie, au ajuns uneori la adevarate revolutii fiscale, conducand la caderea de la putere a guvernului si chiar a unor partide politice.

In schimb, impozitele indirecte, fiind invizibile, se pot folosi cu multa abilitate si usurinta in preluarea unei parti cat mai mari din veniturile populatiei, fara ca acesta sa-si dea seama, cu usurinta si imediat, nici asupra numarului acestora si nici asupra marimii lor. Altfel spus, in cazul impozitelor indirecte, populatia nu are de unde sa stie, permanent si in mod corect, povara fiscala la care este supusa.

Impozitele indirecte, fiind in general, impozite pe vicii, printr-o subtila manipulare a populatiei, in special in cazul consumului unor produse precum bauturile alcoolice, tigari, cafea etc., se deplaseaza vinovatia statului care a procedat la o supraimpozitare asupra consumatorilor. Vinovat nu este statul, pentru ca a introdus impozite atat de mari, ci consumatorii acestor produse, a caror sanatate si chiar viata sunt puse in pericol prin consumul lor excesiv. Cu alte cuvinte, statul nu poarta nici o vina nici chiar in situatia de sporire a consumului de vicii de catre o mare parte a populatiei, inclusiv de catre minorii de la varste de 8 10 ani. Se ocolesc astfel, cu multa abilitate, obligatiile pe care le are statul in promovarea unor masuri de prevenire si reducere a consumului de produse si servicii daunatoare sanatatii fizice, morale si mentale a populatiei.

Impozitele indirecte, asa dupa cum le arata si denumirea, sunt acele impozite care nu sunt vizibile, nu sunt cunoscute, nu sunt perceptibile si comensurabile de contribuabilii persoane fizice si juridice la cumpararea produselor si serviciilor. Impozitele indirecte sunt incluse, ascunse in pretul produselor si tariful serviciilor. Aceste impozite preiau o parte din veniturile persoanelor, nu in mod direct, vizibil, ci in mod indirect, invizibil, prin mijlocirea pretului, prin includerea lor in pretul produselor si tariful serviciilor.

In timp ce la impozitele directe fiecare persoana cunoaste, anticipat termenul de plata, cuantumul acestora, la impozitele indirecte aceste elemente nu sunt cunoscute, intrucat acestea sunt ascunse in pretul produselor sau tariful serviciilor, ceea ce face ca populatia, cu ocazia cumpararii anumitor produse si/sau servicii, sa nu aiba posibilitatea sa cunoasca urmatoarele: produsele si serviciile care contin impozite si care nu; la produsele si serviciile care contin impozite, care sunt categoriile de impozite incluse in pretul acestor produse (accize, taxa pe valoarea adaugata) si care este marimea acestor impozite.

La impozitele indirecte, denumirea de indirecte provine de la faptul ca aceste impozite nu se incaseaza la bugetul de stat direct de la populatie, ci indirect, prin intermediul celor care vand produsele sau presteaza servicii catre populatie si care sunt si platitori ai acestor impozite indirecte catre bugetul de stat.

Populatia, fara sa stie cand (cu ocazia caror produse cumparate) si in ce marime (in ce cuantum contine fiecare produs impozite indirecte), achita din veniturile sale aceste impozite prin pretul produselor cumparate. Plata acestor impozite nu se face direct de catre cumparator catre bugetul de stat, ci indirect, prin pret. Cel ce vinde marfurile incaseaza aceste impozite, prin pretul produselor vandute sau serviciilor prestate, de la populatie (care este suportatorul impozitului), pe care are obligatia sa le vireze la buget, in calitate de platitor.

Din punct de vedere al cumparatorului de produse, acesta suporta direct, personal si fara sa stie impozitul indirect, impozit care nu ajunge direct la bugetul de stat de la suportator, ci indirect prin intermediul persoanei juridice sau fizice, care vinde produsele respective si care are calitatea de platitor al acestor impozite.

Impozitele indirecte prezinta si neajunsul ca genereaza cote regresive de impunere, afectand mai mult veniturile persoanelor sarace fata de cele ale persoanelor bogate. Mai precis, parte din venit preluata la buget pe calea impozitelor indirecte afecteaza mai mult veniturile si nivelul de trai al persoanelor sarace, fata de cele cu venituri mari.

Sub aspectul consecintelor pe care le genereaza, din punct de vedere al echitatii fiscale, impozitele indirecte sunt asemenea impunerii in suma fixa, adica al capitatiei. Deosebirea consta in faptul ca, in timp ce capitatia este un impozit direct, stabilit in suma fixa, pe cap de locuitor, impozitele indirecte sunt invizibile, ascunse in pretul produselor si tariful serviciilor, stabilite tot in suma fixa, dar nu pe persoana, ci pe produs sau pe serviciu, ceea ce conduce, in final (spre exemplu, la nivelul unei luni), tot la o suma fixa de impozite indirecte pe o persoana, in functie de structuraa produselor consumate.

Cu ocazia cumpararii unei paini, fiecare persoana, indiferent de conditia sa sociala , suporta taxa pe valoarea adaugata inclusa pretul acesteia, respectiv 5.000 x 15,966386% = 799 lei, considerand pretul unei paini de 5.000 lei. Pornind de la acest exemplu din viata reala si luand produsul paine, supus taxei pe valoarea adaugata, cu cota de 19%, pe baza urmatoarelor elemente, vom obtine situatia din tabelul 1.1 :

o persoana consuma o paine pe zi = 5.000 lei;

intr-o luna (considerand luna de 30 zile), consuma 30 de paini, pentru care va plati 30 X 5.000 = 150.000 lei;

impozitul indirect platit sub forma taxei pe valoarea adaugata = 150.000 X 15,966386% = 23.950 lei

consideram 5 persoane care au urmatoarele venituri lunare: 2,5; 5; 10; 20 si 50 milioane lei.

Nr. crt.Taxa pe valoarea adaugata platita lunar pentru painea consumataVenit lunarPonderea impozitului indirect in venit = cota de impozit, in %Coeficientul poverii fiscale

123.9502.500.0000,9620,0

223.9505.000.0000,4810,0

323.95010.000.0000,245,0

423.95020.000.0000,122,5

523.95050.000.0000,051,0

Tabelul 1.1

Coeficientul poverii fiscale este determinat prin raportarea ponderii impozitului indirect in venit al fiecarei persoane, la ponderea impozitului in venit aferent venitului cel mai mare, care este coeficientul marginal minim de suportabilitate (coeficientul aferent celei mai mici poveri fiscale). In cazul nostru acesta corespunde venitului marginal maxim (cel mai mare venit lunar luat in calcul).

Din analiza datelor de mai sus, se desprind urmatoarele concluzii:

cu cat venitul este mai mic, cu atat mai mare este povara fiscala. In cazul de fata, cel care are un venit de 2.500.000 lei lunar va trebui sa vireze 23.950 lei la bugetul de stat, sub forma de impozit, mai precis 0,96% din venit, numai si numai pentru paine, respectiv pentru unul din produsele cu cea mai mica povara fiscala, din punct de vedere al impozitelor indirecte. Persoanele cu cele mai mari venituri, respectiv de 50.000.000 lei, au de platit un impozit derizoriu in raport cu venitul lunar, ceea ce este de-a dreptul ridicol;

Fig.1.1 Ponderea taxei pe valoarea adaugata in diferite niveluri de venit.

impozitele indirecte genereaza cote de impozit regresive, pe masura ce veniturile cresc, cotele de impozit aferente se reduc substantial;

Fig.1.2 Coeficientul poverii fiscale in diferite niveluri de venit

impozitele indirecte (care genereaza impozite in suma fixa pe unitatea de produs) genereaza o mare inechitate fiscala in randul contribuabililor, aceasta fiind invers proportionala cu veniturile.

Fig.1.3 Ponderea impozitului si a poverii fiscale in diferite niveluri de venit

In concluzie, impozitele indirecte, avand un preponderent caracter regresiv al cotelor de impozitare, conduc la cele mai mari inechitati in randul contribuabililor. Cu cat discrepantele sunt mai mari in veniturile membrilor societatii, cu atat mai mare este gradul de inechitate.

Impozitele indirecte evolutia acestora in sistemul fiscal francez model de asezare a impozitelor in Romania. Istoricul impozitelor indirecte in Romania.

,,Economia unui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant prin randament si suportabilitate din partea contribuabililor. 1

Primul care a incercat sa construiasca un sistem fiscal la nivel national a fost Filip cel Frumos, dar atat el cat si succesorii sai s-au lovit de opozitia intregii ierarhii feudale.

In cele trei secole de absolutism, principalele impozite indirecte erau: impozitul pe sare, drept pe comert, drept de trecere, dar randamentul prelevarilor era scazut.

Cucerirea puterii politice de catre burghezie in anul 1789 marcheaza inceputul unor transformari fiscale profunde si durabile. In domeniul fiscalitatii indirecte, in perioada contemporana, au avut loc o serie de reforme cum ar fi instituirea primului impozit general asupra cifrei de afaceri in anul 1920. Acesta a fost inlocuit in anul 1936 cu o taxa unica asupra productiei.

In anul 1952, Maurice Laure, director general al finantelor in Ministerul Finantelor, propune introducerea taxei pe valoarea adaugata in scopul impozitarii in cascada. Proiectul era original, deoarece includea recuperarea impozitelor asupra bunurilor imobilizate utilizate in timpul exploatarii de catre intreprinderi. Reforma fiscala din anii 19541955 referitoare la introducerea taxei pe valoarea adaugata in Franta, este urmata de alte reforme care au dus la perfectionarea taxei pe valoarea adaugata. Taxa pe valoarea adaugata a fost generalizata prin Legea din 6 Ianuarie 1966, care a intrat in vigoare in luna Ianuarie 1968.

Din acel moment au disparut impozitarea in cascada, taxele locale si cele asupra prestarilor de servicii, ca si prelevarile particulare asupra cheltuielilor.

Prin legea finantelor din anul 1978 se extinde campul de aplicare a taxei pe valoarea adaugata asupra operatiilor desfasurate de intreprinderi.

In evolutia sistemului fiscal in Romania se poate vorbi de sase momente principale:

a. Perioada pana la Regulamentul Organic.

Primele impozite indirecte le constituie taxele vamale care au fost primele mijloace de a strange bani pentru voievozi. Se adauga in sec.al XVI-lea si gainaritul, vama de cosit si vacaritul. In sec. al XVII-lea incepe sa se contureze organizarea fiscala, fixandu-se suma de plata, aceasta doar in teorie, in practica continandu-se vechiul sistem de impunere.

O prima incercare stiintifica de asezare si percepere a impozitelor a fost reforma domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat (17301769), in 1741, dar ea nu a fost aplicata in viata. A urmat apoi reforma fiscala din Moldova (17411743) si apoi s-a luat masura desfiintarii rumaniei si veciniei, in anul 1746 in Tara Romaneasca si in anul 1749 in Moldova. Cea mai insemnata noutate introdusa de reforma este scutirea totala de dari a boierimii. In ceea ce priveste perceperea darilor se revine la vechiul sistem al lui Constantin Brancoveanu, adica la desfintarea darilor multiple si percepute neregulat si inlocuirea lor cu o dare fixa impartita in patru rate.

b. Perioada de la Regulamentul Organic pana la Conventia de la Paris.

Regulamentul Organic, pus in aplicare in Tara Romaneasca si din Moldova din anul 1830 de generalul Pavel Kisselev a fost o lege fundamentala care a modernizat si simplificat sistemul financiar, a desfintat toate darile in natura si in bani care existau infiintand urmatoarele impozite indirecte: vamile, taxa de export asupra boilor si vacilor, oieritul si cornaritul strainilor, impozitul asupra sarii, venitul domeniilor, venitul de 25% asupra averilor nemiscatoare ale manastirilor, mitropoliilor si episcopiilor.

Printre meritele Regulamentului Organic pot fi mentionate: a realizat prima unificare fiscala a tarilor romanesti, a fixat cheltuielile statului pe fiecare an, a fixat darile si celelalte venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, adoptarea principiului modern al bugetului de stat bazat pentru prima data pe ajustarea cheltuielilor publice la veniturile fiscului pe aprobarea lui de catre adunarea oraseneasca si pe controlul veniturilor si cheltuielilor de catre un organ special.

Regulamentul Organic crea un sistem fiscal modern dar, in acelasi timp, scutea boierimea si clerul de impozite.

c. Sistemul fiscal de la Al.Ioan Cuza pana la primul razboi mondial;

In timpul domniei lui Al.Ioan Cuza s-a tinut cont atat de prevederile Conventiei de la Paris, cat si de realitatile din cele doua tari romanesti. Impozitele indirecte erau: taxa de export, taxa de transmisie si taxele vamale. Venirea pe tron a lui Carol I in anul 1866 a marcat o noua perioada in evolutia tarii. In anul 1872 s-a inceput reforma impozitelor. Intre anii 18661918 impozitele indirecte in Romania Mica cuprindeau: taxa de timbru, impozitul pe bauturi spirtoase, impozitul pe vii, vama, impozitul asupra zaharului, impozitul asupra produselor petroliere, impozitul pe spectacole.

d. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale;

Intre anii 19231927 are loc unificarea sistemului fiscal al celor doua principate unite, fiind necesara o reforma fiscala.

In anul 1921 Nicolae Titulescu, ministrul roman de finante propunea reforma fiscala si la impozitele indirecte si adopta Legea impozitului asupra luxului si cifrei de afaceri (1 August 1928). Acest impozit avea la baza ideia de a taxa o marfa ori de cate ori trece dintr-o mana intr-alta, fiind o sursa de venit pentru stat. Se stabilea pentru acest impozit cota de 10% si 25% pe obiectele de lux, cota de 3,6% si 10% asupra veniturilor localurilor de consumatie si hotelurilor, cota de 1% impozitelor generale si cifrei de afaceri totale.

Impozitul asupra cifrei de afaceri s-a dovedit a fi unul dintre cele mai productive impozite, fiind singurul impozit din legislatia fiscala a lui N. Titulescu, care a fost mentinut sub guvernul liberal care a urmat.

Acestui impozit i s-a adaugat prin bugetul pe anul 19211922 , impozitul global progresiv, impozitul pe succesiuni si impozitul extraordinar progresiv pe avere. In anul 1923 are loc reforma fiscala propusa de Vintila Bratianu care aduce imbunatatiri mai ales impozitelor directe. In anul 1933 are loc o reforma fiscala, dar din punct de vedere al impozitelor nu se fac modificari importante.

e. Sistemul fiscal in perioada dintre al doilea razboi mondial si Decembrie 1989;

In aceasta perioada sistemul fiscal nu a jucat un rol activ in cadrul politicii fiscale si la randul ei, nici aceasta in angrenajul sistemului economic centralizatplanificat.

f. Perioada post decembrista.

Deoarece sistemul de impozitare din perioada anterioara continea o serie de imperfectiuni din punct de vedere al functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca, in perioada pe care o parcurgem au avut loc numeroase schimbari in cadrul reformei fiscale initiate de guvernele ce s-au succedat.

Pot fi mentionate urmatoarele:

tratamentul nediferentiat al agentilor economici, indiferent de forma de proprietate;

stimularea tuturor agentilor economici nou infintati prin acordarea de facilitati fiscale;

participarea tuturor agentilor economici la constituirea veniturilor bugetului de stat;

introducerea impozitului pe profit sau pe venit, realizat de agentii economici si eliminarea vechiului sistem de varsaminte din beneficii;

introducerea taxei pe valoarea adaugata la data de 1 Iulie 1993;

modificarea unor taxe cu caracter fiscal si nefiscal si introducerea de noi taxe pe activitati desfasurate in domeniul economico social;

modificarea cotelor taxei pe valoarea adaugata.

In tarile dezvoltate, de regula, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decat aportul impozitelor directe si al contributiilor pentru asigurarile sociale luate impreuna.

In tarile in curs de dezvoltare ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe aceea a impozitelor directe, in totalul veniturilor fiscale. Preferinta majoritatii acestor tari pentru nivelul impozitelor indirecte este determinata de nivelul redus al veniturilor realizate de tarani, mestesugari, mici negustori, muncitori etc.

Impozitele indirecte sunt varsate la bugetul de stat de regula, de catre industriasi, comercianti, insa sunt suportate de catre consumatori, deoarece se includ in pretul de vanzare al marfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micsorand puterea de cumparare.

In perioada cand economia inregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, in schimb, in perioadele de criza si depresiune, cand productia si consumul cresc mai lent sau inregistreaza un recul, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand echilibrul bugetului de stat.

Cu alte cuvinte, impozitele indirecte manifesta o sensibilitate sporita fata de conjunctura economica. Impozitele indirecte cunosc urmatoarele forme de manifestare: taxe de consumatie, monopoluri fiscale, taxe vamale si diferite taxe. In tarile dezvoltate cel mai important impozit indirect il constitue taxele de consumatie si care in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare aduce peste 50% din totalul incasarilor provenite din impozitele indirecte.

1.5. Evolutia impozitelor indirecte in Romania

in perioada 1999 2002.

Analiza evolutiei resurselor publice mobilizate in cadrul bugetului de stat pune in evidenta predilectia guvernelor postdecembriste pentru impozitele indirecte si reducerea rolului impozitelor directe.

Caracteristica pentru evolutia impozitelor indirecte in perioada postdecembrista este tendinta de crestere continua a acestora, dar care in perioada 1999 - 2002 a cunoscut o sabilitate, ponderea impozitelor indirecte reprezentand doua treimi in veniturile bugetului de stat. Sporirea incasarilor din impozitele indirecte, pana in anul 1999, s-a realizat prin extinderea bazei de impunere, precum si majorarea cotelor de impozitare, in cadrul aplicarii tipurilor de impozite indirecte comparabile cu sistemul economiei de piata si cu practica tarilor dezvoltate, precum si pe fondul procesului inflationist. In perioada 1999 - 2002 veniturile bugetului de stat cunoaste urmatoarea evolutie:

Tabelul 1.2.

Evolutia veniturilor bugeului de stat in perioada 1999 - 2002

(miliarde lei)

IndicatoriVenituri realizateValori absoluteValori relative

Valori nominaleValori reale

19992000200120022000 / 19992001 / 20002002 / 20012000 / 19992001 / 20002002 / 20012000 / 19992001 / 20002002 / 2001

Venituri-TOTAL din care:92.662,90119.856,20153.092,44178.422,0027.193,3033.236,2425.329,5629,35%27,73%16,55%-0,11%-0,03%-0,01%

-Venituri curente - total - din care:87.530,90119.337,80151.740,44177.622,3031.806,9032.402,6425.881,8636,34%27,15%17,06%-0,04%-0,04%-0,01%

-Venituri fiscale - total - din care:84.341,60114.009,70144.668,94168.008,1029.668,1030.659,2423.339,1635,18%26,89%16,13%-0,06%-0,04%-0,02%

-Impozite directe - total - din care:25.972,6030.955,7044.294,0045.685,004.983,1013.338,301.391,0019,19%43,09%3,14%-0,21%0,12%-0,15%

-Impozite indirecte - total - din care:58.369,0083.054,00100.374,94122.323,1024.685,0017.320,9421.948,1642,29%20,86%21,87%0,02%-0,10%0,04%

-Taxa pe valoarea adaugata32.410,0050.259,0049.856,2462.163,3017.849,00-402,7612.307,0655,07%-0,80%24,69%0,14%-0,31%0,07%

-Accize15.861,0019.021,0031.562,0038.252,003.160,0012.541,006.690,0019,92%65,93%21,20%-0,21%0,35%0,03%

-Impozitul pe titeiul din productia interna si gaze naturale1.175,001.849,00--

-Taxe vamale7.800,008.628,0010.409,009.506,00828,001.781,00-903,0010,62%20,64%-8,68%-0,30%-0,10%-0,26%

-Alte impozite indirecte1.123,003.100,008.547,7012.401,801.977,005.447,703.854,10176,05%175,73%45,09%1,35%1,45%0,27%

-Venituri nefiscale3.189,305.328,107.071,509.614,202.138,801.743,402.542,7067,06%32,72%35,96%0,26%0,02%0,18%

-Venituri din capital5.132,00518,401.352,00799,70-4.613,60833,60-552,30-89,90%160,80%-40,85%-1,30%1,30%-0,59%

RATA INFLATIEI54,80%40,70%30,70%17,80%

Sursa: Ministerul Finantelor.

Analizand datele din tabelul de mai sus reiese ca in perioada analizata veniturile bugetului de stat sunt intr-o descrestere continua. La prima vederea se poate spune ca valorile efectiv realizate au avut o crestere spectaculoasa (85.759,1 miliarde lei), dar deflatand cu rata inflatiei aceste valori isi modifica evolutia din ascendent in descendent, ceea ce duce la o scadere a valorii reale a resurselor bugetului de stat cu aproximativ 0,14%.

Ponderea veniturilor curente a crescut de la 94,46% in anul 1999 la 99,55% in anul 2002 , pe cand veniturile de capital au scazut de la 5,54% in anul 1999 la doar 0,45% in anul 2002. Acest fapt s-a datorat cresterii ponderii veniturilor fiscale in bugetul de stat (91,02% in 1999 si 94,16% in 2002).

In ciuda faptului ca inflatia a scazut in aceasta perioada cu 34% ( de la 54,80% in anul 1999 la 17,80% in anul 2002), impozitele indirecte au avut o ascensiune de 3,6% in cadrul veniturilor fiscale, crescand povara fiscala pe care populatia trebuie sa o suporte cu aproximativ 0,9% anual.

Fig. 1.4. Ponderea veniturilor curente si a celor de capital in total venituri

Fig.1.5. Ponderea veniturilor fiscale si nefiscale in veniturile curente

Fig. 1.6. Ponderea impozitelor directe si indirecte in veniturile fiscale

Dintre principalele impozite indirecte care au avut evolutii semnificative in perioada 1999 2002, doresc sa amintesc:

taxa pe valoarea adaugata a avut o ascensiune de 7 % in anul 2000 fata de 1999, dar care a cunoscut o descrestere de aproximativ 10% in anul 2001, mentinandu-si apoi evolutia ascendenta sub 3% in anul 2002;

accizele, in primii trei ani au avut oscilatii de 2 la 3 procente dupa care s-au stabilizat in jurul a 21% din veniturile bugetului de stat;

taxele vamale au fost singurele impozite indirecte care au avut o evolutie descrescatoare, de la 8,42% in 1999 la 5,33% in anul 2002.

Fig. 1.7. Ponderea principalelor impozite indirecte in venituile din impozitele indirecte ale bugetului de stat

Fig.1.8. Ponderea principalelor venituri in veniturile bugetului de stat

Dupa cum reiese din figura 1.8, modificarile structurale scot in evidenta in primul rand, faptul ca taxa pe valoarea adaugata isi merita pe deplin eticheta de ,,masina de facut bani, ea avand cea mai mare pondere in totalul veniturilor bugetelui de stat reprezentand 34,84% din acesta in anul 2002, urmata de accize cu 21,44%.

In aceeasi perioada de analiza am sa aduc in discutie situatia executiei bugetului de stat in judetul Ialomita, pe care o redau in tabelul 1.3.

Tabelul 1.3.

Executia bugeului de stat in perioada 1999 2002 in judetul Ialomita

(miliarde lei)

Sursa: Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Ialomita.

Judetul Ialomita este unul dintre teritoriile administrative care suporta greu perioada de tranzitie, deoarece ponderea economica a acestui judet este reprezentata de agricultura si care in perioada analizata a fost grav afectata de calamitati (seceta, furtuni puternice). Din ,,granarul Europei, cum era numit inainte de 1989, acum abia acopera 25% din necesarul de cereale al tarii, fapt datorat in principal de distrugerea sistemelor de irigatii si diminuarea puterii de cumparare a ingrasamintelor de catre asociatiile agricole.

In anul 2002 doua mari municipii ale judetului (Slobozia si Fetesti) au fost declarate zone defavorizate.

Evolutia principalilor indicatori bugetari in perioada analizata a fost influentata atat de accentuarea procesului de descentralizare ( prin alocarea unor sume din bugetul de stat catre bugetele locale), cat si de modificarea intervenita in structura bugetului, prin includerea in bugetul de stat a veniturilor si a cheltuielilor unui numar de sapte fonduri speciale si prin desfiintarea unuia.

Ponderea judetului Ialomita la formarea bugetului de stat a scazut de la 0,40% in anul 1999 la 0,19% in anul 2002. Acest fapt a avut la baza lichidarea unor importanti agenti economici (S.C.Cristal S.A.Urziceni, S.C.Combil Carial S.A. Slobozia, care era al doilea abator din Romania inainte de anul 1989, S.C.Lactilrom S.A. Slobozia, S.C.Filatura S.A. Slobozia) si implicit a condus la cresterea somajului, judetul Ialomita situandu-se pe primul loc in Romania cu cea mai mare rata a somajului (32%).

Impozitele indirecte contribuie cel mai mult la formarea veniturilor bugetului de stat. Comparativ cu ponderea impozitelor directe in total venituri ( 24,97% in anul 1999 si 19,61% in anul 2002), ponderea impozitelor indirecte a fost de 73,99% in anul 1999 si 71,59% in anul 2002.

Dintre principalele venituri ale bugetului de stat care au inregistrat valori reale semnificative in perioada 1999 2002 la nivelul judetului Ialomita, amintesc:

scaderea taxei pe valoarea adaugata de la 23,65% in anul 2000 la 162,01% in anul 2001, urmata de o crestere pana la +14,50% in anul 2002, aceasta s-a datorat cresterii rambursarilor din taxa pe valoarea adaugata incasata. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugata catre bugetele locale au fost destinate actiunilor din domeniul invatamantului, sanatatii si agriculturii, trecute in finantarea autoritatilor administratiei publice locale.

cresterea veniturilor din incasarea accizelor de la 8,16% in anul 2000 la +24,57% in anul 2001, urmata de o scadere pana la +2,54% in anul 2002, ca urmare a mai multor factori cu influenta pozitiva dintre care amintesc: largirea bazei de impozitare la produsele petroliere; cresterea in volum absolut a productiei industriale in ramura industriei alimentare si a bauturilor alcoolice.

cresterea veniturilor din incasarea taxelor vamale de la 36,85% in anul 2000 la +217,67% in anul 2001, urmata de o scadere pana la 5,77% in anul 2002, ca urmare a reducerii tarifelor vamale conform conventiilor incheiate in acest sens, acordarii unor scutiri la plata si eliminarii suprataxei vamale, incepand cu anul 2001.

In concluzie, perioada analizata s-a caracterizat printr-o crestere a nivelului incasarilor veniturilor bugetului de stat in valori efectiv realizate si absolute si printr-o depreciere a valorii reale a acestora, fapt concretizat si in puterea de cumparare a monedei nationale.

CAPITOLUL II

TAXA PE VALOAREA ADAUGATA2.1. Stabilirea obiectului impozabil si a bazei de impozitare.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se datoreaza bugetului de stat 1.

Se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata operatiunile care indeplinesc in mod cumulative urmatoarele conditii:

sa constituie o livrare de bunuri, o prestare de servicii efectuata cu plata sau o operatiune asimilata acestora;

sa fie efectuate de persoane impozabile;

sa rezulte din activitatile producatorilor, comerciantilor, prestatorilor de servicii, inclusive activitatile extractive, agricole si cele ale profesiunilor libere sau asimilate, precum si din activitatile economice privind exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri.

In cazul in care una dintre conditiile respective nu este indeplinita, operatiunile nu se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata. Se cuprind, de asemenea, in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata importurile de bunuri. Operatiunile care se cuprind in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata sunt operatiuni impozabile si sunt supuse regulilor prevazute prin lege referitoare la taxa pe valoarea adaugata.

Obiectul impozabil in cazul taxei pe valoarea adaugata il constituie livrarile de bunuri, prestarile de servicii si alte operatiuni asimilate prestarilor de servicii.

Prin livrare de bunuri se intelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor detinute de proprietar catre beneficiar, direct sau prin personae care actioneaza in numele acestora.

Aceste bunuri sunt:

bunurile mobile corporale (materiile prime, materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detasate);

bunurile imobile (locuintele, constructiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate pentru alte activitati, terenurile agricole, terenurile pentru constructii si cele adiacente constructiilor, inclusive cele aferente localitatilor urbane sau rurale pe care sunt amplasate constructii sau alte amenajari);

bunurile de natura mobila care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau fara a antrena deteriorarea imobilelor insesi sau care devin bunuri imobiliare prin destinatie (reteaua de energie electrica din interiorul cladirilor);energia electrica si termica, gazele, agentul frigorific

Reprezinta livrari de bunuri:

vanzarea de bunuri cu plata in rate (bunurile de folosinta indelungata achizitionate prin magazine de specialitate cu plata in rate, precum televizoare, masini de spalat, casetofoane, etc.)

trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimonial persoanelor impozabile, in conditiile prevazute de legislatia referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, in schimbul unei despagubiri;

transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor in urma executarii silite;

Este asimilata livrarilor de bunuri preluarea de catre personae impozabile a bunurilor achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata sau pentru a fi puse la dispozitie altor personae fizice sau juridice in mod gratuit, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor respective sau partilor lor componente a fost dedusa total sau partial.

Prin prestare de servicii se intelege orice activitate care nu constituie livrare de bunuri, cum am aratat mai sus. Astfel de operatiuni pot fi:

orice munca fizica sau intelectuala;

lucrari de constructii-montaj;

transport de personae si marfuri;

servicii de posta si telecomunicatii, de transmisiuni radio si TV;

inchirierea, arendarea si concesionarea de bunuri mobile sau imobile;

operatiuni de intermediere sau de comision;

reparatii de orice natura;

cesiuni sau concesiuni ale drepturilor de autor, brevete, licente, marci de fabrica si de comert, titluri de participare si alte drepturi similare;

servicii de publicitate;

operatiuni bancare, financiare, de asigurare si/sau reasigurare;punerea la dispozitie de personal;mandatarea;asigurarea sau cedarea unei clientele, exclusivitatea asupra unei vanzari sau cumparari;angajamentul de a nu exercita o activitate economica sau un drept privind drepturile de autor, brevete, licente, marci de fabrica si de comert, titluri de participare si alte drepturi similare;

amenajarea de spatii de parcare, de depozitare si de camping;

activitatile hoteliere si de alimentatie publica;

asigurarea accesului la retelele de comunicatii si a posibilitatii de utilizare a acestora;

prestatiile consilierilor, inginerilor, avocatilor, notarilor publici, executorilor judecatoresti, auditorilor, expertilor contabili, birourilor de studii si alte prestatii similare, precum si prelucrarea de date si furnizarea de informatii;

operatiuni de leasing.

Prin operatiuni asimilate prestarilor de servicii se intelege:

utilizarea bunurilor care fac parte din activele persoanelor impozabile in alte scopuri decat cele legate de activitatea sa economica sau pentru a fi puse la dispozitie, in vederea utilizarii in mod gratuit, altor presoane fizice sau juridice, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor bunuri a fost dedusa total sau partial;

prestarile de servicii efectuate in mod gratuit de persoana impozabila in alte scopuri decat cele legate de activitatea sa economica, pentru uzul personal al angajatilor sai sau al altor persone, daca taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor prestari a fost dedusa total sau partial;

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata 1, este constituita diferentiat: in interiorul tarii si la importul de bunuri.

Astfel, in interiorul tarii, baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este constituita din:

pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii, altele decat preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii/prestarii, pentru operatiunile asimilate bunurilor si prestarilor de servicii si compensatia pentru operatiunile privind trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile si pentru operatiunile privind efectuarea unor servicii, potrivit unui ordin emis de/sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii, din tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta sau care urmeaza a fi obtinuta de furnizor ori prestator din partea cumparatorului, beneficiarului sau unui tert, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;

preturile de achizitie sau, in lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii/prestarii, pentru operatiunile asimilate bunurilor si prestarilor de servicii;

compensatia pentru operatiunile privind trecerea in domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile si pentru operatiunile privind efectuarea unor servicii, potrivit unui ordin emis de/sau in numele unei autoritati publice sau potrivit legii.

Sunt cuprinse in baza de impozitare:

impozitele, taxele, daca prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adaugata;

cheltuieli accesorii cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare, decontate cumparaturului sau clientului.

S.C. CONMET S.R.L. achizitioneaza: materii prime in valoare de 100.000.000 lei, materiale in valoare de 75.000.000 lei, obiecte de inventar in valoare de 50.000.000 lei, teren in valoare de 500.000.000 lei, hala industriala in valoare de 750.000.000 lei, magazin de desfacere in valoare de 500.000.000 lei, bunuri in vederea revanzarii in valoare de 200.000.000 lei, prestari servicii efectuate de terti in vederea reparatiilor la magazin in valoare de 50.000.000 lei si consumul de energie electrica in valoare de 10.000.000 lei.

In acest caz baza de impozitare este: 100.000.000 + 75.000.000 + 50.000.000 + 500.000.000 + 750.000.000 + 500.000.000 + 200.000.000 + 50.000.000 + 10.000.000 = 2.235.000.000 lei.

Documentele justificative sunt prezentate in anexele 1 la 3.

Nu se cuprind in baza de impozitare urmatoarele:

rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor in vederea stimularii vanzarilor, in conditiile prevazute in contractele incheiate;

penalizarile, precum si sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarare judecatoreasca definitiva, solicitate pentru neindeplinirea totala sau partiala a obligatiilor contractuale;

dobanzile percepute pentru: plati cu intarziere, vanzari cu plata in rate, operatiuni de leasing;

sume achitate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia;

ambalajele care circula intre furnizorii de marfa si clienti, prin schimb, fara facturare.

Agentul economic livreaza bunuri in valoare de 100.000.000 lei. Pentru livrarile superioare sumei de 50.000.000 lei acorda o remiza de 20% (anexa nr.4).

In acest caz valoarea remizei este 100.000.000 X 20% = 20.000.000 lei.

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata este 100.000.000 20.000.000 = 80.000.000 lei

Baza de impozitare se reduce corespunzator:

in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, preturile sau alte elemente cuprinse in facturi ori in alte documente legal aprobate, precum si in cazul retururilor de pana la 15% din presa scrisa;

in situatia in care reducerile de pret, rebaturile, sconturile etc, sunt acordate conform contractelor incheiate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.

Societatea livreaza marfuri in valoare de 100.000.000 lei pentru S.C. ANDRA S.R.L. si in valoare de 50.000.000 lei pentru S.C. CALIPSO S.R.L. pe data de 15 septembrie 2002 (anexele nr.5 si 6).

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata aferenta celor doua livrari este 150.000.000 lei.

S.C. ANDRA S.R.L. refuza partial la o parte din bunuri, bunuri in valoare de 20.000.000 lei, datorita unor unor vicii ale acestora, iar S.C. CALIPSO S.R.L. este declarata insolvabila printr-o hotarare judecatoreasca.

In acest caz baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata aferenta celor doua livrari va fi diminuata cu 20.000.000 + 50.000.000 = 70.000.000 lei.

Astfel, baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata aferenta celor doua livrari este 150.000.000 70.000.000 = 80.000.000 lei.

Sumele care nu sunt cuprinse in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata la furnizori sau prestator, precum si cele cu care se reduce baza impozibila, atrag, in mod corespunzator, pierderea dreptului de deducere a taxei.

La importul de bunuri baza de impozitare este constituita din valoarea in vama, determinata potrivit legii 1, la care se adauga taxele vamale, comisionul vamal, accizele si alte taxe datorate potrivit legii.

In cazul in care elementele care servesc la determinarea bazei de impozitare la import sunt exprimate intr-o valuta straina, cursul de schimb la care se face evaluarea este cel pentru calculul valorii in vama (cursul de schimb al Bancii Nationale a Romaniei din ziua respectiva).

Societatea primeste din strainatate marfa in valoare de 1.000$, cursul de schimb 1$ = 33.500 lei. Taxele vamale (TV) sunt de 25%, comisionul vamal (CV) 0,5%, accizele sunt de 10.000.000 lei (anexele nr.7 si 8).

Pentru a determina baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata trebuie sa determinam elementele componente ale acesteia in functie de cursul de schimb:

Valoarea in vama (VV);

Taxele vamale = VV X cota;Comisionul vamal = VV X cotaAccizele.TV = VV X cota = (1.000$ X 33.500 lei/$) X 25% = 33.500.000 X 25% = 8.375.000 lei.

CV = VV X cota = (1.000$ X 33.500 lei/$) X 0,5% = 33.500.000 X 0,5% = 167.500 lei.

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata = VV + TV + CV + acciza = 33.500.000 + 8.375.000 + 167.500 + 10.000.000 = 52.042.500 lei.

Stabilirea bazei de impozitare si a obiectului impozabil a taxei pe valoarea adaugata reprezinta elementele de plecare in asezarea si perceperea taxei pe valoarea adaugata. De aceea trebuie sa se acorde o importanta deosebita stabilirii corecte a acestora, fapt ce daca nu este realizat poate duce la erori la stabilirea cuantumului taxei pe valoarea adaugata, la determinarea taxei pe valoarea adaugata de plata si implicit la stabilirea veniturilor indirecte ale bugetului de stat.

2.2. Determinarea cuantumului taxei pe valoarea adaugata.

Taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei standard (19%) asupra bazei de impozitare.

Prin derogare de la acest mod de calcul, taxa pe valoarea adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei recalculate (15,966%) 1, asupra:

sumelor obtinute din vanzarea bunurilor comercializate prin comertul cu amanuntul magazine comerciale, consignatii, unitati de alimentatie publica sau alte unitati care au relatii directe cu popultia, ale caror preturi cuprind si taxa pe valoarea adaugata;

sumelor obtinute din unele prestari de servicii transport, posta, telefon, telegraf si altele de aceeasi natura ale caror tarife practicate cuprind si taxa pe valoarea adaugata;

sumelor obtinute din vanzarea bunurilor pe baza de licitatie, pe baza de evaluare sau expertiza, precum si pentru alte situatii similare;

compensatiei, pentru transferul dreptului de proprietate a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile in domeniul public, in conditiile referitoare la proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.

Agentul economic organizeaza in luna mai o excursie cu autocarul pe Litoralul Marii Negre. Cheltuielile ocazionate de excursie si platite prestatorilor de servicii sunt prezentate in anexa 9:

masa 50.000.000 lei, taxa pe valoarea adaugata 19%;

cazare 42.000.000 lei, taxa pe valoarea adaugata 19%;

transport 21.000.000 lei, taxa pe valoarea adaugata 19%.

Vinde turistilor bilete in valoare de 150.000.000 lei, acesta include si taxa pe valoarea adaugata.

Comisionul societatii (inclusiv taxa pe valoarea adaugata) = 150.000.000 [(50.000.000 + 42.000.000 + 21.000.000) + (50.000.000 + 42.000.000 + 21.000.000) X 19%] = 150.000.000 [113.000.000 + 21.470.000] = 150.000.000 134.470.000 = 15.530.000 lei.

Taxa pe valoarea adaugata calculata asupra comisionului se determina prin aplicarea cotei recalculate si este 15.530.000 X 15,966% = 2.479.520 lei

Pe total societate, comisionul se va calcula la sfarsitul lunii pentru toate operatiunile efectuate in cursul acesteia.

Faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia nastere in momentul efectuarii livrarii de bunuri si/sau in momentul prestarii serviciilor, cu exceptiile prevazute de lege. Astfel, pentru operatiile de mai jos faptul generator al taxei pe valoarea adaugata ia nastere la:

data inregistrarii declaratiei vamale, in cazul bunurilor plasate in regim de import;

data primirii facturii externe pentru serviciile contractate de persoane impozabile din Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania;

data platii prestatorului extern, in cazul platilor efectuate pentru serviciile contractate de persoane impozabile din Romania cu prestatori cu sediul sau domiciliul in strainatate, pentru care locul prestarii se considera a fi in Romania;

data la care bunurile aflate intr-un regim vamal suspensiv sunt plasate in regim de import;

data stabilirii debitului pe baza de factura pentru prestarile de servicii care dau loc la decontari sau plati succesive, acestea fiind considerate ca au fost efectuate in momentul expirarii perioadelor aferente acestor decontari sau plati;

data vanzarii bunurilor catre beneficiari, in cazul operatiunilor efectuate prin intermediari sau prin consignatie;

data emiterii documentelor in care se consemneaza preluarea de catre persoane impozabile a unor bunuri achizitionate sau fabricate de catre acestea pentru a fi utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane fizice ori juridice in mod gratuit;

data documentelor prin care se confirma prestarea de catre persoane impozabile a unor servicii in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica desfasurata de acestea sau pentru a fi puse la dispozitie altor persoane fizice ori juridice in mod gratuit;

data colectarii monedelor din masina pentru marfurile vandute prin masini automate;

termenele de plata a ratelor in contractele pentru operatiunile in leasing.

2.3. Perceperea taxei pe valoarea adaugataTaxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se plateste de catre:

persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, pentru operatiunile taxabile;

titularii operatiunilor de import de bunuri efectuate direct, prin comisionari sau terte persoane juridice care actioneaza in numele si din ordinul titularului operatiunii de import, indiferent daca sunt sau nu inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata la organele fiscale, cu exceptia importurilor scutite;

persoanele fizice, pentru bunurile intriduse in tara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;

persoanele juridice sau persoanele fizice cu sediul ori domiciliul stabil in Romania, beneficiare ale prestarilor de servicii efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul in strainatate, cu exceptia celor scutite de taxa pe valoarea adaugata, indiferent daca sunt sau nu inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata la organele fiscale.

In situatia in care persoana care realizeaza operatiuni taxabile nu are sediul sau domiciliul stabil in Romania, aceasta este obligata sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat in Romania, care se angajeaza sa indeplineasca obligatiile ce ii revin conform legii.

Beneficiarii prestarilor de servicii pentru care locul prestarii se considera in Romania, potrivit criteriilor de aplicare teritoriala, sunt obligati la plata taxei pe valoarea adaugata, daca prestatorii din strainatate nu au indeplinit obligatia desemnarii unui reprezentant fiscal domiciliat in Romania.

Perceperea taxei pe valoarea adaugata este tratata prin termenul de exigibilitate1.

Exigibilitatea ia nastere concomitent cu faptul generator, cu exceptiile prevazute de lege.

Pentru livrarile de bunuri cu plata in rate exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data prevazuta pentru plata ratelor.

Agentul economic vinde in leasing la data de 25 februarie 2003 un autoturism in valoare de 210.000.000 lei (taxa pe valoarea adaugata 19% = 39.300.000 lei) si o dobanda de 15% (7.875.000 lei). Conform contractului de leasing clientul trebuie sa achite produsul facturat in 3 rate lunare, cu scadenta la data de 15 ale fiecarei luni.

In acest caz exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data de 15 a fiecarei luni, astfel:

Tabelul 2.1

Data exigibilitatiiTotal

(inclusiv TVA)Valoare fara TVAValoare TVA

15 martie 200383.300.00070.000.00013.300.000

15 aprilie 200383.300.00070.000.00013.300.000

15 mai 200383.300.00070.000.00013.300.000

TOTAL249.900.000210.000.00039.900.000

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator atunci cand:

factura fiscala este emisa inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor;

contravaloarea bunurilor sau serviciilor se incaseaza inaintea efectuarii livrarii bunurilor sau prestarii serviciilor;

se incaseaza avansuri, cu exceptia avansurilor acordate pentru:

plata importurilor si a datoriei vamale stabilite potrivit legii;

realizarea productiei destinate exportului;

efectuarea de plati in contul clientului;

livrari de bunuri si prestari de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata;

Pentru livrarile de bunuri si/sau prestarile de servicii care se efectueaza continuu energie electrica, energie termica, gaze naturale, apa, servicii telefonice si altele similare - exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata intervine la data stabilirii debitului beneficiarului pe baza de factura fiscala sau alt document legal.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferente avansurilor incasate de persoane impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, care au castigat licitatii pentru efectuarea obiectivelor finantate din credite acordate de organismele financiare internationale statului roman sau garantate de acesta, ia nastere la data facturarii situatiei de lucrari.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferente sumelor constituite drept garantie pentru acoperirea eventualelor reclamatii privind calitatea lucrarilor de constructii-montaj ia nastere la data incheierii procesului-verbal de receptie definitiva sau, la data incasarii sumelor, daca incasarea este anterioara acestuia.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata pentru lucrarile imobiliare intervine la data incasarii avansurilor pe baza de situatii de lucrari, dar anteprenorii pot sa opteze pentru plata taxei pe valoarea adaugata la data livrarii, in conditii stabilite prin normele de aplicare a legii privind taxa pe valoarea adaugata.

In cazul in care beneficiarii sunt inregistrati ca platitori de taxa pe valoarea adaugata, atunci pentru livrarile de masini industriale, mijloace de transport destinate realizarii de activitati productive, utilaje tehnologice, instalatii, echipamente, aparate de masura si control, automatizari si produse de software, care au fost produse ce cel mult un an inaintea vanzarii si nu au fost utilizate, exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata se amana in urmatoarele conditii:

pe perioada de realizare a investitiei, pana la punerea in functiune a acesteia, respectiv pana la data de 25 a lunii urmatore datei de punere in functiune a investitiei, dar nu mai mult de 12 luni de la data inceperii investitiei, cand livrarile respective se efectueaza catre intreprinderile mici si mijlocii, precum si de catre societatile comerciale cu capital majoritar privat, persoane juridice romane, persoane fizice si asociatiile familiare autorizate 1 , care isi au sediul si isi desfasoara activitatea in zona defavorizata, in vederea efectuarii de investitii in zonele defavorizate;

pe perioada de realizare a investitiei, pana la punerea in functiune a acesteia, respectiv pana la data de 25 a lunii urmatore datei de punere in functiune a investitiei, dar nu mai mult de 30 de luni de la data inregistrarii statistice la Ministerul Dezvoltarii si Prognozei, cand livrarile respective se efectueaza catre persoane impozabile care realizeaza investitii 2.

Amanarea exigibilitatii taxei pe valoarea adaugata, prevazuta mai sus se realizeaza astfe:

beneficiarii prevazuti au obligatia sa achite in numele furnizorului taxa pe valoarea adaugata direct la bugetul statului, la termenele prevazute. Taxa achitata devine deductibila si se inscrie in decontul de taxa pe valoarea adaugata din luna respectiva. Cu suma achitata la bugetul de stat se va diminua corespunzator datoria fata de furnizor. In situatia in care beneficiarii nu achita taxa pe valoarea adaugata la bugetul de stat la termenele prevazute vor fi obligati sa platesca majorari de intarziere in cuantumul stabilit pentru neplata obligatiilor fata de bugetul de stat;

furnizorii vor inregistra ca taxa neexigibila taxa pe valoarea adaugata aferenta livrarilor pentru care nu mai au obligatia de plata la bugetul de stat. In luna in care beneficiarii achita taxa pe valoarea adaugata respectiva la bugetul de stat, taxa devine exigibila, dar furnizorii isi vor reduce corespunzator suma taxeicolectate la bugetul de stat si concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnata in conturile de clienti. Furnizorii nu vor fi obligati la plata majorarilor de intarziere pentru neplata la temen de catre beneficiari a sumelor reprezentand taxa pe valoarea adaugata a carei exigibilitate a fost amanata.

Atestarea dreptului de amanare a exigibilitatii taxei pe valoarea adaugata se realizeaza in conditii stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

Persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata au obligatia ca pana la data de 25 a lunii urmatoare pentru care se face raportarea, sa depuna la organele terioriale decontul de taxa pe valoarea adaugata si sa achite suma de plata aferenta lunii de raportare.

2.4. Regimul deducerilor

Au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adaugata numai persoanele impozabile inregistrate la organelle fiscale teritoriale ca platitori de taxa pe valoarea adaugata. Dreptul de deducere ia nastere in momentul in care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Persoanele impozabile inregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor si serviciilor destinate realizarii de:

operatiuni taxabile;

livrari de bunuri si/sau prestari de servicii scutite de taxa pe valoarea adaugata 1 ;actiuni de sponsorizare, publicitate, protocol, precum si pentru alte actiuni prevazute de legi, cu respectarea limitelor si destinatiilor prevazute in acestea;operatiuni rezultand din activitati economice 2 , efectuate in strainatate, care da drept de deducere daca aceste operatiuni ar fi realizate in interiorul tarii;operatiuni privind transferul total sau partial al activelor si pasivelor unei persoane impozabile, cu plata sau cu titlu gratuit, efectuate cu ocazia operatiunilor de fuziune si divizare a societatii comerciale.Exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata nu poate fi operationala in urmatoarele cazuri:

bunuri si servicii care nu au legatura cu activitatea economica a persoanelor impozabile;

bunuri si servicii achizitionate de furnizor sau prestator in contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia;

servicii de transport, hoteliere, alimentatie publica si altele de aceeasi natura, prestate pentru personae impozabile care desfasoara activitate de intermediere in turism;

bauturi alcoolice si produse din tutun destinate actiunilor de protocol;

bunurile lipsa sau depreciate caliatativ in timpul transportului, neimputabile, pe baza documentelor intocmite pentru predarea-primirea bunurilor de la transportator si pentru inregistrarea lor in gestiunea persoanei impozabile.

Pentru a putea exercita dreptul de deducere trebuie considerat ansamblul operatiunilor din cadrul unei luni si nu fiecare operatiune in parte. De asemenea, dreptul de deducere se exercita numai daca bunurile si serviciile achizitionate sau provenite din productie proprie sunt folosite exclusiv pentru realizarea operatiunilor cu drept de deducere.

In cazul multor societati comerciale apar situatii in care se realizeaza atat operatiuni care sunt supuse dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, cat si operatiuni care nu dau acest drept. In acest caz, dreptul de deducere se va exercita proportional cu ponderea operatiunilor care se supun dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata.

Stabilirea gradului de deducere a operatiunilor efectuate de agentul economic se realizeaza cu ajutorul pro-ratei. Pro-rata se determina ca raport intre livrarile care intra in sfera de deducere a taxei pe valoarea adaugata si totalul livrarilor realizate.

Societatea realizeaza in luna iunie 2003 si urmatoarele operatiuni:

livrari de marfa la intern, cota taxei pe valoarea adaugata 19%, 130.000.000 lei;

livrari de marfa la export, 80.000.000 lei;

livrari de marfa la intern, scutite de taxa pe valoarea adaugata, fara drept de deducere, 50.000.000 lei;

cumparari de marfa, cota taxei pe valoarea adaugata 19%, 150.000.000 lei.

Pe baza acestor date, pentru a putea determina care va fi taxa pe valoarea adaugata pentru care se acorda dreptul de deducere trebuie sa calculam pro-rata taxei pe valoarea adaugata.

Pro-rata = (livrari supuse taxei pe valoarea adaugata / total livrari) X 100 = (130.000.000 + 80.000.000) / (130.000.000 + 80.000.000 + 50.000.000) X 100 = (210.000.000 / 260.000.000) X 100 = 80,769%

Taxa pe valoarea adaugata deductibila = 150.000.000 X 19% = 28.500.000 lei.

Taxa pe valoarea adaugata de dedus = Taxa pe valoarea adaugata deductibila X pro-rata = 28.500.000 X 80,769% = 23.019.165 lei.

In cazul in care exista cerere justificata a agentilor economici, organele fiscale pot aproba ca pro-rata sa se calculeze lunar, in functie de realizarile efective inscrise in decontul de taxa pe valoarea adaugata.

In situatia in care se calculeaza pro-rata lunar sau annual, agentii economici, trebuie sa respecte pe tot parcursul anului fiscal modalitatea de calcul, neexistand posibilitatea de schimbare in cursul anului a modalitatii de calcul.

Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, agentii economici au obligatia sa justifice prin documente legale cuantumul taxei pe valoarea adaugata si sa justifice ca bunurile sau serviciile in cauza sunt destinate pentru desfasurarea activitatii agentului economic si sunt proprietatea acestuia.

Ca documente cu ajutorul carora se face dovada cuantumului taxei pe valoarea adaugata amintesc:

facturile, pentru bunurile si serviciile cumparate de la furnizorii interni;daclaratia vamala de import sau actul constatator la organelle vamale;documentele care confirma achitarea taxei pe valoarea adaugata de catre persoanele fizice, pentru bunurile introduse in tara, potrivit regulamentului vamal;

documente specifice privind aplicarea taxei pe valoarea adaugata.Dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata se realizeaza prin retinere sau prin rambursare.

2.5. Determinarea taxei pe valoarea adaugata de plata sau a taxei pe valoarea adaugata de rambursat.

Totalitatea operatiunilor, privind livrarile si intrarile de bunuri si/sau servicii, pe care le efectueaza un agent economic trebuie sa se regaseasca in Jurnalul de vanzari (pentru operatiuni privind livrarile) si in Jurnalul de cumparari (pentru operatiuni privind intrarile). Din datele trecute in aceste jurnale rezulta o centralizare a livrarilor si intrarilor care duc la calcularea taxei pe valoarea adaugata colectata, a taxei pe valoarea adaugata deductibila, a taxei pe valoarea adaugata de dedus si a taxei pe valoarea adaugata de plata sau a taxei pe valoarea adaugata de rambursat.

Trebuie sa existe o concordanta stricta intre datele inscrise in fiecare factura si datele care se regasecs in jurnale.

S.C.Conmet S.R.L. Slobozia efectueaza in cursul lunii Mai 2003 operatiuni de livrari si intrari de bunuri si servicii, astfel:

Tabelul 2.2

S.C. CONMET S.R.L.

CENT