TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL

PREFATA

Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este incredibila (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa scufundarea tarii-mama, Atlantida. El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si instrumente din vechea Atlantida. Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului, intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H. La acea vreme, stravechea rasa barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un inalt grad de civilizatie. Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud si Centrala. Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat Marea Piramida deasupra Marii Sali din Amenti.

Acolo a depozitat documentele si a desemnat pe cei mai de incredere oameni ai sai sa le pazeasca. Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte. In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut in corpurile oamenilor in maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori nascutul. In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre ocultistii moderni sub numele de “Tablitele de Smarald”, o prezentare mai tarzie si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice. Tablitele traduse in aceasta lucrare sunt zece la numar si au fost lasate in Marea Piramida in grija preotilor. Cele zece tablite sunt impartite in 13 parti, de dragul conventiei. Ultimele doua sunt atat de importante, incat este interzisa prezentarea lor publicului larg in prezent. Totusi continutul celorlalte dezvaluie secrete care se vor dovedi de o inestimabila valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate. Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar putea fi dezvaluit adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi cateva sclipiri de frumusete dar un studiu atent va deschide caile intelepciunii celui ce cauta. In continuare cateva cuvinte despre modul in care aceste secrete au fost dezvaluite omului modern, dupa ce au stat indelung timp ascunse. Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era in mare fierbere iar multe delegatii de preoti au fost trimise in diferite parti ale lumii. Printre acestea s-au numarat si preotii Piramidei care au purtat cu ei tablitele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tablitelor ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preotilor din celelalte colonii atlante.

Legenda spune ca aceste tablite imputerniceau pe purtator cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoti care detineau tablitele au emigrat in America de Sud. Aici i-au gasit pe Mayasi, un popor infloritor, care isi aminteau mult din intelepciunea straveche.

Preotii s-au statornicit in acele locuri. In secolul X mayasii colonizasera peninsula Yucatan iar tablitele au fost asezate sub altarul unuia din templele inchinate zeului Soare. Dupa cucerirea mayasilor de catre spanioli, orasele au fost abandonate iar comorile au ramas ascunse si uitate in temple. Trebuie sa se inteleaga ca Marea Piramida a fost si este inca un Templu de initiere. Isus, Solomon, Apolonius si multi altii s-au numarat printre cei initiati aici. Scriitorul (care este in continua legatura cu Marea Camera Alba din Piramida) a primit instructiuni sa recupereze si sa aduca inapoi in Marea Piramida tablitele stravechi. Acest lucru s-a realizat. Inainte de a le inapoia i s-a acordat permisiunea sa le traduca si sa pastreze o copie a intelepciunii inscrisa pe tablite. Evenimentul a fost posibil in 1925 si abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii sa zambeasca ironic. Totusi cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi intelepciunea ascunsa in ele.

Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va gasi in tine un ecou. In continuare este descrisa infatisarea tablitelor: Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare. Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi material. Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi, intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori. Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi “ceva” in tine.

In paginile urmatoare voi dezvalui cateva enigme putin cunoscute chiar de catre slujitorii adevarului. Cautarea omului in dorinta de a intelege legile care-i guverneaza viata este nesfarsita. Cu toate acestea el nu a reusit sa treaca de valul care apara planurile superioare de viziunea lui materiala asupra vietii si adevarului. Adevarul este gata sa fie asimilat de catre cei care-si largesc propria viziune intorcandu-se catre ei insisi si nu cautand in afara lor adevarul. In linistea simturilor materiale se gaseste cheia intelepciunii. Cel ce vorbeste nu stie; cel ce stie nu vorbeste! Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe caile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materiala. Simbolurile nu sunt decat niste Chei cu care se deschid usi ce conduc spre adevaruri. De multe ori usa nu poate fi deschisa deoarece cheia pare atat de mareata incat lucrurile care se afla in spatele ei nu pot fi vazute. Daca reusim sa intelegem ca toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestari, prelungiri ale unei Legi Supreme si a Adevarului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite sa trecem dincolo de val. Toate lucrurile din toate Universurile se misca conform unei Legi. Legea care guverneaza miscarea Planetelor nu este mai imuabila decat Legea care guverneaza manifestarea omului

in aceasta lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabila de de formarea omului ca fiinta materiala. Maretul scop al scolilor initiatice din toate timpurile a fost sa dezvaluie functionalitatile Legii care leaga omul material de omul spiritual. Legatura dintre omul material si omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale. Cel care aspira la cunostinte elevate trebuie sa-si dezvolte latura intelectuala a firii lui pentru a-si intari credinta ca poate sa-si concentreze toate fortele fiintei lui catre si in planul pe care-l doreste. Marea cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii incepe in primul rand din planul material. Condusa catre planul ultim, scopul ei final este fuziunea completa cu Constiinta Universala. Asezarea fundatiei in planul material este primul pas. Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii pirituale.

In paginile urmatoare se ofera o interpretare a tablitelor de smarald si a intelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafata cu usurinta. Lumina invataturii va deschide noi perspective de intelegere.

“Citeste si Fii intelept” doar daca Lumina constiintei tale trezeste in tine intelegerea care este o calitate innascuta a sufletului!

TĂBLIŢELE DE SMARALD ale lui THOTH

“Tăbliţa 1 – Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor, paznicul documentelor, atotputernic rege, magician trăind din generaţie în generaţie, pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti, am scris aceste documente ale atotputernicei înţelepciuni a Marii Atlantide spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine. În marele oraş din KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepartat, mi-am început această încarnare. Preaputernicii atlanţi au trăit şi au murit altfel decât o fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon şi-au reînnoit viaţa în Sălile din Amenti,acolo unde râul vieţii curge etern. De o sută de ori câte zece am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină şi de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină cu forţe şi puteri reînnoite. Acum încă o dată voi coborî, iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.) nu vor mai şti de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din nou, preaputernic, cerând socoteală celor rămaşi în urmă. Atunci să vă feriţi, voi cei din KHEM, învăţătura de mi-aţi fi trădat, căci arunca-vă-voi în întunericul cavernelor de unde aţi venit. Să nu-mi trădaţi secretele oamenilor nordului, oamenilor sudului, altfel blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu uitaţi să luaţi aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce şi voi cere de la voi ceea ce păziţi. Da, chiar şi de dincolo de timp şi de moarte mă voi întoarce, răsplătind sau pedepsind, după loialitatea fiecăruia. Măreţ fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreţ dincolo de

înţelegerea oamenilor care sunt acum în jurul meu; având ştiinţa înţelepciunii celor de demult, căutând departe, în inima infinităţii, cunoştinte ce aparţineau tinereţii Pământului. Înţelepţi eram datorită înţelepciunii Copiilor Luminii care trăiau printre noi. Puternici eram datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte între Copiii Luminii care locuiau în templu şi rasele de oameni care populau cele zece insule. Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui. Crescut-am acolo până la maturitate, fiind învăţat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul înţelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma. N-am dorit altceva decât atingerea înţelepciunii. Până când într-o măreaţă zi veni porunca de la Locuitorul Templului, să fiu adus în faţa lui. Puţini erau aceia între copiii omului care priviseră acea faţă şi trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului când nu sunt încarnaţi într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor astfel ca ţelurile lui să fie îndeplinite, ţeluri nenăscute încă în pântecul timpului. Epoci întregi am locuit în Templu, acumulând din ce în ce mai multă înţelepciune, până când şi eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc. Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul său. Adânc m-am plecat în semn de respect în faţa Maeştrilor Vieţii şi a Maeştrilor Morţii, primind în dar Cheia Vieţii. Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieţii. Departe, spre stele, călătorit-am până când spaţiul şi timpul au dispărut. După ce am sorbit cu nesaţ din cupa înţelepciunii, am privit în sufletele oamenilor, unde am descoperit mistere şi mai mari şi m-am bucurat. Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu să se liniştească şi flacăra din mine să se stingă. De-a lungul epocilor am trăit, urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morţii şi întorcându-se apoi în lumina vieţii. Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri de conştiinţă contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de seminţele unei stele inferioare. Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanţilor, până când, în cele din urmă sosi în furia lui, din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent în limba engleză; înseamnă o stare de detaşare. n.tr.) rostind Cuvântul, chemând puterea. Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră şi, auzind, produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară folosind LOGOS-ul, până cand marele foc îşi schimbă direcţia. Peste lume se năpustiră atunci marile ape, înecând şi scufundând, schimbând echilibrul Pamântului până când doar Templul Luminii mai rămase întreg, pe marele munte de pe insula UNDAL, care se ridică dintre ape, doar câţiva mai trăiau salvaţi de furia apelor. Mă chemă apoi Maestrul, zicând: Adună-mi poporul. Du-i departe, peste ape cu ajutorul celor ce te-am învăţat, pâna vei ajunge pe pământul barbarilor păroşi, ce locuiesc în peşteri, în deşert. Acolo urmează planul pe care îl ştii deja. Adunatu-mi-am atunci poporul şi am intrat în marea navă a Maestrului. În sus ne-am ridicat dimineaţa. Întunecat sub noi se vedea Templul. Brusc, peste el năpustitu-s-au apele. Dispărut de pe suprafaţa Pământului, până când vremea va sosi, era măreţul Templu. Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineţii, până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din

KHEM. Mânioşi, ne-au întâmpinat cu măciuci şi suliţi, pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie şi chiar să-i distrugă pe fiii Atlantidei. Atunci ridicatu-mi-am toiagul, îndreptand spre ei o rază vibratorie care îi făcu să rămână nemişcaţi ca nişte bucăţi de piatră de pe munte. Apoi le-am vorbitu cu o voce calmă şi paşnică, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui şi mesagerii lui. I-am intimidatu apoi, arătandu-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la picioarele mele, când s-au putut mişca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care, deşi doarme, totuţi trăieşte de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările, sperând ca din pântecul timpului înţelepciunea poate reapărea în copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri măreţe cu ajutorul înţelepciunii din mine. În sus crescură, spre lumina cunoaşterii, copiii din KHEM, udaţi de ploile înţelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă drept Soare al Atlantidei, păzind înţelepciunea, păstrând documentele. Câţiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe ceilalţi în jurul lor, crescură încet în forţa Sufletului. Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea Maeştrilor puterilor, faţă în faţă încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus, deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puţini ar avea curajul să îndraznească, puţini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-am, deasupra intrării, o puternica piramidă, folosind puterea ce întrece forţa Pământului (gravitaţia).Adânc, foarte adânc, am aşezat casa-de-forţă sau camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreaţa adunare. Acolo, în vârf, am aşezat cristalul care trimite raze spre “Timp-Spaţiu”, atrăgând forţa din eter şi concentrând-o către trecătoarea spre Amenti. Construit-am şi alte camere care par a fi goale, totuşi în ele se află ascunse cheile spre Amenti. Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se purifice mai întai prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina, chiar şi în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu, Thoth, Maestrul Înţelepciunii, îl voi întâmpina şi voi trăi alături de el de-a pururi. Construit-am Marea Piramidă, după modelul piramidei forţei Pământului, arzând etern, astfel ca şi ea să rămâna de-a lungul secolelor. În interiorul ei am aşezat cunoaşterea despre “Ştiinţa-Magiei”, astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu, care hoinăreşte liber, se va reîncarna, va locui între oameni în această formă sau în alta. (Hermes – de trei ori născutul) Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i poruncile, astfel ca mulţi să fie ridicaţi. Acum mă întorc în Sălile din Amenti, lăsând în urmă ceva din înţelepciunea mea. Păstraţi-o şi urmaţi porunca Locuitorului: Ridicaţi întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranţă, în timp, veţi deveni una cu Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu TOTUL. Acum plec de la voi. Nu uitaţi poruncile mele, păstraţi-le şi respectaţi-le, iar eu voi fi cu voi, ajutându-vă şi îndrumându-vă spre Lumină. În faţa mea se deschide poarta. Cobor în întunericul nopţii.

Tăbliţa 2 – Sălile din Amenti

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti, cu mult sub insulele scufundatei Atlantida, Sălile Morţilor şi ale celor vii, scăldate în focul infinitului TOT. Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spaţiu-timp, Copiii Luminii au privit în jos către lume. Văzând copiii omului în sclavie, legaţi de forţa care venea de dedesubt, au ştiut că doar eliberându-se din această sclavie va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare. Pe Pământ coborat-au şi şi-au creat corpuri, asemănătoare celor ale oamenilor. Maeştrii au spus, după această transformare: “Suntem cei formaţi din praf din spaţiu, luând parte la viaţa din infinitul TOT; trăim în lume ca şi copiii omului, la fel ca şi copiii omului şi totuşi diferit.” Apoi, pentru a locui, adânc sub scoarţa Pământului, au săpat spaţii mari cu ajutorul puterii lor, spaţii diferite de cele ale copiilor omului. Le-au înconjurat apoi cu forţe şi puteri, pentru a apăra Sălile Morţilor. Unul lângă altul au aşezat apoi alte spaţii, le-au umplut cu Viaţa şi cu lumina de deasupra. Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi, să trăiască plini de viaţă până la sfârşitul eternităţii. Treizeci şi doi de copii erau, Fii ai Luminilor care coborâseră între oameni, căutând să elibereze din sclavia întunericului pe cei ţintuiţi de forţa ce venea de dedesubt. Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare arzătoare, ce se mărea, alungând noaptea. Aşezată în centru, o rază puternică, dătătoare de Viaţă, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea. Aşezat-au tronuri în jurul ei, treizeci şi două, locuri pentru fiecare Copil al Luminii, aşezate astfel ca să fie scăldaţi de ceea ce radia din floare, Viaţă din eterna Lumină. Acolo îşi aşezau de fiecare dată primele corpuri create, pentru ca acestea să fie umplute cu Spiritul Vieţii. O sută de ani din fiecare o mie trebuia ca Lumina dătătoare de Viaţă să le lumineze corpurile, grăbind, trezind Spiritul Vieţii. Acolo, în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeştri, ducând o viaţă necunoscută oamenilor. Acolo, în Salile Vieţii, dorm ei, liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor. La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite, ei se încarnează în corpurile oamenilor. Îi învaţă cum să iasă din întuneric şi îi îndrumă spre lumină. Acolo, în Sala Vieţii, plină de înţelepciunea lor, necunoscuţi raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele foc al vieţii, stau Copiii Luminii. Există momente când se trezesc, şi se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare între oameni, infiniţi printre oamenii limitaţi. Cel care, progresând, a ieşit din întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină, este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii şi a Vieţii. Îndrumat atunci de înţelepciune şi cunoştinţele acumulate, va trece dintre oameni între Maeştrii Vieţii. Acolo poate locui la fel ca şi ceilalţi Maeştri, eliberat din sclavia întunericului nopţii. Aşezaţi în interiorul florii ce radiază stau şapte Maeştri din Spaţiu-Timpurile de deasupra noastră, ajutând şi călăuzind prin infinita Înţelepciune, calea prin timp a copiilor omului. Preaputernici şi stranii sunt, învăluiţi în puterea lor, tăcuţi, atotştiutori, atrăgând spre ei forţa Vieţii, diferiţi şi totuşi una cu copiii omului. Da, diferiţi, şi totuşi Una cu Copiii Luminii.

Păstrători şi păzitori ai forţei ce înrobeşte omul, pregătiţi să o slăbească dacă lumina a fost atinsă. Primul şi cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeştrilor, infinitul Nouă, deasupra celorlalţi de la fiecare Maestru al Ciclurilor; Trei, Patru, Cinci şi Şase, Şapte, Opt, fiecare având o misiune, fiecare cu forţele proprii, călăuzind, îndrumând destinul omului. Acolo stau, preaputernici, eliberaţi de orice timp şi spaţiu. Nu aparţin acestei lumi şi totuşi înrudiţi cu ea, Fraţi Mai Mari ai copiilor omului. Judecând şi cântărind, cu ajutorul înţelepciunii lor, urmăresc înaintarea Luminii printre oameni. Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor şi l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra. Apoi din EL se auzi o voce spunând: “Măreţ eşti tu, Thoth, între copii omului, liber eşti de-acum de Sălile din Amenti, Maestru al Vieţii între copiii omului. Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi, vei sorbi doar Viaţa până la capătul eternităţii. De acum înainte Viaţa îţi e de-a pururi la îndemână. De-acum Moartea veni-va doar la chemarea ta. Poţi locui sau pleca de aici după cum ţi-e vrerea, liber este Amenti pentru Soarele omului. Bucură-te de Viaţă în orice formă voieşti, Copil al Luminii crescut între oameni. Alege ce vrei să faci, căci toţi trebuie să trudească. Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii. Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălţimi, infinit este acum muntele Luminii. Cu fiecare pas pe care-l faci, muntele se înalţă; înaintarea ta nu face decât să îndepărteze scopul. Apropie-te întotdeauna de infinita Înţelepciune şi ca înainte scopul se va îndepărta. Eliberat eşti acum de Salile din Amenti spre a merge alături de Maeştrii lumii, către acelaşi scop, lucrând împreună, pentru a aduce Lumina copiilor omului.” Apoi, dinspre tronul său, veni unul dintre Maeştri, mă luă de mână şi mă conduse înainte, prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm. Mă conduse prin Sălile din Amenti, dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului. Prin coridorul întunecat mă conduse în jos, spre Sala unde sta întunecata Moarte. Uriaşă se întindea în faţa mea măreaţa Sală, înconjurată deîntuneric, şi totuşi plină de Lumină. În faţa mea se ridica un tron întunecat, iar pe el, învăluită, şedea o siluetă a nopţii. Mai neagră decât noaptea stătea acolo, de un negru ce al nopţii nu era. În faţa ei se opri Maestrul, rostind Cuvântul ce produce Viaţă: “o, maestre al întunericului, călăuza pe drumul ce duce dinspre Viaţă spre Viaţă, în faţa ta aduc un Soare al dimineţii. Să-l nu-l atingi vreodată cu puterea nopţii. Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopţii. Cunoaşte-l şi priveşte-l, e fratele nostru ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină. Eliberează-i flacăra din robie, ca liberă să ardă în întunericul nopţii.” O mână ridică atunci silueta şi o flacără apăru, devenind din ce în ce mai strălucitoare, cu repeziciune dând cortina de întuneric la o parte, scoţând Sala din bezna nopţii. În spaţiul mare din faţa mea apărură luminiţe după luminiţe, de după vălul nopţii. Nenumărate milioane ţopăiau în faţa mea, unele arzând ca nişte flori de foc. Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte. Lumina unora scădea cu repeziciune; a altora creştea doar dintr-o scânteie de lumină. Fiecare era înconjurată de un palid văl de întuneric, totuşi ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă. Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara, umpleau spaţiul cu Lumină şi cu Viaţă. Atunci se auzi o voce, puternică şi solemnă, zicând: “Acestea sunt lumini ce suflete sunt între oameni, crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi, transformându-se, dar fiind vii, în moarte spre viaţă. După ce îmbobocesc ca nişte flori şi ating punctul final al

creşterii în viaţă, repede trimit atunci vălul întunericului învăluindu-le şi schimbându-le în noi forme de viaţă. Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o altă flacără, luminând întunericul cu şi mai mare forţă, stinsă şi totuşi nestinsă de către vălul nopţii. Astfel creşte sufletul omului de-a pururi distrus, totuşi nedistrus de întunericul nopţii. Eu, Moartea, vin dar nu rămân, căci viaţa există dintotdeauna în TOT; doar un obstacol, sunt eu, pe drum, Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite. Trezeşte-te, O, flacără ce arzi de-a pururi în interior, străluceşte şi înfrânge vălul nopţii.” Apoi, în mijlocul văpăilor din întuneric, crescu una ce alungă noaptea, crescând, mărindu-se devenind şi mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină. Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului: Priveşte-ti propriul suflet cum creşte în lumină, eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopţii. Prin multe spaţii mă duse apoi, spaţii unde se aflau secretele Copiilor Luminii; secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată, până când nu va deveni şi el un Soare al Luminii. Mă conduse înapoi spre Lumina din Sala Luminii. Îngenuncheat-am acolo, în faţa marilor Maeştri, Maeştri a TOATE. Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante: Ai fost eliberat de Sălile din Amenti. Alege ce vrei să faci între copiii omului. Am vorbit şi eu apoi: O, mare maestru, permite-mi să fiu învăţător de oameni, să le arăt calea pâna când vor deveni şi ei lumini între oameni; eliberaţi de vălul nopţii care îi înconjoară, arzând şi luminând între oameni. Îmi vorbi apoi vocea: Mergi şi aşa să fie, după cum ţi-e voia. Stăpân al propriului destin îţi eşti acum, liber să accepţi sau să refuzi. Preia-ţi puterea, preia-ţi înţelepciunea. Ca o lumină străluceşte între copii omului. În sus mă conduse apoi Locuitorul. Şi am trăit din nou între copiii omului, învăţându-i şi arătându-le câte ceva din înţelepciunea mea; Soare al Luminii, un foc între oameni. Acum păşesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina în întunericul nopţii. Păstraţi-mi documentele, căci călăuză vor fi pentru copii omului.

Tăbliţa 3 – Cheia Înţelepciunii

Eu, THOTH, atlantul, ofer înţelepciunea mea, ofer cunoştinţele mele, ofer puterea mea. De bună voie le ofer copiilor omului. Le ofer în speranţa că şi ei ar putea avea înţelepciune care să strălucească în lume, din spatele vălului nopţii. Înţelepciunea este putere, iar puterea este înţelepciune, împreună completând întregul. Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta. Discută atât cu neştiutorul, cât şi cu înţeleptul. Dacă vine la tine cineva plin de învăţătură, ascultă-l cu mare atenţie, căci înţelepciunea e totul. Să nu taci când se vorbeşte despre rău, căci Adevărul, ca şi razele de soare, luminează totul. Cel ce nu respectă legea va fi pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii. Nu trebuie să te temi pentru că frica este ceea ce leagă omul de întuneric. Urmează-ţi îndemnul inimii în timpul vieţii. Fă mai mult decât ţi se cere. Când ai acumulat bogăţii, urmează-ţi îndemnul inimii, căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima ţi-e istovită. Ascultă-ţi inima cât mai mult. Şi sufletul se va bucura. Cei ce sunt călăuziţi nu se rătăcesc, dar cei ce s-au rătăcit nu

mai pot găsi calea cea dreaptă. Dacă trăieşti între oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta. Dacă va veni cineva să-ţi ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber, căci astfel lucrul pentru care a venit la tine poate fi înfăptuit. Dacă se codeşte să-şi deschidă inima către tine, e pentru că tu, cel ce judecă situţia, eşti de vină. Nu rosti vorbe nechibzuite şi nici nu le asculta, pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie. Nu le rosti nici tu, astfel ca cel din faţa ta să poată afla înţelepciunea. Tăcerea e un mare câştig. Nu câstigi nimic vorbind foarte mult. Nu-ţi ridica inima mai presus de cea a copiilor omului, pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar. Dacă vei ajunge mare între oameni, să fii respectat pentru ceea ce ştii şi pentru blândeţe. Dacă vrei să cunoşti firea unui prieten, nu-i întreba tovarăşii, ci petrece câtva timp doar cu el. Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui şi prin purtarea lui. Căci ce intră în magazie trebuie să şi iasă, iar lucrurile ce-ţi aparţin trebuie împărtăşite şi prietenului tău. Învăţătura e considerată de prost drept ignoranţă, iar lucrurile profitabile îi sunt dăunătoare. El trăieşte în moarte. Şi aceasta îi este hrana. Există Secrete în Cosmos care, odată dezvăluite, umplu lumea cu lumina lor. Cel care ar vrea să se elibereze din sclavia întunericului să despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ; pentru că se ştie că, aşa cum pământul coboară spre pământ, la fel şi focul urcă spre foc şi devine una cu focul. Cel ce cunoaşte focul din sine va urca spre focul etern şi va trăi în el de-a pururi. Focul, focul interior, este cea mai puternică forţă dintre toate, pentru că biruie totul şi trece prin toate lucrurile de pe Pământ. Omul se sprijină doar pe ceea ce rezistă. Pământul trebuie să-i reziste omului, altfel acesta nu ar exista. Nu toţi ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă şi culoare, iar altul, de o altă formă şi culoare. La fel şi infinitul foc, ce-şi schimbă culorile, nu e la fel de la o zi la alta. Aşa vorbesc eu, THOTH, despre înţelepciunea mea, căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte; nu e stins niciodată de vălul întunericului, nu e niciodată stins de vălul noptii. În inimile oamenilor am privit cu ajutorul înţelepciunii mele şi am aflat că nu s-au eliberat încă de luptă. Eliberează-ţi focul, O, frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopţii! Ascultă, omule, această înţelepciune: unde înceteaza numele şi forma? Doar în conştiinţă, invizibilă, o forţă infinită ce radiază strălucitor. Formele pe care le creezi luminându-ţi felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta. Omul este o stea încătuşata într-un corp, până când, la sfârşit se eliberează prin propria luptă. Doar prin efort şi trudă steaua din tine va înflori într-o noua viaţă. Cel ce ştie începutul tuturor lucrurilor îşi eliberează steaua din tărâmul nopţii. Aminteşte-ţi, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există. Orice formă de viaţă trece în altă formă de viaţa, iar tu nu faci excepţie de la această lege. Respectă Legea, căci totul e Lege. Nu căuta ce nu ţine de Lege, căci aşa ceva există doar în iluzia simţurilor. Înţelepciunea vine în întâmpinarea tuturor copiilor ei, aşa cum ei vin în întâmpinarea ei. De-a lungul epocilor, lumina a fost ascunsă. Trezeşte-te, omule şi fii înţelept. Adânc în misterele vieţii am călătorit, căutând cele ascunse. Ascultă, omule, şi fii intelept. Departe, sub scoarţa pământului, în Sălile din Amenti, Secrete ascunse oamenilor am văzut. Ades am trecut prin coridorul bine ascuns şi am privit Lumina care este Viaţă pentru oameni. Acolo, sub florile Vieţii nesfârşite, căutat-am în inimile şi secretele oamenilor. Aflat-am că omul nu face decât să trăiască în

întuneric, lumina marelui foc fiindu-i ascunsă în sine. Înaintea Maeştrilor din tainicul Amenti am acumulat înţelepciunea pe care o dau oamenilor. Maeştri sunt ei, ai Înţelepciunii Secrete, aduse din viitorul sfârşitului infinităţii. Şapte sunt Maeştrii din Amenti, mai presus de Copiii Dimineţii, Sori ai ciclurilor, Maeştri ai Înţelepciunii. Nu sunt la fel ca şi copii omului? TREI, PATRU, CINCI ŞI ŞASE, ŞAPTE OPT, NOUĂ sunt titlurile Maeştrilor oamenilor. Departe de viitor, fără formă şi totuşi în formare au venit ei ca învăţători ai copiilor omului. Trăiesc de-a pururi, fără să facă parte totuşi dintre cei vii, nelegaţi de viaţă şi liberi de moarte. Conduc dintotdeauna cu infinita înţelepciune, legaţi şi totuşi nelegaţi de întunecatele Săli ale Morţii. Au viaţă în ei, dar care nu este viaţă, eliberaţi de toate sunt Maeştrii TOTULUI. De la ei a venit Logos-ul, instrumente ale puterii nemăsurate. Măreaţă este înfăţişarea lor, şi totuşi ascunsă în micime, formată de ceea ce se formează, cunoscută şi totuşi neştiută. TREI păstrează cheile tuturor magiilor ascunse, creator este el al Sălilor Morţilor; trimiţând putere, învăluit în întuneric, legând sufletele copiilor omului; trimiţând întunericul, legând forţa sufletului; conducător al negativului pentru copiii omului. PATRU e cel ce descatuşează puterea. Maestru al Vieţii este pentru copiii omului. Lumina îi e corpul, flacăra îi este înfăţişarea, eliberator de suflete pentru copiii omului. CINCI este stăpânul, Maestrul tuturor magiilor – Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni. ŞASE este Maestrul Luminii, drumul ascuns, Cărarea sufletelor copiilor oamenilor. ŞAPTE este Maestrul vastităţii, Stăpânul Spaţiului şi cheia Timpurilor. OPT este cel ce comandă progresul; cântăreşte şi echilibrează călătoria omului. NOUĂ este tatăl, măreţ la rându-i în înfăţişare, formându-se şi schimbându-se din ceea ce nu are formă. Gândeşte-te cu mare atenţie la simbolurile pe care ţi le-am dat. Chei sunt ele, deşi sunt ascunse oamenilor. Năzuieşte oricând spre înalt, Suflet al dimineţii, întoarce-ţi gândurile spre Lumină şi Viaţă. Descoperă în simbolurile pe care ţi le-am dat lumina pe drumul ce porneşte din viaţă şi se termină în viaţă. Caută cu înţelepciune. Întoarce-ţi gândurile spre interiorul tău. Nu-ţi închide mintea florii Luminii. Aşază-ţi în corp o imagine făurită din gânduri. Gândeşte-te la numerele care te conduc spre Viaţă. Curată este cărarea pentru cel ce are înţelepciune. Deschide uşa Împărăţiei Luminii. Revarsă-ţi flacăra ca un Soare al dimineţii ce eşti, îndepărtează întunericul şi trăieşte în lumina zilei. Priveşte-te, omule! Ca parte a fiinţei tale, Cei Şapte care sunt, dar nu sunt ce par a fi. Deschisu-mi-am, omule, înţelepciunea. Urmează drumul pe care primul am păşit. Maeştri ai Înţelepciunii, SOARE al LUMINII MATINALE şi al VIEŢII pentru copii omului.

Tăbliţa 4 – Cel Născut în Spaţiu

Ascultă, omule, vocea înţelepciunii, ascultă vocea lui THOTH, atlantul. De bună voie îţi ofer înţelepciunea mea, adunată din spaţiul şi timpul acestui ciclu; Stăpân al misterelor, SOARE al dimineţii, trăind de-a pururi, un copil al LUMINII, strălucind ca o stea a dimineţii, THOTH, învăţătorul de oameni, învăţător al TOTULUI. Cu mult timp

în urmă, în copilăria mea, priveam stelele din de mult îngropata Atlantidă şi visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra oamenilor. Atunci crescu în inima mea o mare dorinţă de a cuceri drumul ce ducea către stele. An după an am căutat înţelepciunea, cunoştinţe noi, urmând calea până când SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din strânsoare şi a plecat departe. Eliberat eram de legătura pământ-om. Eliberat de corp, am ţăşnit în noapte. Deschis eraşi pentru mine, în sfârşit, spaţiul stelar. Eliberat din strânsoarea nopţii eram. Acum puteam căuta înţelepciune la marginile spaţiului, departe de cunoaşterea omului limitat. Departe, în spaţiu, călători liber SUFLETUL meu, în infinitatea cercului luminii. Ciudate, dincolo de înţelegere, erau unele planete, gigantice, cum omul nici nu poate visa. Totuşi găsit-am Legea, în toată frumuseţea ei, ce se făcea simţită pe şi printre acele planete, aşa cum se face simţită printre oameni. Prin frumuseţea infinităţii călători sufletul meu, departe în spaţiu am zburat cu gândul. M-am odihnit pe o planetă frumoasă, al cărei aer era plin de sunete armonioase. Forme erau acolo, mişcându-se în ordine, măreţe şi maiestuoase precum stelele nopţii; urcând în armonie, echilibru ordonat, Simboluri ale Cosmicului şi ale Legii. Pe lângă multe stele trecut-am în călătoria mea şi pe lângă multe rase de oameni, unii urcând ca stele ale dimineţii, alţii căzând spre întunericul nopţii. Fiecare dintre ei se luptau să se ridice,urcând spre înălţimi şi sondând abisurile, ajungând uneori pe tărâmuri luminoase, trecând prin întuneric ca să iasa la Lumină. Să ştii, omule, că Lumina este moştenirea ta. Întunericul e doar un văl. Închisă în inima ta se află lumina eternă, aşteptând să fie eliberată pentru a cuceri, aşteptând să rupă vălul nopţii. Am descoperit câţiva dintre cei ce cuceriseră eterul. Eliberaţi de spaţiu, dar totuşi oameni erau. Folosind forţa care stă la baza TUTUROR lucrurilor, departe în spaţiu, construit-au o planetă, condusă de forţa ce curge prin TOT; concentrând, transformând eterul în forme care creşteau după vrerea lor. Depăşiseră în ştiinţă toate rasele, aveau o înţelepciune nemăsurată, erau fii ai stelelor. Îndelung am stat şi le-am admirat înţelepciunea. Au creat din eter oraşe măreţe din trandafiri şi aur. Cu mult timp în urmă ei cuceriseră eterul, se eliberaseră din strânsoare, se gândeau doar la o imagine, iar aceasta era rapid creată. Mai departe plecă sufletul meu prin Cosmos, văzând lucruri noi, dar şi vechi; învăţând că omul este cu adevărat un fiu al spaţiului, un Soare între Sori, un copil al stelelor. Să ştii, omule, că tot ce ai este una cu stelele. Corpul tău nu e decât o planetă învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar. După ce vei obţine lumina înţelepciunii totale, liber vei fi să străluceşti în eter. Vei fi unul dintre Sorii ce luminează întunericul exterior, unul dinte copii spaţiului ce cresc în Lumină. Aşa precum stelele îşi pierd cu timpul strălucirea, Lumina lor revenind la măreaţa sursă, la fel, omule, trece sufletul, lăsând în urmă întunericul nopţii. Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce curge dinspre sursă, legat de eterul ce îl înconjoară, străluceşte de-a pururi până când se eliberează în sfârşit. Ridică-ţi flacăra din întuneric, lasă în urmă noaptea şi liber vei fi. Călătorit-am prin spaţiu-timp, ştiind că în sfârşit sufletul meu era liber, ştiind că în sfârşit pot urma înţelepciunea. Până când, în cele din urmă am trecut într-un plan ascuns cunoaşterii, necunoscut înţelepciunii, o prelungire dincolo de tot ceea ce ştim noi. Având această cunoaştere, omule, Sufletul meu a fost şi mai fericit, pentru că acum eram liber. Ascultă, fiu al spaţiului, ascultă-

mi înţelepciunea: Află că şi tu vei fi liber. Ascultă-mi încă o dată înţelepciunea, omule, căci ascultând şi tu poţi trăi şi fi liber. Nu eşti ceva pământean, ci fiu al Infinitei Lumini Cosmice. Nu mai ştii de unde vii, omule? Nu ştii că eşti cu adevărat Lumină? Soare al Măreţului Soare, dobândind înţelepciune vei conştientiza legătura ta cu Lumina. Ţie îţi ofer acum cunoaştere, Libertatea de a păşi pe aceeaşi cale pe care am mers şi eu, arătându-ţi cum, prin zbuciumul meu am păşit pe calea ce duce spre stele. Ascultă, omule şi conştientizează-ţi legăturile, află cum să te eliberezi. Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi una cu Lumina şi cu stelele. Urmează întotdeauna calea înţelepciunii. Doar aşa te poţi ridica. Destinul omului îl conduce dintotdeauna înainte spre Curbele Infinitului TOT. Află, omule, că tot spaţiul este supus ordinii. Doar prin Ordine poţi fi Una cu TOTUL. Ordinea şi echilibrul sunt Legile Cosmosului. Respectă-le şi vei fi Una cu TOTUL. Cel ce va urma cărarea înţelepciunii trebuie să fie deschis florii vieţii, să-şi extindă conştiinţa dincolo de întuneric, să curgă prin timp şi spaţiu spre TOT. Profund, în linişte, trebuie să rămâi până când, în sfârşit te vei elibera de dorinţe, de dorinţa de a vorbi în tăcerea în care te afli. Eliberează-te prin tăcere de legătura cuvintelor. Abţine-te de la mâncare pâna când vei fi învins dorinţa de a mânca, fiindca aceasta subjugă sufletul. Atunci aşază-te în întuneric. Închide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii. Centrează-ţi forţa sufletului în locul conştiinţei şi eliberează-l de robia nopţii. Aşază-ţi în minte imaginea pe care o doreşti. Imaginează-ţi locul pe care ai vrea să-l vezi.Vibrează înainte şi înapoi cu forţa ta. Desfă-ţi sufletul din legăturile nopţii. Cu toată puterea trebuie să scuturi până când sufletul tău va fi eliberat în sfârşit. Atotputernică mai presus de cuvinte este flacăra Cosmică, ce şade în planuri necunoscute omului; Atotputernică şi echilibrată, mişcându-se în Ordine, Muzică plină de armonie, dincolo de om. Vorbind prin muzică, cântând prin intermediul culorilor, Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern. Scânteie din această flacără sunteţi, copiii mei, arzând în culori vii şi trăind prin muzică. Ascultă vocea şi vei fi liber. Conştiinţa eliberată fuzionează cu cea Cosmică, cu Ordinea şi Legea TOTULUI. Să nu te îndoieşti, omule, că din întuneric Lumina va străluci în continuare, ca un simbol al TOTULUI. Spune această rugăciune dacă vrei să obţii înţelepciunea. Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL. Atotputernice Spirit al Luminii ce străluceşti în Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine. Ridică-mi focul din întuneric, atracţie a focului care este Una cu TOTUL. Ridică-mi sufletul, Tu, preaputernice. Copil al Luminii, nu-ţi întoarce faţa de la mine. Fă-mă să mă topesc în cuptorul tau; Cel ce eşti una cu toate lucrurile şi toate lucrurile Una cu tine, foc al vieţii şi Una cu Mintea. Cand ţi-ai eliberat sufletul din robie, să ştii că pentru tine nu mai există întuneric. Prin spaţiu vei putea căuta înţelepciune descătuşat de trup. Liber zboară în lumina dimineţii, Sufletule, spre tărâmurile Luminii. Mişcă-te în Ordine, în Armonie, eliberat vei fi împreună cu Copiii Luminii. Caută şi cunoaşte Cheia mea spre Înţelepciune.

Astfel, omule, vei fi liber cu siguranţă.

Tăbliţa 5 – Locuitorul din Unal

Ades visez la îngropata Atlantidă, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte. Eon dupa eon ai fiinţat în frumuseţe, lumina strălucind în întunericul nopţii. Atotputernic, domnind peste cei născuţi pe pământ, Stăpân al Pământului în vremea Atlantidei. Rege al popoarelor, stăpân al înţelepciunii, LUMINĂ deasupra oraşului SUNTAL, Păstrător al căii, trăia în TEMPLUL său, MAESTRUL din UNAL, LUMINĂ a Pământului în zilele Atlantidei. Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo de noi, trăind în corpuri ca şi printre oameni. Nenăscut pe Pământ, EL, venit de dincolo de noi, SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni. Să ştii, omule, că Maestrul HORLET nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor. În vremuri de demult, când Atlantida s-a arătat ca o putere, a apărut cineva cu Cheia Înţelepciunii, arătând tuturor calea spre LUMINĂ. Arătatu-le-a tuturor oamenilor calea spre desăvârşire, Calea Luminii ce curge printre oameni. Stăpânind întunericul, conducând Sufletul Omului, spre înălţimi ce erau Una cu Lumina împărţi el Regatele în părţi. Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor. Într-unul construi un TEMPLU, dar construit nu de copiii oamenilor. Din ETER a chemat substanţa, modelată şi cu forma dată de puterea lui TOLAN în formele pe care EL le-a construit cu mintea Lui. Kilometru după kilometru, subtanţa a acoperit insula, spaţiu după spaţiu a crescut în putere. Neagră, şi totuşi nu, dar întunecată ca şi spaţiul-timp, adânc în interiorul ei ESENŢA LUMINII. Cu repeziciune apăru Templul modelat şi cu forma dată de CUVÂNTUL LOCUITORULUI, chemat să se formeze din ceea ce n-are formă. Construi apoi EL, în interior, camere măreţe, le umplu cu forme chemate din ETER şi cu înţelepciune făcută să apară din mintea Lui. Fără forma era EL în TEMPLUL său şi în acelaşi timp era format în imaginea oamenilor. Trăind printre ei şi totuşi nefiind de-al lor, ciudat şi foarte diferit era EL de copiii oamenilor. Alese apoi dintre oameni TREI care să fie poartă spre el. Îi alese pe cei TREI dintre cei MAI MARI, ca să devină legătura lui cu Atlantida. Mesageri care să-i ducă sfatul regilor copiiilor oamenilor. A ales şi pe alţii şi i-a învăţat despre înţelepciune; ca învăţători să fie ei pentru copiii oamenilor. Apoi i-a aşezat pe insula UNDAL pentru a fi învăţători ai Luminii pentru oameni. Fiecare dintre cei astfel aleşi a trebuit să fie învăţat între cinci şi zece ani. Doar astfel putea să înţeleagă cum să aducă LUMINA copiilor oamenilor. Astfel apăru Templul, locul unde stătea Învăţătorul oamenilor. Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înţelepciunea, în întuneric şi în Lumină. Încă din tinereţe am mers pe cale, căutând să capăt şi mai multă învăţătură. După multe străduinţe, unul din cei TREI mi-a adus LUMINA. Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din întuneric la LUMINĂ, m-a dus în faţa LOCUITORULUI, în Templu, în faţa marelui FOC. Acolo, pe măreţul tron, L-am văzut, pe LOCUITOR, înveşmântat în LUMINĂ şi strălucind ca focul. Am îngenuncheat în faţa măreţei înţelepciuni, simţind LUMINA curgând în valuri prin corpul meu. Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI: “Întuneric, vino spre Lumină. De mult tot cauţi calea spre LUMINĂ. Fiecare suflet de pe pământ care îşi slăbeşte lanţurile va fi curând eliberat din robia nopţii. Adânc din întuneric te-ai ridicat şi te-ai apropiat mai mult de Lumina ţelului tău. Aici vei locui ca şi copil al meu, păstrător al înţelepciunii, unealtă a LUMINII de departe. Apărător al înţelepciunii în epocile

întunericului, ce curând se vor abate asupra copiilor oamenilor. Locuieşte aici şi soarbe din toată înţelepciunea. Secrete şi mistere ţi se vor dezvălui.”Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând: “Lumină ce te scobori asupra oamenilor, dă-mi din înţelepciunea ta ca să pot fi învăţător de oameni. Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.” Îmi vorbi apoi, din nou, MAESTRUL: “Epocă după epocă vei trăi prin înţelepciunea ta, da, când peste Atlantida se vor rostogoli valurile oceanului, tu vei avea Lumina, deşi ascunsă în întuneric, pregătită să apară oricând o vei chema. Mergi acum şi învaţă şi mai mult din înţelepciune. Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.” Mult timp locuit-am în templul LOCUITORULUI, până când în sfârşit m-am contopit cu LUMINA. Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea LUMINII. Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului, învăţând deopotrivă secretele de deasupra şi cele de dedesubt; învăţând calea spre SĂLILE din AMENTI; învăţând despre LEGEA ce ţine lumea în echilibru. Înţelepciunea mea m-a purtatu spre camerele ascunse ale Pământului, adânc sub scoarţa Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor. Mi s-a revelat chiar şi mai multă înţelepciune înainte de a căpăta o nouă învăţătură: aflat-am că orice e parte a unui TOT, măreţ şi totuşi mai măreţ decât tot ceea ce cunoaştem. Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor. Pe măsură ce înaintam, din ce în ce mai multe secrete aflam. Acum, privind în urmă prin epocile trecute, ştiu că înţelepciunea nu cunoaşte limite, că ea creşte odată cu epocile, că e Una cu cea a Infinitului. Lumina era în vechea Atlantidă. Şi totuşi şi întunericul se ascundea acolo. Din Lumină în întuneric au căzut cei care se ridicaseră dintre oameni. Orgolioşi deveniseră din cauza a ceea ce ştiau, mândri erau de locul lor între oameni. Adânc au cercetat în ce le era interzis şi au deschis poarta ce ducea dedesubt. Cautat-au să obţină şi mai multă cunoaştere, dar şi să o aducă la suprafaţă. Cel ce coboară dedesubt trebuie să fie echilibrat, altfel va fi limitat de lipsa luminii. Deschis-au ei apoi, prin cunoaşterea lor, căi interzise omului. Dar, în Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL, şade în AGWANTI, în timp ce prin Atlantida sufletul lui hoinăreşte liber. I-a văzut pe atlanţi, cu magia lor, deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz. Cu repeziciune se-ntoarse sufletul său atunci în corpul său. Din al său AGWANTI se ridică şi îşi chemă cei TREI preaputernici mesageri. Dădu porunci ce zguduiră lumea. Adânc sub scoarţa Pământului, spre Sălile din Amenti, repede coborî LOCUITORUL. Chemă apoi forţele stăpânite de cei Şapte Maeştri; schimbă echilibrul Pământului. Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate. Sfăramă poarta ce fusese deschisă; distruse intrarea ce ducea dedesubt. Toate insulele fură distruse, cu excepţia insulei UNAL, şi o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI. Pe aceştia îi păstră ca să fie învăţători, Lumini pe calea celor ce vor veni Lumini pentru copiii mai mici ai oamenilor. Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în faţa lui şi-mi dădu porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi: “Tu THOTH, ia-ţi toată înţelepciunea. Toate cunoştinţele, toată magia ta. Mergi şi fii învăţător de oameni. Mergi şi păstrează cunoştinţele până când, cu timpul, LUMINA va spori în oameni. LUMINĂ fi-vei de-a lungul epocilor, ascunsă, dar de găsit pentru cei luminaţi. Peste tot Pământul îţi dăm putere, te eliberam s-o oferi sau s-o iei.

Adună-i acum pe fiii Atlantidei. Ia-i şi fugiţi la oamenii din peşteri. Zburaţi spre tărâmul Copiilor lui KHEM.” Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei. În navă am adus toate documentele mele, cele ale scufundatei Atlantide. Adunatu-mi-am toate forţele, unelte multe ale magiei atotputernice. Ridicatu-ne-am apoi pe aripile diminetii. Deasupra Templului ne-am ridicat lăsând în urmă pe cei Trei şi pe LOCUITOR, ce şedeau în SĂLILE de sub Templu, închizând calea spre Maeştrii Ciclurilor. Cu toate acestea, celui care are cunoaştere deschisă îi va fi calea spre AMENTI. Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineţii, spre tărâmul copiilor lui KHEM. Acolo, prin puterea mea, i-am cucerit şi i-am condus. Ridicat-am spre LUMINĂ pe copii lui KHEM. Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, aşteptând vremea când omul va fi liber. Deasupra navei am ridicat un semn sub forma unui leu cu cap de om. Acolo, sub acel chip, se odihneşte nava mea, spre a fi scoasă cand nevoia o va cere. Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din adâncul spaţiului. Atunci să vă treziţi voi, cei ce aveţi înţelepciune. Scoateţi nava mea şi învingeţi-i cu uşurinţă. Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu. Căutaţi şi descoperiţi în piramida pe care am construit-o. Fiecare e pentru ceilalţi cheia de boltă; fiecare e poarta ce duce spre VIAŢĂ. Urmează CHEIA pe care am lăsat-o în urma mea. Caută, iar poarta spre VIAŢĂ îţi va aparţine. Caută în piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete. Foloseşte CHEIA celor ŞAPTE şi deschide calea. Acum ţie ţi-am încredinţat înţelepciunea mea. Acum ţie ţi-am încredinţat calea mea. Urmează calea. Află tu secretele mele. Căci ţie ţi-am arătat drumul.

Tăbliţa 6 – Cheia Magiei

Ascultă, omule, la înţelepciunea magiei, ia aminte la uitata învăţătură a puterilor. Acum mult timp, pe vremea primului om, o luptă a început între întuneric şi lumină. Atunci, oamenii, ca şi acum, aveau în ei deopotrivă lumină şi întuneric; în timp ce în unii întunericul iadului domnea, altora lumina le umplea sufletul. Da, o luptă dusă în vremuri de demult, eterna bătălie dintre întuneric şi lumină cu violenţă purtată de-a lungul epocilor, folosind forţe ciudate, necunoscute omului. Iniţiaţi au fost învăluiţi în întuneric, luptând întotdeauna împotriva luminii; dar sunt şi alţii care, plini de lumină, au înfrânt întotdeauna întunericul nopţii. Oriunde te-ai afla în epoci şi planuri, cu siguranţă vei afla de lupta cu noaptea. Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineţii au coborât şi au descoperit lumea acoperită de noapte. Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre Întuneric şi Lumină. Mulţi erau atunci cuprinşi atât de mult de întuneric, încât abia mai licărea în ei lumina prin noapte. Unii dintre ei erau maeştri ai întunericului, ce căutau să umple totul cu întunericul lor: Căutau să îi atragă şi pe alţii în noaptea lor. Cu violenţă se împotriveau maeştrilor luminii: luptau cu îndârjire din întunericul nopţii, căutând să strângă şi mai mult cătuşele, lanţurile ce-i legau pe oameni de întunericul nopţii. Se foloseau întotdeauna de magia întunericului, adusă de forţa întunericului. Magie ce învăluia sufletul omului în întuneric. Uniţi şi ascultând

porunca, FRAŢII ÎNTUNERICULUI, de-a lungul epocilor, opuşi copiilor oamenilor, umblând întotdeauna în secret, pe ascuns, cunoscuţi şi totuşi nedescoperiţi de copii omului. Dintotdeauna au mers şi au lucrat în întuneric, ascunzându-se de lumină în bezna nopţii. În tăcere şi în secret îşi foloseau puterea, înrobind şi legând sufletele oamenilor. Nevăzuţi veneau şi tot aşa plecau. Omul, în ignoranţa lui, îi cheama de dedesubt. Întunecată e calea pe care merg FRAŢII ÎNTUNERICULUI, neagră precum întunericul, nu precum noaptea. Călătorind pe Pămant, vin în visele oamenilor. Au căpătat putere din întunericul ce-i înconjoară să cheme alţi locuitori din afara planului lor, prin modalităţi ce sunt ascunse omului. FRAŢII ÎNTUNERICULUI ajung pâna în mintea omului. În jur ei îşi ţes vălul nopţii lor. Astfel, atât cât vieţuieşte, acel suflet trăieşte înlănţuit, legat de cătuşele VĂLULUI nopţii. Puternici sunt în cunoaşterea interzisă. Interzisă deoarece e una cu noaptea. Ascultă, bătrâne şi ia aminte la avertismentul meu: Eliberează-te de robia nopţii. Nu-ţi ceda sufletul FRAŢILOR ÎNTUNERICULUI. Îndreaptă-ţi faţa întotdeauna spre Lumină. Nu ştii, omule, că durerea ta se datorează doar Vălului nopţii? Da, omule, ia aminte la avertismentul meu: Priveşte întotdeauna înspre sus, întoarce-ţi sufletul spre LUMINĂ. FRAŢII ÎNTUNERICULUI îşi caută fraţii, cei care au mers pe calea LUMINII. Căci ştiu prea bine că cei ce au călătorit departe, spre Soare, păşind pe calea LUMINII, au şi mai mare putere să aducă întunericul asupra copiilor LUMINII. Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine. Dar cântăreşte cu grijă dacă vorbele lui sunt din LUMINĂ. Căci mulţi sunt cei ce merg în LUMINA INTUNECATĂ şi care nu sunt totuşi copiii LUMINII. E uşor să le urmezi calea, uşor să urmezi calea pe care te conduc ei. Dar ascultă, omule, avertismentul meu: Lumina vine doar la cel ce caută. Dificilă e calea ce duce la ÎNŢELEPCIUNE, dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ. Piedici multe vei găsi în calea ta şi mulţi munţi de cucerit spre LUMINĂ. Să ştii, omule, că cel ce va răzbi se va elibera de calea Luminii. Căci trebuie să ştii, omule, că în cele din urmă lumina trebuie să răzbată, iar întunericul şi noaptea să fie izgonite de Lumină. Ascultă, omule şi ia aminte la această înţelepciune; ca şi întunericul, la fel e şi LUMINA. Când întunericul va fi izgonit, iar toate Vălurile vor fi rupte, din întuneric va străluci LUMINA. Aşa cum printre oameni există FRAŢII ÎNTUNERICULUI, tot aşa există şi FRAŢII LUMINII. Opuşi FRAŢILOR ÎNTUNERICULUI, căutând să elibereze oamenii din noapte. Puteri au ei, preaputernici sunt, cunosc LEGEA, iar planetele li se supun. Întotdeauna lucrează în armonie şi ordine, eliberând sufletul omului din robia nopţii. Tainici şi ascunşi umblă şi ei. Necunoscuţi sunt copiilor oamenilor. Au luptat dintotdeauna cu FRAŢII ÎNTUNECAŢI, au învins şi înving şi timpul fără sfârşit. LUMINA va fi întotdeauna stăpână, gonind întunericul nopţii. Omule, ascultă ce-ţi spun: Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine. Stăpâni ai puterii SOARELUI, nevăzuţi, dar păzitori ai oamenilor. Deschisă tuturor e calea lor, deschisă şi ţie, cel ce vei păşi în LUMINĂ. Eliberaţi sunt EI din ÎNTUNECATUL AMENTI, eliberaţi din toate SĂLILE, unde VIAŢA domneşte suprem. SORI sunt ei şi MAEŞTRI ai dimineţii, Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni. Seamănă cu oamenii, dar nu sunt ca ei, pentru că în trecut nu au fost niciodată despărţiţi. Au fost UNUL în eterna UNICITATE, în tot spaţiul de la începutul timpului. Au dăruit omului secrete care să-l păzească şi să-l protejeze de orice rău. Cel ce va dori să meargă pe calea

maestrului, trebuie să se elibereze din robia întunericului. Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă şi să cucerească iluzia fricii. Cunoscând trebuie să afle toate secretele călătorind pe calea ce duce spre întuneric şi cu toate acestea trebuie să aibă înaintea lui lumina ţelului său. Mari piedici va întâmpina în drumul lui, dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA SOARELUI. Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul LUMINII ce străluceşte la capătul drumului tău. Acum ţie îţi dăruiesc secretele: Acum, pentru a înfrunta forţa întunericului, pentru a o înfrunta şi a înfrânge teama de noapte. Doar ştiind poţi înfrânge, doar ştiind poţi avea LUMINA. Acum îţi transmit această învăţătură, ştiută de MAEŞTRI, Ştiinţa ce înfrânge toate temerile de întuneric. Foloseşte înţelepciunea pe care ţi-am dăruit-o. Şi STĂPÂN al FRAŢILOR NOPŢII vei fi. Când vei simţi ceva ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată, priveşte-ţi sufletul şi află dacă ceea ce simţi vine din interiorul tău. Dacă vei descoperi întunericul în propriile-ţi gânduri, izgoneşte-le cât mai departe de mintea ta. Trimite-ţi prin corp un val de vibraţie, neregulată la început şi regulată apoi, până când te vei elibera. Porneşte VALUL DE FORŢĂ în CENTRUL CREIERULUI tău. Direcţionează-l sub formă de unde din cap spre picioare. Dar dacă vei descoperi că sufletul tău nu e întunecat, asigură-te că o forţă e îndreptată spre tine. Doar prin cunoaştere poţi răzbate. Doar prin înţelepciune poţi spera să te eliberezi. Cunoaşterea aduce înţelepciune iar înţelepciunea, putere. Desăvârşeşte-te şi vei avea putere asupra tuturor lucrurilor. Caută mai întâi un loc legat de întuneric. Desenează un cerc în jurul tău. Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului. Foloseşte această formulă şi vei fi liber. Ridică-ţi mâinile spre spaţiul întunecat de deasupra ta. Închide ochii şi adună LUMINA. Cheamă SPIRITUL LUMINII prin Spaţiu-Timp folosind aceste cuvinte şi vei fi liber: “Umple-mi corpul, SPIRIT AL VIEŢII, umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII. Vino din FLOAREA ce străluceşte în întuneric. Vino din SĂLILE unde domnesc cei ŞAPTE MAEŞTRI. Pe nume le spun, eu, CELOR ŞAPTE: TREI, PATRU, CINCI, şi ŞASE, ŞAPTE, OPT – Nouă. Pe nume îi chem să mă ajute, să mă elibereze şi să mă salveze din întunericul nopţii: UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL, şi GOYANA, HUERTAL, SEMVETA – ARDAL. Pe nume îi implor să mă elibereze din întuneric şi să mă umple cu LUMINĂ.” Să ştii, omule, că după ce vei face asta, vei fi eliberat din cătuşele ce te leagă, de fraţii nopţii. Nu înţelegi că numele lor au puterea să elibereze prin vibraţie lanţurile ce te leagă? Foloseşte-le la nevoie să te eliberezi pe tine şi pe fratele tău astfel ca şi el să iasa din întuneric. Tu, omule, eşti ajutorul fratelui tău. Nu-l lăsa în robia întunericului. Ţie îţi dăruiesc acum magia mea. Ia-o şi mergi pe calea LUMINII. LUMINĂ ţie, VIAŢĂ ţie, fie ca SOARE să fii în ciclurile ce urmează.

Tăbliţa 7 – Cei şapte Maeştri

Ia aminte omule şi ascultă-mi Vocea. Deschide-ţi mintea-spaţiu şi soarbe din înţelepciunea mea. Întunecată e calea VIEŢII pe care păşeşti. Multe sunt capcanele

care îţi apar în cale. Caută întotdeauna să capeţi şi mai multă înţelepciune. Găseşte-o, iar ea îţi va lumina drumul. Omule, deschide-ţi SUFLETUL COSMOSULUI şi lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău. LUMINA este veşnică, iar întunericul este efemer. Caută de-a pururi, omule, LUMINA. De fiecare dată când Lumina îţi va umple fiinţa, Întunericul va dispărea curând din tine. Deschide-ţi-vă sufletele FRAŢILOR LUMINII. Daţi-le voie să intre şi să vă umple cu LUMINĂ. Ridicaţi-vă ochii spre LUMINA cosmosului. Îndreptaţi-vă întotdeauna faţa spre ţel. Doar căpătând lumina întregii înţelepciuni, veţi deveni una cu ţelul Infinitului. Căutaţi întotdeauna Unicitatea eternă. Căutaţi întotdeauna Lumina din Unu. Ascultă-mi Vocea, omule, cântând cântecul Luminii şi al Vieţii în orice spaţiu, Lumina este predominantă, înconjurându-i pe toţi cu flamuri de foc. Căutând întotdeauna în vălul întunericului, undeva vei găsi cu siguranţă Lumina. Ascunsă şi îngropată, rătăcită de cunoaşterea omului, adânc în finit există Infinitul. Pierdută, dar prezentă, curgând prin orice, vieţuind în TOT este CREIERUL INFINIT. În toate spaţiile există doar o SINGURĂ înţelepcine. Fără îndoială este UNA din UNUL. Tot ceea ce există apare din LUMINĂ, iar LUMINA apare din TOT. Toata creaţia se sprijină pe ORDINE: LEGEA guvernează spaţiul unde există INFINITUL. Din echilibru provin marile cicluri, deplasându-se în armonie spre sfârşitul Infinitului. Să ştii, omule, că departe, în spaţiu-timp, însuşi INFINITUL se va transforma. Ia aminte şi ascultă Vocea Înţelepciunii: Află că TOTUL se creează din TOT în permanenţă. Află că prin timp poţi urma înţelepciunea şi să descoperi şi mai multă lumină în calea ta. Da, vei descoperi că necăutând, ţelul tău te va ocoli din zi în zi. Cu mult timp în urmă, în SĂLILE DIN AMENTI Eu, Thoth, am stat în faţa Maeştrilor ciclurilor. Preaputernici, atât ca forţă, cât şi ca înţelepciune nedezvăluită. Condus de Locuitor, i-am văzut pentru prima dată. Mai apoi însă, eliberat fiind, puteam să intru în conclavul lor când doream. Ades am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde LUMINA străluceşte de-a pururi. Am aflat despre Maeştrii ciclurilor, care aduceau înţelepciune din ciclurile trecute. În acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai oamenilor către cunoaşterea TOTULUI. Şapte sunt la număr, atotputernici, transmiţând prin mine aceste cuvinte oamenilor. Epoci la rând am stat în faţa lor, ascultându-le cuvintele ce nu răsunau. Odată mi-au spus: Omule, vrei să capeţi înţelepciune? Caută în inima flăcării. Vrei să capeţi cunoştinţe despre putere? Caută în inima flăcării. Vrei să fii una cu inima flăcării? Caută atunci în propria-ţi flacără, ascunsă în interiorul tău. De multe ori vorbitu-mi-au, împărtăşindu-mi înţelepciunea nu a acestei lumi; Arătându-mi noi căi spre lumină; Împărtăşindu-mi înţelepciunea adusă de deasupra. Oferindu-mi cunoaştere, învăţându-mă despre LEGE, despre ordinea TOTULUI. Vorbitu-mi-au din nou, cei ŞAPTE, SPUNÂND: “De dincolo de timp venim, omule, călătorit-am de dincolo de SPAŢIU-TIMP, da, din locul unde se termină Infinitul. Când tu şi fraţii tăi eraţi fără de formă, noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI. Nu suntem precum oamenii, deşi odată fost-am oameni şi noi. Din Marele Vid ne-am născut în conformitate cu LEGEA. Căci trebuie să ştii că ceea ce e format cu adevărat nu are formă decât în ochii tăi. Iar apoi îmi vorbiră din nou cei ŞAPTE, zicând: Copil al LUMINII, THOTH, esti liber să călătoreşti pe calea luminoasă până când TOATE vor deveni UNU.” Ne-am născut în ordinea noastră: TREI, PATRU, CINCI, ŞASE,

ŞAPTE, OPT – NOUĂ. Află că acestea sunt numerele ciclurilor din care am coborât către oameni. Fiecare avem aici o datorie de împlinit; Fiecare avem aici o forţă de controlat. Cu toate acestea, suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru. Totuşi şi NOI căutăm un ţel. Dincolo de înţelegerea omului, Infinitul se întinde în ceva mai măreţ decât TOTUL. Acolo, într-un timp care nu e totuşi timp, cu TOŢII vom deveni UNUL cu ceva mai măreţ decât TOTUL. Timpul şi spaţiul se mişcă în cercuri. Cunoaşte-le legea şi vei fi şi tu liber. Da, liber fi-vei să treci prin cicluri— să treci de cei care păzesc uşa. Apoi îmi vorbi al NOUĂLEA, spunând: Eon după eon am existat, necunoscând VIAŢA şi negustând din moarte. Căci află, omule, că departe, în viitor, Viaţa şi moartea se vor contopi cu TOTUL. Fiecare atât de perfect echilibrând pe celălalt, niciunul neexistând în Unicitatea TOTULUI. În oamenii acestui ciclu forţa vieţii este răspândită, dar viaţa, în dezvoltarea ei, devine una cu TOTUL. Aici mă manifest în acest ciclu al vostru, dar în acelaşi timp sunt şi în viitorul timpului vostru. Pentru mine timpul nu există, căci în lumea mea timpul nu există, căci fără formă suntem NOI. NOI Viaţă nu avem, dar totuşi existăm, mai deplin, mai măreţ şi mai liberi decât tine. Omul e ca o flacără legată de un munte, dar NOI vom fi întotdeauna liberi în ciclul nostru. Află, omule, că pe măsură ce vei înainta în ciclul ce ţi se întinde înainte-ţi, Viaţa însăşi va trece în întuneric şi doar esenţa Sufletului va rămâne. Apoi îmi vorbi Maestrul OPT, zicând: Tot ce cunoşti nu e decât o parte din puţin. Încă nu ai ajuns la Măreţie. Departe, în spaţiu, unde LUMINA domneşte, venit-am şi eu în LUMINĂ. Formă căpătat-am, dar totuşi nu ca tine. Un corp de Lumină era forma mea fără de formă. Nu cunosc VIAŢA şi nici MOARTEA, dar sunt totuşi Maestru a tot ce există. Caută să găseşti calea printre piedici. Călătoreşte pe drumul ce duce spre LUMINĂ. Îmi vorbi din nou NOUĂ, zicând: Caută să găseşti calea spre infinit. Nu e imposibil să-ţi dezvolţi o conştiinţă superioară. Căci atunci când DOI va deveni UNUL, iar UNUL se va transforma în TOT, atunci vei şti că bariera s-a ridicat şi că te-ai eliberat de cale. Dezvoltă-te de la formă la fără de formă. Şi liber vei putea fi de cale. Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, învăţand calea spre TOT. Acum îmi îndrept gândurile spre TOT CE EXISTĂ. Ascultă şi auzi când te cheamă. LUMINĂ, atottriumfatoare, Una cu TOTUL şi TOTUL cu UNUL, curgi spre mine prin canal. Intră în mine ca să mă pot elibera. Contopşte-mă cu TOTUL, strălucind din întunecimea nopţii. Eliberează-mă de tot spaţiul-timp, eliberează-mă de Vălul nopţii. Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din întuneric să fiu. Fără de formă sunt pentru Sufletul-Lumină, fără formă, dar strălucind totuşi luminos. Ştiu că lanţurile întunericului trebuie să fie sfărâmate şi să cadă în faţa luminii. Acum înţelepciune îţi ofer. Liber poţi fi, omule, trăind în lumină şi în strălucire. Nu-ţi întoarce faţa de la Lumină. Sufletul tău locuieşte pe tărâmuri luminoase. Eşti copilul Luminii. Îndreaptă-ţi gândurile spre interior, nu spre exterior. Găseşte-ţi Sufletul-Lumină din interiorul tău. Află că tu eşti MAESTRUL. Totul vine din interior. Îndreaptă-te spre tărâmurile luminii. Îndreaptă-ţi gândul spre Lumină. Află că eşti una cu Cosmosul, o flacără şi un Copil al Luminii. Acum însă te previn: Nu-ţi lăsa gândul să se îndepărteze. Să ştii că lumina curge de-a pururi prin corpul tău. Nu te îndrepta spe FRAŢII ÎNTUNECAŢI ce vin de la FRAŢII ÎNTUNERICULUI. Ţine mereu ochii larg deschişi şi sufletul în acord cu Lumina. Preia

această înţelepciune şi apleacă-te asupra ei cu atenţie. Ascultă-mi Vocea şi conformează-te. Urmează calea spre lumină şi vei deveni UNA cu calea.

Tăbliţa 8 – Cheia Secretului

Ţie, omule, ţi-am oferit învăţătura mea. Ţie ţi-am oferit Lumina. Ascultă şi primeşte-mi înţelepciunea adusă din spaţiu, din planuri de dincoace şi de dincolo. Om nu sunt, căci m-am eliberat de dimensiuni şi planuri. În fiecare din acestea am alt corp. În fiecare îmi schimb forma. Acum ştiu că ce e fără formă e tot ce e din formă. Măreaţă e înţelepciunea celor Şapte. Atotputernici sunt EI, se manifestă prin puterea lor, plini de forţa de dincolo de timp şi spaţiu. Ascultă aceste cuvinte înţelepte. Ascultă-le şi transformă-le în ale tale. Descoperă în ele ce e fără formă. Misterul nu e decât învăţătură ascunsă. Cunoaşte-o şi te vei desăvârşi. Găseşte înţelepciunea adânc îngropată şi devino stăpânul întunericului şi al Luminii. Profunde sunt tainele ce te înconjoară, ascunse sunt secretele Celor Bătrâni. Caută printre CHEILE ÎNŢELEPCIUNII mele. Vei găsi cu siguranţă calea. Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvârşeşte o va primi. Priveşte spre LUMINĂ, Frate al meu. Fii deschis şi vei primi. Grăbeşte pasul prin valea întunericului. Triumfă asupra locuitorului nopţii. Îndreaptă-ţi mereu ochii spre PLANUL LUMINII şi vei deveni UNA cu LUMINA. Omul e în proces de transformare spre forme care nu sunt din această lume. Se dezvoltă către timpul fără de formă, un plan din ciclul superior. Află că trebuie să devii fără de formă înainte de a deveni LUMINĂ. Ascultă, omule, vocea mea, care îţi povesteşte despre căile Luminii, arătându-ţi calea spre desăvârşire când te vei contopi cu Lumina. Caută tainele din centrul Pământului. Învaţă LEGEA care există, care ţine stelele în echilibru prin forţa ceţii primordiale. Caută flacăra VIEŢII PĂMÂNTULUI. Scaldă-te în flacăra ei. Urmează calea până când şi tu vei deveni o flacără. Spune cuvinte fără să le rosteşti celor care locuiesc dedesubt. Intră în templul luminat în albastru şi scaldă-te în focul vieţii. Află, omule, că eşti o fiinţă complexă, de pământ şi foc. Permite-i flăcării tale să străluce cu putere. Fii doar foc. Înţelepciunea e ascunsă în întuneric. Când vei fi luminat de flacăra Sufletului, descoperă înţelepciunea şi fii NĂSCUT DIN LUMINĂ, un Soare al Luminii fără formă.Caută şi mai multă înţelepciune. Găseşte-o în inima flăcării. Descoperă asta doar prin trudă, iar Lumina se va revărsa în creierul tău. Ascultă-mi vocea şi conformează-te. Rupe Vălurile întunericului. Să străluceşti ca o LUMINĂ pe CALE. Povestesc despre Străvechea Atlantidă, povestesc despre zilele Regatului Umbrelor, povestesc despre venirea Copiilor umbrelor. De foarte departe au fost ei chemaţi de către înţelepciunea pământenilor, chemaţi cu scopul de a câştiga mare putere. Înainte ca Atlantida să existe, erau oameni care explorau întunericul, folosind magia neagră pentru a chema fiinţe din lumea de sub noi. Astfel au sosit ele în acest ciclu. Fără nici o altă vibraţie, existând nevăzute de către copiii pământenilor. Puteau exista în formă doar prin sânge. Şi puteau trăi în lume doar prin om. În epocile trecute au fost cucerite de către

Maeştri şi conduse dedesubt în locul de unde veniseră. Dar câteva au reuşit să rămână, ascunse în spaţii şi planuri necunoscute omului. Au locuit în Atlantida ca umbre, apărând din când în când printre oameni. Când sânge se oferea veneau să locuiască printre oameni. Sub formă de oameni au apărut printre noi, dar doar la înfăţişare erau oameni. Cap de şarpe aveau de fapt, dar oamenii îi vedeau la fel ca pe oameni. S-au insinuat în Consilii, luând forme asemănătoare oamenilor. Omorând prin puterea lor Stăpânii regatelor, preluându-le înfăţişarea şi domnind peste oameni. Doar prin magie puteau fi descoperiţi. Doar prin sunet li se putea vedea faţa. Căutat-au ei din Regatul umbrelor să distrugă omul şi să domnească în locul lui. Dar, află omule, că Maeştrii erau atotputernici în magie, în stare să ridice Vălul de pe chipul şarpelui, în stare să-l trimită la locul lui. Venit-au la om şi învăţatu-l-au secretul, CUVÂNTUL pe care doar un om îl poate rosti. Repede apoi au ridicat Vălul de pe faţa şarpelui şi l-au alungat dintre oameni. Totuşi, ai grijă, şarpele trăieşte încă într-un loc care se deschide uneori spre lume. Nevăzuţi merg printre noi, în locuri unde ritualurile au fost rostite. Pe măsură ce timpul se scurge, din nou vor lua înfăţişarea omului. Chemaţi pot fi ei de maestrul care ştie albul şi negrul, doar maestrul alb însă îi poate controla şi lega cât sunt sub formă de om. Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu siguranţă. Căci doar maestrul luminii va triumfa asupra umbrei fricii. Află, fratele meu, că teama e un mare obstacol. Fii maestru al luminii întru toate, şi umbra va dispărea. Ascultă şi ia aminte la înţelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede. Nu căuta valea umbrei, iar LUMINA va apărea de la sine. Ascultă, omule, înţelepciunea mea profundă. Îţi vorbesc de învăţături ascunse omului. Departe am fost în călătoria mea prin spaţiu-timp, până la capătul spaţiului acestui ciclu. Da, am aruncat o privire la PĂZITORII Barierei, care îl aşteptau pe cel ce urma să treacă de ei în acel spaţiu unde timpul nu există, abia i-am simţit pe păzitorii ciclurilor. Ei se mişcă doar în unghiuri. Nu sunt eliberaţi de dimensiunile curbe. Ciudaţi şi înspăimântători sunt PĂZITORII Barierei. Urmăresc conştiinţa până la marginile spaţiului. Să nu crezi că vei scăpa intrând în corp, căci ei urmăresc cu repeziciune Sufletul în unghiuri. Doar cercul îţi va oferi protecţie, te va salva din ghearele LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI. Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de măreaţa Barieră şi am văzut, pe tărâmurile unde timpul nu exista, Formele fără de formă ale PĂZITORILOR barierei. Ascunşi dincolo de timp i-am descoperit; Iar EI, simţindu-mă de la distanţă, s-au ridicat, au scos un sunet ca de clopot, care a putut fi auzit din ciclu în ciclu şi s-au deplasat prin spaţiu către sufletul meu. Fugit-am atunci repede din calea lor, înapoi de la capătul de neimaginat al timpului. Dar ei m-au urmărit continuu, mişcându-se în unghiuri ciudate necunoscute omului. Pe ţărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAŢIU am găsit PĂZITORII Barierei, atacând Sufletul care încearcă să treacă dincolo de timp. Am fugit în cercuri înapoi în corp. Am fugit, dar cu repeziciune m-au urmărit şi ei. Devoratorii m-au urmărit, căutând prin unghiuri să-mi mistuie Sufletul. Află, omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi înrobit de către PĂZITORII de dincolo de timp, ţinut în robie până când acest ciclu se încheie şi lăsat în urmă când conştiinţa pleacă. Intrat-am în corp. Am creat cercuri ce nu au unghiuri, am creat forma care din forma mea a fost creată. Mi-am transformat corpul într-un cerc, iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului. Cu toate acestea, când

ies din corp, trebuie să fiu prudent oricând, să nu mă mişc în unghiuri, căci altfel sufletul meu poate să nu mai fie nicodată liber. Să ştii că PĂZITORII Barierei se mişcă doar în unghiuri şi niciodată pe curbele spaţiului. Doar mişcându-te şi tu în curbe poţi scăpa de ei, căci în unghiuri te vor putea urmări. Omule, ia aminte la ce-ţi spun: Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp. Puţini sunt cei care au reuşit să treacă de Bariera Către LUMINĂ mai mare ce străluceşte dincolo. Căci trebuie să ştii că de-a pururi locuitorii caută astfel de Suflete pentru a le înrobi. Ascultă şi ia aminte, omule: Caută să nu te mişti în unghiuri, ci în curbe, iar dacă, în timp ce eşti în afara corpului, auzi un sunet ca un lătrat de caine de vânătoare răsunând clar, ca un clopot în fiinţa ta, fugi înapoi în corp în cercuri. După ce ai intrat în forma în care locuieşti, foloseşte crucea şi cercul combinându-le. Deschide gura şi foloseste-ţi Vocea. Rosteşte CUVÂNTUL şi vei fi eliberat. Doar cel care are LUMINA pe deplin poate spera să treacă de păzitorii căii. Iar apoi trebuie să se mişte în curbe şi unghiuri ciudate care sunt formate în direcţii necunoscute omului. Ascultă şi ia aminte, omule: Nu încerca să treci de păzitorii căii. Mai degrabă caută să-ţi sporeşti Lumina şi pregăteşte-te să-ţi continui drumul. LUMINA este ţelul tău suprem, fratele meu. Caută şi găseşte de-a pururi Lumina pe calea ta.

Tăbliţa 9 – Cheia Libertăţii Spaţiului

Ascultă-mi vocea, omule, ce te învaţă despre Înţelepciunea şi Lumina acestui ciclu; ce te învaţă cum să alungi întunericul, ce te învaţă cum să aduci Lumina în viaţa ta. Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre VIAŢA eternă ca un SOARE. Ieşi de sub vălul întunericului. Caută să devii o Lumină în lume. Fă din tine un vas pentru Lumină, o ţintă pentru Soarele acestui spaţiu. Ridică-ţi ochii către Cosmos. Ridică-ţi ochii spre Lumină. Rosteşte cuvintele Locuitorului, cântul ce cheamă Lumina. Cântă cântecul libertăţii. Cântă cântecul Sufletului. Creează înalta vibraţie care te va face UNA cu Întregul. Fii una cu cosmosul. Contopeşte-te cu Lumina. Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume. Omule, LUMINA ta este marea LUMINĂ, care străluce prin umbra cărnii.Trebuie să te eliberezi de întuneric înainte de a te contopi cu LUMINA. Umbrele întunericului te înconjoară. Viaţa curge ca un şuvoi prin tine. Omule, trebuie să te ridici, iar corpul tău va pleca departe, spre planurile care te înconjoară şi care sunt totuşi Una cu tine. Priveşte în jurul tău, omule.Vezi-ţi propria lumina reflectată. Chiar şi în întunericul din jurul tău Lumina ta continuă să curgă prin val. Caută de-a pururi înţelepciunea. Nu-i permite corpului tău să te trădeze. Stai în calea Luminii. Alungă întunericul cu strălucirea ta. Să ştii că înţelepciunea e veşnică. Ea există de când a început TOTUL, făurind armonie din Legea ce există pe CALE. Ascultă, omule, la învăţătura înţelepciunii. Ascultă vocea ce vorbeşte despre timpul trecut. Îţi voi dezvălui învăţături uitate, îţi voi povesti despre înţelepciunea ascunsă în trecut, pierdută în mijlocul întunericului din jurul meu. Să ştii, omule, că tu eşti întruchiparea tuturor lucrurilor. Doar că acest lucru

a fost uitat, pierdut când omul a fost înrobit, legat şi ferecat în lanţurile întunericului. Cu foarte mult timp în urmă am renunţat la trup. Am cutreierat liber prin imensitatea eterului, înconjurând unghiurile ce-l ţineau pe om în robie. Află, omule, că tu eşti doar spirit. Corpul nu înseamnă nimic. Sufletul e TOTUL. Nu-i permite corpului tău să fie o închisoare. Alungă întunericul şi călătoreşte în Lumină. Renunţă la trup, omule şi eliberează-te, fii cu adevărat o Lumină ce e UNA cu Lumina. Când te vei fi eliberat din robia întunericului şi vei călători în spaţiu ca SOARE al LUMINII, atunci vei afla că spaţiul nu e nelimitat, ci că are graniţe sub formă de unghiuri şi linii curbe. Află, omule, că tot ceea ce există e doar o reprezentare a lucrurilor şi mai măreţe care vor veni. Materia este fluidă şi curge ca un fluviu, transformându-se constant dintr-un lucru în altul. Învăţătura a existat de-a lungul epocilor; nu a fost niciodata schimbată, deşi a fost îngropată în întuneric. Nu s-a pierdut niciodată, deşi a fost uitată de om. Să ştii că în spaţiul în care locuieşti se află alte spaţii la fel de măreţe ca al tău, împletite prin centrul materiei tale, dar totuşi despărţite în spaţiile lor proprii. Într-un timp demult uitat, eu, THOTH, am deschis poarta, am intrat în alte spaţii şi am aflat secretele ascunse. Adânc în esenţa materiei se află ascunse multe secrete. Nouă sunt la număr dimensiunile ce se întrepătrund şi Nouă sunt ciclurile spaţiului. Nouă sunt difuziunile conştiintei şi Nouă sunt lumile dintre lumi. Da, Nouă la număr sunt Maeştrii ciclurilor care vin şi de deasupra şi de dedesubt. Spaţiul e plin de lucruri ascunse, căci spaţiul e împărţit de timp. Caută cheia către timp-spaţiu şi vei deschide poarta. Să ştii că prin spaţiu-timp Conştiinţa există cu siguranţă. Deşi e ascunsă învăţăturii noastre, ea există totuşi de-a pururi. Cheia către lumile din interiorul tău se găseşte doar în interiorul tău. Căci omul e poarta misterelor şi cheia care este Una cu Unul. Caută în interiorul cercului. Foloseşte CUVÂNTUL pe care ţi l-am dezvăluit. Deschide poarta din interiorul tău, iar atunci cu siguranţă vei trăi şi tu. Omule, tu crezi că trăieşti, dar să ştii că e doar viaţă în moarte. Căci atâta vreme cât eşti legat de corpul tău, pentru tine nu există nici un fel de viaţă. Doar Sufletul e liber să călătorească prin spaţiu şi are o viaţă care e cu adevărat viaţă. Restul nu e decât robie, o încătuşare din care trebuie să te eliberezi. Nu gândi că omul e născut pe pământ, deşi s-ar putea să vină de pe pământ. Omul e un spirit născut în lumină. Dar, dacă nu ştie acest lucru, nu poate fi liber niciodată. Întunericul îl înconjoară pe cel născut în lumină. Întunericul înrobeşte Sufletul. Doar cel ce caută poate spera să se elibereze. Umbre te înconjoară, întunericul umple tot spaţiul. Străluceşte, LUMINĂ a omului-suflet. Umple întunericul spaţiului. Eşti copilul MARII LUMINI, aminteşte-ţi asta şi vei fi liber. Nu adăsta în umbră. Ieşi din întunericul nopţii la Lumină, lasă-ţi sufletul, tu SOARE NĂSCUT, să se umple cu măreţia Luminii, eliberat din lanţurile întunericului, un Suflet care e UNU cu Lumina.Tu eşti cheia întregii înţelepciuni. În tine se află tot timpul şi spaţiul. Nu trăi încătuşat în întuneric. Eliberează-ţi forma de Lumina din noapte. Măreaţă Lumină, ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin către om. Fă din corpul lui o torţă de lumină care să nu se stingă niciodată printre oameni. Departe, în trecut, căutat-am înţelepciune, învăţături necunoscute omului. Departe în trecut, am călătorit în spaţiu, acolo unde s-a născut timpul. Căutat-am întotdeauna şi mai multă înţelepciune pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja. Descoperit-am că doar viitorul deţinea înţelepciunea pe care o căutam. În jos, spre SĂLILE DIN

AMENTI am călătorit, înţelepciune şi mai multă căutând. Întrebat-am pe MAEŞTRII CICLURILOR despre calea spre înţelepciunea pe care o căutam. Le-am adresat această întrebare: Unde se află sursa TOTULUI? Răspunsu-mi-a în tonuri preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUĂ: Elibereaza-ţi sufletul de corp şi vino cu mine în LUMINĂ. Ieşit-am din corpul meu, o flacără pâlpâind în noapte. Stat-am în faţa MAESTRULUI, scăldat în focul VIEŢII. Cuprins fost-am apoi de o forţă, mai puternică de înţelegerea omului. Aruncat fost-am în Abis prin spaţii necunoscute omului. Văzut-am matriţele Ordinii din haos şi unghiurile noptii. Văzut-am LUMINA, răsărind din Ordine şi auzit-am vocea Luminii. Văzut-am flacăra Abisului, producând Ordine şi Lumină. Am văzut Ordinea născându-se din haos. Am văzut Lumina răspândind Viaţa. Apoi auzit-am vocea. Ascultă şi înţelege. Flacăra este sursa tuturor lucrurilor, cea care conţine toate lucrurile în stare latentă. Ordinea care a emis Lumina este CUVÂNTUL, iar din CUVÂNT SE NAŞTE VIAŢA şi existenţa tuturor lucrurilor. Vocea vorbi din nou, spunând: VIAŢA din tine este CUVÂNTUL. Găseşte VIAŢA din tine şi vei avea puterea să foloseşti CUVÂNTUL. Îndelung privit-am flacăra-Lumină, revărsându-se din Esenţa Focului, realizând că VIAŢA e ORDINE şi că omul e una cu focul. M-am întors în trup şi am stat din nou în faţa celo Nouă; Ascultând vocea Ciclurilor, vibrând de putere, au vorbit ei: Află, tu THOTH, că VIAŢA nu e decât CUVÂNTUL FOCULUI. VIAŢA pe care o tot cauţi nu e decât CUVÂNTUL din Lume ca un foc. Caută calea spre CUVÂNT, iar Puterile vor fi cu siguranţă ale tale. Întrebatu-l-am apoi pe Nouă: Maestre, arată-mi calea. Calea spre înţelepciune. Arată-mi calea spre CUVÂNT. Îmi răspunse el, MAESTRUL NOUĂ: Prin ORDINE vei găsi calea. Nu ai văzut cum CUVÂNTUL se naşte din Haos? Nu ai văzut că LUMINA se naşte din FOC? Caută şi în viaţa ta această ordine. Echilibrează-ţi şi ordoneaza-ţi viaţa. Potoleşte-ţi Haosul emoţiilor şi vei avea ordine în VIAŢĂ. ORDINEA născută din haos îţi va aduce CUVÂNTUL SURSEI, îţi va aduce puterea CICLURILOR şi va face din Sufletul tău o forţă ce va traversa epocile, un SOARE perfect din Sursă. Ascultat-am vocea, iar cuvintele mi-au intrat adânc în suflet. Dintotdeauna căutat-am ordinea care să mă poată apropia de CUVÂNT. Află că cel ce ajunge la el trebuie să fie mereu în ORDINE pentru a putea folosi CUVÂNTUL, deşi această ordine nu a fost şi nici nu poate fi vreodată. Ascultă aceste cuvinte, omule. Fă-le parte din viaţa ta. Caută să cucereşti această ordine şi Unul cu CUVÂNTUL vei deveni. Străduieşte-te să obţii LUMINA pe calea Vieţii. Caută să fii Unul cu SOARELE-stare. Caută să nu fii decât LUMINĂ. Gândeşte-te doar la Unicitatea Luminii cu corpul omului. Află că totul e Ordine născută din Haosul născut în lumină.

Tăbliţa 10 – Cheia Timpului

Ascultă, omule. Învaţă din înţelepciunea mea. Află despre misterele adânc ascunse ale spaţiului. Află despre GÂNDUL ce creşte în abis, aducând Ordinea şi Armonia în spaţiu. Află, omule, că tot ce există fiinţează doar datorită LEGII.

Cunoaşte LEGEA şi vei fi liber, nu vei mai fi niciodată înrobit de noapte. Departe, în spaţii ciudate, călătorit-am în adâncul abisului timpului, până când mi s-a revelat totul. Să ştii că misterul e mister doar când el e învăţătură necunoscută omului. După ce vei fi explorat toate misterele sufletului, Învăţătura şi înţelepciunea îţi vor aparţine cu siguranţă. Caută să înveţi că TIMPUL este secretul prin care te poţi elibera din acest spaţiu. Îndelung căutat-am eu, ÎNŢELEPCIUNE, înţelepciunea; şi voi continua să caut până la sfârşitul eternităţii căci ştiu că de-a pururi se va îndepărta de mine ţelul pe care doresc să-l ating. Chiar şi MAEŞTRII CICLURILOR ştiu că nu şi-au atins scopul încă, căci din înţelepciunea lor ei ştiu că ADEVĂRUL se dezvoltă neîncetat. Odată, într-un timp trecut, m-am adresat Locuitorului. L-am întrebat despre misterele timpului şi spaţiului. I-am adresat întrebarea care clocotea în mine: Maestre, ce e timpul? Îmi răspunse apoi, Maestrul: Află, Thoth, că la început exista VID şi nefiinţă, o nefiinţă fără spaţiu şi timp. În aceea nefiinţă a apărut un gând, semnificativ, atottriumfator, care a umplut VIDUL. Nu există materie, ci doar o forţă, o mişcare, un vârtej sau vibraţie a gândului semnificatv care a umplut VIDUL. L-am întrebat pe Maestru: Acest gând era etern? Îmi răspunse LOCUITORUL, zicând: La început, gândul era etern, iar pentru ca gândul să poată fi etern, trebuia să existe şi timp. Astfel că în gândul atottriumfator apăru LEGEA TIMPULUI. Da, timpul care există în toate spaţiile, care pluteşte lin şi ritmic, care se află de-a pururi într-o stare fixă. Timpul nu se schimbă, dar toate lucrurile se schimbă în timp. Pentru că timpul e forţa ce separă evenimentele. Timpul nu se află în mişcare, dar tu te mişti în timp aşa cum conştiinţa ta se mişcă între evenimente. Da, prin timp există o existenţă UNICĂ eternă. Să ştii că, deşi în timp eşti despărţit, eşti totuşi UNUL în toate timpurile existente. Încetă atunci vocea LOCUITORULUI, iar eu plecat-am să meditez asupra timpului. Căci ştiam că acele cuvinte erau pline de înţelepciune şi că ele erau o cale de a explora misterele timpului. Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI. Apoi căutat-am să aflu secretul timpului. Descoperit-am că timpul se mişcă în unghiuri ciudate. Totuşi doar prin linii curbe puteam să sper că voi afla cheia ce-mi va prmite să am acces la timp-spaţiu. Descoperit-am că doar mişcându-mă în sus, iar apoi spre dreapta puteam să mă eliberez din timpul mişcării. Ieşit-am din corp şi m-am deplasat cu mişcări ce m-au schimbat în timp. Ciudate privelişti am mai văzut în timpul călătoriilor mele, multe secrete mi s-au înfăţişat. Da, văzut-am începutul omului, am aflat din trecut că nimic nu e nou. Caută, omule, să afli calea ce duce prin spaţii care sunt formate în timpul ce va veni. Nu uita, omule, în timp ce cauţi, că Lumina este ţelul pe care doreşti să-l atingi. Caută Lumina pe calea ta, iar ţelul tău va dura de-a pururi. Nu-ţi lăsa sufletul să se întoarcă spre întuneric. Sufletul să-ţi strălucească, să fii un Soare pe cale. Află strălucirea nemuritoare, îţi vei găsi întotdeauna Sufletul ascuns în Lumină, niciodată înrobit de întuneric, strălucind de-a pururi ca un Soare al Luminii. Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul tău, o scânteie a flăcării adevărate există. Fii Unu cu cea mai măreaţă Lumină. Descoperă în SURSĂ SFÂRŞITUL ţelului tău. Lumina e viaţă, căci fără măreaţa Lumină nimic nu poate exista vreodată. Află că în toată materia formată sufletul Luminii există întotdeauna. Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric, lumina primordială există întotdeauna. Odată am stat în SĂLILE DIN AMENTI şi am ascultat vocea

MAEŞTRILOR DIN AMENTI, rostind în tonuri ce răsunau în liniştea de acolo cuvinte atotputernice. Au cântat cântecul ciclurilor, cuvintele ce deschid calea către dincolo. Da, am văzut marea cale deschisă şi am privit un moment către dincolo. Văzut-am mişcarea ciclurilor, la fel de imense pe cât putea transmite şi gândul SURSEI. Ştiut-am atunci că până şi Infinitul se mişcă spre acelaşi final de negândit. Văzut-am că Universul e Ordine şi o parte a unei mişcări care se întinde în tot spaţiul, o parte a unei Ordini a Ordinilor, mişcându-se constant într-o armonie a spaţiului. Văzut-am rotirea ciclurilor ca pe nişte cercuri uriaşe pe cer. Ştiut-am atunci că tot ceea ce are fiinţa creşte pentru a întalni o altă fiinţă într-o îndepărtată grupare a spaţiului şi timpului. Ştiut-am atunci că în Cuvinte se află puteri ce deschid planuri ascunse omului. Că chiar în cuvinte stă ascunsă cheia ce va deschide calea spre ce e sus şi jos. Ascultă, omule, acest cuvânt pe care ţi-l încredinţez. Foloseşte-l şi vei descoperi puterea din el când îl vei rosti. Spune cuvântul: “ZIN-URU” şi putere vei descoperi în el. Totuşi trebuie să înţelegi că omul este din Lumină şi că Lumina este a omului. Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat decât toate câte se află sub Soare. Află, omule, că tot spaţiul e plin de lumi incluse în alte lumi; Da, una într-alta, dar totuşi despărţite de Lege. Pe când mă aflam în căutarea înţelepciunii, am deschis poarta ce LE desparte de om. Chemat-am din alte planuri ale existenţei pe Una care era mai frumoasă decât fiicele oamenilor. Da, am chemat-o din spaţiu, să strălucească precum Lumina în lumea oamenilor. Folosit-am toba Şarpelui. Purtat-am roba roşie-aurie. Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint. În jurul meu un cerc de cinabru strălucea. Ridicatu-mi-am braţele şi am rostit invocaţia ce deschide calea spre planurile de dincolo, strigat-am la MAEŞTRII SEMNELOR, ce se aflau în căminele lor: Maeştri ai celor două orizonturi, cei ce păziţi cele trei porţi, ce staţi Unul la dreapta şi Unul la stânga, în timp ce STEAUA urcă pe tronul său şi domneşte peste semnul lui. Da, prinţ întunecat din ARULU, deschide porţile tărâmului întunecat, ascuns şi elibereaz-o pe cea pe care o ţii captivă. Ascultaţi la mine, Maeştri întunecati şi Maeştri Luminaţi, pe numele voastre secrete vă numesc, nume pe care le ştiu şi le pot pronunţa, ascultaţi-mă şi supuneţi-vă dorinţei mele. Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu şi am strigat – O, în planurile-spaţiu de dincolo. Fiică a Luminii, întoarce-te din ARULU. De şapte ori câte şapte ori trecut-am prin foc. Mâncare nu am mâncat. Apă nu am băut. Te chem din ARULU, din tărâmurile din EKERSHEGAL, te chem, doamnă a Luminii. Eliberată era acum de MAEŞTRII nopţii, liberă să trăiască în Lumina Soarelui pământean, liberă să trăiască ca şi copil al Luminii. Ascultaţi, copiii mei. Magia este învăţătură şi nu e decât Lege. Nu vă temeţi de puterea din voi, căci ea se supune Legii ca şi stelele de pe cer. Să ştiţi că fără învăţătură înţelepciunea este magică şi nu vine din Lege. Dar să ştiţi că prin învăţătură vă puteţi apropia şi mai mult de un loc în Soare. Ascultaţi, copiii mei şi urmaţi-mi învăţătura. Căutaţi continuu Lumina. Străluciţi în lumea oamenilor, fiţi o Lumină ce va străluci printre oameni. Urmaţi-mi şi însuşiţi-vă magia mea. Să ştiţi că toată forţa e a voastră dacă doriţi asta. Nu vă temeţi de calea ce vă duce spre învăţătură, ci, dimpotrivă, luminaţi calea întunecată. Lumina îţi aparţine, omule, e la îndemâna ta. Descătuşează-te şi vei fi liber. Află că Sufletul tău trăieşte în sclavie încătuşat de temeri care te fac rob. Deschide ochii şi priveşte măreaţa LUMINĂ

SOLARĂ. Nu te teme, căci totul îţi aparţine. Teama este precum MAESTRUL întunecatului ARULU pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama întunericului. Da, să ştii că teama are o existenţă creată de cei care sunt sclavii propriilor temeri. Eliberaţi-vă din sclavie, copii mei şi păşiti în Lumina glorioasei zile. Nu vă îndreptaţi niciodată gândurile spre întuneric şi veţi deveni cu siguranţă UNA cu Lumina. Omul nu e decât ce crede el că e, un frate al întunericlui sau un copil al Luminii. Păşiţi în Lumină, Copii mei. Păşiţi pe calea ce duce spre Soare. Ascultă înţelepciunea mea. Foloseşte cuvântul pe care ţi l-am încredinţat. Foloseşte-l şi vei găsi cu siguranţă putere şi înţelepciune şi Lumină pentru a păşi pe cale. Caută şi descoperă cheia pe care ţi-am încredinţat-o şi vei fi de-a pururi un Copil al Luminii.

Tăbliţa 11 – Cheia către ce e Sus şi Jos

Ascultaţi şi luaţi aminte, copii ai lui Khem, la cuvintele pe care vi le încredinţez şi care vă vor aduce Lumina. Să ştiţi, oamenilor, că i-am cunoscut pe părinţii voştri, Da, părinţii voştri de acum mult timp. Fără să cunosc moartea, am trecut prin toate epocile, trăind printre voi încă de la începuturi. M-am străduit întotdeauna să vă conduc spre Lumina Marelui Suflet, să vă scot din întunericul nopţii. Aflaţi voi, oameni în mijlocul cărora păşesc, că eu, Thoth, deţin toată învăţătura şi toată înţelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri. Păstrător fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce spre viaţă. V-am crescut, copiii mei, de când vă aflaţi în întunericul Zilelor de Demult. Ascultaţi acum cuvintele mele pline de înţelepciune. Ascultaţi mesajul pe care vi-l aduc. Ascultaţi cuvintele pe care vi le încredinţez şi vă veţi ridica din întuneric spre Lumină. Departe, în trecut, când am venit prima dată la voi, v-am găsit ascunşi în peşteri. Ridicatu-v-am prin puterea şi înţelepciunea mea până când aţi început să străluciţi ca oameni între oameni. Da, v-am găsit fără de ştiinţă. Doar câţiva eraţi mai presus de animale. V-am cultivat continuu scânteia conştiinţei voastre până când într-un târziu aţi luminat ca oameni. Vă voi împărtăşi acum învăţătura străveche ce depăşeşte gândirea rasei voastre. Aflaţi că noi, cei din Marea Rasă am deţinut şi deţinem încă cunoştinţe mai presus de cele ale omului. Înţelepciune pe care am primit-o de la popoarele născute printre stele, Înţelepciune şi învăţătură dincolo de puterea de înţelegere a omului. Către noi coborat-au maeştrii înţelepciunii la fel de îndepărtaţi de noi precum sunt eu de voi. Ascultaţi acum înţelepciunea pe care vreau să v-o împărtăşesc. Folosiţi-o şi liberi veţi fi. Să ştiţi că în piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce vă vor arăta Calea spre viaţă. Da, trageţi o linie de la marele chip pe care l-am construit către vârful piramidei, construită ca o poartă. Trageţi încă o linie, opusă la acelaşi unghi şi direcţie. Săpaţi şi veţi găsi ce am ascuns. Acolo veţi găsi intrarea subpământeană către secretele ascunse îninte ca voi să deveniţi oameni.Vă voi spune acum despre misterul ciclurilor care se deplasează cu mişcări ciudate pentru ce e finit, căci infinite sunt ele dincolo de înţelegerea omului. Aflaţi că sunt nouă cicluri; Da, nouă deasupra

şi paisprezece dedesubt, deplasându-se în armonie către locul de contopire, care va exista într-un timp viitor. Să ştiţi că Maeştrii Ciclurilor sunt unităţi de conştiinţă trimise să unească Asta cu Totul. Au cel mai înalt nivel de conştiinţă dintre toate Ciclurile, lucrând în armonie cu Legea. EI ştiu că în timp totul va atinge perfecţiunea, neamiexistând nimic deasupra şi dedesubt, ci totul va fi Unu într-un Infinit perfect, o armonie a tuturor în Unicitatea Totului. Departe, sub scoarţa Pământului, în Sălile din Amenti, stau cei Şapte Maeştri ai Ciclurilor, da şi încă unul, Maestrul de dedesubt. Să ştiti totuşi că în Infinit nu există nici sus nici jos. Dar întotdeauna există şi va exista Unicitatea Tuturor când totul va fi încheiat. Ades am stat înaintea Maeştrilor Totului. Ades din fântâna înţelepciunii lor am băut şi mi-am umplut atât corpul, cât şi Sufletul cu Lumina lor. Povestitu-mi-au despre cicluri şi despre Legea care le oferă ce trebuie pentru a exista. Da, mi-a vorbit Maestrul Nouă, zicând: Thot, măreţ eşti printre copiii Pământului, dar există secrete pe care nici tu nu le cunoşti. Ştii că ai venit dintr-un spaţiu-timp inferior acestuia şi ştii că vei călători către un spaţiu-timp superior. Dar puţine ştii despre secretele ce se ascund în ele, puţine ştii despre înţelepciunea de dincolo. Să ştii că tu, ca întreg, în această conştiinţă nu eşti decât o celulă în proces de dezvoltare. Conştiinţa de sub tine se dezvoltă continuu în sensuri diferite de cele pe care le cunoşti. Da, deşi într-un spaţiu-timp inferior ţie, Ea se extinde în direcţii ce sunt diferite de cele ale tale. Căci trebuie să ştii că ea evoluează ca rezultat al dezvoltării tale, dar nu în acelaşi fel în care te-ai dezvoltat tu. Evoluţia ta trecută şi prezentă au produs o cauză şi un efect. Nici o conştiinţă nu urmează calea celor dinaintea ei, căci astfel totul ar fi doar o repetiţie, de prisos. Fiecare conştiinţă, în ciclul în care există, îşi urmează propria cale spre ţelul suprem. Fiecare joacă un rol în Planul Cosmosului. Fiecare joacă un rol către ţelul suprem. Cu cât e mai îndepărtat ciclul, cu atât e mai mare învăţătura lui şi capacitatea de a îngloba Legea în tot. Află că în ciclurile inferioare nouă tu te ocupi de părţile mai mici ale Legii, în timp ce noi, cei din ciclul care se întinde la Infinit, ne străduim să construim o Lege mai măreaţă. Fiecare are un rol de jucat în cicluri. Fiecare trebuie să-şi desăvârşească opera. Ciclul inferior ţie nu ţi-e inferior totuşi, ci e format doar pentru o nevoie ce există. Căci trebuie să ştii că fântâna înţelepciunii ce produce ciclurile caută continuu să afle noi puteri. Să ştii că învăţătura se câştigă doar prin practică, iar înţelepciunea provine doar din învăţătură şi astfel sunt create cilurile de către Lege. Sunt unelte cu ajutorul cărora se obţine învăţătura pentru Planul Legii, care este Sursa Totului. Ciclul inferior nu e cu adevărat inferior, ci doar diferit în spaţiu şi timp. Conştiinţa de acolo lucrează şi testează lucruri mai mici decât cele ce eşti tu. Şi aşa cum tu cultivi lucruri mai măreţe, tot aşa si deasupra ta sunt cei ce cultivă şi ei, ca tine, alte legi. Diferenţa ce există între cicluri rezidă doar în capacitatea de a lucra cu Legea. Noi, cei care existăm în cicluri superioare celui al tău, suntem cei ce au apărut primii din Sursă şi care au câştigat, în trecerea prin Timp-spaţiu, capacitatea de a folosi Legile Mai Marelui, ce sunt mai presus de înţelegerea omului. Nimic nu e cu adevărat inferior ţie, ci doar se află într-o operaţie diferită a Legii. Priveşte în sus sau în jos, vei găsi acelaşi lucru. Căci totul nu e decât o parte a Unicităţii care stă la baza Sursei Legii. Conştiinţa care se află sub tine este o parte a ta, aşa cum şi noi suntem o parte din tine. Tu, ca şi copil, nu ai avut învăţătura pe care ai acumulat-o

crescând. Compară ciclurile cu omul în călătoria lui de la naştere la moarte şi vei vedea în ciclul inferior ţie copilul cu învăţătura pe care o are. Apoi priveşte-te adult, avansând în învăţătură pe măsură ce timpul trece. Priveşte-ne şi pe noi, copii ajunşi la maturiate cu învaţătura şi înţelepciunea acumulate odată cu trecerea anilor. La fel, Thoth, sunt şi ciclurile conştiintei, copii în diferite momente ale dezvoltării, totuşi toate provenind de la aceaşi Sursă, Înţelepciunea şi toate la înţelepciune reîntorcându-se. El încetă apoi să-mi vorbească şi se aşeză în liniştea obişnuită Maeştrilor. Apoi îmi vorbi din nou, zicând: “Thoth, mult timp am petrecut Noi în Amenti, păzind flacăra vieţii din Sali. Află totuşi că suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastră ajungând la ele şi mai departe. Da, ştim că din toate nimic nu contează, cu excepţia evoluţiei datorate Sufletului nostru. Ştim că trupul e efemer. Lucrurile pe care oamenii le respectă nu înseamnă nimic pentru noi. Nu căutam nimic ce are legătură cu corpul, ci doar cu starea de perfecţiune a Sufletului. Când voi, oamenii, veţi învăţa că nimic în afara evoluţiei Sufletului nu contează, abia atunci veţi fi liberi cu adevărat din robie, liberi să lucraţi în armonie cu Legea. Află, omule, că trebuie să ţinteşti spre perfecţiune, căci doar aşa îţi vei atinge scopul. Deşi ar trebui să ştii că nimic nu e perfect, totuşi ar trebui să fie ţinta şi scopul tău. Încetă din nou vocea lui Nouă, iar cuvintele se scufundară în conştiinţa mea. Acum caut şi mai multă înţelepciune, ca să pot fi perfect în Lege cu Totul. Curând cobor în Sălile din Amenti pentru a trăi sub recea floare a vieţii. Tu, cel ai primit învăţătura, nu mă vei mai vedea. Totuşi trăi-voi de-a pururi în înţelepciunea pe care ţi-am oferit-o. Tot ceea ce e omul, există datorită înţelepciunii lui. Tot ceea ce va fi omul e rezultatul cauzei lui. Ascultă-mi acum vocea şi devino mai măreţ decât omul obişnuit. Ridică-ţi ochii, lasă Lumina să-ţi inunde fiinţa, fii de-a pururi un Copil al Luminii. Doar prin strădanii vei evolua către Planul unde Lumina e Totul. Fii maestrul tuturor celor ce te înconjoară. Nu te lăsa niciodată condus de efectele vieţii tale. Creează apoi cauze şi mai perfecte, iar în timp vei deveni un Soare al Luminii. Liber, lasă-ţi sufletul să se înalţe de-a pururi, eliberat din robia şi lanţurile nopţii. Ridică-ţi ochii spre Soarele de pe cerul-spaţiu. Permite-i să fie un simbol al vieţii. Aminteşte-ţi că eşti Lumina Măreaţă, perfect în sfera ta proprie, unde eşti liber. Nu căuta niciodată înspre întuneric. Ridică-ţi ochii spre spaţiul de deasupra. Liberă lasă-ţi flacăra să ardă şi vei fi un Copil al Luminii.

Tăbliţa 12 – Legea Cauzei şi a Efectului şi Cheia Profeţiei

Ascultă, omule, cuvintele înţelepciunii mele, ascultă vocea lui Thoth, atlantul. Stăpânit-am Legea spaţiului şi timpului. Cunoştinţe am acumulat despre timpul viitor. Astfel ştiu că omul, în mişcarea lui prin spaţiu-timp, va fi de-a pururi Una cu Totul. Să ştii, omule, că viitorul e ca o carte deschisă pentru cel ce ştie să citească. Fiecare efect va aduce cu sine şi cauza lui, căci fiecare efect provine din cauza primordială. Află că viitorul nu e fix sau stabil, ci variază pe măsură ce cauza produce efectul. Cercetează cauza pe care o creezi şi vei descoperi cu siguranţă că totul e efect. Aşa

că omule, fii sigur că efectele pe care le produci sunt întotdeauna cauzele unor efecte şi mai perfecte. Află că viitorul nu e fix, ci că el urmează voinţa omului pe măsură ce acesta se mişcă prin mişcările spaţiului-timp către ţelul unde începe un timp nou. Omul poate citi viitorul doar prin intermediul cauzelor care produc efecte. Caută în interiorul a ceea ce a produs cauza şi vei descoperi cu siguranţă efectele. Ascultă, omule, când îţi vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmează cauza. Să ştii că omul, în călătoria lui spre lumină, caută de-a pururi să se elibereze din noaptea ce-l înconjoară, precum umbrele ce înconjoară stelele pe cer şi, la fel ca stelele de pe cerul-spaţiu, şi el va străluci din umbra nopţii. Destinul său îl va conduce mereu spre înainte până va deveni Una cu Lumina. Da, deşi calea pe care o are de străbătut se află în mijlocul umbrelor, înaintea lui străluceşte de-a pururi Marea Lumină. Chiar dacă întunecat îi va fi drumul, el va înfrânge Umbrele ce zboară în jurul lui precum noaptea. Departe, în viitor, văd omul ca născut din Lumină, eliberat de întunericul ce înrobeşte Sufletul, trăind în Lumină fără lanţurile întunericului care să acopere Lumina, care e de fapt Lumina Sufletului său. Află, omule, că înainte de a realiza acest lucru, multe umbre ale întunericului vor cădea asupra Luminii tale, încercând să stingă Lumina Sufletului care se zbate să fie liberă. Măreaţă e lupta dintre Lumină şi întuneric, veche de epoci şi totuşi nouă întotdeauna. Totuşi, într-un timp departe în viitor Lumina va fi Totul, iar întunericul va fi învins. Ascultă, omule, cuvintele mele pline de înţelepciune. Pregăteşte-te, iar Lumina ta nu va fi umbrită. Omul s-a ridicat şi a decăzut la fel cum noile valuri de conştiinţă curg dinspre marele Abis de sub noi spre Soarele ţelului său. Voi, copiii mei, v-aţi ridicat de unde vă aflaţi, adică cu puţin deasupra animalelor, iar acum sunteţi cei mai măreţi dintre oameni. Totuşi, înaintea voastră au fost alţii mai măreţi decât voi. Şi, la fel cum alţii, înaintea voastră, au decăzut, şi voi veţi ajunge la un sfârşit. Iar peste tărâmul unde locuiţi acum, barbarii vor veni, iar Lumina se va ridica. Uitată va fi înţelepciunea străveche, dar va trăi totuşi ascunsă oamenilor. Da, pe pământul pe care îl numiţi Khem, rase vor apărea şi vor dispărea. Uitaţi veţi fi de copiii omului. Voi vă veţi fi mutat într-un spaţiu stelar dincolo de voi, lasând în urmă acest loc în care aţi locuit. Sufletul omului se mişcă mereu spre înainte, nefiind legat de nici o stea. Ci îndreptându-se de-a pururi spre măreţul ţel, unde se va contopi cu Lumina Totului. Să ştiţi că veţi merge mereu înainte, împinşi de Legea cauzei şi a efectului până când, în cele din urmă, ambele vor deveni Unu. Da, omule, după ce vei fi dispărut, vor veni alţii în locul unde ai trăit tu. Învăţătura şi înţelepciunea vor fi uitate cu totul şi doar amintirea Zeilor va supravieţui. Aşa cum eu sunt pentru voi un Zeu datorită învăţăturii mele, la fel şi voi veţi fi Zeii viitorului datorită învăţăturii voastre, care va fi cu mult deasupra celei pe care o vor avea ei. Aflaţi totuşi că în toate epocile omul va avea acces la Lege oricând doreşte. Epocile viitoare vor fi martorele reînvierii înţelepciunii pentru cei care vor moşteni locul tău pe această stea. Ei, la rândul lor, vor căpăta înţelepciune şi vor învăţa să alunge întunericul cu ajutorul Luminii. Mult vor trebui să se zbată totuşi de-a lungul epocilor pentru a se bucura de libertatea Luminii. Apoi asupra omului se va abate marele război ce va cutremura Pământul şi îl va îndepărta de la drumul său. Da, iar apoi Fraţii Întunecaţi vor începe războiul dintre Lumină şi întuneric. Când omul va fi cucerit din nou oceanul şi va zbura în aer

cu aripi asemeni păsărilor; când va fi învăţat să struneasca fulgerul, atunci va începe timpul războiului. Mare va fi bătălia, mare războiul dintre întuneric şi Lumină. Popoare se vor ridica împotriva altor popoare folosind forţele întunericului ca să distrugă Pământul. Arme puternice vor nimici pământenii până când jumătate din rasele oamenilor vor dispărea. Atunci vor veni fiii Dimineţii şi vor porunci pentru copiii oamenilor: Oameni, încetaţi lupta împotriva fraţilor voştri. Doar aşa veţi putea ajunge la Lumină. Încetaţi cu neîncrederea, fraţii noştri şi urmaţi calea ştiind că e cea dreaptă. Atunci oamenii vor înceta lupta, frate contra frate şi tată contra fiu. Atunci se va ridica străvechea casă a poporului meu din locul ei, de sub undele întunecate ale oceanului. Din acel moment va începe Epoca Luminii, iar toţi oamenii vor căuta Lumina ţelului. Atunci Fraţii Luminii vor conduce oamenii. Alungat fi-va întunericul nopţii. Da, copiii omului vor înainta spre marele ţel. Copii ai Luminii vor deveni. Flacăra flăcării vor fi de-a pururi Sufletele lor. Învăţătura şi înţelepciunea vor fi ale omului în marea epocă, fiindcă el se va apropia de flacăra nemuritoare, Sursa întregii înţelepciuni, locul începutului, care e Una cu sfârşitul tuturor lucrurilor. Da, într-un timp nenăscut încă, toate vor deveni Una şi Una va fi Totul. Omul, o flacără perfectă a acestui Cosmos, va ajunge într-un loc printre stele. Da, va pleca chiar din acest spaţiu-timp în altul, aflat dincolo de stele. Îndelung m-aţi ascultat, Copiii mei, îndelung aţi ascultat înţelepciunea lui Thoth. Acum plec dintre voi spre întuneric. Acum mă îndrept spre Sălile din Amenti, ca să locuiesc acolo în viitor, când Lumina va veni din nou la oameni. Să ştiţi totuşi că spiritul meu va fi de-a pururi cu voi, călăuzindu-vă paşii pe calea Luminii. Păstraţi cu grijă secretele pe care vi le încredinţez, iar spiritul meu vă va pazi cu siguranţă de-a lungul vieţii voastre. Priviţi tot timpul calea ce duce spre înţelepciune. Păstraţi Lumina drept ţel de-a pururi. Nu vă înlănţuiţi Sufletul în robia întunericului; lăsaţi-l să zboare liber spre stele. Acum vă las pentru a merge să locuiesc în Amenti. Fiţi copiii mei în această viaţa şi în urmatoarea. Va veni timpul când nici voi nu veţi mai cunoaşte moartea, trăind de-a pururi ca o Lumină între oameni. Păziţi intrarea în Sălile din Amenti. Păziţi secretele pe care le-am ascuns printre voi. Nu lăsaţi înţelepciunea să ajungă la barbari. Secretă să o păstraţi pentru cei ce caută Lumina. Acum plec. Primiţi binecuvântarea mea. Urmaţi-mi calea şi veţi urma Lumina. Armonizaţi-vă Sufletul cu Marea Esenţă. Conştiinţa voastră să fie Una cu Marea Lumină. Chemaţi-mă atunci când aveţi cu adevărat nevoie de mine. Rostiţi-mi numele de trei ori la rând: Chequetet, Arelich, Volmalites.

Tăbliţa 13 – Cheile Vieţii şi Morţii

Ascultă, omule, înţelepciunea. Ascultă Cuvântul care te va umple de Viaţă. Ascultă Cuvântul care va alunga întunericul. Ascultă vocea care va alunga noaptea. Secrete şi înţelepciune am oferit copiilor mei; Învăţătură şi putere venite din vechime. Nu ştii că totul se va deschide când vei descoperi unicitatea tuturor lucrurilor? Una vei deveni cu Maeştrii Secretelor, Cuceritori ai Morţii şi Maeştri ai Vieţii. Da, vei afla

despre floarea din Amenti, despre floarea vieţii ce străluceşte în Săli. În Spirit vei ajunge în Sălile din Amenti şi vei aduce înapoi înţelepciunea ce trăieşte în Lumină. Să ştii că poarta spre putere e secretă. Să ştii că poarta spre viaţă trece prin moarte. Da, prin moarte, dar nu aşa cum ştii tu moartea, ci o moarte care e viaţă şi care e foc şi Lumină. Doreşti să cunoşti secretul adânc ascuns? Priveşte în sufletul tău, unde se află învăţătura. Află că în tine e ascuns secretul, Sursa vieţii şi a morţii. Ascultă omule, în timp ce-ţi împărtăşesc secretul, în timp ce îţi revelez secretul celor vechi. Adânc în inima Pământului se află floarea, Sursa Spiritului care ţine totul în formă proprie. Află că Pământul e viu, aşa cum tu eşti viu în propria-ţi formă formată. Floarea Vieţii este precum propriul tău loc al Spiritului şi curge prin Pământ aşa precum al tău curge prin forma ta; Dăruind viaţă Pământului şi copiilor lui, reînnoind Spiritul din formă în formă. Acesta este Spiritul care este forma corpului tău, modelându-se în propria lui formă. Află, omule, că forma ta e duală, echilibrată în polaritate, deşi formată în propria formă. Află că atunci când Moartea se apropie cu repeziciune de tine, acest lucru se întâmplă doar pentru că echilibrul tău este zdruncinat. Se întâmplă doar pentru că un pol s-a pierdut. Să ştii că secretul vieţii din Amenti este secretul refacerii echilibrului polilor. Tot ceea ce există are formă şi trăieşte datorită Spiritului vieţii din poli. Nu înţelegi că în sufletul Pământului se află echilibrul tuturor lucrurilor care există şi au fiinţă pe suprafaţa lui? Sursa Spiritului tău este atrasă din centrul pământului, căci în forma pe care o ai, tu eşti una cu Pământul. Când vei fi învăţat să-ţi păstrezi echilibrul propriu atunci vei atrage echilibrul Pământului. Vei exista atunci în acelaşi timp cu Pământul, schimbându-ţi forma doar când se va schimba şi Pământul. Nu vei mai cunoaşte moartea, ci vei fi una cu această planetă, păstrându-ţi forma până când totul va dispărea. Ascultă, omule, secretul pe care ţi-l încredinţez, astfel încât nici tu să nu mai cunoşti schimbarea. Aşază-te o oră în fiecare zi cu capul orientat spre locul unde se află polul pozitiv (nord). În fiecare zi timp de o oră capul tău trebuie să fie îndreptat spre polul negativ (sud). În timp ce capul e îndreptat spre nord păstrează-ţi mintea între piept şi cap. Iar când capul este îndreptat spre sud, păstrează-ţi gândurile între piept şi picioare. Păstreaza-te în echilibru odată la şapte zile, iar echilibrul tău va fi mai puternic ca oricând. Da, dacă eşti bătrân, corpul tău se va simţi revigorat, iar puterea ta va deveni ca cea a unui tânăr. Acesta este secretul ştiut de Maeştri, prin care ţin la distanţă Moartea. Nu uita să urmezi calea pe care ţi-am arătat-o, căci atunci când vei fi trecut de 100 de ani, neglijând-o, vei atrage Moartea. Ascultă-mi cuvintele şi urmează calea. Păstrează-ţi echilibrul şi trăieşte în viaţă. Ascultă-mi vocea, omule. Ascultă înţelepciunea care te fereşte de Moarte. Când, la sfârşitul sarcinii încredinţate, vei dori să pleci din această viaţă, treci în planul unde Sorii Dimineţii trăiesc şi fiinţează ca şi Copii ai Luminii. Treci fără durere şi fără regrete în planul unde există Lumina eternă. Mai întâi întinde-te cu capul spre est. Aşază-ţi mâinile suprapuse peste Sursa vieţii tale (plexul solar). Aşază-ţi conştiinţa în centrul vieţii. Răsuceşte-o şi desparte-o spre nord şi spre sud. Trimite jumătate spre nord. Iar cealaltă jumătate spre sud. Desfă-te din strânsoarea fiinţei tale, iar din forma ta scânteia argintie îşi va lua zborul în sus spre Soarele dimineţii, pentru a se uni cu Lumina de unde a izvorât. Acolo va străluci până când dorinţa se va crea. Apoi se va

întoarce într-un loc şi într-o formă. Află omule că astfel trec marile Suflete după voia lor, dintr-o viaţă în alta. La fel se întâmplă şi cu Avatarul care moare atunci când doreşte şi trăieşte atunci când doreşte. Ascultă omule şi soarbe din înţelepciunea mea. Învaţă secretul care e Stăpânul Timpului. Învaţă cum cei pe care îi numeşti Maeştri sunt capabili să-şi amintească vieţile trecute. Măreţ e secretul, dar totuşi uşor de stăpânit, dându-ţi astfel posibilitatea de a stăpâni timpul. Când moartea se va apropia de tine nu te teme, aminteşte-ţi că eşti stăpânul Morţii. Relaxează-ţi corpul, elimină orice tensiune. Aşază-ţi în inimă flacăra Sufletului tău. Repede apoi îndreaptă-l spre reşedinta triunghiului. Aşteaptă un moment, apoi îndreaptă-te spre ţel. Acesta, ţelul tău, este locul dintre sprâncene, Locul unde memoria vieţii trebuie să fie păstrată. Păstrează aici flacăra, în lăcaşul creierului, până când degetele morţii îţi vor cuprinde Sufletul. Astfel, când te vei petrece din viaţă, amintirile din acea viaţă vor trece şi ele. Atunci trecutul va fi una cu prezentul. Astfel toate amintirile vor putea fi păstrate. Vei fi liber de orice regres. Lucrurile din trecut vor trăi şi în prezent.

Tăbliţa 14 – Suplimentar

Ia aminte, omule, la profunda înţelepciune ascunsă, pierdută pentru oameni încă în timpul Locuitorilor, pierdută şi uitată de oamenii acestei epoci. Află că acest Pământ nu e decât un portal, păzit de puteri necunoscute omului. Maeştrii Întunericului ascund intrarea ce duce spre tărâmul Paradisului. Află că drumul spre sfera din Arulu e presărat cu bariere ce se deschid doar celor născuţi din Lumină. Pe Pământ, eu sunt păstrătorul cheilor ce deschid porţile către Tărâmul Sacru. Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotărăsc să las aceste chei lumii omului. Înainte să plec, vă ofer Secretele prin care vă puteţi elibera din sclavia întunericului, prin care puteţi scăpa din încătuşarea cărnii ce v-a legat şi prin care puteţi să vă ridicaţi din întuneric spre Lumină. Află că sufletul trebuie să fie curăţat de tot ce e întunecat înainte de a putea intra pe porţile ce duc spre Lumină. Astfel, vă las toate Secretele pentru ca ele să poată fi oricând descoperite. Da, deşi omul poate cădea în întuneric, Lumina va străluci de-a pururi ca o călăuză. Ascunsă în întuneric, învăluită în simboluri, Calea spre portal va fi întotdeauna descoperită. În viitor, omul va refuza să accepte aceste secrete, dar cel ce va căuta va găsi întotdeauna calea. Ascultaţi cum vă dezvălui Secretul, ascultaţi simbolurile Secretului pe care vi le-am încredinţat. Faceţi din el o religie, căci doar astfel esenţa lui va dăinui. Există două zone între această viaţă şi Suprema Viaţă, prin care călătoresc Sufletele care pleacă de pe acest Pământ; Duat, căminul puterilor iluziei; Sekhet Hetspet, Căminul Zeilor. Osiris, simbolul păzitorului portalului, cel care întoarce din drum sufletele celor nedemni. Dincolo se întinde sfera puterilor născute din paradis, Arulu, tărâmul unde au ajuns Înţelepţii. Acolo, când îmi voi încheia menirea printre oameni, voi merge să mă alătur Înţelepţilor din străvechiul meu cămin. Şapte sunt la număr casele celor Atotputernici; Trei păzesc porţile fiecărei case din întuneric; Cincisprezece sunt căile ce duc spre

Duat. Doisprezece sunt căminele Maeştrilor Iluziei, îndreptate în patru direcţii, fiecare diferită. Patruzeci şi două sunt marile puteri, care judecă Moartea ce caută poarta. Patru sunt Fii lui Horus, Doi sunt paznicii Estului şi Vestului lui Isis, mama care îşi apără copiii, Regina Lunii, reflectând Soarele. Ba este esenţa care trăieşte de-a pururi. Ka este Umbra pe care omul o cunoaşte drept viaţă. Ba nu apare până când Ka nu se încarnează. Acestea sunt secretele ce trebuie păstrate de-a lungul epocilor. Sunt chei către viaţă şi Moarte. Ascultaţi acum secretul secretelor: Aflaţi de cercul fără de început şi fără de sfârşit, Forma Celui ce e Una şi în acelaşi timp se află în toate. Ascultaţi-l, faceţi ce vă spune şi astfel veţi merge pe aceeaşi cale pe care merg şi eu. Secret în Secret, şi totuşi fără de secret pentru cel născut din Lumină, Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi dezvălui acum. Voi înfăţişa un secret pentru iniţiat, dar uşa înţelegerii lui va fi complet închisă pentru profan. Trei este secretul şi vine din marele unu. Ascultaţi, iar Lumina vă va scălda. În preistorie, existau trei unităţi. În afara lor, nimic nu exista. Acestea reprezintă echilibrul, sursa creaţiei: Un Dumnezeu, un Adevăr, un punct al libertăţii. Cele trei provin din ceea ce formează echilibrul: Toată viaţa, toată bunătatea, toata puterea. Trei sunt calităţile lui Dumnezeu în căminul lui de Lumină: Putere infinită, Înţelepciune Infinită, Iubire Infinită. Trei sunt puterile date Maeştrilor: de a transforma răul, de a susţine bunătatea, de a folosi discernământul. Trei lucrui trebuie să facă oricând Dumnezeu: Să-şi manifeste puterea, înţelepciunea şi iubirea. Trei sunt puterile ce creează toate lucrurile: Iubire Divină, ce conţine învăţătura perfectă, Înţelepciune Divină, ce cunoaşte toate mijloacele posibile, Putere Divină, deţinută prin voinţa unită a Iubirii şi a Înţelepciunii Divine. Trei sunt stările existenţei: Starea Luminii, unde nu se află decât Dumnezeu şi doar Dumnezeu poate să o traverseze; Starea de Haos, în care toate lucrurile apar prin excelenţă din moarte; Starea de Conştiinţă, în care toate lucrurile izvorăsc din viaţă. Toate lucrurile ce au viaţă se află în trei stadii de existenţă: Haos sau moarte, libertate în omenie şi fericire Paradisiacă. Trei nevoi controlează toate lucrurile: Începutul în Marea Profunzime, starea de haos, desăvârşire cerească. Trei sunt căile sufletului: Om, Libertate, Lumină. Trei sunt obstacolele: Lipsa strădaniei pentru a obţine învăţătura; Non ataşamentul faţă de Dumnezeu; Ataşamentul faţă de rău. Şi în om se manifestă trei. Trei sunt Regii puterilor din interior. Trei sunt camerele secretelor, găsite şi totuşi nedescoperite în corpul omului. Ascultă acum despre cel ce s-a eliberat, liber e din strânsoarea vieţii să meargă spre Lumină. Cunoscând izvorul primordial, lumi i se vor deschide. Da, nici măcar Porţile din Arulu nu-i vor fi închise. Ai grijă însă, omule ce vrei să intri in Paradis. Dacă vei fi nedemn de acest lucru, ar fi mai bine să cazi în foc. Află că cei curaţi trec prin flacăra pură. La fiecare rotaţie a cerurilor ei se îmbăiază în fântânile Luminii. Ascultă, omule, acest secret: Cu mult timp în urmă, am locuit în Vechea Atlantidă. Acolo, în Templu, am sorbit din Înţelepciune, ce curgea ca dintr-o fântână de Lumină. Locuitorul mi-a oferit cheia pentru a accede la Lumina din Marea lume. Am stat în faţa Celui Sfânt ce şedea în mijlocul florii de foc. Ascuns era de fulgere întunecate, căci altfel Sufletul meu ar fi fost spulberat de Glorie. De la picioarele Tronului său precum diamantul se rostogoleau patru râuri de foc din scăunelul pentru picioare, se rostogoleau prin canalele norilor spre lumea Omului. Plin era locul cu Spirite Cereşti. Minune a minunilor era palatul Înstelat. Deasupra

cerului, precum un curcubeu de Foc şi Raze de Lumină, erau formate spiritele. Cântau gloriile Celui Sfânt. Apoi, din mijlocul Focului, se auzi o voce: Priveşte Gloria Cauzei primordiale. Am privit acea Lumină, ce era mai presus de orice întuneric, reflectată în propria-mi fiinţă. Am ajuns, aşa cum se cuvenea, la Dumenzeul Dumnezeilor, Spiritul-Soare, Suveranul sferelor Soarelui. Există unul, chiar Primul, Ce nu are început, Ce nu are sfârşit; Care a creat toate lucrurile, Care guvernează totul, Care e bun, Care e drept, Care iluminează, Care sprijină. Atunci, dinspre tron, apăru o mare strălucire, înconjurându-mi şi ridicându-mi sufletul prin puterea ei. Cu repeziciune m-am mişcat apoi prin spaţiile Cereşti, mi s-a arătat secretul secretelor, mi s-a arătat inima Secretă a cosmosului. Fost-am purtat spre tărâmul din Arulu, ajungând în faţa Maeştrilor din Căminele lor. Deschis-au ei Uşa pentru ca eu să pot arunca o privire la haosul primordial. S-a-nfiorat sufletul meu la vederea ororii şi s-a întors din oceanul de întuneric. Apoi am înţeles menirea barierelor, am înţeles existenţa Maeştrilor din Arulu. Doar ei, cu echilibrul lor Infinit puteau sta în calea haosului. Doar ei puteau păzi creaţia lui Dumnezeu. Apoi trecut-am de cercul celor opt. Văzut-am toate sufletele care au învins întunericul. Am văzut splendoarea Luminii în care locuiau. Tânjit-am să am şi eu un loc în acel cerc, dar tânjit-am şi după calea pe care am ales-o, atunci când am ajuns în Sălile din Amenti şi mi-am ales menirea. Trecut-am apoi din Sălile din Arulu spre spaţiul pământesc, unde se afla corpul meu. M-am ridicat din pământul în care mă odihneam. Am stat în faţa Locuitorului. Am confirmat că voi renunţa la Dreptul meu până când îmi voi încheia sarcina pe Pământ, până când Epoca întunericului va fi de domeniul trecutului. Ascultă omule, cuvintele pe care ţi le încredinţez. În ele vei descoperi Esenţa Vieţii. Înainte de a mă întoarce în Sălile din Amenti, trebuie să te învăţ Secretul secretelor, cum şi tu te poţi ridica spre Lumină. Păstrează-le şi păzeşte-le, ascunde-le în simboluri, astfel încât profanul să râdă şi să renunţe. În orice zonă dă formă secretelor. Fă calea să fie dificil de parcurs. Astfel, cei slabi şi nehotărâti vor fi respinşi. Astfel secretele vor fi ascunse şi păzite, păstrate până când roata se va întoarce. Prin epoci întunecate, aşteptând şi veghind, spiritul meu va rămâne în tărâmul ascuns. Când cineva va trece toate încercările din exterior, cheamă-mă cu ajutorul cheii pe care o deţii. Atunci eu, Iniţiatorul, voi răspunde şi voi veni din Sălile Zeilor din Amenti. Atunci îl voi primi pe cel iniţiat şi îi voi dezvălui cuvinte pline de putere. Ascultă şi ia aminte la ce-ţi spun: Să nu-mi aduci pe nimeni lipsit de înţelepciune, cu inima impură sau care nu are un scop bine definit. Altfel, îţi voi lua înapoi puterea de a mă chema din locul unde mă odihnesc. Acum mergi şi cheamă-ţi fraţii ca să pot astfel împărtăşi înţelepciunea care să-ţi lumineze Calea când eu nu voi mai fi aici. Vino în camera de sub templul meu. Nu mânca timp de trei zile. Acolo îţi voi oferi esenţa înţelepciunii, astfel încât cu putere să străluceşti între oameni. Acolo îţi voi împărtăşi secretele, astfel încât şi tu să te ridici către Ceruri, Om-Zeu în Adevăr ca şi în esenţă să fii. Pleacă acum şi lasă-mă să-i chem pe cei pe care îi ştii, dar pe care totuşi nu îi cunoşti.

Tăbliţa 15 – Secretul Secretelor

Adunaţi-vă acum, copiii mei şi ascultaţi Secretul Secretelor, care vă va da puterea de a descoperi omul-Zeu din voi ce vă va oferi calea spre Viaţa Veşnică. Deschis vorbi-voi despre Secretele Dezvăluite. Nu vă voi oferi vorbe cu mai multe înţelesuri. Ascultaţi cu atenţie acum, copiii mei. Ascultaţi şi urmaţi cuvintele pe care vi le ofer. Mai întâi voi vorbi despre lanţurile întunericului care vă leagă de sfera Pământului. Întunericul şi lumina sunt de acelaşi fel, diferă doar în aparenţă. Căci amândouă provin din sursa primordială. Întunericul înseamnă dezordine. Lumina înseamnă Ordine. Întunericul transformat e lumina Luminii. Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinţe: Transformarea întunericului în lumină. Ascultaţi acum secretele naturii, relaţiile pe care le stabileşte viaţa cu Pământul unde locuieşte. Aflaţi că în stare normală sunteţi întreiţi, fizic, astral şi mental la un loc. Trei sunt calităţile fiecărei stări; Nouă cu totul, precum sus aşa şi jos. În partea fizică sunt aceste canale, sângele, care se mişcă sub formă de vârtej, obligând inima să bată continuu. Magnetismul, care se deplasează prin nervi, poartă energiile către toate celulele şi ţesuturile. Akasa, ce curge prin canale, subtilă, totuşi fizică, completează canalele. Fiecare dintre cele trei stări este în acord cu celelalte, fiecare în parte influenţând viaţa corpului. Ele formează cadrul scheletal prin care curge eterul subtil. A le stăpâni înseamnă să deţii Secretul Vieţii din corp. Corp care poate fi părăsit doar prin voinţa deţinătorului, atunci când scopul său în viaţă a fost atins. Trei sunt stările Astralului, Mijlocitor între sus şi jos; nu ţine de fizic, nu ţine de Spiritual, dar capabil să se deplaseze în sus şi în jos. Trei sunt stările Minţii, Purtătoare a Voinţei Celui Măreţ. Judecator al Cauzei şi Efectului în viaţa ta. Astfel este alcătuită fiinţa întrrită condusă de sus de către puterea lui patru. Deasupra şi dincolo de starea întreită a omului se află tărâmul Sinelui Spiritual. Patru sunt stările lui, strălucind în fiecare plan de existenţă, dar treisprezece cu totul, Numărul mistic. Pe baza calităţilor omului sunt Fraţii: fiecare dirijează dezvoltarea fiinţei, fiecare e un canal al Celui Măreţ. Pe Pământ omul este sclav, legat de spaţiul şi timpul planului pământesc. Înconjurând fiecare planetă, o undă vibratorie îl leagă de planul său de existenţă. Cu toate acestea, în interiorul său se află cheia eliberării, în el poate fi descoperită libertatea. După ce ţi-ai eliberat sinele din corp, ridică-te spre cele mai îndepărtate margini ale planului tău pământesc. Rosteşte cuvântul Dor-E-Lil-La. Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicată, liber vei fi ca să treci de barierele spaţiului. Timp de jumătate de soare (6 ore), liber vei putea trece de barierele planului pământesc, vei putea vedea şi afla pe cei ce se află dincolo de tine. Într-adevăr, spre lumi superioare vei putea trece. Descoperă-ţi propriile posibilităţi de dezvoltare, află toate vieţile viitoare ale Sufletului pe Pământ. Încătuşat eşti în corpul tău, dar prin putere poţi fi liber. Acesta este Secretul prin care sclavia va fi înlocuită de libertatea ta. Linişteşte-ţi mintea. Relaxează-ţi corpul: Conştientizează doar eliberarea din carne. Centrează-ţi fiinţa către scopul spre care tânjeşti. Gândeşte tot timpul că vei fi liber. Gândeşte acest cuvânt La-Um-I-L-Ganoover şi permite-i să-ţi răsune în minte. Lasă-te purtat de sunet spre locul unde tânjeşti să ajungi. Eliberează-te din încătuşarea cărnii după propria voinţă. Ascultaţi cel mai mare dintre secrete: Cum puteţi intra în Sălile din

Amenti, în locul unde sunt cei nemuritori, aşa cum am făcut şi eu, şi să staţi în faţa Maeştrilor. Întindeţi-vă corpul la orizontală. Calmaţi-vă mintea astfel încât nici un gând să nu vă deranjeze. Puri trebuie să fiţi în minte, cât şi în scop, căci altfel veţi da greş. Aduceţi în minte imaginea Sălilor din Amenti aşa cum am descris-o în Tăbliţele mele. Doriţi-vă din tot sufletul să fiţi acolo. Vizualizaţi-vă stând în faţa Maeştrilor. Pronunţaţi, mental, următoarele cuvinte pline de putere: Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El. Relaxaţi-vă mintea şi corpul. Apoi fiţi siguri că sufletul vostru va fi chemat. Acum vă voi da Cheia spre Shamballa, locul unde Fraţii mei locuiesc în întuneric: Dar un întuneric plin cu Lumina Soarelui, Întunericul Pământului, dar Lumină a Spiritului, călăuze pentru voi după ce eu voi pleca. Aşezaţi-vă corpul aşa cum v-am învăţat. Îndreptaţi-vă spre barierele locului ascuns şi îndepărtat. Staţi în faţa porţilor şi a paznicilor lor. Ridicaţi barierele pronunţând aceste cuvinte: Eu sunt Lumină. Întuneric nu este deloc în mine. Eliberat sunt din sclavia nopţii. Deschideţi-mi calea celor Doisprezece şi Unu, ca să pot trece către tărâmul înţelepciunii. Iar când vă vor refuza, căci cu siguranţă vă vor refuza, porunciţi-le să vă deschidă calea rostind cuvintele: Eu sunt Lumină. Pentru mine nu există bariere. Deschideţi, vă poruncesc, prin Secretul Secretelor Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom. Atunci, dacă ale voastre cuvinte au fost numai şi numai Adevărul, Barierele vor cădea în faţa voastră. Acum vă las, copiii mei. În jos, şi totuşi în sus, spre Sălile din Amenti voi merge. Străduiţi-vă să găsiţi calea către mine, copiii mei şi cu adevărat fraţii mei veţi deveni. Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce vor veni după mine. Dar doar pentru cei ce caută înţelepciunea mea, căci doar pentru aceştia mi-s Cheia şi Calea.”