Tribunalul Gorj sesizeaza CJUE ref. taxa de poluare

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria nr. C   234 din 28 august 2010 au fost publicate intrebarile Tribunalului Gorj adresate CJUE cu privire la compatibilitatea taxei de poluare auto perceputa in Romania de la 1 iulie 2008, cu dispozitiile din TFUE.

In dosarul nr. 1523/95/2010 , avand ca obiect “anulare act de control taxe si impozite”, Tribunalul Gorj, fiind chemat sa judece fondului cauzei, urmand a stabili eventuala legalitate/nelegalitate a taxei de poluare auto si compatibilitatea acesteia cu dreptul comunitar, la termenul din data de  24 martie 2010 a decis sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene, adresand urmatoarele intrebari preliminare:

“1. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impozitele interne discriminatorii pe care le interzice includ şi taxa reglementată în legislaţia României prin Ordonanţa de Urgenţă emisă de Guvern cu numărul 50 din 25 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă numărul 208 din 08 decembrie 2008, Ordonanţa de Urgenţă numărul 218 din 11 decembrie 2008, Ordonanţa de Urgenţă numărul 7 din 19 februarie 2009 şi Ordonanţa de Urgenţă numărul 117 din 30 decembrie 2009?

2. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene permite României ca prin intermediul legislaţiei naţionale să instituie la emiterea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, începând cu 1 iulie 2008, criteriul “primei înmatriculări în România”, aşa cum este prevăzut în articolul 4 litera a al ordonanţei, aceasta fiind o cerinţă obiectivă conform dispoziţiilor Tratatului?

3. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene autorizează România, ca stat membru al Uniunii Europene, să aplice [începând] cu 1 iulie 2008 taxa pe poluare vehiculelor de ocazie importate din Comunitate sau dobândite din achiziţii intracomunitare şi înmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru vehiculele de ocazie cumpărate din România taxa pe poluare nu este percepută?

4. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene permite ca România să acorde, conform legislaţiei invocate, scutirea de plată a taxei pe poluare doar autoturismelor “autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 centimetri cubi, toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009″, în timp ce pentru autoturismele noi cu alte caracteristici decât cele expuse scutirea nu este acordată?

5. Articolul 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că permite României să protejeze industria naţională a automobilelor, întrucât taxa de poluare se achită doar pentru autoturismele second hand importate şi înmatriculate din Uniune sau din achiziţii intracomunitare, în timp ce ea nu este percepută pentru

autoturismele second hand deja înmatriculate în România şi care fac obiectul revânzării pe teritoriul acesteia?

6. Constituie situaţiile expuse o taxare discriminatorie, interzisă de dispoziţiile art. 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, în condiţia în care criteriul “primei înmatriculări în România” prevăzut de articolul 4 litera a din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 50/2008 nu este unul obiectiv raportat la scopul declarat al instituirii taxei pe poluare prin aplicarea principiului “poluatorul plăteşte” însă taxa fiind legată de acest criteriu, protejează producţia naţională a autoturismelor noi precum şi piaţa internă a autoturismelor second hand?”

NOTA:

Pe rolul CJUE cauza a fost inregistrata sub nr. C263/10.

Curtea de Apel Targu Mures a sesizat CJUE ref. taxa de poluare

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C 161 din 19 iunie 2010 au fost publicate intrebarile adresate de Curtea de Curtea de Apel Targu-Mures in doua cauze. Astfel:

I.  In cauza SC Darmi SRL vs.  Directia Generala a Finantelor Publice Mures -Administratia Finantelor Publice Tg.-Mures, prin incheierea de sedinta din 22.12.2009, Curtea de Apel Targu-Mures a decis suspendarea judecatii, pentru a sesiza CJUE, in vederea pronuntarii unei hotarari preliminare referitor la compatibilitatea taxei pe poluare instituita de OUG nr. 50/2008 cu modficarile si completarile ulterioare, cu art. 25, art. 28, art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene [TCE].

Astfel, intrebarile Curtii de Apel Targu-Mures adresate CJUE  sunt:

1.  Se poate considera că prin instituirea unei taxe de poluare, în perioada 01.07.2008 până la 15.12.2008, prin legislaţia relevantă internă adoptată de România (Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008) sunt satisfăcute în primul rând principiile de uniune vamală şi de evitare a dublei impozitări, astfel cum sunt prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCE], în sensul în care aceste dispoziţii din tratat permit instituirea unei taxe de poluare în scopul prevăzut de legiuitorul român în preambulul Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2008, scop care este prevăzut şi în art. 174 şi următoarele [TCE]: asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în domeniu? Cu alte cuvinte, mai concret: prin instituirea unei taxe de poluare într-un stat membru al Uniunii Europene, la prima înmatriculare, pentru autoturisme, noi sau second hand, aduse din alt stat membru în primul stat membru, se poate considera că dispoziţiile art. 174 [TCE] şi următoarele justifică neaplicarea art. 23, 25 şi 90 din acelaşi tratat?

2. Se poate considera că dacă un astfel de vehicul a fost supus unei taxe similare, respectiv taxă de poluare (în acelaşi conţinut ideatic şi cu acelaşi scop, respectiv de respectare a mediului conform principiilor şi obiectivelor descrise de art. 174 [TCE] şi

următoarele), într-un stat membru, cu ocazia primei înmatriculări în alt stat membru se poate institui o astfel de taxă de poluare, cu aceleaşi obiective prevăzute de art. 174 şi următoarele din tratat, deşi anterior a mai fost supus unei taxe de poluare într-un alt stat membru?

3. In fine, în ideea contrară, că un astfel de autovehicul nu a fost supus într-un alt stat membru unei taxe de poluare (pentru că fie nu există această taxă, fie din alte motive), dar la o înmatriculare succesivă într-un alt stat membru, spre exemplu România unde se percepe o astfel de taxă, se percepe la prima înmatriculare într-un asemenea stat taxa de poluare, se poate considera, într-o asemenea ipoteză, că se încalcă principiile uniunii vamale sau a unei protecţii interne indirecte prevăzute de art. 23, 25 şi 90 [TCe

II. In cauza Obreja Daniel Ionel  vs. Ministerul Finantelor Publice – A.N.A.F – D.G.F.P Mures si Administratia Fondului pentru Mediu, prin incheierea de sedinta din data de 23.02.2010, Curtea de Apel Targu-Mures, suspendand judecarea cauzei, a decis sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene, pentru ca aceasta din urma instanta sa formuleze un raspuns in ceea ce priveste compatibilitatea taxei pe poluare reglementata de OUG nr. 50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, cu art. 28 TFUE, art. 30 TFUE  si art. 110 TFUE.

NOTA: Prin Ordonanta Presedintelui Curtii din 29 aprilie 2010, avandu-se in vedere ca cele doua cauze mai sus-mentionate sunt identice prin obiectul lor, s-a decis in temeiul art. 43 din Regulamentul de procedura conexarea acestora pentru o mai buna desfasurare a procedurii scrise si orale, precum si pronuntarea, in final, a unei hotarari.

Examen al practicii instantelor nationale in cauzele avand ca obiect restituirea taxei de poluare sau obligarea la inmatriculare fara plata acestei taxe

1. In prezent, practica instantelor de judecata din tara s-a concretizat si unificat in sensul admiterii de catre acestea, in mod favorabil, a cererilor de chemare in judecata a petitionarilor prin care solicita restituirea taxei de poluare, achitata in temeiul OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule [1] ori solicita obligarea la inmatriculare a autovehiculelor fara plata taxei de poluare.

In vederea formarii acestei practici unitare si constante, instantele au retinut faptul ca prevederile OUG nr. 50/2008 sunt nelegale, discriminatorii si contrare prevederilor art. 90 paragraful I din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene [2] (actualmente art. 110 din Tratatul privind Uniunea Europeana [3]), ca urmare a principiului aplicarii directe a reglementarii comunitare, stabilit prin art. 148 din Constitutia Romaniei.

Cu alte cuvinte, instantele nationale au inlaturat prevederile OUG nr. 50/2008, aplicand cu prioritate prevederile TCE (actualmente TUE).

2. Astfel, la nivelul Curtii de Apel Targu Mures, instantele de judecata, in urma analizarii prevederilor OUG nr. 50/2008 (inclusiv a expunerii de motive) pentru identificarea intentiei legiuitorului, au retinut faptul ca, desi taxa de poluare a fost instituita in scopul

aplicarii principiului “poluatorul plateste”, totusi, aceasta are ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un stat membru, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania, reprezentand un impozit indirect si echivalent al unei taxe vamale, ce intra in contradictie cu prevederile art. 90 paragraful I din TCE (actualmente art. 110 din TUE), care are ca scop general asigurarea liberei circulatii a marfurilor pe teritoriul Uniunii Europene (decizia nr. 236/R/18.02.2010 a Curtii de Apel Targu Mures [4], sentinta civila nr. 588/16.10.2009 a Tribunalului Mures, mentinuta prin decizia nr. 255/R/23.02.2010 a Curtii de Apel Targu Mures, sentinta nr. 762/02.12.2009 a Tribunalului Mures [5], sentinta nr. 475/26.06.2009 a Tribunalului Mures, mentinuta prin decizia nr. 1167/R/26.11.2009 a Curtii de Apel Targu Mures [6]).

3. De asemenea, la nivelul Curtii de Apel Suceava, instantele de judecata au retinut, in mod unitar, faptul ca taxa de poluare, introdusa prin dispozitiile OUG nr. 50/2008, reprezinta o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, iar prin aceasta taxa se urmareste un efect protectionist la nivelul industriei nationale a autovehiculelor noi prin aplicarea unui tratament diferentiat diverselor feluri de autoturisme supuse taxei de poluare. De asemenea, instantele au retinut ca actuala forma de reglementare nationala a taxei de poluare, in sensul ca taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, incalca dispozitiile art. 90 alin. 1 din TCE (decizia nr. 3920/86/2009 a Curtii de Apel Suceava [7]).

4. La nivelul Curtii de Apel Cluj, instantele de judecata au retinut faptul ca in urma modificarilor aduse prin OUG nr. 218/2008 [8], norma interna (OUG nr. 50/2008) indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din TCE, in sensul ca exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania, cat si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, si anume cele produse in Romania, si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si a capitalului, incompatibilitate pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ”infringement” de catre Comisia Europeana, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din TCE, prin care comisia considera ca prevederile legislatiei romanesti ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, protejand industria nationala a autovehiculelor noi (decizia civila nr. 2421/08.10.2009 a Curtii de Apel Cluj [9]).

5. Mai mult, instantele supuse jurisdictiei teritoriale a Curtii de Apel Oradea au retinut ca, practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, reprezentand, in fapt, o taxa similara taxei de prima inmatriculare stabilite prin art. 214 alin. (1)-(3) din Codul fiscal [10], singura diferenta fiind denumirea, modificata

din taxa de prima inmatriculare in taxa de mediu, situatie care este incompatibila cu prevederile art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE). S-a retinut de catre instantele de judecata si faptul ca un sistem de taxare, pentru a fi compatibil cu art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa evite astfel producerea oricaror efecte discriminatorii, aspecte pe care prevederile OUG nr. 50/2003 le incalca, acest act normativ avand efecte protectioniste asupra industriei auto nationale (decizia nr. 560/CA/05.11.2009 a Curtii de Apel Oradea [11]).

6. De asemenea, instantele din jurisdictia teritoriala a Curtii de Apel Galati, prin hotararile pronuntate, au retinut ca prevederile OUG nr. 50/2008 sunt contrare art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE), fiind destinate sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate intr-un alt stat membru, solutie inadmisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, infuentand astfel decizia consumatorilor. Mai mult, aceste instante considera ca OUG nr. 218/2008, prin discriminarea pe care o creaza in functie de capacitatea cilindrica a autoturismului, influenteaza in mod evident alegerea cumparatorilor, acestia fiind directionati fie spre un autoturism nou, fie spre unul deja inmatriculat in Romania, modalitate prin care se protejeaza industria interna, aspect ce rezulta din preambulul OUG nr. 208/2008 [12] si OUG nr. 218/2008 (sentinta civila nr. 1004/07.10.2009 a Tribunalului Galati [13]).

7. In ceea ce priveste instantele apartinand jurisdictiei teritoriale a Curtii de Apel Constanta, acestea au retinut prin hotararile judecatoresti pronuntate faptul ca dispozitiile OUG nr. 50/2008, cu modificarile ulterioare, au un caracter nelegal, fiind in vadita contradictie cu prevederile art. 90 din TCE (actualmente art. 110 din TUE), cu jurisprudenta CJCE si cu dispozitiile Constitutiei Romaniei, intrucat sunt destinate sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru UE, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania ori dupa aderarea Romaniei la UE. Acest lucru nu este admisibil atunci cand produsele sunt importate din alte tari membre ale UE, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, infuentand astfel alegerea consumatorilor (decizia civila nr. 480/CA/30.10.2009 a Curtii de Apel Constanta [14]).

8. In schimb, instantele din jurisdictia teritoriala a Curtii de Apel Brasov au apreciat ca dreptul comunitar, in stadiul sau actual, nu restrange libertatea fiecarui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferentieri intre anumite produse, chiar daca este vorba despre produse similare in sensul art. 90 paragraful I din TCE (actualmente art. 110 din TUE), pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienta materiilor prime folosite sau procesul de productie aplicat. Totusi, o asemenea diferentiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmareste obiective care sunt ele insele compatibile cu cerintele tratatului si ale legislatiei comunitare secundare si daca regulile in cauza sunt de natura sa evite orice forma de discriminare, directa sau indirecta, indreptata impotriva importurilor din alte state membre sau orice forma de protectie a produselor nationale

concurente. Totusi, o taxa de inmatriculare nu trebuie sa impovareze produsele provenind din alte state membre mai mult decat produsele nationale similare. Constatandu-se ca taxa achitata este nelegala, restituirea acesteia este justificata, intrucat reprezinta o plata nedatorata, cu atat mai mult cu cat judecatorul este obligat de art. 148 alin. (2) si (4) din Constitutie sa aplice prioritar normele dreptului comunitar (decizia nr. 100/R/02.02.2010 a Curtii de Apel Brasov [15], decizia nr. 185/02.03.2010 a Curtii de Apel Brasov [16]).

9. In concluzie, in prezent, la nivelul majoritatii curtilor de apel, practica instantelor de judecata, in ceea ce priveste solutionarea cererilor privind restituirea taxei de poluare achitate in temeiul prevederilor OUG nr. 50/2008 precum si a obligarii inmatricularii autovechiculelor fara plata acestei taxe, este constanta si unitara, instantele apreciind ca prevederile OUG nr. 50/2008 sunt nelegale, discriminatorii si contrare prevederilor art. 90 paragraful I din TCE (actualmente art. 110 din TUE), ca urmare a enuntarii principiului aplicarii directe a reglementarii comunitare, potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei.

Ca urmare, instantele au procedat la inlaturarea aplicabilitatii prevederilor OUG nr. 50/2008 prin aplicarea prevederilor prioritare ale art. 90 paragraful I din TCE (actualmente art. 110 din TUE), avand in vedere si jurisprudenta Curtii de Justitie Europene la care fac referire acestea, in cuprinsul solutiilor pronuntate.

Tribunalul Mures. Inmatriculare fara plata taxa de prima inmatriculare

Pe rol fiind judecarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul SZANTO SAMU KAROLY, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Mureş – Serviciul Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că în data de 30.11.2009, prin registratura instanţei s-a depus la dosar cererea de înmatriculare a autovehiculului.

Se constată că în data de 02.12.2009, prin registratura instanţei s-au depus la dosar concluzii scrise, din partea reclamantului, la care s-a anexat practică judiciara.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, având în vedere solicitarea părţilor de judecare a cauzei în lipsă, conform art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, instanţa reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă la data de 8 iulie 2009, reclamantul Szanto Samu Karoly a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Instituţia Prefectului Mureş, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligata pârâta la înmatricularea definitivă fără plata taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismului marca Renault, tip JL/JLECJTrafic cu nr. de identificare VF1JLDCA65V2400000.

In motivare s-a arătat că reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului la ghişeul înmatriculări auto, fiind refuzat, deşi s-a invocat nelegalitatea acestei taxe, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă.

A fost invocat în acest sens art. 148 alin. 2 din Constituţia României şi s-au citat normele comunitare: art. 25 CE prevede că ”Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import”, art. 28 CE prevede că: ”între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent”, iar potrivit art. 90 CE ”Nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Reclamantul a invocat şi art. 90, din care rezultă că nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie, fiind arătat că noţiunea de taxă cu efect echivalent a rezultat dintr-o jurisprudenţă şi s-a constatat că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare ale acesteia, şi care reprezintă o taxă specială de inmatriculare, constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE şi 25 CE.

A afirmat reclamantul că sistemul de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât daca este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naţionale şi prin urmare să nu producă efecte discriminatorii.

In drept, au fost invocate disp. art. 16 şi art. 148 alin. 2 din Constituţia României, art. 25, art. 28, art. 90 al Tratatului CE.

S-au depus în probaţiune: plângerea prealabilă, răspunsul la aceasta, cartea de identitate a autovehiculului, contract de vânzare cumpărare tradus, cerere de înmatriculare, practica judiciară.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată şi neîntemeiată, întrucât refuzul de a înmatricula autoturismul menţionat este justificat, câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada achitării taxei speciale de primă înmatriculare şi nu beneficiază de scutire în acest sens, precum şi că nu ne aflăm în prezenţa unei taxe vamale de import sau export şi nici cu caracter echivalent, chiar Curtea Europeană de Justiţie a afirmat deseori că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate.

Pârâta a susţinut că OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte de îmbunătăţire a calităţii aerului şi a ţinut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar. Actul normativ menţionat se susţine că stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare în condiţiile în care nu s-a constatat neconstituţionalitatea art. 2 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, iar justificările de nelegalitate întemeiate pe legislaţia europeană exced cadrului legal actual.

S-a mai afirmat ca această taxă nu are caracterul unei taxe vamale de import sau taxe cu efect echivalent, că nu sunt protejate anumite sectoare de activitate de producţie internă, dar şi că Prefectul este garantul respectării legii la nivel local.

In drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe art. 3 alin. 2 şi art. 9 din OUG nr. 50/2008.

Reclamantul a formulat concluzii scrise, reiterând susţinerile din cererea de chemare în judecată şi a depus practica judiciară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul a achiziţionat din Spania autoturismul marca Renault, tip JL/JLEC/Trafic cu nr. de identificare VF1JLDCA65V2400000, iar solicitarea înmatriculării acestuia a fost respinsă şi la 29.06.2009 i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată, în sensul că nu se încadrează în categoria de persoane exceptate de la plata taxei de poluare, precum şi că motivele de nelegalitate ale acestei taxe şi de neconstituţionalitate exced cadrului legal actual.

In raport de situaţia de fapt, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente :

Pârâta nu a procedat la înmatricularea fără taxa de poluare a autoturismului cumpărat de reclamant din Spania, răspunzând că aceasta este datorată.

Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008 şi OUG nr. 7/2009 – această formă fiind în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de înmatriculare.

In preambulul acestui act normativ sunt expuse considerentele pentru care s-a adoptat şi anume, ”având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională, faptul ca Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare, ţinând cont de faptul că toate aceste elemente constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi totodată având în vedere că

aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.

Din modul de reglementare, respectiv că autovehiculelor Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrica nu depăşeşte 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor NI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se înmatriculează in România, li se aplica taxele prevăzute in anexele nr. 1 si 2, reiese că este vorba despre o taxă specială. Aşadar, se creează o diferenţa de tratament fiscal intre maşinile noi si cele vechi, înmatriculate in România după intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2008.

Din analiza dispoziţiilor OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima dată în România.

O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizaţi dacă achiziţionează autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.

Prin adoptarea OUG nr. 218/2008, intenţia legiuitorului de a influenţa alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă, deoarece a fost înlăturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2.000 cm3 – în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici, care se înmatriculează pentru prima data in România in perioada 15.12.2008-31.12.2009 -, astfel încât consumatorii sunt direcţionaţi fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România.

Pentru realizarea obiectivelor Comunităţii, care constituie o singură zonă economică, o piaţă comună în cadrul căreia comerţul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulaţii a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunităţii şi toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 90 din Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naţionale similare precum şi taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulaţie a mărfurilor între statele membre, în condiţii concurenţiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecţie putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.

Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, faţă de caracterul său special şi aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România şi cele cu provenienţă din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.

In consecinţa, instanţa apreciază ca taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Comunităţii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public.

Trebuie avut în vedere de asemenea că Tratatul CE a creat ”o noua ordine juridică” în dreptul internaţional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate şi de art. 148 alin. 2 din Constituţia României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţa de dispoziţiile contrare din legile interne.

In ceea ce priveşte apărările pârâtei privitoare la faptul că OUG nr. 50/2008 nu a fost declarată neconstituţională şi prin urmare trebuie aplicată, acestea nu sunt relevante întrucât analiza incompatibilităţii unei norme interne cu prevederile legale comunitare are prioritate, conform jurisprudenţei CEJ în cauza Simmenthal II. Instanţa comunitară a statuat ca măsurile naţionale ulterioare normelor de drept comunitar relevante, care intră în conflict cu acestea, trebuie să fie considerare inaplicabile, fără a mai aştepta înlăturarea lor printr-o declaraţie de neconstituţionalitate.

Deci aceste apărări nu pot fi primite, în sensul că invocarea dispoziţiilor legislaţiei romane nu sunt întemeiate, refuzul acesteia de înmatriculare a autoturismului nefiind justificat, câtă vreme se solicita achitarea unei taxe care restricţionează libera circulaţie a mărfurilor din ţări membre ale Uniunii Europene in România, în acest fel fiind afectată piaţa comunitară.

In consecinţă, întrucât potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică pnontar faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, iar art. 90 din tratatul UE interzice restricţionarea liberei circulaţii a mărfurilor, acţiunea fiind întemeiată, se va dispune admiterea acesteia şi va fi obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Renault, tip JL/JLEG/Trafic cu nr. de identificare VF1JLDCA65V2400000, cumpărat din Spania de reclamant, în mod definitiv şi fără plata taxei de poluare.

Cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată – onorariul de avocat – va fi respinsă, deoarece nu este dovedită efectuarea acestor cheltuieli, fiind depusă doar factura, dar nu şi o chitanţă care sa ateste plata sumei de 1000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Szanto Samu Karoly cu domiciliul ales în Tg. Mureş, str. Bolyai, nr. 9, cam. 7, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Mureş – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare Vehicule cu sediul în Tg. Mureş, str. Călăraşilor, nr. 26-28, jud. Mureş.

Obligă pârâta la înmatricularea definitivă a autoturismul marca Renault, tip JL/JLEC/Trafic cu nr. de identificare VF1JLDCA65V2400000, fără plata taxei de poluare.

Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în sedinţă publică azi 2 Decembrie 2009.

Curtea de Apel Brasov. Anulare act de control taxe si impozite

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sf. Gheorghe împotriva Sentinţei civile nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. 1512/119/2009, având ca obiect anulare act de control taxe şi impozite.

La apelul nominal tăcut în şedinţă publică se prezintă avocat Claudiu Bâta pentru intimata reclamantă SC Zsancar SRL, lipsă fiind recurenta pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sf. Gheorghe şi intimata pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Covasna.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa constată că recursul este declarat în termen legal şi scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea recursurilor şi în lipsa, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Avocat Claudiu Bâta depune la dosar împuternicire avocaţială şi concluzii scrise, învederând instanţei că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat, instanţa, în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile şi acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat Claudiu Bâta solicită respingerea recursului, menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală pentru motivele arătate în concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna s-au dispus următoarele: s-a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi în consecinţă s-a respins acţiunea

formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe faţă de această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC ZSANCAR SRL Sf. Gheorghe împotriva pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele de: 5.971 lei achitată cu chitanţa seria TS2B nr. 0886794 din 25.01.2008, 2.906 lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr. 9949123 din 24.09.2007, 1.793 lei achitată cu ordinul de plată nr. 37/28.05.2007, 2.830 lei achitată cu chitanţa seria TS2A nr. 9915649 din 07.09.2007, 5.379 lei achitată cu ordinul de plată nr. 29/22.04.2008, 12.101 lei achitată cu ordinul de plată nr. 15/19.02.2007, 6.286 lei achitată cu ordinul de plată nr. 32/08.05.2007, 1.146 lei achitată cu ordinul de plată nr. 29/12.06.2008, 3.483 lei achitată cu ordinul de plată nr. 30/05.05.2008 – reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare, cu dobânda legală calculată, potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, de Ia data încasării şi până la restituirea integrală.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2.039,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei DGFP Covasna, instanţa de fond a constatat ca acţiunea reclamantului poartă asupra pretenţiei de restituire a taxelor de primă înmatriculare achitate la Trezoreria municipiului Sf. Gheorghe din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice Sf. Gheorghe, administraţie care, deşi funcţionează în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Covasna, este persoană juridică, deci poate sta şi singură în judecată.

Contestaţia formulată de reclamantă împotriva adresei de refuz şi îndreptată către DGFP Covasna este inutilă de vreme ce actul atacat nu are caracterul de act administrativ de natură a da naştere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci reprezintă o simplă adresă de corespondenţă a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxelor.

Ca urmare, în raportul juridic dedus judecăţii, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna nu este parte, astfel excepţia invocată a fost admisă, iar cererea introductivă a fost respinsă faţă de pârâta DGFP Covasna ca fiind făcută împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat în luna aprilie 2009 restituirea taxelor de primă înmatriculare achitate cu chitanţele şi ordinele de plată arătate mai sus, taxe la plata cărora a fost obligată pentru înmatricularea în România a autovehiculelor descrise mai sus.

Pârâta AFP Sf. Gheorghe, prin adresa nr. 16286/16.06.2009 (f. 23) îi comunică refuzul de restituire invocând prevederile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Instanţa de fond a constatat că cererea de chemare în judecată este întemeiată şi a fost admisă ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art. 2141 Cod fiscal.

Practica instanţelor de judecată a stabilit că dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul fiscal încalcă dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa în discuţie era percepută doar pentru autoturismele achiziţionate din statele comunitare şi înmatriculate pentru prima dată în România, nu şi pentru cele deja înmatriculate în România.

Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin OUG nr. 50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.

Prin normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 686/2008, se instituie o procedură de restituite a diferenţei dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 şi noua taxă de poluare.

Însă instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu sunt incidente în speţă pentru motivele următoare:

Taxa specială ce face obiceiul prezentei cauze a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne în vigoare anterior dalei de 1 iulie 2008 şi care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Intr-o alare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din aceasta perspectiva reclamanta are dreptul Ia restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare.

In astfel de situaţii Curtea de Justiţie Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fî plătite şi daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et aeciscs precum şi cauza conexată m. C- 290/05 şi C-333/05 Nâdasdi şi Nemeth parag. 61-70).

In acest context, nu se poate reţine justificat că statul român are un temei legal de reţinere a unei părţi din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze

în parte cu o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .

Instanţa de fond a mai reţinut că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul şi altă destinaţie.

Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat că nu este posibilă respingerea acţiunii reclamantei, menţinând ca legală taxa speciala încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenţei şi efectelor produse de OUG nr. 50/2008. A admite această teză ar însemna ea soluţia dată acţiunii reclamantului să nu fie integrală şi eficace.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a reţinut că restituirea doar a diferenţei între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 şi taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ şi pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data naşterii şi consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident, contravine principiului neretroactivitaţii legii consacrat prin art. 15 alin. 1 din Constituţie.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.

Având in vedere aceste considerente, instanţa de fond a reţinut ca reclamanta a achitat o taxă de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art. 18 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 554/2004, va admite cererea de chemare în judecată faţa de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sf. Gheorghe şi va recunoaşte părţii dreptul de a obţine restituirea integrală a sumei achitate cu respectivul titlu.

Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin imposibilitatea folosirii sumelor achitate, instanţa de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, dobândă prevăzută de art. 124 Cod proc. fiscală, în speţa fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobânda va fi calculată de Ia data plăţii fiecărei taxe şi până la restituirea efectivă.

In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, cum pârâta a căzut în pretenţii, instanţa de fond a obligat-o la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar. Însă în ce priveşte cuantumul onorarului avocaţial solicitat de 4.000 lei, instanţa de fond a constatat ca acesta este nepotrivit de mare în raport de gradul redus de complexitate a pricinii, ştiut fiind că instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod constant în sensul admiterii unor cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect, cât şi în raport de efortul depus de avocat. Aşadar, în temeiul art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, instanţa de fond a redus la 2.000 lei onorariul avocaţial la care a fost obligată pârâta.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice a mun. Sfântul Gheorghe, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC ZSANCAR SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantei, deoarece nu s-a pronunţat pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de organul fiscal pârât la fond, în sensul că reclamanta nu a indicat actul administrativ fiscal prin care i-a fost vătămat un drept sau interes legitim recunoscut de lege. Astfel, recurenta pârâtă arată că, la solicitarea intimatei reclamante să îi restituie taxa de primă înmatriculare achitată pentru mai multe autoturisme second-hand importate, în sumă totală de 41.865 lei, i-a răspuns societăţii reclamante că nu există o bază legală pentru neplata taxei de primă înmatriculare.

De asemenea, recurenta pârâtă arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care stabileşte că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ, astfel că nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtei pentru a obliga organul fiscal pârât la plata cheltuielilor de judecată şi nici la plata dobânzii legale. OUG nr. 50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule şi instituie procedura de restituire a diferenţei de cuantum rezultată din aplicarea acestei noi prevederi legale.

Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţilor Europene, motivând că aceste dispoziţii vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă înmatriculare în România nu este contrară dispoziţiilor comunitare, ca principiu general, legislaţia comunitară lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte alegerea formei şi a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare.

În concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta intimată solicită respingerea recursului declarat de pârâtă şi menţinerea soluţiei pronunţate pe fondul cauzei de către Tribunalul Covasna, cu cheltuieli de judecată în recurs. În esenţă, intimata reclamantă arată că în mod corect instanţa de fond a aplicat prevederile comunitare, deoarece art. 148 alin. 2 din Constituţia României obligă judecătorul naţional să aplice direct normele comunitare atunci când normele juridice interne contravin celor comunitare, exemplificând cu jurisprudenţă a CJCE.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate şi la dispoziţiile art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., Curtea apreciază recursul pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Covasna ca fiind în parte fondat, anume cu privire la data de la care se cuvine a fi acordată dobânda legală societăţii intimate reclamante.

Astfel, reclamanta SC ZSANCAR SRL a solicitat restituirea sumei totale de 41865 lei achitată la Administraţia Finanţelor Publice Sfantul Gheorghe cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare pentru înmatricularea mai multor autoturisme second-hand achiziţionate din state membre ale Uniunii Europene. Suma încasată a fost vărsată la bugetul de stat, iar restituirea sumei a fost cerută de reclamant de la pârâta Administraţia Finanţelor Publice Stantul Gheorghe, refuzul pârâtei constituind un refuz nejustificat ce poate fi cenzurat de instanţa de contencios administrativ, atrăgând astfel competenţa

instanţelor de contencios administrativ. În privinţa inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de recurs constată că, din moment ce în cauză se ridică problema aplicării directe a dreptului comunitar în conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituţie, parcurgerea anumitor reguli de procedură administrativă din dreptul intern nu mai are relevanţă în soluţionarea cauzei, instanţa având de soluţionat numai fondul cauzei prin raportare la normele comunitare incidente în cauză.

Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea constată că plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operaţiune prealabilă înmatriculării. În cauză nu s-a pus în discuţie înmatricularea autovehiculului, înmatriculare care s-a realizat, ci compatibilitatea perceperii taxei pentru prima înmatriculare cu prevederile comunitare şi dispoziţiile constituţionale interne care stabilesc regimul juridic şi forţa juridică a normelor comunitare pentru dreptul intern, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi art. 148 din Constituţia României.

În mod corect, instanţa de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este în contradicţie cu dreptul comunitar, anume cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe, dispoziţiile art. 148 din Constituţia României obligând la aplicarea directă a normelor comunitare în cazul în care norma juridică internă contravine normei comunitare. Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situaţie discriminatorie între persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate aduse din import şi persoanele care îşi achiziţionează autoturisme rulate din România, în sensul că aceştia din urmă sunt scutiţi de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situaţie avantajoasă.

Această taxă, stabilită de art. 2141 din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu şi pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Prevederile cuprinse în OUG nr. 50/2008, care reformuleaza conceptul de taxă de primă înmatriculare în cel de taxă de poluare, sunt la rândul lor criticabile, câtă vreme şi acestea menţin obligaţia de plată a unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor second-hand de import din state UE, spre deosebire de autoturismele second-hand aflate deja pe piaţa internă, care nu sunt taxate în cazul schimbării proprietarului cu acelaşi regim de impozitare, împrejurare care creează o discriminare de natură a încălca prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene.

Curtea a constatat că, în aceste împrejurări, cu referire la ambele acte normative de instituire a taxelor privind prima înmatriculare a autoturismelor importate din state UE, nu se aplică în mod uniform şi nediscriminator principiul ”poluatorul plăteşte” şi nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauzele reunite C-290/05 şi C 333/2005, în cauzele reunite C-290/05 şi C-333/05, Âkos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga, respectiv Hona

Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga. Curtea Europeană de Justiţie a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 şi C-41/05, Air Liquide Industries Belgium).

În ceea ce priveşte impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care se află deja pe piaţa naţională şi produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).

Conform unei jurisprudenţe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate şi taxa aplicată produselor naţionale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuşi, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurenţă între autoturismele uzate aflate deja pe piaţa naţională şi autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referinţă (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat şi cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.

O comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în ţară înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

Cât priveşte criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferenţieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi provenienţa materiilor prime folosite sau procesul de producţie aplicat. Totuşi, o asemenea diferenţiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmăreşte obiective care sunt ele însele compatibile cu cerinţele Tratatului şi ale legislaţiei comunitare secundare şi dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecţie a produselor naţionale concurente (cauza Outokumpu).

În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică şi clasificarea fundamentată pe motive de protecţie a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerinţă ca valoarea taxei să fie legată de preţul autoturismului.

Totuşi, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naţionale similare. Constatându-se că taxa achitată este nelegală, în mod corect s-a dispus restituirea ei, aceasta fiind o plată nedatorat, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului este obligat de art. 148 alin. 2 şi 4 din Constituţie să aplice prioritar normele de drept comunitar.

În privinţa noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 1 ianuarie 2007 şi până în luna iunie 2008, instanţa constată pe de o parte că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispoziţiile art. 21 alin. 1 şi 2 din Constituţie, nu se poate restrânge accesul Ia justiţie al unei persoane pentru situaţii juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare îşi întinde efectele, prin conţinutul său şi prin modul de reglementare, şi asupra acelor situaţii juridice anterioare. Cu alte cuvinte, justitiabilii nu pot fi împiedicaţi să îşi valorifice în justiţie drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabileşte un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. O interpretare contrară ar conduce la ideea unui fine de neprimire în această materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituţional al accesului liber la justiţie.

În privinţa dobânzii legale acordate reclamantului, instanţa de recurs constată că instanţa de fond a stabilit corect temeiul general al acoperirii beneficiului nerealizat de societatea reclamantă, însă nu a indicat corect perioada pentru care i se cuvine reclamantei intimate dobânda legală pentru suma reprezentând taxa de primă înmatriculare. Astfel, dobânda legală se cuvine pentru fiecare taxă de primă înmatriculare ce compune suma totală de 41865 Iei începând cu data de la care reclamanta intimată a solicitat organului fiscal restituirea taxei, anume data de 27 aprilie 2009.

Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtă şi să modifice dispoziţiile din sentinţa civilă atacată numai cu privire la dobânda legală, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, soluţia pronunţată în recurs, precum şi volumul de muncă depus de avocatul intimatei reclamante în cauză, instanţa de recurs va respinge cererea intimatei reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Pentru aceste motive, In numele legii, DECIDE:

Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sfantul Gheorghe împotriva Sentinţei civile nr. 984/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală pentru fiecare sumă în parte va fi calculată începând cu data de 27 aprilie 2009.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile recurate.

Fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul Galati. Taxa pe poluare

La ordine fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulata de reclamanta Bourdeanu Mihaela cu domiciliul procesual ales în Tg.Mures str. Bolyai nr. 9, ap. 7, jud. Mureş în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Galaţi-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şl Înmatriculări a Vehiculelor.

La apelul nominal a răspuns pentru reclamanta av. Mitria Alina, în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind pârâta.

Procedura completa.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că reclamanta prin apărător a depus prin fax la dosarul cauzei concluzii scrise şi acte, după care:

Apărătorul reclamantei arată că acţiunea a fost formulată şi depusa de un coleg al sau, avocat la Tg. Mures. Precizează ca acţiunea este formulata in contradictoriu cu Instituţia Prefectului Galaţi. Nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul constata cauza în stare de judecata şi acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantei solicita admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecata. Depune la dosar concluzii scrise şi practica judiciara.

TRIBUNALUL,Deliberând asupra cauzei de fata constata următoarele:

Prin acţiunea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 03.06.2009 reclamanta Bourdeanu Mihaela a solicitat instanţei obligarea paratei Instituţia Prefectului Galaţi – Serviciul înmatriculări Autovehicule la înmatricularea autoutilitarei achiziţionate in Italia fără a fi obligata sa plătească taxa de poluare.

Reclamantul si-a motivat acţiunea arătând că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne, primele interzicând expres taxele vamale la import sau la export ori taxele cu efect echivalent.

Din aceasta perspectiva, dispoziţiile OUG nr.b50/2008 sunt discriminatorii, deoarece instituirea taxei de poluare este perceputa numai pentru autoturismele care se reînmatriculează in România, fiind deja înmatriculate in alte state membre UE, in timp ce pentru maşinile deja înmatriculate in tara nu se percepe o astfel de taxa. Nu pot fi admise asemenea deosebiri in funcţie de locul primei înmatriculări a maşinii, taxa nefiind in realitate destinata protejării mediului.

Taxa de poluare este de fapt vechea taxa de prima înmatriculare, ce nu face decât sa restricţioneze liberul acces al cetăţenilor romani la achiziţionarea de produse din Uniunea Europeana.

Pârâta, legal citata, nu s-a prezentat in instanţa si nici nu a formulat întâmpinare. Analizând si coroborând materialul probator de la dosarul cauzei, instanţa retine următoarele:

Faţă de înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că reclamanta a cumpărat, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de la fila 10, autoturismul marca BMW, cu număr de identificare WBADP71020GS65091, de la numitul Timiras Ciprian. Conform certificatului de înmatriculare de la fila 12, autoturismul a fost fabricat in anul 2000, fiind anterior înmatriculat in Italia. Înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantei in România, deşi prima la noi in tara, este in realitate a doua înmatriculare de la data intrării acestuia in circulaţie.

Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca OUG nr. 50/2008 este compatibila cu prevederile legislaţiei comunitare.

Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligaţia de plata a taxei de poluare intervine odată cu prima înmatriculare a unui autovehicul in România, fără nici o distincţie după cum acesta a fost produs in România sau in afara acesteia ori daca acestea sunt noi sau second-hand. Rezulta, aşadar, ca taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulaţie.

Din interpretarea teleologica a expunerii de motive a OUG nr.50/2008 rezulta ca, daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, consecinţa ar fi fost intrarea in România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand mai vechi de 10 ani, achiziţionate cu un preţ foarte mic. In consecinţa, se urmăreşte in realitate ca principiul ”poluatorul plăteşte” sa aibă un alt efect imediat, respectiv acela al limitării introducerii in tara a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate in alt stat membru al Uniunii Europene.

Reglementările ulterioare creează la rândul lor o diferenţa de tratament fiscal intre maşinile noi si cele vechi înmatriculate in România după intrarea in vigoare a OUG nr. 50/2008. Astfel, OUG nr. 208/2008 prevede ca autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită

potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008. Aceste prevederi se aplică până ia data de 31 decembrie 2009 inclusiv.

OUG nr. 208/2008 a fost insa abrogata prin OUG nr. 218/2008. Potrivit art. lll, autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008.

Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene şi care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 si 2.

In privinţa reglementarilor comunitare in materie, instanţa retine ca, potrivit art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparaţie cu produsele interne.

In temeiul dispoziţiilor art. 148 din Constituţie, in cauza sunt aplicabile direct normele comunitare, care au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne. Aşadar, instanţa va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.

Din dispoziţiile OUG nr. 50/2008 rezulta ca pentru un autoturism produs in România sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa de poluare la o noua înmatriculare, daca anterior autoturismul a fost înmatriculat tot in România. Aceeaşi taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este înmatriculat prima data in România,

OUG nr. 218/2008, prin discriminarea pe care o creează in funcţie de capacitatea cilindrica a autoturismului, influenţează in mod evident alegerea cumpărătorilor, aceştia fiind direcţionaţi fie spre un autoturism nou, fie spre unul deja înmatriculat in România, In acest mod se protejează industria interna, aspect ce rezulta si din preambulul OUG nr. 208/2008 si nr. 218/2008.

In consecinţa, instanţa retine ca OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja înmatriculate intr-un alt stat membru, cum este cazul de fata. Or, după aderarea României la UE, aceasta soluţie nu este admisibila, întrucât norma fiscala naţionala diminuează sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influenţând astfel decizia consumatorilor.

O a doua discriminare se înregistrează intre persoanele care au solicitat înmatricularea unui autoturism anterior date de 01.07.2008 si cele care au solicitat acelaşi lucru ulterior acestei date, doar ultima categorie de persoane fiind obligate la plata taxei de poluare. Discriminarea este realizata de legiuitor prin faptul ca leagă plata taxei de poluare de înmatriculare, deşi scopul menţionat in preambulul ordonanţei se refera la protejarea mediului.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa va admite in parte acţiunea si va dispune obligarea paratei sa înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului, fără a condiţiona acest lucru de plata taxei de poluare.

Văzând si disp. art. 274 C. pr. civ. va obliga parata, ca parte căzuta in pretenţii, la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa de timbru si onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ,IN NUMELE LEGII , HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta Bourdeanu Mihaela cu domiciliul procesual ales in Tg. Mureş str. Bolyai nr. 9 ap. 7, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Galaţi – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor.

Obligă pârâtul să inmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantei. Obligă pârâtul să plătească 1082 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată in şedinţa publică din 07.10.2009.

Actualitati in legatura cu jurisprudenta privind litigiile de contencios administrativ avand ca obiect ”taxa de poluare”

1. Actiunea in contencios administrativ avind ca obiect pretentii/restituire taxa de poluare

Incepand cu lunile noiembrie-decembrie 2009, in cadrul Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, s-a conturat o noua optica, de aceasta data justa, coerenta, pertinenta, in ceea ce priveste solutionarea cauzelor care aveau ca obiect pretentii – restituirea taxei de poluare (perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule [1]).

Aspectul determinant pe care l-au avut in vedere completele de judecata din cadrul Curtii de Apel Suceva, in solutionarea corecta a acestor cauze, il constituie caracterul discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule [2] si prin O.U.G. nr. 7/2009 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule [3], in flagranta contradictie cu prevederile art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene [4].

Caracterul discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate in Romania si cu privire la care s-a perceput taxa de poluare in perioada 15.12.2008 – 15.02.2010, iar nu cu privire la autovehiculele inmatriculate in Romania inainte de   01.01.2007, si nici cu privire la autovehiculele inmatriculate in perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de prima inmatriculare.

In cadrul acestei analize, instanta a avut in vedere ca la data achitarii taxei de poluare erau in vigoare prevederile art. III din O.U.G. nr. 218/2008 care dispun ca ”autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008.”.

In raport de aceste dispozitii legale, toate masinile noi, inmatriculate in perioada 15.12.2008 – 15.12.2009, care intra direct pe piata masinilor de ocazie din Romania, circula fara sa fie supuse taxei de poluare, iar pe de alta parte, autovehiculele de o calitate asemanatoare, care urmeaza sa fie inregistrate in Romania in aceeasi perioada, dar nu pentru prima data, si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supune unei taxe substantiale.

Concluzia instantei a fost ca actuala forma de reglementare nationala a taxei de poluare, aplicabila in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, incalca dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. De altfel, cu aceeasi argumentare, Comisia Europeana a transmis Romaniei o ”scrisoare de somare”, ca prima etapa a procedurii de incalcare a dreptului comunitar prevazuta de art. 226 din Tratatul CE.

Asa cum rezulta din analiza solutiei adoptate de Curtea de Apel Suceava, in Decizia nr. 1862 din 2 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal [5], regimul de ”legalitate” al taxei de poluare perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, avut in considerare de instanta suceveana, se circumscrie perioadei 01.07.2008 – 08.12.2008.

Trebuie sa avem in vedere ca la nivelul Comisiei Europene au fost transmise numeroase plangeri avand ca obiect o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor in conformitate cu legislatia nationala in materie, cu modificarile aduse de O.U.G. nr. 218/2008. Aceste plangeri au fost comasate la dosarul principal cu numarul de inregistrare 2009/2002 [6]. Conform acestui dosar trebuie reamintit ca din pacate nu se poate vorbi despre o armonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE si, ca atare, nimic nu impiedica statele membre sa perceapa asemenea taxe, ele fiind libere sa decida cuantumul si metodele de calcul. Totusi, aceasta libertate nu poate aduce atingere dispozitiilor Tratatului privind functionarea Uniunii Europene (TFUE), in special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone si al celor care

provin din alte state membre. Departamentul responsabil al Comisiei, dupa analizarea O.U.G. nr. 218/2008, a conchis ca aceasta nu respecta articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite masini uzate par suprataxate in comparatie cu autovehicule similare inmatriculate ca noi. S-a constatat ca scutirea acordata in temeiul O.U.G. nr. 218/2008 nu pare sa se bazeze pe criterii obiective, tinzand sa favorizeze producatorii autohtoni de autovehicule. Acest fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE si, prin urmare, la 26 iunie 2009, Comisia a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012). La 28 septembrie 2009, autoritatile romane au raspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau pozitia fata de chestiunea in discutie si, la 12 ianuarie 2010, au informat Comisia cu privire la existenta O.U.G. nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule [7], de abrogare, cu incepere de la 1 ianuarie 2010, a scutirii acordate in temeiul O.U.G. nr. 218/2008. In acest context, departamentul responsabil al Comisiei este de parere ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata, se pare ca legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu articolul 110 din TFUE.

Facem precizarea ca, in contextul adoptarii O.U.G. nr. 117/2009, regimul discriminatoriu stipulat de noul act normativ a fost extins pana la data de 15 februarie 2010, inclusiv. Astfel,  in articolul unic, din O.U.G. nr. 117/2009 se prevede ca: ”Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cm3, precum si autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data intr-un stat membru al Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiaza de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in conditiile in care acestea se inmatriculeaza pentru prima data in Romania in termen de 45 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.”

In mod logic, pornind de la acest rationament juridic, avut in vedere de Curtea de Apel Suceava, toti posesorii de autovehicule care au achitat taxa de poluare in perioada 09.12.2008 – 15.02.2010, in conditiile dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificata de O.U.G. nr. 117/2009, prin care s-a prelungit regimul discriminatoriu stipulat de O.U.G. nr. 218/2008,  se pot adresa instantelor de contencios in vederea recuperarii taxei de poluare, prelevate in mod nelegal.

2. Actiunea in contencios administrativ avand ca obiect obligatia de a face/inmatricularea autoturismelor second-hand, importate din spatiul UE fara plata taxei de poluare (perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008)

Alaturi de hotararile pronuntate in lunile noiembrie-decembrie 2009, ianuarie-martie 2010, in cadrul Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, in solutionarea cauzelor care aveau ca obiect pretentii – restituirea taxei de poluare, prelevata ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, este important de

amintit, in acelasi trend coerent de solutionare, si dosarele care au ca obiect obligatia de a face, in sensul obligarii Serviciului Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului la inmatricularea autoturismelor second-hand, importate din spatiul UE, fara plata taxei de poluare (perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008).

In acest sens ne referim la Decizia nr. 1955 din 12 noiembrie 2009 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal [8], prin care Serviciul Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului Suceava a fost obligat sa inmatriculeze fara plata taxei de poluare un autovehicul second-hand importat din spatiul UE, la solicitarea petentei S.M., pe aceleasi considerente care se regasesc in Decizia nr. 1946 din 6 noiembrie 2009 [9], a aceleiasi instante, respectiv pe ideea caracterului discriminatoriu al actualei forme de reglementare nationala a taxei de poluare prevazuta in O.U.G. nr. 50/2008, aplicabila in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, incalcand dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

Avand in vedere clarificarea solutionarii acestor doua cauze cu obiect diferit, pe de o parte fiind vorba de pretentii – restituirea taxei de poluare, si pe de cealalta parte obligatia de a face, in sensul obligarii Serviciului Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului la inmatricularea fara plata taxei de poluare a autoturismelor second-hand importate din tarile UE, se pune fireasca intrebare care este solutia in cazul reclamantilor care au solicitat acest lucru instantelor de judecata pana la momentul actual al schimbarii de optica, si ale caror hotarari prin care au solicitat restituirea taxei de poluare au ramas irevocabile in defavoarea lor.

Facem precizarea ca interpretarea corecta de catre completele de judecata a acestor cauze, avand ca obiect constatarea caracterului discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, a intervenit dupa discutiile avute cu ocazia concluziilor Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare, organizata de Consiliul Superior al Magistraturii [10].

Fata de situatia defavorabila amintita, in care se regasesc unii justitiabili, in sensul ca unele complete de judecata le-au respins actiunile de restituire a taxei de poluare pana la data de 1 iulie 2009, exista un remediu de ordin legal, in sensul promovarii unor actiuni pe rolul judecatoriilor, si anume actiuni civile avand ca obiect imbogatire fara just temei sau plata nedatorata, neexistand identitate de obiect al cauzelor si, implicit, neintervenind autoritatea de lucru judecat [11]. Singurul inconvenient din partea reclamantilor ar fi plata taxei de timbru, fiind vorba despre actiuni evaluabile in bani.

3. Care vor fi solutiile instantelor de judecata in cazul actiunilor formulate pentru restituirea taxei de poluare prelevate dupa data de 15.02.2010?

Caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, in forma actuala, din punctul nostru de vedere, nu satisface cerintele legislatiei europene in vigoare. Practic, statul roman a

incercat o serie de eschive, care, de fapt, reprezentau politici anti-concurentiale si de protejare a autovehiculelor autohtone.

Desi plangerea Comisiei Europene cu numarul de inregistrare 2009/2002 a fost clasata, avand in vedere ca departamentul responsabil al Comisiei a fost de parere ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare, si in momentul de fata, prin adoptarea O.U.G. nr. 117/2009 de abrogare, cu incepere de la 1 ianuarie 2010, a scutirii acordate in temeiul O.U.G. nr. 218/2008, se pare ca legislatia romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor contravine dispozitiilor Tratatului privind functionarea Uniunii Europene.

Astfel, impunerea taxei de poluare pentru autovehiculele, in oricare dintre variantele legislative existente pana in prezent (O.U.G. nr. 117/2009), care urmeaza a fi inmatriculate in tara, nu a eliminat caracterul discriminatoriu al acesteia. Aceasta, deoarece, pe de o parte, si in continuare, taxa urmeaza a fi achitata numai pentru unele categorii de autovehicule, iar pentru altele nu (cum sunt cele din categoria L, adica cele cu doua sau trei roti, precum si autovehiculele de teren), iar, pe de alta parte, aceasta taxa se plateste numai pentru acele autoturisme care nu au fost pana acum inregistrate, si nu pentru cele care ruleaza, poate de zeci de ani si care polueaza, in continuare, fara nicio obligatie de a raspunde pentru acest motiv (autovehicule care reprezinta, de fapt, majoritatea autovehiculelor). Principiul ”poluatorul plateste” este aplicat discriminatoriu, in sensul ca doar ”unii poluatori platesc”. Astfel, desi este evident ca toate autoturismele si autovehiculele aflate in parcul auto din Romania polueaza, doar o parte din autoturismele inmatriculate in Romania dupa data de 1.07.2008 platesc o taxa considerata de guvernanti drept o taxa de mediu [12].

In aceste conditii statul roman incurajeaza, in continuare, achizitionarea autoturismelor deja inregistrate in Romania, impiedicandu-se, practic, introducerea in tara a unor masini, care, probabil, ar polua mai putin.

Totodata, consideram ca scopul introducerii (si mentinerii) acestei taxe nu a fost si nu este acela de a gasi fonduri pentru remedierea prejudiciului cauzat de poluare, ci incasarea unui numar mai mare de taxe si, daca se poate, un cuantum mai mare.

Mai mult decat atat, datorita faptului ca pentru o prelevare de tipul taxei de poluare jurisprudenta Curtii de Justitie Europene nu este suficient de clara, apreciem ca ar fi nevoie de sesizarea Curtii prin intermediul unei actiuni preliminare, in scopul lamuririi raportului dintre dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 si cele ale art. articolul 110 din TFUE, atunci cand se vor invoca aceste aspecte in instantele de contencios administrativ in cauzele avand ca obiect restituirea taxei de poluare achitata incepand cu 16.02.2010 sau obligatia de a face, in sensul obligarii autoritatilor la inmatricularea autoturismelor second-hand importate din spatiul UE.

Consideratii teoretice si practice in legatura cu admisibilitatea actiunilor pentru restituirea taxei pe poluare

Introducerea în legislaţia naţională a taxei de primă înmatriculare prin Legea nr.346/2006 în Codul fiscal român, evoluţia ulterioară a reglementării în materie, alături de aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au dat naştere unei categorii noi de litigii în domeniul contenciosului fiscal, instanţele naţionale fiind confruntate masiv şi pentru prima  oară cu problema compatibilităţii legislaţiei naţionale în materie cu normele dreptului comunitar.

Acest şir de litigii a debutat cu o cauză „pilot”, amplu mediatizată, soluţionată de Tribunalul Arad, prin restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare, urmare constatării incompatibilităţii, de către instanţă, a normei naţionale, faţă de cea comunitară.

În soluţionarea acestor cereri, instanţele au avut de rezolvat nu chestiuni legate de înţelesul legii române, ci compatibilitatea ei cu dispoziţiile suscitate ale Tratatului Comunităţii Europene al căror înţeles a fost lămurit de la speţă la speţă prin intermediul hotărârilor preliminare, pronunţate de către CEJ, la solicitarea instanţelor naţionale confruntate cu problema taxării interne a autovehiculelor înmatriculate sau prin hotărâri pronunţate în cadrul procedurilor de „infringement”.

Pentru o bună înţelegere a lucrurilor, am considerat util să prezentăm cadrul legislativ intern în materia taxei autovehiculelor, evoluţia lui până la acest moment, perspectivele reglementării în domeniu, examenul practicii judiciare şi practica CEJ în materie, consideraţiile în legătură cu cauzele ce au generat practica neunitară pentru ca apoi să decidem, în ce măsură remediul este recursul în interesul legii, recursul judecătorului naţional la hotărârea preliminară sau în egală măsură – unul legislativ.

În intenţia legitimă de a oferi un remediu, prezentul studiu îşi propune să identifice cauzele diversităţii jurisprudenţei şi remediile posibile, în scopul surmontării tendinţelor divergente.

§1. Cadrul legislativ incident. Evoluţie. Perspective.

Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse în Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 2141-2143

ce au instituit „Taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule”, cunoscute ca taxe speciale de primă înmatriculare pentru faptul că erau percepute cu ocazia primei înmatriculări în România.

Potrivit acestei reglementări, taxa de primă înmatriculare era impusă tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime şi provenienţă, dar nu era impusă autovehiculelor deja înmatriculate în România. Potrivit expunerii de motive, taxa a fost instituită pentru protejarea mediului înconjurător şi pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeană.

Prin aplicarea formulei de calcul a taxei se stabileau taxe diferite pentru autoturismele second-hand, fiind mai sever impozitate cele mai vechi, în timp ce autoturismele noi produse în România sau importate erau taxate la fel.

La 21.03.2007 Comisia Europeană a emis comunicatul de presă IP/07/372 prin care a informat că modalitatea de impozitare a autovehiculelor în Malta şi România încalcă dreptul comunitar şi a trimis notificări oficiale celor două state în vederea modificării legislative, urmând ca în caz de neconformare să declanşeze „procedura infringement”, procedură pentru constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligaţiilor ce decurg din tratatele comunitare.

S-a semnalat de către Comisie că normele privind taxa de înmatriculare auto, conduc la o discriminare pentru autovehiculele second-hand importate, din alte state membre ale Uniunii Europeană, în România, în raport cu autoturismele similare deja înmatriculate în ţară.

Comunicatul Comisiei introducea şi un exemplu, precizând că:               „taxa pentru un autovehicul de x ani importat într-un stat membru nu poate depăşi valoarea impozitului inclus în valoarea reziduală a unui autovehicul uzat similar, înmatriculat acum x ani în acel stat membru”.

În acelaşi timp, Comisia s-a referit şi la practica relevantă a CEJ  care, de-a lungul timpului, în cadrul unor proceduri similare declanşate împotriva Ciprului, Poloniei, Ungariei, dar şi prin hotărâri preliminare, a statuat că sistemele de impozitare a autovehiculelor din Polonia şi Ungaria sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, astfel încât contribuabilii din statele membre au posibilitatea de a solicita în justiţie rambursarea taxelor colectate în contradicţie cu dreptul comunitar („Consideraţii generale cu privire la compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar” de Mihai Iulian Gâlcă şi Laurenţiu Sorescu, în Revista Română de Drept Comunitar –  nr. 3/2008 p. 111 – 130 ).

Cu acest prilej, s-a statuat că taxele de primă înmatriculare nu intră sub incidenţa art. 23, 25, 28, 39 din Tratatul Comunităţii Europene, ci sub aceea a dispoziţiilor art. 90 referitoare la impozitarea internă.

Acest domeniu al impozitării interne, din perspectiva CEJ, astfel cum vom observa în cele ce urmează, constituie unul din atributele suveranităţii naţionale, singura limitare fiind impusă de dispoziţiile art. 90 ale Tratatului Comunităţii Europene, care interzic o discriminare între bunurile autohtone şi cele care circulă liber în statele membre.

Problema ridicată de dispoziţiile art. 2141-2143 din Codul fiscal al României şi ale legislaţiilor altor state era legată de modul de taxare a autovehiculelor second-hand.

Modul de taxare introdus prin art. 2141-2143 Cod fiscal era din acest punct de vedere chiar opusul celui impus de jurisprudenţa CEJ, deoarece cuantumul taxei creştea odată cu vechimea autovehiculului.

Deşi unul din criteriile de calcul era vechimea autovehiculului – scăderea taxei provocată prin luarea în calcul a acestui criteriu era anulată de un alt criteriu, coeficientul de

corelare, astfel că efectul cumulativ era creşterea taxei odată cu creşterea vechimii autoturismului.

Sub presiunea Comisiei şi a procedurii de infringement declanşate, Guvernul a adoptat  un nou act normativ, respectiv – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, intrată în vigoare la 01.07.2008.

Potrivit art. 1 din ordonanţă, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în scopul finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

Noua taxă se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără distincţie dacă este produs în ţară sau străinătate, dacă este nou sau vechi.

Determinarea cuantumului taxei se realizează, conform art. 6 din acelaşi act normativ, pe baza unor criterii obiective cum ar fi – tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasa de poluare cu luarea în considerare a deprecierii autovehiculelor conform unor coeficienţi descrişi în Anexa 4. Cu ocazia calculului se pot acorda reduceri în funcţie de abaterile de la situaţia standard.

În caz de contestare, gradul de depreciere  se poate stabili prin expertiză. Cel nemulţumit de modul de stabilire a taxei se poate adresa instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin.8 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

Totodată, se reglementează pentru prima dată noţiunea de taxă reziduală, arătându-se că atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este scos ulterior din circulaţie, se restituie valoarea reziduală a taxei, care reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto naţional, înlăturându-se astfel efectul discriminatoriu semnalat de Comisie şi CEJ în legislaţiile naţionale.

Prin modificările aduse acestui act normativ de Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 şi 7/2009 se introduc, începând cu data de 15.12.2008, elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada 15.12.2008-31.12.2009 de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează şi ea pe acest criteriu.

La data de 26.06.2009, Comisia comunică autorităţilor române declanşarea etapei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor ( cauza 2009/2002 – compatibilitatea legislaţiei româneşti care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene ).

Comunicatul de presă al Comisiei din 25.06.2009 semnala: „conform legislaţiei româneşti în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în România

dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada 15.12.2008-15.12.2009. Aceeaşi legislaţie prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.

Comisia sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea maşinilor mai puţin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, Comisia trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar .

Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislaţia românească pare a avea un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerinţă pe deplin obiectivă, deoarece nu ţine seama de calitatea intrinsecă a maşinilor.

În anumite cazuri aceasta ar putea duce la discriminarea maşinilor de ocazie provenite din alte state.

Într-adevăr în urma aplicării cerinţei de << primă înmatriculare>>,  toate maşinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislaţia românească, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din această ţară, circulă fără să fie supuse acestor taxe.

Pe de altă parte, maşinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supuse unei taxe substanţiale”.

Urmare acestor demersuri, Guvernul a adoptat la 29.12.2009 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.117 din 29.12.2009 publicată în Monitorul Oficial nr.926 din 30.12.2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule.

În expunerea de motive se reţine că se urmăreşte punerea în acord a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 din Tratatul de la Lisabona ( fost art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene ), intrat în vigoare în decembrie 2009 – neconcordanţă ce poate aduce prejudicii importante în relaţia României cu Uniunea Europeană.

Din articolul unic al ordonanţei rezultă că autovehicule M1 cu Norma de poluare Euro 4 înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru UE, în perioada 15.12.2008-31.12.2009 inclusiv, beneficiază de exceptare de plată a taxei de poluare pentru autovehicule potrivit art. III alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în condiţiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

În briefingul de presă susţinut de Ministrul Mediului în data de 29.12.2009 la finalul şedinţei de Guvern în care a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 117/29.12.2009, s-a susţinut că măsura s-a luat sub presiunea procedurii de infringement şi s-a  înlăturat exceptarea de la taxă cu 01.01.2010, prevăzută pentru anumite categorii de autovehicule întrucât Uniunea Europeană nu permite acest lucru.

Totodată, pentru a nu crea inechitate, s-au acordat tuturor celor ce  au achiziţionat astfel de autovehicule până la 31.12.2009 un termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanţei pentru a înmatricula aceste autovehicule în condiţii de scutire de taxă.

În legătură cu viitorul unei astfel de taxe sunt de semnalat în plan legislativ câteva orientări:

În plan intern, la 04.09.2008, înainte de a interveni modificările la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, Comisiile reunite de buget şi finanţe ale Senatului au adoptat amendamentele în sensul desfiinţării taxei şi restituirea sumelor încasate.

La nivel comunitar, a existat un proiect de directivă care prevedea abrogarea treptată de-a lungul unei perioade, cuprinsă între 5-10 ani, a tuturor taxelor de primă înmatriculare din statele membre, concomitent cu interdicţia de adoptare a legilor ce instituie astfel de taxe.

De asemenea, directiva prevedea un sistem de restituire a taxei, percepută de către un stat membru, în cazul exportului autovehiculelor într-un alt stat membru în care se aplică taxa, pentru a se evita dubla impunere.

În locul taxei se intenţiona introducerea unui sistem de taxe de circulaţie anuală care se vor calcula exclusiv după emisiile de dioxid de carbon eliberate în atmosferă ( „Consideraţii generale cu privire la compatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar” de Mihail Iulian Gâlcă şi Laurenţiu Sorescu în Revista Română de Drept Comunitar nr. 3/2008, p. 130 ).

§2. Examenul de jurisprudenţă

Practica judiciară definitivă şi irevocabilă transmisă de 10 curţi de apel se referă exclusiv la taxarea autovehiculelor second-hand importate din spaţiul comunitar şi înmatriculate pentru prima dată în România fiind evidenţiate două orientări.

Astfel, unele instanţe au admis cererile de restituire a taxei de poluare prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, percepută de autorităţile fiscale cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor second-hand importate din spaţiul comunitar, în timp ce altele au respins astfel de cereri.

S-au înregistrat soluţii de admitere la Curţile de Apel: Ploieşti [1] Alba Iulia [2],  Braşov [3], Oradea [4], Iaşi [5], Galaţi [6], Bucureşti [7] şi de respingere la Curţile de Apel Alba Iulia [8], Bucureşti [9], Cluj [10], Suceava [11], Braşov  [12], Bacău [13].

La nivelul Curţilor de Apel Bucureşti, Braşov şi Alba Iulia s-au pronunţat hotărâri definitive şi irevocabile în ambele opinii.

Primele instanţe au reţinut, în motivarea soluţiilor de admitere a cererilor de restituire a taxei de poluare percepute în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, pentru astfel de autovehicule, incompatibilitatea dispoziţiilor ordonanţei cu cele ale art. 25, 28 şi 90 din Tratatul Comunităţii Europene, în sensul că o astfel de taxă împiedică libera circulaţie a unor astfel de bunuri şi are un caracter protecţionist şi discriminatoriu, încălcând dispoziţiile din Tratatul Comunităţii Europene suscitate, care interzic taxele vamale la trecerea frontierei sau cele cu efect echivalent (art. 25), restricţii cantitative şi măsurile cu efect echivalent (art. 28 şi 29) şi tratamentul discriminator între produsele importate şi cele de pe piaţa internă sau tratament protecţionist ( art. 90 ).

Celelalte instanţe care au respins astfel de cereri, au susţinut  compatibilitatea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 -  în varianta în vigoare la momentul înmatriculării – cu dispoziţiile art. 25, 28, 29, 90 ale Tratatului Comunităţii Europene.

§3. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în materie

Cu privire la cerinţele impuse de art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene în privinţa taxării acestora, CEJ s-a pronunţat in alte cauze.

S-a apreciat că nu prezintă relevanţă, pentru stabilirea compatibilităţii regimului de taxare a autovehiculelor second-hand în raport de dispoziţiile art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, comparaţia între autovehiculele second-hand importate şi cele de acelaşi fel plasate în circulaţie în statul membru, pentru că astfel ar însemna să se interzică statelor suverane să aplice noi taxe sau să modifice taxe existente.

Nu este, de asemenea relevantă nici comparaţia situaţiei autovehiculelor second-hand importate, deja înmatriculate în spaţiul Uniunii Europene şi taxate la prima înmatriculare în România, cu aceea a autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru şi care nu sunt supuse taxării cu prilejul unei noi înmatriculări.

Potrivit Curţii, neutralitatea taxei se verifică prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele asupra autovehiculelor similare înmatriculate, cărora le-a fost deja aplicată taxa.

Prin exemplificare, s-a reţinut că valoarea autovehiculelor este compusă din preţ şi taxa de poluare.

Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcţionare a autovehiculului. La momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a preţului plătit, cât şi valoarea reziduală a taxei de poluare se vor diminua cu acelaşi procent de 50%.

În consecinţă, o taxă de primă înmatriculare, nediscriminatorie pentru un autovehicul similar ( ca vechime şi motorizare ), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru acelaşi autovehicul în stare nouă. Impunerea unei taxe mai mari s-ar reflecta într-o creştere a preţului final al autovehiculului importat şi acesta ar deveni astfel mai puţin atractiv faţă de cel deja înmatriculat. De aici rezultă caracterul discriminatoriu şi prin consecinţă incompatibilitatea cu art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.

§4. Consideraţii asupra cauzelor care au determinat practica neunitară

Restituirea taxei percepute în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, ca de altfel în temeiul oricărei legislaţii naţionale, se poate justifica, în primul rând, pe o cauză generală comună, constând în incompatibilitatea legislaţiei naţionale cu cea comunitară, mai exact pe încălcarea normei comunitare.

Aşa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene şi nu prin referire la dispoziţiile art. 25 şi 29 din Tratat, întrucât astfel de taxe ţin de regimul de taxare internă, nefiind legate de trecerea frontierelor de către respectiva marfă.

Art. 90 din Tratat acordă statelor membre libertate pentru determinarea propriei politicii de impozitare respectiv, ce produs să fie taxat, pe ce bază şi la ce nivel, etc.

Prevederile art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene limitează libertatea statelor membre în materie fiscală interzicând taxe discriminatorii şi protecţioniste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piaţa internă sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.

Instanţele de judecată au examinat problema taxării autovehiculelor second-hand, pornind de la compatibilitatea sau incompatibilitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu dispoziţiile Tratatului Comunităţii Europene.

Astfel, instanţele care au admis cererile de restituire a taxei au reţinut incompatibilitatea regimului de taxare introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu dispoziţiile Tratatului Comunităţii Europene, iar cele care au respins cererile au reţinut, dimpotrivă, caracterul compatibil al acestor dispoziţii cu Tratatul.

Raţionamentul instanţelor judecătoreşti ce au admis astfel de cereri a pornit de la observaţiile asupra dispoziţiilor art. 148 din Constituţie – potrivit cărora din momentul aderării, legislaţia comunitară primară şi secundară face parte din dreptul intern, are caracter obligatoriu şi prioritar faţă de dispoziţiile legale interne şi în consecinţă, în temeiul practicii CEJ, instanţele judecătoreşti pot ignora legislaţia naţională contrară şi aplica în mod direct dispoziţiile comunitare.

Cum dispoziţiile comunitare aduse în discuţie de aceste instanţe, respectiv cele ale art. 23, 25, 28, 90 din Tratatul Comunităţii Europene, au efect direct pe verticală, conţinând

interdicţii necondiţionate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse, iar soluţia este cea de admitere a acţiunilor reclamanţilor.

În privinţa argumentării utilizate în analiza compatibilităţii actului normativ intern cu dispoziţiile Tratatului Comunităţii Europene, o remarcă comună se impune.

Niciuna dintre instanţe nu a simţit nevoia unei cereri de hotărâre preliminară din partea CEJ, declarând că se află în faţa a ceea ce se numeşte „act clar – acte claire”, clarificare care nu se regăseşte nici pe departe în hotărârile pronunţate.

Astfel, acele instanţe care au admis cererile de restituire, au reţinut  incompatibilitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu dispoziţiile art. 23, 25, 28 şi 90 din Tratatul Comunităţii Europene, confundând taxarea internă cu cea vamală, deşi există suficientă practică CEJ – cea mai recentă chiar în domeniul taxării autovehiculelor, care statuează că examinarea compatibilităţii acestor taxe se face prin raportare exclusivă la exigenţele art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, care interzice discriminarea şi protecţionismul.

Aceleaşi instanţe, în analiza întreprinsă prin raportare la dispoziţiile art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, extrag incompatibilitatea taxării prin comparaţie cu decizii pronunţate de CEJ ce sunt irelevante în materia autovehiculelor second-hand.

Astfel, au decis că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 sunt incompatibile cu cele ale art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, pentru că, în timp ce autovehicule, ce sunt înmatriculate pentru prima dată în România după 01.07.2008, sunt taxate, taxa nu se aplică şi celor din ţară, înmatriculate anterior acestei date sau nu se aplică celor înmatriculate şi taxate în România la o nouă înmatriculare, cum se întâmplă cu cele înmatriculate în Uniunea Europeană şi reînmatriculate pentru prima dată în România.

Cu exemplificare, cea mai recentă este hotărârea preliminară – solicitată de instanţele din Ungaria şi Polonia pe aceeaşi temă, care a statuat că o comparaţie a situaţiei autovehiculelor second-hand plasate în circulaţie în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare este irelevantă.

Astfel, în cauzele reunite C-290/2005 şi C-333/2005, având ca obiect cererea de hotărâre preliminară din partea instanţei ungare, în materia taxării autovehiculelor second-hand, CEJ a statuat că o astfel de taxă, care nu se aplică automat pentru motivul că autoturismele trec o frontieră, nu constituie o taxă vamală aplicabilă importurilor sau o taxă cu efect echivalent aplicată asupra produselor provenite din statele membre, prohibite în sensul art. 23 şi 25 din Tratatul Comunităţii Europene, ci o taxă de primă înmatriculare, care face parte din sistemul general de impozitare al bunurilor şi trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.

S-a apreciat că dispoziţiile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunităţii Europene interzic o taxă de primă înmatriculare, precum cea prevăzută de legea ungară privind taxele de înmatriculare, în măsura în care:

(1) taxa este percepută asupra autovehiculelor second-hand puse pentru prima dată în circulaţie pe teritoriul unui stat membru;

(2) valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismelor ( tipul motorului, capacitatea cilindrică ), iar clasificarea, din punct de vedere al poluării, este calculată fără a lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră astfel încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valorii taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare, care au fost deja înregistrate în statul membru în care  sunt importate.

O comparaţie cu autovehiculele second-hand puse în circulaţie în statul membru înainte de aplicarea legii privind taxele de înmatriculare este irelevantă.

În plan naţional, instanţele au pus în discuţie, ceea ce CEJ a declarat cu mult timp înainte relevant, în materia taxei autovehiculelor second-hand, în cauza C-47/1988 Comisia/Danemarca, şi anume în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea taxei impuse unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat pentru prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere şi motorizare) deja înmatriculat în România.

Exigenţele impuse unei astfel de taxe sunt de mult explicate în cauza de mai sus, cu următorul exemplu:

„Valoarea autovehiculului nou este compusă din preţul acestuia la care se adaugă taxa de primă înmatriculare, Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcţionare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a preţului cât şi valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită se vor diminua cu acelaşi procent, respectiv de 50%.”

În consecinţă, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar ( ca vechime, motorizare ), dar importat  dintr-un stat membru, trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru acelaşi autovehicul în stare nouă. Impunerea unei taxe mai mari s-ar reflecta într-o creştere a preţului final al autovehiculului importat, ce ar deveni astfel mai puţin atractiv decât cel deja înmatriculat în statul membru. De aici rezultă caracterul discriminatoriu şi drept consecinţă, incompatibilitatea acestor dispoziţii naţionale cu cele ale art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene. Analiza practicii instanţelor ce au respins cererile de restituire a taxei evidenţiază o cu totul altă situaţie în materia cunoaşterii dispoziţiilor comunitare şi

practicii CEJ relevante. Este vorba despre practica transmisă de Curţile de Apel Alba Iulia, Cluj, Suceava, Bacău, Braşov şi Bucureşti.

Şi în acest caz, analiza vizează compatibilitatea Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu normele comunitare.

Astfel, s-a reţinut că taxarea autovehiculelor ţine de fiscalitatea internă, nefiind o taxă vamală cu efect echivalent şi nici o măsură netarifară de genul restricţiilor cantitative, astfel că analiza acestui gen de taxe din perspectiva dreptului comunitar, trebuie să se facă prin prisma dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene  şi nu a dispoziţiilor art. 25 şi 28 din acelaşi tratat.

Analiza exigenţelor art. 90 este făcută de aceste instanţe prin referire la practica CEJ relevantă în materia taxării interne în general şi a taxării autovehiculelor noi şi second-hand în special.

Concluzia instanţelor în urma acestui demers a fost aceea că sistemul din taxare introdus de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008 este compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene şi prin consecinţă cererile de restituire a taxei, percepută în temeiul acestui act normativ, sunt nefondate şi trebuie respinse.

Această concluzi este însoţită de o precizare la fel de importantă în sensul că această practică vizează Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.50/2008, varianta în vigoare la momentul înmatriculării anterior modificărilor introduse prin Ordonanţele de Urgenţă a Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 şi 7/2009.

Prin această precizare, legată de compatibilitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu Tratatul Comunităţii Europene, instanţele îşi exprimau, în mod indirect, îndoiala cu privire la compatibilitatea noului regim de taxare introdus prin modificările ce au urmat.

Aşa cum s-a arătat la prezentarea cadrului legislativ, prin dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 208/2008, în vigoare la 08.12.2008 şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 218/2008, în vigoare la 15.12.2008, s-a reglementat în sensul triplării valorii taxei pe poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în România, fiind exceptate de la plata taxei autovehicule care îndeplineau anumite caracteristici.

Cele două acte normative, fiind adoptate unul după altul, au creat, printre altele, discriminări pentru cei ce au achiziţionat autovehicule anterior datei de 08.12.2008 şi nu le-au înmatriculat, fiind însă obligaţi să suporte nivelul nou al taxei impusă prin cele două ordonanţe.

Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 7/2009 s-au înlăturat aceste discriminări legate de momentul achiziţionării autovehiculelor şi s-au dispus măsuri pentru restituirea diferenţelor taxei plătite în plus, urmare taxării discriminatorii. S-au menţinut scutirile dispuse anterior. Modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008

prin cele trei acte normative  au determinat declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de „infringement” la 23.06.2009 şi adoptarea la 28.12.2009  a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 117 din 29.12.2009 pentru punerea în acord a legislaţiei în domeniu cu dispoziţiile art. 110 din Tratatul de la Lisabona (intrat în vigoare în decembrie 2009), aşa cum se reţine în expunerea de motive.

► Urmare analizei întreprinse apreciem, pe de o parte că instanţele care au dispus respingerea cererilor de restituire a taxei de poluare sunt cele ce au dat o soluţie în acord cu legea, iar pe de altă parte că remediul pentru înlăturarea practicii neunitare nu este recursul în interesul legii prevăzut de art.329 Cod procedură civilă.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 în forma nemodificată ce a făcut obiectul analizei de compatibilitate   de către instanţe în cadrul practicii judiciare examinate nu mai este aceeaşi cu Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare.

Modificările ulterioare sunt cele ce au determinat la data de 23.06.2009 declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de infringement, urmată de răspunsul Guvernului, în plan legislativ, la data de 29.12.2009, menit în opinia sa să pună în acord Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 218/2008 cu dispoziţiile art. 110 din Tratatul de la Lisabona.

În acelaşi timp procedura declanşată de comisie nu a luat sfârşit, nu cunoaştem reacţia Comisiei la noua modificare legislativă şi nu este deloc exclus să asistăm la noi intervenţii legislative.

► Modificările aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului            nr. 50/2008 prin Ordonanţele de Urgenţă ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 şi 7/2009 constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare şi capacitate cilindrică înmatriculate într-o anumită perioadă de timp – pun în discuţie o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene decât cea cu care s-au confruntat instanţele în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată.

Este vorba de caracterul protecţionist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul Comunităţii Europene.

Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele utilizate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrică, etc.

Se constată că data înmatriculării nu reprezintă însă un criteriu admisibil.

De asemenea, scutirea de taxă nu este rezultatul aplicării grilei şi criteriilor, ci al ignorării lor, iar o analiză a efectelor scutirii conduce la concluzia protecţiei unor producători de astfel de autoturisme, iar dacă se dovedeşte a fi unul dintre producătorii interni, atunci caracterul protecţionist al taxei este evident.

► Remediul unei astfel de situaţii este unul legislativ constând, pe de o parte, în înlăturarea pentru viitor a discriminării, iar pentru trecut în restituirea taxei celor discriminaţi.

►Problema care a dat naştere practicii judiciare neunitare nu ţine de înţelesul diferit al legii române, ci de cunoaşterea şi înţelesul normelor de drept comunitar şi a practicii Curţii Europene de Justiţie relevante pentru domeniul fiscalităţii interne.

În problema înţelesului normei comunitare, fie că priveşte legislaţie primară sau secundară, instanţele naţionale nu sunt obligate să urmeze practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau a Curţii Constituţionale, ci, pe cea a Curţii Europene de Justiţie.

► Din examinarea hotărârilor de admitere, s-a constatat  că instanţele au avut probleme cu privire la calificarea corectă, din punct de vedere a dreptului comunitar, a naturii taxei respective, dacă taxa de poluare este o taxă fiscală, vamală sau o măsură netarifară, gen restricţie cantitativă şi cu determinarea dispoziţiilor din Tratatul Comunităţii Europene în raport de care se apreciază compatibilitatea.

A fost apreciată deopotrivă ca şi taxă vamală sau cu efect echivalent, dar şi ca restricţie cantitativă sau cu efect echivalent şi supusă exigenţelor art. 25 şi 28 din Tratatul Comunităţii Europene în mod greşit.

În privinţa analizei taxei prin prisma art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene atunci când şi o astfel de exigenţă a fost supusă analizei, instanţele judecătoreşti nu s-au referit la practica CEJ relevantă cu privire la înţelesul şi întinderea art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene în materia taxării interne, în genere, şi  a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus instanţele la concluzii greşite, dar nu cu privire la legea română, ci la cea comunitară.

În timp ce instanţele ce au pronunţat soluţiile de admitere susţin că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 sunt discriminatorii prin prisma art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene, pentru că taxează autovehiculele second-hand ( la prima înmatriculare în România ), deşi au fost deja înmatriculate în Comunitatea Europeană, dar nu le taxează pe cele care au fost înmatriculate în România la o nouă reînmatriculare, celelalte instanţe care au respins cererile făcând referire la practica relevantă CEJ în materia art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene au arătat că aceasta comparaţie este nerelevantă pentru examinarea caracterului discriminatoriu al taxării.

►Problemele de mai sus nu sunt cu privire la înţelesul legii române, ci al textului comunitar (art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene).

Hotărârile judecătoreşti privind compatibilitatea sau incompatibilitatea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu normele comunitare, fie că au fost date urmare analizei prin prisma dispoziţiilor art. 23, 25, 28, 90 din Tratatul Comunităţii Europene sau, exclusiv, prin prisma dispoziţiilor art. 90 al Tratatul Comunităţii Europene nu au pornit de la interpretări diferite ale legii române, ci de la înţelesul diferit din perspectiva

dreptului comunitar, a naturii taxei, a caracterului discriminatoriu sau protecţionist al taxării, probleme ce ţin de domeniul dreptului comunitar.

Aşadar, examenul de compatibilitate nu poate fi făcut decât cu argumentele dreptului comunitar, iar rezultatul lui depinde exclusiv de corecta înţelegere a acestuia, prin recurgerea la practica CEJ conturată în hotărârile preliminare sau în procedura de infringement, mai ales atunci când priveşte înţelesul normelor primare ale Tratatului Comunităţii Europene.

Problema devine şi mai interesantă atunci când se constată că instanţele naţionale, inclusiv cele ce fac obiectul analizei noastre, (avem în vedere pe cele ce au pronunţat hotărâri de admitere a cererilor de restituire) au  constatat caracterul contrar al normei naţionale (în cazul nostru Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008) şi au făcut aplicaţia efectului direct al normei comunitare, astfel încât soluţia lor este una fundamentată pe norma comunitară urmare efectului direct pe verticală.

► Cu privire la înţelesul normei comunitare, instanţele trebuie să urmeze practica CEJ instanţă de judecată supranaţională care asigură interpretarea uniformă a dreptului comunitar.

În concluzie, remediul unei astfel de situaţii trebuie căutat  în mai multe direcţii şi anume:

- Continuarea procesului de formare profesională a corpului judecătorilor în materia dreptului comunitar;

- Recursul la cereri de hotărâri preliminare către CEJ, întrucât s-a remarcat că niciuna dintre instanţele, ce au făcut obiectul analizei, nu a simţit nevoia unui astfel de demers, deşi înţelesul normei comunitare lacunare este lămurit de CEJ de la speţă la speţă. De altfel, acest demers oferă orientare nu numai instanţei ce a solicitat-o, ci şi celorlalte instanţe confruntate cu această problemă. Până în prezent, o singură instanţă, respectiv Tribunalul Sibiu a adresat CEJ o cerere de hotărâre preliminară la data de 18.06.2009, în cauza nr. 4756/85/2008 în prezent nesoluţionată ( urmare verificării pe portal).

- Totodată, în egală măsură demersul legislativ este unul salutar. Legiferarea este domeniul exclusiv al legislativului, dar controlul de compatibilitate cu normele comunitare este unul indirect judecătoresc. În condiţiile în care este declanşată procedura de infringement, în mod succesiv, semnalul este că legislaţia este incompatibilă cu norma comunitară, fapt ce a determinat şi avalanşa cererilor de restituire.

Stabilizarea practicii neunitare in materia taxei de poluare. Hotarari irevocabile. Consecinte

Alaturi de hotararile pronuntate in lunile noiembrie – decembrie 2009, in cadrul Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, in solutionarea cauzelor, avand ca obiect pretentii – restituirea taxei de poluare, perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru

autovehicule [1] – in aceeasi tendinta coerenta de solutionare se inscriu si dosarele care au ca obiect obligatia de a face, in sensul obligarii Serviciului Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului la inmatricularea autoturismelor second-hand, importate din spatiul UE, fara plata taxei de poluare (perceputa ca urmare a intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008).

In acest sens ne referim la Decizia nr. 1955 din 12.11.2009 a Curtii de Apel Suceava, sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal, prin care Serviciul Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului Suceava a fost obligat sa inmatriculeze fara plata taxei de poluare un autovehicul second-hand importat din spatiul UE, la solicitarea petentei S.M., pe aceleasi considerente care se regasesc in Decizia nr. 1946 din 6.11.2009, a aceleiasi instante, respectiv pe temeiul caracterului discriminatoriu al actualei forme de reglementare nationala a taxei de poluare prevazuta in O.U.G. nr. 50/2008, aplicabila in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

Avand in vedere clarificarea solutionarii acestor doua cauze cu obiect diferit, pe de o parte fiind vorba de pretentii (restituirea taxei de poluare), iar pe de cealalta parte de obligatia de a face (in sensul obligarii Serviciului Comunitar de Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor din cadrul Institutiei Prefectului la inmatricularea fara plata taxei de poluare a autoturismelor second-hand importate din tarile UE), se pune fireasca intrebare care este solutia pentru reclamantii care s-au adresat instantelor de judecata pana la momentul actual, incepand cu schimbarea de optica, dar ale caror hotarari, prin care au solicitat restituirea taxei de poluare, au ramas irevocabile in defavoarea lor?

Facem precizarea ca interpretarea corecta de catre completele de judecata a acestor cauze, avand ca obiect constatarea caracterului discriminatoriu al dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008, a intervenit dupa discutiile avute cu ocazia concluziilor Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare, concluziilor Comisiei de Unificare a Practicii Judiciare.Fata de situatia defavorabila amintita in care se regasesc unii justitiabili, in sensul ca unele instante de judecata de contencios administrative le-au respins actiunile de restituire a taxei de poluare pana la data de 1 iulie 2009, exista un remediu de ordin legal, in sensul promovarii unor actiuni pe rolul judecatoriilor, si anume actiuni civile, avand ca obiect imbogatirea fara just temei sau plata nedatorata, neexistand identitate de obiect al cauzelor, si, implicit, neintervenind autoritatea de lucru judecat. Singurul inconvenient din partea reclamantilor ar fi plata taxei de timbru, fiind vorba de actiuni evaluabile in bani.Curtea de Apel Suceava. Taxa de poluare. Obligarea la inmatricularea autovehicululuiCURTEA DE APEL SUCEAVASECTIA COMERCIALA, CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de reclamanta S. M. prin mandatar H. N. din comuna Vicovu de Sus nr. […], judetul Suceava, impotriva sentintei nr. 1356 din 2 iulie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava – Sectia comerciala, de contencios

administrativ si fiscal in dosarul nr. 3691/86/2009, intimat fiind paratul Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Autovehiculelor Suceava.Cauza a avut termen de judecata la data de 29 octombrie 2009, incheierea sedintei de la acea data – redactata separat – facand parte din prezenta decizie, cand instanta a amanat pronuntarea pentru data de 5 noiembrie 2009, apoi pentru astazi.

Dupa deliberare, CURTEA, Asupra recursului de fata, constata:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29.05.2009 cu numar de dosar 3691/86/2009, reclamantul H. N., in contradictoriu cu paratul Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratul sa dispuna inmatricularea autoturismului marca Volkswagen cu numar de identificare: [...] fara plata taxei de mediu.

In motivarea actiunii s-a aratat ca taxa de mediu a fost instituita cu nerespectarea dispozitiilor legale, aratand ca taxa de poluare instituita prin O.U.G. 50/2008, cu modificarile ulterioare, incalca in mod clar dispozitiile tratatului Comunitatii Europene.Astfel, conform art. 90 din Tratatul CE, nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.Se recunoaste in mod constant in jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare in sensul art. 90 alin. l TCE, in functie de criterii obiective. Asemenea diferentieri sunt compatibile cu dreptul comunitar daca urmaresc obiective compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat, si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, in privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie in favoarea produselor nationale concurente (hot. Outokumpu C-213/96, hot. Nadasdi si Nemeth C-290/05). Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 TCE daca este conceput de maniera a exclude in orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele nationale si daca nu are, in nicio situatie, efecte discriminatorii (hot. Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).Asadar, este incidenta incalcarea art. 90 alin. l TCE atunci cand impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului national similar sunt calculate in mod diferit, ducand, chiar daca numai in anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat.

In cauza de fata rezulta din interpretarea O.U.G. nr. 50/2008 ca taxa de poluare se aplica in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate, precum si autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand inmatriculate deja in Romania.Nu se realizeaza insa o discriminare intre autoturismele second-hand importate din statele comunitare si acestea, in conditiile in care valoarea taxei de poluare nu depaseste valoarea taxei reziduale incorporate in valoarea vehiculelor similare deja inmatriculate (hotararea Brzezinski, C-313/05).

Ca urmare, tribunalul a apreciat ca nu poate fi retinuta critica privind incalcarea principiului nediscriminarii.

Cat despre neconcordanta dispozitiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile constitutionale, in conditiile in care reclamantul nu a invocat exceptia de neconstitutionalitate a acestora, instanta nu a putut proceda la analiza criticilor formulate sub acest aspect, competenta de a se pronunta in acest sens revenind exclusiv Curtii Constitutionale, in virtutea art. 146 din Constitutie.

Impotriva sentintei a declarat recurs reclamanta invederand urmatoarele: art. 90 din Tratatul CE reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa fiscala sau vamala care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor sau serviciilor in cadrul UE.In afara de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor OUG 50/2008, obiectul primei inmatriculari in Rornania sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumparatorii nu platesc taxa de poluare. Astfel, in anexa 4 din OUG 50/2008 figureaza grila privind cota de reducere a taxei de poluare in functie de vechimea autovehiculului. In ceea ce priveste un autovehicul nou, cota de reducere este 0 de unde rezulta ca nu se percepe taxa de poluare pentru un autoturism nou care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania.

C.J.E. a afirmat in repetate randuri ca statele membre pot impune taxe de inmatriculare asupra autoturismelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe sa respecte dispozitiile art. 90 din Tratatul C.E.In hotararea data de C.J.E. in cauza G 393/98 se fac referiri la un sistem de taxare a autoturismelor second-hand similar celui impus de Statul Roman si care a fost considerat de C.J.E. ca fiind contrar Tratatului instituind Comunitatea Europeana.Art. 90 cauta sa asigure completa neutralitate a impozitarii interne sub raportul concurentei, intre produsele care se afla deja pe piata nationala si produsele importate (Cauza C 387 /Ol, Weigel). Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90, par. 1 este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate. Dreptul comunitar nu restrange libertatea fiecarui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferentieri intre anumite produse chiar daca este vorba de produse similare in sensul art. 90, par. 1 din Tratat in baza unor criterii obiective cum ar fi provenienta materiilor prime folosite sau procesul de productie aplicat. Totusi o asemenea diferentiere este compatibila cu dreptul comunitar numai daca urmareste obiective care sunt ele, insele compatibile cu cerintele Tratatului si ale legislatiei comunitare secundare si daca regulile in cauza sunt de natura sa evite orice forma de discriminare, directa sau indirecta, indreptata impotriva importurilor din alte state membre sau orice alta forma de protectie a produselor nationale concurente (Cauza Outokumpu).

Fata de prevederile art. 90, par. 1 din Tratatul constitutiv al U.E., conform hotararii Curtii de Justitie Europene (C.J.E.) in cazul Weigel (2004), obiectivul reglementarilor comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state membre.A considerat ca sunt incalcate o serie de principii printre care: principiul prioritatii dreptului comunitar fata de cel national, principiul aplicarii directe a dreptului comunitar si principiul nediscriminarii.Prioritatea dreptului comunitar fata de cel national rezulta din prevederile art. 11, 148 (2) si art. 148 (4) din Constitutie si Legea 157/2005 – ratificarea tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E. – prin care Romania si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.Prin decizia in cauza Costa/Enel (4964) C.J.E. a stabilit ca legea care se indeparteaza de tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la indoiala.Raportat la principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, consideram ca acesta prezinta relevanta sub dublu aspect: in primul rand in ceea ce priveste existenta, integrarea. si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe ”teritoriul Romaniei si in beneficiul cetatenilor romani, iar in al doilea rand in sensul ca judecatorul national insarcinat sa aplice in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe propria raspundere, neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta realizarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu institutional” (Cauza Simmenthal, C-106/77).Mai mult, insasi Constitutia Romaniei, la alineatul 4 al articolului 148 prevede ca autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii.Tot in ceea ce priveste principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, potrivit art. 220 din Tratatul CE., Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instante este obligatorie pentru statele membre.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat instantei respingerea actiunii ca nefondata, aratand, in esenta ca taxa de poluare reglementata de OUG nr. 50/2008 este legala.

Prin sentinta nr. 1356 din 2 iulie 2009 Tribunalul Suceava a respins cererea avand ca obiect ”pretentii” formulata de reclamanta S. M. G., prin mandatar H. N., in contradictoriu cu parata Institutia Prefectului Judetului Suceava – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, ca nefondata.

Pentru a hotari astfel Tribunalul a retinut urmatoarele:Conform jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, dispozitiile art. 90 au in sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana (TCE) un

caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse in art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispozitii este de a asigura libera circulatie a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta prin eliminarea oricarei forme de protectie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii in privinta produselor provenind din alte state membre (hotararile pronuntate de C.E.J. in cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05, Brzezinski, C-313/05).

De remarcat insa ca notiunea de impozit intern are acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desemnand in jurisprudenta C.E.J. (hotararea Haar Petroleum, C-90/94 Welgel C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil in modsistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective,indiferent de originea produselor.S-a retinut de Curtea de Justitia a Comunitatilor Europene prin hotararea pronuntata in cauza Brzezinski, C-313/05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor in temeiul primei lor inmatriculari pe teritoriul unui stat membru, iar nu in temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici taxa cu efect echivalent in intelesul art. 25 TCE, ci intra int sfera regimului general intern de impozitare a marfurilor si trebuie, ca urmare, analizata in raport cu art. 90 TCE.

Fata de aceste aspecte, este lipsita de relevanta analizarea incalcarilor invocate ale art. 23 si 25 TCE, deoarece dispozitiile cuprinse in aceste articole nu sunt incidente in cauza, urmand a se examina daca taxa de poluare este incompatibila cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.Masura, are un evident caracter discriminatoriu in conditiile in care aceasta taxa se aplica in mod real doar autoturismelor second-hand, importate, care se incadreaza parametrilor prevazuti in anexa 1-4 din OUG 50/2008, insa nu se aplica si autoturismelor care circula pe teritoriul Romaniei si care se incadreaza in aceeasi parametri, autoturismelor second-hand cumparare in Romania si care nu fac obiectul unei prime inmatriculari, precum si autoturismelor care fac obiectul reinmatricularii, prin urmare nu poate fi vorba de o exceptie justificata privind restrictiile de ordin cantitativ prevazuta de art 30 din Tratat.

Plata taxei de poluare este conditionata de prima inmatriculare a unui autoturism, nici intr-un caz de gradul de uzura sau vechimea acestuia. Intentia legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor este evidenta. Se protejeaza astfel productia interna, aspect ce reiese explicit din preambulul OUG nr. 208/2008 si 218/2008, potrivit caruia: ”Guvernul Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare”.

Prin intampinarea depusa la dosar, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor prin Institutia Prefectului Judetului Suceava a aratat urmatoarele:Taxa de poluare se aplica in cazul autoturismelor noi, autohtone si importate precum si autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand inmatriculate deja in Romania.

Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania (art. 4 din OUG 50/2008).Stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de catre contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 7 din OUG 50/2008).Competenta de verificare a achitarii taxei de poluare a fost data serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor in a carora raza de competenta isi au domiciliul, sediul ori resedinta proprietarii de autovehicule, unitati teritoriale deconcentrate, aflate in coordonarea Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor.

Recursul formulat este intemeiat.Reclamantul recurent nu are obligatia de a achita taxa de poluare.Dreptul comunitar este incident in speta, mai exact dispozitiile art. 90 alin. l TCE, care interzic orice discriminare intre produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta intre impozitele aplicate ”produselor altor state membre si impozitele interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are in vedere o comparatie intre nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, in comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Roman.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana este aplicabil in privinta taxei speciale de prima inmatriculare platita de reclamant si contestata in prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie, in hotararea din 5 decembrie 2006 – data in cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nacfasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga, respectiv Ilona Nemeth c. Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksaga fiind relevante in acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, in sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state, membre (cauzele reunite C-393/04 si C-4J/05, Air Liquide Industries Belgium.Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie in mod indirect datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U.G. nr. 218/2008, autovehiculele M1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele N1 cu norma de poluare EURO 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.Rezulta asadar ca in prezent a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca in Romania sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat in Romania, fapt dovedit tot de imprejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este apropriat de pretul autoturismului nou fabricat in Romania.Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate in Romania sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E., intrucat achizitionarea unui autoturism – cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat in Romania) – impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. In respectiva cauza, autoturismele clasificate pana la 16 cai putere fiscali (C.V. – chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pana la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau in Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel incat numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia.In mod similar, in actuala reglementare a O.U.G. nr. 50/2008 modificata prin O.U.G. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat in Romania, cu o capacitate de sub 2000 c.m.c. este scutit de plata taxei de poluare, iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c.(ce nu este fabricat in Romania, ci doar in strainatate) impune achitarea, taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este incalcat si in situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second-hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c, intrucat majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea Romaniei la U.E. nu este admisibila favorizarea vanzarii autoturismelor noi fabricate in Romania si nici favorizarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania (ce pot fi considerate autoturisme nationale), atata timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO- FRUTTA S.R.L. – C. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Pentru considerentele invederate urmeaza a fi admis recursul formulat de reclamant.Pe cale de consecinta urmeaza a fi admisa actiunea si a fi obligata parata Institutia Prefectului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatricularea Autovehiculelor Suceava la inmatricularea autoturismului, fara plata taxei de poluare.

Pentru considerentele invederate, in temeiul art. 304 pct. 9; 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedura civila,

Pentru aceste motive, In numele legii, DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S. M., prin mandatar H. N. din comuna Vicovu de Sus nr. […], judetul Suceava.Modifica sentinta nr. 1356 din 2 iulie 2009 pronuntata de Tribunalul Suceava in totalitate.Admite actiunea.Obliga parata sa procedeze la inmatricularea autoturismului marca Volksvagen, tipul Passat, cu numar de identificare […] fara plata taxei de poluare.Irevocabila.Pronuntata in sedinta publica azi 12 noiembrie 2009.”

Curtea de Apel Oradea. Taxa pe poluare. Discriminare

Pe rol fiind soluţionarea recursului în contencios administrativ şi fiscal formulat de reclamantul [...], domiciliat în Oradea, [...] în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în Oradea, str. D. Cantemir, nr.2, jud. Bihor şi intimata chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr.294, sector 6  împotriva sentinţei nr. 435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.4200/111/2008, având ca obiect – contestaţia act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi,  se prezintă pentru recurentul reclamant [...] – lipsă, avocat ALECANDRU MIREL OVIDIU, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 201/04.11.2009 emisă de Baroul BUCUREŞTI – Cabinet Individual, pentru intimata pârâtă ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA – consilier juridic COZAC CLAUDIA, în baza delegaţiei depuse la dosar, lipsă fiind intimata chemată în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREŞTI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că recursul este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanţa nr.0311210091 BH/03.11.2009  plus 0,30 lei timbre judiciare,  atât intimata pârâtă cât şi intimata chemată în garanţie au depus la dosar întâmpinări în cauză, cauza este la primul  termen de judecată în recurs,  după care:

Instanţa comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul recurentului.

Reprezentantul recurentului depune la dosar copia minutei  întâlnirii dintre membrii Comisiei „Unificarea practicii judiciare” din 1 iulie 2009. Învederează că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.

Instanţa, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris , modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată , reprezentând taxele de timbru la ambele instanţe. În esenţă învederează instanţei că, taxa de poluare este discriminatorie şi ilegală prin prisma prevederilor art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, iar în ceea ce priveşte denumirea acesteia, respectiv taxă de poluare, învederează că este doar o schimbare de denumire, în fapt rămânând aceeaşi taxă de primă înmatriculare.

Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, fără cheltuieli de judecată. În esenţă învederează instanţei că, nu sunt încălcate în  cauză prevederile art.90 din Tratatul Comunităţii Europene şi totodată că, obiectul taxei de poluare este protejarea mediului, atât prin modul de utilizare cât şi prin modul de impunere, ţinându-se cont că elementele care stau la baza acestuia, sunt emisiile de noxe şi de dioxid de carbon. Mai arată şi că  instanţele de judecată  s-au pronunţat în sensul respingerii acţiunilor  având ca obiect restituirea taxei de poluare, în acest sens invocând sentinţa nr.437/2009 a Tribunalului Cluj şi decizia irevocabilă a Curţii de Apel Cluj din 2 iunie 2009. În consecinţă, apreciază că se impune respingerea recursului.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Asupra recursului în contencios de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 435/CA din 2 iunie 2009, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul [...], domiciliat în Oradea,[...], în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, str. D.Cantemir nr. 2, jud.Bihor, şi chemata în garanţie ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 294, corp A, sector 6, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, reclamantul a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca BMW, fabricat în anul 2002. Pentru a-l înmatricula în România, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Oradea a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzută de OUG 50/2008, stabilind prin decizia nr. 8899008.07.2008, în sarcina reclamantului, o taxă de poluare în cuantum de 3.486 lei, care a fost achitată prin chitanţa seria TS4B nr. 2196050/09.07.2008.

Împotriva deciziei nr. 88990/08.07.2008, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care i-a fost respinsă ca nefondată prin adresa cu nr. 100784/ 12.08.2008, aflată la fila 6 dosar.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 stabileşte cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului. Conform art. 4 din OUG 50/2008, „obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate disp. art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene. Astfel, potrivit disp. OUG 50/2008, România, stat membru al Comunităţii Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare. Ori, taxa de poluare instituită de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.

Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezultă din dispoziţiile art.1 al.2, care enumără categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează să fie finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită, prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzută de disp. art. 214/1 C.fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat reclamantului restituirea taxei de poluare reglementată de disp. OUG 50/2008, dispoziţii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acţiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o.

Ca o consecinţă a respingerii acţiunii introductive, pentru considerentele arătate mai sus, instanţa a respins şi cererea de chemare în garanţie a chematei în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu, formulată de pârâta AFP Oradea, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal, a declarat recurs  [...] solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurenta a arătat că,  a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand marca BMW, an de fabricaţie 2002, cu cartea de identitate seria G nr.405383 şi pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.

Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie şi ilegală raportat la disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunităţii Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 şi ale art.148 al.2 din Constituţie.

Totodată, reclamantul mai arată că taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea lor în ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare şi este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import.

De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, noţiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Mai arată şi că, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând II, în temeiul art.7 din legea nr.554/2004, privind procedura prealabilă şi în temeiul OUG nr.92/2003, însă contestaţia sa a fost respinsă ca nefondată.

Ca urmare a numeroaselor acţiuni judiciare şi a unei practici judecătoreşti constante, autorităţii române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită iniţial prin codul fiscal – art.214 (1-3) , au abrogat respectivele articole prin OUG nr-50/2008, însă această taxă rămâne în fapt aceeaşi, singura diferenţă fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.

În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituţia României şi Tratatul Comunităţii Europene.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Fondului Pentru Mediu Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană, corespunde pe deplin prevederilor

art.90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare, chemata în garanţie apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului, potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine dispoziţiilor art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Totodată, mai arată că art.90 din CE este încălcat doar atunci când impozitul aplicat produsului de import şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate diferit şi după metode diferite, care conduc la un impozit mai mare aplicat produsului de import, situaţie diferită de taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008.

Se mai arată şi că, practic, nici Curtea Europeană de Justiţie a C.E. , nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul şi criteriile la care se raportează nivelul taxării. Apreciază că, reclamantul trebuia să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul şi-a achiziţionat autoturismul.

În drept, a invocat  dispoziţiile art.115 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, taxa de poluare a fost stabilită în conformitate cu OUG 50/2008, care, în art.4, instituie obligaţia de plată a acestei taxe cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sa (inclusiv autoturismelor noi din producţia naţională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei.

Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României şi, în consecinţă, contribuie la poluarea mediului.

Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate susţine că ar contraveni legislaţiei comunitare.

Examinând sentinţa atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 cod procedură civilă, instanţa apreciază recursul declarat de recurentul  [...]ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria şi României la Uniunea Europeana, efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 şi4 din Constituţia României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate şi cele autohtone de natură similară.

În speţă, OUG nr. 50/21.04.2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu şi se gestionează de administraţia fondului pentru mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit art.4, obligaţia de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) şi capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare şi deprecierea autoturismului, conform coeficienţilor descrişi în anexa 4.

Este însă nefondată aprecierea instanţei de fond în sensul că taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne , deoarece este percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în România , înţeleg să utilizeze pe teritoriul României contribuind astfel la protejarea poluării mediului.

Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România, după aducerea lor in ţară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achiziţiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.

Potrivit normelor comunitare:

- art. 25 C.E. „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal”.

- art. 28 C.E. „între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent”.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie , noţiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea şi modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.

Practic, prin instituirea taxei de poluare ,indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 şi clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin.1-3 din codul fiscal, singura diferenţă fiind denumirea , modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.

Sunt astfel nefondate susţinerile intimatei Administraţia Fondului Pentru Mediu Bucureşti din întâmpinare, în sensul că taxa de poluare este neutră din punct de vedere fiscal şi că este necesar pentru aplicabilitatea art.90 Tratatul C.E să se ia în considerarea nu numai valoare impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naţionale şi produselor importate ci şi baza de impozitare  şi modalităţile de percepere a impozitului în cauză.

Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul a achiziţionat autoturismul,deoarece după cum s-a menţionat mai sus ,taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea lor în ţară.

Textul art.90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre şi supuse unor impozite interne , de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naţionale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România(second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.

De asemenea, se reţine şi  că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul a taxei auto ( de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană, iar afirmaţia intimatei Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti cum că s-a recunoscut de către

Comunitatea Europeană că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, este neîntemeiată.

Comisia Europeană (C.E) a solicitat în iunie 2009, României , informaţii în legătură cu legislaţia privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, suspectând că actuala legislaţie românească (OUG nr.50/2008) are efecte protecţioniste asupra industriei auto naţionale.

Această solicitare a fost transmisă sub forma unei „scrisori de somare”, prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzut de art.226 din Tratatul C.E.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, apreciind soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de recurs, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, apreciază recursul declarat de recurentul  [...] împotriva sentinţei nr. 435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor,  ca  fiind fondat şi pe cale de consecinţă , sentinţa va fi modificată în totalitate , în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantul  [...] împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea, dispunând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88990 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă cu obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3486 lei.

De asemenea, va fi admisă , în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Fondului pentru Mediu Bucureşti, formulată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea şi obligată chemata în garanţie, să plătească  pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie  venit la Fondul de Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor  – Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond şi în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

ADMITE ca fondat recursul declarat de recurentul  [...] împotriva sentinţei nr.435/CA din 2 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:

Admite acţiunea formulată de reclamantul  [...] împotriva pârâtei DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA.

Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.88900 din 8 iulie 2008, emisă de pârâtă şi în consecinţă, obligă pârâta la restituirea sumei de 3486 lei, achitată cu chitanţa seria TS4B nr.2196050 din 29 aprilie 2008, reprezentând taxa  de poluare.

Admite cererea de chemare în garanţie a ADMINISTRAŢIEI FONDULUI PENTRU MEDIU BUCUREŢTI formulată de pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNCIPIULUI ORADEA.

Obligă chemata în garanţie să plătească pârâtei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Oradea suma de 3486 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare.

Obligă intimata DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BIHOR – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA la plata sumei de 45,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, în fond şi în recurs.

Curtea de Apel Suceava. Restituirea taxei de poluare

Pe rolul instanţei se află judecarea recursului declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Vargan Paul pentru recurent, lipsă fiind acesta şi reprezentaţii pârâtelor-intimate.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus la dosarul cauzei chitanţa nr.032289 din 05.11.2009, cu care face dovada plăţii taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei şi timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, precizând că a studiat întâmpinarea pârâtelor înaintea începerii şedinţei de judecată, astfel încât cunoaşte poziţia acestora.

Instanţa, constatând că recursul este legal timbrat şi în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Avocatul reclamantului-recurent, faţă de data de 7 mai 2009, când clientul său a achitat taxa a cărei restituire o solicită în prezentul dosar, a pus concluzii de admitere a recursului, aşa cum a fost formulat, cu consecinţa modificării sentinţei primei instanţe în sensul admiterii acţiunii. Cum şi-a motivat în detaliu cererea de recurs, apărătorul recurentului consideră necesar să puncteze doar câteva aspecte, şi anume faptul că reclamantul, fiind constrâns la plata taxei de înmatriculare pentru a-şi înscrie în circulaţie autoturismul, măsură prin care se încalcă art.90 din Tratatul Comunităţii Europene, ce are efect discriminatoriu, este îndreptăţit la restituirea sumei plătite, subliniind că în mod

greşit se motivează de către pârâte că taxa instituită prin OUG nr.50/2008 ar fi o taxă de mediu. Mai mult, susţine avocatul recurentului, prin măsura instituirii taxei în discuţie se protejează indirect producţia internă, întrucât în România sunt produse autoturisme cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm3; invocă jurisprudenţa Curţii de Apel Suceava, amintind şi existenţa unei hotărâri CEDO împotriva Franţei din anul 1970.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal la data de 09.06.2009, înregistrată sub nr. 3920/86/2009, reclamantul [...] a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanţa cu seria TS4A nr. 9426479 din 7 mai 2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevăzut de art 124 din Codul de procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

In motivare, reclamantul a arătat că, la data de 10 februarie 2008 a achiziţionat din Germania un autoturism la mâna a doua marca BMW, tipul 525 D cu seria de şasiu WBADL91020GW60802, iar în vederea înmatriculării acestuia a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispoziţiile OUG nr. 50/2008, modificată prin OUG 218/2008 şi prin OUG nr. 7/2009.

Mai arată reclamantul că, taxa de poluare auto, achitată pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunităţii Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la data aderării, dispoziţiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România şi se aplică în condiţiile stabilite prin tratate şi prin actul de aderare.

Diferenţierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate faţă de cele deja înmatriculate rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei înmatriculare în România, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului, prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului.

în drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 25 şi 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedură civilă.

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

în motivare s-a arătat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acţiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul „poluatorul plăteşte”, care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât şi în cazul celor rulate, achiziţionate din afara ţării, dar şi celor produse în România. Promovând o politică de armonizare cu legislaţia şi directivele Uniunii Europene în materie de protecţie a mediului, Guvernul României a susţinut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule începând cu data de 01.01.2007.

Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, era plătită de orice persoană fizică sau juridică, care înmatriculare pentru prima dată în România un autoturism sau autovehicul.

Faţă de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeană, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din alte state membre, invitând ţara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menţionat anterior în termen de două luni de la primirea acestuia.

Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare şi pentru stoparea continuării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României menţinându-şi poziţia că trebuie evidenţiată diferenţa dintre maşinile high şi low poluatoare şi a propus un proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului.

Mai menţionează secund-pârâta că neadoptarea în regim de urgenţă a OUG nr. 50/2008 în conformitate cu cerinţele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curţii de Justiţiei a Comunităţii. Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană.

Faţă de această observaţie a Comisiei Europene, potrivit reglementărilor naţionale, taxa pentru autoturismele noi, care se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeaşi, indiferent de provenienţa lor, respectiv din producţia internă, import sau din achiziţii intracomunitare.

A concluzionat secund-pârâta, că atâta vreme cât Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe „se constituie o discriminare a regimului fiscal şi că această taxă contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare a faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.

Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.1408 din 3 iulie 2009, a respins acţiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Conform jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import şi export şi a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziţii este de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă prin eliminarea oricărei forme de protecţie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinţa produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunţate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 şi C-41/05, Brzezinski, C-313/05).

De remarcat însă că noţiunea de „impozit intern” are accepţiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenţa C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.

S-a reţinut de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene prin hotărârea pronunţată în cauza Brzezinski, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import şi nici o taxă cu efect echivalent în înţelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor şi trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.

Faţă de aceste aspecte, este lipsită de relevanţă analizarea încălcărilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispoziţiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.

Se recunoaşte în mod constant în jurisprudenţa comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferenţiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcţie de criterii obiective. Asemenea diferenţieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigenţele tratatului şi ale dreptului derivat şi dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privinţa importurilor provenind din state membre, sau de protecţie în favoarea produselor naţionale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi şi Nemeth C-290/05).

Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior faţă de

produsele naţionale şi dacă nu are, în nici-o situaţie, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).

Aşadar este incidentă încălcarea art.90 al.l TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat şi cel aplicat produsului naţional similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.

De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispoziţiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziţie o cale de atac în faţa instanţelor naţionale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Antonio Gomez Valenţe c. Fazenda Publica).

A reţinut instanţa de fond că, în cauza de faţă rezultă din cuprinsul art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanţă, pe baza unor criterii ce privesc destinaţia lor şi nu provenienţa.

Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare şi acestea, în condiţiile în care valoarea taxei de poluare nu depăşeşte valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05).

Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce priveşte criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de CO2, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru aplicarea greşită a legii.

În motivarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că taxa instituită prin O.G. nr. 50/2008 este o taxă de primă înmatriculare şi nu o taxă de mediu, care încalcă principiul nediscriminării prevăzut de art.90 din Tratatul Comunităţii Europene.

Pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a depus întâmpinare.

Pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că soluţia pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, reiterând susţinerile făcute în faţa instanţei de fond.

Curtea, analizând recursul prin prisma actelor dosarului şi a motivelor invocate în declaraţia de recurs, îl constată întemeiat.

Atât prin cererea introductivă de instanţă cât şi prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului naţional, OUG nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.

Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe unice.

Aşadar, dacă art. 23 stabileşte faptul că sunt interzise, în relaţiile dintre statele membre, taxele vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, aşa cum a arătat Curtea Europeană de Justiţie în cauza C- 393/04 şi C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.

Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.

Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe şi impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii taxei.

Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, aşa cum afirmă Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi şi C-333/2005, „o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru înainte de intrarea învigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Şi nu este inutil de observat că această hotărâre a Curţii a fost pronunţată la cererea unei instanţe din Ungaria, ţară care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca şi România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), aşa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intră în concurenţă autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preţ mai ridicat).

Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România şi cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate   în   România   înainte   de   01.01.2007   şi   nici   cu   privire   la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.

In cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.”

Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieţei interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare”, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.

De asemenea, scopul protejării pieţei interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piaţa este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislaţia românească, se urmăreşte un efect protecţionist la nivelul industriei naţionale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferenţiată a unor produse similare, cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective şi să nu aibă ca efect protejarea producţiei naţionale.

În urma cerinţei de „primă înmatriculare” toate maşinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piaţa maşinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeaşi perioadă, dar nu pentru prima dată, şi care intră în concurenţă directă cu produsele naţionale, vor fi supune unei taxe substanţiale.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare naţională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispoziţiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.

De altfel, cu aceeaşi argumentare, Comisia Europeană a transmis României o „scrisoare de somare” ca primă etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene – cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de   Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la   anularea lui. dată fiind natura sa orieinală si- nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în faţa dreptului naţional.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul naţional este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituţionale.

Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul şi va modifica, parţial, sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi va obliga pârâţii la plata sumei de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii, precum şi la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.

Pentru aceste motive,

în numele legii,

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul [...] împotriva sentinţei nr.1408 din 3 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava — Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr.3920/86/2009, în contradictoriu cu pârâtele-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava şi Administraţia Fondului pentru Mediu.

Modifică sentinţa recurată şi, în consecinţă:

Admite acţiunea reclamantului [...].

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 5.674 lei şi dobânda legală aferentă sumei la data efectuării plăţii. Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 59,30 lei cheltuieli de judecată din ambele instanţe.

O noua reglementare privind taxa auto

Comunicat Guvernul Romaniei: “Persoanele care au cumpărat sau vor cumpăra în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009, inclusiv, autovehicule cu motoare Euro 4 şi capacitate cilindrică de până la 2000 cmc înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al UE beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule în condiţiile în care înmatricularea, pentru prima dată în România se face în termen de 45 de zile, după 1 ianuarie, a anunţat primul-ministru Emil Boc, la finalul şedinţei de Guvern.

Executivul a adoptat, în acest sens, o Ordonanţă de Urgenţă.

Şeful Executivului a subliniat că această măsură a fost agreată de ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, cu reprezentanţii Comisiei Europene. „Acesta este termenul discutat astfel încât toţi cetăţenii să aibă egalitate de tratament, indiferent că au cumpărat în acest an sau continuă să-şi cumpere autovehicule până la sfârşitul anului”, a afirmat primul-ministru.

La rândul său, ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a precizat că decizia Guvernului va permite persoanelor care au achiziţionat până la 31 decembrie autovehicule cu motoare Euro 4 şi capacitate cilindrică de până la 2000 cmc să aibă timpul necesar să le înmatriculeze, beneficiind de scutirea la plata taxei. „Autovehiculele de acest tip care vor fi aduse în ţară după 1 ianuarie nu vor mai fi exceptate de la taxă”, a menţionat ministrul Mediului şi Pădurilor.

De asemenea, tot în domeniul industriei auto primul-ministru Emil Boc a anunţat că Programul Rabla va fi aplicat şi după 1 ianuarie 2010, urmând să fie extins şi pentru persoanele juridice. „Programul va deveni operabil începând cu 1 ianuarie 2010”, a afirmat premierul.

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a menţionat că ordinul de ministru care prevede prelungirea acestui program pentru anul viitor a fost deja semnat, fiind menţinute aceleaşi prevederi care au fost aplicabile în cursul acestui an. „În momentul actual sunt demarate toate condiţiile pentru a demara acest Program de la începutul lunii ianuarie”, a afirmat Laszlo Borbely. În ceea ce priveşte programul de înnoire a parcului pentru tractoare, care va funcţiona din 2010, ordinul de ministru este finalizat şi va fi promovat începând cu ianuarie 2010, astfel încât până la sfârşitul lunii ianuarie Programul să fie demarat, a menţionat ministrul Mediului şi Pădurilor.”

Taxa pe poluare. Legislatia nationala incalca Tratatul CE

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SG, împotriva sentinţei civile nr. 1223/2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr. 1253/117/2009, în contradictoriu cu pârâta PREFECTURA JUDETULUI CLUJ, având ca obiect obligaţia de a face taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 01.10.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât şi concluziile orale ale părţilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentinţa civilă nr.  1.223 din data de 09.05.2009 pronunţată în dosarul nr. 1.253/117/2009 de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea formulată de reclamantul SG, în contradictoriu cu pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CLUJ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a achiziţionat, la data de 22.09.2008, un autoturism marca Suzuki Grand Vitara. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiţionat acest lucru de plata taxei de poluare prevăzute de OUG nr. 50/2008.

Contrar susţinerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absenţa taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.

Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 stabileşte, potrivit dispoziţiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului, iar potrivit dispoziţiilor art. 4, obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speţă nu sunt încălcate dispoziţiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene.

Astfel, potrivit dispoziţiilor enunţate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor ţări membre ale Comunităţii unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înţeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze şi să utilizeze un autoturism, indiferent de provenienţa sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 ca

fiind unul de poluare rezultă din dispoziţiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe şi proiecte pentru protecţia mediului care urmează a fi finanţate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiţionarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispoziţiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal şi apreciată ca nelegală de către instanţe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România şi Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislaţiei comunitare.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiţionat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, dispoziţii care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acţiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SG solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 299 – 316 C.pr.civ., reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plăţii taxei de poluare este în contradicţie cu dispoziţiile Tratatului U.E., respectiv art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate şi în alte ţări membre ale U.E., astfel că dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 încalcă prevederile Tratatului U.E.

În sprijinul susţinerilor sale, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art. 139 alin. 1 din Constituţie care instituie obligativitatea României de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speţă art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E.

Invocând dispoziţiile Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană, reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curţii Europene de Justiţie, reclamantul susţine că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanţele judecătoreşti au obligaţia de a respecta dispoziţiile dreptului comunitar.

În ceea ce privesc prevederile O.U.G. nr. 50/2008, reclamantul susţine că acestea sunt discriminatorii faţă de autovehiculele deja existente în parcul auto naţional.

De asemenea, reclamantul apreciază că are dreptul la scutirea plăţii taxei de primă înmatriculare, deoarece nu se încadrează în nici una din situaţiile legal stabilite ca fiind situaţii generatoare a obligaţiei de plată a taxei respective.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară internă şi cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe şi ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicţiile  statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul naţional, ca prim judecător comunitar, are competenţa atunci când dă efect direct dispoziţiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naţionale de aşa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin şi efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enuntata starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecatii si plecand de aspectele concrete ale spetei trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar.

La data de 22.09.2008, reclamantul recurent a achizitionat din Germania un autoturism marca Suzuki Grand Vitara, inmatriculat pentru prima data in Germania in anul 2003. La data de 29.01.2009, recurentul a obtinut un certificat de autenticitate din partea Registrului Auto Roman. Ulterior, la data de 26.03.2009, reclamantul recurent a adresat o cerere Institutiei Prefectului Judetului Cluj – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Autovehiculelor prin care a solicitat inmatricularea autoturismului fara achitarea taxei de poluare. Motivele invocate in sustinerea acestei cereri sunt similare argumentelor care motiveaza recursul dedus judecatii. Cererea nu a fost solutionata, nici parata intimata nu a facut dovada modului de solutionare a cererii, insa prin intampinarea formulata la cererea de chemare in judecata s-a opus la admiterea acesteia, invocand faptul ca nu poate proceda la inmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitarii taxei de poluare, cu motivarea ca prima inmatriculare a vehiculelor in Romania se poate efectua doar daca sunt respectate dispozitiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atat in sensul prezentarii documentelor cat si in sensul achitarii tuturor taxelor prevazute de legislatia in vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 50/2008.

Instanta de recurs, urmarind modificarile succesive ale O.U.G. 50/2008, constata faptul ca solicitarea de inmatriculare a autoturismului si refuzul autoritatii administrative de a inmatricula acel autoturism in absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc dupa data modificarii O.U.G. 50/2008 prin O.U.G. 218/2008. Astfel, cererea nesolutionata adresata autoritatii administrative este datata 26.03.2009, iar O.U.G. 218/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial in data de 11.12.2008. In consecinta, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse prin OUG 218/2008.

Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre Guvernul Romaniei prin adoptarea ordonantei de urgenta. Astfel, in preambului ordonantei de urgenta analizate se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare şi economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieţelor auto şi a producţiei industriei furnizoare, precum şi măsurile de susţinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internaţională;

-faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,,

Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O.U.G. 50/2008, care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului şi pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislaţia comunitară în acest domeniu,    ţinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgenţă, pentru evitarea oricăror consecinţe juridice negative ale situaţiei actuale”.

Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. Astfel, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O.U.G. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in productia de autovehicule.

Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in Romania, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin actul normativ enuntat, O.U.G. 218/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2.000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008    50180 301   0 46>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in Romania, o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate.

Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O.U.G. 50/2008, taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatilor Europene.

Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justitie Europeana a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor.

In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel  incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea

realizarii unui scop declarat de protejare a industriei  nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare.

In urma modificarilor aduse prin O.U.G. 218/2008, norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania si autoturismele second hand deja inmatriculate in Romania si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in Romania si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta  fie spre cele deja inmatriculate in Romania, fie spre cele produse in Romania.

Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre Comisia Europeana, la data de 25.06.2009, in temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declansarea acestei proceduri, Comisia considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. Comisia se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare, conform modificarilor introduse prin OUG 218/2008.

Comisia a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in Romania in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiale.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi modificata in sensul admiterii cererii de chemare in judecata si obligarii paratei la inmatricularea autoturismului fara achitarea taxei de poluare reglementata prin dispozitiile O.U.G. 50/2008, asa cum a  fost modificata prin OUG 218/2008.

Cu privire la cheltuielile de judecata ocazionate de solutionarea cererii atat de catre prima instanta cat si in calea de atac declarata, instanta va lua act de faptul ca la termenul din

data de 1.10.2009, recurentul a declarat in mod expres ca nu intelege sa solicite obligarea paratei intimate la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul SG, domiciliat in [...], in contradictoriu cu intimata Institutia Prefectului Judetului Cluj, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinţei civile nr. 1.223 din 8 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1253/117/2009 al Tribunalului Cluj, pe care o modifică şi în consecinta:

Admite acţiunea de contencios administrativ formulată de reclamant şi în consecinţă:

Obligă pârâtul INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI CLUJ – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CLUJ să înmatriculeze autoturismul marca Suzuki Grand Vitara nr. motor H27A serie caroserie: JSAHTX92V00100952 fără plata taxei de poluare instituită de OG 50/2008 cu modificările şi completările ulterioare.

Fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul Sibiu a sesizat CJUE cu o intrebare preliminara ref. taxa de poluare (art. 90 TCE)

Sectia comerciala si de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, prin incheierea din 18 iunie 2009, a sesizat Curtea de Justiţie Europeană cu o întrebare preliminară referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, articol ce reglementează interzicerea impunerii, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naţionale.

Nota Direcţiei afaceri europene, relaţii internaţionale şi programe nr. 2/36509/1154/2009 a fost discutata joi, 17 decembrie 2009, de Plenul CSM. Ideea este de a astepta pronuntarea unei hotarari a Curtii de Justitie Europeana.

Membrii Plenului, in special Virgil Andreies, presedintele CSM, au avut cuvinte de lauda la adresa presedintei completului de judecata, judecator Anamaria Raluca Savu, pentru motivarea argumentata a solicitarii adresate Curtii de Justitie Europene.

Textul notei DAERIP:

“Notă referitoare la pronunţarea unei hotărâri preliminare privind compatibilitatea reglementării naţionale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar şi

punerii în întârziere de către Comisia Europeană a României  în ce priveşte compatibilitatea legislaţiei româneşti care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene

La data de 7.12.2009, prin adresa nr. 1/36509/1154/07.12.2009, Departamentul pentru Afaceri Europene a informat Consiliul Superior al Magistraturii  asupra cauzei C-402/09 înregistrate pe rolul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene referitoare la demersul Tribunalului Sibiu de a solicita acestei instanţe comunitare să se pronunţe printr-o hotărâre preliminară cu privire la compatibilitatea reglementarii naţionale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar (I).

De asemenea, Departamentul pentru Afaceri Europene a informat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la „punerea în întârziere prin intermediul căreia Comisia a declanşat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în ce priveşte compatibilitatea legislaţiei româneşti care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene”(II).

I.  Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare. Prin încheierea din 18 iunie 2009, pronunţată în cauza Tatu Ioan în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului, Tribunalul Sibiu – secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea de Justiţie Europeană cu o întrebare preliminară referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene, articol ce reglementează interzicerea impunerii, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor naţionale.

Prin întrebarea adresată, Tribunalul Sibiu solicită Curţii să răspundă la următoarea întrebare: “Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare dispoziţiilor art. 90 din Tratatul CE, se instituie într-adevăr o măsură cu adevărat discriminatorie?”

Litigiul principal priveşte o cerere de restituire a taxei de poluare achitate în luna iulie 2008, în temeiul O.U.G. nr.  50/2008. Prin acţiunea formulată, reclamantul pretinde că taxa de poluare este în realitate o altă forma a taxei de primă înmatriculare reglementate anterior de Codul fiscal şi care a fost deja considerată de instanţele naţionale ca fiind contrară dreptului comunitar. De asemenea, reclamantul susţine că taxa de poluare contravine art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul CE.

II. Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor

Astfel cum rezultă din comunicarea Departamentul pentru Afaceri Europene, taxarea autovehiculelor second-hand a determinat Comisia Europeană să declanşeze împotriva României   o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în temeiul art. 226 TCE.

In conformitate cu art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor se derulează in doua faze: 1. faza precontencioasă, care constă într-un dialog administrativ intre Comisie si statul membru UE vizat, in scopul identificării soluţiilor adecvate pentru asigurarea respectării dreptului comunitar, şi 2. faza contencioasă, care  debutează în momentul in care Comisia sesizează Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi se finalizează cu hotărârea instanţei comunitare prin care aceasta constata daca statul membru UE vizat si-a respectat sau nu obligaţiile.

Scrisoarea de punere in întârziere  declanşează prima etapa a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, autorităţile romane având la dispoziţie un termen de 2 luni de la primirea respectivei scrisori pentru a comunica poziţia lor. În cazul in care Comisia va considera că poziţia transmisă nu prezintă suficiente argumente în sensul asigurării respectării dreptului comunitar, ar putea decide sa transmită României un aviz motivat, declanşând astfel cea de-a doua şi ultima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor. În funcţie de  răspunsul primit din partea statului în cauză, , Comisia poate decide sesizarea Curţii de Justiţie.

Astfel,  la data de 26.06.2009, autorităţilor române le-a fost comunicată scrisoarea de punere în întârziere prin intermediul căreia Comisia Europeană a declanşat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor.

Este important de menţionată că şi anterior, în anul 2007,  Comisia a declanşat o  procedură similară determinată la acel moment de prevederile Codului fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare. Astfel,  Comisia Europeană a adresat în luna martie 2007  o scrisoare de punere în întârziere Statului român în cuprinsul căreia se aprecia că  taxa de primă înmatriculare contravenea Tratatului de aderare şi jurisprudenţei Curţii Europene.

Examinând poziţia Comisiei Europene, Guvernul a  iniţiat modificări legislative menite să modifice natura juridică a taxei auto, astfel că  aceasta a primit o nouă denumire – taxă de poluare – şi o nouă calificare juridică – taxă de mediu, prin adoptarea  O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.

Adoptarea de către Guvern a acestei ordonanţe a determinat retragerea de către Comisia Europeană a propunerii de decizie pentru sesizarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Dar OUG nr. 50/2008 a suferit modificări succesive prin  O.U.G. nr. 208/2008 (ulterior abrogată) prin O.U.G. nr. 218/2008, care  a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008, şi, mai recent, prin O.U.G. nr. 7/2009.

Astfel, conform legislaţiei în vigoare în prezent, obligaţia de plată a taxei se aplică “cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”[1], iar  „autovehiculele cu Euro 4 si cu o capacitate cilindrica de cel mult 2.000 cmc sunt scutite de plata taxei pe

poluare in România dacă se înmatriculează pentru prima dată in orice stat din Uniunea Europeana în perioada 15 decembrie 2008 – 15 decembrie 2009”[2]

Ulterior acestor modificări, mai precis la data de 26.06.2009, astfel cum precizează Departamentul pentru Afaceri Europene, „autorităţilor române le-a fost comunicată punerea în întârziere prin intermediul căreia Comisia a declanşat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, cu referire la compatibilitatea legislaţiei româneşti care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.” Poziţia Guvernului României a fost comunicată Comisiei Europene la data de 28.09.2009.

Având în vedere aceste aspecte, propunem informarea Plenului CSM asupra celor două proceduri anterior expuse.

Taxa de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008. Diferenta de tratament. Incalcarea art. 90 din Tratatul de instituire a CE

Rolul judecatorilor este unul de o mare importanta sociala. E adevarat ca publicul are acces la informatii in special din dosarele penale implicand politicieni sau mari oameni de afaceri, dar justitia nu este eminamente penala: peste 75% din totalul cauzelor solutionate de judecatori sunt civile, comerciale, de dreptul muncii, de asigurari sociale, de contencios administrativ si fiscal.

In primul rand, judecatorul este chemat sa solutioneze un litigiu concret, care face obiectul sesizarii instantei. Prin solutia pe care o da, judecatorul contribuie la restabilirea ordinii de drept incalcate. Litigiul poate privi persoane fizie si juridice, si chiar autoritati statale. In fata judecatorului toti sunt egali, iar justitia este impartiala, astfel incat abuzul comis de una dintre puterile statului va fi sanctionat de justitie, care este astfel si putere, dar si contraputere. In al doilea rand, hotararea judecatorului este creatoare de jurisprudenta. Argumentand minutios in fapt si in drept, referindu-se atat la probele din dosar si legislatia nationala pertinenta, cat si la legislatia si jurisprudenta internationala, hotararea judecatorului va servi ca model pentru alti colegi, in mentinerea si ridicarea anumitor conceptii la nivel de principiu. La randul lor, partile si avocatii vor sti modul de gandire al unui judecator, vor impartasi sau nu punctul de vedere al acestuia si al colegilor sai, iar justitia va fi astfel previzibila. In al treilea rand, hotararea judecatorului influenteaza indirect si mediul social care are legatura cu partile implicate in dosarul concret pe care l-a solutionat: daca un inculpat periculos este pus in libertate, creste sentimentul de nesiguranta al cetatenilor onesti; daca este respinsa cererea de anularea a unei deciyii de concediere, reclamantul si familia acestuai vor fi pusi in situatia de a-si cauta alte surse de venit; o incredintare a unui minor

numai unuia dintre parinti cu restrangerea excesiva a dreptului de vizitare din partea celuilalt parinte va bulversa relatia parinti-copil; restituirea unei case nationalizate catre proprietar are ca efect lipsirea de locuinta a familiilor de chiriasi s.a.m.d. Or, toate aceste aspecte ajuta la conturarea unui anumit aspect al vietii sociale; judecatorul influenteaza destine umane. Cunoscand public hotararile judecatoresti de importanta sociala care se pronunta in Romania, judecatorii vor fi mai responabili cu privire la consecintele deciziilor lor, iar cetatenii vor avea mai multa incredere in justitie.

 La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta reprezentanta reclamantului, av. FC in substituire av. ST, lipsa fiind parata.Procedura este legal indeplinita.S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care se constata ca la data de 27.11.2008 s-a depus la dosar intampinare din partea paratei, un exemplar fiind comunicat reprezentantei reclamantului.Reprezentanta reclamantului depune la dosar practica judiciara si arata ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, imprejurare fata de care instanta declara inchisa faza probatorie si acorda cuvantul in fond.Reprezentanta reclamantului solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, pentru motivele expuse in scris, cu cheltuieli de judecata.INSTANTA1. Cererea de chemare in judecataPrin cererea de chemare in judecata din 04.11.2008, reclamantul a solicitat obligarea paratei la inmatricularea fara plata taxei de poluare a autoturismului marca BMW fabricat in 1991. Reclamantul si-a motivat actiunea aratand ca a achizitionat acest autoturism in august 2008, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, insa ca pentru a-l inmatricula in Romania i se impune achitarea taxei de poluare  prevazuta in OUG nr. 50/2008. Reclamantul considera ca, intrucat aceasta  taxa trebuie platita la  prima inmatriculare in Romania a unui autoturism, s-ar pastra conceptul de "taxa de prima inmatriculare" instituit initial prin prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal, care au fost declarate de instantele romanesti ca fiind neconforme cu dispozitiile art.90 din Tratatul UE. Reclamantul a mai aratat ca nici taxa de poluare nu ar fi conforma cu Tratatul UE, respectiv cu art. 25, art. 28 si art. 90, aceasta pentru ca  taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele inmatriculate in Uniunea Europeana si reinmatriculate pentru prima data in Romania, in timp ce pentru autoturismele deja inmatriculate in Romania, la o noua inmatriculare taxa nu mai este perceputa (f.2-6).La cererea de chemare in judecata au fost depuse ca probe cartea de identitate a vehiculului (f.8), certificatul de inmatriculare tradus in limba romana (f.9), contractul de vanzare-cumparare al autoturismului (f.10)2. IntampinareaPrin intampinarea depusa, paratul a solicitat respingerea actiunii  formulate de reclamant, pe motiv ca pentru a proceda la inmatricularea unui autoturism, Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Autovehiculelor, pretinde indeplinirea conditiilor prevazute in art. 11 din OUG 195/2002, respectiv art. 7 din Ordinul  Ministrului Administratiei si Internelor nr. 1501/2006, printre care figureaza si

cerinta  existentei dovezii pentru plata taxei de inmatriculare stabilita potrivit legii. Or, dupa abrogarea  articolului 2141-2143 din Legea 271/2003 privind Codul fiscal, in aceasta materie ar fi incidente dispozitiile OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, astfel ca paratul nu poate proceda la inmatricularea autoturismului apartinand reclamantului in absenta achitarii taxei speciale  pentru inmatriculare, fiind tinut sa respecte legislatia interna chiar si in situatia in care ulterior legiuitorul o va modifica  pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar (f.13-16).

3. Starea de fapt Din inscrisurile depuse in probatiune, Tribunalul retine ca autoturismul in cauza este din categoria M (1), are capacitatea cilindrica 1795 cm3 si norma de poluare Euro2. Autoturismul a fost fabricat in anul 1991 si inmatriculat pentru prima data in Germania la data de 30.09.1991. A fost cumparat de reclamant in data de 22.08.2008, care s-a prezentat in luna urmatoare la autoritatile romane in vederea inmatricularii autoturismului pentru prima data in Romania. Cererea reclamantului a fost respinsa pe motiv ca nu exista dovada achitarii taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.4. Reglementari incidenteProblema de drept care se pune in cauza este daca legislatia interna potrivit careia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislatiei internationale si comunitare.b Reglementari interneb1. Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania (art 4 lit a), fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece  OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Taxa se calculeaza de autoritatea fiscala competenta (art 5 alin 1). Pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intentia legiuitorului, Tribunalul utilizeaza interpretarea teleologica (dupa scop): In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect – `poluatorul plateste` -,  sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru. 

b2. Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc si care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene incepand cu data de 15 decembrie 2008 se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).b3. OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr 218/2008 privind modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania, li se aplica taxele prevazute in anexele nr. 1 si 2. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre masinile noi si cele vechi, inmatriculate in Romania dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2008.Rezulta ca pentru autovehiculul second-hand in cauza, care face parte din categoria M1 si are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent cand are loc  - dupa data de 1 iulie 2008 – prima inmatriculare in Romania.b. Reglementari comunitareArt. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. c. Normele aplicabile in spetaOrganele fiscale din Romania au invocat legalitatea incasarii taxei, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare. Instanta constata ca, intr-adevar, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au  prioritate fata de dreptul national. Acesta rezulta din doua argumente:c.1. Constitutia Romaniei: De la 1 ian 2007, Romania este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constitutie, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele

Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.c.2. Jurispudenta Curtii de Justitie Europene:. Prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se indeparteaza de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la indoiala. Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre aratand ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului national ulterior – or, in speta, taxa pe poluare a fost introdusa in legislatia interna de abia in anul 2008.De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca judecatorul national este obligat sa aplice  normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau  a unei alte proceduri constitutionale.d. Compatibilitatea dintre dreptul intern si cel comunitar in spetaAnalizand dispozitiile OUG 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism  produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania. Iar ca urmare a adoptarii O.U.G. nr. 218/2008, intentia legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2.000 cm3 (or, este de notorietate ca in Romania sunt produse autoturisme cuaceste caracteristici) care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel incat consumatorii sunt directionati fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja inmatriculat in Romania. Se protejeaza astfel productia interna, aspect ce reiese explicit din preambului O.U.G. nr. 208/2008 si 218/2008, potrivita caruia: `Guvernul Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare`5. Solutia instanteiO.U.G. nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or, dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat  norma fiscala

nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – in speta, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).Asupra incalcarii art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate in Italia si fructele cultivate in Italia). Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior: doar aceste din urma persoane platesc taxa de poluare, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane cele inmatriculate ulterior. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in traffic, potrivit principiului `poluatorul plateste`.Acest tip de discrimnare se discuta insa in raport de art 16 din Constitutie, art 26 din Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de Romania prin Decretul 212/1974 si a art 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, dispozitii fata de care nu este implinit cadrul procesual (neprecizarea actiunii in acest sens si nechemarea in judecata a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii).6. Cheltuieli de judecataFiind cazut in pretentie, paratul va fi obligat sa plateasca reclamantului, in baza art 274 C.proc.civ, cheltuieli de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariul avocatului angajat, care a fost dovedit cu chitantele depuse (f.22-23).PENTRU ACESTE MOTIVE,IN NUMELE LEGIIHOTARASTEAdmite actiunea formulata de reclamantul PRF.Obliga parata Institutia Prefectului jud. Cluj – Serviciul Public comunitar Regim de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, cu sediul in Cluj-Napoca, b-dul 21 Decembrie 1989 nr 58, jud. Cluj sa inmatriculeze autoturismul apartinand reclamantului marca BMW 318 i, seria sasiu AABM2N2111J88E0, culoare negru, an de fanricatie 1991,  fara plata taxei de poluare prevazuta de OUG nr. 50/2008.Obliga parata sa plateasca reclamantului suma de 1000 lei cheltuieli de judecata.Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Noua reglementare stabileste ca autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009

inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei de poluare pentru autovehicule, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 

Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii europene si care se inmatriculeaza in Romania, li se vor aplica taxele stabilite prin anexele noii ordonante de urgenta. 

Se mai arata ca diferenta dintre taxa stabilita potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 si noua taxa se va restitui in baza unei proceduri care urmeaza sa fie stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si dezvoltarii durabile si al ministrului economiei si finantelor in termen de 30 de zile de  de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta. 

Modificari privind taxa de poluare

Noua reglementare stabileste ca autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei de poluare pentru autovehicule, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 

Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii europene si care se inmatriculeaza in Romania, li se vor aplica taxele stabilite prin anexele noii ordonante de urgenta. 

Se mai arata ca diferenta dintre taxa stabilita potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 si noua taxa se va restitui in baza unei proceduri care urmeaza sa fie stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si dezvoltarii durabile si al ministrului economiei si finantelor in termen de 30 de zile de  de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta. 

Taxa de prima inmatriculare. Taxa de poluare. Efectele juridice ale OUG nr. 50/2008

Celebra „taxa de prima inmatriculare” (in fapt, acciza prevazuta in art. 2141 – 2143 Cod fiscal sub denumirea de „taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule”) intra, cu incepere de la 1 iulie 2008, intr-o noua faza a existentei sale, ca urmare a adoptarii de catre Guvern a OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.

In cele ce urmeaza, ne ingaduim cateva observatii asupra efectelor juridice ale OUG nr. 50/2008.

1. Ordonanta de urgenta nr. 50/2008 nu a intrat in vigoare in ceea ce priveste modificarea Codului fiscal (abrogarea art. 2141 – 2143 C. fisc.)

Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrarii in vigoare a acestui act normativ (1 iulie 2008) se abroga art. 2141 – 2143 C. fisc., texte ce reglementeaza taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule.

Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din acelasi act normativ, modificarile sau completarile intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege. Din analiza acestor texte, rezulta cu certitudine ca:• Nicio ordonanta de urgenta nu poate modifica Codul fiscal, pentru ca acesta se modifica numai prin lege, in sensul strict al termenului.• Efecte juridice produc eventual doar ordonantele de urgenta aprobate prin lege. Din moment ce OUG nr. 50/2008 nu a fost inca aprobata prin lege, ea nu produce niciun fel de efecte juridice de la 1 iulie 2008.• Avand in vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, oricum modificarile aduse Codului fiscal (abrogarea art. 2141 – 2143) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.

In opinia noastra, aceasta din urma concluzie este sustinuta de un argument suplimentar: legiuitorul (Guvernul) nu a prevazut expres in textul OUG nr. 50/2008 ca acest act normativ va intra in vigoare mai devreme, prin derogare de la art. 4 alin. 2 din Codul fiscal. O asemenea formula a fost folosita de legiuitor in cazul altor acte normative care au modificat Codul fiscal (de pilda, Legea nr. 163/2005, OUG nr. 24/2005), nu insa si in cazul OUG nr. 50/2008. Pornind de aici si avand in vedere si textul art. 1 alin. 3 din Codul fiscal, potrivit caruia Codul prevaleaza fata de orice alte acte normative (deci inclusiv fata de art. 14 din OUG nr. 50/2008), rezulta ca la 1 iulie 2008 nu au fost abrogate dispozitiile art. 2141 – 2143 din Codul fiscal, care continua sa produca efecte juridice. Guvernul a instituit doar, suplimentar, si o taxa de poluare. Evident ca aceasta solutie nu il avantajeaza pe contribuabil, dar ea este solutia juridica corecta ce decurge din aplicarea riguroasa a dispozitiilor legale in vigoare.

2. Art. 11 din Ordonanta de urgenta nr. 50/2008 este inaplicabil litigiilor in curs de solutionare si care au ca obiect restituirea integrala a sumelor colectate in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008

Pretinzand, in mod eronat, ca de la 1 iulie 2008 au fost abrogate dispozitiile art. 2141 – 2143 C. fisc., organul fiscal ar putea fi tentat sa invoce faptul ca solutiile instantelor, in litigiiile ce au ca obiect restituirea integrala a sumelor colectate in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008, ar trebui influentata de art. 11 din OUG nr. 50/2008, care stabileste ca se va restitui contribuabilului suma rezultata ca diferenta intre suma achitata in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule.

In opinia noastra, o asemenea solutie nu este aplicabila pentru cel putin urmatoarele motive: • Incasarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a facut fara temei legal in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008, o reglementare contrara dreptului comunitar neputand produce vreun efect juridic fara a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunitatii Europene. Acesta este motivul pentru care instantele judecatoresti din Romania, intelegand faptul ca au obligatia de a aplica cu prioritate dreptul comunitar (potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei), au dispus restituirea integrala a taxelor incasate cu incalcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despagubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispozitia statului roman. Decurge de aici ca statul roman nu este in drept sa pastreze nimic din sumele incasate nelegal in intreaga perioada cuprinsa intre 1 ianuarie 2007 si 30 iunie 2008. • Pe de alta parte, toate persoanele care si-au inmatriculat autoturismele sau autovehiculele in perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 au facut acest lucru in temeiul reglementarilor in vigoare in aceasta perioada, achitand taxa stabilita potrivit art. 2141 – 2143 C. fisc. Pe cale de consecinta, ei sunt indreptatiti la restituirea integrala a unei taxe incasate cu incalcarea dreptului comunitar.• Tinand cont de principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie, rezulta ca noua ordonanta de urgenta nu se poate aplica situatiilor juridice nascute anterior. Iata de ce contribuabilii care si-au inmatriculat autoturismele in aceasta perioada, achitand taxa speciala corespunzatoare, nu pot fi obligati sa achite o alta taxa in temeiul noii reglementari, din moment ce ei si-au inmatriculat autoturismul anterior datei de 1 iulie 2008.• Nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetui statului (taxa de prima inmatriculare) si sumele care ar fi ipotetic datorate in temeiul OUG nr. 50/2008 la Fondul de mediu (taxa de poluare), intrucat cele doua prelevari au naturi juridice diferite (acciza, respectiv taxa de mediu) si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar (bugetul de stat, respectiv bugetul Fondului de mediu).

Luand in considerare toate cele prezentate mai sus, rezulta ca solutia propusa de art. 11 din OUG nr. 50/2008 este nelegala si inaplicabila intrucat: - statul roman nu poate sustine ca este indreptatit sa pastreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevata nelegal;   - statul roman nu poate aplica retroactiv o norma juridica, nici macar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorata; - pe cale de consecinta, nu este posibila nicio “compensare” intre sumele deja achitate (conform art. 2141 – 2143 C. fisc.) si sumele ipotetic datorate (in temeiul OUG nr. 50/2008).

3. Noua taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 este discriminatorie

Dupa cum se poate cu usurinta observa, noua taxa introdusa prin OUG nr. 50/2008 are o sfera de aplicabilitate restransa si taxeaza poluarea produsa de autoturismele inmatriculate in Romania dupa data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Daca instituirea unei taxe de mediu reprezinta un aspect cu

siguranta pozitiv, in masura in care fondurile colectate sunt destinate protejarii mediului inconjurator, modalitatea in care se aplica aceasta taxa este cu siguranta criticabila.

Din pacate, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicandu-se diferit unor situatii juridice identice, fara a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. De pilda, trebuie comparata situatia juridica a unei persoane care detine un autoturism inmatriculat in Romania in anul 2006 si situatia juridica a unei persoane care inmatriculeaza un autoturism identic in Romania dupa data de 1 iulie 2008. Ambele masini circula in Romania si este evident ca, in principiu, avand aceleasi caractieristici, ambele masini polueaza in egala masura. Potrivit OUG nr. 50/2008 insa, principiul “poluatorul plateste” este aplicat doar in cazul autoturismului inmatriculat dupa 1 iulie 2008, al carui proprietar datoreaza taxa de poluare. In schimb, desi autoturismul sau polueaza, proprietarul autoturismului inmatriculat in 2006 nu plateste nimic.

S-ar putea replica ca pentru autoturismul inmatriculat in anul 2006 s-au achitat TVA, accize si taxe vamale. Acest argument nu este pertinent insa din moment ce renuntarea la asemenea impozite indirecte s-a produs, cu incepere de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si nu ca urmare a vreunei modificari legislative interne, in sensul inlocuirii acestor prevederi cu taxa de prima inmatriculare si apoi cu taxa de poluare.

4. Concluzii

Sintetic, la intrebarea “Ce aduce data de 1 iulie 2008 in domeniul taxelor datorate cu ocazia primei inmatriculari a unui autoturism sau autovehicul in Romania?” se poate raspunde in felul urmator:- o noua taxa de poluare, discriminatorie, care cel putin pana la 1 ianuarie 2009 se va aplica in paralel, alaturi de taxa de prima inmatriculare;- incalcarea principiului neretroactivitatii legii;- o procedura de despagubire a contribuabililor carora li s-a prelevat o taxa contrara dreptului comunitar inaplicabila, inclusiv din punct de vedere administrativ (ANAF se gandeste acum sa reglementeze asa-zisa “procedura de restituire”, desi procedura ar fi trebuit sa se aplice efectiv de la 1 iulie).

A. Preliminarii. Ilegalitatea taxei. Principii

Inca de la momentul intrarii in vigoare a articolului 2141 si urmatoarele din Codul fiscal privind taxa speciala de inmatriculare, cunoscuta sub denumirea de ”taxa de prima inmatriculare”, aceasta a generat rumoare in randul lumii juridice dar si in mass-media precum si in randul opiniei publice, din cauza vaditului ei caracter ilegal.

Nu vom dezvolta aici subiectul ilegalitatii acestei taxe deoarece acesta a fost dezbatut in repetate randuri in literatura de specialitate [1], insa vom face scurte precizari in acest sens precum si relativ la principiile juridice aplicabile in materie.

Ilegalitatea taxei se concretizeaza sub dublu aspect: in primul rand prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constitutia Romaniei la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunitatilor Europene si in al doilea rand prin faptul ca nu exista niciun act administrativ fiscal prin care aceasta taxa sa fie incasata. Legat de primul aspect, cel al contradictorialitatii cu Tratatul C.E. prin mijlocirea realizata de Constitutie, aratam ca potrivit textului constitutional amintit, ”Ca urmare a aderarii, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”. In ceea ce ne intereseaza pe noi, textul dintr-un tratat constitutiv este actualul articol 90 alineat 1 din Tratatul C.E., care precizeaza ca ”nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”. Consideram ca este de prisos, fiind de domeniul evidentei, cu atat mai mult cu cat subiectul a fost dezbatut in mai multe randuri, sa mai demonstram caracterul ilegal al articolului 2141 si urmatoarele din Codul Fiscal.

In ceea ce priveste caracterul ilegal al incasarii acestei taxe, fata de faptul ca nu exista un act administrativ fiscal cu privire la aceasta, consideram ca unele precizari sunt necesare. Astfel, inainte de toate, trebuie pornit de la definitia actului administrativ fiscal [2], apoi observat care sunt modurile in care se comunica contribuabilului un astfel de act administrativ. Potrivit articolului 41 din Codul de Procedura Fiscala, ”actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale”. Fata de aceasta definitie legala, stiut fiind faptul ca singurul inscris care se elibereaza in urma incasarii acestei taxe, este o chitanta, la o prima vedere s-ar putea aprecia ca aceasta chitanta reprezinta un act administrativ fiscal. Insa, continuand lectura articolelor ce urmeaza articolului de mai sus, observam ca, intre altele, actul administrativ fiscal trebuie sa contina [3] datele de identificare ale contribuabilului sau ale imputernicitului acestuia, motivele de fapt, numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal precum si posibilitatea de a fi contestat. Or, niciuna dintre aceste cerinte nu este indeplinita de aceasta chitanta. In continuarea lecturii, vom observa ca actul administrativ fiscal se comunica [4] fie prin primirea actului sub semnatura de catre contribuabil sau imputernicitul sau, fie prin posta, e-mail, fax etc. fie prin publicitate. Fata de aceste aspecte ce tin de comunicarea actului administrativ fiscal, se poate observa fara a intra in alte detalii ca aceasta chitanta emisa odata cu incasarea taxei nu poate avea natura juridica a unui act administrativ fiscal. In aceeasi ordine de idei cu cele aratate mai sus, nici calculatia sumei care se incaseaza, facuta de un functionar, nu poate avea natura juridica a unui act administrativ fiscal.

In ceea ce priveste principiile aplicabile in domeniu consideram ca cele mai importante sunt: principiul prioritatii dreptului comunitarin fata celui national, principiul aplicarii directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminarii si principiul restituirii in integrum si ab origine a sumelor incasate in baza taxelor cu efect echivalent.

Principiul prioritatii dreptului comunitar in fata celui national este instituit de insasi Constitutia Romaniei, prin articolul 148 alineatul 2, mai sus amintit.

Raportat la principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, consideram ca acesta prezinta relevanta sub dublu aspect: in primul rand in ceea ce priveste existenta, integrarea si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei si in beneficiul cetatenilor romani [5] iar in al doilea rand in sensul ca ”judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe propria raspundere, neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar ulterioara, fara a solicita sau astepta eliminarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional” [6]. Mai mult, insasi Constitutia Romaniei, la alineatul 4 al articolului 148 prevede ca ”[…] autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii […]”. Tot in ceea ce priveste principiul aplicarii directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, este necesar sa subliniem ca, potrivit art. 220 din Tratatul C.E., Curtea de  Justitie a Comunitatilor Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instante este obligatorie pentru statele membre [7].

In ceea ce priveste principiul nediscriminarii, C.J.C.E., in cauza Michel Humblot, similara cazului taxei speciale din legislatia romaneasca, a aratat ca ”statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insa acest sistem de taxare nu trebuie sa intre sub incidenta articolului 90 din Tratatul C.E., adica sa nu fie discriminatoriu” [8]. Fata de faptul ca la vanzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul Romaniei si deja inmatriculate in Romania nu se percepe aceeasi taxa ca pentru autovehiculele second hand inmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene si importate, spre utilizare, inmatriculare, in Romania, se incalca principiul discriminarii.

In alta ordine de idei, s-a aratat ca taxele cu efect echivalent este necesar sa fie restituite in integrum si ab origine, adica in functie de momentul in care sunt ilicite, deci din momentul intrarii in vigoare a dispozitiilor articolului 2141 si urmatoarele din Codul Fiscal, iar nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de catre C.J.C.E. [9].

Fata de toate cele aratate mai sus, reluand, aratam ca taxa de prima inmatriculare are un vadit caracter ilicit, fiind in discordanta cu prevederile Constitutiei Romaniei, cu prevederile Tratatului C.E., dar si cu principiile instituite de C.J.C.E., in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.

B. Posibilitati concrete de recuperare a taxei de prima inmatriculare

Fata de multiplele principii juridice comunitare dar si, implicit, nationale, care au fost si sunt incalcate de existenta acestei taxe de prima inmatriculare sugeram, fara a avea pretentia de a fi exhaustivi, urmand apoi sa dezvoltam, urmatoarele mijloace procedurale de recuperare a acesteia:

1. Actiune bazata pe contenciosul civil pe unul dintre urmatoarele temeiuri:

1.1. Plata nedatorata (articolul 992 si urmatoarele, articolul 1092 din Codul Civil);

1.2. Imbogatirea fara justa cauza;

1.3. Raspunderea civila delictuala a statului (articolul 998-999 si articolul 1003 din Codul Civil);

2. Actiune bazata pe contencios administrativ in conditiile Legii 554/2004 sub urmatoarele forme:

2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxa speciala si solicitarea returnarii sumelor platite;

2.2. Atacarea direct la instanta de contencios administrativ a actului prin care s-au incasat sumele si solicitarea returnarii acestora.

3. Actiune in contencios fiscal sub urmatoarele doua modalitati:

3.1. Formularea contestatiei si indeplinirea procedurilor stabilite de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala, impotriva incasarii sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare;

3.2. Solicitarea restituirii sumelor incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare iar in caz de refuz sau de lipsa a raspunsului, urmarea procedurilor prevazute de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala.

1. Actiune bazata pe contenciosul civil

1.1. Actiune bazata pe plata nedatorata [10]

Se va chema in judecata Administratia Finantelor Publice care a incasat sumele aferente taxei, contribuabilul-reclamant asigurandu-se sa cheme in judecata o persoana cu personalitate juridica, in sensul evitarii chemarii in judecata a agentiilor, sucursalelor s.a.m.d. ale AFP-ului, invocandu-se ca temei juridic plata nedatorata raportat la argumentatia prezentata mai sus, in ceea ce priveste incalcarea textelor legale, constitutionale precum si a principiilor interpretate si a interpretarilor Tratatului C.E. de catre C.J.C.E.

Se vor analiza conditiile necesare pentru a fi incidenta institutia juridica a platii nedatorate si se vor observa urmatoarele:

a) conditia ca  prestatia contribuabilului sa fi avut semnificatia unei plati este indeplinita, dovada acestui aspect fiind facuta prin chitanta, sau fotocopia ei, prin care s-au incasat sumele respective dar si prin obligatia instituita de Codul Fiscal;

b) conditia ca datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic este de asemenea indeplinita, fata de vaditul ei caracter ilegal [11];

c) conditia ca plata sa fi fost facuta din eroare este de asemenea indeplinita, consideram noi ca sunt indeplinite conditiile erorii de drept, raportat la prevederile articolului 2141 si urmatoarele din Codul Fiscal, desi acestea sunt in contradictie cu legislatia si principiile comunitare la care Romania a subscris.

Fata de dovedirea indeplinirii tuturor conditiilor de drept substantial, in baza normelor procedurale de drept comun, instanta chemata sa se pronunte asupra restituirii sumelor incasate ilegal se va vedea pusa in situatia de a dispune aceasta restituire, avand ca temei juridic plata nedatorata.

Avantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt lipsa discutiilor cu privire la natura juridica de act administrativ fiscal a incasarii sumelor in discutie deci si posibilitatea solicitarii restituirii in conditiile termenului general de prescriptie. Printre dezavantaje enumeram cuantumul mai ridicat al taxei judiciare de timbru precum si posibilitatea invocarii unor exceptii de competenta a instantei.

1.2. Actiune bazata pe imbogatirea fara justa cauza [12]

Desi imbogatirea fara justa cauza nu are o consacrare legislativa, existenta acesteia ca institutie juridica este deplin recunoscuta si, mai mult, dezvoltata, tratata de catre literatura de specialitate [13]. Facem totodata precizarea ca plata nedatorata si imbogatirea fara justa cauza nu se exclud una pe cealalta, mai mult, in literatura de specialitate s-a aratat ca plata nedatorata se intemeiaza pe imbogatirea fara justa cauza [14].

La fel ca in cazul actiunii intemeiate pe plata nedatorata, contribuabilul-reclamant va chema in judecata autoritatea publica cu personalitate juridica in conturile careia au fost incasate sumele cu titlu de taxa de prima inmatriculare, potrivit normelor procedurale de drept comun.

Se vor analiza conditiile imbogatirii fara justa cauza si se vor observa urmatoarele:

a) conditia referitoare la marirea patrimoniului Administratiei Finantelor Publice va fi neverosimila, fata de faptul ca suma a fost incasata de catre aceasta sau in conturile acesteia;

b) conditia cu privire la micsorarea patrimoniului contribuabilului este de asemenea indeplinita, datorita platii insesi;

c) conditia cu privire la legatura directa intre cele doua modificari de patrimonii este de asemenea indeplinita, deoarece ambele modificari isi au cauza in aceeasi operatiune: incasarea sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare;

d) conditia care presupune ca ambele modificari ale patrimoniilor sa fie lipsite de o cauza justa este indeplinita, datorita caracterului ilegal al acestei taxe precum si al incasarii ei;

e) conditia ca reclamantul-contribuabil sa nu aiba la dispozitie alta actiune in justitie pentru recuperarea sumei este indeplinita in cazul in care incasarea propriu-zisa a sumelor aferente taxei este considerata un act administrativ fiscal si au trecut mai mult de 30 de zile de la aceasta iar contribuabilul nu a formulat contestatie potrivit normelor procedurale fiscale, respectiv in cazul in care sunt excluse ca si actiuni cele prezentate la punctele 2.1 si 2.2.

Fata de argumentarea de mai sus, conditiile imbogatirii fara justa cauza fiind indeplinite, instanta chemata sa solutioneze petitul reclamantului va dispune, in contradictoriu cu parata, restituirea de catre aceasta a sumelor incasate in mod ilegal, cu titlu de taxa de prima inmatriculare.

Avantajele si dezavantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt cele aratate la punctul 1.1. la care se mai poate adauga ca dezavantaj faptul ca este dificil de indeplinit conditia ca reclamantul sa nu mai aiba la dispozitie alta actiune in justitie, fata de faptul ca simpla incasare sau chitanta nu au caracterul unui act administrativ fiscal si  fata de cele ce vom arata la punctul 2.

1.3. Actiune bazata pe raspunderea civila delictuala a Statului

Contribuabilul reclamant, pentru un maxim de siguranta, va chema in judecata Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti sau a judetului in care s-a facut plata, precum si Administratia Finantelor Publice cu personalitate juridica, care a incasat sumele cu titlu de taxa de prima inmatriculare, toti in calitate de parati, pentru ca instanta de drept comun sa ii oblige, in solidar, in baza articolelor 998-999 si 1003 din Codul Civil, la restituirea acestora.

Va trebui dovedita calitatea procesuala pasiva a fiecarei persoane juridice amintite mai sus, precum si indeplinirea conditiilor cu privire la raspunderea civila delictuala.

Astfel, in ceea ce priveste Statul Roman, potrivit articolului 25 din Decretul nr. 31 din 1954 ”Statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii. El participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor, afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop.” Deci Statul Roman are personalitate juridica si poate sta in fata instantelor prin intermediul actualului Minister al Economiei si Finantelor. In ceea ce priveste actiunea, relatia Statului, ca persoana juridica, cu privire la aceasta taxa ilegala precizam ca relatia se concretizeaza prin aceea ca Statul, prin institutia Guvernului, a Parlamentului, dar si a Presedintiei, a adoptat si a permis intrarea in vigoare a unui text din legislatia nationala in discordanta totala cu Constitutia, cu prevederile Tratatului C.E. precum si cu principiile de drept comunitar aplicabile in materie. In aceeasi ordine de idei, in literatura juridica s-a aratat ca ”fie ca este vorba de persoane fizice sau persoane

juridice, inclusiv statul, toti acestia raspund pentru faptele lor producatoare de pagube. Statul, prin organele care-l alcatuiesc: legiuitoare, executive sau judecatoresti, credem ca nu face exceptie de la aceasta regula care este si de bun simt, nu numai o regula juridica fundamentala” [15].

Legat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, potrivit articolului 4 alineat 1 litera a) din Hotararea de Guvern cu nr. 495 din 2007 cu privire la organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, aceasta are ca obiectiv colectarea veniturilor bugetului statului, reprezentand impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat. Deci si ANAF-ul a participat direct, nemijlocit la producerea prejudiciului cauzat contribuabilului, din cauza acestei activitati de colectare a taxei.

In ceea ce priveste Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti sau judeteana, aceasta este cea care indruma si controleaza activitatea Administratiei Finantelor Publice care a incasat sumele aferente taxei, deci putea si trebuia sa cenzureze perceperea acestei taxe ilegale.

Raportat la Administratia Finantelor Publice in contul careia s-a realizat plata taxei, aceasta se face vinovata de insasi incasarea acesteia, cunoscand vaditul ei caracter ilegal, in calitate de organ al statului.

Fata de indeplinirea cerintei calitatii procesuale pasive, si din cauza faptului ca fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu a fost savarsita in comun, de catre toate subiectele de drept mai sus amintite, se va analiza daca sunt indeplinite conditiile pentru retinerea raspunderii civile delictuale a paratilor, aratandu-se urmatoarele:

a) conditia existentei faptei ilicite [16] este indeplinita in cauza, cu mentiunea ca fapta se concretizeaza atat sub aspect comisiv – prin instituirea, publicarea si incasarea taxei – cat si sub aspect omisiv in sensul pasivitatii in inlaturarea textului ilegal si perceperea in continuare a taxei;

b) conditia producerii unui prejudiciu este in mod evident indeplinita prin faptul ca din patrimoniul contribuabilului se desprinde o suma care, in conditii normale, de legalitate, nu ar fi facut-o;

c) conditia existentei raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat este indeplinita datorita faptului ca numai din cauza acestor prevederi ilegale din Codul Fiscal cu privire la taxa speciala si numai din cauza pasivitatii Executivului si Legislativului nu sunt inlaturate;

d) conditia savarsirii faptei cu vinovatie este indeplinita prin prisma faptului ca Statul Roman si institutiile sale, cunosc dispozitiile comunitare pe care s-au obligat sa le respecte. Mai mult, Comisia Europeana s-a sesizat in legatura cu ilegalitatea acestei taxe si a inceput procedura de infringement [17] impotriva Romaniei din cauza acesteia. Cu atat mai mult Statul Roman si institutiile sale au savarsit fapta cu vinovatie, cu cat existau

si numeroase precedente [18] similare sau aproape identice in jurisprudenta C.J.C.E. in ceea ce priveste incalcarea dispozitiilor articolului 90 din Tratatul C.E.

Fiind indeplinite conditiile necesare pentru a fi retinuta raspunderea civila delictuala in solidar a Statului prin Ministerul Economiei si Finantelor, a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti sau judetene, precum si a Administratiei Finantelor Publice cu personalitate juridica care a incasat taxa, instanta chemata sa se pronunte asupra cauzei, va obliga in solidar paratii sa restituie contribuabilului sumele incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare.

Avantajele si dezavantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt cele prevazute la punctul 1.1. Mai adaugam ca dezavantaj aglomerarea si ingreunarea cadrului procesual, precum si dificultatile de intelegere de catre instanta a faptului ca Statul Roman si institutiile sale raspund delictual pentru prejudiciul cauzat.

2. Actiune in contencios administrativ, bazata pe prevederile Legii 554/2004

2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxa speciala si solicitarea returnarii sumelor platite

Contribuabilul petent va chema in judecata Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor, aratand ca actul administrativ cu caracter normativ si care i-a vatamat drepturile este insasi Legea nr. 343 din 2006 prin care a fost introdus articolul 2141 si urmatoare in Codul Fiscal, solicitand totodata restituirea sumelor platite cu titlu de taxa de prima inmatriculare.

Avantajul acestui mijloc de recuperare consta in faptul ca, potrivit articolului 11 alineatul 4 din Legea nr. 554 din 2004, actul administrativ cu caracter normativ poate fi atacat oricand, deci imprescriptibilitatea actiunii. Intre dezavantaje aratam urmatoarele: dificultatea demonstrarii caracterului de act administrativ normativ al Legii nr. 343 din 2006, discutiile cu privire la caracterul de exceptie de neconstitutionalitate a petitului si probabil suspendarea judecatii si pronuntarea de catre Curtea Constitutionala a unei decizii pe aceasta exceptie.

2.2. Atacarea direct la instanta de contencios administrativ a actului prin care s-au incasat sumele si solicitarea returnarii acestora

Contribuabilul pagubit, in baza articolului 6 din Legea 554 din 2004 va ataca direct, la instanta de contencios administrativ, actul administrativ fiscal in baza caruia au fost incasate sumele in discutie, fata de caracterul facultativ al contestatiei prevazuta de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala [19] si va solicita totodata restituirea sumelor, in contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice cu personalitate juridica, in contul careia s-a facut plata. Totusi, va trebui indeplinita procedura prealabila prevazuta de articolul 7 din aceeasi lege.

Ca avantaj al recurgerii la acest mijloc de recuperare aratam faptul se poate parcurge exclusiv procedura prealabila stabilita de catre legea contenciosului administrativ. Ca dezavantaje aratam ca acestea pot fi ingreunarea cadrului procesual prin renuntarea la calea administrativa, speciala, de contestare a actului administrativ fiscal precum si riscul ridicarii la nivel de act administrativ fiscal a chitantei in baza careia s-au incasat sumele in discutie.

3. Actiune in contencios fiscal

3.1. Formularea contestatiei si indeplinirea procedurilor stabilite de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala, impotriva incasarii sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare

Contribuabilul-petent va face o contestatie impotriva incasarii sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare, prin care va cere anularea actului administrativ fiscal in baza caruia s-au incasat sumele, in termen de 30 de zile de la efectuarea platii. Contestatia se va depune la Administratia Finantelor Publice care le-a incasat [20], acesta avand obligatia, ca, in 5 zile de la inregistrare, sa o inainteze organului ierarhic superior [21], spre solutionare. Aceasta forma de a proceda la recuperarea sumelor platite are la baza premiza ca insasi incasarea sumelor platite cu titlul de taxa de prima inmatriculare reprezinta un act administrativ fiscal impotriva caruia se face contestatie [22]. In masura in care, in termen de 30 de zile de la inregistrarea contestatiei se va primi raspuns negativ sau nu se va primi nici un raspuns, contribuabilul-contestator va formula actiune in contencios administrativ prin care va cere anularea actelor administrative fiscale – incasarea sumelor si respingerea contestatiei, dupa caz – si obligarea paratei sau paratelor la restituirea sumelor respective.

Avantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt relativa celeritate in ajungerea la un rezultat favorabil contribuabilului si nivelul redus al taxei judiciare de timbru in cazul in care se ajunge in instanta iar ca dezavantaje mentionam incadrarea gresita ca natura juridica a incasarii sumelor, in sensul ca insasi aceasta incasare ar fi un act administrativ fiscal, in sensul celor aratate mai sus.

3.2. Solicitarea restituirii sumelor incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare iar in caz de refuz sau de lipsa a raspunsului, urmarea procedurilor prevazute de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala

In ceea ce priveste aceasta teza de lucru, se porneste de la ideea ca insasi incasarea sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare nu reprezinta un act administrativ fiscal [23], deci, in termenul general de prescriptie de la data efectuarii platii, contribuabilul-petent, in baza articolului 70 din Codul de Procedura Fiscala, va cere restituirea sumelor incasate ilegal. In masura in care aceasta cerere de restituire ii va fi respinsa sau nu i se va da un raspuns in termen de 30 de zile se va proceda conform procedurii contencioase, prezentate la punctul 3.1.

Avantajele recurgerii la a acest mijloc de recuperare sunt cele prezentate la punctul 3.1. la care mai adaugam rigurozitatea, deplina legalitate a solicitarii, in sensul respectarii definitiei actului administrativ fiscal, iar ca singur dezavantaj mentionam posibilitatea interpretarii gresite a organelor fiscale si a instantei cum ca incasarea propriu-zisa a sumelor in discutie ar reprezenta un veritabil act administrativ fiscal.

C. Problema incasarii sumelor cu titlu de taxa de prima inmatriculare pentru autovehiculele noi, inmatriculate pentru prima data pe teritoriul Romaniei si/sau care nu au mai fost inmatriculate niciodata pe teritoriul vreunui stat membru al Uniunii Europene

In logica celor aratate mai sus [24] se pune intrebarea daca sumele incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare pentru autoturismele noi care nu au mai fost niciodata inmatriculate pe teritoriul Romaniei sau pe teritoriul vreunui alt stat membru al Uniunii Europene, trebuie sau nu trebuie restituite. Fata de faptul ca, in opinia noastra, asa cum am mai spus, nu poate fi considerat un act administrativ fiscal simpla incasare, sugeram ca si cei care au platit taxa de prima inmatriculare pentru masini noi pot parcurge procedura de recuperare a sumelor in discutie pe care am aratat-o la punctul 3.2.

D. Problema despagubirilor. Aducerea la zi a sumei de restituit

Fata de vaditul caracter ilegal al acestei taxe, majoritatea petentilor solicita si acordarea despagubirilor, din momentul incasarii ei. Se ridica intrebarea de a sti care este temeiul juridic pentru acordarea acestor despagubiri. In opinia noastra se poate sugera organului fiscal sau celui judiciar ca despagubirea sa se faca luand in calcul rata inflatiei [25] incepand cu momentul incasarii platii sau, fata de vaditul prejudiciu suferit de catre contribuabil, se va putea cere repararea integrala a acestuia, inclusiv achitarea si a folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil,  respectiv dobanda legala calculata conform articolului 3 alineatul 3 din Ordonanta Guvernului nr. 9 din 2000, de la data incasarii sumei pana la data restituirii integrale si efective [26].

E. Concluzii. Coordonate. Perspective

Inainte de a concluziona facem precizarea ca in oricare dintre caile de recuperare a sumelor in discutie potrivit punctelor 2.1., 2.2, 3.1 si 3.2. temeiul juridic al restituirii va fi plata nedatorata pentru un plus de siguranta, in sensul preintampinarii unei rigiditati in gandirea instantei chemata sa solutioneze petitul, in cazul in care aceasta ar considera ca simplul caracter ilegal al existentei si incasarii acestei taxe nu ar fi suficient.

Factorii de interes economic au dus la adoptarea acestei taxe speciale ignorandu-se total dispozitiile Tratatului C.E. si principiile de piata comuna, libera circulatie a marfurilor in cadrul Uniunii Europene. Sub pretextul protejarii mediului s-a incercat blocarea importarii in Romania a masinilor uzate din spatiul comunitar pentru sporirea bugetului de stat si/sau pentru protejarea producatorilor autohtoni. Noua taxa de prima inmatriculare, denumita acum taxa de poluare [27], are ca pretext protejarea mediului, mentinandu-se prevederea esentiala, anume ca masinile inmatriculare pentru prima data

in Romania fac obiectul taxei, neexistand insa masuri similare care se vor aplica masinilor second hand inmatriculate si comercializate pe teritoriul Romaniei de la data intrarii in vigoare a taxei de mediu. Acest tip de taxa de poluare care va intra in vigoare de la 1 iulie 2008 functioneaza in Austria, insa deja a fost atacata la C.J.C.E. pentru caracterul ei ilicit raportat la principiile dreptului comunitar [28].

Potrivit articolului 11 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 50 din 2008, pentru diferenta intre ce s-a platit potrivit vechii taxe si ce ar fi trebuit sa se plateasca potrivit noii reglementari, urmeaza sa se restituie sumele respective. Faptul ca se va restitui aceasta diferenta nu va afecta situatiile juridice nascute anterior intrarii in vigoare a textelor care reglementeaza noua taxa, astfel ca discriminarea va continua sa existe pentru autoturismele deja inmatriculate, platita fiind taxa veche [29].

Guvernul cedeaza in fata UE ref. taxa pentru prima inmatriculare a autoturismelor

Guvernul a discutat ieri despre reglementarea regimului de taxare a autovehiculelor si a luat unele decizii, in perspectiva sugestiilor facute de catre Comisia Europeana.

Varujan Vosganian, Ministrul Economiei si Finantelor: “Regimul de taxare a autovehiculelor care este reglementat prin Codul Fiscal are la baza principiul “poluatorul plateste”, ca urmare a intentiei Ministerului Mediului de a introduce o eco-taxa pentru protectia mediului. Vreau sa subliniez ca este vorba despre o taxa care are, in primul rand, scop de protectie a mediului.”

Prin modificarile pe care Executivul doreste sa le faca se urmareste eliminarea observatiei Comisiei Europene potrivit careia scala aferenta varstei vehiculului se oprea la sase ani. Astfel, scala privind varsta vehiculului va fi de 15 ani, a explicat ministrul.

Varujan Vosganian a informat si ca o alta modificare pe care Guvernul intentioneaza sa o introduca are in vedere reasezarea coeficientului de reducere a taxei astfel incat cuantumul taxei sa scada pe masura ce varsta autovehiculului creste.Varujan Vosganian: “In acest fel raspundem altor observatii ale Comisiei Europene, care spuneau ca nivelul taxei pentru autovehiculele second-hand este ridicat in raport cu valoarea reziduala a masinii si ca, in al doilea rand, coeficientul de reducere a taxei sa reflecte cat mai apropiat de realitate deprecierea autovehiculelor second-hand.”

O alta observatie a Comisiei Europene, care isi gaseste raspuns in modificarile decise ieri de principiu de Guvern, se refera la inexistenta unei proceduri de restituire a taxei in cazul revanzarii autoturismului intr-un alt stat membru sau in cadrul exportului. Vosganian a exemplificat prin faptul ca in situatia in care o masina este importata, are o vechime de 5 ani si se socoteste ca durata ei de viata este de 15 ani, atunci taxa speciala va avea in vedere o perspectiva de poluare de 10 ani. Daca dupa 5 ani insa proprietarul autovehiculului vinde autovehiculul intr-o alta tara, atunci lui i se va restitui taxa speciala

corespunzator perioadei din durata normata de viata a masinii in care masina nu va mai fi pe teritoriul Romaniei.

Ministrul Vosganian a aratat ca o alta observatie a Comisiei Europene s-a referit la inexistenta, in acest moment, a unei proceduri de contestare a taxei speciale atunci cand platitorul este nemultumit de nivelul taxei percepute. El a precizat ca Guvernul a hotarat astazi ca aceasta procedura sa fie introdusa, Registrul Auto Roman urmand sa fie implicat ca autoritate tehnica specializata in acest domeniu.

In ceea ce priveste procedura tehnica de modificare a legislatiei, ministrul Vosganian a aratat ca vor fi introduse amendamente la OUG nr. 110/2006 pentru modificarea Codului Fiscal, act normativ aflat in dezbaterea Camerei Deputatilor.

De asemenea, va fi redactata o scrisoarea de raspuns Comisiei Europene, in care se va specifica faptul ca Guvernul Romaniei a tinut seama de aceste propuneri si a raspuns fiecareia dintre obiectii, a precizat ministrul Economiei si Finantelor.

Comisia Europeana notifica oficial Romania ref. taxa de inmatriculare

Comisia Europeana a hotarat sa trimita Romaniei o notificare oficiala, prin care ii cere sa amendeze taxa auto care discrimineaza masinile la mana a doua aduse din alte state membre.

In comunicatul Comisiei Europene se arata: “In ciuda discutiilor intense cu autoritatile romane, CE considera ca taxa este, inca, neconforma cu prevederile Tratatului. In legislatia romaneasca, taxa de inmatriculare pentru masinile uzate nu respecta reglementarile referitoare la gradul de uzura, dimpotriva, nivelul taxei creste in functie de vechimea masinii. CE considera, de asemenea, ca sistemul romanesc nu reuseste sa raspunda ingrijorarilor privind protectia mediului, intrucat doar factorul de vechime nu poate sa reflecte in ce masura masina afecteaza mediul, desi taxa este mult mai mare pentru astfel de masini.”

Despre taxa de inmatriculare a masinilor folosite

Premierul Calin Popescu Tariceanu: “Romania nu a primit nici un document scris de la Comisia Europeana referitor la vreo procedura incalcata in ceea ce priveste taxa unica de inmatriculare a autovehiculelor. Prin urmare, ceea ce spune Comisia Europeana, dar asta este numai la nivelul discutiilor, este ca aceasta taxa ar trebui aplicata inclusiv pentru tranzactiile care se fac aici. Unei masini care e deja inmatriculata si care se vinde de la un cetatean la altul sa i se aplice aceeasi taxa. Noi am gandit-o insa ca taxa de prima inmatriculare pentru a preveni cresterea numarului de masini vechi care intra in Romania.”

Laszlo Kovacs, comisarul european pentru taxe si uniune vamala: “Ma ingrijoreaza faptul ca cetatenii sunt obligati sa plateasca o taxa de inmatriculare in tara din care achizitioneaza un vehicul, iar apoi li se aplica o a doua taxa de inmatriculare

daca se muta in alta tara. Aceasta este taxare dubla si nu poate decat sa genereze obstacole in interiorul pietei unice.”

Sebastian Vladescu, ministrul de Finante: “Taxa de prima inmatriculare trebuie pastrata. Trebuie sa avem taxa de prima inmatriculare pentru a ne proteja mediul. Vor exista consultari tehnice intre expertii romani si cei comunitari in ceea ce priveste nivelul acesteia.”

Din nou despre taxa de inmatriculare a masinilor second-hand

Maria Assimakopoulou, purtatorul de cuvant al comisarului european pentru Impozitare si Uniune Vamala: “Comisia se intalneste de trei ori pe an pentru a discuta despre acest gen de procedura, in martie, iunie si octombrie. Comisia isi rezerva dreptul inceperii procedu-rii de sanctionare. Nu este exclusa aplicarea de sanctiuni in cazul Romaniei, acest lucru depinde insa de cum vor decurge discutiile. Nu a fost stabilita o data limita pana la care Romania sa ia masuri pentru modificarea taxei. Principalele probleme sunt legate de valoarea taxei si de faptul ca autoturismele second-hand aduse din strainatate sunt impozitate diferit de cele din Romania. Nu cred ca ar putea dura un an. Trebuie explicat ceea ce se poate face in legatura cu acest subiect, iar dupa aceea nu mai este asa de greu.”

Sebastian Vladescu, ministrul Finantelor Publice: “Exista o intelegere a Comisiei Europene fata de necesitatea acordarii unei importante cuvenite protectiei mediului inconjurator si fata de dorinta legitima a Guvernului Romaniei de a nu transforma Romania intr-o zona de evacuare a reziduurilor industriale. Ambele parti sunt de acord asupra faptului ca prevederile Tratatului de Aderare trebuie respectate.”

Comisia Europeana evalueaza actionarea Romaniei in fata Curtii Europene de Justitie ref. taxa pentru prima inmatriculare

Redactarii ziarului Ziua au adresat Comisiei Europene intrebarea “daca taxa de inmatriculare este in conformitate cu legile UE?”.

In raspunsul primit de la Comisia Europeana se arata: “Potrivit informatiilor pe care le detinem, Romania nu a modificat legislatia cu privire la taxarea autoturismelor second-hand. Comisia Europeana isi mentine opinia conform careia acest text de lege este incompatibil cu Articolul 90 din Tratatul UE si cu jurisprudenta Curtii Europene de Justitie. Comisia va lua in considerare posibilitatea deschiderii in cel mai scurt timp, a procedurilor de constatare a incalcarii obligatiilor de stat membru impotriva Romaniei pentru adoptarea acestui text de lege. In privinta Poloniei sau a Ungariei – aflate intr-o situatie similara – Comisia a demarat procedurile de constatare a incalcarii Tratatului UE impotriva acestor doua state. Este de competenta Curtii Europene de Justitie sa decida daca legislatia in vigoare este in conformitate cu Tratatul UE (asa cum argumenteaza tarile respective) sau nu (asa cum sustine Comisia).

In cazul in care Curtea decide ca legislatia autohtona nu este compatibila cu cea europeana, respectivul stat-membru va fi obligat sa-si revizuiasca legislatia in cauza.”

Sulfina Barbu, ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor: “Sustinem in continuare taxa de prima inmatriculare. Cat timp nu am fost membri ai UE am sustinut financiar eliminarea autovehiculelor puternic poluante. Acum, ca suntem stat membru nu ne putem permite sa devenim cimitir de masini vechi pentru UE. Cat priveste taxa de prima inmatriculare, Ministerul Mediului, Ministerul de Finante si Registrul Auto Roman au elaborat procedura de aplicare, dar valorile rezultate erau mai mici. Cea mai mare taxa era de 3.500 de euro. Parlamentul este cel ce a modificat valorile, astfel ca s-a ajuns la noile valori de taxe, mai ridicate. Nu sunt specialist in taxare, discutia este la nivelul valorii, dar taxa de prima inmatriculare este necesara pentru ca descurajeaza masinile poluante. Ca prim pas pentru demararea acestei proceduri este ca CE sa notifice Romania. Pana acum, nu am primit nici o notificare.”

Noi tendinte in sistemul juridic romanesc

Prin prezentul material ne propunem să sesizăm anumite reproşuri aduse justiţiei româneşti de către organismele executive şi jurisdicţionale ale comunităţii europene, să recomandăm soluţii pentru remedierea aspectelor criticate şi să preconizăm rezultatul avantajos la care s-ar ajunge prin practicarea soluţiilor sugerate.

I. Introducere. România – receptorul aquis-ului comunitar

În contextul apartenenţei României la Uniunea Europeană (U.E.), ţara noastră a devenit un receptor al aquis-ului comunitar şi s-a angajat să se alinieze standardelor juridice agreate şi adoptate de Uniune.

Din acest motiv, România se află, în prezent, într-o stare de tranziţie şi adaptare a sistemului legislativ şi jurisdicţional propriu la sistemul comunitar ”importat”, care tinde tot mai mult spre unificarea şi uniformizarea sistemelor de drept ale ţărilor membre.

Pe fondul acestei tranziţii şi adaptări, sistemul legislativ şi cel judiciar românesc au întâmpinat diferite dificultăţi practice, care au fost sesizate şi criticate de către U.E. În 22.07.2009 Comisia Europeană (C.E.) a dat publicităţii raportul privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie. Documentul relevă că progresele realizate în justiţie sunt insuficiente, iar reformele nu au consistenţa necesară, arătând că: ”De la raportul Comisiei din 2008, România a întreprins o serie de măsuri binevenite în vederea relansării procesului de reformă, însă rezultatele pozitive ale eforturilor concrete de realizare a reformei la nivel tehnic rămân fragmentate, reformele nu sunt încă bine înrădăcinate şi continuă să existe deficienţe”. Comisia Europeană a decis, astfel, să menţină mecanismul de cooperare şi verificare până la realizarea tuturor reformelor, cu amendamentul că va evalua progresele viitoare în vara anului 2010[1].

De altfel, nu numai implementarea aquis-ului comunitar reprezintă o încercare pentru România. Anterior acestor critici au existat diverse observaţii şi din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), care, cu prilejul analizării cauzelor deduse spre soluţionare, a ridicat anumite probleme legate de implementarea, la nivel naţional, a Convenţiei pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (Convenţia) şi de redactarea şi aplicarea legislaţiei speciale reparatorii, adoptate în scopul restituirii proprietăţilor şi al despăgubirii persoanelor prejudiciate de sistemul comunist din perioada 1945–1989. Astfel, în cauzele Katz vs. Romania[2], Faimblat vs. Romania [3] şi Viasu vs. Romania [4], C.E.D.O. a considerat că există dezordine în sistemul legislativ românesc şi a adus în atenţie o problemă frecventă, reieşită din redactarea defectuoasă a legislaţiei naţionale de restituire a imobilelor naţionalizate şi vândute de stat cumpărătorilor de bună–credinţă. C.E.D.O. a remarcat, cu îngrijorare, că dezordinea din cadrul sistemului legislativ românesc nu constituie doar un element agravant pentru răspunderea statului pentru nerespectarea Convenţiei, ci şi o ameninţare la adresa eficienţei viitoare a aplicării sistemului reglementat prin Convenţie.

La rândul lor, practicieni români de renume din domeniul dreptului au făcut vorbire despre aspectele sensibile ale sistemului juridic românesc. Astfel, prof. univ. dr. Corneliu Bârsan, judecător la C.E.D.O., a remarcat că: ”Toată lumea a vorbit şi vorbeşte încă despre reforma justiţiei. Numai că, după părerea mea, reforma a pornit la noi în mod triumfalist, dar… cu stângul!  Cum am mai spus-o adeseori, … dintr-un sistem judiciar coerent, cu imperfecţiuni ce se puteau corija altfel, am trecut …  la un sistem judiciar, incoerent şi confuz…”. [5]

II. Consecinţele negative ale implementării defectuoase a normelor impuse de Uniunea Europeană

Implementarea defectuoasă de către România a normelor impuse de U.E. duce la vulnerabilităţi extinse atât în domeniul legislativ, cât şi în domeniul jurisdicţional. Inconvenientele practice se reflectă, cu predilecţie, în actul de justiţie şi cauzează o serie de dificultăţi la care ne vom referi în continuare.

Pe fondul unui cadru legislativ lacunar şi interpretabil şi al unei practici contradictorii şi diverse, cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată vor căpăta o mult mai mare complexitate, ceea ce va conduce la necesitatea efectuării unei cercetări judecătoreşti mult mai amănunţite şi aprofundate, care va necesita un timp mai îndelungat până în momentul în care instanţa va putea să delibereze, creând stres şi nemulţumire în rândul justiţiabililor. Această stare de fapt este prezentată de C.E.D.O. în cauza Burdov vs. Rusia [6]. În motivarea hotărârii, C.E.D.O. a menţionat că există o prezumţie puternică, dar relativă, că procesele excesiv de lungi dau naştere unor prejudicii morale.

Prelungirea duratei de soluţionare a cauzelor va determina supraîncărcarea instanţelor de judecată, ceea ce este de natură să creeze tensiune şi suprasolicitare în rândul organelor jurisdicţionale. Acest factor este susceptibil să afecteze capacitatea acestora de a-şi desfăşura activitatea în condiţii de maximă eficienţă [7].

Totodată, împrejurarea că speţele capătă o mai mare complexitate în faţa instanţelor şi hotărârile sunt pronunţate după o perioadă de timp mai îndelungată, conduce la ineficienţă în soluţionarea cauzelor.

Raportat la faptul că în dreptul român instanţa nu este ţinută de raţionamentele şi hotărârile pronunţate anterior în speţe identice sau similare, soluţiile adoptate pot fi dintre cele mai diverse şi, în consecinţă, impredictibile. Practica neunitară la nivelul instanţei supreme a fost un motiv pentru care C.E.D.O. a condamnat România [8], în timp ce impredictibilitatea soluţiilor adoptate de instanţele române este una dintre principalele îngrijorări ale C.E.D.O., care, în cauza Grofcsik vs. România [9], a insistat, din nou, ca statul român să adopte, în cel mai scurt termen, măsurile necesare pentru asigurarea funcţionării coerente, accesibile, rapide şi previzibile a procedurii reglementate de legile reparatorii, astfel încât persoanele îndreptăţite să poată obţine despăgubiri proporţionale, prin raportare la valoarea de piaţă a imobilelor.

Se poate observa crearea unui cerc vicios, capabil să extindă inconvenientele până acolo încât acestea să devină probleme de sistem, afectând, astfel, încrederea şi respectul justiţiabilului în justiţia naţională şi determinarea lui de a se adresa tot mai mult instanţelor comunitare [10].

III. Soluţii propuse pentru eliminarea dificultăţilor din sistemul de drept român

Odată identificate cauzele şi consecinţele negative ale unui sistem juridic considerat de U.E. şi de C.E.D.O. ca fiind deficitar, pot fi găsite soluţii care să accelereze îmbunătăţirea funcţionării justiţiei româneşti şi care, în mod progresiv, să elimine dificultăţile de sistem momentane.

C.E.D.O. încurajează ţara noastră să adopte remedii prin care să se soluţioneze actualele dificultăţi. În motivarea hotărârii din cauza Burdov vs. Rusia [11], C.E.D.O. interpretează articolul 13 al Convenţiei în sensul că acesta este expresia directă a obligaţiei statului, prevăzută în articolul 1 al Convenţiei, de a proteja drepturile omului, în primul rând în propriul sistem de drept. De aceea, acest articol impune ca statele să implementeze remedii interne efective.

Ne referim în continuare la punctele de plecare spre un sistem de justiţie coerent, eficient şi adaptat cerinţelor europene.

1. Adoptarea de legi clare, neechivoce, necontradictorii, nelacunare, coerente şi consecvente

Un sistem legislativ lipsit de portiţe de interpretare, care să confere o dimensiune completă de timp, spaţiu şi de aplicare a problemei de drept reglementate şi care să completeze legislaţia aferentă ar facilita semnificativ înţelegerea şi respectarea legilor de către cetăţeni şi ar reduce munca instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor.

Aceeaşi este şi viziunea C.E. care, în raportul publicat în 22 iulie 2009, a pregătit pentru România 16 recomandări în domeniul justiţiei. Printre acestea se numără ”adoptarea codurilor de procedura civilă şi penală şi facilitarea intrării în vigoare rapidă a celor patru coduri [12], prin adoptarea unei legislaţii de punere în aplicare care să clarifice cadrul legislativ”. Experţii C.E. consideră, totodată, că ”numeroasele amendamente şi ordonanţe de urgenţă adoptate fac ca jurisprudenţa românească să fie contradictorie” [13].

Redactarea de acte normative care să contribuie la uniformizarea legislaţiei, în ansamblul ei, reprezintă o preocupare continuă şi pentru alte state. Astfel, Australia şi Noua Zeelandă au adoptat un Protocol pentru Redactarea unei Legislaţii Naţionale Unitare [14].

Totuşi, pentru că nu există sistem perfect, pentru faptele noi, necuprinse în canoanele dreptului scris de sorginte romano-germană, practicianul este nevoit să apeleze la principiile de drept şi la regulile de interpretare din teoria generală a dreptului.

2. Direcţii spre standardizarea şi ierarhizarea regulilor de interpretare a legii civile

2.1. Stabilirea regulilor de interpretare a normelor de drept este un merit ce trebuie atribuit ştiinţei dreptului, respectiv teoriei generale a dreptului.

Pentru a înţelege mai bine noţiunea şi însemnătatea regulilor folosite de practicieni pentru interpretarea legii civile este utilă raportarea la definiţia, clasificarea şi analiza conceptuală explicate în teoria generală a dreptului.

Interpretarea legii civile se defineşte în doctrină ca fiind ”operaţiunea logico-raţională de lămurire, explicare, stabilire a conţinutului şi sensului normelor de drept civil, în scopul justei lor  aplicări, prin corecta încadrare a diferitelor situaţii din viaţa practică în ipotezele ce le conţin” [15].Scopul interpretării legii civile este acela de a determina sfera situaţiilor de fapt concrete la care norma civilă face referire şi asigurarea corectei aplicări a respectivei norme.

Conţinutul interpretării constă în a explica voinţa legiuitorului, exprimată într-o anumită normă de drept civil, în sensul pe care aceasta îl sugerează.

Interpretarea legii civile se realizează în funcţie de următoarele criteriile de clasificare consacrate de teoria generală a dreptului:

a) În funcţie de criteriul forţei sale, obligatorii sau neobligatorii, se poate realiza interpretarea oficială sau neoficială a legii civile.

Interpretarea oficială este acea interpretare făcută de un organ de stat aparţinând puterii legislative, executive sau judecătoreşti, în exercitarea atribuţiilor ce-i revin, potrivit legii.

Interpretarea oficială se subclasifică în: interpretarea oficială autentică – care provine de la organul de stat care a editat actul normativ supus interpretării şi care are forţă juridică

obligatorie erga omnes – şi interpretarea oficială jurisdicţională – care provine de la instanţa de judecată sau de la un alt organ cu atribuţii jurisdicţionale şi este obligatorie doar în cauza soluţionată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, sub autoritate de lucru judecat.

Interpretarea neoficială a legii civile este cea agreată de literatura juridică, de avocat sau de alt practician în pledoariile sale şi nu are forţă juridică obligatorie.

Acest capitol îşi îndreaptă atenţia exclusiv spre interpretarea oficială jurisdicţională. Aplicarea raţionamentelor şi sugestiilor prezentate este o propunere ce are ca destinatare numai organele jurisdicţionale, nu şi cele emitente ale legii supuse interpretării.

b) În funcţie de criteriul rezultatului interpretării, se poate apela la: interpretarea literală, interpretarea extensivă şi interpretarea restrictivă a legii civile.

Interpretarea literală este creată de situaţia în care există concordanţă între formularea textului legal interpretat şi speţa care se încadrează în ipoteza respectivului text de lege; prin urmare, nu există motive nici de a extinde şi nici de a restrânge aplicarea dispoziţiei legale în cauză [16].

Interpretarea extensivă este abordabilă dacă între formularea textului de lege şi cazurile practice la care acesta se raportează nu există concordanţă, fiind necesar ca textul să fie extins şi asupra unor circumstanţe care nu se încadrează în formularea sa.

Interpretarea restrictivă se utilizează atunci când între formularea unui text legal şi speţele la care acesta se aplică există neconcordanţă, deoarece formularea textului de lege este prea largă faţă de ipotezele care se pot încadra în acest text.

c) În funcţie de criteriul metodei de interpretare folosite: legea poate fi supusă unei interpretări gramaticale, sistematice, istorico-teleologice sau logice.

Interpretarea gramaticală se obţine din aplicarea regulilor gramaticii, ţinând seama de sintaxa şi morfologia propoziţiei sau frazei, de semantica termenilor sau expresiilor utilizate în textul interpretat, de semnele de punctuaţie şi ortografie.

În cazul interpretării sistematice se procedează la considerarea legăturilor textului de lege interpretat cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ sau cu alte norme juridice.

Interpretarea sistematică a legii civile urmăreşte determinarea domeniului de aplicare a unei dispoziţii legale. Pentru acest lucru se pleacă de la calificarea prevederii legale ca normă generală ori normă specială, prin respectarea următoarelor două reguli:

- norma generală nu derogă de la norma specială: generalia specialibus non derogant;

- norma specială derogă de la norma generală: generalia specialibus derogant.

În consecinţă, norma generală reprezintă regula, iar norma specială excepţia.

Interpretarea istorico-teleologică ajută la stabilirea sensului unei dispoziţii legale, prin urmărirea finalităţii dorite de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie, într-un context istoric dat.

Interpretarea logică se realizează pe baza legilor logicii formale, pentru lămurirea sensului unei norme juridice. Interpretarea logică se abordează prin prisma a trei reguli, a patru argumente principale şi a altor argumente de interpretare logică de o importanţă discutabilă.

Regulile de interpretare logică reţinute în doctrină şi în practică sunt următoarele:

A) Excepţia este de strictă interpretare şi aplicare – exceptio est strictissimae interpretationis. Conform acestei reguli, atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care acea normă juridică nu le prevede.

B) Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă – ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus [17]. Această regulă sugerează că unei formulări generale a textului legal trebuie să-i corespundă o aplicare generală a acestuia, fără a face apel la distincţii pe care legea nu le prevede.

C) Legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei şi nu în sensul neaplicării – actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat [18]. Această regulă de interpretare este susţinută de dispoziţiile art. 978 C. civ. pentru interpretarea convenţiilor, dar, pentru identitate de raţiune, doctrina şi practica o extind şi la interpretarea legii civile.

Argumentele de interpretare logică sunt următoarele:

a) Argumentul per a contrario – conform căruia atunci când se afirmă ceva, se neagă contrariul – qui dicit de uno, negat de altero. Valoarea practică a acestui argument este relativă, acesta trebuie să fie utilizat cu o oarecare circumspecţie, întrucât nu tot ce nu este expres interzis este întotdeauna permis.

b) Argumentul a fortiori (cu atât mai mult) – în baza căruia se ajunge la extinderea aplicării unei norme juridice consacrate unei situaţii specifice la un caz nereglementat expres, deoarece situaţiile specifice prevăzute în respectiva normă se regăsesc şi mai evident în cazul nereglementat.

c) Argumentul de analogie – unde există aceleaşi raţiuni trebuie aplicată aceeaşi lege/soluţie –  ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet sau ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet sau, mai simplu, ubi eadem ratio ibi eadem [19]. În practică, acest argument este utilizat pentru acoperirea lacunelor legislative. În temeiul acestui

argument se aplică ”prin analogie” normele de drept civil edictate pentru cazuri asemănătoare.

d) Argumentul reducerii la absurd – reductio ad absurdum. Din aplicarea acestui argument rezultă că o anumită soluţie este admisibilă raţional, pentru că o soluţie contrară ar fi inadmisibilă, inacceptabilă, absurdă.

În afară de principalele argumente de interpretare logică menţionate se apelează şi la altele precum: argumentul ad populum (bazat pe acordul majorităţii); argumentul ad hominem (referitor la calităţile persoanei care a emis o anumită opinie); argumentul ex silentio (potrivit căruia ceea ce nu s-a negat este afirmat); argumentul ad ignorantiam (fondat pe imposibilitatea dovedirii contrariului) etc. [20]

2.2. În virtutea existenţei unui orizont pentru înţelegerea şi aplicarea legii civile, stabilirea unui ghidaj standardizat pentru interpretarea normelor de drept ar prezenta utilitate practică. Ghidajul propus pentru interpretarea legii civile se poate vizualiza în acest tabel.

Se poate observa în tabel existenţa unei ordini orizontale şi a unei ordini verticale, care oferă direcţia în aplicarea regulilor de interpretare a legii civile.

Conform acestei direcţii, mai întâi se va proceda la interpretarea legii în ordinea verticală şi se va continua cu interpretarea acesteia conform regulilor de pe orizontală. Astfel, în primul rând se va căuta litera legii. Dacă doar identificarea literei legii nu este suficientă pentru încadrarea potrivită a cauzei în norma juridică, se va trece la interpretarea gramaticală a legii. Dacă nici aceasta nu este suficient de edificatoare, se va continua cu interpretarea logică, interpretare care va include raportarea textului de lege la cele trei reguli de interpretare logică (excepţia este de strictă interpretare şi aplicare; unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă; legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei şi nu în sensul neaplicării) şi la două dintre argumentele de interpretare logică (argumentul de analogie – unde există acelaşi raţiuni, trebuie aplicată aceeaşi lege/soluţie; argumentul reducerii la absurd). În situaţia în care încă nu s-a putut stabili o aplicabilitate concretă a legii la speţa dedusă judecăţii, se va continua interpretarea, trecându-se la analizarea regulilor de interpretare de pe palierul aferent ordinii verticale nr. II, în direcţia atribuită fiecărei reguli de pe acest nivel. (ex: II 1, II  2, II 3). Tot acest proces va continua până când sensul şi spiritul legii vor fi determinate cât mai corect posibil şi până când va fi evidentă aplicabilitatea şi compatibilitatea textului de lege faţă de cauza dedusă judecăţii.

2.3. Acest gen de ghidaj centrat pe ierarhizare este folosit şi în dreptul anglo-saxon, unde se aplică, pe lângă sistemul precedentului judiciar, şi cel al ”interpretării statutare” (”statutory interpretation”), la baza căreia stau anumite principii aplicate cu preeminenţă faţă de restul principiilor.

Interpretarea statutară este un proces de interpretare şi aplicare a legii, care urmăreşte se descoperă intenţia legiuitorului.

Abordarea de bază prin care se încearcă descoperirea intenţia legiuitorului este exprimată în dreptul anglo-saxon prin trei reguli:- Regula literală – conform căreia instanţa va lua în considerare însemnătatea obişnuită, normală a textului;- Regula scopului – conform căreia instanţa va da textului de lege un sens comun cu finalitatea legii;- Regula de aur – conform căreia instanţa va adopta o interpretare care să evite absurdul şi inconsistenţa care ar putea reieşi dacă textului de lege i s-ar atribui un sens obişnuit, normal.

Regula scopului şi regula de aur sunt general acceptate în dreptul anglo-saxon ca fiind subordonate regulii literale [21].

Astfel, judecătorul anglo-saxon pleacă de la principiul conform căruia atunci când există contradicţie sau inconsecvenţă între precedentul judiciar şi legislaţie, legislaţia este cea care primează. Deci, în această situaţie, interpretarea legislaţiei este primul pas făcut de instanţa anglo-saxonă. Doar în subsidiar se va analiza şi aplica precedentul. În Marea Britanie acest principiu este cunoscut sub numele de ”suveranitate parlamentară”. În Australia şi S.U.A. instanţele au susţinut, în mod consecvent, acelaşi principiu. În plus, însă, aceste două ţări pun pe primul loc interpretarea literală a textului de lege, care se va citi precum este scris şi se va înţelege după sensul obişnuit al cuvintelor folosite în cadrul normei de drept [22].

Astfel, în cauza Connecticut Naional Bank vs. Germain, Curtea Supremă a S.U.A. a motivat că atunci ”când interpretează un text de lege, instanţa trebuie să aibă în vedere un anumit canon înainte de toate celelalte (…). Instanţele trebuie să prezume că legiuitorul menţionează într-un act normative ceea ce are în vedere şi că are în vedere ceea ce este menţionat într-un act normativ” [23].

Curtea Supremă din Virginia a susţinut acelaşi raţionament în Raven Coal Corp. vs. Absher: ”O regulă fundamentală a construcţiei normative necesită ca fiecare parte a normei legale să fie prezumată ca producând efecte şi să nu fie considerată fără însemnătate, decât atunci când acest lucru este absolut necesar” [24].

Hotărârea Curţii Supreme Alaska din cauza Muller v. BP Exploration (Alaska) Inc. conţine o motivare similară cu cele expuse mai sus: ”Când se face analiza acestuia, limbajul legal se va interpreta în sensul în care acesta se utilizează în mod obişnuit, cu excepţia cazului în care cuvintele capătă un sens specific, ca urmare a unei definiţii legale sau a unei construcţii judiciare” [25].

Faptul că jurisdicţiile mai multor ţări construite pe sistemul de drept anglo-saxon, centrat pe precedentul judiciar, uzitează cu succes principii standardizate şi ierarhizate pentru interpretarea legii este de natură a induce în conştiinţa practicienilor unui sistem romano-german, al cărui punct central este legea şi nu precedentul, utilitatea şi eficienţa acestui gen de interpretare.

Deşi există opinii contrare în doctrina şi practica juridică, părerea noastră este că acest tip de interpretare nu va ştirbi autoritatea şi libertatea instanţelor de judecată de sistem romano-german, ci doar va stabili o direcţie către un mecanism jurisdicţional previzibil, omogen şi facil de abordat. Astfel, instanţa va continua să îşi păstreze prerogativele de analiză a actelor normative, de determinare a legii aplicabile şi de încadrare în lege a fiecărei speţe. Elementul de noutate pentru judecător va fi doar interpretarea şi aplicarea legii în funcţie de modelul ierarhizat prezentat mai sus.

2.4. Regulile de interpretare a legii civile şi direcţiile propuse pentru standardizarea şi ierarhizarea acestora pot avea ca destinatar nu doar practicianul dreptului, ci şi legiuitorul. Atunci când redactează un act normativ, legiuitorul are capacitatea să îl conceapă astfel încât din formularea acestuia să se poată anticipa şi evita posibilele dificultăţi de interpretare survenite în practică.

Motivele pentru care legiuitorul trebuie să depună efortul de a clarifica chestiunile dificile de interpretare sunt importante:- asigurarea eficacităţii legislaţiei adoptate;- evitarea cheltuielilor şi eforturilor inutile, care ar fi ocazionate de o legislaţie ambiguă; există o legătură directă între legislaţia ambiguă şi generarea de cheltuieli şi eforturi inutile: o lege neclară încurajează nerespectarea ei, interpretarea subiectivă conformă intereselor private, conflictele dintre destinatarii normei de drept, încărcarea instanţelor cu soluţionarea respectivelor conflicte;- evitarea limbajului de lemn; redactarea textului de lege într-o manieră clară ar presupune folosirea limbii române obişnuite şi ar contribui la înţelegerea legii de către populaţie, şi nu doar de către jurişti.

Din aceste considerente, ar fi indicat ca legiuitorul, în activitatea sa, să ţină cont de interpretarea ierarhizată sugerată practicienilor dreptului, în scopul de a armoniza legislaţia cu nevoile şi tendinţele practicii [26].

În ipoteza în care soluţiile de la punctele 1 şi 2, prezentate mai sus, s-ar aplica, ar fi foarte probabilă obţinerea unei jurisprudenţe redutabile şi consecvente în cazuri similare, care să fie un model, un precedent judiciar apt să constituie izvor de drept românesc.

3. Transformarea practicii judiciare naţionale în izvor de drept român

3.1. Din perspectiva teoriei generale a dreptului român, următoarele categorii de acte normative constituie izvoare de drept civil: Constituţia României (Constituţia), legile organice şi ordinare, ordonanţele Guvernului (inclusiv ordonanţele de urgenţă), hotărârile Guvernului, ordinele, instrucţiunile şi regulamentele conducătorilor organelor centrale ale administraţiei de stat, actele normative emise de autorităţile administraţiei publice locale, decretele-legi, decretele, contractele colective de muncă ce privesc raporturile întemeiate pe contracte individuale de muncă, reglementările internaţionale (convenţii, pacte, acorduri etc.) la care România este parte prin ratificare şi care au devenit astfel parte integrantă a dreptului nostru intern [27].

În literatura de specialitate s-a dezbătut problema încadrării în categoria izvoarelor de drept a obiceiului, moralei, jurisprudenţei şi doctrinei.

Obiceiul constituie o practică îndelungată, înrădăcinată şi continuă pe care cei care o aplică o consideră obligatorie. Prin el însuşi, obiceiul nu constituie izvor de drept civil, ci numai dacă se integrează în ipotezele şi dispoziţiile normelor juridice, prin trimiterea expresă făcută în cuprinsul unui act normativ [28].Sistemul juridic român, de sorginte romano-germană, nu atribuie practicii judiciare valoarea unui izvor de drept. Astfel, Constituţia României prevede că ”judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” [29], în timp ce Codul Civil prevede că ”este oprit judecătorului de a se pronunţa, în hotărârile ce dă, prin cale de dispoziţii generale şi reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse” [30].

În alte sisteme de drept – spre exemplu dreptul anglo-saxon, jurisprudenţa şi precedentul judiciar sunt recunoscute, de iure, ca fiind izvoare de drept.

Sistemul anglo-saxon al precedentului judiciar a fost criticat multă vreme de practicienii dreptului romano–german, fiind considerat inconstant şi neuniform.

Însă, în opinia noastră, unul dintre pilonii dreptului anglo-saxon, precedentul judiciar, s-a dovedit a fi mult mai adaptat nevoilor justiţiabilului, fiind flexibil faţă de schimbările generate de evoluţia perpetuă a circuitului civil şi a mediului de afaceri.

Englezii folosesc o comparaţie sugestivă pentru a descrie adaptabilitatea, flexibilitatea, predictibilitatea şi coerenţa precedentului: ei asemuiesc o lege nouă cu un şarpe boa care a înghiţit un elefant. Aşa cum şarpele boa, după digerarea elefantului, revine la forma iniţială, care îi conferă mobilitate pentru deplasarea liniară şi predictibilă, tot la fel şi legea, ”digerată” de judecători prin jurisprudenţa creată de ei, devine uşor de înţeles şi de aplicat [31].

Datorită beneficiilor oferite, sistemul anglo-saxon al precedentului judiciar a fost adoptat şi de Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene (C.J.C.E.) [32], precum şi de C.E.D.O.

3.2. În România există situaţii când, de facto, se recunoaşte jurisprudenţei calitatea de izvor de drept.

A. Situaţiile legate de obligaţia României de a respecta şi de a acorda prioritate deciziilor C.E.D.O.

Ca o consecinţă a semnării şi ratificării Convenţiei, deciziile C.E.D.O. sunt obligatorii şi executorii pentru statul român, la fel cum sunt şi prevederile Convenţiei, care, conform art. 11 alin. (2) din Constituţia României, ”fac parte din dreptul intern”. Totodată, conform art. 20 alin. (2) din Constituţie, textul Convenţiei şi deciziile C.E.D.O. se bucură de aplicabilitate prioritară în dreptul român, chiar cu consecinţa abrogării şi adaptării legislaţiei interne, în ipoteza în care aceasta este contrară lor [33].Din motivarea C.E.D.O., redactată în cauza Burdov vs. Rusia [34], reiese, fără echivoc,

existenţa raportului de ”subordonare” juridică a tării noastre faţă de hotărârile C.E.D.O., Curtea specificând în acest sens că este obligată să verifice dacă modul în care legea internă este interpretată şi aplicată produce consecinţe conforme principiilor Convenţiei, astfel cum acestea sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii.În cauza Beian vs. România [35], C.E.D.O. a atribuit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Î.C.C.J.) rolul de uniformizare a practicii judiciare naţionale, prin determinarea adoptării de hotărâri predictibile, necontradictorii în speţe similare şi prin asigurarea credibilităţii actului de justiţie. Totodată, Curtea a atras atenţia asupra faptului că neatingerea acestor obiective duce la încălcarea indirectă a principiului convenţional si constituţional al liberului acces la justiţie, precum şi a dreptului la un proces echitabil [36].

B. Cazurile legate de obligativitatea respectării de către ţara noastră a deciziilor Curţii Constituţionale

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, ”deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor şi au putere numai pentru viitor”. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale [37] întăreşte dispoziţiile constituţionale, prevăzând că ”deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.” [38].Corelând atribuţiile Curţii Constituţionale, stabilite prin art. 146 din Constituţie, cu împrejurarea că deciziile acestei instanţe sunt obligatorii, putem observa că izvoarele de drept create de Curtea Constituţională sunt hotărârile acesteia în chestiunile care ţin de: constituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora; constituţionalitatea tratatelor sau altor acorduri internaţionale; constituţionalitatea regulamentelor Parlamentului; excepţiile de neconstituţionalitate ridicate cu privire la legi şi ordonanţe; conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice; procedura alegerii Preşedintelui României şi confirmarea rezultatelor sufragiului; constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României; procedura pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia; îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni; contestaţiile care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile unui act normativ de către Curtea Constituţională este o altă situaţie în care decizia Curţii Constituţionale joacă rolul de izvor de drept [39]. Prin urmare, la soluţionarea unor litigii ulterioare cu acelaşi obiect sau similar, judecătorii nu vor mai putea aplica textul declarat neconstituţional.

C. Deciziile prin care Î.C.C.J. se pronunţă asupra recursurilor în interesul legii

Practica judiciară română reprezintă, de facto, izvor de drept şi în cazul în care Î.C.C.J. soluţionează recursul în interesul legii (cale extraordinară de atac). Decizia sa este obligatorie şi opozabilă erga omnes şi aceasta determină, de multe ori, chiar schimbări la nivel legislativ [40].

Opinăm că toate situaţiile expuse mai sus, la literele A, B, şi C, reprezintă un preambul pentru atribuirea, nu doar de facto, ci şi de iure, a calităţii de izvor de drept jurisprudenţei.

3.3. Care este mecanismul creării precedentului judiciar ca izvor de drept român?

Aşa cum pe plan european Consiliul Europei, prin Comitetul Miniştrilor [41], supraveghează respectarea şi executarea deciziilor C.E.D.O., iar Comisia Europeană supraveghează respectarea de către state a hotărârilor C.J.C.E. [42], pe plan intern ar trebui să existe un organism care să adopte acelaşi mecanism atât faţă de deciziile internaţionale obligatorii pentru România, cât şi faţă de deciziile interne râmase definitive şi irevocabile.

Raportul C.E. asupra justiţiei româneşti, publicat în 22 iulie 2009, recomandă consolidarea rolului Î.C.C.J. în unificarea jurisprudenţei [43].

Constituţia însăşi, în art. 126 alin. (3), promovează ideea de omogenizare a practicii judiciare cu ajutorul Î.C.C.J, care ”asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

Unificarea şi uniformizarea practicii judiciare interne ar fi, în opinia noastră, o soluţie foarte utilă pentru funcţionarea optimă a sistemului judiciar. Acest obiectiv s-ar putea realiza cu ajutorul  Î.C.C.J., dar şi al altor instanţe (ex.: tribunal, curte de apel), abilitate prin lege să judece recursuri şi să pronunţe hotărâri definitive şi irevocabile, care epuizează toate căile de atac interne avute la îndemână de către justiţiabil. În baza acestui atribut, instanţa supremă şi alte instanţe judecătoreşti se vor pronunţa asupra soluţiilor instanţelor inferioare contestate de justiţiabil şi supuse judecăţii lor. De hotărârile acestor instanţe se va ţine cont la judecarea proceselor viitoare identice sau similare. Din acest moment, interpretările legislative contradictorii şi soluţiile neuniforme pronunţate de instanţe se vor înlătura şi se vor limita la respectarea hotărârilor definitive şi irevocabile pronunţate de Î.C.C.J. şi de alte instanţe de recurs în cauze similare.

IV. Concluzii

Etapa de tranziţie a României la sistemul legislativ şi judiciar impus de U.E. s-a soldat cu imperfecţiuni practice sesizate şi criticate de către Uniune şi de către C.E.D.O., întrucât acestea au generat: ineficienţă în soluţionarea cauzelor; impredictibilitatea soluţiilor; complicarea cauzelor; supraîncărcarea instanţelor; prelungirea duratei de soluţionare a proceselor; prejudicierea justiţiabililor şi neîncrederea lor în sistemul de justiţie; supraîncărcarea C.E.D.O., adesea sesizată de persoanele nemulţumite de tratamentul juridic primit în România.

Pentru soluţionarea impasului legislativ şi jurisdicţional imputat ţării noastre recomandăm următoarele soluţii: crearea unui sistem legislativ clar, neechivoc, nelacunar, coerent, consecvent şi necontradictoriu în interiorul său; trasarea unor direcţii spre standardizarea şi ierarhizarea principiilor juridice de interpretare şi, ca rezultat al aplicării acestor două soluţii, transformarea practicii judiciare naţionale în izvor de drept român.

Prin aplicarea acestor soluţii există mari şanse ca dificultăţile legislative şi judecătoreşti actuale să dispară în mod progresiv şi ca sistemul juridic românesc să se amelioreze considerabil.

Implementarea celor trei soluţii, care au ca scop eliminarea dificultăţilor din sistemul de drept românesc, ar conduce, în mod indubitabil, la o serie de beneficii: uniformizarea şi unificarea practicii judiciare naţionale, predictibilitatea soluţiilor, eliminarea contradictorialităţii dintre soluţiile propuse în aceeaşi cauză de instanţe cu grade de jurisdicţie diferite, reducerea complexităţii cauzelor şi accelerarea soluţionării acestora, degrevarea instanţelor comunitare europene de cauzele soluţionate la nivel naţional într-o manieră nemulţumitoare pentru justiţiabili şi creşterea încrederii justiţiabililor în justiţia românească.

Chiar şi C.E.D.O. a pledat în nenumărate rânduri pentru unul dintre aceste beneficii, şi anume pentru rezolvarea mai rapidă a pricinilor. În motivarea hotărârii adoptate în cauza Burdov vs. Rusia[44], Curtea a considerat că soluţia cea mai eficientă pentru a preveni o durată excesiv de lungă a procedurilor judiciare este găsirea unui remediu prin care să se urgenteze soluţionarea dosarelor.

Natura juridica a actelor care stau la baza incasarii taxei de poluare. Consecinte si conduite. Relevanta stabilirii naturii juridice pentru judecatorul national

Preliminarii

Inainte de a dezbate subiectul naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare, trebuie sa precizam care sunt aceste acte pe care le avem in vedere. Astfel, este vorba despre decizia de calcul, referatul de calcul, chitanta de incasare si incasarea propriu-zisa a sumei. Problema care se ridica in ceea ce priveste natura juridica a acestor acte este daca acestea sunt fie acte administrative fiscale, fie acte administrative individuale, fie alt fel de acte juridice. Vom analiza in cele ce urmeaza fiecare teza in parte, cu precizari punctuale.

2. Natura juridica de acte administrativ-fiscale

Opinam de la bun inceput ca niciunul dintre actele care stau la baza incasarii taxei pe poluare nu sunt acte administrative fiscale pentru motive ce tin in special de definitia actului administrativ fiscal si modul in care acesta se comunica, dar si pentru motive care tin de logica. In aceasta ordine de idei, inainte de a trece la analiza punctuala a fiecarui act in parte, este necesar sa aratam ca, potrivit articolului 41 din Codul de Procedura Fiscala, ”actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale”, potrivit articolului 43 alineatul 2 din Codul de Procedura Fiscala actul administrativ fiscal trebuie sa contina datele de identificare ale contribuabilului sau ale imputernicitului acestuia, motivele de fapt, numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal precum si posibilitatea de a fi contestat iar potrivit articolului 44 din acelasi act normativ, actul administrativ fiscal se comunica fie prin

primirea actului sub semnatura de catre contribuabil sau imputernicitul sau, fie prin posta, e-mail, fax etc. fie prin publicitate.

2.1. Referatul de calcul

Referatul de calcul care sta la baza emiterii deciziei de calcul este precedat de cererea contribuabilului in sensul efectuarii unui calcul matematic ce are la baza diferiti indici, pentru determinarea in concret a cuantumului taxei pe poluare ce urmeaza a fi achitata. Desi contine elemente de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, referatul de calcul nu contine posibilitatea de a fi contestat si nici nu este comunicat acestuia intr-unul din mijloacele prevazute expres de lege. In aceasta ordine de idei, caracterul de act administrativ fiscal al referatului de calcul al taxei pe poluarea nu poate fi sustinut din punct de vedere juridic.

2.2. Decizia de calcul al taxei pe poluare

Discutia cea mai interesanta este cu privire la decizia de calcul al taxei pe poluare care, la prima vedere, apare ca un veritabil act administrativ. Astfel, acest act contine elementele esentiale de identificare a contribuabilului si a organului fiscal, contine chiar si mentiunea ca poate fi contestat in conditiile Codului de Procedura Fiscala. Insa, din continutul acestui presupus act administrativ fiscal, nu reiese dovada comunicarii acestuia in vreuna din modalitatile prevazute de articolul 44 din Codul de Procedura Fiscala. Prin urmare, din punct de vedere strict tehnic, decizia de calcul al taxei pe poluare nu este un act administrativ fiscal. Mai mult, in ordinea de idei in care decizia de calcul ”reprezinta titlu de creanta si instiintare de plata conform legii”, pornind si de la o definitie mai completa a actului administrativ fiscal, ne intrebam retoric care este consecinta neachitarii sumei precizata in decizia de calcul? In ordinea de idei a unui veritabil act administrativ fiscal, urmeaza ca titlul de creanta sa devina titlu executoriu si presupusa creanta bugetara sa fie incasata silit, obligand astfel contribuabilul sa achite un debit pentru o simpla operatiune matematica, pentru un calcul, toate acestea in ordinea de idei in care inmatricularea autovehiculului nu s-a produs si nici nu este sigur ca se va produce. Prin urmare, consideram ca decizia de calcul al taxei pe poluare nu are nici macar caracterul unei creante bugetare, simplul fapt ca executivul arata ca aceasta ”reprezinta titlu de creanta” nefiind suficient in nicio ordine logica sau juridica a ideilor pentru ca aceasta sa fie considerata un act administrativ fiscal. In alta ordine de idei, raportat la posibilitatea de contestare a acestei decizii, consideram ca trebuie sa ne raportam obligatoriu la dispozitiile OUG nr. 50/2008 care reglementeaza taxa pe poluare. Or, articolul 10 din acest act normativ, arata ca ”suma reprezentand taxa poate fi contestata atunci cand persoana care urmeaza sa inmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata de grila fixa prevazuta in anexa nr. 4.” Deci contestatia impotriva decizie de calcul este limitata ope legis la modalitatea de calcul sub aspectul gradului de uzura al autovehiculului, orice fel de contestatie in afara limitelor articolului 10 din OUG nr. 50/2008 urmand a fi respinsa. Asadar, este impotriva gandirii juridice, logice si firesti ca decizia de calcul al taxei pe poluare sa fie considerata un act administrativ fiscal.

2.3. Chitanta de incasare a sumei aferente taxei pe poluare

Desi este un act juridic in sensul de instrumentum probationis, chitanta prin care s-a achitat taxa pe poluare nu poate fi considerata un act administrativ fiscal pentru motive ce tin de elementele de identificare ale contribuabilului, de comunicarea actului, precum si de posibilitatea ca actul administrativ fiscal sa fie contestat. In alta ordine de idei, chitanta de incasare a sumei aferente taxei pe poluare are intelesul unei plate nedatorate si/sau al unei imbogatiri fara justa cauza.

2.4. incasarea propriu-zisa a sumei aferente taxei pe poluare

Argumentele si precizarile de la punctul 2.3. raman valabile si pentru incasarea propriu-zisa a sumei aferente taxei pe poluare. Ce mai este de precizat in ceea ce priveste incasarea propriu-zisa este ca unele instante, pornind de la rationamentul gresit ca incasarea taxei speciale auto reprezinta ea insasi un act administrativ fiscal, au pronuntat solutii in sensul restituirii sumei aferente acestei taxe. Solutiile sunt firesti si corecte, chiar daca rationamentul este gresit, deoarece ce intereseaza in principal este incalcarea prevederilor dreptului comunitar.

Concluzionand, nu se poate sustine ca actele care stau la baza incasarii sumei aferente taxei pe poluare sunt acte administrative fiscale.

3. Natura de acte administrative individuale

Prima idee care apare in mod natural, dupa stabilirea ca actele mai sus amintite nu sunt acte administrative fiscale, este ca acestea sunt acte administrative fiscale, in intelesul Legii nr. 554/2004. Insa, din punctul nostru de vedere, nici aceasta teza nu poate fi sustinuta, deoarece OUG nr. 50/2008 este eminamente ilegala, raportandu-ne strict la dreptul intern si lasand la o parte caracterul discordant fata de prevederile Tratatului C.E. Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Codul Fiscal, ”orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege”. Or, OUG nr. 50/2008, prin care s-au abrogat dispozitiile art. 2141-2143 din Codul fiscal nu a fost aprobata prin lege, deci intregile prevederi ale acesteia sunt ilegale si in consecinta actele emise in baza acestei ordonante de urgenta nu trebuie sa produca efectele juridice ale unui act administrativ. Vazand definitia legala a actului administrativ, de la articolul 2 alineatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004, conform careia actul administrativ este ”actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice” ne intrebam retoric: despre ce lege (in sensul de act normativ) este vorba in ceea ce priveste actele care stau la baza incasarii taxei pe poluare? Este OUG nr. 50/2008 un veritabil act normativ fata de modalitatea in care a intrat in vigoare?

Considerand ca raspunsurile la aceste intrebari sunt evidente, opinam ca actele care stau la baza incasarii taxei pe poluare nu sunt acte administrative unilaterale, in sensul Legii nr. 554/2004.

4. Care este natura juridica a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare?

Suntem de parere ca actele juridice in baza carora se incaseaza suma aferenta taxei pe poluare sunt acte juridice hibride, formate din elemente din sfera dreptului public – autoritatea executiva actionand in regim de putere publica, insa in afara legii – precum si din elemente din sfera dreptului civil, in sensul in care conduita executivului determina si constituie o plata nedatorata si/sau o imbogatire fara justa cauza, toate acestea mulate pe raspunderea civila delictuala a statului roman.

5. Consecinte. Conduite

in ceea ce priveste consecintele stabilirii naturii juridice a actelor mai sus amintite, principala consecinta este lipsa necesitatii indeplinirii unei proceduri prealabile introducerii unei actiuni in fata instantei, fie ca procedura prealabila imbraca forma prevazuta de articolul 205 si urmatoarele din Codul de Procedura Fiscala, fie forma prevazuta de articolul 7 din Legea nr. 554/2004.

Consecintele aplicarii riguroase a legii, in sensul ca OUG nr. 50/2008 este inaplicabila si nu produce efecte juridice, sunt de natura a plasa un nor de ambiguitate asupra posibilitatilor concrete pe care contribuabilul le are in vederea restituirii sumelor incasate ilegal cu titlu de taxa pe poluare. Opinam ca acesta trebuie pur si simplu sa solicite Administratiei Finantelor Publice restituirea sumelor incasate ilegal, apoi, in functie de raspunsul acordat, sa se adreseze instantei de contencios administrativ sau fiscal. Totodata, contribuabilul are la dispozitie contenciosul civil, insa, din motive care, indraznim a spune, tin de ingradirea dreptului la justitie – si ne referim aici la obligativitatea timbrarii la valoare – acest tip de contencios este unul mai putin preferabil.

6. Relevanta stabilirii naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare pentru judecatorul national

In ceea ce priveste relevanta stabilirii naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare pentru judecatorul national chemat sa solutioneze o pricina in care, intr-un fel sau altul, se solicita restituirea sumei incasate ilegal cu titlu de taxa pe poluare, aceasta ar trebui sa fie indiferenta, deoarece, potrivit celebrei jurisprudente a C.J.C.E. in cazul Simmenthal, judecatorul national are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare, lasand neaplicata, orice dispozitie contrara din legislatia nationala. Insa, din pacate, multi judecatori pusi in fata aplicarii directe a dreptului comunitar in dauna oricaror prevederi contrare ale legislatiei nationale, se cramponeaza in diverse ”probleme” si ”uita” sau pur si simplu nu stiu de aplicarea directa a normelor comunitare.

7. Concluzii

Stabilirea naturii juridice a actelor care stau la baza incasarii taxei pe poluare este un subiect important pentru judecatorul national care nu se considera sau nu stie sa se considere si judecator comunitar in adevaratul sens al cuvantului. Fata de argumentele

prezentate mai sus, argumente bazate strict pe principiile de drept national si pe prevederi legale exclusiv nationale, actele in baza carora s-a incasat taxa pe poluare apar tot ca ilegale, acest caracter ilegal urmand a fi constatat de catre judecatorul national.

Curtea de Apel Targu Mures. Indreptare eroare materiala. Taxa speciala de poluare

Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta SC Autodomus SA, cu sediul în Târgu-Mureş str. Bolyai nr. 9, ap. 7, judeţul Mureş, împotriva sentinţei nr. 572/12 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 2910/102/2008, precum şi împotriva încheierii formulate în dosarul Tribunalului Mureş – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal nr. 2910/102/2008 la data de 30.10.2009 privind soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 572/12 octombrie 2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa recurentei-pârâte SC Autodomus SA Târgu-Mureş şi a intimatei-reclamante DGFP Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat şi motivat în termenul prev. de art. 301 şi 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 al Legii nr. 146/1997, recurenta-pârâtă a depus concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei şi în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cauza în pronunţare.

CURTEA,

Prin sentinţa nr. 572 din 12.10.2009 şi încheierea de îndreptare a erorii materiale din   30.10.2009 pronunţate de Tribunalul Mureş după casare, în dosarul nr. 2910/102/2008, s-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de SC Autodomus SRL în contradictoriu cu pârâta DGFP Mureş – AFP Tg. Mureş.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că reclamanta a achitat la data de 15.08.2008 suma de 4278 lei reprezentând taxă specială de poluare, sumă încasată prin Trezoreria municipiului Tg. Mureş. La data de 22.08.2008 reclamanta a solicitat restituirea sumei, iar prin decizia nr. 114/31.10.2008, cererea a fost respinsă. Cum reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat şi anularea actelor administrativ-fiscale, excepţia prematurităţii invocată de pârâtă a fost considerată neîntemeiată. Pe fond s-a apreciat că OUG nr. 50/2008 nu contravine dispoziţiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, întrucât taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor şi taxelor la care face referire art. 90 din Tratat. De asemenea, instituirea taxei a fost rezultatul negocierii cu Comisia Europeană. Pe de altă parte, dispoziţiile OUG nr. 50/2008 nu contravin nici art. 25 şi 28 din Tratat, acestea neavând incidenţă în speţă întrucât ele se referă la taxe vamale la import şi export sau taxele cu efect echivalent, respectiv restricţii cantitative la import.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta SC Autodomus SRL arătând că taxa de poluare are aceleaşi caractere şi acelaşi mod de impunere ca şi taxa de primă înmatriculare, singura modificare constă în schimbarea denumirii şi a cuantumului prin diferite acte normative. Nu s-a ţinut seama de jurisprudenţa Curţi Europene de Justiţie şi nici de caracterul discriminatoriu aplicat autoturismelor second hand achiziţionate din spaţiul comunitar faţă de aceeaşi categorie de autoturisme achiziţionate pe piaţa internă.

S-a anexat practică judiciară în materie.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul este fondat.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 14 alin 1 din OUG nr. 50/2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu şi pentru cele aflate deja in circulaţie înmatriculate in tară.

Interpretând acest act normativ teleologic (după scop) pentru a identifica intenţia legiuitorului se constată următoarele: în expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaţilor, este menţionat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinţă ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziţionate datorita preţului foarte mic. Aşadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect – ”poluatorul plăteşte” -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru.

Art. 90 paragraful I din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede: “Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naţionale similare”.

Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparaţie cu produsele interne.

Este nelegală încasarea taxei şi, implicit dispoziţiile OUG nr. 50/2008, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementarii comunitare, pentru următoarele considerente:

Astfel, de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si

autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene: prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara şi fără ca baza legala a Comunităţii însăşi sa fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunitar si dreptul naţional al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar si în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa pe poluare a fost introdusa în legislaţia interna de abia in anul 2008.

Analizând dispoziţiile OUG nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă câ pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs în tara sau în alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.

Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.

Aşadar, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel în speţă (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscală naţionala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – în speţă, taxa menită să descurajeze importul de banane in Italia).

Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate în Italia si fructele cultivate în Italia).

De remarcat şi un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deşi este evident că poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului ”poluatorul plăteşte”.

Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art. 16 din Constituţie, art. 26 din Pactul Internaţional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974 şi a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare şi nu formează obiectul prezentei cauze.

Nu în ultimul rând trebuie amintită şi practica judiciară constantă a instanţelor de judecată din România în sensul admiterii unor astfel de acţiuni.

Pentru aceste considerente, Curtea consideră recursul fondat, motiv pentru care îl va admite şi va modifica integral sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă şi se va anula decizia nr. 114/2008 emisă de pârâtă care va fi obligată la restituirea sumei de 4.278 lei achitată cu titlul de taxă de poluare cu dobânda aferentă calculată de la data plăţii şi până la data plăţii efective.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamanta SC AUTODOMUS SA, cu sediul procesual ales în Târgu-Mureş, str. Bolyai nr. 9/7, judeţul Mureş, împotriva încheierii formulate în dosarul Tribunalului Mureş – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal nr. 2910/102/2008 la data de 30.10.2009 privind soluţionarea cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 572/12 octombrie 2009.

Admite recursul formulat de reclamanta SC AUTODOMUS SA, cu sediul în procesual ales în Târgu-Mureş, str. Bolyai nr. 9/7, judeţul Mureş, împotriva sentinţei nr. 572/12 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 2910/102/2008.

Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei formulată şi precizată în contradictoriu cu DGFP Mureş – AFP Târgu-Mureş, cu sediul în Târgu-Mureş, str. Gh. Doja nr. 1-3, judeţul Mureş, anulează Decizia nr. l 14/31.10.2008 emisă de DGFP Mureş şi dispune obligarea la restituirea sumei de 4.278 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală calculată de la data plăţii până la data restituirii efective a sumei.